Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jiddu Krishnamurti s-a născut pe 12 mai 1895 într-un oraș mic din Madanapalle si a
fost un filozof și mistic indian.
Cartea a fost alcatuita si publicata de catre Mary Lutyens , in 1971 , din initiativa si
cu aprobarea lui Jiddu Krishnamurti, fiind o selectie de pasaje din cuvantarile
acestuia, tinute in diferite tari.
Vorbele lui sunt limpezi, dar el ne invită în permanenţă să trecem dincolo de cuvinte
şi să înţelegem realitatea pe care acestea o desemnează. Krishnamurti nu are
nevoie de interpreţi; pentru a-i pătrunde mesajul nu sunt necesare cunoştinţe
filozofice, ştiinţifice sau religioase, este nevoie doar de abandonarea tuturor
prejudecăţilor care ne înlănţuie.
Din perspective lui krisnmurti omul care traieste fara conflicte, care traieste cu
frumusete si iubire, nu se teme de moarte, fiindca a iubi inseamna a muri.
Pentru a descoperi cu adevarat ce se intampla atunci cand murim, trebuie sa
murim… aceasta nu este o gluma. Trebuie sa murim nu fizic, ci psihologic, launtric,
sa murim pentru tot ceea ce nea produs placere si pentru tot ceea ce nea produs
amaraciune. Daca stim sa murim pentru unul din lucrurile care ne au incantat, fie
acesta deosebit de insemnat sau complet lipsit de importanta, dar sa murim in mod
firesc, fara vreo constrangere sau argumentare, inseamna ca stim ce inseamna a
muri. A muri inseamna a ne goli mintea, a ne goli de aspiratiile, de chinurile si de
placerile zilnice. Moartea este o reinnoire, o mutatie in care gandirea nu mai
intervine deloc, fiindca gandirea inseamna vechiul. Cand exista moarte, ia fiinta
ceva cu totul nou.
Krisnamurti repeta mereu ca “Noi suntem doar niste pachete de amintiri, nu suntem
decat conditionare- la nivel fizic, biologic si psihologic”.
Eliberarea de cunoscut inseamna sa murim pentru ceea ce este vechi si abia atunci
incepem sa traim cu adevarat. Odata cu descoperirea si identificarea energiilor
responsabile de conditionarea mintii noastre, dobandim capacitatea de a realiza
linistea interioara, ordinea si armonia.
Iubirea este asemenea unei flori care îşi dăruieşte parfumul: o putem mirosi sau
putem trece nepăsători pe lângă ea. Floarea se află acolo pentru toţi, dar mai ales
pentru cei care îşi dau osteneala să-i soarbă parfumul şi să o privească cu încântare.
Puţin importă pentru floare faptul că suntem în grădină alături de ea, sau că ne
aflăm departe; ea continuă să împrăştie în jur suavul său parfum pentru toată
lumea.
Iubirea este întotdeauna vie, nouă, proaspătă. Pentru ea nu există ieri sau mâine. Ea
se află dincolo de tumultul gândirii. Numai mintea inocentă ştie ce este iubirea şi
numai mintea inocentă poate trăi în această lume care nu este inocentă. Acest lucru
extraordinar pe care omul l-a căutat veşnic prin sacrificiu, prin adorare, prin
sexualitate, şi dureri de tot felul, va putea fi întâlnit atunci când gândirea,
înţelegându-se pe sine, îşi va găsi în mod firesc propriul sfârşit. Atunci iubirea nu
mai are contrar, atunci iubirea nu mai are conflict