FENOMENUL STARLING ȘI FORMAREA EDEMELOR

În urmă cu un secol, E.H. Starling afirma că, în condiții normale, la nivelul membranei capilare există o stare de
echilibru aproape perfectă. Astfel, cantitatea de lichid filtrată la nivelul capilarelor arteriale este aproape egală cu
volumul de lichid reîntors în circulație prin reabsorbție. Cantitatea de lichid care mai ramane la nivelul spațiului
interstițial se va reîntoarce în circulația sangvină pe calea vaselor limfatice.

Presiunea osmotică

Definiție: Presiunea osmotică este o diferență de presiune care există între o soluție și solventul ei, separat de
aceasta printr-o membrană în soluție. Ea apare datorită osmozei solventului prin membrana semipermeabilă și
reprezintă presiunea necesară pentru a stopa procesul de osmoză.

π = CM∙R∙T

Motive care ar putea determina scăderea presiunii osmotice:

 Scăderea concentrației molare de particule osmotic active (moleculele sau ionii care nu reușesc să treacă
prin porii membranei semipermeabile)
 Scăderea temperaturii corpului

Presiunea coloid osmotică (oncotică)

Definiție: Presiunea coloid osmotică reprezintă presiunea osmotică determinată de prezența coloizilor în soluție
(de efectele moleculare ale proteinelor dizolvate sau și de presiunea osmotică suplimentară produsă de sodiu, de
potasiu și de alți cationi sechestrați de către proteine la nivelul plasmei). În cazul interacțiunii dintre plasma
sanguină și lichidul interstițial, ea reprezintă forța care tinde să contrabalanseze presiunea din capilarele sanguine
(presiunea hidrostatică).

Motive care ar putea determina scădea presiunii coloid osmotice:

 Scăderea concentrației de coloizi (în special albumine) în plasmă (lichid exsudat=sărac în protein)
 Scăderea temperaturii corpului

Filtrarea lichidului prin capilare este condiționată de presiunile hidrostatică și coloid osmotică (oncotică),
precum și de coeficientul de filtrare capilară. Presiunea hidrostatică tinde să forțeze ieșirea apei și a substanțelor
dizolvate în aceasta prin porii capilarelor în spațiul interstițial. În mod contrar, presiunea oncotică determinată de
proteinele plasmatice tinde să atragă apa din spațiile interstițiale în sânge prin osmoză, împiedicând pierderea
semnificativă de lichid din sânge în spațiul interstițial. Sistemul limfatic are un rol important, contribuind la
reîntoarcerea în circulație a unor cantități mici de proteine și lichid care rămân totuși în spațiul interstițial.

Forțe Starling:

o Presiunea capilară (Pc) = presiunea hidrostatică din capilar care tinde să împingă lichidul prin
membrana capilară spre spațiul intercelular
o Presiunea din interstițiu (Pi) = presiunea lichidului interstițial care tinde să împingă lichidul prin
membrana capilară spre interior
o Presiunea coloid-osmotică a plasmei (πc), care ar favoriza osmoza lichidului spre interiorul capilarului
o Presiunea coloid-osmotică a lichidului interstițial (πi), care favorizează osmoza lichidului spre
interstițiu

Dacă suma forțelor Starling este negativă, se va produce o absorbție lichidiană netă din spațiile intestițiale în
capilare. Când suma forțelor Starling este ușor pozitivă, se va produce o absorbție lichidiană netă din capilare în
spațiile interstițiale, producându-se filtrarea în majoritatea organelor.
Echilibrul Starling determină direcţia şi fluxul de apă între compartimentele hidrice şi este exprimat prin formula
Starling-Pappenhaimer-Staverman:

Q=Kf [Pc – Pi]-σ[c – i]

 Q - fluxul net de apă

 Kf – coeficientul de filtrare al peretelui microvascular, dependent de aria de filtrare şi permeabilitatea
membranei
 σ - coeficientul de reflecţie osmotică Staverman pentru albumină, cu o valoare cuprinsă între 0 şi 1, în
funcţie de ţesut
 Pc, Pi – presiunea hidrostatică în capilar şi interstiţiu
 c, i - presiunea oncotică în capilar şi interstiţiu.

Formarea edemelor

Definiție: Edemul este o infiltrație cu lichid seros a țesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în
țesutul conjunctiv subcutanat. Pielea edemațiată este lucioasă și mai transparentă. Datorită infiltrației, ea este
întinsă, cutele se șterg, iar contururile dispar. Din cauza edemațierii, pielea își pierde elasticitatea, iar după un
timp rămâne urma degetului (semnul godeului). Edemul poate afecta și un organ întreg (edem pulmonar, edem
cerebral etc.)

Cauze generale ale apariției edemului extracelular:

1. Pasajul anormal al lichidului din plasmă în spațiile interstițiale pericapilare, cauzat de:
 Presiunea hidrostatică crescută (în insuficiența cardiacă)
 Permeabilitatea vasculară crescută (în cazul unei inflamații)
 Presiunea coloid osmotică scăzută din cauza reducerii albuminei plasmatice:

 Sinteza sa scăzută (afecțiune hepatică, malnutriție proteică)
 Pierderi crescute (de exemplu într-un sindrom nefrotic)
 Retenție de sodiu (insuficiență renală, tulburări hormonale)

2. Incapacitatea vaselor limfatice de a reabsorbi complet lichidul interstițial pentru a-l

returna în circulație (de exemplu în cazul unei obstrucții limfatice)

Bibliografie:
https://colegiul-medicilor.ro/curs-11
Guyton-“Tratat de fiziologie a omului”
http://ati.md/wp-content/uploads/2012/02/Tulbur-hidrice-si-electrolitice_doc.pdf
https://dokumen.tips/documents/echilibru-starling.html
https://dexonline.ro/definitie/osmotic
https://fr.scribd.com/doc/22818404/Cursul-I-Fiziologie
https://dictionar.romedic.ro/presiune-oncotica
Valeriu Rusu-”Dicționar medical”
Kumar, Abbas, Aster-”Bazele morfologice și fiziopatologice ale bolilor”