Oscar si Tanti Roz

Eric Emmanuel Schmitt

„Există două feluri de suferinţă: cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o
înduri. Pe cea morală ţi-o alegi.”

Oscar si Tanti Roz nu e doar povestea unui copil nedreptatit de soarta, care
sta de vorba cu Dumnezeu; e povestea noastra, a tuturor. Exista in textul
lui Eric Emmanuel Schmitt un mesaj tulburator: oricare dintre noi poate fi
Oscar, dar cu un dram de noroc in plus. Mai multe zile daruite inseamna sa
incerci sa te bucuri de viata, indiferent de cum ti-e harazita - in chip de premiu
ori de pedeapsa - fara a uita totusi sa raspandesti binele in jurul tau.

Asadar, Oscar e un pusti de zece ani, cu minte clara, suflet patimas si trup
sfarsit de leucemie. Are un cazier format din trei incendieri simultane, ale caror
victime au fost pe rand... cainele, pisica si ulterior intreaga casa.

Prietena lui e Tanti Roz, o infirmiera batrana, de o bunatate de nedescris, ce

stie sa spuna minunate povesti . Tanti Roz e singura care ii spune adevarul
micutului, daruindu-i si doua idei de geniu: sa-si traiasca fiecare din ultimele
zile ca si cum ar fi zece ani (parcurgandu-si astfel viata pe-repede-inainte) si sa-i
scrie cateva epistole lui Dumnezeu, in care inca nu crede.

In acest fel Oscar ajunge sa isi traiasca adolescenta, sa se indragosteasca, de o

alta fetita bolnava din spital, sa aiba dramele geloziei, atunci cand doua fete il
vor, "sa se casatoreasca", sa aiba prima disputa cu "sotia", sa fie parasit de
sotia sa (care se vindecase si parasise spitalul), iar in  final la 110 ani sa moara.
In incheierea romanului, Tanti Roz scrie in jurnalul lui Oscar, anuntand moartea
baietelului.