Şomoiag Andreea Maria

Pedagogia Freinet. Un demers inovator

 Autor: Mihaela St. Radulescu

 Editura: Polirom
 Colectia: Stiintele Educatiei. Structuri, Continuturi, Tehnici
 Categoria: Pedagogie
 An aparitie: 1999
 Numar de pagini: 208

Motto:,, Daţi-mi un peşte şi voi mânca azi, Invăţaţi-mă să pescuiesc si voi avea ce mânca o viaţă’’

Cuprins:1)Date istorice

               2)Caracteristici

              3)Tenicile Freinet

              4)Instrumentele pedagogiei Freinet

              5)Principiile pedagogiei Freinet

              6) Consiliul de Cooperare- o strategie de organizare a clasei de elevi  pe Principiile

Cooperării.

                         Fiecare dintre noi am asistat în secolul XXI,mai mult ca oricând la o punere,,sub lupă’’
a sistemului educaţional determinat atât de noile schimbări ale societăţii cât si de impregnarea valorilor
aduse din vestul Europei.În ceea ce priveşte sistemul educaţional,această tendinţă s-a concretizat prin
introducerea alternativelor educaţionale,cele mai multe având la bază iniţiative private.

               Una din alternative,propusă sistemului tradiţional este Pedagogia Freinet fondată de Célestin
Freinet.

 Date istorice

                 Célestin Freinet (15 octombrie 1896, Gars, Alpes-Maritimes - 08 octombrie 1966) a fost un
pedagog francez remarcabil și reformator educațional.               

               În 1920,el a devenit un invăţător elementar în satul Le-Bar-sur-Loup.Aici a început Freinet

să-şi dezvolte metodele sale de predare.

               În 1923 Freinet  a cumpărat o tipografie tipărind texte şi ziare gratuite pentru elevii săi.Copii
aveau rolul de a compune propriile lucrări,să discute şi să le editeze ca un grup înainte de a le prezenta
ca un efort de echipă.

              Freinet a creat Sindicatul Cadrelor Didactice C.E.L. (Coopérative de l'Enseignement Laic)in
1924,din care a apărut Mişcarea Şcolii Moderne)( Mouvement de l'École Moderne).Scopul C.E.L a
fost de a schimba educaţia publică din interior,cu cooperarea profesorilor.

              Metodele de predare a lui Freinet au fost în contradicţie cu politica oficială a consiliului
Naţional de Educaţie,el dâdu-şi demisia în 1935,pentru a începe propria şcoala în Vence.
Şomoiag Andreea Maria
               În 1989 a doua formă de invătământ alternativ propusă sistemului tradiţional este Pedagogia
Freinet .

                Rolul educatorului va fi de a organiza materialele necesare educaţiei,asigurarea şi menţinerea

climatului de încredere,precum şi cultivarea încrederii în părerile celorlalţi.

Caracteristici:

               Pedagogia Freinet se desprinde din tradiţional.Bazată pe valori progresiste,aceasta

organizează clasa in jurul a trei axe:

                   a)punerea în aplicare a responsabilizări:

-pe planul colectivităţii –prin organizarea cooperativă,modalitate de luare a deciziilor,votul,elaborarea

regulilor şi gestionarea materialului.

-pe plan individual –este vizată angajarea personală prin:responsabilităţi,luarea în grijă a unor
grupe,echipe,ateliere,contractul de lucru.

                  b)   punerea în aplicare a autonomiei.Dascălul nu mai este stăpânul absolut,nu mai este
singurul care ştie şi ia decizii.Copilul se ocupă de propria activitate:munca individualizată şi
autocorectare.

                    c) punerea în aplicare a cooperării :într-ajutorarea se instituţionalizează atunci când prin

luare în grijă temporară sau permanent –un copil mai mare se ocupă de unul mai mic.Realizarea
proiectelor colective necesită implicarea fiecăruia în parte(albume,jurnale,intâlniri,ore desfăşurate în
alte locuri decât clasa,corespondenţă,etc.)

Tehncile lui Freinet

1.Textul liber:,,Un text liber este,aşa cum indică numele,un text pe care copilul îl scrie în mod
liber,când are chef să-l scrie si pe tema care îl inspira.”(C. Freinet).Destinatarul textului liber nu mai
este învăţatorul care sancţioneaza ci colegii,clasa,părinţi.Prezentarea textului liber o face elevul când
doreşte.Meritul textului liber ar fi acela de a deschide porţile scrisului.

2.Jurnalul şcolar reprezintă:un mijloc de exprimare deoarece respectă libertatea de opinie în spiritul

Declaraţiei Drepturilor copilului(1959) şi a Declaraţiei Drepturilor Presei Tinere(1989);un mijloc de
comunicare deoarece e un mijloc de a face cunoscut celorlalţi ceea ce vrea să spună copilul;un mijloc
de socializare si de formare civică deoarece e o recunoaştere a dorinţelor individului,copilul primind o
imagine pozitivă asupra scrisului,iar simpla difuzare în afara clasei îi dă o dimensiune socială;un
mijloc de învăţare,deoarece realizarea lui necesită competenţe în citire,scriere,ortografie si
vocabular.Este un instrument de lucru cu textul din toate punctele de vedere,iar realizarea lui este o
activitate realizabilă în mijlocul clasei.

3.Corespondenţa şcolară permite deschiderea şcolii spre viaţă prin crearea legăturilor cu alte clase de
aproape sau de departe şi spre un mediu geografic sau social;lărgirea câmpului de relaţii
afective;permite copilului să construiască -copilul devine un observator atent al mediului,iar adultul îl
cunoaşte mai bine.Aduce măsura timpului si a spaţiului prin trăirea afectivă,inerentă acestei
practici,care-l separă de corespondentul său;este o deschidere spre socializare;întăreşte identitatea
grupului.Activităţile determinate de corespondenţa şcolară sunt funcţionale si determină
învăţarea,favorizând punerea în aplicare a altor tehnci:textul liber,jurnalul şcolar.
Şomoiag Andreea Maria
4.Ancheta documentară este o tehnică complexă de învăţare.Pentru realizarea ei se parcurg mai mulţi
paşi:

                a.Se stabileşte o temă,în cadrul ei se evidenţeaza problema,sursele de obţinere a informaţiei

şi modul de abordare.

                b.Partea de cercetare şi experimentare propriu-zisă;

                c.Prelucrarea informaţiei;

                d.Bilanţul fiecărei etape parcurse;

                e.Realizarea formei finale.

  5.Exprimarea plastică favorizează şi dezvoltă creativitatea elevului,dându-i acestuia posibilitatea de

a-şi manifesta trăirea interioara,temperamentul.Atmosfera deschisă din clasa dă fantezie şi deblochează
anumite frâne de ordin perceptual mintal sau emoţional,creând o atitudine optimistă fondată pe
convingerea si disponibilitatea de a crea.

 6.Exprimarea corporală este o exprimare non-verbală care caută să-i apropie pe elevi de oameni,le
sporeşte încrederea în propia persoană.Se pune accent pe mimica şi gesturi,pe mişcare.I se dă copilului
posibilitatea să se dezvolte armonios să-şi exprime sentimentele fără îngrădire.

 Instrumentele pedagogiei Freinet

                În cadrul alternativei Freinet, instrumentele reprezintă toate materialele şi mijloacele care se
utilizează în activitatea didactică. Rolul lor este de a scoate elevul din constrângerea relaţiei elev-
dascăl şi fac posibilă o relaţie triunghi (elev-dascăl-instrument) ce implică dispariţia poziţiei faţă în
faţă între cei doi .

Tipologia instrumentelor:

1. Instrumente de învăţare : pentru elevi (fişe autocorective, manuale şcolare, exerciţii); pentru dascăl
(cărţi , reviste, casete , strategiile de formare).

2. Instrumente de cercetare documentară : pentru elevi (dicţionare, enciclopedii, biblioteca clasei ,

albume, reviste); pentru dascăl( cărţi, reviste pedagogice, enciclopedii, instrumente oficiale,
bibliografii);

3. Instrumente de gestiune: pentru elevi (plan, bilanţ de muncă, orar, fişe ghid , planificări ); pentru
dascăl (planificare , jurnalul de bord , plan de muncă colectiv,  orar );

4. Instrumente de evaluare : pentru elevi (bilanţuri ,scări de competentă , teste, brevetul ,cărticica
elevului ),pentru dascăl (carte pentru munca educativă ,teste etalonate naţional );

5. Instrumente de comunicare : pentru elevi(jurnalul şcolar ,scrisori, poşta electronică ,fax , internet,
consiliul clasei ,cutia cu intrebări );pentru dascăl (buletin oficial ISJ sau MEC, scrisori, poşta
electronică ,telefon, fax, internet );

6. Instrumente de declanşare :pentru elevi (instrumente de învăţare ,bancă de foto sau imagini ); pentru
dascăl (cărţi, reviste , casete );
Şomoiag Andreea Maria
7. Instrumente de reglare : pentru elevi (afiş cu regulile clasei ,regulamentul şcolii,planificarea
competenţelor ),pentru dascăl (cartea albă a şcolii-regulamentul de ordine interioară, regulile clasei);

8. Instrumente pentru crearea autonomiei : pentru elevi (fişe ghid ,clasor de activităţi personale şi
evaluări ,plan de muncă ).

        În pedagogia Freinet notele sunt înlocuite cu: grile de evaluare  bipartite    elev –dascăl, centuri de
culoare, scări de competenţe ,bilanţuri , sistem de brevete. Deoarece realizează programa şcolară
,elevii primesc şi teste de control ,care nu au ca scop sancţionarea greşelilor ,ci informarea asupra
progreselor elevilor şi decernarea certificatului necesar societăţii şi recunoscut de aceasta.

 Principiile pedagogiei Freinet :

1.Şcoala centrată pe elev: cu ochi permanent deschişi la opţiunile elevilor,profesorul trebuie să

întrunească factorii situaţiei educative,fără a avea nevoie să psihanalizeze.Rezultă că rolul profesorului
este riguros si considerabil în faţa organizării clasei ca să permită fiecarui elev să lucreze liber.Freinet
introduce în clasa un climat nou,asociind profesorul şi elevii în realizarea de sarcini comune.Acţiunea
pedagogică în viziunea lui Freinet trebuie să aibă elevul ca ax în jurul căruia să graviteze
totul.Învăţătorul ajută,şi nu controlează,ameninţă,atenţionează,pedepseşte.

2.Munca şcolară motivată :Freinet se pronunţă pentru o educaţie a muncii.Educaţia trebuie să-şi
găsească motorul esenţial în munca creatoare,liber aleasă şi asumată.Educaţia trebuie sa aibă drept
punct de plecare copilul real cu nevoile sale fireşti,efortul celui educat fiind comparat cu respiraţia
voluptoasă a aerului sonor,,al unei dimineţi de primăvară’’.

3.Activitatea personalizată vizează respectul identităţii personale şi al diversităţii şi munca

individualizată ca una dintre tehnicile de învăţare care plasează copilul în centrul sistemului educativ .

4.Expresie libera si comunicare în viziunea lui Freinet libera exprimare nu este invenţia unui elev
deosebit de creativ,ea este manifestarea însăşi a Vieţii .Libera exprimare pedagogică trebuie să permită
fiecăruia să-şi redea sentimentele,emoţiile,impresiile,cugetările,îndoielile.Expimarea liberă este
valoroasă atât prin demersurile sale creative,cât si prin producţiile sale.Tehnicile de exprimare nu
trebuie impuse în prealabil.Trebuie să multiplicăm câmpurile de exprimare,să acordam dreptul la
plăcere.

                  În concluzie şcoala Freinet este perfect compatibilă sistemului,actului de valori al
învătământului românesc,tehnicile Frenet dând o notă de inedit.

                 Tehicile Frenet sunt rezultatul unei uriaşe activităţi de grup,mai mult decât opera unui
singur individ oricât de genială poate fi ea.Cea mai profundă lecţie pe care ne-a lasat-o Freinet a fost,în
definitiv,o lecţie de viaţă:unirea eforturilor,colaborarea,apropierea oamenilor printr-o muncă comună
efectuată în vederea unei progresive eliberări pentru pace si progres a umanitaţii.

       Consiliul de Cooperare - o strategie de organizare a clasei de elevi  pe Principiile Cooperarii.

     Consiliul de cooperare reprezintă o idee a pedagogului francez,Celestin Freinet ce a pus bazele unei
pedagogii fondată prin cooperare,expresie si comunicare,o învăţare prin tatonare
experimentală(Freinet,C.,1972).

   Interesat de cooperare si crezând că aceasta este aceea care poate instala în clasa un mediu optim
unei invătări de succes,Frent dorea înlocuirea învătământului competitiv cu unul cooperativ.Din acest
Şomoiag Andreea Maria
motiv,împreună cu alţi profesori organiza întâlniri unde susţinea ideile referitoare la cooperare,idei
care au condus la fondarea Cooperativei profesorilor.

   După Primul Război Mondial,Freinet a creat Institutul Cooperativ al Şcolii

Moderne(ICM),continuînd să creadă că noţiunea de ,,cooperare este un mijloc de ameliorare a vieţii
individului’’.

         Sintagma,,Consiliul de Cooperare în Educaţie”.

     Una dintre tehnicile prin care cooperarea se materializează în şcoală,respectiv în clasa o reprezintă
Consiliul de Cooperare care este mai mult decât o metodă fiind mai degrabă o strategie de organizare a
clasei de elevi pe principiile cooperari.Aceasta are în vedere organizarea vieţii în clasa de elevi,a
jocului,a munci si a responsabilităţii,adresându-se tuturor elevilor clasei dar şi profesorului
acestora,analizând relaţiile interpersonale si proiectele propuse.

    În cadrul Consiliului de Cooperare,elevul având un loc al său este încurajat să se afirme ca
individ,fiind acceptat aşa cum este.Oferind un loc în care atât grupul ca o entitate specifică cât şi elevul
prezintă aceiaşi importanţa nici unul nu va fi sacrificat pentru a beneficia celălalt si nici nu va fi
învinuit deoarece Consiliul de Cooperare urmăreşte învătarea întelegerii şi a intrajutorării.În acest
fel,aspecte ca:acceptarea diferenţelelor,întelegerea noţiunilor de libertate şi respect pot fi învăţate mult
mai uşor.El ajută elevii să înţeleagă că pe lângă drepturile individuale au si drepturi colective,drepturi
care implică responsabilităţi şi in acelaşi timp si datori.

  Instrumentele consiliului de cooperare

    Consiliul de cooperare cuprinde următoarele instrumente:jurnalul mural sau ziarul de perete,dosarul
consiliului,jurnal reflexiv şi grilele de observaţie.

             Jurnalul mural: -este aşezat pe un perete al clasei si cuprinde trei secţiuni:Felicitări/Critici/Eu
vreau să vorbesc despre….Pentru prima secţiune elevi scriu si postează bileţele de felicitare,de
mulţumire,pentru a doua secţiune scriu pe bileţele remărci,comentarii,iar pentru a treia secţiune işi
scriu interesele şi dorinţele pe care le au.Aceste bileţele sunt strânse la sfârşitul fiecărei săptămâni de
către profesorul de clasă urmând să fie discutate si analizate în cadrul consiliului de cooperare,
împreună cu toţi elevi.

     Dosarul consiliului conţine foile cu legile,deciziile si angajamentele luate şi semnate în cadrul
fiecărei sedinţe  precum şi bileţelele adunate în fiecare săptămână şi diferitele grafice.

   Jurnalul reflexiv: -este un instrument utilizat de către cadrul didactic în care acesta consemnează
problemele apărute în activitatea de consiliere ca urmare a recitiri bileţelelor cu scopul realizări unei
autoevaluări.

Grilele de observaţie sunt întocmite cu scopul oferiri unei imagini clare asupra problemelor ce apar în
Cadrul Consiliului iar pentru intocmirea lor se cere selectarea unor comportamente observabile si
măsurabile care apar pe parcursul acestuia,precum si realizarea unei proceduri standardizată pentru
fiecare componentă.

        Rolul profesorului în cadrul Consiliului de Cooperare.

      În cadrul Consiliului de Cooperare,profesorul joacă un rol dublu pe de o parte adică

animator,preşedinte sau secretar,iar pe de altă parte un simplu membru ce işi spune părerile şi
Şomoiag Andreea Maria
sugestiile dar care in cazuri problematice poate decide singur deşi în majoritatea circumstanţelor
elevilor li se induce ideea că decizia oficială ce priveşte un anumit caz îi aparţine consiliului şi nu
cadrului didactic.

   Concluzii

                Introducerea Consiliului de Cooperare uşurează sarcinile profesorului,oferindu-i acestuia

oportunitatea de a analiza şi soluţiona problemele adesea apărute in clasă,din cauza diferenţelor dintre
elevi împreună cu aceştia.

          Cu ajutorul acestuia se trece de la relaţia profesor-elev la relaţia profesor-elevi-consiliu,unde el

devine o necesitate în relaţia profesor-elevi.

Printre avantajele pe care le aduce Consiliul de Cooperare pot fi enumerate următoarele:

1.reglarea mai multor probleme fără utilizarea forţei sau violenţei;

2.gestionarea eficientă a conflictelor;

3.motivarea elevilor să-şi ţină promsiunile făcute;

4.apariţia mai multor idei si mai bune;

5.crearea unui mediu în care elevi pot invăţa si de la ceilalţi nu numai de la cadru didactic.

6.încurajarea contribuţiei personale,oferindu-le elevilor posibilitatea de a participa la viaţa clasei prin

sugestii,remarci,comentarii;

7.dezvoltarea unor relaţi interpersonale mai bune;

8.dobândirea competenţelor sociale:respectul de sine,simţul identităţi şi capacitatea de a rezista în

condiţii de stres şi în situaţii de adversitate;

9.ajutarea elevului să accepte schimbarea şi cooperarea pentru identificarea unor soluţii la problemele
cu care se confrunta el sau grupul său;

10.aprecierea diversităţii;

11.dezvoltarea atitudini si comportamente bazate pe încredere,favorizând astfel cultivarea unei

atitudini pozitive faţă de şcoală,faţă de activitatea de învăţare;

12.oferirea oportunităţii testării ideilor,revizuiri opinilor,dezvoltări inteligenţei interpersonale.

   Potrivit celor de mai sus Consiliul de Cooperare se dovedeşte a fi un instrument extrem de util pentru
îmbunătăţirea procesului de învăţare dar si a comportamentului elevilor.