Lichidele din organism sunt distribuite ntr-un compartiment extracelular i unul intracelular.

Compartimentul extracelular este format din plasm, limf, lichid interstiial i lichid
transcelular. Schimburile ntre aceste compartimente sunt guvernate de presiunea hidrostatic i
presiunea coloidosmotic de o parte i de alta a membranei biologice care le separ. Sngele, prin
componena sa plasmatic, reprezint un proces important din cantitatea total de lichid din
organism. Alturi de plasm sngele mai cuprinde i elemente figurate (hematii, leucocite,
trombocite).
Presiunea osmotica a sangelui este data de substantele cristaloide si electrolitii dizolvati in
plasm.
Presiunea coloidosmotica sau oncotica a sangelui este data de prezenta proteinelor in plasma
sanguina.
Presiunea osmotic a substanelor coloidale (proteinele) se numete presiune coloid-osmotic i
are o valoare foarte mic de numai 28 mm Hg. Aceasta este generata de concentratia proteinelor
plasmatice; ea este direct proportionala cu aceasta si invers proportionala cu marimea
moleculelor proteice avand in vedere diferentele de greutate moleculara intre proteinele
plasmatice, ele participa inegal la generarea presiunii oncotice. Albuminele cu greutatea
moleculara cea mai mica si concentratia cea mai mare, participa in masura cea mai mare la
formarea presiunii oncotice ( 20 mmHg); ele sunt urmate de globuline (5mmHg) si de fibrinogen
(1 mmHg).Totui, proteinele plasmei au rol foarte mare n schimburile capilar-esut, deoarece
presiunea osmotic a sngelui este egal cu cea a lichidului interstiial (intercelular) i singura
for care atrage apa din esuturi spre capilare este presiunea coloid-osmotic a proteinelor
plasmatice Presiunea oncotica retine apa in capilare si se opune presiuni hidrostatice a sangelui
in capilare ; participand astfel la mentinerea volemiei, prin recuperarea apei din interstitii in
procesul de schimb intre sange si plasma interstitiala.

Ph=40 presiunea hidrostatic de la capatul

arterial

Ph=17-presiunea hidrostatic de la capatul

venos

P(c-o)- presiunea coloid osmotic

Patru forte primare hidrostatice si coloid-osmotice determina transferul lichidian prin

membrana capilara

Aceste forte sunt numite fortele Starling: 1) presiunea capilara (Pc) care tinde sa mpinga
lichidul prin membrana capilara spre exterior; 2) presiunea lichidului interstitial (Pif), care tinde
sa mpinga lichidul prin membrana capilara spre interior (cnd Pif este pozitiva) si spre exterior
(cnd Pif este negativa); 3) presiunea coloid-osmotica a plasmei la nivel capilar, care tinde sa
produca osmoza lichidului prin membrana capilara spre interior; 4) presiunea coloid-osmotica a
lichidului interstitial, care tinde sa determine osmoza lichidului prin membrana capilara spre
exterior.

Daca suma fortelor Starling, adica presiunea neta de filtrare este pozitiva, va exista o
filtrare lichidiana neta prin capilare.

Daca suma fortelor Starling este negativa se va produce o absorbtie lichidiana neta din
spatiile interstitiale n capilare.
 Presiunea neta de filtrare este usor pozitiva n conditii normale, producnd o filtrare
lichidiana neta din capilare n spatiul interstitial n majoritatea organelor.

Presiunea sangelui in capilare este scazuta si variaza de la 40 mm Hg la capatul arteriolar, la

17 mm Hg la capatul venos al capilarului. Sensul deplasarii apei si substantelor dizolvate
depinde de diferenta dintre presiunea hidrostatica si presiunea coloidosmotica din capilare. La
capatul arteriolar al capilarului presiunea hidrostatica depaseste presiunea coloidosmotica (care
are valoare constanta de 25 mm Hg). Din aceasta cauza are loc filtrarea apei si a substantelor
nutritive spre tesuturi. La capatul venos al capilarului presiunea coloidosmotica depaseste
presiunea hidrostatica si apa se reintoarce in capilar, antrenand cu ea toti produsii de catabolism
celular.
Presiunea osmotica a sangelui este proportionala cu greutatea moleculara a componentelor sale.
Determinarea presiunii osmotice se face prin stabilirea punctului crioscopic : cu cat presiunea
osmotica este mai mare, punctul de inghetare este mai scazut. Exprimata prin punctul crioscopic
presiunea osmotica este intre -0,56C si -0,62C sau 290-310 mOsm/l.Ea este generata in
proportie de 93% de electroliti si 7% de substantele organice neelectrolitice (glucoza, uree ) si in
mai mica masura (0,5%) de moleculele proteice.
Consecinele filtrrii i reabsorbiei capilare n exces:
Filtrare (edem) Vasodilata ie HTA presiunii venoase filtrrii de plasm (exudat)
proteine plasmatice
Reabsorbie (autotransfuzie) Vasoconstric ie hTA presiunii venoasedeshidratare
hemoragie

Legile presiunii osmotice

1. Legea Boyle-Mariotte: presiunea osmotica a unei solutii la temperatura constanta e direct

proportionala cu concentratia sa si invers proportionala cu volumul. Pentru doua solutii de
concentratii diferite c1 si c2 se poate scrie:

p1 / p2 = c1 / c2 ; dar c1 /c2 = v2 /v1 T p1 / p2 = v2 /v1

2. Legea Gay-Lussac: la volum constant, presiunea osmotica este direct proportionala

cu temperatura pt = p0 ( 1 + at ) pt = presiunea osmotica la temp. t; p0 = presiunea
osmotica la momentul initial ;

Presiunea osmotica a sangelui este mentinuta in limite de variatie stranse, prin mecanisme
umorale : cresterea osmolaritatii sangelui receptata in hipotalamus declanseaza senzatia de sete si
secretia de hormon antidiuretic (ADH), care la nivelul tubilor renali determina resorbtia apei
pentru corectarea presiunii osmotice. Scaderea concentratiei sodiului in sange si mai ales
cresterea potasiului, receptata la nivel juxtaglomerular declanseaza secretia de renina care prin
intermediul angiotensinei II determina la nivel de suprarenala secretia de aldosteron. In acest fel
echilibrul hidro-electrolitic al sangelui si implicit al celulelor si al plasmei interstitiale sunt
mentinute in limite fiziologice, presiunea osmotica a sangelui (izoosmia) fiind una din
constantele fundamentale ale mediului intern.
n caz de nerepsectare a izoosmiei singelui are loc distrugerea celulelor eritrocitare, care se
manifest prin anemii, dereglri circulatorii si dereglri de microcirculaie care duc la efecte
nefaste asupra perfuziei oragnelor.

Un mediu hipoton produce o umflare a eritrocitului care devine sferoidal si palid numit fantoma.
Hemoglobina se pierde din eritrocit in conditii hipotone. Procesul se numeste hemoliza.
Un mediu hipertonic produce colapsul eritrocitului si conduce la un aspect crenelat prin
pierderea apei. Aparenta de celula crenelata sau cu spini rezulta din plicaturarea membranei
plasmatice pe scheletul citoplasmatic care ramane rigid.