CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ”RAISA PACALO”

CATEDRA OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE

Suport teoretic

NAŞTEREA PREMATURĂ
SARCINA SUPRAMATURATĂ
NAŞTEREA ÎNTÎRZIATĂ

Tatiana Sulima

profesoară la disciplina
Obstetrică şi ginecologie
cu nursing specific
 PLANUL LECŢIEI :

1. Noţiune, cauzele naşterii premature.

2. Evoluţia naşterii premature.

3. Particularităţile fătului prematur.

4. Conduita în naştere prematură.

5. Profilaxia naşterii premature.

6. Noţiune de sarcină prelungită şi supramaturată.

7. Diagnosticul sarcinii supramaturate.

8. Tactica obstetricală la o sarcină supramaturată, naştere întîrziată.

9. Profilaxia prematurităţii şi supramaturităţii.

10. Îngrijirea în naştere prematură, sarcină supramaturată şi naştere întîrziată.

 Naşterea prematură se declanşează în limita dintre 22 - 37 săptămîni de
sarcină. Frecvenţa naşterii pre mature e de 5 - 8%. Fătul născut la acest
termen este numit f ă t i m a t u r :
 masa lui poate varia de la 1000 pînâ la 2500 gr
 lungimea corpului de la 35 - 45 - 47cm
Prematuritatea este asociata cu imaturitatea funcţională a organelor şi
sistemelor de organe ale fătului.

Particularităţile copilului prematur :

 mărimea capului constituie aproximativ 1/3 din lungimea corpului (la feţii
maturi acest raport este de 1/4
 membrele inferioare sunt mai scurte, pielea este de culoare roşie uscată
acoperită cu lanugo, şi vernix cazioza
 pavilioanele urechilor sunt moi
 unghiile sunt slab dezvoltate şi nu ajung pînă la vlrful degetelor
 oasele craniului sunt moi, mobile, de multe ori se suprapun unul peste altul
 la băieţi teticulele nu sunt coborlte In scrot, labiile mici la fetiţe nu sunt
acoperite de labiile mari

Prematuritatea constituie o problemă foarte serioasă, deoarece este urmată dee

complicaţii grave, atît pentru mamă cit şi pentru făt:
 In urma naşterilor premature 75 copii din 1000 de cazuri se nasc morţi.
 Din 1000 de născuţi vii 86 copii imaturi mor în perioada perinatală.
 Mortalitatea creste cu atît mai mult cu cît termenul de sarcină este mai
mic. Dintre copiii imaturi născuţi cu masa corpului pînă la 1500 gr. fiecare al
doilea, al treilea moare.
 In staţionarele specializate pentru primirea naşterilor premature şi îngrijirea
prematurilor cu această masă mortalitatea scade plnâ la 25%, datorită
asistenţei medicale contemporane, dirijării raţionale a travaliului, aparaturii
moderne şi terapiei intensive a nou-născuţilor

Totuşi, nici progresul medical nu este în stare să asigure în cazul prematurităţii o

generaţie complect sănătoasă. Nu mai puţin de 40 la sută dintre copii care au
supraveţuit după o naştere prematură rămîn pe viaţă invalizi, fiind purtători de
patologie neurologică.

Etiologia prematurităţii este variată, după ABUREL cauzele pre maturităţ i i

se împart In 4 categorii:
I. CAUZE PATOLOGICE MATERNO – PETALE

a) infecţiile acute - ale căror germeni pătrund prin bariera placentarâ pot
determina întreruparea sarcinii. Gripa carea este cea mai frecvent mtîlnită,
datorită contagiozităţii ridicate are o influenţă nefavorabilă asupra fătului
prin acţiune toxică. Hepatita epidemică poate fi cauza declanşării unei
naşteri premature, fără să se poată preciza modul de acţiune.
b) infecţiile cronice:
 Luesul constituia altă dată una din cauzele cele mai frecvente ale avortului
spontan şi ale naşterilo r pre mature prin leziunile placentare pe care le
determină. In prezent, frecvenţa este mult scăzută datorimă măsurilor de
depistare şi tratament.
 Malaria provoacă naşterea pre matură prin hipertermie, prin stare toxică şi
tulburarea metabolismului vitaminei C.
 Tuberculoza poate deasemenea declanşa naşterea prematură.
 Unele boli parazitare ca toxoplazmoza, listerioza, ricketsiozele, Inafarâ de rolul
în producearea embriopatiilor şi fetopatiilor, pot acţiona şi ca agenţi ai naşterii
premature.
c) intoxicatiile profesionale pot fi cauză de naşteri premature printr-o acţiune
toxică asupra oului, substanţele toxice trecînd prin filtrul placentar.
d) boli organice sau de sistem:
 bolile hepatice cronice şi mai ales cele asociate cu icter pot favoriza întreruperea
prematură a sarcinii.
 nefropatiile cronice, mai ales cele hipertensive sau cu insuficienţă renală
incipientă, pot să produă avortul sau naşterea prematură sunt şi ele factori
favorizanţi frecvent tntîlniţi
 gestozele deasemenea ocupă un loc important printre cauzele naşterii premature,
datorită leziunilor vasculare, utero-placentare şi tlburârilor de metabolism
 disfuncţia sau insuficienţa placentară ca organ de schimb între mamă şi făt,
placenta suferă influenţa bolilor generale sau locale materne, care acţionează
ma i ales asupra hemodina mic ii sale şi prin modificări metabilice. Astfel
se poate cita hipertensiunea arterială, diabetul, şi placenta praevia etc.
 stări neuro-psihice ca: emoţiile puernice, spaima, o durere deosebită acţionează
asupra scoarţei cerebrale, determinînd focare de exitaţie de la care pornesc
impulsuri patologice la uter. La nivelul terminaţiilor nervoase ale sitemunului
nervos vegetativ, se produce o hipersecreţie de acetilcolină şi adrenalină care
fac să înceapă contracţiile uterine
II. CAUZE CARENŢIALE
Factorii carenţiali sunt reprezentaţi în special prin insuficienţa vitaminelor
A,C,D,E şi a proteinelor din alimentaţia gravidelor. As fel sunt:
 hipovitaminoza A, prin carenţa de consumare a laptelui, untului, ouâlor;
 hipovitaminoza D, prin hipoglicemie secundară, la nivelul muşchiului uterin,
prin cons umare ins uficie ntă de peşte, ficat, unt, ouă, care determină şi
hipovitaminoza E.
 u n r o l î n d e te r mi n a r e a na ş t e r ii p r e ma t u re i s e a t r ib u i e
hipovitaminozei C (cu acţiune în metabolismul progesteronului) prin
consumare insuficientă de citrice

III. CAUZE MECANICE

Trebuie avute în vedere:
 traumatismele accidentale sau cele operatorii (intervenţiile pe cale abdominală),
 cauzele mecanice obstetricale, cum ar fi sarcina multiplă, sarcina cu hidramnius
(distenzia uterină), hipoplazia uterinâ, fibromul uterin şi malformaţiile uterine,
care nu suportă hiperdistensiuni prin creşterea oului, insuficienţă cervicală,
 ruptura prematură spontană a membranelor,
 microtraumatismele cauzate de trepidaţii, eforturi fizice prelungite etc.
Acestea din urmă acţionează direct prin creşterea exitabilităţii uterului şi pot
duce la o naştere prematură.
În principiu naşterea prematură este cauzată nu numai de un singur factor, deci
este vorba de o etiologie multifactorială.
Evoluţia naşterii premature este similara unei naşteri obişnuite cu excepţia
prezenţei semnelor prodromale.
Naşterea prematura poate să înceapă sau prin declanşarea contracţiilor sau prin
scurgerea prematură a lichidului amniotic.
Naşterea poate să evoluieze rapid sau să complice cu anomalii ale forţelor de
cotracţii (insuficienţa primară sau secundară, contracţii necoordonate).
Datorită insuficienţei placentare cronice naşterea prematură este asociată de diferite
complicaţii printre care accentuăm hipoxia fătului, asfixia nou-născutlui,
moartea intrauterină şi traumele cerebrale ale fătului, hemoragii materne.
Datorită complicaţiilor numeroase naşterii premature este considerată -patologicâ.

Organizarea corectă a ajutorul ui medical la o naştere prematura depinde

de:
 termenul sarcinii;
 evoluţia clinică (eminenţa unei naşteri premature sau naştere declanşată);
 cauza principală ce a declanşat naşterea
 starea obstetricală prezentă

 starea sistemului feto-placentar, starea intrauterină a fătului (masa corpului

probabilă, gradul de hipoxia, gradul de maturitate pulmonar a fătului);
 starea căilor naştere şi a colului uterin;
 integritate pungii amniotice
 lipsa sau prezenţa infecţiei;

Tactica în cazul iminenţei de naştere prematură:

 spitalizarea şi regim strict la pat

 i/v sulfat de magneziu 25% su formă de picături cu viteza de 15-20 pic/min;
 administrarea inhibitorilor prostaglandinelor (indometacinâ, acid acetil salicilic);
 administrarea b-mimeticilor (partusisten, bricanil, alupent, ritodrin) - relaxarea
musculaturii uterine (concomitent este indicată izoptinâ pentru profilaxia şi
combaterea tahicardiei)
 Preparatele numite ameliorează circulaţia feto-placentarâ, accelerează fluxul de
sînge în spaţiul intervilozitar şi normalizează starea fătului. Tratamentul cu
partusisten începe prin adminisrarea intravenoasă sub formă de picături, apoi în
comprimate
 terapia sedativâ pentru a combate stresul cronic în care se află femeia
(nozepam, tazepam, tinctură de valerianâ ), şi respectarea strictă a eticii
medicale;
 administrarea spazmoliticelor (no-spa );'
 combaterea insuficienţei fetoplacentare (administrarea antiagreganţilor (curantil,
trental, sol. glucoza);

Terapia individuală - (în dependenţă de cauza ce a declanşat naşterea

prematură)
 profilaxia hipoxiei fătului
 profilaxia detresei respiratorii cu dexametazonâ
 fizioterapia: electroanalgezia, acupunctura
 oxigenarea în barocameră
 în mod individual strict după indicaţii se foloseşte plasmoforeza

PARTICULARITĂŢILE DIRIJĂRII NAŞTERII PREMATURE

Au drept scop reducerea mortalităţii infantile. Este necesara o atenţie deosebită
din caza hipersensibilităţii copilului imatur
 PERIOADA DE DILATARE
În majoritatea cazurilor tactica este conservativă (în dependenţă de situaţia
obstetricală). De regulă:
 se fac observaţii dinamice asupra caracterului contracţiilor uterine;
 se păstrează integritatea maximal posibilă a pungii amniotice (regim la pat);
 se s t a b i le ş te s ta re a in t r a u te r in ă a fă t u l u i şi p la c e n t e i
(ultrasonografia);
 se înregistreazâ dinamic funcţia cordului fetal (cardiotocografia, observări
cardiomonitorice)
 tactul vaginal se face fin şi strict după indicaţii;
 profilaxia hipoxiei fătului (glucoza, cocarboxilaza, acid ascorbic, sigetină,
inhalarea oxigenului);
 spazmolitice (no-şpa, papaverina);
 analgezia şi electroanalgezia;
 corijarea anomaliilor forţelor de contracţie.

PERIOADA DE EXPULZIE:
 se urmăreşte biomecanismul naşterii;
 se continuă profilaxia hipoxiei fătului (glucoza ş.a)
 pentru a micşora forţa de presiune a planseului pelviperineal asupra craniului
moale a fătului imatur (profilaxia traumatismului cerebral fetal) naşterea are loc
fără protejarea perineului. Se efectuează larg şi precoce perineotonia sau
epiziotonia sau se face anestezia paravaginalâ cu novocaină şi lidază;
 se iau măsuri pentru a preveni sau a încetini o naştere rapida;
 profilaxia hemoragiei intracerebrale şi fragilităţii vaselor;
 profilaxia hemoragiei în perioada de decolare a placentei;
 naşterea este condusă în prezenţa neonatologului;
 nou-născutul este primit şi examinat pe o măsuţă încălzită special sau
pentru reanimare în caz de necesitate, aparate pentru intubare şi respiraţie
artificială, oxigen.
Intervenţiile chirurgicale, operaţie cezariană se efectuiazâ după indicaţii, fin
şi la timp.
TACTICA MEDICALA ÎN FUNCŢIE DE VÎRSTA SARCINII:
l.Dacă contracţiile uterine încep la o vîrstă a sarcinii de 22 -34 săptămîni se
administrează terapia necesară pentru păstrarea sarcinii (cu condiţia că starea
intrauterină a fătului este satisfăcătoare, punga amnioticâ este intactă,
colul uterin este scurtat sau deschis nu mai mult de doi centimetri, lipsesc
semnele unei infecţii.
2. Dacă sarcina depâşesete termenul de 34 săptămîni menţinerea sarcinii
nu mai are nici un rost.
TACTICA MEDICALA LA SCURGEREA LICHIDULUI AMNIOTIC:
l.La vîrsta sarcinii de 22-34 săpt., la o prezentaţie occipitală fără patologie
obstetricalâ sau extragenitală, atunci cînd colul este format şi starea
intrauterină a fătului este satisfăcătoar e, lipsesc semnele de einfectare,
tactica este conservativă:
 regim strict la pat;
 termometria;
 controlul pulsului;
 controlul dinamic al cordului fetal;
 profilaxia infecţiei;
 administraea antibioticilor;
 terapia tocolitică;
 profilaxia destresei respiratorii;
Păstrarea sarcinii se face pînă la 36 săpt. în genere fiecare săptamînă cîştigatâ
înseamnă foarte mult pentru fătul imatur.
2.Dacă lichidul amniotic se scurge după 34 săpt. de sarcină tactica medicală
depinde şi de colul uterin. Colul se pregăteşte pentru naştere, administrînd un
fon medicamentos co mpus din estrogeni, glucoza, vita mine, calciu,
urmat de declanşarea naşterii prin intermediul prostaglandinei. Individual
se hotărăşte necesitatea operaţiei cezariene.

PROFILAXIA NAŞTERII PREMATURE

 se evidenţiază contingentul de femei cu avorturi habit uale, naşteri
premature, avorturi spontane
 se efectuiază un control minuţios (cînd femeia nu este gravidă) pentru a
determina cauza prematuritâţii;
 se acordă un tratament necesar conform cauzei stabilite;
 în sarcină se determină gradul de risc al pre maturi tăţii, se pregăteşte un
plan individual de conducere asarcinii
 se internează şi se acordă ajutorul necesar în momentele critice ale sarcinii.

REABILITAREA
Se face în mod individual. Etapele:
 Tratamentul general şi antiinflamator (stimulator biogeni, terap ie sedativâ,
fizioterapie, factori balneari etc.);
 Controlul special pentru a stabili cauza prematurităţii (controlul hormona l,
histerosalpingo grafia, histeroscopia, ultrasonografia,
laparoscopia, biopsia indometriul, control imunologic, genetic etc.)
 Terapia patogenetică pînâ la o altă sarcină .
 Terapia individuală necesară In timpul sarcinii.

Scopul final al tuturor masurilor sus numite prevede:

 Prevenirea naşterii premature prin perfecţionarea controlului
periodic al gravidelor;
 Diminuarea traumatismului perinatal prin dirijarea raţională a
naşterii; asigurarea condiţiilor optime de creştere raţională a imaturilor în
saloanele şi secţiile specializate.
Sarcina prelungită sau supramaturată
este o formă rară de terminare anormală a sarcinii
Definirea exactă a stării de sarcină prelungită este extrem de dificilă, datorită
controverselor asupra duratei normale a sarcinii, datoritâ necunoaşterii
exacte a datei fecundaţiei, precum şi datorită variaţiilor individuale ale duratei
ciclului menstrual.
In mod practic trebuie făcută o deosebire între o sarcină prelungită cronologic, din
care rezultă un făt fără semne de supramat uritate şi o sarcină prelungită
patologic, din care rezultă un făt matur, cu semne caracteristice.
Durata sarcinii normale este de 273-280 zile (40 săpt.). In unele cazuri
declanşarea contracţiilor uterine si naşterea are loc la sau după sâptămlna 42 de
sarcinâ(294 zile). In acelaş interval cronologic distingem sarcină prelungită'şi
sarcină supramaturată. Denumirile diferă de starea copilului la naştere.
Dacă fătul la o sarcină de peste 41- 42 săptămîni nu se deosebeşte p r in n i m i c
d e u n fă t ma t u r , a t u n c i v o r b i m d e s p re o s a r c in ă prelungită. Dacă fătul
prezintă semne de supramaturitate, vorbim despre o sarcină suprama turată.

PARTICULARITĂŢILE COPILULUI SUPRAMATURAT

 Pielea este de o culoare verzuie, uscată cu pete de descuamaţie, cu
m ac e raţie pe palme şi tălpi.
 Turgorul cutanat este scăzut, lipseşte vernix cazeoza.
 Stratul subcutanat este slab dezvoltat.
 Volumul capului este mărit, oasele craniului sînt masive şi dure,
suturile sînt înguste, fontanelele se micşorează şi devin mai puţin elastice,
mobilitatea reciprocă a oaselor diminuiază. ceia ce complică nasterea -
configuraţia craniului devine nereductibiiă, crescînd traumatismul cerebral al
fătului si traumarea căilor de naştere.
 Unghiile sînt lungi, în cazuri avansate devin fragile, se rup uşor.
 Paralel cu seninele de supramaturitate la copil se găsesc si schimbări
patologice în placentă:
- semne de regresie, calcificări, regiuni necrozate etc.
Copiii prezintă semne de supramaturitate în 1/3 - 1/5 din numărul de naşteri
 întîrziate. Se ştie de asemenea, că o parte din copii se nasc supramaturi chiar
şi la un termen normal de sarcină.

Sarcina supramaturată prezintă o problemă ce prezintă un interes deosebit atît

ştiinţific cît şi practic, deoarece este urmată de un şir întreg de complicaţii la
naştere şi de o mortalitate perinală crescută
De aceea sarcina supramaturată este considerată patologică.

Conform diferitor autori frecvenţa acestei patologii diferă Intre 1,4 -14 % în medie
- 4%. Ea se întîlneste mai des la primipare, îndeosebi la acelea de vîrstă
înaintată. Deseori supramaturitatea se repetă la una şi aceeaşi femeie.

ETIOLOGIA ŞI PATOGENEZA SUPRAMATURITĂŢII

Sînt complicate si studiate insuficient. Un fon premorbid îl constituie patologia

endocrină, dereglările SNC , bolile infecţioase infantile,
infantilizmul, avorturile precedente, inflamaţiile organelor genitale interne ce duc
la lezarea aparatului neuroreceptiv al uterului la patologia ciclului menstrual. Un
rol deosebit de asemenea ti joacă factori ereditari şi imunitari.
Conform unor concepţii sarcina supramaturată este cauzata de o boală
specifică a fătului, la baza căreia se află patologia sistemului hipofizar
suprarenal. Concepţia se bazează pe anumite fapte reale: copii supramaturaţi sînt
purtători de malformaţii cu mult mai des decît copiii născuţi la timp,
îndeosebi creşte anomalia cerebrală - anencefalia, microcefalia, hidrocefalia.
Supramaturitatea este strîns legată şi de diferite dereglări ale sistemului
fetoplacentar, dezichilibrarea sistemelor hormonal si umoral. Accentuăm că rolul
principal în patogeneza supramaturităţii îi revine SNC si patologiei endocrine.
Participă desigur şi alţi factori. S-a stabilit că în caz de sarcină supramaturată
are loc lezarea structurilor nervoase în uter (se dereglează transmisia sinaptică)
scade evident secreţia estriolului, diminuiază capacitatea de fixare a
estrogenilor de către uter, se micâorează numărul receptorilor estrogeni,
creşte raportul progesteron-estrogeni, este insuficientă cantitatea de
prostaglandine în lichidul amniotic (este scăzută sinteza lor sau este micşorată
posibilitatea lor de a se dezintegra din covple xui cu proteine), se
dereglează siste mul chininelor.
Se stimulează procesele glicolitice ce duc la acumularea lactatului crearea şi
creşterea unui deficit energetic. Apare dezechilibru electrolitic, deficitul de
vitamine C,B,P,E.
Toate aceste dereglări duc la o insuficienţă placentară cronică şi ca urmare
patologia fătului. Creşte cerinţa fătului supramaturat în asigurarea cu oxigen,
dar se micşorează rezistenţa lui faţă de hipoxie. Totodată şi alterările regresive
 din placentă împiedică transportul oxigenului şi substanţelor nutritive necesare
fătului.

Clinica şi diagnosticul sarcinei supramaturate

Clinica nu este pronunţată şi în mod cronologic poate fi cufundată cu o sarcină

prelungită.
Diagnosticul se stabileşte pe baza:
 determinării cronologice a termenului de sarcină şi termenului probabil de
naştere, conform datelor ultimii menstruaţii ovulaţiei probabile, primului
control ginecologic în sarcina prezentă, primelor mişcări fetale.
Controlul obiectiv prezent:
 înălţimea fund ului uterin poate fi mai mare ca de obicei, circumferinţa la
nivelul ombilicului este crescută;
 în dinamică după 42 săpt. nu se măreşte masa corpului gravidei, se micşorează
vădit dimensiunele abdomenului (circumferinţa scade cu 5 - 10 cm.) din cauza
rebsorbţiei lichidului amniotic, masa probabilă a corpului poate fi mare;
 la tactul vaginal se palpează oasele masive şi dure ale craniului cu suturi
înguste şi fontale micşorate.Paralel se determină şi starea colului uteri n.
 schimbarea frecvenţei mişcărilor fetale
 datele elctro-fonocardiografiei sau controlului monitor dinamic care indică semne
de hipoxie cronică a fătului;
 amnioscopiei care se execută dinamic la fiecare 2 -3 zile peste o săptămlnă
după termenul probabil de naştere şi evidenţiază la timp schimbările
caracteristice supramaturitâţii:
 lichidul amniotic In cantitate mică, de culoare verde sau palescsntă sav.meconial,
reflexul lichidului redus, "fulgii de vernix cazioza" se observă mică sau
lipsesc.Membranele se dezlipesc cu greu;
 amniocentezei cu analiza biochimică si morfologică a lichidului amniotic:
 creatinină supra 3,8 mml/1;
 creşte concentraţia proteinelor fetale cu 50%;
 nivelul glucozei scade 40 % In medie; şi atinge cifrele
 0,56 - 0,33 mml/l(la termen normal l,2-t,22mmjl/l);
 creste îndoit concetraţia acidului lactic(5,9îmmol/l);
 creste cu 50% numărul celulelor epiteliale;
 microscopiei secreţiei glandelor mamare,care indică trecerea de la colostru la lapte;
 examenului citologic al conţitului vaginal: In dinamică predomină tipul III-IV;
 determinări radiologice ale nivelului hormonal In sînge şi lichidului amniotic
(pentru supramaturitate este caracteristică scăderea concentraţiei activi şi
creşterea progesteronului);
 ultrasonografiei, care indică semnele specifece supramaturităţii:
 se schimbă grosimea placentei
 cantitatea de lichid amniotic este scăzută
 In placentă se observă calcinoză
 diametrul biparietal în dinamică nu mai creşte
 oasele craniului sînt masive.

EVOLUŢIA SARCINII

In sarcina supramaturată se constată mai frec vent ca de obicei gestozele,

iminenţa de avort, şi naşterea cu un travaliu îndelungat, anemia. Din cauza
schimbărilor funcţionale şi morfologice ale placentei anomalilor circulatoare în
sistemul fetoplacentar, fătul suferă de o hipoxie cronică, ceea ce poate duce la
moartea intrauterină a lui.

EVOLUŢIA SARCINII ÎNTlRZlIATE

Prezintă unele particularităţi, care agravează starea parturientei si In special a
fătului:
 ruperea prematură şi precoce a pungii amniotice (ln 25-30% din cazuri) din
cauza schimbărilor morfologice ale membranelor, amniotice şi a normalităţilor de
contracţii uterine în perioada de pregătire a travaliului;
 scurgerea precoce a lichidului amniotic determină mai frecvent ca de obicei
dilataţia lentă a orificiului uterin, prelungirea duratei naşterii şi perioadei
aiichide şi In consecinţă dezvoltarea endometritei;
 anomalia forţelor de contraţie a uterului(14,68-34,9%) de cele mai multe ori
insuficenţa lor primară sau secundară;
 creşterea duratei naşterii din cauza hipochineziei sau dischineziei
contraţiilor necordonate), poate să lungească durata perioadelor nașterii.
 Perioada de dilatare se lungeşte din cauza ruperii premature sau precoce a pungii
amniotice, pungii plate sau hipochineziei primare. Perioada de expulzie se
lungeşte din cauza pierderii capacităţii de adaptare a capului fătului(cu
oasele masive şi dure), disproporţia dintre dimensiunile capului si cele ale
bazinului(bazin strlmtat clinic) şi insuficienţa secundară a forţelor de expulzie.
Perioada de delivrenţă se poate iungi din cauza distensiei uterului;
 hipoxia şi moartea intrauterină a fătului, mortalitatea fiind sporită de 4-5 ori
comparativ cu o naştere normală. Cauzele mortalităţii sînt: comprimarea excesivă
a craniului la expulzia şi traumatizarea intracebrală, infecţia In naştere, rezistenţa
scăzută a fătului pe fonul hipoxiei cronice şi patologiei specifice maturităţii;
 hemoragia în perioada de delivrenţă şi In perioada postnatală precoce (6,4 -
18,9%), cauzată de anomaliile de dezlipire si expulzie a placentei, hipotonia
uterină în urma hipochineziei travaliului, distenziei uterine la un făt mare,
 infecţiei etc.;
 creşte frecvenţa infecţiei chirurgicale la o naştere întîrziatâ; forcersul, operaţia
cezariană.
TACTICA OBSTETRICALA LA O SARCINA SUPRAMATURATA ŞI
NAŞTERE ÎNTÎRZIATA
 1Spitalizarea, precizarea diagnosticului, stării intrauterine a fătului masei
probabile a fătului proporţiilor fetopelviene, gradul de maturitate a colului uterin.
 Pregătirea, maturizarea colului uterin:
 administrarea aşa numitul fon estrogenomedicamentos -
 estrogeni 10000 un, glucoza 40% - 20-40ml, vitamine Bl - 6% - 1,0, Vit C -
5,0 timp de 3-5 zile individual
 electroterapia magnetică;
 electrostirnularea areolei glandei mamare, electrostimularea uterului;
 acupunctura;
 declanşarea naşterii (strict individual) pe cale chirurgicală, medicamentoasă
sau combinată;
 prin operaţie cezariană în caz dacă sarcina supramaturată este asociată de
patologie abstetricalâ sau extragenitală, hipoxia intrauterină a fătului, In caz de
situs transversal sau oblic al fătului, prezentaţiei pelviene, disproporţiei
fetopelviene, în cazul cînd pregătirea colului nu este suficientă;
 dacâ colul este maturizat, gravida se transferă în sala de travaliu, se face
amniotomia si se efectuiazâ declanşarea travaliului;
 admnistrarea i-v sub formă de picături dozate, prostaglandine (F2 A prostenon)
sau oxitocină Sun la 500ml sol. Glucoza 5% sau combinînd prostaglandinele cu
oxitocină;
 folosind electrostimularea uterului;
 dacă punga amniotică aste ruptă se ţine cont de a nu lungi perioada
analichidă si se practică profilaxia infecţiei.
 Declanşarea contracţiilor se face în funcţie de gradul de maturizare a colului
uterin;
 dacă mijloacele folosite pentru declanşarea travaliului nu dau efectul dorit,
dacă a par complicaţii din partea fătului, parturientei sau forţelor de contracţii,
se cercetează oportunitatea efectuării operaţiei cezariene;
 dacă contracţiile uterine apar spontan, naşterea este dirijata conservativ
folosinr remedii pentru profilaxia hipoxiei intrauterine a fătulu;

In timpul naşterii întîrziate se efectuiazâ:

 controlul stării parturientei;
 controlul dinamic cardiomonitor al fătului;
 controlul efic ienţei contracţiilor uterine şi adm. remediilor spazmolitice;
 analgezia travaliului
 profilaxia hipoxiei intrauerine a fătului repetată la 3 -4 ore;
 profilaxia hemoragiei uterine în perioada de delivrenţă şi lâuziei precoce

PROFILAXIA SUPRAMATURITĂŢII

începe din copilărie si In perioada pubertarâ acordîndu-se o atenţie deosebită

dezvoltării fizice şi psihice corecte, se determină grupa ce poate să prezinte
riscul unei supramaturităţii:
 menarha precoce (pînă la 2ani); sau tardivă (peste I5ani);
 patologia ciclului menstrual, infantilizm;
 angine repetate, amigdalita cronică, reumatism
 boli ale aparatului CVS, excretor, obezitate;
 endocrinopatii, boli ginecologice;
 sarcini prelungite In anamneză;
Se fac observaţii dinamice asupra stării gravidei, se apreciază starea fătului si
placentei prin intermediu ultrasonografiei, ce duce o pregătire intensă pentru
naştere: alimentaţie balansată, vitamine, psihoprofilaxie, electroanalgezie. Se
urmăreşte strict dinamica sarcinii pentru a nu depăşi termenul probabil de naştere.
BIBLIOGRAFIE de specialitate:

1. M.Moga ”Obstetrică şi Ginecologie”, Braşov, 2010 .

2. Alfred Rusescu, ”Seria protocoale în îngrijirea femeii gravide”, editura „Oscar
Print”, București, 2010
3. V.Friptu, Supliment la ghidul C Naţional de perinatologie vol.II”Protocoale de
îngrijire şi tratament în obstetrică şi neonatologie”, Chişinău, 2010.
4. P.Stratulat, „Ghid practic în asistenţa antenatală”, Chişinău, 2010.
5. P.Stratulat, Compendiu „Pregătirea psiho-emoţională a gravidei şi membrilor
familiei ei”, Chişinău, 2010
6. Mihai Pricop ”Curs de obstetrică și ginecologie”, Editura Institutul European,
2008
7. G. Paladi, O. Cernețchi, ”Bazele obstetricii fiziologice”, Vol. 1 și 2, Chișinău,
2006
8. O.Cerneţchi, T.Eşanu, Z.Sîrbu, „Ginecologie şi Obstetrică”, Chişinău, 2006.
9. ”Modul”Asistenţa antenatală.”,Chişinău, 2006.
10. P.Stratulat,”Managementul ingrijirii nou-nascutului”,Chişinău, 2005.
11. V.Friptu, I .Bologan,V.Corcimari,” Protoacoale de îngrijire şi tratament în
obstetrică şi neonatologie”,vol.II,Chişinău, 2005.
12. M.Ştemberg, E.Gladun, ”Obstetrica practică”, Chişinău, 2004
13. M.Ştemberg, E.Gladun, ”Obstetrica fiziologică”, Chişinău 2001
14. E.Gladun, M.Ştemberg, P.Stratulat,V.Friptu, „Complexul fetoplacentar”,
Chişinău, 2000.
15. I. Munteanu, ”Tratat de obstetrică”, București, 2000
16. Mihai Pricop”Curs de obstetrică și ginecologie”, Editura Institutul European,
2008

BIBLIOGRAFIE psihipedagogică:
 Sclifos L., Goraș – Postică V., Cosovan O., O competență – cheie: a învăța să
înveți, ghid metodologic, Editura ProDidactica, Chișinău, 2010
 Carlateanu T., Cosovan O, Goraș – Postică V., Lîsenco S, Formare de competențe
prin strategii didactice interactive, Chișinău, 2008