Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Măsoară capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compară densitatea urinei faţă
de densitatea apei distilate, care are greutatea specifică 1.000.
Testul detectează concentraţia de ioni din urina; în prezenţa cationilor protonii sunt
eliberaţi de un agent complex şi produc o schimbare a culorii.
Densitatea urinară este dependentă de cantitatea de fluide ingerată de pacient, dar poate fi
influenţată şi de alţi factori cum ar fi: transpiraţii abundente, efectul temperaturilor scăzute,
agenţi diuretici activi (cafea si alte substanţe), astfel ca se pot întâlni variaţii foarte mari ale
densităţii urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele sănătoase.
În general, densitatea variază invers proporţional cu cantitatea de urina excretata; in
anumite condiţii aceasta relaţie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara
crescute), hipertensiune (volum normal, densitate scăzută), boala renală cronică incipientă
(volum crescut, densitate scăzută)
Condiţiile patologice în care se modifică densitatea sunt asociate cu alterarea capacitaţii
rinichiului de a dilua sau concentra urina:
1
• Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apă
(transpiraţii abundente, stări febrile, vărsături, diaree), stres chirurgical (secreţie crescută
de ADH), insuficienţă cardiacă congestivă, toxemie de sarcină.
• Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apă, diabet insipid, glomerulonefrite
(densitatea poate fi scăzută, cu volum de urină scăzut), pielonefrite cronice (alterarea
tubulară afectează capacitatea rinichiului de a concentra urina).
• Rinichiul sclerotic elimină o urină cu densitate aproape constantă (1.009-1.011) –
izostenurie.
pH
2
formarea calculilor), alcalinizarea urinei în tratament cu sulfonamide (prevenirea formarii
cristalelor), intoxicaţie cu salicilaţi (creşterea excreţiei), în timpul transfuziilor; urina
trebuie menţinută acidă în timpul tratamentului infecţiilor de tract urinar.
PROTEINELE URINARE
În mod normal cantitatea de proteine în urină este atât de mică, încât de puţine ori
este decelabilă ( valoarea normală a excreției este de 20-30 mg proteine/24 ore, dacă
determinarea a fost făcută pe urină centrifugată, sau poate ajunge la 200 mg în cazul urinei
necentrifugate, pentru că în acest caz se adaugă și proteinele provenite din dezintegrarea
celulelor deshuamate din caile urinare și ale leucocitelor).
Prezența proteinelor în urină în cantități decelabile se numește proteinurie.
Proteinuria de efort reflectă un efort fizic ce a depăşit mai mult sau mai puţin
capacitatea de adaptare a organismului.
Pe măsură ce sportivul este mai bine antrenat se observă o scădere a frecvenţei de a
apariţie a proteinuriei după efort; astfel se poate face o comparaţie între sportivul de
performanţă şi începătot, la acesta din urmă proteinuria de efort fiind prezentă în mod
constant.
Proteinuria de efort este tranzitorie şi trebuie să revină la normal după 4 h de la
terminarea efortului. Reacţia negativă a proteinelor urinare înaintea efortului indică o
refacere bună a organismului, iar în urina de după efort indica faptul că pragul de adaptare
nu a fost depăşit. Datorită celor expuse mai sus, proteinuria de efort este folosită ca
indicator biochimic în dirijarea antrenamentului.
UREEA URINARĂ
3
organismului. Datorită acestor corelări ureea urinară este utiliyată ca indicator biochimic în
dirijarea antrenamentului şi urmărirea recuperării sportivului după efort.
CREATININA URINARĂ
GLUCIDELE URINARE
Glucidele sunt compuşi chimici care nu intră în mod normal în compoziţia urinei,
apariţia lor indicând o stare patologică. Glucoza, monozaharidul care apare în cantităţi
apreciabile în sânge, având roluri destul de importante în organism, trebuie să fie resorbită
total la nivelul rinichiului, astfel încât să nu mai apară în urină.
Totuşi, în situaţii patologice, când nivelul glicemiei creşte foarte mult ( diabet
zaharat, hipertiroidie), depăşind pragul de 180 mg/dl sânge, glucoza apare şi în urină
(glicozurie).
De asemenea, glicozuria poate să apară tranzitor, în afara patologiei, după ingestia
crescută de glucide, în special concentrate, sau la sportivi, atribuită fiind în acest caz unui
efort fizic foarte intens sau unor stări emoţionale deosebit de accentuate; să nu uităm faptul
că în „starea de start”, datorită nivelului crescut de catecholamine, în special adrenalina,
sunt mobilizate şi glucidele de depozit, determinând creşteri ale glicemiei de peste 180
mg/dl sânge care depăşesc pragul de resorbţiei al rinichiului ducând la apariţia glicozuriei.
Datorită acestui motiv, prezenţa glicozuriei este considerată un indicator util în
aprecierea gradului de efort şi solicitarea organismului în special la sportivi.
4
CORPI CETONICI URINARI