Eliberarea de cunoscut Jiddu Krishnamurti

Jiddu Krishnamurti s-a născut pe 12 mai 1895 într-un oraș mic din Madanapalle si a
fost un filozof și mistic indian.

Cartea a apărut în aprilie 2014 la editura Herald, în cadrul colecţiei Aventura

spiritului si cuprinde 176 pagini si 16 capitole.

Cartea a fost alcatuita si publicata de catre Mary Lutyens , in 1971 , din initiativa si
cu aprobarea lui Jiddu Krishnamurti, fiind o selectie de pasaje din cuvantarile
acestuia, tinute in diferite tari.

O carte extraordinara, Eliberarea de Cunoscut, a lui Jiddu Krishnamurti, te poate

invata ce inseamna sa-ti traiesti cu adevarat viata, prin paradoxala intelegere a
mortii.

Vorbele lui sunt limpezi, dar el ne invită în permanenţă să trecem dincolo de cuvinte
şi să înţelegem realitatea pe care acestea o desemnează. Krishnamurti nu are
nevoie de interpreţi; pentru a-i pătrunde mesajul nu sunt necesare cunoştinţe
filozofice, ştiinţifice sau religioase, este nevoie doar de abandonarea tuturor
prejudecăţilor care ne înlănţuie.

Noi am acceptat ca viata inseamna agonie si suferinta,ne am obisnuit cu acest lucru

si ne gandim ca moartea este ceva ce trebuie evitat cu grija. Si totusi cand stim ca
traim cu adevarat , moartea este extraordinar de asemanatoare cu viata. Nu se
poate sa traim fara ca , in acelasi timp, sa nu murim. Nu putem sa traim daca nu
murim psihologic in fiecare clipa. Ca sa traim complet, total, ca si cum fiecare zi ar
fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, alminteri traim mecanic,
iar o minte mecanica nu poate cunoaste niciodata ce este iubirea, nu poate cunoaste
niciodata ce este libertatea.

Din perspective lui krisnmurti omul care traieste fara conflicte, care traieste cu
frumusete si iubire, nu se teme de moarte, fiindca a iubi inseamna a muri.
Pentru a descoperi cu adevarat ce se intampla atunci cand murim, trebuie sa
murim… aceasta nu este o gluma. Trebuie sa murim nu fizic, ci psihologic, launtric,
sa murim pentru tot ceea ce nea produs placere si pentru tot ceea ce nea produs
amaraciune. Daca stim sa murim pentru unul din lucrurile care ne au incantat, fie
acesta deosebit de insemnat sau complet lipsit de importanta, dar sa murim in mod
firesc, fara vreo constrangere sau argumentare, inseamna ca stim ce inseamna a
muri. A muri inseamna a ne goli mintea, a ne goli de aspiratiile, de chinurile si de
placerile zilnice. Moartea este o reinnoire, o mutatie in care gandirea nu mai
intervine deloc, fiindca gandirea inseamna vechiul. Cand exista moarte, ia fiinta
ceva cu totul nou.

Krisnamurti repeta mereu ca “Noi suntem doar niste pachete de amintiri, nu suntem
decat conditionare- la nivel fizic, biologic si psihologic”.

 Citind opera lui Krishnamurti nu se pune problema de a-i înţelege învăţătura ci de a

ne înţelege pe noi înşine. Învăţătura lui nu este o culegere de abstracţii goale şi
uscate, ci o soluţie reală la problemele atât de complexe cu care se confruntă omul
contemporan. Ea provoacă o adevărată revoluţie interioară, care mătură toate
valorile trecutului - oricare ar fi natura acestora - şi invită fiinţa umană la o
autentică trăire a Vieţii.

Eliberarea de cunoscut inseamna sa murim pentru ceea ce este vechi si abia atunci
incepem sa traim cu adevarat. Odata cu descoperirea si identificarea energiilor
responsabile de conditionarea mintii noastre, dobandim capacitatea de a realiza
linistea interioara, ordinea si armonia.

Krisnamurti atrage atentia asupra faptului ca noi ne supunem anumitor reguli,

considerandu-le ca o parte din traditia noastra. Privim mereu catre altcineva ca sa
aflam care conduita este buna sau rea, care mod de gandire este corect sau gresit
si, conformandu-ne acestui model, gandirea noastra devine mecanica, raspunsurile
noastre devin automate. Dar nu vom afla niciodata noul pana cand nu vom invata cum
sa ne eliberam de povara trecutului, de povara cunoscutului.
 In carte este abordata si problema iubirii.  Pentru a vedea limpede în această
problemă, va trebui mai întâi să ne eliberăm de amprentele trecutului, să ne
distanţăm de toate idealurile şi ideologiile referitoare la ceea ce ar trebui sau nu ar
trebui să fie iubirea. A crea o separaţie între "ceea ce este" şi "ceea ce ar trebui
să fie" constituie mijlocul cel mai amăgitor de a trata viaţa.

Iubirea este asemenea unei flori care îşi dăruieşte parfumul: o putem mirosi sau
putem trece nepăsători pe lângă ea. Floarea se află acolo pentru toţi, dar mai ales
pentru cei care îşi dau osteneala să-i soarbă parfumul şi să o privească cu încântare.
Puţin importă pentru floare faptul că suntem în grădină alături de ea, sau că ne
aflăm departe; ea continuă să împrăştie în jur suavul său parfum pentru toată
lumea.

Iubirea este întotdeauna vie, nouă, proaspătă. Pentru ea nu există ieri sau mâine. Ea
se află dincolo de tumultul gândirii. Numai mintea inocentă ştie ce este iubirea şi
numai mintea inocentă poate trăi în această lume care nu este inocentă. Acest lucru
extraordinar pe care omul l-a căutat veşnic prin sacrificiu, prin adorare, prin
sexualitate, şi dureri de tot felul, va putea fi întâlnit atunci când gândirea,
înţelegându-se pe sine, îşi va găsi în mod firesc propriul sfârşit. Atunci iubirea nu
mai are contrar, atunci iubirea nu mai are conflict

Krishnamurti spune ca „Pentru a schimba lumea, trebuie sa va schimbati pe voi

insiva”; o schimbare pe care o puteti incepe prin lecturarea cartii „Eliberarea de
Cunoscut” . Pentru a da peste necunoscut trebuie sa ne eliberam de cunoscut.