Sunteți pe pagina 1din 15

1

~n aceast\ zi de 16 aprilie 1874, peste Edinburgh ninge [i iar ninge. Un frig de-]i `nghea]\ sngele z\brele[te ora[ul `n t\cere. B\trnii vorbesc pe la col]uri c\ de cnd e lumea [i p\mntul nu s-a mai pomenit a[a frig. Ai crede c\ soarele s-a ascuns pentru vecie. Vntul e t\ios, fulgii, mai u[ori ca aerul. ALB! ALB! ALB! Explozie `n\bu[it\. Nimic altceva. Casele par locomotive cu abur, iar fumul plumburiu opintindu-se afar\ din hornuri d\ cerului sclipiri de o]el. Ora[ul Edinburgh [i str\zile lui povrnite se metamorfozeaz\. Rnd pe rnd, fntnile se preschimb\ `n buchete de flori `nghe]ate. B\trnul ru, att de credincios menirii lui odinioar\, pare deghizat `ntr-un lac de zah\r pudr\ care ajunge pn\ `n buza m\rii. Talazurile vuiesc a sticl\ spart\. Ca prin minune, pe trupul pisicilor se ivesc paiete de ghea]\. Copacii par

Mecanica inimii 9

zne durdulii `n c\m\[i albe de noapte, care se `ntind somnoroase [i casc\ la lun\, urm\rind din priviri cale[tile gata s\ alunece pe derdelu[ul caldarmului. E att de frig, c\ p\s\rile `ncremenesc `n zbor [i apoi se pr\bu[esc la p\mnt. Dar [uierul lor `n c\dere e dulce, prea dulce pentru un sunet de moarte. Parc\ nu a mai fost niciodat\ att de frig ca ast\zi, taman `n ziua `n care stau s\ m\ nasc. Povestea mea `ncepe `ntr-o colib\ veche a[ezat\ pe vrful celui mai `nalt deal din Edinburgh Arthurs Seat un vulcan din cuar] albastru `n inima c\ruia se spune c\ s-ar odihni r\m\[i]ele p\mnte[ti ale bunului rege Arthur. Acoperi[ul este `nalt [i ascu]it din cale-afar\, iar de hornul ar\tnd a satr de m\celar ce `mpunge stelele st\ aninat `nsu[i cornul lunii. Locul e pustiu, numai arbori ct vezi cu ochii. ~n\untru, totul este din lemn, ca [i cum `ntreaga cas\ ar fi fost scobit\ cu migal\ `ntr-un brad uria[. Parc\ intri `ntr-o caban\: peste tot brne noduroase, ferestruici salvate din cimitirul trenurilor, o mas\ de-o [chioap\ cioplit\ dintr-un bu[tean. Cu puzderia de perne de ln\, umplute cu frunze uscate, coliba aduce a cuib. ~n casa asta se nasc, `n mare tain\, copiii nedori]i. Aici tr\ie[te Doctori]a Madeleine, o moa[\ cam ciudat\, socotit\ nebun\ de locuitorii ora[ului. E dr\gu]\

MATHIAS MALZIEU 10

~n clipele lungi de travaliu, num\rndu-[i contrac]iile, tn\ra mea mam\ urm\re[te absent\ fulgii [i p\s\rile care se izbesc f\r\ zgomot de geam. Pare o feti]\ jucndu-se de-a femeia bor]oas\. Melancolia i se cite[te pe chip; [tie c\ n-are s\ m\ p\streze. Abia `ndr\zne[te s\-[i plece ochii spre pntecele gata s\ plesneasc\. Sim]ind c\ nu mai am mult [i ies din g\oace, `[i coboar\ pleoapele cu duio[ie. Are pielea att de alb\, `nct n-o mai z\re[ti `n a[ternuturi, se afund\ `n ele, de parc\ ar absorbi-o [i ar disp\rea `ntru totul. A urcat plngnd dealul pn\ aici [i lacrimile ei `nghe]ate s-au `mpr\[tiat pe p\mnt ca perlele

11

Mecanica inimii

`n ciuda vrstei `naintate, ochii nu [i-au pierdut lic\rul, dar zmbetul are ceva nefiresc. Doctori]a Madeleine aduce pe lume pruncii desfrnatelor, ai femeilor p\r\site, prea tinere sau prea necredincioase pentru a na[te dup\ obicei. Pe lng\ mo[it, Doctori]a Madeleine mai are un hatr: s\ dreag\ bete[ugurile oamenilor. E marea specialist\ `n proteze mecanice, ochi de sticl\, picioare de lemn... ~n atelierul ei g\se[ti de toate. La sfr[itul secolului al XIX-lea nu-]i trebuie mai mult ca s\ acuzi pe cineva de vr\jitorie. ~n ora[, umbl\ deja zvonuri c\ omoar\ nou-n\scu]ii [i-i transform\ `n sclavii ei spectrali [i c\ se `mpreuneaz\ cu tot soiul de p\s\ri pentru a z\misli mon[tri.

dintr-un colier rupt. Cu ct `nainta, cu att sub t\lpi i se desf\[ura un `ntreg covor de m\rgele str\lucitoare. A `nceput s\ alunece, `ns\ [i-a continuat drumul, `nte]ind ritmul pa[ilor. Picioarele i s-au `mpleticit, s-a cl\tinat [i a c\zut pe burt\. ~n\untru, eu am scncit ca o pu[culi]\ spart\. Doctori]a Madeleine a fost primul chip pe care l-am v\zut. Mi-a apucat cu degetele capul lunguie] ca o m\slin\ balon de rugby `n miniatur\ apoi s-a retras `n lini[te. Mama prefer\ s\-[i `ntoarc\ privirea. ~n orice caz, pleoapele n-o mai ascult\. Deschide ochii! Uit\-te ce mic e! Ct un fulg de nea! {i e al t\u!
MATHIAS MALZIEU 12

Madeleine crede c\ sem\n cu o pas\re alb\, cu picioare lungi. Mama `i d\ de `n]eles c\ nu poate nici s\ m\ priveasc\, dar\mite s\ mai asculte [i vreo descriere a mea. Nu vreau nici s\ v\d, nici s\ [tiu nimic! Doctori]a pare deodat\ preocupat\ de ceva. ~mi tot pip\ie pieptul minuscul. Zmbetul `i p\r\se[te chipul. Are inima bocn\, cred c\ a `nghe]at. {i-a mea e la fel, `nchipui]i-v\, nu e nevoie s\ mai pune]i sare pe ran\. Nu, nu, inima lui e `nghe]at\ de tot! M\ scutur\ din cap pn\-n picioare [i se aude un zdr\ng\nit ca [i cum ai scotoci `ntr-o geant\ de scule.

Doctori]a Madeleine ]ese planurile de b\taie. A[ezat\ pe pat, mama a[teapt\, tremurnd din tot corpul, dar nu din cauza frigului. Pare o p\pu[\ de por]elan evadat\ dintr-un magazin de juc\rii. Afar\ ninge din ce `n ce mai tare. Iedera argintat\ se ca]\r\ pe acoperi[. Trandafirii diafani `[i pleac\ fruntea `mpr\[tiind lumin\ pe alei. Cu ghearele `nfipte `n jgheaburi, pisicile devin garguie care `mpodobesc stre[inile caselor. ~n apa rului, pe[tii `nghe]a]i par c\ se schimonosesc. ~ntregul ora[ se afl\ `n mna unui sufl\tor de sticl\ a c\rui respira]ie t\ioas\ pi[c\ urechile. Cei mai `ndr\zne]i, care se `ncumet\ s\ se aventureze pe str\zi, se trezesc `ncremeni]i `n doar cteva clipe, ca [i cum un zeu ascuns i-ar imortaliza `ntr-o fotografie. Prin[i de ritmul pa[ilor, unii dintre ei `ncep s\ alunece ca dansatorii unui ultim balet. Sunt aproape frumo[i, fiecare `n felul lui, `ngeri `nf\[ura]i `n v\luri ag\]ate de crugul cerului sau mici balerine rotindu-se pn\ la ultima suflare `n cutiu]a lor muzical\. Peste tot, trec\tori `nfrigura]i sau gata s\ `nghe]e r\mn `n]epeni]i printre fntnile preschimbate de ger `n buchete de trandafiri. Numai ornicele mai fac s\ bat\ inima ora[ului, ca [i cnd nimic nu s-ar fi `ntmplat. Mi s-a spus doar s\ nu urc pe Arthurs Seat. Mi-a zis toat\ lumea c\ b\trna e nebun\, `i trece mamei

13

Mecanica inimii

14

prin minte. S\rmana fat\ pare moart\ de frig. Dac\ pe mine va izbuti doctori]a s\ m\ repare vreodat\, cu inima mamei va avea mai mult de furc\. ~ntins `n pielea goal\ pe o tejghea de lng\ masa de lucru, stau `n a[teptare, cu trupul prins `n cle[tii unei menghine de metal. ~ncep s\ tremur de-a binelea. O pisic\ neagr\, b\trn\ [i cu maniere de valet, se apleac\ de pe masa din buc\t\rie. Doctori]a i-a `ncropit o pereche de ochelari [ic, cu rame verzi, `n ton cu ochii. Urm\re[te scena cu un aer plictisit un ziar ieftin [i-o ]igar\ `i mai lipsesc. Doctori]a Madeleine `ncepe s\ scotoceasc\ pe etajera cu ceasuri mecanice. Are o sumedenie de modele. Unele triunghiulare, cu un aer sobru, altele rotunde, f\cute din lemn sau din metal, preten]ioase din cap pn\-n vrful acelor. Cu o ureche `mi ascult\ inima dereglat\, iar cu cealalt\ tic-tacul ceasornicelor. Se `ncrunt\ a nemul]umire, ca o b\bu]\ care st\ un sfert de or\ pn\ s\ aleag\ o ro[ie din pia]\. Apoi, dintr-odat\, ochii i se lumineaz\. Asta e!, izbucne[te, mngind cu buricele degetelor un ceas cu cuc pr\fuit. Ceasul are patru centimetri l\]ime [i opt `n lungime, f\cut cu totul [i cu totul din lemn, mai pu]in mecanismul, cadranul [i acele. E [lefuit cam grosolan, dar trainic, gnde[te doctori]a cu glas tare. Cucul, ct un dege]el de-al meu, e ro[u cu ochi negri. }ine ciocul deschis [i ]eap\n ca o pas\re moart\.

MATHIAS MALZIEU

Cu ceasul \sta o s\ ai o inim\ pe cinste! Unde mai pui c\ se potrive[te de minune cu c\p[orul t\u de pas\re, `mi spune Madeleine. Nu-mi prea surde povestea ei cu pas\rea. Totu[i, `ncearc\ s\-mi salveze via]a, a[a c\ n-am de ce s\ fac mofturi. Doctori]a Madeleine `[i potrive[te un [or] alb de data asta, sigur se apuc\ de treab\. M\ simt ca un pui la rotisor pr\jit de viu. Scotoce[te `ntr-un bol, alege ni[te ochelari de sudur\ [i-[i acoper\ fa]a cu o batist\. Nu-i mai v\d zmbetul. Se apleac\ deasupra mea [i-mi d\ s\ inhalez eter. ~mi cobor pleoapele, `ncet-`ncet, cum se las\ obloanele `ntr-o sear\ de var\, departe de aici. Nu mai am putere s\ ]ip. M\ uit la ea, cufundndu-m\ lent `n somn. Toate formele ei sunt rotunjite, ochii, pome]ii rida]i ca un m\r zbrcit, pieptul. ~mi vine s\ m\ cuib\resc lng\ trupul ei cald. Chiar dac\ nu mi-ar fi foame, tot m-a[ preface c\ mi-e, doar ca s\ m\ pun\ la sn. Madeleine `mi decupeaz\ pielea de pe piept cu o foarfec\ mare [i zim]at\. Din]ii ei m\run]i m\ gdil\ la atingere. Doctori]a `mi strecoar\ cesule]ul sub piele [i `ncepe s\ lege firele angrenajului la arterele inimii. E o opera]iune delicat\, totul trebuie pus la locul lui. Ca s\ fac\ vreo dou\sprezece noduri minuscule, folose[te o srm\ o]elit\, dur\, dar foarte sub]ire. Inima bate din cnd `n cnd, dar cantitatea de snge
Mecanica inimii 15

16

trimis\ spre artere este prea mic\. E alb ca varul!, [opte[te ea. ~n sfr[it, ora adev\rului. Doctori]a Madeleine fixeaz\ ceasul la dou\sprezece noaptea... Nu se `ntmpl\ nimic. Mecanismul nu pare suficient de puternic ca s\ pun\ `n mi[care pulsa]iile cardiace. Inima mi s-a oprit o clip\ periculos de lung\. ~mi las capul `ntr-o parte ca `ntr-un vis istovitor. Doctori]a apas\ u[or mecanismul ca s\ dea un impuls mi[c\rii. Tic-tac, murmur\ ceasul. Bum-bum, `i r\spunde inima, [i arterele se coloreaz\ `n ro[u. ~ncetul cu `ncetul, tic-tacul se `nte]e[te, iar bum-bumul `i ]ine isonul. Tic-tac. Bum-bum. Tic-tac. Bum-bum. Inima bate `ntr-un ritm aproape normal. Doctori]a `[i ridic\ u[or degetele de pe angrenaj. Sunetul ceasului se aude din ce `n ce mai slab. Apas\ din nou s\-l reporneasc\, dar imediat ce `[i retrage mna, ritmul inimii `ncetine[te. Parc\ ar me[teri la o bomb\ `ntrebndu-se cnd are de gnd s\ explodeze. Tic-tac. Bum-bum. Tic-tac. Bum-bum. Primele raze de lumin\ ]op\ie prin z\pad\ [i se strecoar\ tiptil prin `ncheieturile obloanelor. Doctori]ei Madeleine i se sleiesc puterile. Eu am adormit; poate c\ sunt mort pentru c\ mi-a stat inima prea mult timp. Dintr-odat\, `n piept r\sun\ att de tare cntecul cucului, `nct surprins, m-apuc\ tusea. Deschid

MATHIAS MALZIEU

ochii mari [i o z\resc pe doctori]\ cu minile `n aer, de parc\ ar fi marcat un gol din penalty `n finala cupei mondiale. Apoi, ca un croitor de mare ]inut\, `ncepe s\ m\ coas\ la loc; aproape c\ nu se cunoa[te, dar pielea zbrcit\ pare `mb\trnit\, asemenea ridurilor lui Charles Bronson. Gata. Cadranul este protejat de un pansament enorm. ~n fiecare diminea]\, va trebui s\ m\ `ntoarc\ cu o cheie. Dac\ nu, s-ar putea s\ adorm [i s\ nu m\ mai trezesc niciodat\. Mama spune c\ sem\n cu un fulg dolofan cu acele mele rotitoare. Madeleine `i r\spunde c\ a[a poate s\ m\ g\seasc\ mai u[or `n mijlocul unei furtuni de z\pad\. E amiaz\. Doctori]a o `nso]e[te pe tn\r\ la u[\, zmbind duios, cum face ea de obicei la necaz. Mama `nainteaz\ `ncet. Un tremur u[or `i `ncre]e[te col]ul buzelor. Se `ndep\rteaz\ cu pa[i rari ca o b\trn\ doamn\ melancolic\ prizonier\ `ntr-un corp de adolescent\. ~nv\luit\ `n pcla str\lucitoare a ninsorii, mama pare de departe o n\luc\ de por]elan. Din acea zi, minunat\ [i stranie, nu am mai rev\zut-o niciodat\.

2
Madeleine prime[te vizitatori `n fiecare zi. Pacien]ii care `[i rup cte ceva [i nu au bani suficien]i ca s\ apeleze la un medic cu diplom\ ajung `ntotdeauna la ea. L\murindu-le fiecare am\nunt, le drege inimile, fie c\ doar le potrive[te ritmul, fie c\ le repar\ pe de-a-ntregul. Tic-tacul din\untru m\ umple de pl\cerea de a fi normal. Deodat\, aud un client v\ic\rindu-se c\ i-a ruginit coloana vertebral\. Cum altfel? Doar e metal! Da, dar scr]ie la cea mai mic\ mi[care de bra]! V-am prescris deja o umbrel\! {tiu c\ e greu s-o g\si]i la farmacie. De data asta, v-o `mprumut pe a mea, dar ave]i grij\ s\ face]i rost de una pn\ la urm\toarea noastr\ `ntlnire. ~mi trec pe dinainte, ca la defilare, [i cupluri de tineri bine `mbr\ca]i, care au urcat cu greu dealul ca

MATHIAS MALZIEU 18

s\ adopte un copil, pentru c\ nu pot avea unul al lor. Scena se petrece ca la cump\rarea unui apartament: Madeleine `l laud\ pe cutare copil care nu plnge niciodat\, m\nnc\ tot [i e cur\]el foc. ~mi a[tept rndul, pe un col] de canapea. Sunt cel mai mic exponat, att de mic `nct m\ pot ]ine `ntr-o cutie de pantofi. Cnd se `ntorc spre mine, m\ privesc invariabil cu un zmbet `nduio[at, mai mult sau mai pu]in pref\cut, pn\ cnd unul dintre viitorii p\rin]i cere l\muriri: De unde se aude tic-tacul \sta? Atunci, doctori]a m\ ia pe genunchi, `mi descheie nasturii [i d\ la o parte pansamentul. Unii scot un strig\t, al]ii se mul]umesc s\ strmbe din nas [i s\ spun\: Dumnezeule! Ce nebunie mai e [i asta? Dac\ ar fi mna lui Dumnezeu, nu am mai avea despre ce discuta. Nebunia, cum `i zice]i dumneavoastr\, e un ceas care face ca inima micu]ului s\ bat\ normal, le r\spunde ea sec. Stnjeni]i, cei doi se retrag `n camera de al\turi, [u[otesc o vreme, dar cnd se `ntorc, verdictul este mereu acela[i: Nu, mul]umim, am putea vedea [i al]i copii? Bine`n]eles, veni]i dup\ mine! Am dou\ feti]e n\scute `n s\pt\mna Cr\ciunului, le propune ea bucuroas\. La `nceput, fiind prea mic, nu-mi d\deam seama de ce se `ntmpl\. Dar odat\ cu vrsta, a devenit jignitor

19

Mecanica inimii

20

s\ fiu ultima roat\ la c\ru]\. Uneori m\ `ntreb de ce `i dezgust\ att de tare pe oameni un simplu ceas. La urma urmelor, e doar un lemn! Ast\zi, cnd pentru a nu [tiu cta oar\ am picat testul adop]iei, un pacient care vine la doctori]\ `n mod regulat se apropie de mine. Arthur este un fost ofi]er de poli]ie devenit peste noapte un om f\r\ c\p\ti [i mort dup\ b\utur\. Are toate lucrurile bo]ite, de la pardesiu pn\ la pleoape. E destul de `nalt [i ar fi [i mai `nalt, dac\ ar sta drept. De obicei, nu-mi vorbe[te niciodat\. Surprinz\tor, `mi place c\ nu ne vorbim. Mersul lui [chiop\tat cnd trece prin buc\t\rie, zmbind cu jum\tate de gur\ [i dnd din mini, are ceva care m\ lini[te[te. Ct timp Madeleine se ocup\ de cuplurile bine `mbr\cate `n camera al\turat\, Arthur se f]ie dintr-o parte `n alta. Coloana lui vertebral\ scr]ie sco]nd sunete triste. La un moment dat, r\bufne[te: Nu-]i face griji, micu]ule! ~n via]\, totul trece, s\ [tii! Ne vindec\m `ntotdeauna, chiar dac\ ne ia ceva timp. Mi-am pierdut slujba cu cteva s\pt\mni `nainte de cea mai friguroas\ zi din lume [i nevast\-mea m-a dat pe u[\ afar\. Unde mai pui c\ pentru ea am acceptat s\ lucrez `n poli]ie. Visam s\ ajung muzician, dar ne descurcam tare greu cu banii. Dar ce s-a `ntmplat de te-au dat afar\ din poli]ie? {tii cum se spune, n\ravul din fire n-are lecuire. Puneam depozi]iile martorilor pe muzic\ [i petreceam

MATHIAS MALZIEU

mai mult timp b\tnd pe clapele unui armoniu dect la ma[ina de scris a comisariatului. Apoi mai beam [i whisky, numai atta ct s\-mi ung vocea... Dar \ia habar n-aveau ce `nseamn\ muzica, pricepi? A[a c\ mi-au cerut s\-mi strng catrafusele. Am avut proasta inspira]ie s\-i povestesc nevesti-mii toat\ t\r\[enia. Urmarea o [tii... De atunci mi-am cheltuit ultimul ban care mi-a mai r\mas pe whisky. Asta mi-a salvat via]a, pricepi? ~mi place la nebunie cnd m\ `ntreab\ pricepi? [i cnd `mi explic\, pe un ton solemn, cum b\utura i-a salvat via]a. ~n ziua aceea de pomin\, 16 aprilie 1874, de atta frig mi s-a cr\pat coloana vertebral\: numai c\ldura alcoolului, pe care-l `nghi]isem ca s\ uit de necazuri, m-a `mpiedicat s\ `nghe] de tot. Dintre to]i vagabonzii doar eu am sc\pat teaf\r, ceilal]i tovar\[i au murit de frig. ~[i scoate paltonul [i m\ `ndeamn\ s\-i privesc spatele. Nu prea `mi vine, dar nu-mi vine nici s\-l refuz. Doctori]a Madeleine mi-a `nlocuit partea cr\pat\ cu o bucat\ de coloan\ vertebral\ sonor\ [i i-a acordat fiecare oscior. Pot s\ cnt [i melodii dac\ bat cu un cioc\nel. Sun\ foarte bine, dar `n schimb, merg cam `ntr-o parte. Hai, nu vrei s\ cn]i ceva? m\ `ndeamn\ el `ntinzndu-mi cioc\nelul. Dar nu [tiu nicio melodie! Ia stai pu]in! O s\-]i cnt ceva. Ascult\!

21

Mecanica inimii

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.