Sunteți pe pagina 1din 30

1

BOLI CHI RURGI CALE sem. I I


I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




CURS 9 - 2014



PATOLOGIA CHIRURGICAL A ABDOMENULUI
( III )

CUPRINS

1. Patologia chirurgical a peretelui abdominal

1.1. Herniile continuare
Hernia transdiafragmatica
1.2. Eventraia
1.3. Evisceraia
1.4. Patologia ombilicului
omfalita
omfaloragia
omfalouria
ulcerul ombilical
omfalita






2
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




HERNIA TRANSDIAFRAGMATIC


Hernia transdiafragmatic este mai frecvent la carnivore, dar a fost
semnalat i la celelalte specii (cal, bovine, suine).
Etiologia herniilor transdiafragmatice recunoaste trei forme
congenitale:
Hernia pericardo-peritoneala
Hernia pleuro-peritoneala
Hernia hiatala
Herniile congenitale se intalnesc cu o frecventa de 10-15% din totalul
herniilor diafragmatice la caine si pisica.
si o forma traumatica
hernia diafragmatica
Hernia traumatic este relativ frecvent dup accidente rutiere, avand o
frecventa de 85 -90% din totalul herniilor diafragmatice la caine si pisica.















3
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014







HERNIA PERICARDO -PERITONEALA TRANSDIAFRAGMATIC



Hernia pericardo-peritoneala transdiafragmatic este o anomalie
congenital (autozomal recesiv) caracterizat prin faptul c n timpul dezvoltarii
embrionare timpurii septul transvers (precursorul embrionar al diafragmei):
nu se nchide sau
este incapabil s adere la faldul pleuro-peritoneal,
rmnd o bre prin care cavitatea peritoneal comunic cu sacul pericardic
iar organele abdominale se deplaseaz n acesta.
Afectiunea este frecvent nsoit de hernii ombilicale, piept excavat, numar
incomplet de stenebre si / sau stenebre malformate, defecte de sept cardiac,
anomalii ale vaselor pulmonare (Bellah 1989, Rosestein 2001, Statz 2007,
Wallace - 1992).
Ficatul, intestinul subire, splina i stomacul sunt organelle care herniaz
cel mai frecvent in sacul pericardic (Debiak - 2009). Bresa herniala este
localizata in partea ventrala a diafragmei.
Frecvena Hernia pericardo-peritoneala transdiafragmatic se intlnete la
cainii din rasele Prepelicar de Weimar si la pisicile cu par lung, indeosebi la cele
de rasa Hymalaiana si Persan.
Simptomatologie Boala evolueaz frecvent asimptomatic, dar la unele
animale manifestrile clinice pot include:
Semne gastro-intestinale - voma, diaree, dureri abdominale,
anorexie, i scdere n greutate.
Dispneea poate s apar n cazul n care coninutul abdominal
ocup o mare parte din cavitatea toracic.


4
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




Semnele cardiace sunt inconstante, dar tamponada cardiac (cu
insuficienta cardiaca dreapta) este semnalat. Sechestrarea ficatului in
sacul pericardic produce acumularea de lichide - transudat
La ascultatie zgomotele crdiace sunt estompate si se pot auzi
borborisme gastrice sau intestinale. Un murmur cardiac poate fi
depistat n cazul n care animalul are defecte septale concurente.
Diagnosticul se suspicioneaz clinic i se precizeaz prin examen
radiografic i / sau ecografic. Afectiunea este diagnosticata la varste fragede
Pe radiografii simple de torace se remarc o siluet cardiac extins i
continu cu imaginea diafragmei, putand obseva o suprapunere de anse ale
intestinului subire trecute n sacul pericardic i care se poate confirma printr-un
examen radiografic pe tranzit baritat. Traheea poate fi deplasat dorsal. Ficatul
nu poate fi identificat n abdomen.
Diagnosticul prin examen ecografic se bazeaz n general pe identificarea
organelor abdominale n sacul pericardic.
Prognosticul este faborabil pentru cazurile la care afectiunea nu este
insotita si de alte malformatii (mai ales defecte de sept cardiac), a fost
diagnosticata si tratata chirurgical timpuriu.
Prezenta concomitenta a herniei peritoneo-pericardice si a defectelor de
septa trial are un prognostic grav.
Tratamentul este chirurgical. Afectiunea necesita conditii anestezico-
chirurgicale specific interventiilor pe torace deschis vezi tehnicile chirurgicale
toracotomia si anestezia pentru interventiile pe torace.





5
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014





Procedurile de acces chirurgical la bresa peritoneo-pericardica sunt:
Celiotomia mediana xifo-ombilicala este metoda cea mai simpla
sic ea mai frecvent uzitata;
Sternotomia mediana este de regula limitata la apendicele
xifoidian si ultimele 2-3 stenebre fiind folosit ca metoda de largire a
accesului operator creat prin celiotomia mediana (manopera este
necesara pentru desfacerea aderentelor dintre viscerele abdominal
si sacul pericardic hernia incarcerate)
Toracotomia intercostala prin spatial intercostals IX ofera un acces
bun doar in herniile la care bresa diafragmatica este localizata strict
pe parte ape care se intervine. Tehnica nu este indicate pentru
abordarea herniilor peritoneo-pericardice.
Dupa repozitionarea viscerelor in cavitatea abdominala, sacul pericardic
este suturat impreuna cu marginele defectului diafragmei fire separate sau
surjet cu material resorbabile.
In defectele diafragmatice de dimensiuni mari, sacul pericardic poate fi
incizat si folosit ca lambou pentru refacerea continuitatii diafragmei. Integritatea
sacului pericardic nu trebuie refacuta.
Accesul operator se inchide classic prin suturi vezi Tehnicile
chirurgicale an IV sem I.
Pentru controlul pneumotoraxului prin drenaj cu toracostomie si ingrijirile
postoperatorii - vezi Tehnicile chirurgicale an IV sem I.





6
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



HERNIA PLEURO-PERITONEALA

Hernia pleuroo-peritoneala transdiafragmatic este o anomalie congenital
manifestata ca persistenta a unei deschideri in zona dorso-laterala a diafragmei.
Anomalia este (autozomal recesiv) caracterizat prin faptul c n timpul
dezvoltarii embrionare canalul pleuro-peritoneal nu se inchide complet. Defectul
poate avea o deschidere de 1-2 cm, dar sunt si cazuri la care pilierii diafragmei
lipsesc sau chiar portiuni din tendonul diafragmatic central.
In cavitatea toracica herniaza frecvent stomacul, splina si anse ale
intestinului subtire.
Frecvena Hernia pleuro-peritoneala transdiafragmatic se intlnete la
caine si pisica
Simptomatologie Boala evolueaz frecvent foarte rapid dupa nastere in
mod fatal (insuficienta respiratorie, colaps pulmonar, timpanismul stomacului in
cavitatea toracica), dar la unele animale - pisicise citeaza supravietuire pana la
varste adulte cand manifestrile clinice sunt similare cu cele din herniile
diafragmatice traumatice.
Diagnosticul se precizeaza la majoritatea cazurilor postmotem examen
anatomo-patologic necropsic la indivizi nou nascuti sau in primele zile de viata.
In mod exceptional la cazurile care supravietuiesc diagnosticul preoperator
se bazeaza pe examinarile clasice (clinice, radiografice, ecografice) care vor
indica o hernie transdiafragmatica probabil traumatica. Interventia chirurgicala
pe baza caracteristicilor bresei (localizare, absenta semenelor de ruptura
diafragmatica, prezenta canalului pleuro-peritoneal) precizeaza existenta
anomaliei congenitale si diagnosticul de certitutdine hernie pleuro-peritoneala.


7
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014


Prognosticul este grav defaborabil. La cazurile care supravietuiesc
primelor saptamani sau luni de viata si afectiunea a fost diagnosticata si tratata
chirurgical prognosticul este favorabil.
Tratamentul este chirurgical vezi hernia traumatica si Tehnicile
chirurgicale an IV sem I.



















8
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



HERNIA HIATALA

Hernia hiatala (HH) reprezinta trecerea prin hiatusul esofagian al
diafragmei a unei portiuni din esofagul abdominal si chiar a unei portiuni din
fundul stomacului in cavitatea toracica, cranial de diafragma.
Etiologie afectiune congenitala care apare ca urmare a unei largimi
si/sau laxitati exagerate a hiatusului esofagian al diafragmei. Presiunea
intraabdominala crescuta (voma repetata, constipatie, traumatisme abdominale
inchise) favorizeaza hernierea.
Frecventa Afectiunea a fost descrisa la caine si pisica. Sunt mai afectati
cainii apartinand raselor brahicefalice.
Simptomatologie:
disfagie
reflux gastro-esofagian
recurgitatie
esofagit (ulcere esofagiene)
hipersalivatie,
voma si uneori hematemeza.
dispnee, ortopnee
pneumonie ab ingestis
insuficienta cardiaca.
prostratie
casexie




9
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



Sunt descrise 4 tipuri de hernie hiatala. Criteriul de diferentiere este
pozitia jonctiunii gastroesofagiene fata de diafragma. La caine sunt mai frecvente
primele 2 tipuri.
Tipuri de hernie hiatala
HH tip I hernia glisanta, in care jonctiunea gastroesofagiana si stomacul sunt
plasate cranial de diafragma, dar pot migra liber de o parte si alta a ei.
HH tip II denumita si paraesofagiana, in care jonctiunea gastroesofagiana
ramane pe locul ei, iar prin hiatus se angajeaza stomacul.
HH tip III caracteristica omului, combina elemente ale tipului I cu ale tipului II.
HH tip IV este o hernie de tip III la care in cavitatea toracica se regasesc si alte
viscere decat stomacul.
Diagnosticul se bazeaza pe datele examenului clinic, endoscopic si
radiografic.
Prognostic - favorabil spre rezervat.
Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor care nu raspund pozitiv la
tratamentul conservator aplicat timp de 30 de zile:
Hranire din vase plasate la inaltime
Administrarea de antiacide gastrice (cimetidina, ranitidina)
Antisecretorii gastrice (omeprazol)
Propulsive digestive (metoclopramid, cisaprid).
Tratamentul chirurgical consta in stramtarea hiatusului esofagian al
diafragmei prin plasarea de puncte de sutura la comisura ventrala a acestuia si
esofagopexia muscularei esofagului la diafragma. Pentru accesul operator la
hiatusul esofagian vezi Tehnicile chirurgicale. Gastropexia fundica in spatele
ultimei coaste de pe partea stanga poate ajuta la prevenirea recidivelor.





10
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014





HERNIA DIAFRAGMATICA TRAUMATICA


Etiologie. Hernia traumatic este relativ frecvent dup accidente
rutiere.
Actiunea traumatica directa plagi impuscate, traumatisme penetrante,
manopere inadecvate de toracocenteza sunt intalnite mai rar.
Mecanismul producerii herniilor diafragmatice este de regula indirect,
fiind urmarea cresterii presiunii intrabadominale. Traumatismele care determina
ruperea diafragmei sunt frecvent multiple, afectand peretele toracic (fracturi de
coaste) organele toracice (contuzie pulmonara, hemotorax, pneumotorax)
insotite si de alte afectari musculo-scheletice.
Rupturile diafragmatice pot fi orientate radial (cca 40%), circumferential
(cca 40%) si combinatii ale celor doua forme (20%). Dezinsertiile circumcostale
pot afecta partea stanga, dreapta sau ambele parti ale diafragmei.
In hernia diafragmatic sacul hernial lipsete. Organele care ptrund prin
brea creat n diafragm sunt: ficatul, stomacul, intestinele, epiplonul, splina,
pancreasul. Hernierea ficatului este insotita la majoritatea cazurilor de chilotorax-
ascita
Frecvent ca evoluie acest tip de hernii se ncadreaz n categoria
formelor complicate cu ocluzii intestinal, gastric nsoit de timpanism..
Simptomatologie. Clinic se observ dispnee grav, depresie cardio-
respiratorie, adesea pneumotorax i hidro, chilo sau hemotorax. Animalul adopt
poziia seznd cu capul ntins, este anorexic i refuz s se deplaseze.



11
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



Durerea este expresia leziunilor concurente fracturi de coaste, contuzii
pulmonare etc. Hipoxia se instaleaza rapid ca urmare a deteriorarii capacitatii
respiratorii pulmonare atelectazie pulmonara. Disfunctiile cardiace, in special
tahicardia ventriculara, sunt frecvente intalnite contribuind la instalarea starii de
soc.
Herniile strangulate evolueaza cu dilatatie (timpanism gastric), voma,
dezhidratare, alcaloza metabolica, alterarea functiei cardiace, leziuni ischemice
ale viscerelor abdominale herniate, necroza ischemica, perforatie, constipatie
Diagnosticul se suspicioneaza in baza constatarilor efectuate prin
examen clinic, coroborand datele cu crelatarile anamnetice istoric traumatic.
Examenul radiografic este indispensabil n diagnosticul herniei
diafragmatice observandu-se pierderea conturului diafragmei, stergerea
conturului cordului si prezenta viscerelor abdominale (stomac, i ntestine) in
cavitatea toracica, exces de lichid pleural.
Examenul ecografic poate depista in cavitatea toracica, viscere
abdominale cu structura ecogena specifica ficat, splina.
Examenul radiografic cu substanta de contrast tranzit baritat poate
preciza hernierea stomacului si / sau a intestinelor.
Prognostic - favorabil spre rezervat. Tratamentul chirurgical are o rata de
succes cuprinsa intre 50 si 90%.
Tratamentul chirurgical trebuei instituit numai dupa stabilizarea
animalului (depasirea starii de soc posttraumatic). Prima urgenta este
reprezentat de tratarea hipoventilatiei (oxigenoterapie, decomprimare gastrica.
Repararea prin sutura a bresei diafragmatice constiuie cea de a doua
etapa a ordonarii urgentelor, recomandandu-se ca doar dupa alte 3-7 zile sa se
intervina pentru a treia urgenta stabilizarea fracturilor costale.



12
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




Accesul operator este clasic, de regula prin celiotomie vezi tratamentul
herniei pericardo-peritoneale. Timpii operatori sunt cei clasici pentru herniile
simple sau complicate - vezi Tehnicile chirurgicale, fiind acompaniati de masuri
care sa combata peneumotoraxul.
Bresele diafragmatice de dimensiuni mari care nu se pot inchide prin
suturi simple vor beneficia de:
Grefarea prin plasarea in defect a unui lambou dublu confectionat
din omentul mare sau
Transpozitionarea unui lambou confectionat din peritoneul si fascia
muschiului transvers al abdomenului sau
Plasarea de xenogrefe plase de polipropilena.

















13
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




CONDUITA CHIRURGICALA GENERALA IN HERNIILE
ABDOMINALE

. Diagnosticul trebuie s precizeze n mod obligatoriu:
o regiunea n care este plasat hernia i s confirme prezenta
elementelor componente ale hernie in special a inelului hernial
sau dac este vorba de eventraie - bre larg cu deirare
musculoaponevrotic;
o rspunsul la manopera de reducere a coninutului coninutul
este reductibil sau ireductibil (potenial de agravare);
o volumul herniei i
o evoluia simpl sau complicat, de care depinde decizia
terapeutic, n spe stabilirea carcterului de urgen chirurgical
Diagnostic diferenial: fa de eventraie, evisceraie, tumori, abces, hematom,
chist serosangvinolent.
Eventraia este deformarea masiv a peretelui abdominal, prin deirarea
stratului musculo-aponevrotic i ieirea sub piele a unui volum apreciabil din
viscerele i organele din cavitatea abdominal. Lipsesc carcteristicile clasice ale
inelului hernial dar confuzia cu herniile foarte mari (hernia permagna ) sunt
posibile.
Evisceraia reprezint ieirea intestinelor i sau a organelor din cavitatea
abdominal printr-o plag penetrant a peretelui abdominal, n exterior.






14
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014





Prognosticul depinde de localizare, de mrime, de vechime, de specia
animalului i de complicaiile intervenite. n herniile simple de dimensiuni mici
prognosticul este favorabil. n herniile complicate prognosticul este rezervat
grav. n herniile masive sau gigantice la animalele de talie mare (hernia ventral
prepubian) prognosticul economic este defavorabil iar cel vital este grav.
Tratamentul este n majoritatea cazurilor chirurgical. La animalele foarte
tinere n primele sptmni de via cura conservatoare a herniilor ombilicale
(bandaje suport, suspensoare special confecionate, injecii locale de
proinflamatorii sclerozante) poate avea succes.
Aplicarea tratmentului operator presupune stabilirea ctorva principii de
selectare a procedurii terapeutice i a conduitei de lucru.
Principii operatorii i timpi decizionali:
- gravitate exprimrii simptomatice a evoluie bolii impune un caracter de
operaie programat (h simple) cu respectare msurilor de pregtire
preoperatori (diet restrictiv, clisme evacuatoare n herniile perianale, etc)
sau un caracter de urgen (h cu complicaii ocluzive) i va decide tipul de
anestezie i tratamentele complementare (a strii de oc);
- localizarea i volumul decid tipul de contenie;
- reductibilitatea se impune sau nu deschiderea sacului herniar
(kelotomia);
- volumul - se impune sau nu rezecia sacului herniar (kelectomia);
- aprecierea viabilitii segmentului de tub digestiv strangulat sau
ncarcerat este necesar enterctomia i enteroanastomoza ?
- afrontarea marginilor breei parietale este posibil ? Da ce tip de sutur?
Nu autoplastie sau plastie sintetic


15
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




Tehnici operatorii vezi Tehnici chirurgicale an IV.
Postoperator se vor institui msuri de profilaxie a complicailor septice
(serumizare antitetanic, antibiotico i/ sau chimioterapie, antisepsia plgii
operatorii). Regimului igieno-dietetic instituit postoperator va urmri s evite
strile de constipaie (tensionrile intraabdominale) generatoare de eforturi mari
n timpul defecaiei. Regimul de efort la care va fi supus un animal operat se va
relua treptat dup ce exist certitudinea vindecrii depline (la 2-3 sptmni de la
operaie).


.















16
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




EVENTRAIA

Eventraia este deformarea masiv a peretelui abdominal, prin deirarea
stratului musculo-aponevrotic i ieirea sub piele a unui volum apreciabil din
viscerele i organele din cavitatea abdominal.
Frecven sunt rare nregistrndu-se ndeosebi la femelele gestante
ale animalelor de ferm (oi n gestaiile gemelare, vaci i iepe) i extrem de rar
la carnasiere. Localizare preponderent este n zona ventro-lateral (triunghiul
herniar) i n zona ventral (prin ruperea tendonului prepubian).
Etiologie traumatic.
Simptomatologie asemntoare cu a herniilor voluminoase din
aceste zone. Complicaiile de tip ocluziv i manifestrile tipice de abdomen
chirurgical acut sunt extrem de rare.
Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Diagnosticul diferenial
fa de herniile voluminoase se face prin examinare clinic, constatnd lipsa
carcteristicilor clasice ale inelului hernial (contur clar, margini delimitate fibrozate)
i prezena unei bree largi, greu de delimitat, cu margini franjurate.
Prognosticul la animalele de ferm este defavorabil din punct de
vedere economic i grav din punct de vedere vital. La animalele de talie mic
prognosticul este rezervat grav.
Tratamentul este operator.
La animalele de talie mare sunt curabile eventraiile localizate n zona
ventro-lateral a abdomenului vezi Tehnici chirurgicale an IV.
n eventraiile ventrale cu ruptura tendonului prepubian tratamentul este
iluzoriu.


17
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




La animalele de talie mic procedeele operatorii aplicabile sunt similare
celor din herniile ventro-laterale i ventrale prin ruptura tendonului prepubian -
vezi Tehnici chirurgicale an IV.
Recurgerea la auto-, hetero- i aloplastii (plastii sintetice) reprezint
conduita terapeutic indicat pentru a reda integritatea i rezistena peretelui
abdominal. Tergiversarea tratamentului operator pentru 30-60 de zile de la
accident este indicat pentru a disprea inflamaia esuturilor traumatizate,
organizarea fibroas care se realizeaz n acest timp, conferind rezisten
suturilor de reconstrucie.



















18
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014






EVISCERAIA


Evisceraia este o exteriorizare a viscerelor i / sau a organelor din
cavitatea abdominal printr-o plag penetrant a peretelui abdominal.
Etiologie traumatic (mucturi, mpunsturi cu cornul, tieturi;
postoperatorie celiotomii, colpotomii, plgi ale rectului, castrri la masculi cu
inele inghinale largi).
Simptomatologie animal speriat, nelinitit la care se remarc cu
uurin o plag a peretelui abdominal din care ies viscere i / sau organe din
cavitatea abdominal. Epiplonul datorit mobilitii se regsete implicat n
majoritatea evisceraiilor. Dac nu se intervine imediat i nu se i-au mcar
msurile elementare de protecie a viscerelor ieite, au loc rupturi de mezouri pe
poriuni ntinse ale intestinului, urmate de hemoragie grav i rupturi ale peretelui
intestinal cu deversri ale coninutului. Viscerele atrn din plag, sunt
hemoragice i acoperite de murdrie. Animalul intr rapid n stare de prostraie
stare de oc.
Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic i se rezum la evaluarea
rapid a distruciunilor intervenite, spre a putea stabilii oportunitatea interveniei.
Intervenia chirurgical are caracter de urgen, dar msurile de terapie intensiv
reclamate de gravitate leziunilor i a evoluiei cazului nu trebuiesc plasate n plan
secund.
Prognosticul la animalele de ferm este defavorabil din punct de
vedere economic (cu excepia celor de foarte mare valoare zootehnic la care
costurile interveniei se justific) i grav din punct de vedere vital. La animalele
de companie prognosticul este grav.


19
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




Tratamentul este operator. Concomitent cu pregtirea animalului pentru
operaie se vor institui msuri de terapie intensiv (reechilibrare hidro-
electrolitic, hemostaz medicamentoas i chirurgical, antibiotico i / sau
chimioterapie). Anestezia va avea n vedere c se adreseaz unui animal aflat n
stare de oc. Lavajul intens i repetat al masei eviscerate va fi urmat de
antisepsia atent a acesteia. Intervenia chirurgical urmrete: excizia zonelor
devitalizate, rezecia i anastomoza anselor intestinale rmase fr mezenter,
nchiderea prin sutur a plgilor intestinelor, organelor digestive cavitare,
definitivarea hemostazei chirurgicale, lavajul (dac este cazul) i antisepsia
cavitii abdominale, plasarea mijloacelor de drenaj, sutura plgii abdominale.
Terapia i ngrijirile postoperatorii sunt identice cu cele prezentate pentru
hernii, la care se adaug continuarea terapiei antioc vezi Traumatologia an III.
















20
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014





AFECIUNILE OMBILICULUI


1. OMFALORAGIA

Hemoragia ombilical (omfaloragia) are loc datorit ruperii defectuoase a
vaselor ombilicale, intima lor neretractndu-se i neobliternd corespunztor
lumenul vasului. Tulburrile de coagulabilitate a sngelui pot reprezenta un factor
favorizant.
Simptomatologie hemoragia bontului ombilical. Natura hemoragiei este
de regul arterial la mnz i venoas la viel.
Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic.
Prognosticul - rezervat
Tratamentul const n asigurarea de urgen a hemostazei chirurgicale
prin pensarea i ligaturarea cordonului ombilical. Bontul ombilical se
antiseptizeaz. Uneori este necesar i reechilibrarea volemic.











21
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




OMFALURIA

Omfaluria - scurgerea de urin prin bontul ombilical se datoreaz
persistenei canalului urac (neobliterarea canalului urac) anomalie congenital.
Frecven redus, fiind afectate toate speciile, dar se ntlnete mai
ales la mnji.
Simptomatologie scurgerea de urin la nivelul ombilicului, umezirea
perilor din jur, miros caracteristic de urin fermentat. Ulterior bontul ombilical se
inflameaz i poate apare o scurgere purulent ca urmare a dezvoltrii pe
traiectul canalului urac a unor focare purulente. ncet animalul slbete i moare
din cauza complicaiilor. Anatomopatologic se disting trei forme: canal uracal
permeabil cu traiect liniar, chist uracal continuat cu canal permeabil i diverticul
uracal. Diverticulul uracal al vezicii urinare (n care nu exist o comunicare a
vezicii urinare cu ombilicul i deci nici nu apar simptomele clasice de omflurie)
este responsabil de infeciile recidivante ale tractului urinar.
Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Este necesar
evaluarea funcionalitii uretrei (inclusiv cateterizare). Urinarea i prin uretr
denot o uretr funcional i infirm o anomalie uretral care ar putea influena
negativ prognosticul i ar necesita tratamente de complexitate ridicat sau chiar
ar putea fi clasificat ca incurabil.
n cazul diveticulului uracal diagnosticul se precieaz prin examen
radiografic cu substane de contrast.
Prognosticul - rezervat
Tratamentul const n extirparea canalului uracal (permeabil sub form
liniar, sau a chistului uracal continuat cu canal permeabil) i cistorafie - vezi
Tehnici chirurgicale an IV.


22
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014





ULCERUL OMBILICAL

Frecven la toate speciile, dar mai ales la viei.
Etiologie se dezvolt din plaga de pe bontul ombilical, dar uneori i
alturea, fiind urmarea atoniei plgii sau a traumatizrii prin supt (vieii ii sug
reciproc bonturile ombilicale).
Simptomatologie aspect caracteristic - vezi Traumatologia an IV.
Ulcerul poate fi aton, fungos, ombilicat sau complicat cu botriomicoz.
Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic.
Prognosticul - favorabil
Tratamentul const n raclarea, aseptizarea i cauterizarea ulcerului -
vezi Traumatologia an III.
















23
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




0MFALITA

Este inflamaia septic a bontului ombilical.
Frecven se ntlnete la orice specie, dar cu fecven mai ridicat la
viel, miel i mnz.
Etiologie existena infeciei de grajd, ntreinut prin supuraii
ombilicale, prin mamite i endometrite; -ngrijirea necompetent la natere, n
care nu se face o toaletare corespunztoare a bontului ombilical; -o receptivitate
organic ridicat a noului nscut; - traumatizarea prin lins a bontului de ctre
mam sau de ctre coabitanii din sistemul de ntreinere; -traumatizarea prin
clcarea ombilicului; -la turai, prin fermentarea urinii care se scurge din furou.
Flora care poate s fie izolat din focarele septice ombilical este de
cele mai multe ori polimorf, fiind alctuit din streptococi, stafilococi,
Corynebacterium pyogenes la viei, Fusiformis fusiformis la miei, apoi coliforme,
Brucele etc.
Bontul ombilical n loc s sufere o gangren uscat, rmnne umed, ceea
ce permite dezvoltarea florei bacteriene.
Simptomatologie
- modificrile locale: zona este umed, cu o tumefacie cald i
dureroas. n unele situaii se observ un bont de culoare
neagr, ntrit i n curs de uscare, dar la locul de unde ar trebui
s se detaeze, esuturile sunt puternic inflamate, cu focare
purulente. La viei uneori procesul septico-inflamator se
circumscrie transformndu-se n abces.




24
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



- tulburri generale: tristee, anorexie, febr, decubit prelungit i
slbire progresiv. Sunt cazuri cnd evoluia este scurtat de
alterarea brusc a strii, urmat de moarte prin septicemie.
Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Este necesar s se
stabileasc ns antibiorezistena, spre a putea asigura o bun protecie intra i
postoperator.
Prognosticul favorabil n abcesele ombilicale i grav n omfalitele care
evolueaz ca gangrene umede sau flegmoane.
Profilaxie. Prevenirea se realizeaz prin msuri n stare s nlture
ntreaga gam de factori care au fost enumerai ca implicai n etiologie. La
natere cordonul ombilical trebuie s fie legat cu a steril iar bontul se
antiseptizeaz. Lungimea bontului ombilical nu trebuie s depeasc 5 cm, ca
msur de protecie mpotriva traumatizrii.
Tratamentul const n asigurarea drenajului, antisepsia local i
antibiotico i / sau chimioterapie local i general. Dac se constat necroze
ombilicale devin necesare extirprile de esuturi. Revezi i terapia flegmoanelor
i a gangrenei umede n Traumatologie an III.












25
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



BIBLIOGRAFIE

1. BELLAH J. R., SPENCER C. P., BROWN D. J.: Congenital cranioventral
abdominal wall, caudal sternal, diaphragmatic, pericardial, and
intracardiac defects in Cocker Spaniel littermates. J. Am. Vet. Med. Assoc.
1989, 194, 1741-1746.
2. BERRY C. R., KOBLIK P. D., TICER J. W.: Dorsal peritoneopericardial
mesothelial remnant as an aid to the diagnosis of feline congenital
peritoneopericardial diaphragmatic hernia. Vet. Radiol. 1990, 31, 239-245.
3. DBIAK P., OJSZCZYK-SZCZEPANIAK A., KOMSTA R.: Diagnostics of
canine peritoneal-pericardial diaphragmatic hernia (PPDH). Medycyna
Wet. 2009, 65 (3), 181-183.
4. EVANS S. M., BIERY D. N.: Congenital peritoneopericardial
diaphragmatic hernia in the dog and cat: a literature review and 17
additional case histories. Vet. Radiol. 1980, 21, 108-116.
5. GORMAN N (1997) Canine Medicine and Therapeutics Blackwell Science
Fourth Edition
6. HAY W. H., WOODFIELD J. A., MOON M. A.: Clinical, echocardiographic,
and radiographic findings of peritoneopericardial diaphragmatic hernia in
two dogs and a cat. J. Am. Vet. Med. Assoc. 1989, 195, 1245-1248.
7. KOPER S., MUCHA M., SILMANOWICZ P., KARPISKI J., ZIO O T.:
Selective abdominal angiography as a diagnostic metod for diaphragmatic
hernia in the dog: an experimental study. Vet. Radiol. 1982, 23, 50-55.
8. NEIGER R.: Peritoneopericardial diaphragmatic hernia in cats.
Compendium 1996, 18, 461-477.
9. OZER K., GUZEL O., DEVECIOGLU Y., AKSOY O.: Diaphragmatic hernia
in cats: 44 cases. Medycyna Wet. 2007, 63, 1564-1567.


26
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014





10. REIMER SB, KYLES AE, FILIPOWICZ DE, GREGORY CR Long-term
outcome of cats treated conservatively or surgically for
peritoneopericardial diaphragmatic hernia: 66 cases (1987-2002) J Am
Vet Med Assoc. 2004 Mar 1;224(5):728-32
11. ROSENSTEIN D. S., REIF U., STICKLE R. L., WATSON G., SCHALL W.,
AMSELLEM P.: Radiographic diagnosis: Pericardioperitoneal
diaphragmatic hernia and cholelithiasis in a dog. Vet. Radiol. Ultrasound
2001, 42, 308-310.
12. STATZ G. D., MOORE K. E., MURTAUGH R. J.: Surgical repair of a
peritoneopericardial diaphragmatic hernia in a pregnant dog. J. Vet.
Emerg. Criti. Care 2007, 17, 77-85.
13. WALLACE P. F., MULLE H. S., LESSER M. B.: A technique for surgical
corretion of peritoneal pericardial diaphragmatic hernia in dogs and cats.
J. Am. Anim. Hosp. Assoc. 1992, 28, 503-510.ANDERSON MA,
CONSTANTINESCU GM, MANN FA: Perineal hernia repair in the dog. In,
Bojrab MJ (Ed): Current Techniques in Smal Animal Surgery. 4th ed. pp.
555-564, Williams & Wilkins Baltimore, 1998.
14. ANNIS, J.R., ALLEN, A.R., Atlas de chirurgie canine, Ed Vigot, Paris,
1976.
15. AUER J. A. Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992.
16. BOJRAB B. Abdominal surgery, 1994, Ed. Saunders Comp.
17. BOJRAB M.J. Pathophisiology in small animal surgery, Ed.W.B.
Saunders Company, 2003
18. BURTAN I. - Chirurgie regionala veterinara, Ed. Ion Ionescu de la Brad,
Iasi, 2000


27
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



19. CADIOT, J., ALMY, J. Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II. Ed.
Vigot Freres, Paris, 1923, 1924.
20. CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. Anatomia
topografic a animalelor domestice. Ed. Facla, Timioara, 1982.
21. DIETERICH HF: Perineal hernia repair in the canine. Vet Clin North Am:
Small Anim Pract, 5, 383-399, 1975.
22. ETTINGER S.J. - Veterinary internal medicine, Ed.W.B. Saunders
Company, Philadelphia, 2000
23. Evans E.H., deLahunta A. - Millers guide to the dissection of the dog. Ed.
W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1971, 1979
24. FOSSUM WELCH, THERESA, DUPREY PARDI LAURA - Small
AnimalSurgery, 2nd ed. Ed. Mosby, 2002.
25. GHERGARIU S, CAPATANA V Urgene medico-chirurgicale veterinare,
Ed Ceres, Bucuresti, 1988
26. GHEIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1967.
27. GHEIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I.
Ed. Academiei, Bucureti, 1971.
28. JORG A. AUER, JOHN A. STICK - Equine Surgery, Ed.W.B. Saunders
Company; 2 ed ed, 1999
29. MATES N. Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Ed Medicala
Universitara Iului Hatieganu, Cluj-Napoca, 2004
30. MOLDOVAN M. Patologie chirurgicala, Lito. IA Timisoara, 1971, 1973
31. MOLDOVAN M., MURGU I., MOROSANU N., CRISTEA I. Patologie si
clinica chirurgicala, Ed. Didactica ;I pedagogica, Bucuresti, 1982
32. MUSTE A. Note curs FMV Cluj-Napoca 201



28
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014



33. OEHME F.W. Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams, Baltimore,
1974.
34. PATEA, E. (s. red.) Anatomia comparat a animalelor domestice, vol I,
II. Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1985.
35. SJOLLEMA BE, SLUIJS FJ: Perineal hernia repair in the dog by
transposition of the internal obturator muscle. II. Complications and results
in 100 patients. Vet Q, 11, 18-23, 1989.
36. SLATTER D. Textbook of Small Animal Surgery, ediia a II-a, vol. I i II,
Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993 i 2004
37. SUSAN L. FUBINI, NORM G. DUCHARME - Farm Animal Surgery,
Ed.W.B. Saunders Company, 2004
38. TNASE A. Note curs FMV Bucuresti 2011
39. TURNER A.S., McILWRAITH C.W. Techniques in Large animal surgery,
Ed. Lea and Febiger Company, Philadelphia, 1989
40. VLADUTIU O. Patologia chirurgicala a animalelor domestice. Ed.
Academiei RPR, Bucuresti, 1966
41. WHITE DANIEL Acute abdominal, 2000, Ed. Saunders Comp
42. WILSON GP, 3rd, HAYES HM., Jr Diaphragmatic hernia in the dog and
cat: a 25-year overview. Semin Vet Med Surg (Small Anim) 1986
Nov;1(4):318326. [PubMed]
43. STICKLE RL. Positive-contrast celiography (peritoneography) for the
diagnosis of diaphragmatic hernia in dogs and cats. J Am Vet Med Assoc.
1984 Aug 1;185(3):295298. [PubMed]
44. PARK RD. The Diaphragm. In: Thrall DE, editor. Textbook of Veterinary
Diagnostic Radiology. 3rd ed. Philadelphia: WB Saunders Company;
1998. pp. 294307.



29
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014


45. SUTER PF. A Text Atlas of Thoracic Diseases of the Dog and Cat. 1st
ed. Wettswil: 1984. Thoracic Radiography; pp. 179203.
46. AUGER JM, RILEY SM. Combined hiatal and pleuroperitoneal hernia in a
sharpei. Can Vet J. 1997;38:640642. [PMC free article] [PubMed]
47. KELMER G, KRAMER J, WILSON DA. Diaphragmatic hernia: Etiology,
clinical presentation, and diagnosis. Compend Cont Ed Equine Edition.
2008;3:2835.
48. DILLON E, RENWICK M, WRIGHT C. Congenital diaphragmatic
herniation: Antenatal detection and outcome. Br J Radiol. 2000;73:360
365.
49. MINNECI PC, DEANS KJ, KIM P, MATHISEN DJ. Foramen of Morgagni
hernia: Changes in diagnosis and treatment. Ann Thorac Surg.
2004;77:19561959.
50. UBEE SS, GOKUL K, ARTIOUKH DY. Congenital malformation of the
diaphragm and left colon: Strangulated Bochdalek hernia in an adult.
Surgical Practice. 2009;13:2425.
51. STATZ GD, MOORE KE, MURTAUGH RJ. Surgical repair of a
peritoneopericardial diaphragmatic hernia in a pregnant dog. J Vet Emerg
Crit Care. 2007;17:7785.
52. OZER K, GUZEL O, DEVECIOGLU Y, AKSOU O. Diaphragmatic hernia in
cats: 44 cases. Medycyna Wet. 2007;63:15641567.
53. RAHAL SC, MAMPRIM MJ, MUNIZ LMR, TEIXEIRA CR. Type4
esophageal hiatal hernia in a Chinese sharpei dog. Vet Radiol
Ultrasound. 2003;44:646647.
54. KIM ES, KANG JY, PYO CH, JEON EY. A Morgagni diaphragmatic hernia
found after removal of mediastinal tumor. Ann Thorac Cardiovasc Surg.
2008;14:175177.



30
BOLI CHI RURGI CALE sem. I I
I gna Cornel
CURS 9
2013-2014




55. SPUZAK J, KUBIAK K, JANKOWSKI M, DUBINSKI B, NICPON J,
SIKORSKA A. Zastosowanie endoskopii w rozpoznawaniu przepukliny
wslizgowej rozworu przelykowego u psow. Medycyna Wet. 2008;64:684
685.
56. VOGES AK, BERTRAND S, HILL RC, NEUWIRTH L, SCHAER M. True
diaphragmatic hernia in a cat. Vet Radiol Ultrasound. 1997;38:116119.
[PubMed]
57. STEVENSON DE. Congenital diaphragmatic hernia in beagle pups. J
Small Anim Pract. 1963;4:339340.
58. SPATTINI G, ROSSI F, VIGNOLI M, LAMB CR. Use of ultrasound to
diagnose diaphragmatic rupture in dogs and cats. Vet Rad Ultrasound.
2003;44:226230. [PubMed]
59. CHOI J, KIM H, KIM M, YOON J. Imaging diagnosis Positive contrast
peritoneographic features of true diaphragmatic hernia. Vet Rad
Ultrasound. 2009;50:185187. [PubMed]
60. DANCEWICZ M, KOWALEWSKI J, PEPILINSKI J. Przepuklina
przeponowa Morgagniego trudny problem diagnostyczny. Pol Merk
Lek. 2006;121:9093. [PubMed]
61. KOPER S, MUCHA M, SILMANOWICZ P, KARPINSKI J, ZILO T.
Selective abdominal angiography as a diagnostic method for
diaphragmatic hernia in the dog: An experimental study. Vet Radiol
Ultrasound. 1982;23:5055.
62. LEW M, JALYNSKI M, KASPROWICZ A, BRZESKI W. Leczenie
przepuklin brzusznych, zewnetrznych z zastosowaniem siatki chirurgicznej
u psow. Medycyna Wet. 2006;62:11481151.

S-ar putea să vă placă și