Universitatea Politehnica București

ANALIZA TEHNICO-ECONOMICĂ
A ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI

Specializarea: Inginerie și management

Student: Popescu Laura Mihaela

Profesor coordonator: Rădulescu Alexandru

1
 Universitatea Politehnica București

CUPRINS:
I. INTRODUCERE.....................................................................................................................2
1.1 Prezentarea elementelor generale (poze, scheme cinematice)..............................................2
Elemente de structura si biomecanica a articulatiei genunchiului...................................................3
II. Descriere generală..............................................................................................................5
2.1 Lubrifianți, procese de uzură..................................................................................................5
III. Cuplele de frecare...............................................................................................................6
IV. Principalele tipuri de procese de frecare identificate în tribosistem................................10
V. Formele posibile de uzare identificate în tribosistem.......................................................10
VI. Evaluarea efectelor economice datorate pierderilor de frecare.......................................10
VII. Concluzii...........................................................................................................................10
VIII. Bibliografie....................................................................................................................10

2
 Universitatea Politehnica București

I. INTRODUCERE

1.1Prezentarea elementelor generale (poze, scheme cinematice)

Termenul TRIBOLOGIE a fost introdus pentru prima dată în anul 1966 de către
profesor Peter Jost într-un Raport prezentat Guvernului Britanic prin care scotea în evidenţă
pierderile ce se produc prin frecare şi uzare şi economiile ce ar putea să fie obţinute prin
proiectarea şi utilizarea corectă a echipamentelor mecanice, cu considerarea rezultatelor
cercetărilor referitoare la cele trei aspecte fundamentale.
Tribologia, ca ştiinţă include cercetări, studii şi aplicaţii privind principiile care stau
la baza
proceselor de frecare, de uzare şi de ungere la nivelul interacţiunilor. Tribologia este o ştiinţă
interdisciplinară cu conexiuni în domeniile mecanicii, a matematicii, a fizicii, a chimiei, a
ştiinţei
materialelor, a biologiei şi în egală măsură a ştiinţelor inginereşti

Figura 1-1 Reprezentarea schematică a interacţiunii dintre două suprafeţe aflate în mişcare relativă cu
evidenţierea celor trei fenomene de bază specifice Tribologiei

Obiectivele acestei ştiinţe sunt mult mai vaste şi includ , în esenţă , următoarele
aspecte :
- geometria , cinematica şi dinamica interacţiunilor;
- fenomenele de frecare în absenţa şi în prezenţa lubrifiantului;
- fenomenele de uzare la nivelul interacţiunilor;
- fenomenele de lubrificaţie (ungere) în regim limită, mixt, etc.;
- lubrifianţi şi aditivi;
- material şi tehnologii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de frecare şi de uzare;
- tehnologii şi echipamente de ungere;
- proiectarea tribologică a interacţiunilor;
- caracterul multidisciplinar al Tribologiei şi legăturile cu chimia, fizica, metalurgia,
- mecanica, matematica, biologia etc.;
- procese fizico-chimice pe suprafaţă şi în substratul elementelor aflate în
interacţiune;
- tehnici şi echipamente pentru studiul proceselor tribologice;

3
 Universitatea Politehnica București

Întrucât Tribologia este ştiinţa interacţiunilor, prezintă importanţă studiul principalelor

aspecte legate de interacţiunile geometrice ale legăturilor dintre elementele unui sistem
mecanic. În acest sens interacţiunea devine cuplă de frecare iar parametrii geometrici,
cinematici şi dinamici guvernează natura proceselor tribologice - frecarea , uzarea şi ungerea -
în corelaţie cu lubrifiantul şi materialele elementelor în contact. Frecarea şi uzarea la nivelul
interacţiunilor sunt în corelaţie, pe de o parte cu parametrii cinematici şi dinamici la nivelul
interacţiunilor iar pe de altă parte cu prezenţa lubrifiantului, a particulelor abrazive precum şi
cu caracteristicile de rezistenţă ale suprafeţelor elementelor în contact Procesele de lubrificaţie
sau de ungere, cu efecte benefice aduse asupra frecării şi uzării, sunt în corelaţie cu parametrii
cinematici şi dinamici pe de o parte. iar pe de altă parte sunt limitate de temperatură, condiţii
de mediu, grad de contaminare.
Articulaţia genunchiului este cea mai mare şi mai complexă articulaţie din corpul uman şi
are un rol biomecanic extrem de important, atât în statică cât şi în locomoţie. Acestei
articulaţii i se acordă o atenţie deosebită datorită câtorva observaţii generale de ordin medical,
şi anume:
1) comparativ cu alte articulaţii mari (şold, scapulo umerală), este mai puţin acoperită
şi protejată de părţile moi, ceea ce explică frecventele sale expuneri la factorii
externi;
2) este foarte mult solicitată în statică şi locomoţie, fapt ce grăbeşte uzura mai
accentuată a elementelor sale componente;
3) articulaţia genunchiului are numeroase implicaţii în patologie, fiind sediul a
numeroase traumatisme şi a unor procese inflamatorii şi tumorale.

Elemente de structura si biomecanica a articulatiei genunchiului

STRUCTURA ARTICULAŢIEI GENUNCHIULUI

Articulaţia genunchiului (trohleoartroză) este cea mai mare articulaţie a corpului omenesc,
căreia i se acordă o atenţie deosebită datorită următoarelor aspecte:

- este mai puţin acoperită şi protejată de părţi

moi;
- este solicitată foarte mult în statică şi
locomoţie, ceeace determină uzura mai
accentuată a elementelor sale;

- numeroaselor implicaţii în patologie;

Oasele care alcatuiesc genunchiul includ capatul inferior al femurului, unicul os al coapsei,
capatul superior al tibiei sau platoul tibial si rotula. Alte structuri importante care alcatuiesc
articulatia genunchiului sunt:

4
 Universitatea Politehnica București

 cartilaulj articular - ajuta oasele genunchiului sa alunece usor unul peste celalalt;
 sinoviala - membrana care acopera interiorul capsulei articulare, care elibereaza un
fluid sinovial ce lubrifiaza cartilajul si reduce frecarea in timpul miscarii;
 meniscurile - joaca rolul unor pernite amortizoare intre femur si tibie;
 ligamentele interne, externe, paretale si incrucisate.

Figura 2 -Elementele componente ale articulației genunchiului

A. Suprafeţele articulare:- epifiza inferioară a femurului având următoarele

particularităţi :

este reprezentată de cei doi condili fem urali;

 

fiecare condil este orientat oblic , axul său de rotaţie fiind oblic;

condilul m edial este m ai proem inent şi se găseşte pe un plan

inferior celui lateral;
 

raza de curbură a celor doi condili descreşte dinainte- înapoi,

suprafaţa articulară a condililor apărând ca o curbă spirală;

patela (rotula)
 
B. Meniscurile intraarticulare-sunt două fibrocartilaje dezvoltate la periferia
fiecărei fose articulare tibiale (ele contribuie la o mai bună concordanţă între
suprafeţele articulare).

5
 Universitatea Politehnica București

C. Mijloacele de unire:
- capsula articulară – uneşte cele trei oase: femurul, tibia şi patela;
- ligamentul patelei (ligamentul rotulian);
- ligamentele posterioare

II. Descriere generală

2.1Lubrifianți, procese de uzură

Articulatia genunchiului este o articulatie de tip balama, asemenea articulatiei cotului sau
degetelor, denumita astfel pentru ca permite o miscare similara cu deschiderea si inchiderea
unei usi.
Articulatia genunchiului este formata din trei oase principale, fiecare acoperit de un strat
protector numit cartilaj, care impiedica eroziunea oaselor atunci cand acestea se intalnesc.
Bucatile suplimentare de cartilaj, cunoscute sub numele de menisc, sprijina suplimetar
genunchiul.
Artroza de la nivelul genunchiului ar putea fi tratată prin intermediul unor injecții cu un
fluid lubrifiant, asemănător celui de origine naturală, regăsit în articulații. Lichidul permite
repararea automată a articulațiilor deteriorate, prin stimularea regenerării cartilajului.
Osteoartrita, un rezultat al uzurii articulației care are loc pe parcursul vieții, implică
deteriorarea cartilajului, un țesut cauciucat care acoperă capetele oaselor. În urma unor scanări
ale genunchilor artritici s-au putut observa bucăți de cartilaj în interiorul articulației care s-au
rupt din țesutul principal al cartilajului.
Lichidul articular sănătos conține o moleculă mare, denumită complex de lubrifiere.
Acesta este compus din:
- acid hialuronic;
- serie de elemente(lubrifine);
- subunități lipidice.
Lubrifina se leagă de moleculele de apă, iar întregul complex de lubrifiere se leagă de
cartilaj. Acest lucru creează un strat apos deasupra cartilajului, care reduce frecarea în timpul
mișcării articulațiilor.
O versiune artificială a complexului de lubrifiere, legând o altă moleculă, denumită
PAMPS, și un înlocuitor de lipide de acidul hialuronic. Atunci când a fost aplicat pe mai
multe bucăți de cartilaj uman în cadrul unor teste de laborator, substanța a redus frecarea.
De asemenea, cercetătorii au injectat substanța în articulațiile picioarelor unui grup de
șobolani care sufereau de artrită timpurie. După o perioadă de opt săptămâni, în urma unei
analize la microscop, articulațiile șobolanilor păreau să se fi refăcut aproape complet.
„Cartilajul părea să fi crescut din nou. Am constatat faptul că lubrifierea poate ajuta la
regenerarea țesuturilor. Aceasta este o descoperire nouă”.

6
 Universitatea Politehnica București

Figura 3 -Utilizarea unui lubrifiant sintetic pentru tratarea artrozei la genunchi

Presiunea exercitată asupra genunchiului în timpul mersului poate atinge de patru ori
greutatea corpului. Obezitatea reprezintă un factor agravant(masa de grăsime în jurul
articulației și echilibru compromis, cartilaje care suferă, ligamente prea solicitate)al uzurii
articulației. Mișcările de rotație ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni care pot fi
intense și care pot, în consecință să favorizeze fisurarea lor. Ligamentele încrucișate joacă un
rol capital în controlul stabilității. Acestea împiedică mișcările "dezordonate" ale tibiei în
raport cu femurul.1 Ruptura acestora, traumatism destul de obișnuit în cazul practicării unui
sport, cum ar fi rugby, schi sau fotbal, este cauzată de o solicitare prea mare a ligamentului, în
timp ce mușchiul quadriceps este contractat.
Situat între extremitatea inferioară a femurului și extremitatea superioară a tibiei,
genunchiul are un rol complex. Această articulație, care susține greutatea corpului("articulația
portantă"), trebuie să permită membrului inferior efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie,
de rotație, dar trebuie să rămână stabil. Mersul, alergarea și accelerarea bruscă, sărirea,
răsucirea pe călcâie, frânarea, oprirea, mai mult sau mai puțin bruscă...iată funcții care
generează numeroase presiuni gestionate de ansamblul structurilor osoase, ligamentare,
meniscale și musculare. Aceste constrângeri(ansamblul forțelor aplicate)mecanice pot
favoriza apariția unor traumatisme, precum și uzura genunchiului pe termen lung.

III. Cuplele de frecare

Oasele corpului uman sunt corpuri destul de complexe din punct de vedere geometric,
pentru evaluarea lor şi a patologiei corespunzătoare, geometria acestora trebuie raportata la
anumite sisteme de referinţă. Foarte importante în acest sens sunt axele membrului inferior.
Pentru a putea defini clar aceste axe pornim de la o abordare mai largă şi anume de la planele
şi axele corpului uman. Stabilirea unui sistem de referinţa va fi de folos pentru abordarea
inginereasca a problematicii.
Corpul uman fiind un corp tridimensional pentru a putea defini şi preciza poziţia
componentelor sale, se vor defini ca elemente de referinţă, poli, axe şi plane. Corpul uman
este alcătuit după principiul simetriei bilaterale putându-se defini 3 axe şi 3 planuri ce
formează un triedru triortogonal

7
 Universitatea Politehnica București

Planul sagital este un plan vertical ce trece prin mijlocul corpului (median) fiind de aceea
numit plan medio-sagital. Este planul simetriei bilaterale şi împarte corpul în două jumătăţi
simetrice: stângă şi dreaptă.
Planul transversal este orizontal şi împarte corpul în două jumătăţi asimetrice: superioară
(cranială) şi inferioară (caudală) iar planul frontal este vertical şi perpendicular pe primele
două. Este paralel cu fruntea şi împarte corpul în două jumătăţi asimetrice: faţă/spate sau
anterioară/ posterioară sau ventrală/dorsală.
Intersecţia acestor plane formează axele corpului:
- axa sagitală;
- axa transversală;
- axa longitudinală.
Evident că la intersecţia acestor axe se află originea sistemului de referinţă. Astfel că:
- originea sistemului de referinţă poate fi considerată în centrul de simetrie al corpului
aflată la jumatatea distanţei dintre polii fiecărei axe, dar poate fi şi în alte puncte particulare
cum ar fi centrul de greutate, sau centrul de simetrie al bazinului etc.;
- planele prezentate pot fi translatate în funcţie de zona din corp pe care o studiem (spre
exemplu articulaţia genunchiului) şi vor purta aceleaşi denumiri (sagital, transversal şi
respectiv frontal) .

Figura 4-Axele si planele corpului uman

Un aspect important îl constituie poziţionarea reciprocă a axelor oaselor ce formează

membrul inferior. Se defineşte astfel axa mecanica a membrului inferior ca o axa ce uneşte

8
 Universitatea Politehnica București

centrele articulare ale şoldului, genunchiului şi a gleznei, axă ce face cu verticala un unghi de
3 grade.

Figura 5 - Poziţionarea reciprocă a axelor oaselor ce formează membrul inferior.

Mişcările de bază ale articulaţiei genunchiului sunt cele de flexie şi extensie iar
amplitudinea lor este măsurată de la poziţia de referinţă stabilită de următoarele criterii: axa
gambei este colineară cu axa coapsei astfel încât văzută din lateral, axa femurului prelungeşte
direct axa gambei. În această poziţie de referinţă, lungimea membrului inferior este maximă.

Figura 6- Poziţie de referinţă la nivelul membrului inferior stâng

Mişcarea de flexie începe cu o rostogolire şi se termină cu o rotaţie pe loc. Limita flexiei o

reprezintă întâlnirea feţelor posterioare ale segmentelor (coapsă şi gambă). Principalii flexori
ai genunchiului (în lanţ cinematic deschis) sunt: bicepsul femural şi semimembranosul, la care
se asociază şi semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), soleus şi croitorul.
Atunci când membrul inferior lucrează în lanţ cinematic deschis articulaţia femurotibială
joacă rol de pârghie de gradul III, iar în lanţ cinematic închis articulaţia joacă rol de pârghie
de gradul I . Gradul de flexie a genunchiului variază în raport cu poziţia şoldului sau dacă este
activă sau pasivă.
Flexia activă atinge o amplitudine de 140º dacă şoldul este deja flectat şi numai 120º dacă
şoldul este extins. Această diferenţă se datorează faptului că tendoanele genunchiului pierd o
9
 Universitatea Politehnica București

parte a eficienţei odată cu extensia şoldului. Dacă tendoanele se contractă brusc şi puternic,
genunchiul este proiectat în flexie iar finalul extensie active este urmat de un grad de extensie
pasivă.
Flexia pasivă a genunchiului atinge o amplitudine de 160º şi permite călcâiului să atingă
fesele. Această mişcare subliniază importanţa testării clinice a libertăţii de flexie a
genunchiului şi amplitudinea flexiei pasive a genunchiului poate fi exprimată în termeni de
distanţă dintre călcâi şi fese.
Extensia gambei reprezintă mişcarea opusă flexiei cu revenire la poziţia anatomică. Nu
există mişcări de extensie care să o depăşească pe aceasta cu excepţia genului recurvatum la
persoanele hiperlaxe. Amplitudinea extensiei creşte cu extensia coapsei şi scade dacă coapsa
este în flexie.
Pe lângă mişcările de flexie şi extensie mai pot apărea şi mişcări secundare de rotaţie
(internă şi externă) şi, de asemenea, poate să apară şi o foarte redusă mişcare de înclinare
laterală. Articulaţia genunchiului are 6 grade de libertate: 3 rotaţii şi 3 translaţii în plan
transvers, sagital şi longitudinal.

Figura 7- Mişcările de rotaţie

Figura 8 - a. Flexia activă a genunchiului cu şoldul în flexie; b.flexia pasivă a genunchiului; c. flexia activă a
genunchiului cu şoldul în extensie
Mişcările genunchiului sunt determinate de forma suprafeţelor articulare ale tibiei şi
femurului şi de orientarea celor 4 ligamente majore (LIA – ligamentul încrucişat anterior , LIP

10
 Universitatea Politehnica București

- ligamentul încrucişat posterior, LCM - ligamentul colateral medial LCE -ligamentul

colateral exterior).
Evident mişcarea cea mai importanta este cea de flexie si extensie, mişcare complexa, in
care condilii femurali aluneca si se rostogoleşte pe tibie, urmat de o mişcare de rotaţie pasiva
a tibiei ( dat fiind inegalitatea dintre cei 2 condili femurali)
- articulaţia genunchiului permite 6 grade de libertate, 3 rotaţii şi 3 translaţii;
- chiar dacă practic este formată practic din două cuple de frecare (doi condili
femurali versus două fose tibiale) acţionează unitar datorită ligamentelor în special
celor încrucişate;
- în articulaţie în timpul mişcării de flexie-extensie are loc o mişcare combinată de
rostogolire, alunecare plus rotaţie axială a tibiei;
- aceste mişcări sunt însoţite de mişcări ale meniscurilor şi ale patele

Figura 9- Cinematica genunchiului

IV. Principalele tipuri de procese de frecare identificate în tribosistem

V. Formele posibile de uzare identificate în tribosistem
VI. Evaluarea efectelor economice datorate pierderilor de frecare
O analiză recentă realizată de K. Holmberg, A. Erdemir asupra impactului frecării şi
uzării asupra consumului de energie, a cheltuielilor economice şi a creşterii emisiilor de CO2
la scară globală a pus în evidenţă existenţa a patru sectoare principale consumatoare de
energie: transportul, industria prelucrătoare, sistemele de generare de energie şi consumul
rezidenţial.
Analiza evidenţiază că aprox. 23% din consumul total de energie din lume provine din
procesele tribologice din care aprox. 20% reprezintă consumul de energie rezultat din
procesele de frecare în timp ce 3% reprezintă consum de energie pentru înlocuirea sau
recondiţionarea pieselor deteriorate din cauza uzurii. Prin utilizarea de noi materiale, acoperiri
ale suprafeţelor, îmbunătăţiri de lubrifianţi şi de sisteme de ungere, proiectare optimizată
tribologic şi monitorizare a proceselor de frecare, uzare şi ungere pierderile de energie cauzate
de frecare şi uzare ar putea fi reduse cu 40% pe termen lung (15 ani) și cu 18% pe termen
scurt (8 ani).
Pe plan mondial, aceste economii ar reprezenta, pe termen lung, în medie 1,4% din PIB-
ul anual și 8,7% din consumul total de energie. Autorii estimează că cele mai mari economii
de energie pe termen scurt sunt preconizate în transport (25%) și în generarea de energie

11
 Universitatea Politehnica București

(20%), în timp ce economiile potențiale din sectorul producției și cele din sectorul rezidențial
sunt estimate la 10%.

VII. Concluzii

12
 Universitatea Politehnica București

VIII. Bibliografie

Bibliografie
1. https://mec.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2020/09/DUMITRU-OLARU_TRIBOLOGIE-
CURSURI-CU-APLICATII.pdf
2. http://www.omtr.pub.ro/didactic/biotribologie/cap1.pdf
3. https://tel.archives-ouvertes.fr/tel-01908671/document
4. https://www.academia.edu/41659619/Genunchiul_si_orteza_de_genunchi_Generalitati
5. https://www.medlife.ro/articole-medicale/artroscopia-de-genunchi-diagnostic-
tratament-procedura
6. file:///C:/Users/HP/Downloads/Genunchiul_si_orteza_de_genunchi_General.pdf
7. https://mec.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2020/09/DUMITRU-OLARU_TRIBOLOGIE-
CURSURI-CU-APLICATII.pdf

13
Universitatea Politehnica București

14