MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII

ŞTIINŢIFICE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT
BUZĂU

DOMENIUL : SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HERNIE INGHINALĂ

COORDONATOR, ABSOLVENT,

TURCU LUMINIŢA GABRIELA BORNAZ P. FLORENTINA

-BUZǍU-
2016
1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU HERNIE INGHINALĂ

2
MOTTO: ,,Medicina este arta vindecării,

care teoretic nu are nici o limită.”

Petre Tutea (1902 - 1991)

3
 MOTIVAŢIE

O bună stare de sănătate este un drept indescriptibil al omului modern. În

spirit tradiţional, viaţa nu are preţ. Putem spune că hernia inghinală a fost mereu o
afecţiune care a avut un număr mare de spitalizări la care, în 90%dintre cazuri s-a
intervenit chirurgical şi cu rezultate bune, bolnavii după o anumită perioadă de
convalescenţă putându-şi relua activităţile cotidiene. Au fost cazuri extrem de reduse
ca: complicaţiile tardive, hernia recidivantă sau eventraţia postoperatorie.
În general frecvenţa herniilor inghinale este mai mare la bărbaţi datorită
condiţiilor de viaţă şi de muncă mai grele, în funcţie de vârsta individului, fiindcă un
pacient tânăr se reface mult mai repede decât un vârstnic la care musculatura
abdominală este slăbită.
Dar atât resursele organismelor umane cât şi acţiunile ,,armatelor” de oameni
în alb sunt limitate în principal de faptul ca oamenii nu cooperează şi nu sunt
interesaţi de starea lor de sănătate. Dar noi oamenii ar trebui să fim interesaţi în mod
absolut de starea noastră de sănătate şi să ne tratăm conştient.
Hernia inghinală este un defect estetic care se strecoară foarte frecvent în
rândul populaţiei. Din cauza localizării, a devenit un subiect tabu chiar şi în timpul
consultaţiilor medicale private. Pacienţii nu reuşesc să povestească despre această
problemă stânjenitoare altfel decât implicând o persoană terţă, necunoscută, de genul
vecin sau frate, care ipotetic ar fi avut o astfel de „ruşine”.

4
 PLANUL LUCRĂRII

PARTEA a-I-a
1. PARTEA GENERALĂ…………………………………………………….. 6
1.1. Istoric……………………………………………………………….6
1.2. Definiţie…………………………………………………………….7
1.3. Etiologie…………………………………………………………… 8
1.4. Anatomie patologică……………………………………………… 9

2. TABLOU CLINIC GENERAL……………………………………………10

2.1. Semne subiective-durerea. Semne obiective…………………….10
2.2. Complicaţii………………………………………………………...11
3. FORME PARTICULARE DE HERNII (după regiune)…………………12
4. VARIETATI DE HERNIE (după conţinut)………………………………13
5. FIZIOLOGIA PERETELUI ABDOMINAL……………………………...14
5.1. Elementele de anatomie ale peretelui abdominal……………….14
5.2. Canalul inghinal…………………………………………………..20
6. HERNIILE INGHINALE………………………………………………….24
6.1. Generalităţi………………………………………………………..24
6.2. Hernia inghinala oblică externă………………………………….25
6.3. Etiopatogenia herniei inghinale………………………………….25
6.4. Clasificare după gradul evolutiv…………………………………26
6.5. Forme clinice din punct de vedere chirurgical………………….28
6.6. Anatomie patologică……………………………………………....30
6.7. Evoluţie şi complicaţii…………………………………………….33
6.8. Tratament…………………………………………………………34
6.9. Hernia inghinală oblică internă………………………………….34
7. ACCIDENTE OPERATORII…………………………………………….. 35
8. REGIMUL DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ
A BOLNAVULUI CU HRNIE…………………………………………….36
PARTEA a-II-a
1. ÎGRIJIREA PACIENTILOR CU HERNIE INGHINALA
INTERNAŢI IN SPITAL…………………………………………………..37
1.1. Cazul I……………………………………………………………...37
1.2. Cazul II…………………………………………………………….66
1.3. Cazul III…………………………………………………………....93
PARTEA a-III-a
1.FISA TEHNICĂ……………………………………………………………..123
1.1. Perfuzia intravenoasă……………………………………………123
1.2. Tehnica perfuziei……………………………………………........124
1.3. Accidente………………………………………………………….125
Bibliografie……………………………………………………………………..126

5
 PARTEA a-I-a

1. PARTEA GENERALĂ
1.1. ISTORIC
Cel mai vechi document descriind o hernie datează de acum 3500 de
ani.Cuvintul derivă din latină, unde hernia înseamnă ,,a rupe”, ,,a sfâşia”.Erau
cunoscute atât tratamentul conservator (bandaje herniare) cât şi tratamentul
chirurgical, apărut în jurul anului 100 e.n. şi soldat inevitabil cu excizia testicolului
respectiv şi ligaturarea sacului de hernie la nivelul orificiului inghinal extern. În anul
1363 GUY de CHAULIC diferenţiază hernia inghinală de cea femurala, în 1559
apare un tratat despre tratamentul herniilor în care sunt distinse herniile inghinale
directe de cele indirecte şi se precizează ca nu este obligatorie excizarea testicolului în
cazul ultimei varietăţi herniare, iar la începutul secolului al-XIX-lea începe să fie
descrisă anatomia regiunii inghinale.
Deşi nu a fost cel care să tenteze la repararea unei hernii inghinale, chirurgul
Italian EDOARDO BASSINI, datorită ideilor clare asupra anatomiei şi fiziologiei
canalului inghinal, a fost primul care a disecat şi a reconstituit canalul inghinal cu
prezentarea anatomiei funcţionale. Acesta a secţionat aponevroza oblicului extern,
fascia tranversalis de la tuberculul pubic până la nivelul orificiului inghinal intern,
asigurând disecţia şi ligatura sacului de hernie cât mai sus de retroperitoneu urmate
de întărirea peretelui posterior şi sudura aponefrozei oblicului extern deasupra
canalului spermatic. Acest procedeu a fost aplicat pentru prima dată în 1884,
rezultatele obţinute ducând la supranumirea lui ,,părintele herniografiei moderne”.
În ultima sută de ani, majoritatea herniilor inghinale au fost reparate prin
acest procedeu sau prin alte varietăţi ale lui, unele venind în completarea cu folos a
tehnicii iniţiale, cum ar fi tehnica reparării multistrat descrisă de SHOULDICE în
1853.
Deşi satisfăcătoare în majoritatea cazurilor aceste tehnici având la bază
suturarea tendonului conjunct la ligamentul inghinal, nu puteau să dea rezultate când
distanţa dintre aceste elemente nu permitea respectarea regulii de aur în repararea
herniilor inghinale: sutură fără tensiune. De aceea au fost dezvoltate o serie de tehnici

6
de protezare folosind alogrefe sau heterografe de cele mai diverse provenienţe, pentru
a acoperi porţiunea din aponevroza oblicului extern, fascia lata, piele. Totuşi aceste
procedee sau dovedit discutabile până au apărut polimeri sintetici moderni
concretizaţi sub forma plaselor de poliamidă sau a recentelor plase de polipropilen în
1958, promovate de herniologişti moderni ca LIHTENSTEIN şi GILBERT.
Acest scurt istoric nu poate fi încheiat fără menţionarea tehnicilor de reparare
peritoneală folosind plase sintetice precum şi a abordului laparoscopic.

1.2. DEFINIŢIE
Prin hernie se înţelege ieşirea parţială sau totală a unuia sau mai multor
organe din cavitatea sau învelişul lor normal printr-un conduct sau orificiu
preexistent sau creat de acţiunea pe care o exercită organul care herniază. Organele
care herniază nu iau contact cu exteriorul, ele rămânând acoperite de alte ţesuturi, de
obicei de peritoneu, piele sau alte învelişuri intermediare.
Cele mai frecvente hernii sau cele ale peretelui abdominal:hernia
inghinală,hernia inghino-scrotală, hernia crurală, hernia ombilicală şi hernia
epigastrică. Există şi alte tipuri de hernii dintre care amintim:
● hernia hiatală sau diafragmatică, care este trecerea organelor abdominale
în torace printr-un orificiu existent în diafragm;
● hernia internă (abdominală), care constă în angajarea unei porţiuni de
intestin într-un orificiu sau fosetă existente în cavitatea peritoneală;
● hernia de disc, care este hernierea unui disc intervertebral în spaţiul
epidural sau în substanţa spongioasă a corpului vertebral;
● hernia cerebrală, respectiv ieşirea sub pielea capului a unei porţiuni din
creier (ca urmare a unui traumatism care nu a lezat şi pielea);
● hernia pulmonară, care este ieşirea plămânului sub piele, printr-o
fractură a toracelui osos şi pleurei ca urmare a unui traumatism;
● hernia musculară, reprezentată de ieşirea printr-un orificiu aponevrotic
creat accidental(de obicei la sportive) a unei porţiuni de muşchi.
Uneori hernia constituie o infirmitate supărătoare, dar nu produce nici un
accident;este hernia simplă sau reductibilă.
Alteori apar complicaţii datorate, fie nereductibilităţii herniei, fie unor leziuni
ale diferitelor elemente anatomice care o compun; în acest caz hernia se numeşte

7
complicată în care complicaţia cea mai frecventă şi importantă este ştrangularea.
Într-o hernie ştrangulată, organul herniat este ştrangulat de inelul fibros prin care a
ieşit. Dacă ştrangularea este foarte strânsă şi durează de mai multă vreme, vitalitatea
organului herniat este compromisă pe o porţiune strânsă sau mai largă. Este o
situaţie foarte gravă care impune intervenţie chirurgicală de urgenţă.

1.3. ETIOLOGIE
Din punct de vedere etiologic, herniile pot fi de două tipuri: hernii congenitale
şi hernii căpătate (dobândite, câştigate).
Herniile congenitale au traiect şi un sac preformat. Ele se evidenţiază de obicei
în primii ani de viaţă.
Herniile câştigate îşi creează singure traiectul şi sacul de înveliş şi se datoresc
slăbirii peretelui abdominal. Herniile câştigate apar mai ales la bătrâni sau se
datoresc unui traumatism care a distrus într-un anumit loc integritatea aponevrotică
sau musculară.
Hernia este o afecţiune foarte frecventă. Frecvenţa herniei în spitale este destul
de ridicată mai ales la bărbaţi (o proporţie de 5 bărbaţi la o femeie).
Frecvenţa variază şi cu vârsta:
● foarte frecventă în primul an de viaţă;
● descreşte până la adolescenţă;
● urcă în perioada vârstei mijlocii;
● ajunge maximum la bătrâneţe.
S-a remarcat o frecvenţă mai ridicată în regiunile cu patologie tiroidiană.
Condiţiile de viaţă şi de mediu impun herniei şi o frecvenţă mai mare care este
întâlnită în rândul persoanelor cu condiţii de viaţă mediocre şi la persoanele care
depun eforturi fizice continue (munci grele).
Alte cauze predominante sunt cele care produc o scădere a rezistenţei
peretelui abdominal:
● sarcini repetate
● obezitate
● boli acute şi cronice care sunt urmate de hipertrofie musculară şi
bolnavii cu bronşite cronice, constipaţii cronice şi prostaticii şi stricturaţii a căror
stare înrăutăţeşte eforturile la tuse, la defecaţie sau micţiune.

8
 1.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ
Organul herniat străbate grosimea peretelui abdominal, urmând un anumit
traiect anatomic. Traiectul este redus la unele varietăţi de hernie la un simplu inel
musculo-aponevrotic în cazul herniilor liniei albe, dar în alte tipuri de hernie există
un adevărat canal ca în herniile inghinale.
După cum traiectul este oblic sau perpendicular faţă de peretele abdominal,
hernia este oblică sau directă. În evoluţia ei hernia atinge diferite grade de
dezvoltare:
● când se găseşte în dreptul inelului profund se numeşte punct de hernie;
● dacă a ajuns în grosimea peretelui abdominal se numeşte hernie
interstiţială;
● dacă a trecut de inelul superficial şi apare sub piele se numeşte hernie
completă.

Învelişurile herniei:
Sacul herniei reprezintă învelişul propriu zis al herniei. Învelişurile externe
formate din diferitele planuri anatomice pe care sacul împreună cu conţinutul lui
împinge înainte. Sacul herniei este format din peritoneu.În herniile căpătate sacul se
formează prin alungirea şi alunecarea treptată a peritoneului. În herniile congenitale
sacul este format din naştere. Forma sacului poate fi :globuloasă sau cilindrică.
Sacul poate prezenta unele particularităţi după felul şi vechimea herniei.Sunt
cazuri când sacul herniar poate lipsi. Absenţa parţială a sacului se vede în herniile
organelor subperitonale (vezică urinară, cec, etc.).
În herniile inghinale congenitale sacul prezintă mai multe îngustări ca un şirag
de mărgele.Se întâlneşte mai rar sacul herniar cu despărţituri longitudinale
(anomalie rară). Despărţirile sunt delimitate de pereţi conjunctivi. Se descriu hernii
cu saci multipli mai ales în hernia inghinală preperitoneală, există doi saci, fiecare cu
gâtul său.
Modificările patologice ale sacului herniar se pot produce într-un sac fără
conţinut când sacul se micşorează , se îngustează. Învelişurile externe ale sacului
herniar sunt formate de planurile anatomice ale regiunii respective. În herniile vechi
ele sunt mai mult sau mai puţin modificate, îngroşate.

9
 Ţesutul conjunctiv este adesea edemaţiat şi se pot forma pungi seroase,
adevărate higrome (BURSITĂ).
Ţesutul gras se hipertrofiază, formând aşa-numitele lipoame preherniare.
Conţinutul herniilor este format din intestin subţire sau epiploon, mai rar de intestin
gros, vezică urinară, anexe, etc. Se poate spune că toate organele abdominale pot
hernia cu excepţia pancreasului.

2. TABLOUL CLINIC GENERAL

2.1. Semne subiective(durerea). Semne obiective.
Durerea lipseşte cu excepţia unor hernii epigastrice şi a punctelor de hernie
când durerea este provocată sau se accentuează cu ocazia unui efort, în timpul
mersului sau datorită ortostatismului prelungit. Sunt dureroase, de asemenea herniile
voluminoase din cauza tracţiunii exercitate de greutatea lor.
Simptomele funcţionale sunt reduse ca intensitate; bolnavii nu simt decât o
simplă greutate; şi aceasta în herniile care au un oarecare volum.Se pune diagnosticul
précis pe baza semnelor fizice când bolnavul consultă medicul pentru o ,,umflătură”
apărută în zonele herniare.
Examenul va fi făcut cu bolnavul în ortostatism şi apoi culcat deoarece unele
hernii dispar în poziţie culcată. Pentru a face să apară hernia bolnavul va trebui să
facă un mic efort (să tuşească, sau să facă câţiva paşi).La inspecţie hernia se prezintă
ca o umflatură rotundă sau alungită, de volum normal, cu o suprafaţă neregulată.
Pielea care acoperă această tumefacţie are înfăţişare normală. La palpare
(pipăit) ne dăm seama de consistenţa-renitentă şi elastică, dacă conţinutul este moale
intestinal, sau moale şi neregulat dacă conţine epiploon.
La pipăit ne vom da seama că tumoarea herniară se insinuează în cavitatea
abdominală printr-o poartă îngustă-gâtul herniei.
La percuţie tumoarea herniară este:
 sonoră când conţine intestin;
 mată dacă sacul este ocupat de epiploon.
În poziţie culcată hernia se poate reduce singură. În herniile de dimensiuni
mijlocii este nevoie să executăm o apăsare blândă asupra tumorii, pentru ca aceasta
să dispară. În acest caz hernia este reductibilă.

10
 Uneori reducerea poate fi parţială (o parte din organele herniate rămân în
interiorul sacului). În herniile mari reducerea poate fi doar parţială şi vom încerca să
introducem prin apăsări blânde şi progresive întâi organele situate în vecinătatea
gâtului sacului şi numai după aceea pe cele din fundul sacului.
În timpul reducerii se poate cunoaşte natura conţinutului:
 intestinul se reduce cu un zgomot caracteristic, hidroaeric;
 epiploonul dă numai senzaţia unui organ plin, care fuge de sub deget.
Odată hernia redusă, se introduce un deget prin tunel pentru a examina
dimensiunile şi rezistenţa intestinului şi starea planurilor musculo aponevrotice.
Acest examen este important pentru stabilirea indicaţiilor de tratament şi
diagnosticul post operatoriu.
Impulsia la tuse se realizează prin lăsarea degetului pe loc în inel şi punând
bolnavul să tuşească. Avem o senzaţie specială. În herniile cu inelul mai larg impulsia
va fi urmată de apariţia şi expansiunea herniei.Expansiunea şi impulsia reprezintă
semne caracteristice ale herniei. Impulsia la tuse este un semn de diagnostic util la
herniile mici.
Herniile care nu se pot menţine reduse şi la care reducerea nu se poate obţine
deoarece pe măsură ce reducem o parte de conţinut, o altă parte se reface, se numesc
hernii incoercibile. Examenul radiologic care ne informează asupra conţinutului şi
gradului de reductibilitate al herniei se numeşte – ecografie abdominală.

2.2. Complicaţii
Herniile complicate sunt:
 hernia ştrangulată;
 herniile nereductibile;
 complicaţii rare:
- traumatismele herniilor
- TBC şi tumorile sacului herniei
- corpi străini intra-saculari
a) Hernia ştrangulată se caracterizează prin constricţia strânsă şi permanentă
a conţinutului în interiorul sacului herniar. De cele mai multe ori organul
ştrangulat este intestinul subţire şi epiploonul, toate herniile se pot
ştrangula fiind complicaţia cea mai de temut a herniilor. Subocluzia

11
 herniară ca şi peritonita herniară este o complicaţie rară. Se caracterizează
prin semne clinice atenuate şi o evoluţie înceată, realizând un tablou de
pseodoştrangulare şi subocluzie care uneori dispar iar alteori se agravează.
În unele cazuri, în special în herniile intestinului gros se acumulează
materii stercorale care pot determina subocluzie.
Peritonita herniară constituie o entitate mai bine definită având origine
intestinală sau epiploică. În cadrul peritonitelor de cauză intestinală o categorie
aparte o formează apendicele herniar.
b) Herniile nereductibile . Ele devin nereductibile atunci când sunt
voluminoase şi au pierdut ,,dreptul de domiciliu” sau când sunt aderente.
c) Complicaţiile rare: contuzia şi ruptura herniară. Sunt complicaţii rare
întâlnite în herniile inghinale care sunt voluminoase, mai expuse la traumatisme şi
conţin intestin.
Tuberculoza herniară reprezintă o tuberculoză localizată la nivelul sacului şi a
organelor conţinute în interiorul lui. Boala se întâlneşte în special sub vârsta de 15 ani
la bărbaţi şi în herniile inghinale. De cele mai multe ori este prins numai sacul; fie la
nivelul gâtului, fie la nivelul fundului, fie pe toată întinderea.
Leziunile îmbracă cele trei forme ale tuberculozei peritoneale:
 miliară;
 fibroasă;
 ulcero – cazeoasă.
Tumorile herniare se pot dezvolta la nivelul conţinutului sacului herniar sau al
învelişurilor herniare. Tumorile conţinutului se dezvoltă pe intestin şi pot fi benigne
sau maligne: sarcoame, cancere, lipoame, chisturi mezenterice.Tumorile sacului sunt
întotdeauna secundare.

3. FORME PARTICULARE DE HERNII (după regiune)

Herniile inghinale – cele mai răspândite, 90% din total
Hernia femurală – iese din abdomen sub arcada femurală, şi anume prin
partea internă a inelului femural fiind o hernie căpătată, o hernie de slăbiciune, unde
peretele abdominal este foarte slab, dar fără predispoziţie congenitală.
Hernii ombilicale. Cuprinde hernii făcute prin inelul ombilical. Unele există
în momentul naşterii,fiind congenitale, altele apar după naştere, fiind hernii căpătate.

12
Herniile ombilicale căpătate se produc după naştere prin inelul ombilical din cauza
distensiei acestuia.
Herniile liniei albe. Se fac prin orificiile normale ale liniei albe, au o
frecvenţă rară şi cauze favorizante ca: sarcini multiple, obezitate, slăbirile accentuate.
După sediu se împart în trei grupe: epigastrice, juxtaombilicale şi subombilicale.
Herniile ventrale. Hernia ventrală sau laparocelul se dezvoltă pe părţile
laterale ale peretelui abdominal într-o zonă delimitată înăuntru de marginea externă
a dreptului abdominal, în afară de regiunea lombară, în sus de grilajul costal şi în jos
de arcada femurală. Aceste hernii sunt hernii congenitale, datorate unei aplazii
musculare şi sunt mari.
Hernii lombare. Acestea sunt foarte rare, formându-se într-o zonă
delimitată dorsal de masa musculară sacro – lombară, ventral de o verticală coborâtă
din extremitatea anterioară a coastei a 11-a , distal de creasta iliacă, iar cranial de
coasta a 12-a. În această zonă se găsesc două puncte slabe: unul superficial şi unul
profund.

4. VARIETĂŢI DE HERNIE (după conţinut)

Herniile epiploonului. După intestinul subţire epiploonul singur sau cu alte
organe constituie unul dintre cele mai frecvente conţinuturi ale herniilor. Epiplocelul
este rar la copii, din această cauză este puţin dezvoltat şi fără grăsime.
Herniile intestinului gros. Diferitele segmente ale intestinului gros pot forma
conţinutul multor varietăţi de hernie; colonul transvers este conţinut mai ales în
herniile ombilicale, cecul sau colonul sigmoid, în herniile inghinale. Hernierea
segmentelor mobile ale intestinului gros nu prezintă nici o particularitate. Aceste

13
hernii putând fi reductibile sau pot devenii nereductibile datorită unor cauze
necunoscute şi aderenţelor inflamatorii.
Herniile ciucurilor epiploici. Este acea hernie al cărei conţinut este
format numai dintr-un ciucure epiploic. Herniile al căror conţinut este format şi din
colon nu sunt introduse în această categorie.
Hernia ciucurilor epiploici se întâlneşte exclusiv la stânga ,în herniile inghinale
sau femurale.
Herniile diverticulului Meckel. Hernia izolată a diverticulului Meckel este
rară şi o persistenţă însăşi a acestui diverticul observându-se într-o proporţie de 2%.
Herniile stomacului. Stomacul formează conţinutul obişnuit; el a fost găsit
şi în herniile ombilicale, unde nu prezintă nici o particularitate şi excepţional în
herniile inghinale.
Herniile vezicii biliare. Aceste hernii sunt foarte rare, apărând doar în
literatura de specialitate.
Herniile vezicii urinare. Aceste hernii au conţinutul în parte sau în
totalitate format de vezica urinară. Cistocelul vaginal este tot o hernie a vezicii
urinare, dar el constituie un caz în stadiul incipient al prolapsului genital.
Herniile ureterului. Constituie în unele cazuri o particularitate a herniilor
vezicale; în herniile mari, ureterul este atras de vezică.
Hernia diafragmatică reprezintă pătrunderea organelor abdominale în
cavitatea toracică printr-o despicătură a diafragmului anormală ca poziţie sau numai
ca mărime. Examenul radiologic este foarte important, acest tip de hernie fiind foarte
greu de diagnosticat clinic pentru că nu există semne obiective.

5. FIZIOLOGIA PERETELUI ABDOMINAL

5.1. Elemente de anatomie ale peretelui abdominal
Peretele abdominal este alcătuit din musculatura abdominală acoperită de
fascia superficială a abdomenului, de un strat mai mult sau mai puţin întins de ţesut
celulo – adipos şi de piele.
Muşchii abdomenului sunt reuniţi într-un sistem ce realizează o veritabilă
arhitectură funcţională şi care asigură cel mai înalt grad de eficacitate. Muşchii care
alcătuiesc peretele abdominal sunt împărţiţi în cinci grupe:

14
 1. Anterior- formaţi din muşchiul drept abdominal şi piramidal.
2. Lateral- din care fac parte cei trei muschi laţi ai abdomenului,
respectiv: oblic extern, oblic intern şi transversal.
3. Posterior- pătratul lombar, psoasul mare, psoasul mic la care se mai
poate adauga muşchiul latissim, dorsalul mare şi mai poate continua cu muşchiul
erector spinal.
4. Superior- diafragma.
5. Inferior- diafragmul pelvin.
Musculatura abdominală îşi are originea în mai multe miomere şi în
consecinţă este inervată de mai mulţi nervi segmentari, fapt ce conferă posibilitatea
contracţiei sectoriale a acestor muşchi.
O altă caracteristică o constituie şi faptul că muşchii laţi ai abdomenului
prezintă fiecare în parte câte o aponevroză anterioară, iar oblicul intern şi
transversul au o aponevroză posterioară.
Aponevrozele şi muşchii sunt înveliţi în fascii ce reprezintă condensări ale
ţesutului conjunctiv într-o pătură omogenă cu o grosime variind de la un strat diafan
la o lamă destul de groasă. Fascia transversalis trebuie înteleasă ca o fascie de
căptuşire a muşchiului şi aponevrozei transversale fiind bine definită anatomic şi
având rol important în cura operatorie a herniei. Dintre fasciile muşchilor largi ai
peretelui abdominal se diferenţiază entităţile ca nişte grupări convenţionale
chirurgicale, numite fascii interpalietare care separă muşchii între ei. Fasciile, cea
superficială şi cea profundă, pe lângă faptul că separă straturile musculare uşurând
actul chirurgical, participă şi la formarea fasciei cremasteriene. La nivelul acestor
fascii se pot produce herniile interparitale.
Ligamentele prezintă o vastă varietate morfofuncţională de la structuri dense ,
rezistente, cum este ligamentul inghinal, la structuri delicate de tip areolar, cum este
ligamentul interfoveolar.
În cadrul arhitecturii funcţionale a peretelui abdominal se disting stâlpi de
rezistenţă şi ciuturi musculare. Stâlpii de rezistenţă sunt:
I. anterior,
II. anterolateral ,
III.posterolateral,
IV.posterior.

15
 Linia albă abdominală mediană se întinde între procesul xifoidian al sternului
şi sinfiza pubiană.
Stâlpul anterolateral este reprezentat de linia albă abdominală, laterală, care
corespunde marginii laterale a tecii muşchiului drept abdominal, rezultând
suprapuneri zonei unde porţiunea musculară a oblicului extern, oblicului intern şi
transversului şi se continuă cu porţiunea lor aponevrotică.
Stâlpul posterolateral este format din aponevrozele posterioare ale oblicului
intern.
Tetragonul lombar al lui Krauser sau spatiul Grynfelt cu urmatoarele limite:
medial, supermedial,superolateral.
În aria tetragonului lombar se află aponevroza posterioară a muşchiului
transvers iar către unghiul superior, ligamentul lombo-costal (Henle).
Centurile musculare din cadrul arhitecturii funcţionale a peretelui abdominal
sunt: anterioară, posterioară şi laterală.
Muşchiul drept abdominal are rol în flexia trunchiului pe bazin în funcţie de
punctul fix comun şi un rol adjuvant în realizarea acţiunii de presă abdominală.
Acest muşchi este conţinut într-o teacă în interiorul căreia se mai află muşchiul
piramidal, vasele epigastrice care se anastomozează între ele cu vasele toracice
interne şi porţiuni terminale ale nervilor intercostali.
Centura musculară posterioară se compune din muşchiul pătratul lombar,
psoasul mare şi psoasul mic la care se mai pot adăuga masa comuna a muşchilui
erector spinal şi muşchiul latissim.
Muşchiul pătratul lombar cu formă patrulateră se întinde de la coasta a 12-a ,
creasta iliacă a coxalului şi se disting trei feluri de fibre.
Muşchiul psoasul mare este voluminos şi fusiform, prezintă un strat
superficial şi unul profund, între cele două situându-se plexul lombar.
Muşchiul psoasul mic este rudimentar, inconstant, se detaşează de psoasul
mare, terminându-se pe fascia iliacă prin intermediul arcului iliopectoneu.
Centura musculară laterală ia naştere pe faţa externă a ultimelor 8 coaste prin
digitaţii ce se întrepătrund inferior cu digitaţiile muşchiului latissim, iar superior cu
digitaţiile muşchiului dinţat anterior.
Oblicul extern este învelit de fascia nenumită ce îl separă de planurile
superficiale şi care aderă intim la ponevroza oblicului extern prin trabecule

16
tendinoase. La nivelul inelului inghinal superficial, fascia nenumită fuzionează cu
fascia profundă a oblicului extern dând naştere fasciei spermatică externe.
Oblicul intern este situat sub muşchiul oblic extern, fibrele sale asemănându-
se cu cele ale muşchilor intercostali interni, sunt orientate oblic în sus şi înainte,
invers faţă de cele ale oblicului extern. Muşchiul oblic intern ia nasştere pe fascia
toraco-lombară, creasta iliacă, spina iliacă anterioară şi ligamentul inghinal.
Muşchiul transvers abdominal se află sub oblicul intern şi este alcătuit dintr-o
porţiune musculară cuprinsă între două lame aponevrotice anterioare şi posterioare.
Fibrele acestui muşchi sunt orientate transversal având originea pe faţa internă a
ultimelor şase cartilagii costale. Aponevroza anterioară a transversului participă la
formarea liniei albe abdominale laterale, a tecii muşchiului drept abdominal şi a liniei
mediane unde se termină.
Tractul iliopubian este reprezentat de un contingent de fibre aponevrotice
dense ce aparţin porţiunii cele mai inferioare a transversului abdominal. Ele apar ca
o bandă aponevrotică întinsă de la arcul iliopectineu la ramura superioară a pubelui,
trecând ca o punte peste vasele iliace externe. Ca şi ligamentul inghinal, tractul
iliopubian este ferm ancorat la ambele capete, dar prezintă mai multe varietăţi din
punctul de vedere al densităţii, de la o bandă puternică la câteva condensări de fibre.
Tractul iliopubian şi ligamentul inghinal sunt entităţi separate şi aparţin unor
pături musculare diferite, ligamentul inghinal fiind o porţiune a aponevrozei oblicului
extern, iar tractul iliopubian aparţine transversului abdominal.
Ligamentul inghinal aparţine aponevrozei muşchiului oblic extern al
abdomenului. Se mai numeşte ligamentul lui Poupart sau arcada crurală. Ligamentul
inghinal este format din fibre directe şi reflectate. Fibrele directe constituie
ligamentul inghinal al lui Henle , care se întinde de la spina iliacă anteroposterioară
la tuberculul pubian, trecând ca o punte peste marginea anterioară a coxalului.
Aderenţa pielii la ligamentul inghinal determină plica inghinală şi nu permite
difuzarea unor procese patologice subcutanate de la peretele abdominal spre coastă
sau invers. Fibrele reflectate în plan transversal formează ligamentul lacunar al lui
Ginbernat, care are o formă triunghiulară.
Ligamentul lacunar completează inserţia fibrelor directe ale ligamentului
inghinal, prelungind această inserţie de la tuberculul pubian până la creasta
pectineală.Ligamentul pectineal este de obicei puţin recurbat, iar fibrele sale

17
împrăştiate în evantai sub un unghi de mai puţin de 45° se inseră lateral de tuberculul
pubian pe coasta pectineală şi uneori unele fibre se ataşează fasciei pectineale.
Ligamentul inghinal marchează limita unor importante regiuni topografice,
inghino abdominale superioare, inghino femurale, formând peretele inferior al
canalului inghinal.

18
19
 5.2. Canalul inghinal
Canalul inghinal este situat în regiunea inghino abdominală imediat deasupra
segmentului medial al ligamentului inghinal cu care nu este paralel ci formează un
unghi de 15°-20° cu deschiderea orientată spre lateral.
Are o lungime de 4-5 cm şi un calibru ce variază în funcţie de sex (mai mare la
bărbat) sau de stările patologice (prezenţa herniilor măreşte calibrul).

20
 Producerea herniilor este dependentă şi de o anumită constituţie anatomică. În
acest sens este edificator unghiul lui Radoievitch, format de orizontala ce trece prin
spinele iliace anteroposterioare şi plica inghinală. Acest unghi deschis spre medial
măsoară între 25° şi 50°. La femeie, unghiul este sub 35°, iar la bărbat, un unghi de
25°-35° este asociat cu o frecvenţă rară a herniilor, pe când un unghi cu valoarea de
peste 35° pledează pentru producerea frecventă a herniilor.
Acest canal este în realitate un traiect, un interstiţiu între planurile musculare
ale peretelui abdominal, care devine canal prin trecerea funiculului spermatic la
bărbat, respectiv al ligamentului rotund la femeie. În esenţă, el perforează planurile
externe şi ridică planurile mijlocii.
Canalul inghinal poate fi comparat cu o prismă patrulateră căreia i se descriu
patru pereţi: anterior, posterior, superior şi inferior şi două orificii numite inele
inghinale: superficial şi profund.
Peretele anterior este format din piele, ţesut celuloadipos subcutanat, fascia de
înveliş a oblicului extern,aponevroza oblicului extern ce reprezintă elementul esential
al peretelui anterior.
Fascia lui Scarpa este un strat omogen mai mult sau mai puţin dens, o lamă de
ţesut areolar în profunzimea ţesutului celuloadipos subcutanat mai evidentă la nivelul
canalului inghinal. Între tuberculul pubian şi simfiza pubiană, fascia lui Scarpa nu
are inserţii inferioare şi astfel se formează pasajul abdominal miniscrotal prin care
trece cordonul spermatic. Inelul sau orificiul inghinal superficial perforează
aponevroza oblicului extern. Fibrele aponevrotice ce mărginesc acest inel se
condensează şi formează stâlpii:medial, lateral şi posterior. Stâlpii medial şi lateral
sunt homolaterali deoarece provin din aponevroza oblicului extern. Stâlpul medial
depăşeşte linia mediană şi se încrucişează şi se inseră pe faţa anterioară a pubelui şi
pe tuberculul pubian controlateral.
Stâlpul posterior sau ligamentul reflex provin din aponevroza oblicului extern
contralateral, se încrucişează pe linia mediană cu cel de pe partea opusă, trece pe
peretele posterior al canalului inghinal şi se inseră pe pube, tuberculul pubian şi
acesta pe creasta pectineală unde participă la formarea ligamentului pectineal al lui
Cooper. Acest ligament nu este altceva decât o inserţie fibroasă, un loc de adunare la
nivelul crestei pectineale a următoarelor formaţiuni:
 ligament reflex
 tendon conjunct al lui Marton şi Thomas
21
  ligamentul lui Henle
 ligamentul lacunar al lui Gimbernat
 fascia muşchiului pectineu
Ligamentul reflex are uneori caracter tendinos şi este reprezentat de un grup
subţire de fibre.
Ligamentul conjunct al lui Marton şi Thomas rezultă din fuzionarea
porţiunilor mediale ale marginilor inferioare ale muşchilor oblic extern şi transvers,
trece de pe peretele superior pe peretele posterior al canalului inghinal şi se termină
pe faţa anterioară a simfizei pubiene.
Ligamentul lui Henle neomologat de nomenclatura anatomică are o formă
triunghiulară cu baza la creasta pectineală, unde participă la formarea ligamentului
pectineal al lui Cooper, cu baza la creasta pectineală cu vârful în sus, cu marginea
medială aderentă la marginea laterală a tecii muşchiului drept abdominal.
Inelul sau orificiul inghinal profund se află la nivelul fasciei transversalis şi nu
are limite nete. Este situat lateral de vasele epigastrice şi limita sa inferomedială
prezintă plica falciformă care este parte componentă a ligamentului interfoveolar al
lui Hesselbach. La nivelul inelului inghinal profund se află o prelungire a fasciei
transversalis ce îmbracă o formă aproape conică al cărei ax mai puţin înclinat
comparativ cu axul funiculului spermatic.
În timpul creşterii presiunii abdominale braţale eşarfei se apropie având
tendinţa de a se închide la maximum, oferind astfel protecţie suplimentară inelului
inghinal profund, ipoteză atractivă dar încă neconfirmată.
Peretele superior al canalului inghinal este format lateral de marginile
inferioare ale muşchiului oblic intern şi transvers al abdomenului, iar medial de
tendonul conjunct al lui Marton şi Thomas, care rezultă din alipirea acestor margini
de flax inghinale.
Peretele inferior al canalului inghinal este reprezentat de jgheabul inghinal pe
care stă culcat ca într-un hamac funiculul spermatic la bărbat şi respectiv rotund al
uterului la femeie. La subiecţii de constituţie atletică porţiunea laterală a peretelui
inferior este întărită de muşchii oblic intern şi transvers. Se poate spune că oblicul
intern şi transversul, cu tendonul conjunct descriu în jurul canalului inghinal o
spirală ce începe inferior şi lateral şi se termina posterior şi medial.
Canalul femural situat în regiunea inghino-femurală corespunde trigonului
femural al lui Scarpa şi reprezintă prima porţiune a vaselor tecii femurale. Canalul
22
femural poate fi comparat cu un trunchi de piramidă triunghiulară cu baza orientată
superior la lacuna vasculară cu vârful trunchiat în jos şi cu trei pereţi: anterior,
posterolateral şi posteromedial. Lacuna vasculară corespunde bazei canalului
femural. Limitele lacunei vasculare sunt următoarele:
 anterior – ligamentul inghinal
 posterior – ligamentul pectineal al lui Cooper
 lateral – arcul iliopectineu
 medial – ligamentul lacunar al lui Gimbernat.
Ligamentul pectineal se află la 2 cm posterior de peretele posterior al
canalului inghinal şi 3 – 3,5 cm de peretele anterior al acestuia. Artera femurală poate
fi explorată la 1 cm medial de mijlocul ligamentului femural. Vena femurală trece
medial de arteră. Între vena femurală şi ligamentul lacunar al lui Gimbernat se află
septul femural care este în raport cu limfaticile inghinale profunde , în special cu
nodul limfatic al lui Cloquete şi Reossenmuller.
Prin inelul femural se pot produce hernii femurale.
Peretele abdominal superior este reprezentat de diafragmă care este o
formaţiune musculo-aponevrotică ce desparte cavitatea abdominală de cavitatea
toracică.

23
 6. HERNIILE INGHINALE
6.1. Generalităţi
Herniile inghinale sunt varietatea cea mai frecventă reprezentând 90% din
totalul herniilor. Sunt frecvente în primul an al vieţii datorită persistenţei canalului
vagino-peritoneal, devin din ce în ce mai rare până la adolescenţă; de la această
vârstă frecvenţa lor creşte până la bătrâneţe. Frecvenţa lor este mai rară la femei
datorită condiţiilor de muncă şi persistenţei canalului vagino-peritoneal, deasemenea
sunt mai frecvente la dreapta decât la stânga , de 3 la 1 în proporţie. Ca urmare a
aşezării anatomice, herniile inghinale se prezintă sub trei varietăţi: hernia oblică

24
externă, hernia directă şi hernia oblică internă. Acestea se deosebesc din punct de
vedere anatomopatologic, clinic şi terapeutic.

6.2. Hernia inghinală oblică externă

Aceasta este varietatea cea mai frecventă. Ea se produce prin gropiţa
inghinală externă şi urmează traiectul inghinal oblic din afară înăuntru şi de sus în
jos, adică drumul pe care l-a urmat şi testiculul în căderea sa spre scrot. Herniile
inghinale oblice externe se deosebesc în: hernii congenitale şi hernii căpătate.
Herniile congenitale se fac prin canalul peritoneo-vaginal rămas permeabil în
totalitate sau numai în parte , indiferent dacă acesta este ocupat de la naştere sau mai
târziu. Caracteristica lor din punct de vedere anatomo-patologic este că sacul se
găseşte situat între elementele cordonului învelit ca şi acesta de foiţa fibroasă comună.
Herniile oblice externe căpătate se fac tot prin gropiţa inghinală externă, dar
în acest caz nu mai este vorba de un canal preformat. Sacul herniar se dezvoltă fie în
afara cordonului, fie în interiorul lui, despărţind elementele acestuia. Sunt autori care
consideră această din urmă varietate tot congenitală, deoarece ea presupune
persistenţa infundibulului peritoneal, rest rămas după obliterarea canalului
peritoneo-vaginal. Din punct de vedere clinic caracteristica acestor hernii oblice
externe este că ele pot coborî până la scrot.

6.3. Etiopatogenia herniei inghinale

Pentru a înţelege patogenia herniei trebuie să dăm cîteva date asupra
dinamicii cavităţii abdominale. Viscerele din cavitatea abdominală sunt supuse unei
presiuni pozitive numită presiune intra-abdominală. Din cauza acestei presiuni ele
tind să iasă afară. Presiunii intra-abdominale i se opune presa abdominală compusă
din centura muşchilor abdominali, diafragmul şi muşchiul ridicător anal.
În condiţii fiziologice aceste două forţe contrare se găsesc în echilibru dinamic.
Orice cauză care influenţează unul dintre aceste elemente şi cu atât mai mult pe
amândouă predispune la apariţia herniei.Presiunea intra-abdominală este diferită în
etajul superior faţă de cel inferior. În etajul abdominal superior, din cauza mişcărilor
diafragmei, presiunea este negativă. În etajul abdominal inferior creşte mult , când
corpul stă în poziţie verticală(de aici necesitatea de a examina hernia, bolnavul stând
în picioare).

25
 Contracţia muşchilor abdominali măreşte presiunea intra-abdominală care
creşte în efortul de :tuse, defecaţie, micţiune, tocmai de aceea în cazurile favorizante
de hernie putem descrie:
 bronşite cronice
 constipaţie
 hipertrofie de prostată.
Însuficienţa tiroidiană prin acţiunea ei distrofică influenţează musculatura
(frecvenţă mare a herniilor în regiunile cu guşe endemice).
Bolile cornice şi îmbătrânirea scad troficitatea muşchilor crescând totodată şi
frecvenţa herniilor. Centura abdominală prezintă puncte slabe, acestea se găsesc în
dreptul spărturilor fiziologice ale peretelui abdominal (canal inghinal, ombilic) sau la
intersecţii musculare(linia albă, Spiegel, triunghi Grinfeld). În punctele slabe herniile
sunt frecvente.
Hernia nu este o boală locală, este expresia unei tulburări în troficitatea
generală a organului şi a muşchilor în primul rând şi este cauzată de factorii
favorizanţi ai măririi presiunii intra-abdominale (tuse, constipaţie, micţiuni grele).
Herniile apar la oameni slăbiţi, la bătrâni, iar mecanismul producerii lor este datorită
efortului sau traumatismelor obişnuite.

6.4.Clasificare după gradul evolutiv

În raport cu gradul evolutiv al herniei se deosebesc :
- punctul de hernie ,când hernia se găseşte la nivelul inelului profund;
- hernia interstiţială sau intraparietală ,când hernia a pătruns în traiectul
inghinal ;
- hernia inghino-pubiană sau bubonocelul ,când apare la nivelul orificiului
inghinal superficial ;
- hernia funiculară ,când ajunge până la rădăcina burselor;
- hernia inghino –scrotală când coboară în burse.
Aceste varietăţi de hernie se pot deosebi mai bine la tineri şi în herniile recente.
În herniile vechi ,voluminoase,traiectul din oblic tinde să devină perpendicular faţă
de peretele abdominal prin suprapunerea celor două inele:profund şi superficial.
Oricum gâtul sacului se află întotdeauna situat în afara arterei epigastrice
.Elementele traiectului inghinal suferă modificari în sensul ca orificiul superficial se

26
lărgeşte prin îndepărtarea stâlpilor ,iar tendonul conjunct este împins în sus şi se
arcuieşte deasupra herniei.
Varietăţile principale ale acestor hernii sunt:
- hernia peritoneo-vaginală sau testiculară ,în care canalul a rămas complet
permeabil şi conţinutul herniei vine în contact cu testiculul ;
- hernia închistata a vaginalei ,în care sacul proemină într-o vaginală destinsă
de un hidrocel;
- hernia funiculară ,în care canalul a ramas permeabil numai în porţiunea
superioară şi fundul sacului se opreşte mai sus sau mai jos pe traiectul cordonului .
Aceasta la rândul ei se poate prezenta în diferite subvarietăţi:
a) hernie funiculară legată de vaginală printr-un cordon fibros gros
(ligamentul Cloquet) sau printr-un cordon gros , dar care are totuşi un lumen foarte
îngust;
b) hernie funiculară asociată cu chist al cordonului situat între sac şi vaginală
şi care poate avea poziţii foarte diferite de chist funicular legat de sacul herniar
printr-un cordon fibros,chist care comunică cu sacul printr-un canal îngust.
Se deosebesc următoarele varietăţi:
- hernia inghino-interstiţială, în care sacul se insinuează între aponevroza marelui
oblic şi micului oblic. Această hernie se poate produce sub două forme :una pură fără
prelungire scrotală însoţită adesea de un testicul ectopic ,situat în traiectul inghinal şi
alta de prelungire scrotală cu dublu sac ,mai rară de obicei ,dar neinsoţită de ectopie
testiculară;
- hernie inghino-superficială, în care sacul se insinuează între aponevroza
marelui oblic şi tegumente ,ea coincide adesea cu un testicul ectopic , situat la nivelul
orificiului inghinal superficial pe care îl blochează ;
- hernia inghino-properitoneală, în care sacul se interpune între peritoneu şi
faţa profundă a transversului .Această hernie poate să fie asociată cu o ectopie
testiculară care să blocheze orificiul inghinal profund .Ca şi varietatea precedentă , şi
aceasta se poate prezenta sub două forme :cu un sac simplu peritoneal sau cu o
prelungire a sacului spre scrot.

27
 6.5.Forme clinice din punct de vedere chirurgical
Simptomele se schimbă cu gradul de dezvoltare al herniei;un punct de hernie
care se descoperă numai prin impulsia la tuse pe care o simte degetul introdus în
inelul inghinal ,se deosebeşte evident de o hernie inghino-scrotală .În cazurile în care
hernia este asociată cu un hidrocel sau cu un chist al cordonului semnele fizice se
modifică în sensul că se adaugă cele ale bolii asociate .Acelaşi lucru se întamplă ,când,
pe lângă hernia inghinală există şi o hernie femurală. Această coexistentă se
întâlneşte, de obicei , la obezi cu deficienţe musculare .
Hernia sugarilor poate fi datorată unei întârzieri sau unei aplazii ca la
prematuri,la care deseori hernia este mare şi nereductibilă. Alteori , hernia se
datorează canalului peritoneo-vaginal şi poate să apară la câteva luni după naştere.
Herniile reductibile trebuie reţinute în bandaj; lăsate libere ,pot determina tulburări
digestive cu răsunet asupra stării generale.La copii , hernia se complică deseori cu o
ectopie testiculară , de aceea examenul local trebuie să precizeze totdeauna dacă
testiculul se află în bursă .
Hernia inghinală la femei –traiectul inghinal are aceeaşi alcătuire ca la
bărbat,dar în loc de cordon ,conţine ligamentul rotund. În dreptul inelului inghinal
profund , peritoneul formează un infundibul. În unele cazuri există un canal ce se
lungeşte până la labia mare, nu este altceva decât omologul canalului peritoneo –
vaginal şi poartă denumirea de canalul Nuck.
Hernia inghinală la femeie ocupă un loc aparte datorită diferitelor planuri
anatomice faţă de regiunea inghinală a bărbatului .Femeia face mai rar hernie
inghinală, şi dacă există sacul herniar ,el se află în dreptul pubelui (hernie pubiană).
Extrem de rar găsim situaţii în care sacul herniar să coboare până la nivelul labiei
mari , realizându-se o hernie inghino – labială .
Orice hernie odată aparută are tendinţa de a evolua mărindu-şi volumul mai
cu seamă dacă se menţin condiţiile favorizante care au generat-o (efort, slăbirea
peretelui abdominal , repetarea unor sarcini şi vârsta ).Evoluţia herniilor poate tinde
spre complicaţii dintre care cea mai gravă este ştrangularea herniară . Complicaţiile
se pot instala brusc fără să existe vreo relaţie directă între volumul herniei şi apariţia
acesteia .
Herniile inghinale la femeie sunt întotdeauna oblice externe .Varietăţile sunt:
-hernia completă sau inghino-labială;

28
 -hernia inghino-interstiţială;
-hernia inghino-properitoneală;
-hernia închistată (Cooper), în care sacul are contact cu un chist al canalului
Nuck .
Simptomele nu prezintă nimic deosebit .
Diagnosticul este uşor de pus în herniile reductibile. În cele nereductibile
diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu un chist al canalului Nuck, cu un lipom , cu
un fibrom al ligamentului rotund, lucru care se confundă uşor cu un epiplocel. În ce
priveşte complicaţiile ,în special ştrangularea acestei hernii , sunt mai puţin expuse
decât cele femurale .
Diagnosticul diferenţial variază cu gradul de dezvoltare al herniei. O hernie
interstiţială sau funiculară se poate confunda cu chistul cordonului sau cu ectopia
testiculului. În prezenţa unei ectopii testiculare , trebuie făcut întotdeauna un examen
foarte atent al bolnavului pentru a descoperii o eventuală hernie ,deoarece ectopia se
complică şi cu anomalie în evoluţia canalului vagino-peritoneal .La oamenii graşi şi la
femei `,hernia funiculară şi bubonocelul pot fi uşor confundate cu o hernie femurală
.Pentru aceasta trebuie cercetată situaţia inelului după reducerea herniei. Indicaţia
operatorie definitivă se stabileşte numai în urma examenului general, precizând în
special dacă bolnavul nu face continuu eforturi de tuse sau micţiune şi emfizem
,bronşită cronică ,stricturi uretrale ,hipertrofie de prostată ;unele dintre aceste boli
putând constitui după caz contraindicaţii operatorii definitive sau numai temporare.
Hernia inghinală directă. Aceasta se face prin gropiţa inghinală mijlocie
situată între artera epigastrica în afară şi cordonul arterei ombilicale înăuntru, punct
slab al peretelui abdominal din cauza întreruperii normale a planurilor musculare
.La factorul de ordine anatomic se adaugă deficienţa musculară care face ca această
hernie să fie una de slăbiciune şi apare după vârsta de 40 de ani , este deseori
bilaterală . Abundenţa grăsimii subperitoneale este încă un factor favorizant al
acestei varietăţi de hernie inghina
lă.

29
 6.6.Anatomie patologică
Întinderea zonei slabe a peretelui abdominal depinde de lărgimea tendonului
conjunct .Sacul diferă în constituţia lui .Este format din seroasa peritoneală dublată
de o pătura de ţesut conjunctivo-adipos şi de fascia transversalis. Sacul este globulos
,fără pedicul ,având gâtul foarte larg .
Vasele epigastrice situate în afara gâtului sacului herniei îngăduie diagnosticul
diferenţial între hernia directă şi hernia oblică externă , devenită secundar în
aparenţă directă. Sacul nu are raporturi strânse cu cordonul. Este întotdeauna
extrafunicular şi se separă de cordon foarte uşor.Conţinutul acestor hernii este
intestinul subţire şi epiplonul.
Cornul vezicii urinare poate fi atras prin dezvoltarea sacului astfel încât să
apară pe latura internă a acestuia .
Sacul herniar
Poziţia sacului faţă de cordon este întotdeauna intrafunicular şi învelit de
fibroasa comună în herniile congenitale ,intrafunicular sau extrafunicular în herniile
căpătate.
În herniile intrafuniculare, elementele cordonului mai mult sau mai puţin
împrăştiate sunt împinse la periferia sacului; iar în herniile extrafuniculare, cordonul
în întregime este situat pe una dintre laturile sacului, deobicei posteroinferior.
Sacul diferă în morfologia lui după cum hernia este congenitală sau căpătată.
În herniile căpătate este mai gros decât în cele congenitale şi nu ajunge niciodată în
contact cu testiculul. Canalul vagino-peritoneal este un diverticul peritoneal care
întovărăşeşte testiculul în migrarea sa şi se astupă complet în prima lună după
naştere, în locul lui rămânând un cordon subţire, fibros, situat între elementele
cordonului. Normal nu rămâne din acest diverticul decât porţiunea inferioară care
formează vaginala. În involuţia sa pot apărea diferite anomalii: persistenţa totală sau
parţială pe diferite întinderi. Când canalul nu este astupat , anomalia poartă numele
de peritoneo-vaginală. Când obliterarea este parţială, canalul nu comunică cu
vaginala, şi este anomalie peritoneo-funiculară. În sfârşit poate să persiste un simplu
diverticul peritoneal purtând numele de sac infundibuliform. De aici rezultă două
varietăţi principale ale herniei inghinale congenitale: hernie testiculară şi hernie
peritoneo-funiculară.

30
 Astuparea canalului nu se face simultan pe toată întinderea acestuia. La
început apar în anumite puncte diafragme de îngustare: inelele ramonet împart
canalul în mai multe compartimente. Un inel se găseşte în dreptul orificiului profund
al traiectului inghinal, altul în orificiul superficial şi ultimul în unirea porţiunii
funiculare cu vaginala. Ulterior se astupă şi compartimentele cuprinse între
diafragme. Uneori diafragmele de îngustare se pot opri în dezvoltare înfăţişându-se
ca nişte inele în interiorul canalului şi pot constitui mai târziu cauza unei ştrangulări
intrasaculare.Alteori, procesul de astupare se limitează numai la formarea de
diafragme apărând astfel diferite compartimente care mai târziu pot da naştere la
chisturi de cordon.
Din aceste fapte decurg o serie de particularităţi ale herniilor inghinale
congenitale:
 existenţa a numeroase varietăţi datorate anomaliilor în involuţia
canalului peritoneo-vaginal şi anomaliilor migrării testicolului;
 forma bi sau multi oculară pe care o are de multe ori sacul acestor
herni;
 coexistenţa frecventă a acestor hernii cu chisturi ale cordonului.
Sacul herniar este tangent la un chist. Chistul este situat pe una dintre laturile
sacului.
Pe lângă aceste varietăţi determinate de anomaliile canalului peritoneo-vaginal
există varietăţi exceptionale, care coincid în general cu anomaliile migrării
testicolului. Ectopia testicolului joacă un rol însemnat în patogenia acestor hernii rare
. Ele sunt întotdeauna congenitale, deci au un sac preformat şi se dezvoltă despărţind
diferitele planuri ale peretelui abdominal. Testicolul oprit în migrarea sa , diferitele
îngustări normale ale canalului peritoneo-vaginal, sau ambii factori constituie
obstacole în calea presiunii abdominale, care în mod normal împinge conţinutul său
spre scrot , astfel încât hernia va fi nevoită să urmeze alt drum. Se poate admite de
asemenea ca în cazurile când există şi un sac scrotal, porţiunea din sac cu o situaţie
anormală nu este decât un diverticul preformat al canalului pe care hernia îl ocupă la
un moment dat , dar se poate admite tot aşa de bine că aceasta s-a format secundar.
În orice caz , pentru ca aceste varietăţi exceptionale să se poată produce sunt necesare
întotdeauna un efort şi un obstacol.
Herniile inghino-superficiale, ca şi cele inghino-properitoneale, dată fiind
laxitatea ţesuturilor pe care le desprind pot să se dezvolte în diferite direcţii. Pentru
31
herniile inghino-superficiale, faptul acesta merită să fie reţinut , deoarece dacă ele nu
ramân în regiunea abdominala şi evoluează în jos, pot ajunge la baza triunghiului
Scarpa şi să fie confundate cu o hernie femurală. Uneori hernia poate coborî
îndărătul scrotului sub tegumentele perineului (varietatea perineală, diagnosticul
fiind în cazul acesta şi mai greu de pus).

Conţinutul
De cele mai multe ori conţinutul herniilor inghinale este format din :
 intestin subţire (enterocel) sau din epiploon
 epiplocel, obişnuit însă se găsesc ambele elemente
Conţinutul mai poate fi alcătuit din cec cu apendice, diverticul Meckel, colonul
transvers, vezica urinară, iar excepţional din rinichi sau stomac.

Simptomatologie
Semnele fizice ca şi cele funcţionale variază cu gradul de dezvoltare al
herniilor. Începutul dezvoltării herniei trece de obicei neobservat; totuşi unii bolnavi
se plâng de dureri vii în regiunea inghinală, la tuse şi la mers. La inspecţie nu se
observă nimic. Dacă introducem indexul sau mai bine auricularul spre orificiul
inghinal superficial constatăm că acesta este mai larg şi îngăduie introducerea
degetului prin orificiu. Dacă punem bolnavul să tuşească, simţim la deget impulsia
caracteristică, este vorba de un punct de hernie.
Bolnavul nu are nici o durere şi vine la medic în momentul când apare o
tumefiere în zona inghinală. La inspecţie se constată prezenţa unei tumefieri pe
traiectul inghinal (hernie interstiţiala) sau în dreptul orificiului inghinal extern
(bubonocel). Ea dispare dacă bolnavul se culcă, este reductibilă, dar reapare în
poziţia verticală şi are o impulsie dacă punem bolnavul să tuşească sau să facă un
efort.
La pipăit este nedureroasă cu o consistenţă moale sau elastica. La oamenii
graşi hernia trebuie examinată cu atenţie, în acest caz ea fiind mascată de abundenţa
ţesutului adipos care acoperă regiunea. Se va cerceta în aceste cazuri starea
orificiului inghinal superficial, impulsia la tuse şi expansiunea. Într-un stadiu şi mai
înaintat, hernia se prezintă ca o tumoare mai mult sau mai puţin voluminoasă, de
formă alungită, situată pe traiectul cordonului, având axul mare paralel cu arcada

32
femurală. Exista prezenţa aceloraşi caractere în ceea ce priveşte consistenţa, este bine
delimitată şi se reduce când bolnavul se culcă sau prin apăsare. Când conţinutul este
format din intestin, în momentul reducerii, se poate auzi un zgomot caracteristic. La
percuţie,este sonoră, dacă conţinutul este intestinal; păstoasă şi mată, dacă conţine
epiploon. Într-o fază mai înaintată, hernia ajunge pâna în bursa corespunzatoare şi
dacă este voluminoasă, destinde scrotul. Ea este piriformă, cu pedicolul superior,
prezintă aceleaşi caractere la pipăit şi la percuţie. În această fază bolnavii se plâng de
o senzaţie de greutate, de dureri care iradiază în lombe sau în epigastru şi adesea de
colici şi tulburări digestive.
Simptomele. La inspecţie, hernia apare ca o formaţiune globuloasă, situată deasupra
porţiunii mijlocii a arcadei femurale. Când capătă oarecare dezvoltare, ea atinge linia
mediană şi spina pubisului, dar nu coboară niciodată în scrot. Când hernia este
bilaterală, ceea ce se întâmpăa adesea, se observă două formaţiuni emisferice
simetrice la rădăcina penisului. La pipăit ea apare moale sau păstoasă după conţinut.
Dacă este reductibilă, se reduce foarte uşor, dar se şi reface uşor (la cel mai mic efort
sau când bolnavul se ridică în picioare). După reducerea herniei, degetul simte un inel
foarte larg înăuntrul arterei epigastrice ale cărei pulsaţii se pot percepe cu uşurinţă.

6.7. Evoluţie şi complicaţii

Herniile inghinale iau proporţii monstruoase ajungând până la jumătatea
coapsei sau mai jos. Pe lângă incapacitatea de muncă pe care o determină şi a
volumului , constituie o infirmitate supărătoare.
Herniile gigantice dau un edem cronic pseudo-elefantiazic al scrotului care
favorizează ulceraţia pielii şi infecţia.
Nereductibilitatea este complicaţia cea mai de temut a herniilor voluminoase.
Cauzele acestei complicaţii sunt aderenţele inflamatorii, iar în cazurile în care
conţinutul este un segment fix al colonului, pierderea de domiciliu este prezentă.
Nereductibilitatea poate fi parţială sau totală. Poziţia Trendelemburg uşurează
manevrele de reducere în cazul nereductibilităţii parţiale.
Subocluzia este o complicaţie deseori prezentă în herniile inghinale, datorită
faptului că cecul formează de multe ori conţinutul acestor hernii.
Ştrangularea este complicaţia cea mai de temut în herniile oblice externe,
survine la orice vârstă. La copil ştrangularea este mai puţin strânsă, deoarece

33
elasticitatea diafragmelor seroase este mai mare la nivelul canalului peritoneo-
vaginal. La sugari, ştrangularea poate ceda spontan în urma unei băi calde.

6.8. Tratament
Tratamentul este conservator şi chirurgical. Agentul de ştrangulare este în
majoritatea cazurilor, gâtul sacului. La tineri, datorită inelului strâns şi tonicităţii
musculare păstrate, agentul de ştrangulare poate fi inelul fibros aponevrotic.
În herniile vechi şi voluminoase, ştrangularea poate aparea ca manifestare
clinică, în urma unor bride sau aderenţe care alipesc ansele intestinale şi dau ocluzii
intrasaculare.
În herniile inghinale ştrangulate, spre deosebire de cele femurale, a căror
agent de ştrangulare este întotdeauna inelul fibros, formele cu evoluţie supraacută
sunt rare, căci sacul conţine adeseori şi epiploon, care amortizează în oarecare
măsură constricţia anselor.
Ştrangularea varietăţilor rare de hernie inghinală (properitoneală şi
interstiţială) pune problema unui diagnostic greu; s-a făcut diagnosticul cu un abces
periapendicular cu invaginaţia ileocecală. Trebuie atrasă atenţia asupra faptului că în
herniile properitoneale şi interstiţiale cu dublu sac, ştrangularea poate interesa numai
conţinutul sacului superior în timp ce sacul scrotal este liber. Contuzia se observă în
hernia inghinală mai des decât în alte varietăţi dată fiind situaţia acesteia. În ceea ce
priveşte celelalte complicaţii descriese la generalităţi nu prezintă nici o particularitate
în herniile inghinale.

6.9. Hernia inghinală oblică internă

Aceste hernii se fac prin gropiţa inghinală situată înăuntrul cordonului arterei
ombilicale. Unii autori contestă existenţa lor. Ele sunt cu totul excepţionale şi numai
la bătrâni. Sunt hernii de slăbiciune, gropiţa inghinală internă fiind porţiunea cea
mai rezistentă din peretele posterior al traiectului inghinal.
Pentru ca hernia să se producă trebuie admisă o aplazie sau o deficienţă
musculo-aponevrotică considerabilă.
Tratamentul profilactic al herniilor inghinale se face prin: tonificarea
musculaturii abdominale, cultură fizică medicală, evitarea creşterii presiunii
intraabdominale prin tratarea bronşitelor, constipaţiei şi tulburărilor de micţiune.

34
 Tratamentul curativ. Indiferent de varietatea herniei inghinale,
tratamentul curativ este cel chirurgical. La sugari s-a recomandat portul unui bandaj
solid, sperând să se obţină astfel închiderea canalului peritoneo- vaginal. Acest
bandaj trebuie ţinut continuu, ziua şi noaptea. Pe lângă greutatea de a păstra acest
bandaj în condiţii de curăţenie şi de a menţine cu ajutorul lui hernia redusă,
rezultatele sunt îndoielnice. Pe de altă parte, hernia asociată cu ectopie testiculară
contraindică portul bandajului. În orice caz, după şase ani nu se mai poate spera în
astuparea canalului vagino-peritoneal şi hernia trebuie operată.
Scopul tratamentului chirurgical este de a se reface solid peretele
abdominal, capabil să împiedice formarea recidivelor. Prin acest tratament se face în
acelaşi timp profilaxia complicaţiilor herniei (ştrangularea, nereductibilitatea,
pierderea dreptului de domiciliu).
Datorită tratamentului chirurgical timpuriu, astăzi nu mai vedem decât foarte
rar hernii scrotale gigante sau hernii care şi-au pierdut ,,dreptul de domiciliu”, iar
complicaţiile acute s-au rărit foarte mult faţă de numărul încă mare al herniilor
inghinale.
Tratamentul curativ trebuie să rezolve principiile comune tuturor formelor de
hernie:
 izolarea şi tratarea sacului;
 tratarea conţinutului sacului;
 refacerea solidă a peretelui abdominal.
Tratamentul tuturor herniilor indiferent de varietate şi conţinut este strict
chirurgical. Se practică anestezie rahidiană sau anestezie generală.
Principiile tratamentului herniilor ştrangulate rămân aceleaşi ca pentru orice formă
de hernie.

7. ACCIDENTE OPERATORII
În timpul operaţiei pentru hernie inghinală se pot întâmpla unele accidente
uşor de evitat dacă se întrebuinţează o tehnică corectă şi se întrebuinţează cu atenţie.
În cursul direcţiei sacului, mai ales în herniile congenitale, se poate tăia canalul
deferent.
Vasele femurale sau epigastrice pot fi rănite, mai ales în momentul trecerii
firelor utilizate pentru refacerea peretelui posterior.

35
 Rănirea vezicii urinare, în cursul operaţiei pentru herniile directe, este
deosebit de gravă, când accidentul a trecut neobservat.
Lipsa unei bune hemostaze, mai ales în timpul disecţiei sacului, duce la
hematoame considerabile.
Rezultatele tratamentului operator sunt foarte bune, în special la copii şi la
tineri, dacă nu există atrofii musculare. La aceştia, recidivele sunt datorate greşelilor
de tehnică sau complicaţiilor postoperatorii:hematoamele şi supuraţiile. La bătrâni,
recidivele sunt mai frecvente fiindcă se adaugă o slăbire a musculaturii abdominale.

8. REGIMUL DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ AL BOLNAVULUI CU

HERNIE
Pentru refacerea solidă a planurilor anatomice ale peretelui abdominal,
bolnavul va trebui să ducă un regim corect şi echilibrat de viaţă şi de muncă. Astfel,
munca fizică extenuantă şi eforturile predispun la hernierea planurilor anatomice şi a
organelor ce compun arhitectura peretelui abdominal, din cauza presiunii
intraabdominale ce apasă asupra lor în timpul eforturilor.
Bolnavul va trebui să evite stările de stres prelungite, să mănânce raţional,
pentru a prevenii constipaţia; să evite frigul şi umezeala pentru a prevenii tulburările
de micţiune; să se odihnească suficient.
Respectarea unui regim corect de viaţă şi de muncă reduce riscul recidevei
herniei, a eventraţiei postoperatorii tardive şi duce la o refacere solidă a peretelui
abdominal.

36
 PARTEA a –II-a
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HERNIE INGHINALĂ
INTERNAŢI ÎN SPITAL

CAZUL 1

A. CULEGEREA DATELOR
Surse de informaţie:
 pacient;
 familie;
 foaie de observaţie;
 echipa de îngrijire.

B. INFORMAŢII SOCIALE
Date relativ stabile:
NUME: S.
PRENUME: A.
VÂRSTA: 60 ani
ORIGINE: român
SEX: masculin
RELIGIE: ortodox
ALERGIE: nu prezintă alergie la praf, polen, medicamente, alimente
Date variabile:
DOMICILIUL: jud. Buzău,;
CONDIŢII DE LOCUIT: casă salubră, iluminat electric, 3 camere, grup sanitar,
neracordată la canalizare, locuieşte cu soţia în vârstă de 56 ani;
OCUPAŢIA: pensionar;
DATA INTERNĂRII: 15.11..2012
DATA EXTERNĂRII: 22.11..2012
DATE ANTROPOMETRICE: greutate 63 kg, înălţime 1,63 m

37
 ASPECTUL GURII: buze normal colorate, limba cu aspect normal, dantură
incompletă, carii dentare;
ASPECTUL FACIESULUI: aspect normal, tegumente normal colorate;
ACUITATE VIZUALĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE AUDITIVĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE TACTILĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE OLFACTIVĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE DUREROASĂ: durere în regiunea inghinală dreaptă;
SEMNE PARTICULARE: nu prezintă;
MOBILITATE ARTICULARĂ: prezentă;
SISTEMUL OSOS: integritate păstrată;
R.O.T.: prezente bilateral;
S.N.C.: orientat temporo-spaţial;
GRUP SANGUIN ŞI R.H.: O1, Rh(+).

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE:

A.H.C.: neagă existenţa bolilor infecto-contagioase şi dermato-venerice;
A.P.P.: apendicectomie la 38 ani;
A.P.F.: viroze respiratorii repetate, s-a adaptat bine la rolul de pensionar;
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: bune;
COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU: normal;

MOTIVELE INTERNĂRII:
 Durere şi tumefacţie în regiunea inghinală dreaptă la mers şi tuse.

ISTORICUL BOLII:
 Bolnavul în vârstă de 60 ani prezintă formaţiune tumorală în regiunea
inghinală dreaptă şi dureri suportabile la efort. De trei zile durerea se
accentuează motiv pentru care se prezintă la cabinetul de chirurgie a
spitalului judeţean Buzău.

EXAMEN CLINIC:
 pacientul afebril;
 tegumente si mucoase: normal colorate;
38
 ţesut musculo-adipos: normal reprezentat;
 sistem ganglional şi limfatic: nepalpabil;
 sistem osteo-articular: integru mobil;
 aparat respirator:
 căi aeriene superioare libere;
 torace normal conformat;
 murmur vezicular prezent;
 sonoritate pulmonară prezentă;
 nu prezintă raluri sau tuse;
 R-16 r/min.
 Aparat cardio-vascular:
 Şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
 Zgomote cardiace ritmice;
 T.A. 150/70 mm Hg;
 P. 78 p/min;
 Aparat digestiv:
 abdomen dureros la palpare;
 formaţiune tumorală inghinală dreaptă;
 tranzit intestinal prezent;
 splină, ficat, căi biliare în limite normale;
 un scaun pe zi, normal, brun, omogen, păstos;
 aparat urogenital:
 loje renele libere nedureroase la palpare;
 rinichi nepalpabili;
 micţiuni fiziologice 3-4 ori pe zi;
 urini limpezi de culoare galben citrin;
 diureza 1500/1800ml/zi;
 S.N.C.- orientat temporo-spatial;
 R.O.T.-prezente bilateral;

39
 ELEMENTE DE IGIENĂ:
Obişnuinţe de viaţă: - nu fumează;
-consumă alcool ocazional;
-ocazional cafea.
Alimentaţia: - completă;
- 3 mese principale şi 2 gustări pe zi;
- alimente preferate: peste, fripturi, legume;
- alimente evitate:grăsimi,prăjeli;
- ichide preferate:ceaiuri, sucuri şi apă;
- lichide evitate: alcool;
- cantitate de lichide ingerate: 1600-1900ml/zi
Eliminări: -tranzit intestinal prezent;
- un scaun de consistenţă şi culoare normală,brun,păstos,omogen;
- micţiuni fiziologice spontane 3-4 pe zi, limpezi de culoare galben-
citrin;
- diureza 1500/1800 ml/zi.
Obişnuinţe igienice: -pacientul curat;
-baie parţială zilnic, baie generală la 3 zile;
Activitate şi recreere: - activitate fizică redusă datorită durerilor;
- citeşte presa;
- se uită la televizor;
- odihnă pasivă: somnul.
Comportament faţă de mediu: - pacientul e orientat temporo-spaţial;
- cooperează cu cadrele medii;
- respectă prescripţiile medicale;
- cere lămuriri despre boala sa;
- nu creează probleme personalului medical;
- doreşte vizita membrilor familiei.
EXAMEN LOCAL
- s-a constatat prezenţa unei formaţiuni tumorale în zona inghinală dreaptă cu
diametrul 5-8 cm.

40
 ALTE EXAMENE DE SPECIALITATE
Examene de laborator:
- Hemograma- Hb 13g%;
- Ht 42%
- L 9600 mm².

- V.S.H. 7 mml/h

- Glicemie:99 mg%

- Fibrinogen: 289 mg%

- Creatinină: 0,9 mg%

-T.G.O: 16 U
- T.G.P: 18 U

- T.QUICK: 14 s

- Examen sumar urină:- hematii rare;

-leucocite rare;

- glucoza prezentă;

- albumina prezentă;

Echografie:

DIAGNOSTIC MEDICAL: Hernie inghinală dreaptă directă

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
Probleme actuale: durere şi tumefacţie în regiunea inghinală dreaptă.
Probleme potenţiale: -ştrangulare şi necroză;
- risc de complicaţii;
- abdomen acut.
Din analiza şi interpretarea datelor de mai sus rezultă că au fost perturbate
următoarele nevoi fundamentale:
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE;
2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ;
3. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE.

41
 PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problema pacientului: - vulnerabilitate.
M.D.: - risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- spitalizarea.
S.D.: - durere în regiunea inghinală dreaptă;
- anxietate.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema pacientului: - dificultatea de a se mişca şi de a avea o bună postură.

M.D.: - postură inadecvată;

- intoleranţă la efort.

S.D.: - durere în regiunea inghinală dreaptă.

3. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE

Problema pacientului: dificultatea de a-şi asigura îngrijiri igienice.

M.D.: - tegumente acoperite de transpiraţie;
- scăderea interesului faţă de aspectul exterior;
- discontinuitatea tegumentelor- formaţiune tumorală în regiunea
inghinală dreaptă.
S.D.: - dezechilibru metabolic;
- fatigabilitate.

42
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII AUTONOME
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ŞI DELEGATE
1.NEVOIA DE A EVITA
PERICOLELE
Problema pacientului: -
- pacientul să prezinte Rol propriu: 16.11.2012
vulnerabilitate.
P – 78 p/min
o stare de bine fizică - asigur condiţii de microclimat în salon;
M.D.:-risc de complicaţii;
R – 17 r/min
şi psihică; - poziţionez pacientul în repaus total la pat;
- risc de infecţii;
T.A. – 150/60mmHg
-pacientul să suporte - încurajez pacientul să-şi exprime emoţiile,
- spitalizarea.
T° - 36,5° C
bine intervenţia sentimentele şi să-şi recunoască anxietatea;
S.D.: - durere în regiunea
D – 1500 ml/zi
chirurgicală fără - adopt mijloacele de comunicare pentru pacient;
inghinală dreaptă;
S – 1 s normal/zi
riscuri, complicaţii şi - asigur legătura cu familia sa;
- anxietate.
Se decide intervenţia
infecţii - pacientul îşi dă consimţământul;
chirurgicală pe data
- urmăresc funcţiile vitale şi vegetative;
de 17.11..2012
- furnizez explicaţii clare şi deschise asupra
îngrijirilor programate;
- învăţ pacientul cu tehnici de relaxare;
- pregătesc pacientul psihic în vederea
investigaţiilor ce vor urma;
- insuflu pacientului încredere în echipa de
îngrijire;
- explic pacientului ce se va întimpla în sala de
preanestezie;

43
- asigur pacientul că va fi ajutat şi însoţit;
- informez pacientul asupra eventualelor riscuri şi
complicaţii ce pot apărea după intervenţia
chirurgicală;
- pun pacientul în legătură cu convalescenţii care au
evoluţie favorabilă bună;
- pregătesc pacientul psihic şi fizic pentru
intervenţia chirurgicală;
Pregătire psihică
-asigur un climat calm şi liniştit;
-liniştesc şi încurajez pacientul; îi explic necesitatea
actului operator;
-pun în legătură cu convalescenţii care au o evoluţie
favorabilă bună;
-facilitez vizita familiei.
Pregătire fizică
-urmăresc funcţiile vitale şi vegetative;
- asigur igiena corespunzătoare prin baie generală
cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală,ajut
pacientul să se radă, să cureţe cu insistenţă regiunea
ombilicală şi a organelor genitale;

44
- suprim alimentaţia iniţială, administrez regim
hidric cu 24 ore înainte de intervenţia chirurgicală;
- efectuez clisma evacuatoare seara;
- pregătesc materialele necesare pentru efectuarea
unui sondaj vezical;
- pregătesc materialele necesare pentru recoltarea
produselor de laborator;
- pregătesc câmpul operator, curăţ cu insistenţă
regiunea şi o dezinfectez;
- însoțesc pacientul şi îl predau asistentelor de la
blocul operator;
Rol delegat:
- am luat consimţământul în scris pacientului şi
familiei;
- am recoltat analize de laborator;
-am efectuat clisma evacuatoare;
- instalez sonda vezicală şi o racordez la punga
colectoare.

45
2. NEVOIA DE A SE MIŞCA
ŞI A AVEA O BUNĂ
POSTURĂ
Problema pacientului: -
dificultatea de a se mişca şi de
a avea o bună postură.
M.D.: - postură inadecvată;
- intoleranţă la efort.
S.D.: - durere în regiunea
inghinală dreaptă.
Rol propriu:
- asigur condiţii de microclimat corespunzător,
- pacientul să prezinte temperatura camerei să fie aproximativ de 20°C- 16.11..2012
o bună postură; 22°C; - mobilizare cu
- pacientul să fie - asigur şi învăţ pacientul despre adaptarea unei dificultate;
echilibrat fizic şi poziţii antalgice; - se decide intervenţia
psihic - îl învăţ tehnici de relaxare, pacientul să facă chirurgicală pentru
exerciţii de respiraţie profundă; 17.11..2012 şi
- îi redau pacientului încredere şi îi explic că pregătire
imobilizarea este o stare trecătoare şi că-şi va relua preoperatorie.
mersul;
- suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale şi îl
servesc la pat cu cele necesare;
- pun în legătură pacientul cu alţi bolnavi care au
suferit aceeaşi boală şi au o evoluţie favorabilă
bună;
Rol delegat:
- însoţesc pacientul la explorările funcţionale.
Rol propriu:
- ajut pacientul în funcţie de starea sa generală să-şi
46
3. NEVOIA DE A-ŞI facă baie sau duş, sau efectuez toaleta pe regiuni;
PĂSTRA TEGUMENTELE
- asigur temperatura camerei pentru baie la 20°-
ŞI MUCOASELE CURATE
ŞI INTEGRE 22°C şi a apei de 37°-38°C;
Problema pacientului:
- pacientul să-şi - ajut pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de 16.11..2012
dificultatea de a-şi asigura
păstreze tegumentele aspectul exterior şi faţă de îngrijirile igienice; - pacientul acceptă cu
îngrijiri igienice.
curate şi integre; - invat pacientul să-şi menţină igiena riguroasă a greu ajutorul oferit;
M.D.: - tegumente şi mucoase
- pacientul să prezinte plicilor şi a spaţiilor interdigitale; - informez pacientul
acoperite de transpiraţie;
o stare de bine fizică - asigur lenjeria de pat şi corp suficientă că trebuie să-l
- scăderea interesului
şi psihică. -schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori pregătesc
faţă de aspectul exterior;
este nevoie; preoperator.
- discontinuitatea
- ajut pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace;
tegumentelor
- conştientizez pacientul în legătură cu importanţa
- formaţiune tumorală
menţinerii tegumentelor curate pentru prevenirea
în regiunea inghinală dreaptă
îmbolnăvirilor
S.D.: - dezechilibru metabolic;
- iau măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale.
- fatigabilitate.
Rol delegat:
- administrez medicaţie sedativă una fiolă diazepam
intramuscular.

47
PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Problemele pacientului: vulnerabilitatea.
M.D.: - risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- risc de hemoragii;
S.D.: - anestezia;
- intervenţia chirurgicală;
- plaga operatorie.

2. NEVOIE DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Problema pacientului: perturbarea somnului
M.D.:- somn liniştit;
- terziri frecvente;
- repaus impus la pat.
S.D.:- durere la nivelul plăgii operate;
- anxietate moderată;
- efectul anesteziei;
- constrângeri fizice: perfuzia şi sonda vezicală;
- repaus la pat.

3. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema pacientului: dificultatea de a se mişca şi de a avea o bună postură
M.D.:-postură inadecvată;
- plagă operatorie;
- poziţie impusă în pat;
- lipotimie;
- ameţeli.
S.D.:- intervenţia chirurgicală;
- plagă operatorie;
- efectul anesteziei;
- intoleranţă la efort;
- constrângeri fizice:perfuzia şi sonda ,,a demeure”

48
 4. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE CURATE ŞI
INTEGRE
Problema pacientului: dificultatea de a-şi menţine tegumentele şi mucoasele
curate şi integre
M.D.:- plagă operatorie;
- risc de infecţie;
S.D.: - spitalizarea;
- intervenţia chirurgicală;
- fatigabilitatea.

5. NEVOIA DE A ELIMINA
Problema pacientului: eliminare inadecvată.
M.D.:- transpiraţii profuze;
- constipaţie;
- sonda vezicală.
S.D.:- intervenţia chirurgicală;
- efectul anesteziei;
- durere la nivelul plăgii operate.

6. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA

Problema pacientului: deficit de alimentare şi hidratare.
M.D.:- restricţia de alimente şi lichide.
S.D.:- intervenţia chirurgicală;
- efectul anesteziei.

49
 DIAGNOSTIC
NURSING
1.NEVOIA DE A EVITA
PERICOLELE
Problemele pacientului: - pacientul să aibă
vulnerabilitatea.
M.D.:- risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- risc de hemoragii;
S.D.: - anastezia
- intervenţia chirurgicală
- plagă operatorie.
INTERVENŢII AUTONOME
OBIECTIVE EVALUARE
ŞI DELEGATE
Rol propriu: 17.11..2012
- pacientul este transportat pe secţia A.T.I. cu patul
o stare de bine -intervenţia chirurgicală
rulant;
fizică şi psihică. a avut loc la ora 12.00 şi
- în timpul transportului se urmăreste;
a durat 1 h;
- se instaleaza pacientul într-un salon curat , prevăzut
- mobilizare pasivă în
cu sursă de oxigen;
pat până la trezire;
- patul este prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă;
- mobilizare activă,
-pacientul este poziţionat în decubit dorsal cu capul
pacientul se ridică din
într-o parte;
pat la 8 h după
-pacientul este supravegheat pînă la apariţia
intervenţia chirurgicală
reflexelor de deglutiţie, de tuse, cornean, faringian,
susţinută;
pînă la apariţia stării de conştiinţă pe toată perioada;
T.A. 150/60 mmHg
- urmăresc aspectul faciesului pentru a surprinde
P. 77 p/min
eventualele surse de complicaţie;
R. 17 r/min
- apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci, răcirea
T° 36,5°C
extremităţii indică stare de soc, apariţia cianozei
- nu prezintă semne de
indică insuficienţă respiratorie sau circulatorie şi va
complicaţii sau infecţii
fi nevoie de administrare de oxigen;
- pacientul este supravegheat la trezire pentru ca
acesta poate fi calm sau agitat şi poate să-şi smulgă
50
pansamentul, sonda sau perfuzia;
- pacientului i se supravegheaza respiraţia, se
monitorizezaza frecvent amplitudinea, ritmicitatea,
căderea limbii care este susţinută prin menţinerea 18-22.11..2012
pipei Guedel până la trezirea pacientului; - pacientul nu a
-se previne inundarea căilor respiratorii cu resturi de prezentat semne de
vărsătură prin poziţionarea pacientului şi aspiraţia infecţii sau complicaţii.
secreţiilor;
- se măsoara pulsul urmărind ritmicitatea, frecvenţa,
şi amplitudinea şi notez în foaia de temperatură;
- se măsoara tensiunea arterială ori de câte ori este
nevoie şi notez în foaia de temperatură;
- se urmăreste pansamentul să nu fie îmbibat cu
sânge sau secreţie;
- după trezire menţin pacientul în decubit dorsal în
primele ore după intervenţie;
- asigur pacientului confort plasându-i perna sub cap,
verific de mai multe ori ca cearşaful să fie bine întins,
să nu aibă cute;
- pentru a umidifica mucoasa bucală, şterg cu un
tampon îmbibat cu glicerină boraxată;
- mobilizarea activă precoce pentru a preveni
complicaţiile tromboembolice;

51
- masaj la nivelul membrelor inferioare şi spatelui;
- încurajez pacientul să se mişte în pat, să se întoarcă
singur pe o parte şi pe alta, să-şi mişte picioarele, să
se ridice în poziţie semişezând pentru a pregăti
mobilizarea cât mai precoce din pat;
- redau pacientului încredere că starea de rău şi
imobilitatea este trecătoare;
- sfătuiesc pacientul să tuşească la un interval de
două ore arătându-i cum să-şi protejeze plaga
operatorie pentru a prevenii complicaţiile
pulmonare;
- învăţ pacientul să facă respiraţie cu braţele ridicate
în inspiraţie şi coborâte în expiraţie;
- supraveghez şi urmăresc pacientul înainte să se
ridice din pat să nu prezinte edeme ale membrelor
inferioare;
- se măsoara tensiunea artrială;
- ridicarea din pat a pacientului se va face uşor şi va
merge la baie sau în salon însoţit;
- aplic regulile de asepsie şi antisepsie în acordarea
îngrijirilor.

52

2. NEVOIA DE A DORMI ŞI
A SE ODIHNI
Problema pacientului:
perturbarea somnului
M.D.:- somn liniştit;
- terziri frecvente;
- repaus impus la pat.
S.D.:- durere la nivelul plăgii
operate;
- anxietate moderată;
- efectul anesteziei;
- constrângeri fizice:
perfuzia şi sonda vezicală;
- repaus la pat.
Rol propriu:
-asigur condiţii de microclimat, camera semiobscură
şi liniştită;
- pacientul să aibă - este supravegheat pacientul sub anestezie,
17.11.2012
un somn liniştit şi monitorizând puls, tensiunea arterială, respiraţie şi
- pacientul a ieşit din
odihnitor. temperatură;
sala de operaţie;
- supraveghez trezirea bolnavului;
- intervenţia
- pregătesc materialele şi medicamentele pentru
chirurgicală a durat 1½;
combaterea durerii;
- pacientul se află sub
- identific cu bolnavul nivelul şi cauza anxietăţii;
anestezie.
- observ şi notez toate schimbările survenite în starea
17.11.2012
bolnavului;
- pacientul s-a trezit din
- observ calitatea şi raportul între veghe şi somn;
anestezie după două ore
- învăţ pacientul să citească ceva frumos înainte de
, este agitat, acuză
culcare;
dureri la nivelul plăgii;
- elaborez pacientului un program de activitate care
- s-a administrat una
să-i creeze sentimentul de utilitate.
fiolă algocalmin.
Rol delegat:
17.11.2012
- se administreaza preventiv dupa interventia
- pacientul agitat acuză
chirurgicala oxacilina;
dureri la nivelul plăgii
- se administreaza pentru combaterea durerii
operatorii, s-a
algocalmin, piafen;
administrat o fiolă de
- se administreaza seara o fiola diazepam
53
 piafen.
18.11.2012
- pacientul apatic, palid,
acuză dureri moderate
la nivelul plăgii;
- somn superficial;
- s-a administrat o fiolă
de diazepam şi una fiolă
algocalmin.
19.11.2012
- somn odihnitor;
- se trezeşte la
schimbarea poziţiei dar
adoarme la loc.
20-21.22.11.2012
- somn odihnitor;
- echilibrat psihic.

17-18.11.2012

3. NEVOIA DE A SE MIŞCA - mobilizare pasivă;

ŞI DE A AVEA O BUNĂ - repaus la pat;
POSTURĂ - stare de lipotimie la
Problema pacientului: schimbarea poziţiei.

54
dificultatea de a se mişca şi de
a avea o bună postură
M.D.:-postură inadecvată;
- plaga operatorie;
- poziţie impusă ;
- lipotimie;
- ameţeli.
S.D.:- intervenţia
chirurgicală;
- plaga operatorie;
- efectul anesteziei;
- intoleranţă la efort;
- constrângeri fizice
perfuzia şi sonda ,,a
demeure”.
Rol propriu: 19-20.11.2012
- pacientul sa aibă - învăţ pacientul cînd se ridică din pat să privească în - nu a mai prezentat
o poziţie adecvată sus; stare de lipotimie;
cu minimum de - educ pacientul sa schimbe poziţia pacientului la - mobilizare activă cu
confort interval de două ore; ajutor;
- pacientul să se - învăţ pacientul care este postura adecvată şi cum să - prezintă ameţeli la
mobilizeze în efectueze exerciţii musculare active; schimbarea poziţiei;
funcţie de - redau pacientului încredere şi îi explic că starea de - se suprimă sonda
necesităţi; rău şi imobilitatea este trecătoare; vezicală, micţiuni
- să nu prezinte - suplinesc pacientul , în satisfacerea nevoilor sale; fiziologice;
lipotimie. - când pacientul prezintă stare de lipotimie îl aşez în - se suprimă perfuzia;
decubit dorsal cu capul mai jos decât trunchiul, cu R 16 r/min
picioarele uşor ridicate şi îi stropesc faţa cu apă rece; T° 36,5°C
-îi dau să miroasă substanţe volatile puternic 21-22.11.2012
mirositoare cum ar fi alcoolul medicinal; - stare generală bună;
- schimb ori de câte ori este nevoie punga colectoare; - mobilizare activă fără
- monitorizez eliminările; ajutor;
- supraveghez pacientul permanent pentru a preveni - pacientul apetent.
căzăturile şi accidentele;
- ajut pacientul să adopte poziţia şezând la marginea
patului, apoi să se ridice în ortostatism şi să facă
primii paşi;
- ajut pacientul să se deplaseze.
55
 Rol delegat:
- mobilizare activă

Rol propriu:
- asigur condiţii de microclimat corespunzător;
- asigur lenjerie de pat şi corp suficientă şi schimb ori
4. NEVOIA DE A PĂSTRA de câte ori este nevoie;
17.11.2012
TEGUMENTELE ŞI - educ pacientul să-şi toaleteze mâinile înainte şi după
- pansament curat şi
MUCOASELE CURATE ŞI masă;
uscat;
INTEGRE -am grijă ca cearşaful să fie bine întins, să nu
- plagă operatorie fără
Problema pacientului: prezinte resturi alimentare;
semne de infecţie.
dificultatea de a-şi menţine - pentru efectuarea pansamentului plăgii folosesc
18.11.2012
tegumentele şi mucoasele pense sterile, soluţii antiseptice, comprese sterile;
- s-a efectuat
curate şi integre - în primele 6 ore se consideră neinfectată;
pansamentul;
M.D.:- plaga operatorie; - efectuez toaleta plăgii şi schimb pansamentul în
- plagă operatorie fără
- risc de infecţie; condiţii de asepsie şi antisepsie zilnic şi ori de câte ori
semne de infecţie.
S.D.: - spitalizarea; este nevoie;
- pacientul să-şi 19-21.11.2012
- intervenţia - folosesc soluţii antiseptice în funcţie de evoluţia
păstreze - se aplică pansament
chirurgicală; plăgii: alcool iodat;
tegumentele şi uscat;
- fatigabilitatea. - observ modificările fiziologice şi eventualele
mucoasele curate , - plaga operatorie
afecţiuni patologice de la nivelul plăgii;
integre şi normal prezintă semne de
- pentru a preveni evisceraţia învăţ pacientul să-şi
colorate; cicatrizare;
protejeze plaga cu mâna în timpul efortului.

56
 - să se cicatrizeze Rol delegat: - nu prezintă semne de
plaga operatorie; - scut firele de sutura. infecţie.
- să nu prezinte 22.11.2012
urme de infecţii la - se aplică pansament
Rol propriu:
nivelul plăgii uscat;
-urmăresc permeabilitatea sondei urinare pentru a
operatorii. - plagă operatorie
observa la timp deficienţa ce ar putea duce la glob
cicatrizată;
vezical;
- s-au scos firele de
- golesc punga colectoare ori de câte ori este nevoie;
sutură.
- urmăresc cantitatea şi culoarea şi notez în foaia de
temperatură;
- corectez dezechilibru hidric prin hidratare
5. NEVOIA DE A ELIMINA 17.11.2012
parenterală, prin perfuzie în primele 24 ore;
Problema pacientului: - hidratare şi alimentare
- cântăresc zilnic bolnavul, fac bilanţul ingesta-
eliminare inadecvată. parenterală;
excreta;
M.D.:- transpiraţii profuze; - cantitatea totală 2000
- pregătesc materialele necesare pentru efectuarea
- constipaţie; ml;
clismei;
- sonda vezicală. - diureza 1500 ml;
- în funcţie de starea pacientului, îl aşez în poziţie
S.D.:- intervenţia - nu a avut scaun;
sezând,semişezând sau decubit dorsal cu capul într-o
chirurgicală; -nu prezintă vărsături;
parte la marginea patului;
- efectul anesteziei; 18.11..2012
- încurajez şi liniştesc pacientul în timpul vărsăturii,
- durere la nivelul plăgii - alimentare
susţinându-i fruntea cu o mână şi cu cealaltă mână
operate. parenterală;
susţin tăviţa renală;
- cantitatea totală 2000

57
 - îi ofer un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura; ml plus 300 ml apă
- urmăresc şi notez în foaia de temperatură diureza, plată peros;
- pacientul să vărsăturile şi scaunul. - prezintă o vărsătură;
prezinte micţiuni Rol delegat: - diureza 1900 ml;
şi scaune în limite - efectuez alimentaţie parenterală; - nu a avut scaun;
fiziologice; - i se administreaza pacientului purgativ; 19.11.2012
- pacientul să fie -i se administreaza medicaţie antivomitivă. - cantitatea de lichide
echilibrat psihic. 2000 ml
- nu a avut scaun;
- diureza 1700 ml
- nu mai prezintă
vărsături.
20.11. 2012
- s-a efectuat clisma
Rol propriu: evacuatoare;
-în ziua ,,O” umezesc buzele pacientului sau limba cu - a prezentat un scaun
un tifon îmbibat cu apă sau ceai; consistent şi decolorat;
- în prima zi după intervenţia chirurgicală - nu mai prezintă
administrez un regim hidric compus din ceai vărsături;
neîndulcit, apă, alimentez pacientul cu linguriţa; -diureza 2000 ml
- în a doua zi măresc cantitatea de lichide, pacientul 21-22.11. 2012
consumă supe de zarzavat strecurate; - pacientul a prezentat
-în a treia zi pacientul are voie să consume scaun şi urini normale;

58
6. NEVOIA DE A SE
ALIMENTA ŞI HIDRATA
Problema pacientului: deficit
de alimentare şi hidratare.
M.D.:- restricţia de alimente
şi lichide.
S.D.:- intervenţia
chirurgicală;
- efectul anesteziei.
iaurt,lapte, piure de cartofi sau legume; - nu mai prezintă
- în a treia zi pacientul are un scaun normal; vărsături;
- după reluarea tranzitului intestinal pacientul are - lichide ingerate 2000
voie să consume carne de pui fiartă, peşte; ml;
- evaluez gustul şi obiceiul alimentar; - diureza 1700 ml.
- stimulez apetitul, prezint alimentele cât mai
atrăgător, asigur servirea mesei cât mai plăcut; 17.11.2012
- după fiecare masă ajut pacientul să facă toaleta - hidratez şi alimentez
cavităţii bucale, îi recomand să rămână în pat să se parenteral cantitatea de
odihnească; 2000 ml;
- masa de seară o servesc mai devreme pentru a - diureza 1500 ml;
asigura un somn odihnitor şi digestie satisfăcătoare; - hidratez ţi alimentez
- fac bilanţul ingesta-excreta. parenteral cantitatea de
Rol delegat: 2000 ml;
- administrez perfuzie cu glucoză 5% si vitamina B 6; - primeşte per os 300 ml
apă plată sau ceai
neîndulcit;
20.11..2012
- se suspendî perfuzia;
- se alimentează per os
conform regulilor de
igienă;
- nu prezintă vărsături;
59
 - prezintă un scaun
- pacientul să fie normal după clisma
echilibrat evacuatoare;
hidroelectrolitic şi - nu prezintă meteorism
nutriţional; abdominal, flatulentă.
- pacientul să aibă 21.11.2012
o stare de bine - se alimentează bine;
fizică şi psihică. - lichide ingerate 1800
ml;
- diureza 1500 ml;
- se
normalizează.22.11.2012
- respectă regimul.

60
EXAMENUL MOD DE RECOLTARE VALORI VALORI
DE GĂSITE NORMALE
RECOLTAT
Se recoltează a'jeune prin
L-9600mm² L4-7-10000mm²
puncţie venoasă 2 ml de
HEMOGRAMA Hb-13g% Hb-12-16g%
sânge pe heparină sau
Ht-42% Ht-45%
E.D.T.A.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă fără stază
V.S.H. 7 mm/h 5-10 mm/h
1,6 ml de sânge cu 0,4 ml
citrat de sodiu.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 4,5 ml de
FIBRINOGEN 289 mg% 200-400 mg%
sânge cu 0,5 ml oxalat de
potasiu.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-8 ml de
sânge fără substanţă

GLICEMIA anticoagulantă până la ora 99 mg% 80-120 mg%

zece, dupa ora zece pe
florură de sodiu, 2 mg
pentru 1ml de sânge.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-8 ml de
CREATININA 0,9 mg% 0,6-1,2 mg%
sânge fără substanţă
anticoagulantă.
Se recoltează urină din Hematii rare; - glucoză;
- hematii;
prima micţiune de Leucocite rare;
EXAMEN - albumină;
URINA dimineaţă 30-50 ml Glucoză prezentă, - pigmenţi biliari;
- corpi biliari.
urină,din jetul mijlociu. Albumină prezentă.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-10 ml de
T.G.O. 16 U 5- 17 U
sânge fără substanţă
anticoagulantă.

61
 Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-10 ml de
T.G.P. 18 U 4-13 U
sânge fără substanţă
anticoagulantă.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 4,5 ml de
T.QUICK 14 s 12- 16 s
sânge cu 0,5 ml oxalat de
potasiu.

62
 MOD DE CALE DE
MEDICAMENTUL DOZĂ UNICĂ DOZĂ TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
-oral;
-comprimate 250 mg;
VITAMINA B 6 -intramuscular; Una fiolă Una fiolă Vitamină
-fiole a 2 ml sau 5 ml.
-intravenous.
Analgezic
-comprimate; -oral;
Antipiretic
ALGOCALMIN -supozitoare; -intramuscular; Una fiolă Trei fiole
Antiinflamator
-fiole a 2 ml. -venos
Slab antispastic
-comprimate; -oral; Antispastic
PIAFEN -supozitoare; -intramuscular; Una fiolă Trei fiole Analgezic
-fiole. -rectal. Atropinic
Tranchilizant
-oral; Miorelaxant
-comprimate 2 mg-10
Anticonvulsivant
DIAZEPAM mg -intramuscular; Una fiolă Una fiolă
Antispastic uterin
-fiole 2 ml
-intravenos. Slab
parasimpatolitic
-flacoane 500 mg;
OXACILINĂ -intramuscular. Flacon 2g Antibiotic
-pulbere.
-soluţie perfuzabilă
Menţine presiunea
CLORURĂ DE 250-500-1000 ml saci
-intravenos. 250 ml 500 ml osmotică a lichidelor
SODIU P.V.C.;
extracelulare.
-fiole 10 ml

63
 -soluţie perfuzabilă
GLUCOZĂ5% 5%, 10%,20%, saci -intravenos. 250 ml 500 ml Hidratant nutritiv
P.V.C., 250-500 ml.

ANESTEZIE GENERALA

ATROPINĂ Fiole Intravenos Una fiolă Inhibitor vagal

DORMICUM Fiole Intravenos Una fiolă Tranchilizant

KETAMINA Fiole Intravenos Una fiolă Hipnotic

MIALGIN Fiole Intravenos Una fiolă Sedativ

64
 EVALUARE FINALĂ
Pacientul S.A.în vârstă de 60 de ani, domiciliat în judeţul Buzău, s-a prezentat
pe data de 16.11.2012 la cabinetul de chirurgie cu durere în regiunea inghinală
dreaptă la nivelul scrotului.Disconfortul creste la aplecare sau la ridicarea de
greutati.
În timpul spitalizării a fost instruit cu privire la:
-regimul de viaţă;
-regimul alimentar;
-importanţa controlului periodic pentru păstrarea sănătăţii.
Investigatiile paraclinice:
-hemograma Hb 13g%, Ht 42g%, L 9600mm²;
-V.S.H. 7mm/h
-Glicemia 99mg%;
-fibrinogen 289mg%;
-creatinină 0,9mg%;
-T.G.O 16 U
- T.G.P. 18 U
- T.QUICK 14 s
-examen urină-hematii rare, leucocite rare, glucoză prezentă, albumină
prezentă;

A suportat intervenţia chirurgicală. A primit tratamentul igieno-dietetic şi

medicamentos cu: vitamina B6, algocalmin, piafen, glucoză 5%, diazepam, oxacilină,
clorură de sodiu.
Sub tratament şi îngrijiri se externează pe data de 22.11..2011, stare
ameliorată.
Recomandări la externare:
-respectarea regimului de igienă şi dietetic;
-evitarea eforturilor fizice mari;
-revenirea la control peste zece zile.
Pacientul şi-a insuşit cunoştintele necesare pentru a se îngriji la domiciliu.

65
 CAZUL 2

A. CULEGEREA DATELOR
Surse de informaţie:
 pacient;
 familie;
 foaie de observaţie;
 echipa de îngrijire.
B. INFORMAŢII SOCIALE
Date relativ stabile:
NUME: T.
PRENUME: Ghe.
VÂRSTA: 67 ani
ORIGINE: român
SEX: masculin
RELIGIE: ortodox
ALERGIE: nu prezintă alergie la praf, polen, medicamente, alimente
Date variabile:
DOMICILIUL: jud. Buzău, loc. Pogoanele;
CONDIŢII DE LOCUIT: casă salubră, iluminat electric, 6 camere, grup sanitar,
neracordată la canalizare, locuieşte cu fiul şi nepoţii;
OCUPAŢIA: pensionar;
DATA INTERNĂRII: 19.11.2012
DATA EXTERNĂRII: 26.11.2012
DATE ANTROPOMETRICE: greutate 75 kg, înălţime 1,68 m, talia 110 cm;
ASPECTUL GURII: buze normal colorate, limba cu aspect normal, dantura
incompletă, carii dentare;
ASPECTUL FACIESULUI: aspect normal, tegumente normal colorate;
ACUITATE VIZUALĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE AUDITIVĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE TACTILĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE OLFACTIVĂ: fără semnificaţie patologică;

66
 ACUITATE DUREROASĂ: durere în regiunea inghino-scrotală dreaptă;
SEMNE PARTICULARE: nu prezintă;
MOBILITATE ARTICULARA: prezentă;
SISTEMUL OSOS: integritate păstrata;
R.O.T.: prezente bilateral;
S.N.C.: orientat temporo-spaţial;
GRUP SANGUIN ŞI R.H.: A2, Rh(+).

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

A.H.C.: neagă existenţa bolilor infecto-contagioase şi dermato-venerice;
A.P.P.: hernie de disc în 1996
A.P.F.: trecere de la o perioadă activă la pensionare fără probleme;
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: bune;
COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU: normal;

MOTIVELE INTERNĂRII:
 Durere în regiunea inghino-scrotală, formaţiune tumorală.
ISTORICUL BOLII:
 Bolnavul cunoscut cu hernie inghino-scrotală de mai multe luni care creşte în
dimensiuni şi devine dureroasă, s-a prezentat la data de 19.11..2012 la
cabinetul de chirurgie a policlinicii Spitalului judeţean unde este internat
pentru tratament chirurgical.
EXAMEN CLINIC:
 pacientul afebril;
 tegumente şi mucoase: normal colorate;
 ţesut musculo-adipos: normal reprezentat;
 sistem ganglional şi limfatic: nepalpabil;
 sistem osteo-articular: integru mobil;
 aparat respirator:
 căi aeriene superioare libere;
 torace normal conformat;
 murmur vezicular prezent;
 sonoritate pulmonară prezentă;
 nu prezintă raluri sau tuse;
67
  R-18 r/min.
 Aparat cardio-vascular:
 Şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
 Zgomote cardiace ritmice;
 T.A. 130/70 mm Hg;
 P. 72 p/min;
 Aparat digestiv:
 abdomen dureros la palpare;
 formaţiune tumorală inghino-scrotală dreaptă;
 tranzit intestinal prezent;
 splină, ficat, căi biliare în limite normale;
 un scaun pe zi, normal, brun, omogen, păstos;
 aparat urogenital:
 loje renele libere nedureroase la palpare;
 rinichi nepalpabili;
 micţiuni fiziologice 3-4 pe zi;
 urini limpezi de culoare galben citrin;
 diureza 1800/2000ml/zi;
 S.N.C.- orientat temporo-spaţial;
 R.O.T.-prezente bilateral;
ELEMENTE DE IGIENĂ:
Obişnuinţe de viaţă: - fumează;
- consumă alcool ocazional;
-nu consumă cafea.
Alimentaţia: - completă;
- 3 mese principale şi 3 gustări pe zi;
- alimente preferate: sarmale, fripturi, cartofi prăjiţi, clătite;
- alimente evitate: sosuri, fasole, varza;
- lichide preferate:sucuri, vin alb;
- lichide evitate: bauturile spirtoase;
- cantitate de lichide ingerate: 2000-2200ml/zi
Eliminări: -tranzit intestinal prezent;
- un scaun de consistenţă şi culoare normală,brun,păstos,omogen;

68
 - micţiuni fiziologice spontane 3-4 pe zi, limpezi de culoare
galben-citrin;
- diureza 1800/2000 ml/zi.
Obişnuinţe igienice: -pacient curat;
-baie parţială zilnic, baie generală la 4 zile;
Activitate şi recreere: - activitate fizică redusă datorită durerilor;
- citeşte presa;
- se uită la televizor;
- odihnă pasivă: somnul.
Comportament faţă de mediu: - pacientul e orientat temporo-spaţial;
- cooperează cu cadrele medii;
- respectă prescripţiile medicale;
- cere lămuriri despre boala sa;
- nu creează probleme personalului medical;
- doreşte vizita membrilor familiei.
EXAMEN LOCAL
- s-a constatat prezenţa unei formaţiuni tumorale în zona inghino-scrotală
dreaptă.
ALTE EXAMENE DE SPECIALITATE
Examene de laborator:
- hemograma- Hb 9g%;
- Ht 36%
- L 7200 mm².

- V.S.H. 9 mml/h

- Glicemie:98 mg%

- T.G.O.: 11 U

- T.G.P.: 8 U

- T.Q.: 13 s

- Creatinina:0,9 mg%

- Fibrinogen: 312 mg%

- Examen sumar urina:- hematii absente;

69
 -leucocite absente;

- glucoză prezentă;

- albumină prezentă;
- pigmenţi biliari absenţi;
- corpi cetonici absenţi.

DIAGNOSTIC MEDICAL: Hernie inghino-scrotală dreaptă

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
Probleme actuale: durere şi tumefacţie în regiunea inghino-scrotală dreaptă.
Probleme potenţiale: -ştrangulare şi necroză;
- risc de complicaţii;
Din analiza şi interpretarea datelor de mai sus rezultă că au fost perturbate
următoarele nevoi fundamentale:
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE;
2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ;
3. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE.

70
 PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Problema pacientului: - dificultatea de a evita pericolele.
M.D.: - risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- spitalizarea.
S.D.: - durere în regiunea inghino-scrotală dreaptă;
- anxietate;
- spitalizarea;
- hernierea ansei intestinale.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema pacientului: - dificultatea de a se mişca şi de a avea o bună postură.

M.D.: - postură inadecvată;

- intoleranţă la efort.

S.D.: - durere în regiunea inghinală dreaptă.

3. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE

Problema pacientului: dificultatea de a-ţi asigura îngrijiri igienice şi de a-şi

păstra integritatea tegumentară.
M.D.: - tegumente acoperite de transpiraţie;
- scăderea interesului faţă de aspectul exterior;
- discontinuitatea tegumentelor- formaţiune tumorală în regiunea
inghinală dreaptă;
- formaţiune tumorală.
S.D.: - hernia inghino-scrotală;
- fatigabilitate.

71
 DIAGNOSTIC
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
NURSING
1. NEVOIA DE A EVITA
PERICOLELE
Problema pacientului: - -pacientul să prezinte Rol propriu: 19.11.2012
dificultatea de a evita o stare de bine fizică -asigur condiţii de microclimat în salon; P-68 p/min
pericolele. şi psihică; -poziţionez pacientul în repaus total la pat; R-18 r/min
M.D.: - risc de complicaţii; -pacientul să suporte -încurajez pacientul să-şi exprime emoţiile, T.A.-130/70 mmHg
- risc de infecţii; bine intervenţia sentimentele şi să-şi recunoasca anxietatea; T°-36,3°C
- spitalizarea. chirurgicală fără -adopt mijloace de comunicare pentru pacient; D-1800 ml/zi
S.D.: - durere în regiunea riscuri, complicaţii şi -asigur legătura cu familia sa; S-1 s normal/zi
inghino-scrotală dreaptă; infecţii. -urmăresc funcţiile vitale şi vegetative; Pacientul şi-a dat
- anxietate; -furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor consimţământul în scris.
- spitalizarea; programate; Pacientul este pregătit
- formaţiune -învăţ pacientul tehnici de relaxare; pentru intervenţie
tumorală -pregatesc pacientul psihic în vederea investigaţiilor chirurgicală.
- hernierea ansei ce vor urma; Intervenţia chirurgicală se
intestinale. -insuflu pacientului încredere în echipa de îngrjire; va desfăşura pe data de
-explic pacientului ce se va întimpla în sala de 20.11.2012
preanestezie;
-asigur pacientul că va fi ajutat şi însoţit;

72
-informez pacientul asupra eventualelor riscuri şi
complicaţii ce pot apărea după intervenţia
chirurgicală;
-pun pacientul în legătură cu convalescenţii care au
evoluţie favorabilă bună;
-pregătesc pacientul psihic şi fizic pentru intervenţia
chirurgicală;
Pregătire psihică
-asigur un climat cald şi liniştit;
-liniştesc şi încurajez pacientul; îi explic necesitatea
actului operator;
- facilitez vizita familiei.
Pregătire fizică
-urmăresc funcţiile vitale şi vegetative;
-asigur igiena corespunzătoare prin baie generală cu
o zi înainte de intervenţia chirurgicală, rad
pilozităţile, curăţ cu insistenţă regiunea ombilicală şi
a organelor genitale;
-suprim alimentaţia iniţială, administrez regim hidric
cu 24 ore înainte de intervenţia chirurgicală;

73
-pregătesc materialele necesare pentru efectuarea
unui sondaj vezical;
-pregătesc materialele necesare pentru recoltarea
produselor de laborator;
-pregătesc câmpul operator, curăţ cu insistenţă
regiunea şi o dezinfectez;
-însoţesc pacientul în sala de operaţii şi rămân cu el
până când acesta va fi narcotizat şi preluat de
personalul care-l îngrijeşte în timpul intervenţiei
chirurgicale.
Rol delegat:
-am luat consimţământul în scris pacientului şi
familiei;
-administrez o fiolă de algocalmin intramuscular,o
fiola NoSpa intramuscular pentru terapia durerii si
administrez 1 fiola Diazepam preanestezie;
-am recoltat analize de laborator;
-am efectuat clisma evacuatoare;
-instalez sonda vezicală şi o racordez la punga
colectoare.

74
2. NEVOIA DE A SE
MIŞCA ŞI A AVEA O
BUNĂ POSTURĂ Rol propriu: 19.11.2012
Problema pacientului: - -pacientul să prezinte -asigur condiţii de microclimat corespunzător, -mobilizare cu dificultate;
dificultatea de a se mişca şi o bună postură; temperatura camerei să fie aproximativde 20°-22°C; -se decide intervenţia
de a avea o bună postură. -pacientul să fie -asigur şi învăţ pacientul în adoptarea unei poziţii chirurgicală pentru
M.D.: - postură echilibrat fizic si antalgice; 20.11.2012 şi pregătire
inadecvată; psihic. -îl învăţ tehnici de relaxare, pacientul să facă exerciţii preoperatorie.
- intoleranţă la efort. de respiraţie profundă;
S.D.: - durere în regiunea -îi redau pacientului încredere şi şi explic că
inghino-scrotală dreaptă. imobilizarea este o stare trecătoare şi că-şi va relua
mersul;
-suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale şi îl
servesc la pat cu cele necesare;
-pun în legătura pacientul cu alţi bolnavi care au
suferit aceeaşi boală şi au evoluţie favorabilă bună.

75
3. NEVOIA DE A
PĂSTRA
TEGUMENTELE
CURATE ŞI INTEGRE
Problema pacientului:
dificultatea de a-şi asigura
îngrijiri igienice şi de a-şi
păstra integritatea
tegumentară.
M.D.: - tegumente şi
mucoase acoperite de
transpiraţie;
- scăderea
interesului faţă de aspectul
exterior;
- discontinuitatea
tegumentelor;
- formaţiune
tumorală în regiunea
inghinală dreaptă;
- formatiune
Rol propriu: 19.11.2012
-pacientul să-şi -ajut pacientul în funcţie de starea sa generală să-şi -pacientul acceptă cu greu
păstreze tegumentele facă baie sau duş, sau efectuez toaleta pe regiuni; ajutorul oferit.
curate şi integre; -pregătesc materialele pentru baie;
-pacientul să prezinte -asigur temperatura camerei pentru baie 20°-22°C şi
o stare de bine fizică a apei 37°-38°C;
şi psihică. -învăţ pacientul să-şi menţină igiena riguroasă a
plicilor şi a spaţiilor interdigitale;
-ajut pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de
aspectul exterior şi faţă de îngrijirile igienice;
-asigur lenjerie de pat şi corp suficientă;
-schimb lenjeria de pat şi corp ori de câte ori este
nevoie;
-ajut pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace;
-conştientizez pacientul în legatură cu importanţa
menţinerii tegumentelor curate pentru prevenirea
îmbolnăvirilor;
- iau măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale.
76
tumorala. Rol delegat:
S.D.: - hernie inghino- -administrez medicaţie sedativă.
scrotală dreaptă;
- fatigabilitate;
- dezechilibru
metabolic.

77
 PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problemele pacientului: vulnerabilitatea.
M.D.: - risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- risc de hemoragii;
S.D.: - anestezia
- intervenţia chirurgicală
- plagă operatorie

2. NEVOIE DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Problema pacientului: perturbarea somnului
M.D.:- somn liniştit;
- treziri frecvente;
- repaus impus la pat.
S.D.:- durere la nivelul plăgii operate;
- anxietate moderată;
- efectul anesteziei;
- constrângeri fizice: perfuzia şi sonda vezicală;
- repaus la pat.

3. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE CURATE ŞI

INTEGRE
Problema pacientului: dificultatea de a-şi menţine tegumentele şi mucoasele
curate şi integre.
M.D.:- plaga operatorie;
- risc de infecţie;
S.D.: - spitalizarea;
- intervenţia chirurgicală;
- fatigabilitatea;
-efectul anesteziei.

78
4. NEVOIA DE A ELIMINA
Problema pacientului: eliminare inadecvată.
M.D.:- transpiraţii profuze;
- constipaţie;
- sonda vezicală;
- risc de hemoragii la nivelul plăgii.
S.D.:- intervenţia chirurgicală;
- efectul anesteziei;
- durere la nivelul plăgii operate;
- plagă operatorie.

5. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA

Problema pacientului: deficit de alimentre şi hidratare.
M.D.:- restricţia de alimente şi lichide.
S.D.:- intervenţia chirurgicală;
- efectul anesteziei.

79
 DIAGNOSTIC
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
NURSING
1. NEVOIA DE A
EVITA PERICOLELE Rol propriu: 20.11.2012
Problemele pacientului: -pacientul să aibă o -pacientul este transportat pe secţia A.T.I. cu patul -intervenţia chirurgicală a
vulnerabilitatea. stare de bine fizică şi rulant; avut loc la ora 9°°.
M.D.: - risc de psihică. -în timpul transportului urmăresc puls, respiraţie, -mobilizare pasivă în pat
complicaţii; perfuzie, sondă; până la trezire;
- risc de infecţii; -instalez pacientul într-un salon curat cu temperatura -mobilizare activă,
- risc de 18°-20°C, prevăzut cu sursă de oxigen, termometre, pacientul se ridică din pat
hemoragii; tensiometre; la 6 ore după intervenţia
S.D.: - anestezia
-patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă; chirurgicală, susţinut;
- intervenţia chirurgicală
-poziţionez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o T.A. 140/70 mmHg;
- plaga operatorie.
parte; P. 73p/min;
-supraveghez pacientul pâna la apariţia reflexelor de R. 17 r/min;
deglutiţie, de tuse, cornean, faringian, pâna la apariţia T°. 36,8°C;
stării de conştiinţă pe toată perioada; -nu prezintă semne de
-urmăresc aspectul faciesului pentru a surprinde complicaţii sau infecţii.
eventualele surse de complicaţie;
21.11.2012
-apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci, răcirea
T.A. 130/70 mm/Hg;
extremităţii indică stare de şoc, apariţia cianozei indică

80
insuficienţă respiratorie sau circulatorie şi va fi nevoie P. 62p/min;
de administrare de oxigen; R. 16 r/min;
-supraveghez comportamentul bolnavului deoarece la T°. 36,5°C;
trezire poate fi calm sau agitat şi poate să-şi smulgă 22.11.2012
pansamentul, sonda sau perfuzia; T.A. 150/60 mmHg;
-supraveghez respiraţia, monitorizez frecvent P. 68p/min;
amplitudinea, ritmicitatea, căderea limbii care este R. 17 r/min;
susţinută prin menţinerea pipei Guedel până la trezirea T°. 36,4°C;
pacientului; 23.11.2012
-previn inundarea căilor respiratorii cu resturi de T.A. 150/70 mmHg;
vărsătură prin poziţionarea pacientului şi aspiraţia P. 70p/min;
secreţiilor; R. 16 r/min;
-măsor pulsul din zece în zece minute urmărind T°. 36,5°C;
ritmicitatea, frecvenţa şi amplitudinea şi notez în foaia 24.11.2012
de temperatură; T.A. 150/60 mmHg;
-măsor tensiunea arterială ori de câte ori este nevoie şi P. 70p/min;
notez în foaia de temperatură; R. 18 r/min;
-urmăresc pansamentul să nu fie îmbibat cu sânge sau T°. 36,4°C;
secreţie; 25.11.2012
-după trezire menţin pacientul în decubit dorsal în T.A. 160/60 mmHg;
primele ore după intervenţie; P. 76p/min;

81
-asigur pacientului confort plasându-i perna sub cap, R. 18 r/min;
verific de mai multe ori ca cearşaful să fie bine întins, T°. 36,6°C;
să nu aibă cute; 26.11.2012
-pentru a umidifica mucoasa bucală, şterg cu un T.A. 160/80 mmHg;
tampon îmbibat cu glicerină boraxată; P. 76p/min;
-mobilizarea activă precoce pentru a preveni R. 16 r/min;
complicaţiile tromboembolice; T°. 36,5°C;
-masaj la nivelul membrelor inferioare şi spatelui; -pacientul nu prezintă
-încurajez pacientul să se mişte în pat, să se întoarcă semne de infecţie sau
singur pe o parte şi pe alta, să-şi mişte picioarele, să se complicaţie.
ridice în poziţie semişezând pentru a pregăti
mobilizarea cât mai precoce din pat;
-redau pacientului încredere că starea de rău şi
imobilitatea este trecătoare;
-sfătuiesc pacientul să tuşească la un interval de două
ore aratându-i cum să-şi protejeze plaga operatorie
pentru a preveni complicaţiile pulmonare;
-învăţ pacientul să facă respiraţie cu braţele ridicate în
inspiraţie şi coborâte în expiraţie;
-supraveghez şi urmăresc pacientul înainte să se ridice
din pat să nu prezinte edeme ale membrelor inferioare;

82
 -măsor tensiunea arterială în ortostatism şi culcat;
-ridicarea din pat a pacientului se va face uşor şi va
merge la baie sau în salon însoţit;
-aplic regulile de asepsie şi antisepsie în acordarea
îngrijirilor.

2. NEVOIE DE A
DORMI ŞI A SE
ODIHNI Rol propriu: 20.11.2012
Problema pacientului: -pacientul să aiba un -asigur condiţii de microclimat, cameră semiobscură şi -pacientul a ieşit din sala
perturbarea somnului somn liniştit şi liniştită; de opraţie la ora 9.45;
M.D. - somn liniştit; odihnitor; - supraveghez pacientul sub anestezie, monitorizând -intervenţia chirurgicală a
- terziri frecvente; -evaluare zilnică. puls, tensiunea arterială, respiraţie şi temperatură; durat 45 min;
- repaus impus la pat. - supraveghez trezirea bolnavului; -pacientul se află sub
S.D.:- durere la nivelul - pregătesc materialele şi medicamentele pentru anestezie.
plăgii operate; combaterea durerii; 20.11.2012
- anxietate moderată; - identific cu bolnavul nivelul şi cauza anxietăţii; -pacientul s-a trezit din
- efectul anesteziei; - observ şi notez toate schimbările survenite în starea anestezie după două ore,
- constrângeri fizice: bolnavului; este agitat, acuză dureri la

83
perfuzia şi sonda - observ calitatea şi raportul între veghe şi somn; nivelul plăgii;
vezicală; - învăţ pacientul să citească ceva frumos înainte de -s-a administrat una fiolă
- repaus la pat. culcare; de piafen.
- elaborez pacientului un program de activitate care să- 21.11.2012
i creeze sentimentul de utilitate. -pacientul apatic, palid;
Rol delegat: -dureri moderate la
- administrez medicaţie sedativa conform tabelului nivelul plăgii;
anexat. 22-26.11.2012
-somn odihnitor;
-echilibrat psihic.
- pacientul să-şi Rol propriu:
3. NEVOIA DE A păstreze tegumentele - asigur condiţii de microclimat corespunzător; 20.11.2012
PĂSTRA şi mucoasele curate şi - asigur lenjerie de pat şi corp suficientă şi schimb ori -pansamentul curat şi
TEGUMENTELE ŞI integre şi normal de câte ori este nevoie; uscat;
MUCOASELE colorate; - am efectuat toaleta parţială la pat , în primele zile de -plagă operatorie fără
CURATE ŞI INTEGRE - să se cicatrizeze la intervenţie; semne de infecţie.
Problema pacientului: plaga operatorie; - am ajutat pacientul să-şi efectueze toaleta bucală după 21.11.2012
dificultatea de a-şi - să nu prezinte urme masă; -s-a efectuat pansamentul;
menţine tegumentele şi de infecţii la nivelul - educ pacientul să-şi spele mâinile înainte şi după -plagă operatorie fără
mucoasele curate şi plăgii operatorii. masă; semne de infecţie.
integre - ajut pacientul să-şi schimbe poziţia din două în două 22-25.11.2012

84
M.D.:- plagă operatorie; ore pentru a preveni escarele, zonele predispuse la -s-a aplicat pansament
- risc de infecţie; escare le pudrez cu talc şi efectuez toaleta; uscat;
S.D.: - spitalizarea; -am grijă ca cearşaful să fie bine întins să nu prezinte -plaga operatorie prezintă
- intervenţia resturi alimentare; semne de cicatrizare;
chirurgicală; - pentru curăţarea plăgii folosesc pense sterile, soluţii -nu prezintă semne de
- fatigabilitatea; antiseptice, comprese sterile; infecţie.
-efectul anesteziei. - în primele 6 ore se consideră neinfectată; 26.11..2012
- efectuez toaleta plăgii şi schimb pansamentul în -se aplică pansament
condiţii de asepsie şi antisepsie zilnic şi ori de câte ori uscat;
este nevoie; -plagă operatorie
- folosesc soluţii antiseptice în funcţie de evoluţia plăgii: cicatrizată;
alcool iodat; -s-au scos firele de sutură.
- observ modificările fiziologice şi eventualele afecţiuni 20.11.2012
patologice de la nivelul plăgii; -hidratare şi alimentare
- pentru a preveni evisceraţia învăţ pacientul să-şi parenterală;
protejeze plaga cu mâna în timpul efortului. -cantitatea totală 1800 ml;
Rol delegat: -diureza 1500 ml;
-scot firele de sutură. -nu a avut scaun.
21.11..2012
Rol propriu:
- pacientul să prezinte -alimentaţie parenterală;
-urmăresc permeabilitatea sondei urinare pentru a
micţiuni şi scaune în -cantitatea totală 2000ml

85
 limite fiziologice; observa la timp deficienţa ce ar putea duce la glob plus 400ml ceai
4. NEVOIA DE A - pacientul să fie vezical; neîndulcit;
ELIMINA echilibrat psihic. - golesc punga colectoare ori de câte ori este nevoie; -diureza 1900 ml;
Problema pacientului: - urmăresc cantitatea şi culoarea şi notez în foaia de -a prezentat scaun
eliminare inadecvată. temperatură; decolorat.
M.D.:- transpiraţii - corectez dezechilibrul hidric prin hidratare 22.11.2012
profuze; parenterală, prin perfuzie în primele 24 ore; -cantitatea de lichide 2000
- constipaţie; - cântăresc zilnic bolnavul, fac bilanţul ingesta-excreta; ml;
- sonda vezicală; - urmăresc şi notez în foaia de temperatură diureza, şi -scaun normal;
- risc de hemoragie scaunul. -diureza 1900 ml.
la nivelul plăgii. Rol delegat: 23-26.11.2012
S.D.:- intervenţia - efectuez clisme evacuatoare cu apă şi sare; -lichide ingerate 2000 ml;
chirurgicală; - efectuez alimentaţie parenterală. -diureza 1800 ml;
- efectul anesteziei; -pacientul prezintă scaune
- durere la nivelul şi urini normale.
plăgii operate; 20.11.2012
- plaga operatorie. -hidratare şi alimentare
parenterală;
Rol propriu: -diureza 1500 ml.
- în ziua ,,O” umezesc buzele pacientului sau limba cu 21.11.2012
un tifon îmbibat cu apă sau ceai; -alimentez parenteral

86
 - în prima zi după intervenţia chirurgicală administrez cantitatea de 2000ml plus
un regim hidric compus din ceai neîndulcit, apă, 400ml ceai neîndulcit;
alimentez pacientul cu linguriţa; -diureza 1700 ml;
- în a doua zi măresc cantitatea de lichide, pacientul -a prezentat scaun după
- pacientul să fie consumă supe de zarzavat strecurate; clisma evacuatoare.
echilibrat - în a treia zi pacientul are voie să consume iaurt, lapte, 22.11.2012
hidroelectrolitic şi piure de cartofi sau legume; -se suprimă perfuzia;
5. NEVOIA DE A SE nutriţional; - după reluarea tranzitului intestinal pacientul are voie -se alimentează per os.
ALIMENTA ŞI - pacientul să aiba o să consume carne de pui fiartă, peşte; 23-25.11.2012
HIDRATA stare de bine fizică şi - evaluez gustul şi obiceiul alimentar; -se alimentează normal;
Problema pacientului: psihică. - stimulez apetitul, prezint alimentele cât mai atrăgător, -lichide ingerate 200 ml;
deficit de alimentare şi asigur servirea mesei cât mai plăcut; -diureza 1800 ml.
hidratare. - după fiecare masă ajut pacientul să facă toaleta 26.11.2012
M.D.:- restricţia de cavităţii bucale, îi recomand să rămână în pat să se -respectă] regimul.
alimente şi lichide. odihnească;
S.D.:- intervenţia - masa de seară o servesc mai devreme pentru a asigura
chirurgicală; un somn odihnitor şi digestie satisfăcătoare;
- efectul anesteziei. - fac bilanţul ingesta-excreta.
Rol delegat:
- administrez perfuzie cu glucoza 5% şi vitamina B 6.

87
EXAMENUL
VALORI VALORI
DE MOD DE RECOLTARE
GĂSITE NORMALE
RECOLTAT
Se recolteaza a'jeune prin
L-7200mm² L4-7-10000mm²
puncţie venoasă 2 ml de
HEMOGRAMA Hb-9g% Hb-12-16g%
sânge pe heparină sau
Ht-36% Ht-45%
E.D.T.A.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă fără stază
V.S.H. 9 mm/h 5-10 mm/h
1,6 ml de sânge cu 0,4 ml
citrat de sodiu.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 4,5 ml de
T.QUIK 13 s 12-16 s
sânge cu 0,5 ml oxalat de
potasiu.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-8 ml de
sânge fără substanţă

GLICEMIA anticoagulantă până la ora 98 mg% 80-120 mg%

zece, după ora zece pe
florură de sodiu, 2 mg
pentru 1ml de sânge.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-10 ml de
T.G.O. 11 U 5-17 U
sânge fără substanţă
anticoagulantă.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-10 ml de
T.G.P. 8U 4-13 U
sânge fără substanţă
anticoagulantă.
Se recoltează urina din Absenţă: Absenţă:
-hematii ; - hematii;
prima emisie de dimineaţă
EXAMEN -pigmenţi biliari; - pigmenţi biliari;
URINĂ din jetul mijlociu, 30-50 ml -corpi cetonici -glucoză;
Prezenţă: - corpi cetonici;
urină.
-glucoză, albumină; - albumină.

88
 Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-8 ml de
CREATININA 0,9 mg% 0,6-1,2 mg%
sânge fără substanţă
anticoagulantă
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 4,5 ml de
FIBRINOGEN 312mg% 200- 400 mg%
sânge cu 0,5 ml oxalat de
potasiu.

89
 MOD DE CALE DE
MEDICAMENTUL DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
-oral;
-comprimate 250 mg;
VITAMINA B 6 -intramuscular; Una fiolă Una fiolă Vitamină
-fiole a 2 ml sau 5 ml.
-intravenous.
Analgezic
-comprimate; -oral;
Antipiretic
ALGOCALMIN -supozitoare; -intramuscular; Una fiolă Trei fiole
Antiinflamator
-fiole a 2 ml. -rectal.
Slab antispastic
-comprimate; -oral; Antispastic
PIAFEN -supozitoare; -intramuscular; Una fiolă Una fiolă Analgezic
-fiole. -rectal. Atropinic
Tranchilizant
-comprimate 2 mg-10 -oral; Miorelaxant
mg Anticonvulsivant
DIAZEPAM -intramuscular; Una fiolă Una fiolă
Antispastic uterin
-fiole 2 ml -intravenos. Slab
parasimpatolitic
-flacoane 500 mg;
OXACILINĂ -intramuscular. 500 mg 2g Antibiotic
-pulbere.
-soluţie perfuzabilă
Menţine presiunea
CLORURĂ DE 250-500-1000 ml saci
-intravenos. 500ml 1000 ml osmotică a lichidelor
SODIU P.V.C.;
extracelulare
-fiole 10 ml

90
 -soluţie perfuzabilă
GLUCOZĂ 5% 5%, 10%,20%, saci -intravenos. 500 ml 1000 ml Hidratant nutritiv
P.V.C., 250-500 ml.

ANESTEZIE GENERALĂ

ATROPINĂ Fiole Intravenos Una fiolă Inhibitor vagal

DORMICUM Fiole Intravenos Una fiolă Tranchilizant

KETAMINA Fiole Intravenos Una fiolă Hipnotic

MIALGIN Fiole Intravenos Una fiolă Sedativ

91
 EVALUARE FINALĂ

Pacientul T. Ghe. în vârstă de 67 de ani, domiciliat în judeţul Buzău,

localitatea Pogoanele s-a prezentat pe data de 19.11.2012 la cabinetul de chirurgie cu
durere în regiunea inghino-scrotală dreaptă.
În timpul spitalizării a fost instruit cu privire la:
-regimul de viaţă;
-regimul alimentar;
-importanţa controlului periodic pentru păstrarea sănătăţii.
Investigaţiile paraclinice:
-hemograma Hb 9g%, Ht 36g%, L 7200mm²;
-V.S.H. 9mm/h
-Glicemia 98mg%;
-T.G.O.:11 U;
-T.G.P.:8 U;
-T.Q.:13 s;
-Fibrinogen: 312 mg%
-Creatinina: 0,9 mg%
-examen urină- glucoza prezentă, albumina prezentă, hematii absente,
pigmenţi biliari absenţi, corpi cetonici absenţi;
A suportat intervenţia chirurgicală. A avut tratamentul igieno-dietetic şi
medicamentos cu: vitamina B6, algocalmin, piafen, glucoză 5%, diazepam, oxacilină,
clorură de sodiu.
Sub tratament şi îngrijiri se externează pe data de 26.11..2011, stare
ameliorată.
Recomandări la externare:
-respectarea regimului de igienă şi dietetic;
-evitarea eforturilor fizice mari;
-revenirea la control peste zece zile.
Pacientul şi-a însuşit cunoştinţele necesare pentru a se îngriji la domiciliu.

92
 CAZUL 3

A. CULEGEREA DATELOR
Surse de informaţie:
 pacient;
 familie;
 foaie de observaţie;
 echipa de îngrijire.
C. INFORMAŢII SOCIALE
Date relativ stabile:
NUME: S.
PRENUME: V.
VÂRSTA: 38 ani
ORIGINE: român
SEX: masculin
RELIGIE: ortodox
ALERGIE: nu prezintă alergie la praf, polen, medicamente, alimente
Date variabile:
DOMICILIUL: mun.Buzău,
CONDIŢII DE LOCUIT: locuieşte în condiţii salubre la bloc
OCUPAŢIA: manipulant;
DATA INTERNĂRII: 20.12.2012
DATA EXTERNĂRII: 30.12.2012
DATE ANTROPOMETRICE: greutate 78 kg, înălţime 1,83 m, talia 112 cm;
ASPECTUL GURII: buze normal colorate, limba cu aspect normal, dantura
incompletă, carii dentare;
ASPECTUL FACIESULUI: aspect normal, tegumente normal colorate;
ACUITATE VIZUALĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE AUDITIVĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE TACTILĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE OLFACTIVĂ: fără semnificaţie patologică;
ACUITATE DUREROASĂ: durere în regiunea inghinală dreaptă;

93
SEMNE PARTICULARE: nu prezintă;
MOBILITATE ARTICULARĂ: prezentă;
SISTEMUL OSOS: integritate păstrată;
R.O.T.: prezente bilateral;
S.N.C.: orientat temporo-spaţial;
GRUP SANGUIN ŞI R.H.: BIII, Rh(+).

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

A.H.C.: neagă existenţa bolilor infecto-contagioase şi dermato-venerice;
A.P.P.: apendicectomie la 12 ani;
A.P.F.: viroze respiratorii repetate;
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: bune;
COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU: normal;

MOTIVELE INTERNĂRII:
 Durere şi tumefacţie în regiunea inghinală dreaptă;

ISTORICUL BOLII:
 Bolnavul cunoscut cu hernie inghinală dreaptă de mai mult timp, prezintă de
circa 3-4 zile acuze dureroase în regiunea inghinală dreaptă, se internează în
serviciul de chirurgie pentru stabilirea unei conduite terapeutice de
specialitate.

EXAMEN CLINIC:
 pacientul afebril;
 tegumente şi mucoase: normal colorate;
 ţesut musculo-adipos: normal reprezentat;
 sistem ganglional şi limfatic: nepalpabil;
 sistem osteo-articular: integru mobil;
 aparat respirator:
 căi aeriene superioare libere;
 torace normal conformat;
 murmur vezicular prezent;

94
  sonoritate pulmonară prezentă;
 nu prezintă raluri sau tuse;
 R-18 r/min.
 Aparat cardio-vascular:
 Şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
 Zgomote cardiace ritmice;
 T.A. 120/70 mm Hg;
 P. 72 p/min;
 Aparat digestiv:
 abdomen dureros la palpare;
 formaţiune tumorală inghinală dreaptă;
 tranzit intestinal prezent;
 splină, ficat, căi biliare în limite normale;
 un scaun pe zi, normal, brun, omogen, păstos;
 aparat urogenital:
 loje renele libere nedureroase la palpare;
 rinichi nepalpabili;
 micţiuni fiziologice 3-4 pe zi;
 urini limpezi de culoare galben -citrin;
 diureza 1500/1800ml/zi;
 S.N.C.- orientat temporo-spaţial;
 R.O.T.-prezente bilateral;

ELEMENTE DE IGIENĂ:
Obişnuinţe de viaţă: - fumează;
- consumă alcool ocazional;
- consumă cafea.
Alimentaţia: - completă;
- pacientul serveşte 3 mese zi;
-masa cea mai consistentă este cea de la prânz;
-alimente preferate: în special produsele lactate şi derivatele
din lapte, prăjiturile de casă;
-alimente evitate:grăsimi,prăjeli, vinete, roşii;

95
 -lichide preferate:sucuri şi apă;
-lichide evitate: cafea,alcool;
-cantitatea de lichide ingerate: 1600-1900ml/zi
Eliminări: -tranzit intestinal prezent;
- un scaun la două zile, seara înainte de culcare, de consistenţă
păstoasă, omogenă, formă cilindrică, lungime variabilă, culoare
brună, miros fecaloid;
- micţiuni fiziologice spontane 3-4 pe zi, limpezi de culoare galben-
citrin, miros amoniacal;
- diureza 1000/1200 ml/zi.
Obişnuinţe igienice: -pacientul curat;
-baie zilnic,
Activitate şi recreere: - activitate fizică redusă datorită durerilor;
- se uită la televizor;
- odihnă pasivă: somnul.
Comportament faţă de mediu: - pacientul e orientat temporo-spaţial;
- cooperează cu cadrele medii;
- respectă prescripţiile medicale;
- cere lămuriri despre boala sa;
- nu creează probleme personalului medical;
- doreşte vizita membrilor familiei.
EXAMEN LOCAL
- s-a constatat prezenţa unei formaţiuni tumorale în zona inghinală dreaptă.

ALTE EXAMENE DE SPECIALITATE

Examene de laborator:
- hemogramă- Hb 15,5g%;
- Ht 47%
- L 7200 mm².

- V.S.H.:20 mml/h
- Glicemie:103 mg%
- T.G.O.: 21 U
- T.G.P.: 26 U

96
 - Creatinină: 0,74 mg%

- Examen sumar urină: - glucoză absentă;

- albumină absentă;

DIAGNOSTIC MEDICAL: Hernie inghinală dreaptă directă

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
Probleme actuale: durere şi tumefacţie în regiunea inghinală dreaptă.
Probleme potenţiale: -ştrangulare şi necroză;
- risc de complicaţii;
- abdomen acut.
Din analiza şi interpretarea datelor de mai sus rezultă că au fost perturbate
următoarele nevoi fundamentale:
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE;
2. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI
INTEGRE.

97
 PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Problema pacientului: - vulnerabilitate.
M.D.: - risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- spitalizarea.
S.D.: - durere în regiunea inghinală dreaptă;
- anxietate;

2. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE

Problema pacientului: dificultatea de a-şi asigura îngrijiri igienice şi de a-şi

păstra integritatea tegumentară.
M.D.: - tegumente acoperite de transpiraţie;
- scăderea interesului faţă de aspectul exterior;
- discontinuitatea tegumentelor- formaţiune tumorală în regiunea
inghinală dreaptă.

S.D.: - dezechilibru metabolic;

- fatigabilitate.

98
 DIAGNOSTIC
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
NURSING
1. NEVOIA DE A
EVITA PERICOLELE Rol propriu: 20.12.2012
Problema pacientului: - -pacientul să prezinte o -asigur condiţii de microclimat în salon; P-72 p/min
vulnerabilitate. stare de bine fizică şi -poziţionez pacientul în repaus total la pat; R-18 r/min
M.D.: - risc de psihică; -încurajez pacientul să-şi exprime emoţiile, T.A.-120/70 mmHg
complicaţii; -pacientul să suporte bine sentimentele şi să-şi recunoască anxietatea; T°-36,7°C
- risc de infecţii; intervenţia chirurgicală -adopt mijloace de comunicare pentru pacient; D-1200 ml/zi
- spitalizarea. fără riscuri, complicaţii şi -asigur legătura cu familia sa; S-1 s normal/zi
S.D.: - durere în infecţii. -urmăresc funcţiile vitale şi vegetative; Se decide intervenţia
regiunea inghinală -furnizez explicaţii clare şi deschise asupra chirurgicală pe data de
dreaptă; îngrijirilor programate; 21.12.2012.
- anxietate; -învăţ pacientul tehnici de relaxare;
-formaţiune -pregătesc pacientul psihic în vederea investigaţiilor
tumorală în regiunea ce vor urma;
inghinală dreaptă. -insuflu pacientului încredere în echipa de îngrjire;
-explic pacientului ce se va întimpla în sala de
preanestezie;
-asigur pacientul ca va fi ajutat şi însoţit;
-informez pacientul asupra eventualelor riscuri şi

99
complicaţii ce pot apărea după intervenţia
chirurgicală;
-pun pacientul în legătură cu convalescenţii care au
evoluţie favorabilă bună;
-pregătesc pacientul psihic şi fizic pentru intervenţia
chirurgicală;
Pregătire psihică
-asigur un climat calm şi liniştit;
-liniştesc şi încurajez pacientul; îi explic necesitatea
actului operator;
-pun în legătură cu convalesceţi care au evoluţie
favorabilă bună;
- facilitez vizita familiei.
Pregătire fizică
-urmăresc funcţiile vitale şi vegetative;
-asigur igiena corespunzatoare prin baie generală
cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală, rad
pilozităţile, curăţ cu insistenţă regiunea ombilicală
şi a organelor genitale;
-suprim alimentaţia iniţială, administrez regim
hidric cu 24 ore înainte de intervenţia chirurgicală;

100
-efectuez clisma evacuatoare seara şi dimineaţa;
-pregătesc materialele necesare pentru efectuarea
unui sondaj vezical;
- pregătesc materialele necesare pentru recoltarea
produselor de laborator;
-pregătesc câmpul operator, curăţ cu insistenţă
regiunea şi o dezinfectez;
-însoţesc pacientul în sala de operaţie şi rămân cu el
până când acesta va fi narcotizat şi preluat de
personalul care-l îngrijeşte în timpul intervenţiei
chirurgicale.
Rol delegat:
-am luat consimţământul în scris pacientului şi
familiei;
-administrez o fiolă de algocalmin intramuscular;
-instalez perfuzii cu glucoza 5%, ser fiziologic si
vitamine;
-am recoltat analize de laborator;
-am efectuat clisma evacuatoare;
-instalez sonda vezicală şi o racordez la punga
colectoare.

101
2. NEVOIA DE A-ŞI
PĂSTRA
TEGUMENTELE
CURATE ŞI INTEGRE Rol propriu: 20.12.2012
Problema pacientului: -pacientul să-şi păstreze -ajut pacientul în funcţie de starea sa generală să-şi -pacientul acceptă cu greu
dificultatea de a-şi tegumentele curate şi facă baie sau duş, sau efectuez toaleta pe regiuni; ajutorul oferit.
asigura îngrijiri igienice integre; -pregătesc materialele pentru baie;
şi de a-şi păstra -pacientul să prezinte o -asigur temperatura camerei pentru baie 20°-22°C
integritatea stare de bine fizică şi şi a apei 37°-38°C;
tegumentară. psihică. -învăţ pacientul să-şi menţină igiena riguroasă a
M.D.: - tegumente plicilor şi a spaţiilor interdigitale;
acoperite de -ajut pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de
transpiraţie; aspectul exterior şi faţă de îngrijirile igienice;
- scăderea -asigur lenjerie de pat şi corp suficientă;
interesului faţă de -schimb lenjeria de pat şi corp ori de câte ori este
aspectul exterior; nevoie;
- -ajut pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace;
discontinuitatea -conştientizez pacientul în legătură cu importanţa
tegumentelor- menţinerii tegumentelor curate pentru prevenirea
formaţiune tumorală în îmbolnăvirilor;
regiunea inghinală - iau măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale.

102
dreaptă; Rol delegat:
S.D.: - fatigabilitate; -administrez medicaţie antiemetică şi sedativă.
- dezechilibru
metabolic.

103
 PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problemele pacientului: vulnerabilitatea.
M.D.: - risc de complicaţii;
- risc de infecţii;
- risc de hemoragii;
S.D.: - anestezia
- intervenţia chirurgicală
- plagă operatorie

2. NEVOIE DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Problema pacientului: perturbarea somnului.
M.D.:- somn liniştit;
- terziri frecvente;
- repaus impus la pat.
S.D.:- durere la nivelul plăgii operate;
- anxietate moderată;
- efectul anesteziei;
- constrângeri fizice: perfuzia şi sonda vezicală;
- repaus la pat.

3. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema pacientului: dificultatea de a se mişca şi de a avea o bună postură
M.D.:-postură inadecvată;
- plagă operatorie;
- poziţie impusă în pat;
- lipotimie;
- ameţeli.
S.D.:- intervenţie chirurgicală;
- plagă operatorie;
- efectul anesteziei;
- intoleranţă la efort;

104
 4. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE CURATE ŞI
INTEGRE
Problema pacientului: dificultatea de a-şi menţine tegumentele şi mucoasele
curate şi integre
M.D.:- plagă operatorie;
- risc de infecţie;
S.D.: - spitalizarea;
- intervenţia chirurgicală;
- fatigabilitatea;

5. NEVOIA DE A ELIMINA
Problema pacientului: eliminare inadecvată.
M.D.:- transpiraţii profuze;
- constipaţie;
- sonda vezicală;
S.D.:- interventţia chirurgicală;
- efectul anesteziei;
- durere la nivelul plăgii operate;

6. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA

Problema pacientului: deficit de alimentare şi hidratare.
M.D.:- restricţia de alimente şi lichide.
S.D.:- intervenţia chirurgicală;
- efectul anesteziei.

7. NEVOIA DE A COMUNICA
Problema pacientului: comunicare ineficace la nivel afectiv.
M.D.:- apatie;
- dificultatea de a înţelege mesajul verbal.
S.D.:- anxietate uşoară;
- spitalizarea;
- lipsa de cunoştinţe.

105
 DIAGNOSTIC
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
NURSING
1. NEVOIA DE A EVITA
PERICOLELE Rol propriu: 20.12.2012
Problemele pacientului: -pacientul să aibă o -pacientul este transportat pe sectia A.T.I. cu patul -intervenţia chirurgicală a
vulnerabilitatea. stare de bine fizică şi rulant; durat cincizeci de minute;
M.D.: - risc de complicaţii; psihică -în timpul transportului urmăresc puls, respiraţie, -s-a efectuat anestezie
- risc de infecţii; -pacientul să nu perfuzia, sondă; generală;
- risc de hemoragii; prezinte hemoragie, -instalez pacientul într-un salon curat cu -mobilizare pasivă în pat
S.D.: - anestezia infecţie, complicaţii. temperatura 18°-20°C, prevăzut cu sursă de oxigen, până la trezire;
- intervenţia termometre, tensiometre; -mobilizare activă
chirurgicală -patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine ,pacientul se ridică din pat
- plaga operatorie întinsă; la 6 h după intervenţia
-poziţionez pacientul în decubit dorsal cu capul într- chirurgicală susţinută;
o parte; -T.A= 120 /80 mmHg;
-supraveghez pacientul până la apariţia reflexelor P=80/min.;
de deglutiţie, de tuse, cornean, faringian, pâna la R=18 /min.;
apariţia stării de conştiinţă pe toată perioada; T= 36,9° C;
-urmăresc aspectul faciesului pentru a surprinde -nu prezintă semne de
eventualele surse de complicaţie; complicaţii sau infecţii.
-apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci, răcirea

106
extremităţii indică stare de şoc, apariţia cianozei 21.12.20012
indică insuficienţă respiratorie sau circulatorie şi va -pacientul nu a prezentat
fi nevoie de administrare de oxigen; semne de infecţii sau
-supraveghez comportamentul bolnavului deoarece complicaţii.
la trezire poate fi calm sau agitat şi poate să-şi
smulgă pansamentul, sonda sau perfuzia;
-supraveghez respiraţia, monitorizez frecvent
amplitudinea, ritmicitatea, căderea limbii care este
susţinută prin menţinerea pipei Guedel pâna la
trezirea pacientului;
-previn inundarea căilor respiratorii cu resturi de
vărsătură prin poziţionarea pacientului şi aspiraţia
secreţiilor;
-pulsul este masurat urmărind ritmicitatea,
frecvenţa şi amplitudinea şi notez în foaia de
temperatură;
-măsor tensiunea arterială ori de câte ori este nevoie
şi notez în foaia de temperatură;
-urmăresc pansamentul să nu fie îmbibat cu sânge
sau secreţie;
-după trezire menţin pacientul în decubit dorsal în

107
primele ore după intervenţie;
-asigur pacientului confort plasându-i perna sub
cap, verific de mai multe ori ca cearţaful să fie bine
întins, să nu aibă cute;
-pentru a umidifica mucoasa bucală, şterg cu un
tampon îmbibat cu glicerină boraxată;
-mobilizarea activă precoce pentru a preveni
complicaţiile tromboembolice;
-masaj la nivelul membrelor inferioare şi spatelui;
-încurajez pacientul să se mişte în pat, să se întoarcă
singur pe o parte şi pe alta, să-şi mişte picioarele, să
se ridice în poziţie semişezând pentru a pregăti
mobilizarea cât mai precoce din pat;
-redau pacientului încredere că starea de rău şi
imobilitatea este trecătoare;
-sfătuiesc pacientul să tuşească la un interval de
două ore arătându-i cum să-şi protejeze plaga
operatorie pentru a preveni complicaţiile
pulmonare;
-învăţ pacientul să facă respiraţie cu braţele ridicate
în inspiraţie şi coborâte în expiraţie;

108

2. NEVOIE DE A DORMI
ŞI A SE ODIHNI
Problema pacientului:
perturbarea somnului.
M.D.:- somn liniştit;
- terziri frecvente;
- repaus impus la pat.
S.D.:- durere la nivelul
plăgii operate;
- anxietate moderată;
-supraveghez şi urmăresc pacientul înainte să se
ridice din pat să nu prezinte edeme ale membrelor
inferioare;
-măsor tensiunea arterială în ortostatism şi culcat;
-ridicarea din pat a pacientului se va face uşor şi va
merge la baie sau în salon însoţit;
-aplic regulile de asepsie şi antisepsie în acordarea
îngrijirilor.
Rol delegat:
-administrez o fiolă de piafen.
21-22.12.2012
Rol propriu: -treziri repetate, somn
-pacientul să aibă un -asigur condiţii de microclimat, camera agitat;
somn liniştit şi semiobscură şi liniştită; -se administrează
odihnitor; - supraveghez pacientul sub anestezie, monitorizând diazepam, algocalmin.
-evaluare zilnică. puls, tensiunea arterială, respiraţie şi temperatură; 23-24.12.2012
- supraveghez trezirea bolnavului; -se trezeşte frecvent;
- pregătesc materialele şi medicamentele pentru -dimineaţa se trezeşte cu
combaterea durerii; greutate.
- identific cu bolnavul nivelul şi cauza anxietăţii; 25-30.12.2012
109
 - efectul anesteziei; - observ şi notez toate schimbările survenite în -pacientul are somn
- constrângeri starea bolnavului; liniştit;
fizice: perfuzia şi sonda - observ calitatea şi raportul între veghe şi somn;
vezicală; - învăţ pacientul să citească ceva frumos înainte de
- repaus la pat. culcare;
- elaborez pacientului un program de activitate care
să-i creeze sentimentul de utilitate.
Rol delegat:
- administrez una fiolă diazepam la ora 21.00
intramuscular, algocalmin una fiolă intramuscular.
21-22.12.2012
3. NEVOIA DE A SE -pacientul apatic, palid
MIŞCA ŞI DE A AVEA O acuză dureri moderate la
BUNĂ POSTURĂ Rol propriu: nivelul plăgii;
Problema pacientului: - pacientul să aibă o - învăţ pacientul când se ridică din pat să privească -la tentative de ridicare în
dificultatea de a se mişca şi poziţie adecvată cu în sus; ortostatism , stare de
de a avea o bună postură minimum de confort - schimb poziţia pacientului la interval de două ore; lipotimie;
M.D.:-postură inadecvată; - pacientul să se - fac toaleta regiunilor predispuse la escare cu -T.A. 100-70 mmHg;
- plaga operatorie; mobilizeze în funcţie de sticteţe în fiecare zi, le masez, le pudrez cu talc; -P. 70p/min;
- poziţie impusă în necesităţi; - învăţ pacientul care este postura adecvată şi cum -s-a administrat o fiolă
pat; - să nu prezinte să efectueze exerciţii musculare active; diazepam şi una fiolă

110
 - lipotimie; lipotimie. - redau pacientului încredere şi îi explic că starea de algocalmin.
- ameţeli. rău şi imobilitatea este trecătoare; 23.12.2012
S.D.:- intervenţie - suplinesc pacientul , în satisfacerea nevoilor sale; -somn odihnitor;
chirurgicală; - deservesc la pat materialele necesare; -se trezeşte la shimbarea
- plaga operatorie; - când pacientul prezintă stare de lipotimie îl aşez în poziţiei dar adoarme la
- efectul anesteziei; decubit dorsal cu capul mai jos decât trunchiul, cu loc;
- intoleranţa la efort. cu picioarele uşor ridicate şi îi stropesc faţa cu apă -T.A.110/70mmHg;
rece; -P. 75p/min.
-îi dau să miroasă substanţe volatile puternic 24-30.12.2012
mirositoare cum ar fi alcoolul medicinal; -poziţie activă;
- monitorizez eliminările; -mobilizare activă;
-supraveghez sonda vezicală şi schimb ori de câte -repaus la pat ;
ori este nevoie punga colectoare; -echilibrat psihic;
- supraveghez pacientul permanent pentru a -T.A. 120/50 mmHg;
preveni căzăturile şi accidentele; -P. 72p/min.
- înlătur obiectele contondente;
- ajut pacientul să adopte poziţia şezând la
marginea patului, apoi să se ridice în ortostatism şi
să facă primii paşi;
- ajut pacientul să se deplaseze.
Rol delegat:

111
 - mobilizare activă.

4. NEVOIA DE A
PĂSTRA 21.12. 2012
TEGUMENTELE ŞI -pansament curat şi uscat;
MUCOASELE CURATE -plagă operatorie fără
ŞI INTEGRE Rol propriu: semne de infecţie.
Problema pacientului: - pacientul să-şi - asigur condiţii de microclimat corespunzător; 22.12.2012
dificultatea de a-şi menţine păstreze tegumentele şi - asigur lenjerie de pat şi corp suficientă şi schimb -s-a efectuat pansamentul;
tegumentele şi mucoasele mucoasele curate şi ori de câte ori este nevoie; -plagă operatorie fără
curate şi integre. integre şi normal - am efectuat toaleta parţială la pat , în primele zile semne de infecţie.
M.D.:- plaga operatorie; colorate; de la intervenţie; 23-27.12.2012
- risc de infecţie; - să se cicatrizeze plaga - am ajutat pacientul să-şi efectueze toaleta bucală -plaga operatorie prezintă
S.D.: - spitalizarea; operatorie; după masă; semne de cicatrizare;
- intervenţia - să nu prezinte urme - ajut să-şi spele mâinile înainte şi după masă; -nu prezintă semne de
chirurgicală; de infecţii la nivelul - ajut pacientul să-şi schimbe poziţia din două în infecţie şi inflamaţie.
- fatigabilitatea; plăgii operatorii. două ore pentru a preveni escarele, zonele 28.12.2011
predispuse la escare le pudrez cu talc şi efectuez -plagă operatorie
toaleta; cicatrizată;
-am grijă ca cearşaful să fie bine întins să nu -scot firele de sutură;
prezinte resturi alimentare; -nu prezintă semne de

112
 - pentru efectuarea pansamentului plăgii folosesc infecţie;
pense sterile, soluţii antiseptice, comprese sterile; -se aplică pansament
- în primele 6 ore se consideră neinfectată; uscat.
- efectuez toaleta plăgii şi schimb pansamentul în 29-30.12.2012
condiţii de asepsie şi antisepsie zilnic şi ori de câte -pansament uscat;
ori este nevoie; -plagă operatorie
- folosesc soluţii antiseptice în funţie de evoluţia cicatrizată.
plăgii: rivanol, cloramină, alcool iodat;
- observ modificările fiziologice şi eventualele 21.12.2012
afecţiuni patologice de la nivelul plăgii; -hidratare şi alimentare
- pentru a preveni evisceraţia învăţ pacientul să-şi parenterală;
protejeze plaga cu mâna în timpul efortului. -cantitatea totală 2500 ml;
Rol delegat: -diureza 2000 ml;
-scot firele de sutură în a opta zi. -nu a avut scaun;
-s-a introdus sonda de
5. NEVOIA DE A gaze.
ELIMINA Rol propriu: 22.12.2012
Problema pacientului: - pacientul să prezinte -urmăresc permeabilitatea sondei urinare pentru a -alimentaţie parenterală;
eliminare inadecvată. micţiuni şi scaune în observa la timp deficienţa ce ar putea duce la glob -cantitatea totală 2500 ml
M.D.:- transpiraţii limite fiziologice; vezical; plus 300 ml apă plată per
profuze; - pacientul să fie - golesc punga colectoare ori de câte ori este nevoie; os;

113
 - constipaţie; echilibrat psihic. - urmăresc cantitatea şi culoarea şi notez în foaia de -diureza 2000 ml;
- sonda vezicală; temperatură; -nu a avut scaun;
S.D.:- intervenţia - corectez dezechilibru hidric prin hidratare -se suprimă sonda de gaze.
chirurgicală; parenterală, prin perfuzie în primele 24 ore; 23.12.2012
- efectul anesteziei; - cântăresc zilnic bolnavul, fac bilanţul ingesta- -cantitatea de lichide 2000
- durere la nivelul excreta; ml;
plăgii operate; - pregătesc materialele necesare pentru efectuarea -nu a avut scaun;
clismei; -diureza 1500 ml;
-supraveghez vărsăturile; -s-a efectuat clisma
-în funcţie de starea pacientului, îl aşez în poziţie evacuatoare.
şezând , semişezând sau decubit dorsal cu capul 24.12.2012
într-o parte la marginea patului; -a prezentat un scaun
-încurajez şi liniştesc pacientul în timpul vărsăturii, consistent şi decolorat;
susţinându-i fruntea cu o mână şi cu cealaltă mână -nu a prezentat vărsături;
susţin tăviţa renală; -diureza 1800 ml.
-îi ofer un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura; 25-30.12.2012
- urmăresc şi notez în foaia de temperatură -pacientul a prezentat
diureza,vărsăturile şi scaunul. scaun şi urini normale;
Rol delegat: -lichide ingerate 1000-
- efectuez clisme evacuatoare cu apă şi sare pentru 1500 ml;
reluarea tranzitului. -diureza 1000 ml.

114
 21.12.2012
-hidratez şi alimentez
parenteral cantitatea de
2500ml;
-diureza 2000ml.
22.12.2012
--hidratez şi alimentez
parenteral cantitatea de
2500ml;
6. NEVOIA DE A SE -primeşte per os 300ml
ALIMENTA SI apă plată sau ceai
HIDRATA Rol propriu: neîndulcit.
Problema pacientului: - pacientul să fie - în ziua ,,O” umezesc buzele pacientului sau limba 23.12.2012
deficit de alimentare şi echilibrat cu un tifon îmbibat cu apă sau ceai; - se alimentează per os
hidratare. hidroelectrolitic şi - în prima zi dupa intervenţia chirurgicală 500ml de lichide sub
M.D.:- restricţia de nutriţional; administrez un regim hidric compus din ceai formă de apă plată, ceai
alimente şi lichide. - pacientul să aibă o neîndulcit, apă, alimentez pacientul cu linguriţa; neîndulcit, supă de
S.D.:- intervenţia stare de bine fizică şi - în a doua zi măresc cantitatea de lichide, pacientul zarzavat
chirurgicală; psihică. consumă supe de zarzavat strecurate; strecurată,conform
- efectul anesteziei. - în a treia zi pacientul are voie să consume iaurt, regulilor de igienă;
lapte, piure de cartofi sau legume; 24.12.2012

115
- în a treia zi pacientul are un scaun normal; -se suprimă perfuzia;
- după reluarea tranzitului intestinal pacientul are -se alimentează per os
voie să consume carne de pui fiartă, peşte; conform regimului;
- evaluez gustul şi obiceiul alimentar; -nu prezintă vărsături;
- stimulez apetitul, prezint alimentele cât mai -scaun normal, nu
atrăgător, asigur servirea mesei cât mai plăcut; prezintă meteorism
- după fiecare masă ajut pacientul să facă toaleta abdominal, flatulenţă.
cavităţii bucale, îi recomand să ramână în pat să se 25.12.2012
odihnească; -se alimentează bine
- masa de seară o servesc mai devreme pentru a conform regimului
asigura un somn odihnitor şi digestie satisfăcătoare; alimentar;
- fac bilanţul ingesta-excreta. -lichide ingerate 1500ml;
Rol delegat: -diureza 1500ml;
-administrez perfuzie cu glucoză 10%, 250 ml /24H; -scaun normal.
- soluţie ser fiziologic 9‰, 1000ml/24H; 26-30.12.2012
-vitamina B1, B6 o fiolă din fiecare, intravenos în -apetent;
perfuzie; -respectă regimul.
- menţin medicaţia încă două zile.

21.12.2012
-pacientul este agitat din

116
 cauza intervenţiei
7. NEVOIA DE A chirurgicale şi enesteziei.
COMUNICA -pacientul să comunice 23-24.12.2012
Problema pacientului: cu alte persoane în mod -pacientul este apatic;
comunicare ineficace la eficient în decursul Rol propriu: -nu vrea să converseze cu
nivel afectiv. spitalizării, să comunice -ajut pacientul să-şi exprime nevoile sentimentale, echipa de îngrijire, cu
M.D.:- apatie; cu echipa de îngrijire şi dorinţele; pacienţii.
- dificultatea de a familia. -învăţ pacientul tehnici de relaxare, de afirmare de 24-25.12.2012
înţelege mesajul verbal. sine; -pacientul este mai
S.D.:- anxietate uşoară; -supraveghez în permanenţă pacientul; comunicativ, mai
- spitalizarea; -ajut pacientul să-şi cunoască suferinţele; cooperant.
- lipsa de cunoştinţe. -explic pacientului cum a decurs intervenţia 26-30.12.2012
chirurgicală şi complicaţiile ce pot apărea pe -pacientul nu mai este
parcurs; apatic;
-verific dacă a înţeles corect mesajul transmis şi -conversează cu ceilalţi
dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe. pacienţi, cu echipa de
Rol delegate: îngrijire.
-administrez pacientului anxiolitice şi
tranchilizante.

117
EXAMENUL
VALORI VALORI
DE MOD DE RECOLTARE
GĂSITE NORMALE
RECOLTAT
Se recoltează a'jeune prin
L-7200mm² L4-7-10000mm²
puncţie venoasă 2 ml de
HEMOGRAMA Hb-15,5g% Hb-12-16g%
sânge pe heparină sau
Ht-47% Ht-45%
E.D.T.A.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă fără stază
V.S.H. 1,6 ml de sânge cu 0,4 ml 20 mm/h 5-10 mm/h

citrat de sodiu.

Se recoltează a'jeune prin

puncţie venoasă 5-8 ml de
sânge fără substanţă

GLICEMIA anticoagulantă până la ora 103 mg% 80-120 mg%

zece, dupa ora zece pe
florură de sodiu, 2 mg
pentru 1ml de sânge.

Se recoltează a'jeune prin

puncţie venoasă 5-10 ml de
T.G.O. sânge fără substanţă 21 U 5-17 U

anticoagulantă.
Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 5-10 ml de
T.G.P. sânge fără substanţă 26 U 4-13 U

anticoagulantă.

Se recoltează a'jeune prin

puncţie venoasă 4,5 ml de
T.QUICK 14 s 12- 16 s
sânge cu 0,5 ml oxalat de
potasiu.

118
 Se recoltează a'jeune prin
puncţie venoasă 4,5 ml de
FIBRINOGEN 270 mg% 200- 400 mg%
sânge cu 0,5 ml oxalat de
potasiu.

Se recoltează a'jeune prin

puncţie venoasă 5-8 ml de
CREATININA 0,9 mg% 0,6-1,2 mg%
sânge fără substanţă
anticoagulantă

Absentă: Absentă:
Se recoltează urina din -hematii ; - hematii;
prima emisie de dimineaţă -pigmenţi biliari; - pigmenţi biliari;
EXAMEN -corpi cetonici - glucoză;
URINA 30-50 ml urina,din jetul -glucoză; - corpi cetonici;
miljociu, -albumină. - albumină.

119
 MOD DE CALE DE
MEDICAMENTUL DOZA UNICĂ DOZA TOTALĂ ACŢIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
-oral;
-comprimate 250 mg;
VITAMINA B 6 -intramuscular; Una fiolă Una fiolă Vitamină
-fiole a 2 ml sau 5 ml.
-intravenous.
Analgezic
-comprimate; -oral;
Antipiretic
ALGOCALMIN -supozitoare; -intramuscular; Una fiolă Una fiolă
Antiinflamator
-fiole a 2 ml. -rectal.
Slab antispastic
-comprimate; -oral; Antispastic
PIAFEN -supozitoare; -intramuscular; Una fiolă Una fiolă Analgezic
-fiole. -rectal. Atropinic
Tranchilizant
-comprimate 2 mg-10 -oral; Miorelaxant
mg Anticonvulsivant
DIAZEPAM -intramuscular; Una fiolă Una fiolă
Antispastic uterin
-fiole 2 ml -intravenos. Slab
parasimpatolitic

CEFTRIAXON -un flacon 1g -intravenos Două flacoane Două flacoane Antibiotic

120
 -soluţie perfuzabilă
Menţine presiunea
CLORURĂ DE 250-500-1000 ml saci
-intravenos. 500ml 1000 ml osmotică a lichidelor
SODIU P.V.C.;
extracelulare
-fiole 10 ml
-soluţie perfuzabilă
GLUCOZĂ 5%, 10% 5%, 10%,20%, saci -intravenos. 500 ml 1000 ml Hidratant nutritiv
P.V.C., 250-500 ml.
VITAMINA B1 -una fiolă 2ml -intramuscular Una fiolă Una fiolă Vitamină

ANESTEZIE GENERALA

ATROPINĂ Fiole Intravenos Una fiolă Inhibitor vagal

DORMICUM Fiole Intravenos Una fiolă Tranchilizant

MIALGIN Fiole Intravenos Una fiolă Sedativ

KETAMINA Fiole Intravenos Una fiolă Hipnotic

121
 EVALUARE FINALĂ

Pacientul S. V. în vârstă de 38 de ani, domiciliat în judeţul Buzău, s-a

prezentat pe data `de 20.12.2012 la cabinetul de chirurgie cu durere în regiunea
inghinală dreaptă, cu senzatie de greutate, umflare in zona scrotului.

Clinic şi paraclinic s-a prezentat diagnosticul la internare: ,,hernie inghinală

dreaptă ”.
În timpul spitalizării a fost instruit cu privire la:
-regimul de viaţă;
-regimul alimentar;
-importanţa controlului periodic pentru păstrarea sănătăţii.
Investigaţiile paraclinice:
-hemograma Hb 15,5g%, Ht 47g%, L 7200mm²;
-V.S.H. 20mm/h
-Glicemia 103mg%;
-T.G.O.:21 U;
-T.G.P.:26 U;
-examen urină- glucoză rară, albumină rară, hematii rare, leucocite
rare.
A suportat intervenţia chirurgicală. A avut tratamentul igieno-dietetic şi
medicamentos cu: vitamina B6, vitaminaB1,algocalmin, piafen, glucoză
5%,ceftriaxon, diazepam, clorură de sodiu.
Sub tratament şi îngrijiri se externează pe data de 30.11..2012, stare
ameliorată.
Recomandări la externare:
-respectarea regimului de igienă şi dietetic;
-evitarea eforturilor fizice mari;
-revenirea la control peste zece zile.
Pacientul şi-a însuşit cunoştinţele necesare pentru a se îngriji la domiciliu.

122
 PARTEA a-III-a

1. FIŞĂ TEHNICĂ
1.1. PERFUZIA INTRAVENOASĂ
Perfuzia înseamnă introducerea pe cale parenterală intravenos picătură cu
picătură a soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi
volemică a organismului.
Perfuzia se face cu scopul de a hidrata şi mineraliza organismul de a vehicula
medicamentele şi favorizează excreţia din organism a produşilor toxici şi pentru
alimentare pe cale parenterală.
Materiale necesare:
- tavă medicală acoperită cu câmp steril;
- trusă pentru perfuzat soluţiile;
- soluţii hidratante în flacoane închise cu dop de cauciuc sau în pungi din
material plastic;
- garou;
- tăviţă renală;
- stativ;
- 1-2 seringi sterile;
- muşama;
- o perniţă tare;
- casoletă cu comprese sterile;
- ace sterile;
- branulă;
- substanţe dezinfectante;
- romplast;
- foarfece;
- vată.
Se pregătesc materialele necesare şi se transportă lângă bolnav. Se scoate din
celofan sau dopul steril de pe flacon, se dezinfectează dopul cu alcool. Se desface
aparatul de perfuzat şi se închide prestubul, se îndepartează teaca protectoare de pe
trocar şi se pătrunde cu el în dopul flaconului.

123
 Se introduce filtrul de aer în flacon. Se suspendă flaconul pe suport. Tubul de
aer se fixează la baza flaconului cu o bandă de romplast. Se îndepartează teaca
protectoare şi se deschide prestubul uşor lăsând să se scurgă lichidul în dispozitivul
de perfuzat coborând progresiv portacul până când tubul se umple cu lichid fără să
conţină bule de aer. Se închide prestubul şi perfuzia se atârnă pe stativ astfel încât ca
amboul perfuzorului să nu se atingă de nimic pentru a se desteriliza. Se pregăteşte
bolnavul fizic şi psihic convingându-l de importanţa tehnicii, este aşezat pe pat în
decubit dorsal cât mai comod cu antebraţul în extensie. Se aşează muşamaua şi
perniţa sub antebraţul bolnavului.

1.2. TEHNICA PERFUZIEI

Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun, apoi examinează calitatea şi starea
venelor. Se aplică garoul de cauciuc la o distanţă de 10 cm de locul puncţiei. Locul
ales se dezinfectează cu alcool şi se badijonează cu tinctură de iod. Se cere bolnavului
să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese, de preferinţă se începe cât mai
periferic. Se verifică poziţia acului în venă, se îndepartează garoul de cauciuc şi se
adaptează amboul perfuziei la branula. Imediat se deschide prestubul pentru a
permeabiliza scurgerea lichidului. Se verifică ritmul de scurgere cu ajutorul
prestubului.
Ritmul este în funcţie de necesitate. Se fixează cu fixator de branula. Se
supraveghează permanent starea bolnavului şi modul de funcţionare a perfuziei.
Dacă este nevoie de al doilea flacon se pregateşte substanţa medicamentoasă
prescrisă, se încălzeşte la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se termine
complet se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea de aer în perfuzor şi se
racordează aparatul de perfuzat la noul flacon. Se deschide prestubul, se reglează
ritmul.La sfârşit înainte ca flaconul să se golească complet se închide prestubul, se
aplică o compresă îmbibată cu alcool şi se exercită o presiune asupra venei
puncţionate şi se extrage branula din venă direct cu axul vasului dintr-o mişcare
bruscă.
Se dezinfectează locul puncţionat cu tinctură de iod şi se aplică pansament
steril fixat cu romplast. După perfuzie bolnavul se aşează comod, dacă este permis se
administrează lichide călduţe şi se supraveghează.
Se reorganizează locul de muncă.

124
 1.3. ACCIDENTE
a) Hiperhidratare – când se administrează perfuzie în exces. La bolnavii
cardiaci hiperhidrataţi poate produce edem pulmonar acut manifestat prin: tuse,
expectoraţie, polipnee, creşterea tensiunii arteriale. În această situaţie se reduce
ritmul sau se suprimă perfuzia şi la indicaţia medicului se administrează
cardiotonice, diuretice.
b) Embolie gazoasă – prin pătrunderea aerului în circulaţia sanguină. Se
previne prin elimenarea aerului din tub înaintea instalării perfuziei şi întreruperea ei
înainte de golirea completă a flaconului şi prin neutralizarea perfuziei cu presiune.
De reţinut:
- instalarea perfuziei se face în condiţii de asepsie perfectă;
- nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infecţie şi apariţia de
frisoane;
- în caz de frison se schimbă flaconul şi perfuzorul.

125
 BIBLIOGRAFIE

1. ,,Suferinţele tardive consecutive chirurgiei ulcerului gastro-

duodenal”-Editura medicală, Bucureşti, 1990, Dr.Andrei Popovici,
Dr.Dumitru Median
2. ,,Chirurgie pentru cadre medii”- Editura medicală,Bucureşti, 1979,
Dr.Mihai Mihăilescu
3. ,,Urgenţe medico chirurgicale”- Editura medicală, Bucureşti,1974,
Lucreţia Titirică
4. ,,Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii
medicali”- Editura viaţa medicală, Bucureşti, 2000, Lucreţia Titirică
5. ,,Ghid de nursing”- Lucreţia Titirica, Editura medicală română,
Bucureşti,1995, Lucreţia Titirică
6. ,,Fiinţa umană şi nursingul” - Editura EuroAcademia, Buzău, 2011,
Simona Mariana Prună

126