Uretritele

Apar în diferite condiţii, cum sunt traumatismele,

cateterismul, calculii, raporturile sexuale excesive ca şi în

alte infecţii cu anumiţi germeni (stafilococi, streptococi,

bacili coli, gonococi, chlamidii)

Produc inflamaţii de tip

congestiv - cataral

purulent

Uretrita gonococică sau blenoragia

Manifestarea caracteristică a infecţiei gonococice la

bărbaţi

Una din cele 4 boli venerice clasice

Interesează cu predilecţie uretra anterioară, dar se poate

extinde la întreaga uretră, apoi la veziculele seminale,

prostată, canale deferente şi epididim

Cazurile incorect tratate pot trece în cronicitate

Excepţional, infecţia gonococică poate produce

septicemii sau septicopiemii

Tumori ale căilor urinare

Ele au în marea majoritate a cazurilor o comportare malignă fiind

carcinoame cu celule tranziţionale şi interesează preferenţial

vezica urinară dar şi alte segmente ale căilor urinare

Evoluţia clinică este determinată de gradul de

diferenţiere.

Tumorile de gradul I sunt bine diferenţiate, asemănatoare uroteliului

normal, prezentând numai rare atipii şi mitoze. Caracterul malign al

leziunii este exprimat de un număr mai mare de 6 straturi de celule

În tumorile de gradul II numărul straturilor este mai mare de zece,

mitozele sunt mai numeroase si există variaţii de dimensiuni.

În tumorile de gradul III apar îngroşări plate ale mucoasei, insotite de

ulceratii.

Evoluţie

Determinată de extensia tumorii în momentul diagnosticului

Utilizarea stadializarii Marshall clasifica aceste tipuri de

carcinoame in:

Forme neinvazive (O)

Forme invazive cu interesarea corionului (A)

Forme cu interesarea musculaturii superficiale (B1)

Forme cu interesarea profunde (B2)

Forme cu interesarea capsulei şi ţesuturilor perivezicale (C)

Forme cu metastaze în nodulii limfatici regionali (D1)

Forme cu metastaze in alte organe (D2)

Tumori ale căilor urinare

Pe lânga tumori mezenchimatoase benigne cum

sunt leiomioamele, pe căile urinare se întâlnesc

rar tumori sarcomatoase sau tumori embrionare

maligne.

La copii s-au observat rabdomiosarcoame

embrionare

Tumorile uretrei

Sunt rare, aparând sub forma de papiloame şi

carcinoame epidermoide.

O leziune caracteristică este carcinomul uretral care

apare ca o mică excrescenţă roşie de multe ori

hemoragică pe meatul uretral al uretrei feminine.

Microscopic constă dintr-o proliferare vasculară

asociată cu fenomene inflamatoare, acoperită de o

mucoasă intactă sau ulcerată.

Excizia chirurgicală este constant curativă.

ORGANELE GENITALE FEMININE

Malformatii

MALFORMATII

Agenezia organelor genitale feminine

Ginatrezia - lipsa completă sau parţială de permeabilitate a

tractului genital

Imperforarea himenului care devine evidentă cu apariţia ciclurilor

menstruale, când sângele se acumulează în vagin, cavitatea

uterină, trompă, putând curge în peritoneu

Uter didelf - uter dublu pe toată întinderea sa

Uter bicorn unicol - numai la nivelul corpului

Anomalii legate de aberaţii ale cromosomilor sexuali

Bolile vaginului
Inflamatii = vaginite sau colpite, acute sau cronice

Produse de Trichomonas vaginalis

Mucoasa vaginală este congestionată, roşie, granulată, cu

aspect de fragă, acoperită de o secreţie mucoasă spumoasă

Infecţia se poate transmite la uretră sau chiar la vezică

Vaginita senilă - atrofia mucoasei după

menopauză, complicată cu inflamaţie

Tumorile vaginului

Benigne - papiloame, fibroame, leiomioame,

hemangioame

Maligne – rare

Carcinoamele pavimentoase, adenocarcinoame,

sarcomul botrioid (apare la orice vârstă sub forma

unor mase gelatinoase cu aspect de ciorchine de

strugure care de multe ori proemină în vulvă. Are o

evolutie agresiva, invadând ţesuturile învecinate şi

producând metastaze la distanţă.)

Patologia uterului
Inflamaţiile uterului se numesc cervicite când

interesează colul uterin şi endometrite când interesează

cavitatea.

Cervicitele sunt afecţiuni frecvente, urmare a infecţiilor

şi infestaţiilor favorizate de igienă deficientă, excese

sexuale, manopere ginecologice.

În funcţie de interesarea predominantă a suprafeţei

exterioare a colului sau a canalului cervical se

diferenţiază în exocervicite şi endocervicite

Cervicitele

Cervicitele acute sunt mai rare, întâlnindu-se

după naşteri sau avorturi şi în cazul unor infecţii

streptococice, stafilococice, gonococice; pot fi

produse şi de infestaţia cu Trichomonas.

Cervicitele cronice sunt mai frecvente, urmare a

acţiunii repetate a factorilor menţionaţi.

Endometritele

Endometritele acute sunt rare, în afara complicaţiilor

infecţioase apărute după naştere sau întreruperea

sarcinii. Îmbracă o formă supurată sau gangrenoasă,

complicându-se cu peritonită şi septicemie

Endometrita cronică este urmarea unor întreruperi

repetate de sarcină sau a propagării unor infecţii de

vecinătate (trompă). De obicei îmbracă formă

hipertrofică, mucoasa prezentând excrescenţe

polipoase. Este o cauză importantă a sterilităţii

Endometrioza

Prezenţa unor insule de endometru în regiuni anormale

În endometrioza internă, numită şi adenomioză, insule de

endometru constituite din placarde de stromă se găsesc

situate profund în grosimea miometrului, producând uneori

mărirea în volum a corpului uterin.

Endometrioza externă se întâlneşte în afara uterului, în special

în ovare, ligamentele largi, peritoneul pelvian, ombilic. Mai

rar, insule de endometru pot fi întâlnite în vulvă, vagin,

apendice şi chiar în mucoasa nazală. Afecţiunea interesează

femei tinere şi este mai frecventă la cele puţin fertile, apărând

oarecum ca rezultatul unei solicitări insuficiente cu

progesteron.

Tumorile uterine

Tumori benigne

Polipii se întâlnesc frecvent atât la nivelul colului, cât

şi al cavităţii uterine, la femei între 30 - 50 ani

Leiomiofibromul este cea mai frecventă tumoare a

femeii, interesând una din patru, în special între 20 -

40 ani, dar putându-se întâlni şi la fetiţe sau după

menopauză. Apariţia în perioada de activitate sexuală

şi involuţia curentă după menopauză sugerează

importanţa unei secreţii exagerate de hormoni

ovarieni, în primul rând estrogeni

Tumorile uterine

Tumori maligne

Carcinomul este tumoarea malignă caracteristică uterului.

2 forme diferite

1. Carcinomul cervical

este una din cele mai frecvente forme de cancer la femeie

apare între 40-50 de ani dar şi mai timpuriu sub 40 de ani şi

chiar sub 30 de ani şi este excepţională sub 20 de ani

favorizată de o igienă deficitară a vieţii sexuale fiind mai

frecventă la femeile care întreţin raporturi sexuale timpuriu şi

excesiv şi schimbă frecvent partenerul sexual

În marea majoritate a cazurilor (95%) prezinta aspectul

microscopic al unui carcinom pavimentos puţin diferenţiat

(cu celule mici), moderat diferenţiat (fără fenomene de

cheratinizare) sau bine diferenţiat (cu cheratinizare şi

formare de perle epiteliale).

Tumorile uterine

2. Carcinomul endometrial

Este mai rar decât cel cervical (1:4), apare la o vârstă mai

înaintată, în general după 50 de ani, se prezintă

microscopic ca un adenocarcinom şi are o evoluţie mai

putin agresivă.

De cele mai multe ori apariţia tumorii este legată de o

secreţie crescută de estrogeni

Apare ca o masă polipoidă care umple cavitatea uterina şi

produce metroragii, putând produce hipertrofia uneori

asimetrică a uterului

Cele mai multe cazuri (85%) îmbracă forme de

adenocarcinoame mai mult sau mai puţin diferenţiate

Sarcoamele uterine

Sunt rare

Constituie cel mult 5% din tumorile maligne ale acestui

organ.

Se prezintă sub trei forme caracteristice:

Leiomiosarcomul - apare după menopauză sub forma unor

noduli cărnoşi în grosime miometrului. Tumoarea invadează

cavitatea abdominală dar produce şi metastaze hematogene în

special în plămâni, oase şi creier

Sarcoamele uterine

Sarcomul stromal endometrial - comportarea malignă

începe să se exprime prin tendinţa de invazie a

canalelor limfatice. Invadează bazinul şi produce

metastaze hematogene. Aproximativ 50% din cazuri

supravieţuiesc peste 5 ani

Botriosarcomul - masa gelatinoasa cu aspect de

ciorchine de strugure. Are o evoluţie deosebit de

malignă, metastazând de timpuriu în special în plămân.

Patologia trompei

Inflamaţiile trompei = salpingite

Salpingitele acute: catarale si purulente

Salpingitele purulente se pot transmite mai departe la

ovare, producându-se salpingo-ooforite sau anexite

Acumularea puroiului în salpinge cu transformarea

sa într-o pungă de puroi poartă numele de

piosalpinge

Patologia trompei

Salpingitele cronice

Urmare a celor acute evolueaza cu îngroşarea

peretelui trompei

2 forme

hipertrofica: salpingele apare deformat de o serie de

nodozităţi

atrofica

Sunt o cauză importantă a sterilitatii, sarcinii

ectopice, pelviperitonitelor

Tumorile trompei

Sunt rare

Benigne

Tumori adenomatoide - noduli de ţesut conjunctiv

continând insule epiteliale

Leiomiofibroame

Maligne

Carcinomul

Bolile ovarului

Chisturile ovariene - cavităţi dilatate prezentând aspecte

macroscopice şi microscopice diferite în funcţie de natura

structurii interesate

Chisturi foliculare – frecvente, unice sau multiple, cu

dimensiuni de 1 - 1,5 cm diametru, conţinând un lichid clar

seros

Chisturile luteinice - cavităţi rotunde de 2 - 3 cm diametru

Chisturile endometriale - provin din insule de endometrioză

Ovarul Stein – Leventhal - se întâlneşte la adolescente şi

femei tinere cu semne de insuficienţă ovariană (obezitate,

hirsutism). Ovarele, sunt mărite în volum, conţin numeroase

chisturi foliculare

Tumorile ovarului
Importanţa tumorilor ovariene constă în faptul că deşi sunt mai

puţin frecvente decât cele uterine (4% din tumorile maligne ale

femeii), dificultatea recunoaşterii lor într-o fază terapeutică utilă

detemină mai multe decese decât cancerele uterine.

În majoritatea lor (80%), tumorile ovariene sunt însă benigne şi

apar la femei între 20 şi 45 de ani , în timp ce cele maligne apar

peste această vârstă

Tumorile ovariene apar însă mai frecvent la nulipare sau femei cu

puţini copii şi există o evidentă predispoziţie familială

Tumorile ovariene

Tumorile epiteliului superficial

Reprezintă până la 80% din tumorile ovariene

În majoritatea lor sunt tumori chistice, benigne, maligne sau

intermediare, cu conţinut seros sau mucinos

Tumorile seroase

peste 40% din tumorile ovariene

au caracter chistic şi conţinutul seros

Forme benigne sau chistadenoame seroase

Forme maligne sau chistadenocarcinoame seroase

Forme la limita dintre benignitate şi malignitate fiind

susceptibile de recidivă şi transformare malignă.

Tumorile ovariene

Tumorile mucinoase sunt mai rare

Apar la vârsta mijlocie find rare la femei tinere sau

după menopauză

Forme benigne - chistadenoamele mucoase

Forme maligne - chistadenocarcinoame mucoase

S-a menţionat că există şi forme de trecere

Mai rar se intâlnesc însă şi tumori mixte

seromucinoase

Tumorile ovariene

Tumora Brenner

este o tumoare rară

formată din ţesut conjunctiv şi insule de epiteliu asemănător

celui din căile urinare

se întâlneşte la orice vârstă, incidenţa maximă fiind între

40-70 de ani

Are comportare în general benignă, excepţional malignă

Carcinoamele nediferenţiate în majoritatea lor bilaterale,

constituind 10% din tumorile ovariene; se caracterizează de

asemenea prin comportarea lor agresivă.

Alte tumori ovariene

Fibroame / Fibrosarcoame

Formează 10% din tumorile ovarului

Fibromul ovarian poate produce sindrom Meigs

(tumoare ovariană, ascita, hidrotorace)

Tumora cu celule lipidice

Plecata din stroma ovariană

Formată din celule mari cu citoplasma clară

Are evolutie benignă, exceptional malignă

Tumori secundare
Ovarul este frecvent sediul unor metastaze venite pe

cale limfatică din organele pelviene sau de la tubul

digestiv.

Sub numele de tumora Krukenberg se descrie o

formatiune voluminoasă de obicei bilaterală a ovarului

formată de cele mai multe ori de celule mucoase în inel

cu pecete reprezentând metastaza unui carcinom gastric

sau intestinal.

Ovarele pot fi interesate şi de limfoame maligne sau

leucemii.

Inflamaţiile ovarului

= ooforitele sau ovaritele

Urmarea transmiterii infecţiei de la trompe,

inclusiv a infecţiei tuberculoase

Edemul masiv al ovarului întâlnit uneori la femei

tinere însoţit de dureri abdominale şi semne de

masculinizare ar fi urmarea unei torsiuni

incomplete a organului