Carnetul perinatal și

gravidograma. Probleme minore

de discomfort în sarcină. Conduita
Realizat: Carauș Victoria
• Îngrijirea din perioada antepartum trebuie să conţină
un program structurat de observare, evaluare,
intervenţie, susţinere şi educaţie, având ca scop
menţinerea sau îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi
emoţionale a femeii însărcinate şi crearea unui mediu
propice pentru o dezvoltare şi creştere optimă nu doar
fizică, ci şi emoţională a fătului şi, ulterior, a pruncului.
• Priorităţile ce ţin de îngrijirea unei femei în perioada
antepartum pot fi împărţite în îngrijirea iniţială şi
continuă.
Carnetul medical perinatal
• Cheia pentru îngrijirea adecvată în perioada
antepartum este Carnetul medical Perinatal,
bine structurat, unde se va înregistra orice
informaţie referitor la starea gravidei şi care are
rolul unui mecanism de înregistrare şi
memorizare. Carnetul medical perinatal
(Formular 113/e) a fost aprobat ca formă de
evidenţă statistică prin ordinul nr. 129 din 28 mai
2002 „Privind aprobarea formelor statistice
medicale pentru instituţiile medicale din asistenţa
primară”.
• Carnetul se va păstra la domiciliul femeii, el
conţine informaţia despre evoluţia sarcinii, a
naşterii şi perioadei de lăuzie, alăptarea la
sân.

• Starea femeii pe parcursul sarcinii va fi prezentată în

formă de gravidogramă, ceea ce face să se
evidenţieze abaterile de la mersul normal al sarcinii
şi va contribui la depistarea la timp a devierilor de la
normal, referirea pentru consultare şi prescrierea
unui tratament adecvat cât mai repede posibil. În
cazul spitalizării femeii, pe parcursul sarcinii în
Carnet se va introduce informaţia referitor la
tratamentul în staţionar.
• Carnetul va fi completat de medicul de
familie / obstetrician-ginecolog, se va
păstra la femeie şi va fi prezentat la
maternitate la naştere.
• Pe lângă Formularul 113/e medicul de familie va
completa şi Formularul 111/e “Fişa personală a
gravidei şi lăuzei” care se păstrează în instituţia
medicală.
• Există dovezi care confirmă faptul că
încredinţarea Carnetului medical perinatal
femeii sporeşte procesul de comunicare şi
gradul de încredere, femeile sunt mult mai
informate şi responsabile de propria sănătate.
Gravidograma
• Gravidograma este reprezentarea grafică a
creşterii intrauterine a fătului şi evoluţiei
sarcinii.
• Ea are trei componente:
1. Dinamica bătăilor cordului fetal şi a tensiunii
arteriale (mmHg)
2. Evoluţia sarcinii în conformitate cu înălţimea
fundului uterin (cm)
3. Dinamica adaosului ponderal pe parcursul
sarcinii (kg)
Tensiunea arterială
• Tensiunea arterială va fi determinată la
fiecare vizită (I, A1 ) şi va fi înregistrată pe
gravidogramă.
Tensiunea arterială
• Pe gravidogramă este evidenţiat intervalul TA
normale 130/90 mmHg. (OMS 140/90 mmHg).
Se va aprecia ca hipertensiune arterială
dacă TA va fi egală sau mai mare de 140/90
mmHg (IV, C1 ). La o creştere mai mare de
130/90 mmHg măsurarea se va repeta peste 6 ore.
• În caz dacă TA rămâne ridicată se stabileşte
diagnosticul de hipertensiune arterială. Dacă
această hipertensiune se asociază cu proteinurie
cu sau fară edeme se pune diagnosticul de
preeclampsie şi gravida trebuie internată în spital.
Tulburări hipertensive în sarcină
a) hipertensiunea indusă de sarcină, în asociere cu
proteinuria ea reprezintă o etapă evolutivă
severă a bolii şi se numeşte preeclampsie
b) hipertensiunea preexistentă, nelegată, dar
coincidentă, cu sarcina, poate fi depistată
pentru prima dată în timpul sarcinii, dar nu
regresează după naştere.
!!! Hipotonia arterială necesită o evaluare atentă,
uneori cu atragerea altor medici specialişti şi
realizarea de măsuri profilactice şi curative.
Bătăile cordului fetal
• Bătăile cordului fetal (V, D1 ) vor fi numărate
şi înregistrate de la vizita a treia (22-24 săpt.)
ceea ce va permite aprecierea individuală a
creşterii fătului.
Bătăile cordului fetal
• Limitele normale ale BCF sunt 120- 160 bătăi/minut.
Criteriile pentru „suferinţa fetală” sunt date de
frecvenţa cardiacă fetală peste 160 sau sub 100 – 120
bătăi/minut, bătăi neregulate sau monotone.
• De fapt auscultarea determină e viu sau nu
fătul. Suspiciul unei suferinţe fetale propune
medicului de familie consultul medicului
specialist obstetrician, care la necesitate poate
recomanda monitorizarea electronică a
activităţii cardiace fetale, efectuată cu ajutorul
explorării Doppler sau prin intermediul
cardiotocografiei (IV, C15).
Înălțimea fundului uterin

• Înălţimea fundului uterin (I, A15) va fi

determinată la fiecare vizită de la 26-28
săptămâni de sarcină şi datele vor fi
înregistrate pe gravidogramă.
• Se va aprecia ca o creştere normală a înălţimii
fundului uterin, dacă curba va fi paralelă cu cele
din gravidogramă. Măsurările ÎFU trebuie
efectuate la un interval de 2-3 săptămâni.
Măsurarea ÎFU
• Măsurarea ÎFU este simplă, necostisitoare şi
poate fi utilizată ca o metodă de screening care
ar putea fi o indicaţie pentru consultaţia
specialistului obstetrician-ginecolog:
- o creştere excesivă a ÎFU poate fi cauzată de o
sarcină gemelară, polihidramnion sau făt
macrosom.
- în cazul unei creşteri mai lente a uterului poate
fi suspectat RDIU a fătului.
Măsurarea ÎFU
Adaosul ponderal
• Adaosul ponderal (IV,
C1 ) va fi determinat
prin cântărirea
gravidei astfel din datele
obţinute la fiecare vizită
se va scădea greutatea
femeii la momentul luării
în evidenţă, iar rezultatul
obţinut va fi înregistrat pe
gravidogramă, respectiv
termenului de gestaţie.
Adaosul ponderal

• În cazul creşterii excesive a greutăţii corpului, care

nu se încadrează în limitele normale indicate în
gravidogramă, medicul de familie (moaşa) va implica
medicul specialist obstetrician pentru un examen
medical special. O creştere mai lentă a greutăţii
corpului gravidei va sugera despre necesitatea
excluderii suferinţei fetale manifestată prin RDIU. În
unele cazuri la 85% din gravidele cu preeclampsie
apar edeme, debutul lor însă fiind de cele mai multe
ori brusc şi asociat cu un adaos ponderal rapid.
Planul de
naștere
din
Carnetul
Perinatal
Probleme minore de discomfort
în sarcină. Conduita
Grețurile matinale
• Sunt supărătoare dar rar devin periculoase. În general,
greața poate fi combătută prin măsuri dietetice
(administrarea permanentă a cantităților mici de alimente,
evitarea alimentelor prăjite și puternic condimentate).
• Laptele poate cauza greață și vărsături și poate fi eliminat
temporar din alimentație, încercând substituirea sa cu
brânzeturi sau iaurt.
• Pentru reducerea gețurilor și vărsăturilor, medicul de
familie poate recomanda administrarea unor medicamente.
• În cazuri grave cu vărsături foarte frecvente și scădere în
greutate este necesară spitalizarea.
Pirozisul (arsurile esofagiene)

• Poate fi combătut prin eliminarea lichidelor

consumate în timpul meselor și restricție de
lichide anterior mesei.
• Evitarea poziției culcate după masă și dacă
simptomele sunt deranjante, medicul de familie
poate recomanda administrarea de antiacide.
Constipația

• Este o problemă comună în sarcină.

• Creșterea fiziologică a progesteronului
determină un tranzit intestinal redus.
• Suplimentarea fibrelor vegetale din dietă va
determina o evidentă ameliorare.
• Dacă problema nu se rezolvă, e nevoie de adresat
la medicul de familie.
Hemoroizii

• Reprezintă o problemă relativ frecventă în

timpul sarcinii.
• În general se recomandă combaterea constipației
și exerciții fizice în mod regulat.
Varicelele
• Pot apărea la nivelul picioarelor sau la nivel
vulvar.
• Pentru reducerea durerilor, e nevoie de evitat
ortostatismul prelungit, încrucișarea picioarelor
în caz de poziție șezândă, purtarea jartierelor sau
a ciorapilor elastici.
• Se recomandă mișcarea picioarelor câr mai des,
ciorapi „suport” care se pun înainte de coborârea
din pat, iar în caz de varice vulvare – ridicarea
dinspre picioare a patului.
Edemele
• Este normal de a avea edeme moderate în timpul sarcinii,
deoarece se reține mai multă apă. Schimbările în sînge pot
cauza lichidul să se deplaseze în țesuturi.
• În plus, uterul în creștere pune presiune pe venele pelviene
și pe vena cavă. Presiunea încetinește întoarcerea sîngelui
de la picioare, care forțează lichidul din vene în țesuturile
picioarelor și genunchilor, provocînd edeme.
• Edemele deranjează în al treilea trimestru. Pot fi mai severe
pentru femeile cu lichid amniotic excesiv sau care au mai
mulți bebeluși. Edemele tind să se înrăutățească la sfărșitul
zilei sau în timpul verii.
• După ce se naște bebelușul , edemele vor dispărea destul de
rapid, căci corpul elimină lichidul în exces. Există
posibilitatea mama să se urineze frecvent sau să transpire
mult în primele zile după naștere.
Durerea de spate

• Este o acuză frecventă în timpul sarcinii.

• Durerea intensă sau persistentă necesită consult
medical. Aceste dureri pot fi reduse dacă:
aplecarea se face prin îndoirea genunchilor, se
evită ridicarea obiectelor grele, se poartă tocuri
joase, se utilizează o pernă tare la spate când se
stă în poziția șezut, se utilizează, pentru odihnă,
poziția culcat pe o parte cu genunchii trași în sus
pe un pat tare.
Mulțumim de atenție!