Organizare profesională și

legislație medicală-malpraxis

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„CAROL DAVILA”
BUCUREȘTI
Tipuri de răspundere juridică a
medicului stomatolog
 Scurt Istoric
Abuzuri asupra drepturilor
și libertăților omului:
Administrarea
Talidomidei

Experimentul Tuskegee Procesul de la Nuremberg

Studiul Tuskegee
• Demonstrează din nou abuzul medicului asupra
pacientului.
• Experimentul a avut ca scop studiul asupra
sifilisului netratat la populația masculină de
culoare neagră, realizat în perioada 1932 –
1972.
• Reprezintă cel mai lung experiment
nonterapeutic din istoria medicală.
• Au fost selectați 399 de bărbați, diagnosticați
cu sifilis, pentru cercetarea legată de evoluția
naturală a bolii netratată, necomunicându-se
acestora de ce anume sufereau, aruncând vina
pe o serie de alţi factori pentru starea lor de
sănătate.
 • În anii ’40 penicilina devine medicamentul
de elecţie în tratarea sifilisului. Cu toate
acestea, cei implicaţi în această cercetare nu
au primit ajutor medical.
• O parte dintre bărbaţii participanţi la studiu
s-au prezentat la recrutările din cadrul
armatei, unde au fost informaţi cu privire la
afecţiunea de care suferă.
• Supraveghetorii studiului au intervenit în
favoarea împiedicării medicamentului
adecvat pentru tratarea acestei afecţiuni,
insistând administrarea de medicamente de
tip placebo până s-ar fi ajuns la decesul
întregului lot de subiecţi.
https://issues4lifefoundation.wordpress.com/page/5/
 Tragedia Talidomidei
• Începând cu anii '50 talidomida a început să fie utilizată ca sedativ
în Europa deşi FDA-Food and Drug Administration - nu aprobase
medicamentul.
• În anul 1961, în Europa, Canada, dar şi în SUA s-a demonstrat că
medicamentul nu era dăunător mamei, ci fetus-ului, dacă era
adminstrat în primul trimestru de sarcină.
• Talidomida interfera cu dezvoltarea normală a vaselor de sânge şi
în mod particular cu dezvoltarea mâinilor şi picioarelor.
• În timpul audierilor care au urmat tragediei s-a demonstrat că
multe persoane nu ştiau că li s-a prescris un medicament
experimental şi nici nu li s-a cerut acordul.
• Este abordat, astfel, pentru prima dată, abuzul medicului prin lipsa
de informare a pacientului asupra tratamentului acordat.

Bren, L., (2001). US Food and Drug Administration Consumer magazine, March-April
Codul de la Nuremberg
• După ce al doilea război mondial s-a
încheiat și adevărata tragedie umană a
Holocaustului a prins contur, au fost date
legi pentru a împiedica astfel de abuzuri să
se mai producă vreodată.
• Apariția în istorie a primul cod de
protejare a pacienților, în 1947, în urma
celebrului proces al medicilor naziști de la
Nuremberg.
• În acest cod se stabileau principiile
generale de cercetare medicală legitimă.
• Apare pentru prima dată noțiunea de
consimțământ informat exprimat în mod
voluntar.
Răspundere civilă Răspundere penală

Medic Stomatolog

Răspundere administrativă Răspundere disciplinară

Răspunderea civilă
 Premisa: definiția malpraxisului
• “malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în
exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic,
generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând
răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului
de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice”

Art 642, lit b din Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sanitar
 Eroare
profesională

Nerespectarea
Eroare medicală
eticii medicale
Scenariul acuzațiilor de malpraxis

Răspundere
disciplinară/penală

Eroare medicală Acuzație de malpraxis Plata daunelor

+
Nerespectarea X
reglementărilor legale
Asigurarea de răspundere civilă
 Premisa: definiția malpraxisului
• “malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în
exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic,
generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând
răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului
de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice”

Art 642, lit b din Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sanitar
Răspunderea civilă

Principiul răspunderii civile

Potrivit art. 1357 din Noul Cod

Civil, “Cel care cauzează altuia un
prejudiciu printr-o faptă ilicită,
săvârșită cu vinovăție, este obligat să
îl repare. ”
• Condițiile generale ale atragerii răspunderii civile:
✔ Existența unui prejudiciu
✔ Existența unei fapte ilicite
✔ Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și
prejudiciu
✔ Existența vinovăției.
• Art. 677. - Actele de malpraxis în cadrul activităţii
medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament se prescriu
în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu
excepţia faptelor ce reprezintă infracţiuni.
• “malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în
exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic,
generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând
răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului
de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice”

Art 642, lit b din Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sanitar
Malpraxisul –atragerea răspunderii
civile, din punct de vedere legal:

✔ malpraxis individual

✔ malpraxis instituțional
Malpraxis Individual
Eroare medicală Eroare etică

Medic

Atragerea răspunderii civile

Răspunderea individuală
 Malpraxis individual
Răspunderea personalului medical
Personalul medical răspunde civil, individual, pentru prejudiciile
produse prin:
✔ Eroare
✔ Neglijență
✔ Imprudență
✔ Cunoștințe medicale insuficiente
✔ Nerespectarea confidențialității
✔ Lipsa consimțământului informat
✔ Nerespectarea obligativității acordării asistenței medicale
✔ Depășirea limitelor competenței
Ce este eroarea profesională?
Eroarea medicală
• Neglijența
• Imprudența
• Cunoștințe medicale insuficiente
Survenite în cadrul procedurilor
medicale de prevenție, diagnostic
sau tratament
Eroarea etică
Nerespectarea reglementărilor legale
privind:
► Confidențialitatea
► Consimțământul informat
► Obligativitatea acordării îngrijirilor
medicale
► Situația depășirii limitei
competențelor
 Malpraxis individual
Art. 654
1. Toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde
proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.
2. Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile
produse în exercitarea profesiunii:
a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu
echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor
adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de
investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare,
echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi
sanitare folosite;
 Cauze de exonerare
• Personalul medical nu răspunde dacă au existat împrejurări
obiective, externe, care au provocat pacientului un prejudiciu.
• Exemple:
• Condiții de lucru
• Dotări insuficiente cu echipamente
• Infecții nosocomiale
• Efecte adverse
• Complicații și riscuri general acceptate
• Vicii ascunse ale materialelor, substanțelor și echipamentelor sanitare /
medicale
• Situații de urgentă, cu distincțiile deja referite

ATENȚIE – puteți fi totuși afectați, nu în calitate de medici, ci ca urmare a răspunderii pentru malpraxis instituțional.
Malpraxis instituțional
 Interpretare privind răspunderea

• Pentru faptele care nu țin exclusiv de profesionalismul

și acțiunile medicului/asistentului medical, ci implică un
cadru mai larg de desfășurare a activității, se atrage
răspunderea unității medicale.
 Malpraxis instituțional.
Cauze ce atrag răspunderea unității medicale
• Aparate cu defecte cunoscute, folosite totuși
• Infecții nosocomiale
• Utilizarea de materiale sanitare sau substanțe
medicamentoase expirate
• Lipsa sau neaplicarea regulilor și reglementărilor de
funcționare și ordine interioară
• Acceptarea de produse și servicii de la furnizori
neasigurați
• Folosirea de produse / aparatură cu vicii ascunse, chiar
aflate în perioada de valabilitate ……
 Malpraxis instituțional
Art. 655
(1) Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori
de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun,
pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic
sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:
a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte
o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale
folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
 c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor
medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie
sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale
sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără
asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii
medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de
răspundere civilă în domeniul medical.
(2) Unităţile prevăzute la alin. (1) răspund în condiţiile legii civile
pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar
cu acesta.
 Malpraxis instituțional

Art. 656
Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii
medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod
direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea
reglementărilor interne ale unităţii sanitare.
 Malpraxis instituțional

Art. 657
Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii
medicale, şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale,
substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit
legii civile pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea
de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau
indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor
medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în
perioada de garanţie/valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.
 Malpraxis instituțional
Art. 658
► Prevederile art. 657 se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de
servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de către unităţile sanitare
publice sau private furnizoare de servicii medicale, în cazul prejudiciilor
aduse pacienţilor în mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor
prestate.

Art. 659
► Furnizorii de utilităţi către unităţile sanitare publice sau private furnizoare
de servicii medicale răspund civil pentru prejudiciile cauzate pacienţilor,
generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităţilor
 Tipuri de răspundere juridică

• Civilă
• Disciplinară
• Administrativă
• Penală
Răspunderea disciplinară
 Abaterea disciplinară
• Constituie abatere disciplinară nerespectarea :
• Legilor și regulamentelor specifice profesiei de medic stomatolog,
• Codului deontologic al medicului stomatolog, regulamentului de organizare
și funcționare al Colegiului Medicilor Stomatologi din România,
• Deciziilor obligatorii adoptate de către organele de conducere ale CMSR,
• Precum și orice altă faptă săvârșită în legătură cu profesia sau în afara
acesteia, care este de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul
profesiei sau a corpului profesional.
• Răspunderea disciplinară a medicului nu exclude răspunderea civilă, penală
și administrativă a acestuia.
 Sancţiunile disciplinare
• Art. 531. 
• (1) Sancţiunile disciplinare sunt:
a) Mustrare;
b) Avertisment;
c) Vot de blam;
d) Interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi
medico-dentare pe o perioadă de la o lună la 6 luni;
e) Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor
Stomatologi din România.
 Sancţiunile disciplinare

• Art. 531. 
• (2) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor
Stomatologi din România operează de drept pe durata
stabilită prin hotărâre definitivă de instanţele judecătoreşti
cu privire la interzicerea exercitării profesiei.
• (3) la sancţiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea,
după caz, obligarea celui sancţionat la efectuarea unor
cursuri de Perfecţionare sau de educaţie medico-dentară ori
alte forme de pregătire profesională.
 Termen de prescripție

• Art. 534. 
• (1) acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel
mult 6 luni de la data săvârşirii faptei sau de la data
cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.
• (2) sancţiunile prevăzute la art. 531 alin. (1) lit. A)-C) se
radiază în termen de 6 luni de la data executării lor, iar cea
prevăzută la lit. D), în termen de un an de la data expirării
perioadei de interdicţie.
 Termen de prescripție
• Art. 534. 
• (2) sancţiunile prevăzute la art. 531 alin. (1) lit. A)-C) se radiază în termen de 6
luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la lit. D), în termen de un an de la
data expirării perioadei de interdicţie.
• Art. 531. 
• (1) sancţiunile disciplinare sunt:
• Mustrare;
• Avertisment;
• Vot de blam;
• Interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medico-dentare pe o
perioadă de la o lună la 6 luni;
 Aspecte procedurale: plângerea

• Plângerea împotriva unui medic se adresează colegiului al cărui

membru este medicul.
• În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează
comisia de disciplină care judecă în complete de 3 membri abaterile
disciplinare săvârşite de medicii stomatologi înscrişi în acel colegiu.
• La nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din România se
organizează şi funcţionează comisia superioară de disciplină care
judecă în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva
deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale. (Art. 532. - Legea
95/2006)
 Contestația

• Împotriva deciziei comisiei de disciplină de la nivel

teritorial, cel sancționat poate face contestație în termen de
15 zile de la data comunicării ei către comisia superioară
de disciplină.
 Contestația

• Împotriva deciziei de sancționare a comisiei superioare de

disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul
sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de
contencios administrativ a tribunalului în raza căruia își
desfășoară activitatea(art.532-legea 95/2006)
• Hotărârea definitivă dată de instanţele judecătoreşti
reprezintă ultima etapă și pe cale de consecință toți cei
implicați trebuie să o pună în aplicare
Răspunderea penală
 Răspunderea penală

• Se caracterizează prin fapte

ilicite care constituie
infracțiuni, prezentând un
anumit grad de pericol social.
Eroare medicală = răspundere penală?
Bolivia
 Răspunderea penală

✔ Reprezintă cea mai gravă formă a răspunderii juridice;

✔ Constă în dreptul societații, exercitat prin organele de stat
competente, de a lua măsuri de constrângere împotriva
persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni și de a-i
aplica o pedeapsă, precum și în obligarea făptuitorului de
a se supune acestor măsuri și de a executa pedeapsa
pronunțată de instanța judecătorească;
✔ Unicul temei al răspunderii penale este infracțiunea.
 Drepturile inculpatului

• În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:

• a) dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului
penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu
va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii
acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
• a1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este
cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;
• b) dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;
 Drepturile inculpatului
• c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile
de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
• d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege,
de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;
• e) dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi
civile a cauzei;
• f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege,
nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
• g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
• g1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
• h) alte drepturi prevăzute de lege.
 Infracțiunea

Infracţiunea este, potrivit articolului 17 Cod Penal* singurul

temei al răspunderii penale ceea ce înseamnă că nici o
persoană nu poate fi cercetată, judecată sau condamnată dacă
nu a comis o infracţiune.

Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu

vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a
săvârşit-o.
*Legea 286/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 510
din 24.07.2009
 Tipuri de infracțiuni
✔ Vătămarea corporală din culpă.
… o faptă săvârşită din culpă prin care se produc leziuni
traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, din culpa (art
196 CP)

✔ Uciderea din culpă

ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru
efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani(art 192 CP) 
Click, 05.04.2018

Adevarul, 05.04.2018
Răspunderea administrativă
 Răspunderea administrativă

►Răspunderea administrativă - pentru săvârșirea faptelor

ilicite prevăzute de lege drept contravenții.

►Răspunderea administrativă poate fi atât pentru persoană

fizică cât şi pentru persoană juridică.
 Răspunderea administrativă

Important:
►Pentru aceeaşi contravenţie legea nu admite aplicarea
cumulativă a 2 sancţiuni administrative, de exemplu
avertisment şi amendă.
►Se admite aplicarea cumulativă a amenzii cu confiscarea,
atunci când legea prevede măsură suplimentară
confiscarea.
 Cercetare pilot – Identificarea
domeniilor de vulnerabilitate

• Vulnerabilitățile practicii medicale în fața acuzațiilor de

malpraxis

Iconmade by Freepick from www.flaticon.com
 Rezultate specifice
Domenii de vulnerabilitate identificate*:
1. Acordul pacientului informat
2. Confidențialitatea
3. Accesul pacientului la informațiile medicale personale
4. Accesul pacienților la tratament - Discriminarea
5. Accesul media
6. Dreptul la a doua opinie
7. Limitarea la propria specialitate
*A. Nanu et all. Locul şi relevanţa prevederilor legale în contextul practicii medicale din România, Revista
Română de Bioetică Vol. 9, Nr. 4, Octombrie - Decembrie 2011, ISI factor de impact 1.17, ISSN 1583 – 5170,
 Cele 4 principii ale bioeticii
Tom L. Beauchamp si James F. Childress
● Principiul autonomiei - Principiul respectului pentru autonomie presupune
ca indivizii sa-și cunoască dreptul de a avea opinii, de a lua decizii și de a
acționa pe baza valorilor și credințelor personale.
●
Principiul non-vătămării - Acest principiu include atât obligația de a nu
cauza rău, cât și pe aceea de a nu induce riscul vătămării (neglijență).
● Principiul beneficiului – Semnificația acestui principiu este reprezentată de
obligația medicului de a acționa în scopul de a ajuta sau de a preveni
producerea unui rău.
● Principiul justitiei - Toate teoriile justiției au la bază cerința minimală
atribuită lui Aristotel: “cei egali trebuie tratați egal, cei inegali trebuie tratați
inegal.
 De la principii bioetice la texte juridice*
● Principiul autonomiei
● Consimțământul informat
● Confidențialitatea datelor medicale
● Principiul beneficiului și al non-vătămării
● Obligativitatea acordarii asistenței medicale
● Limitarea la propria specialitate
● Intervenția în situațiile de urgență
● Principiul justiției - accesul la serviciile medicale
● La nivel național – criterii legale de selectare a pacienților
● La nivel instituțional – condiții de lucru, reglementările interne privind circuitul
pacienților și situația administrativă
● La nivel individual – discriminarea.
*“De la principii etice la norme juridice”, A. NANU, in press
Vă mulțumesc pentru atenție!