Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Analize de urina. Examenul fizic si chimic al urinei

Profesor: Elev:

Croitoru Lucia Cînciu Andra-Mihaela

2021
Analize de urina. Examenul fizic si chimic al urinei

Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a fost urina. Inca de acum
3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa examineze urina si pe baza caracterelor sale fizice
(cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri, spuma, sediment) stabileau diagnosticul si chiar
prognosticul bolilor

Proprietatile fizice ale urinei

Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa la culoare cand este foarte
concentrata sau dupa consumul unor medicamente (piramidon, antinevralgice, tetraciclina, albastru
de metilen, etc.). In bolile insotitede eliminarea sangelui in urina, urina are o culoare rosie murdara.
Iar in bolile de ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina producand o culoare bruna-
negricioasa (ca berea neagra). Si o serie de alimente ca: sfecla, varza rosie, bomboanele colorate, etc.
pot sa modifice culoarea normala a urinei.
Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentarea urinei, mirosul este
caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente sau medicamente aromate care se
elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate
mirosi a acetona, iar a alcoolicilor a alcool.
Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de la urinare se poate tulbura,
mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se datoreaza precipitarii (solidificarii) sarurilor minerale
care se gasesc in mod normal dizolvatein urina si nu constituie simptomul vreunei boli asa cum cred
unele persoane. Dar daca urina proaspata, calda este tulbure atunci poate fi vorba de o infectie
(puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte mare de produse bogate in calciu (lapte,
branza) ori de carne.
In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru a putea aprecia daca
urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o sticla sau eprubeta necolorata.
Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul cald, dupa febra, dupa
varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare), dupa fumat sau consum redus de lichide,
cantitatea de urina este mai mica. In socul produs de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme, in
bolile care retin apa in organism (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica) cantitatea de urina scade
foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii renale) sau intoxicatii cu substante
chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml (oligurie). In aceste situatii organismul sufera
deoarece nu se mai pot elimina prinurina deseurile nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza
caile urinare (calculi urinari, hipertrofie de prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea
de urina este mai mica. Dupa frig, emotii, tratamente cu diuretice, consum mare de lichide, de
alimente sarate, de alcool, creste si cantitatea de urina peste 2 litri (poliurie). Bolile cronice de rinichi
(glomerulonefrita, scleroza renala) care nu mai permit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc
eliminarea unei cantitati foarte mari de urina.
Datorita consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat netratat, bolnavii elimina cantitati mari
de urina, pana la cativa litri pe zi. Exista si un ritm biologic de eliminare a urinei, eliminarea fiind mai
mare in timpul zilei si mai mica in timpul noptii. Inversarea acestui ritm indica o tulburare in functia
rinichiului. De asemenea, barbatii elimina mai multa urina decat femeile.
Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care este de 1000) si se determina
cu urodensimetrul.Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030.
 Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea de urina, se produce in
general o scadere a densitatii urinare si invers, cand urina din 24 de ore este in cantitate mai mica si
mai concentrata, atunci densitatea urinara este mai crescuta. Numai in diabetul zaharat, in ciuda
unei cantitati mari de urina, densitatea urinei nu scade, ci creste datorita zaharului dizolvat in urina.
O densitate urinara se considera anormala atunci cand examenele repetate arata cifra sub 1012.
Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de a produce o urina mai
concentrata.Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a organismului, fie
un diabet zaharat.
PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina. Determinarea pH-ului se face
cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol (sau cu alta substanta indicatoare). Se introduce hartia
in urina si se observa modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerata acida si
hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si hartia sealbastreste. In mod
normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5. Dupa o alimentatie bogata in carne si
medicamente acide (sare de lamaie, vitamina C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim
alimentar vegetarian,dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau dupa infectii ale
aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea acida sau preaalcalina, predispune
la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de fosfat si carbonat de calciu.
Proprietatile chimice ale urinei

Albumina din urina (albuminuria)

Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in mod normal ea nu se gaseste in
urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul rinichilor sau in bolile care produc sangerari pe
traiectul cailor urinare, albumina trece in urina (albuminurie, proteinurie). La unele persoane cu
constitutie mai slaba a rinichilor urina poate contine albumina in cantitate mai mica. Este vorba mai
ales de tineri de 15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care dupa eforturi fizice, dupa mers, dupa statul
indelungat in picioare prezinta albuminurie tranzitorie in timpul zilei, care dispare noaptea si dupa
repaus la pat. Albuminurii tranzitorii se mai intalnesc dupa frig, stari emotionale, vaccinari si stari
alergice, dupa consumul de oua si medicamente in timpul sarcinii. Albuminurii permanente si masive
se intalnesc frecvent in cazul bolilor de rinichi si ale cailor urinare (bazinet, uretere, vezica):
glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza renala, calculi urinari etc. Si alte boli care
pot atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum sunt: hipertensiunea arteriala, diabetul, bolile de
sange si de inima, infectii cu microbi sau virusuri, intoxicatii cu substante minerale sau organice.
Deseori albuminuria se insoteste de hematurie. Dupa pierderea cronica de albumina prin urina se
produce o scadere a proteinelor corpului cu consecinte negative asupra intregului organism. In
marea majoritate a cazurilor albuminuria este moderata si se apreciaza calitativ, in raport cu
cantitatea de albumina, astfel:- albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.In acest caz se
face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.Aprecierea se mai poate face si prin 1-3
plusuri.
Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria)
Medicii din antichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce, atragea furnicile si albinele si
au numit-o "urina de albine". Ei foloseau aceste insecte pentru descoperirea diabetului, metoda
aceasta fiind cea mai veche "analiza medicala" care se cunoaste. Mai tarziu, medicii sau ajutoarele lor
puneau rapid diagnosticul de diabet zaharat chiar la patul pacientului prin simpla gustare a urinei.
Asa cum s-a aratat la analiza zaharului in sange, cand glicemia din diabet depaseste 150-200 mg/100
ml sange, glucoza (zaharul) trece prin filtrul renal si se elimina prin urina, de unde poate fi analizata.
De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabet ci si in alte situatii, de exemplu, dupa un
consum exagerat de glucoza sau alte zaharuri, dupa diferite medicamente, la femeile gravide si la
persoanele care urmeaza tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe diabet zaharat,
elimina permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt se datoreaza unui defect al
filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care nu influenteaza starea de sanatate a
persoanei respective.

Corpii cetonici din urina (cetonuria)

Corpii cetonici nu se gasesc in urina normala. Dar dupa cum s-a aratat la diagnosticul de laborator al
diabetului, concentratia lor urinara creste foarte mult in diabetul zaharat netratat. Si alte cauze pot
sa creasca concentratia corpilor cetonici din urina: infectii microbiene, intoxicatii grave, dupa un post
prelungit saudupa un regim alimentar sarac in dulciuri si bogat in grasimi, in cursul sarcinii, dupa
varsaturi prelungite. Unele medicamente luate de bolnavi produc o reactie falsa pentru corpii
cetonici. Prezenta corpilor cetonici se noteaza cu 1-3 plusuri.

Pigmenti biliari

Pigmentii biliari sunt substante colorate care ii imprima bilei hepatice culoarea brun-verzuie. In bolile
de ficat insotite de icter, acesti pigmenti trec in sange dand culoare galbena pielii, iar din sange trec
in urina, colorand-o in brun. In mod normal, pigmentii biliari sunt absenti in urina. Prezenta lor se
notifica prin expresia "prezenti".

Urobilinogenul

Urobilinogenul este o substanta care se gaseste in cantitate mica in urina normala. Insa in bolile de
ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica) inintoxicatiile care ataca ficatul, in boli ale
vezicii biliare (colecistita), in bolile intestinale cu tulburari de digestie (enterita, colica, constipatie)
urobilinogenul este foarte crescut. Prezenta sa in urina se exprima calitativ prin 1-3 plusuri ori prin
expresia "normal" sau "crescut".

Alte componente ale urinei

Mineralele urinare sunt aceleasi care au fost descrise si in sange, dar in urinaconcentratia lor e mult
mai mare, deoarece rinichii elimina prin urina orice exces de minerale din sange si din organism.
Deseurile toxice rezultate din arderea proteinelor ca acidul uric, creatinina, ureea sunt, de asemenea,
eliminate in cantitati mari prin urina. Cercetarea lor in urina se face mai rar, deoarece analiza
sangelui ofera date mai precise.

Calculi urinari

Calculii sunt niste concretiuni ce se formeaza in rinichi sau in vezica urinara, datorita solidificarii
substantelor minerale sau organice, care se elimina in exces prin urina. Calculii urinari produc dureri,
hemoragii (hematurie) si infectii ale cailorurinare. Analiza calculilor se face pentru stabilirea
compozitiei lor chimice, cu scopul de a se cunoaste masurile ce trebuie luate pentru prevenirea
formarii de noi calculi. De aceea, bolnavul care are o "criza de rinichi" (colica renala) trebuie sa fie
atent cand urineaza pentru a recupera eventualul calcul si a-l aduce la laborator ca sa fie analizat. In
vederea recuperarii calculului (mai ales daca este mic) bolnavul trebuie sa urineze timp de 4-5 zile
intr-un borcan de sticla. Apoi urina se filtreaza printr-o bucata de tifon, care retine calculul.
Prevenirea formarii calculilor se face in primul rand prin regim alimentar. Astfel, persoanele care au
facut calculi de fosfat de calciu vor evita alimentele bogate in calciu si fosfor (lapte, branza) iar cele
care au avut calculi de oxalat de calciu vor consuma mai putine alimente care contin calciu si oxalat
(spanac, cafea, ciocolata, ceai etc.); persoanele care au avut calculi de acid uric sau urat vor reduce
ratia de carne. Indiferent de compozitia chimica a calculului urinar, pe langa aceste recomandari, la
indicatia medicului, bolnavii vor trebui sa ia si alte masuri de prevenire a calculozei urinare