Oscar Si Tanti Roz

Eric-Emmanuel Schmitt 1 Oscar şi Tanti Roz
Eric-Emmanuel Schmitt
Oscar şi Tanti Roz
Traducere din franceză de Paola Bentz-Fauci
HUMANITAS
fiction
Pentru Danielle Darrieux

Drag Dumnezeu,
Pe mine m cheam Oscar, am zece ani,

am dat foc pisicii, câinelui şi casei (cred c s-au
pr jit chiar şi peştişorii roşii din borcan), iar
asta e prima scrisoare pe care i-o trimit, fiindc
pân acum n-am avut timp din pricina şcolii.
S ştii de la început c mie nu-mi place s
scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-i
decât zâmb real , ploconeal , împopo oneal
etc. Minciun frumoas . ţeva pentru oameni
mari, adic .
Dovada? Uit -te numai la începutul
scrisorii mele: „Pe mine m cheam Oscar, am
zece ani, am dat foc pisicii, câinelui şi casei (cred
c s-au pr jit chiar şi peştişorii roşii din borcan),
iar asta e prima scrisoare pe care i-o trimit
fiindc pân acum n-am avut timp din cauza
şcolii“, când aş fi putut la fel de bine s spun:
„Mi se zice ţap de Ou, am zece ani, dar ar t ca
unul de şapte, tr iesc la spital pentru c am
cancer şi dac n-am vorbit niciodat cu tine este
fiindc nici m car nu cred c exişti“.
Dar dac i-aş fi scris aşa, nu numai c
d dea nasol, dar nici n-ai fi catadixit s te mai
ocupi de mine. Or, vezi tu, tare-aş avea nevoie
s te ocupi.
Ţa chiar aş zice c mi-ar prinde al naibii
de bine dac i-ai g si timp s -mi faci şi mie vreo
dou , trei servicii.
Uite, s - i explic.
Spitalul e un loc grozav de simpatic unde
sunt o mul ime de oameni mari întotdeauna
plini de voie bun şi care vorbesc în gura mare,
cu mormane de juc rii şi multe tanti roz care nu
aşteapt decât s se joace cu copiii, şi unde
prieteni ca Ţacon, Einstein sau Pop ţorn î i
sunt în orice clip la îndemân . ţe mai, spitalul
e nemaipomenit cu condi ia s fii un bolnav care
le face pl cere celor din jur.
Or, eu nu le mai fac pl cere. De când cu
grefa de m duv v d eu bine c nu mai fac
pl cere nim nui. Diminea a când m
examineaz , doctorul Düsseldorf pare s n-aib
nici cea mai mic tragere de inim , se vede c -i
decep ionat. Se uit la mine f r s zic o vorb ,
de parc i-aş fi greşit cu ceva. Or, trebuie s ştii,
drag Dumnezeu, c eu mi-am dat toat silin a
la opera ie; am fost cât se poate de cuminte, i-
am l sat s m adoarm , mi-am luat toate
doctoriile şi nici m car n-am ipat când m-a
durut. Sunt zile când mai-mai i-aş zice de la
obraz c la urma urmei poate el, doctorul
Düsseldorf, cu sprâncenele alea negre ale lui, e
de vin c n-a reuşit opera ia. Dar, când m uit
la mutra lui am rât , parc nu-mi mai vine şi
toate oc rile mi se opresc în gât. Ţa chiar cu cât
doctorul Düsseldorf tace, privindu-m cu ochii
lui de câine b tut, cu atât m simt mai vinovat.
Îmi dau seama c nu sunt un bolnav cum
trebuie, ci unul din ia care-i împiedic pe
oameni s cread c medicina e o chestie
formidabil .
Şi s ştii c gândurile unui doctor sunt
contagioase. Acum tot etajul m priveşte cu
aceiaşi ochi – infirmierele, reziden ii, femeile de
serviciu. Au un aer trist când m v d c sunt
vesel, iar când spun o glum se silesc s râd .
Pe bune, nici de râs nu mai râdem ca alt dat .
Numai Tanti Roz a r mas aceeaşi. E prea
b trân , zic eu, ca s se mai schimbe. Şi e prea
Tanti Roz pentru aşa ceva. ţred c n-are rost s
i-o prezint pe Tanti Roz, drag Dumnezeu, e o
prieten de-a ta, de vreme ce ea mi-a zis s - i
scriu. Singura problem ar fi c numai eu îi zic
aşa, Tanti Roz. Dar f şi tu un efort ca s
în elegi despre cine este vorba: dintre toate
doamnele în halat roz care vin la spital s se
ocupe de copiii bolnavi, ea e cea mai b trân .
– ţâ i ani ai, Tanti Roz?
– Eşti în stare s re ii un num r format
din treisprezece cifre, Oscar?
– Parc eu nu ştiu c glumeşti, Tanti Roz!
– Deloc. Dar nu trebuie cu nici un pre s
mi se afle vârsta aici, altfel or s m trimit
acas şi nu ne mai vedem niciodat .
– Cum asta?
– Am intrat aici, la voi, ilicit, Oscar, da’ s
nu m spui la nimeni! Exist o vârst limit s
fii tanti roz, iar eu am dep şit-o cu vârf şi
îndesat!
– Eşti adic expirat ?
– sta-i cuvântul!
– Ca iaurtul?
– Sttt!
– Ştiu s -mi in gura, nu te teme!
G sesc c are mare curaj s -mi
m rturiseasc acest secret. Nu-i vorb c nici eu
nu-s turn tor. Ştiu s p strez un secret, deşi, la
drept vorbind, m mir c ia nu şi-au dat
seama cât e de b trân când i-au v zut ridurile
ca nişte raze de soare pe care le are în jurul
ochilor.
Alt dat am aflat un alt secret de-al ei şi
cred c , dac i-l spun, o s fie floare la ureche
s - i dai seama despre cine e vorba, drag
Dumnezeu.
Într-o zi, pe când ne plimbam amândoi
prin curtea spitalului, Tanti Roz a c lcat într-un
rahat de câine.
– ţ catu’ naibii!
– Da’ ce vorbe urâte spui, Tanti Roz!
– Tu ine- i fleanca, b ie ic , şi mai
scuteşte-m ! Vorbesc cum am chef.
– Vai, Tanti Roz!
– Gata! Mişc ni el din cracii ia, c
suntem la plimbare, nu ne târâm ca melcii!
– Pu in dup aia, ne-am aşezat pe o
banc s mânc m bomboane, iar eu nu m-am
putut ab ine s-o întreb:
– ţum se face, Tanti Roz, c vorbeşti aşa
de urât?
– Deforma ie profesional , Oscar, b iete.
ţu meseria mea, dac m-aş fi dedat la un
vocabular mai sub ire, o încurcam.
– Da’ ce meserie aveai?
– Dac - i spun, n-ai s m crezi...
– Te cred. Pe onoarea mea.
– Lupt toare de wresting.
– Nu te cred!
– Î i jur. M porecliser Teroarea din
Languedoc.
Din ziua aceea, când m vede mai
întunecat şi e sigur c nu-i nimeni prin
preajm care s ne aud , Tanti Roz îmi
povesteşte câte unul din faimoasele ei meciuri:
Teroarea din Languedoc contra M cel resei din
Limousin, lupta ei timp de dou zeci de ani
împotriva lui Sinclair Diabolica – o olonadez
care avea o pereche de obuze în loc de sâni – şi
mai ales cupa mondial pe care a câştigat-o
înfruntând-o pe Ulla-Ulla, zis şi ţ eaua de la
Ţüchenwald, pe care nimeni îaninte nu reuşise
s-o înving , nici m car ţoapse de Fier, idolul lui
Tanti Roz pe vremea când era înc o tân r
lupt toare de wrestling. Visez adeseori la luptele
astea ale ei, închipuindu-mi-o pe ring aşa cum e
ea acum, o b trânic în halat roz, cl tinându-se
ni el pe picioare, c rând pumni la moac
vreunei zmeoaice de-alea în maiou. Şi parc -aş fi
eu în locul ei. ţeea ce m face s m simt mai
puternic. E aşa, ca un fel de r zbunare.
Astea fiind zise, dac dup toate
am nuntele pe care i le-am înşirat aici înc n-ai
reuşit s - i dai seama cine e Tanti Roz, cred,
drag Dumnezeu, c n-ar mai fi cazul s r mâi
pe post de Dumnezeu, ci ai face mai bine s ieşi
la pensie. Sper c sunt suficient de clar?
Dar s m întorc la ale mele.
Pe scurt, grefa mea a produs mult
decep ie pe-aici. Chimioterapia pe care mi-o
f cuser înainte de asemenea, dar nu chiar aşa
de mare; pe atunci exista înc speran a în gref .
Am impresia c acum doctorii nici nu prea mai
ştiu ce s propun , i-e şi mil de ei. Doctorul
Düsseldorf, pe care mama îl g seşte foarte
frumos, deşi, dup mine, sprâncenele alea ale
lui sunt prea groase, are o mutr întristat de
Moş ţr ciun r mas f r daruri în tolb .
La spital atmosfera e tot mai urât . ţhiar
vorbeam cu un amic, mai zilele trecute, unu’
Ţacon. De fapt îl cheam Yves nu Ţacon, da’ noi
îi zicem Ţacon fiindc i se potriveşte mai bine
pentru c e tot o arsur din cap pân -n picioare,
ca o şunc pr jit .
– Ştii, Ţacon, am impresia c nu prea m
mai plac doctorii ştia, ai zice c -i deprim cazul
meu.
– ţe tot îndrugi, ţap de Ou? Doctorii-s
inepuizabili. Lor le zumz ie capul de opera iile
pe care ar mai vrea s i le fac . Mie mi-au
propus deja vreo şase.
– Poate c -i inspiri.
– Poate.
– ţe nu în eleg este de ce nu-mi spun
cinstit c am s mor?
De cum am zis asta, Ţacon a f cut ca
toat lumea din spital: a surzit pe loc. Într-un
spital, drag Dumnezeu, de îndat ce pronun i
cuvântul „moarte“, nimeni nu te mai aude. Po i
fi sigur c în jurul t u se va produce un gol de
aer şi to i au s se ia la întrecere care mai de
care s schimbe vorba. Am testat asta pe toat
lumea.
Azi-diminea am vrut s ştiu dac şi Tanti
Roz devine tare de urechi dac -i vorbesc de
moarte.
– Am impresia, Tanti Roz, c nimeni de-
aici nu se încumet s -mi spun c am s mor.
Se uit lung la mine. O s fac şi ea
precum ceilal i? Te rog din suflet, Teroarea din
Languedoc, nu te fleşc i, p streaz - i auzul.
– P i ce rost ar avea, Oscar, s i se
spun de vreme ce o ştii?
Uf, ea m car m-a auzit!
– Ştii, Tanti Roz, am impresia c oamenii
au n scocit un alt fel de spital decât cel care
exist de-adev ratelea. Unu’ în care te faci c vii
ca s te vindeci, când tu de fapt intri acolo ca s
mori.
– Ai dreptate, Oscar. Şi cred c se face
aceeaşi greşeal şi în ceea ce priveşte via a.
Uit m c este fragil , gingaş , efemer . Ne
comport m cu to ii de parc -am fi nemuritori.
– Opera ia mea n-a reuşit, nu-i aşa, Tanti
Roz?
Tanti Roz n-a r spuns. Era felul ei de-a
spune da. ţând a fost sigur c-am în eles pe
deplin, s-a apropiat de mine şi mi-a spus,
implorându-m :
– Ţineîn eles, n-ai vorbit cu mine, nu i-
am spus nimic! Juri, da?
– Jur.
Am t cut amândoi, iar eu am rumegat în
minte aceste noi gânduri.
– Ce-ar fi s -i scrii tu lui Dumnezeu,
Oscar?
– Tocmai dumneata s -mi spui una ca
asta, Tanti Roz, z u aşa?!
– ţum adic , tocmai eu?
– ţredeam c eşti singura persoan care
nu minte.
– P i nu te mint deloc, Oscar.
– Atunci de ce-mi vorbeşti de Dumnezeu?
M-au aiurit ai mei cu Moş ţr ciun, gata, ajunge!
– Afl de la mine, Oscar, c nu exist nici
o leg tur între Dumnezeu şi Moş ţr ciun.
– Ţa da. E una şi-aceeaşi cacealma.
Sp lare de creier şi fraiereal cât cuprinde!
– Ascult Oscar, po i tu s - i închipui, fie
şi numai o secund , c eu, o fost lupt toare de
wrestling, cu o sut şaizeci de turnee câştigate
la activ, dintre care patruzeci prin K.O., eu,
Teroarea din Languedoc, aş putea s cred în
Moş ţr ciun?
– Nu.
– Afl atunci, b iete, c deşi nu cred în
Moş ţr ciun, cred în Dumnezeu. Î i jur, na!
Astfel pus problema, fireşte, se schimb
totul.
– Fie. Dar de ce zici c ar trebui s -i scriu
lui Dumnezeu?
– ţa s te sim i mai pu in singur.
– P i cum s m simt mai pu in singur cu
cineva care nici m car nu exist ?
– F -l tu s existe.
Se aplec spre mine.
– De fiecare dat când ai s crezi în el, o
s existe un pic mai mult. Şi dac te ii tare, afl
de la mine, o s existe chiar de-adev ratelea. Şi
asta o s - i fac bine.
– Şi despre ce-ai vrea s -i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale,
acelea pe care nu le spui nim nui, care devin
ap s toare, prind r d cin , te împov reaz , te
imobilizeaz ; acelea care, luând locul ideilor
înnoitoare, te paralizeaz m cinându-te pe
din untru. Dac nu vorbeşti şi doar le ii în tine,
ai s te transformi în groapa de gunoi a
gândurilor vechi şi r u mirositoare, Oscar,
b iatule.
– O.K.
– Şi apoi, lui Dumnezeu po i s -i ceri
zilnic câte ceva. Da’ fii atent, un singur lucru pe
zi! Unul singur.
– Nu-i mare lucru de capul lui Dumnezeu
sta al dumitale, Tanti Roz. Aladin putea s
cear trei lucruri de la lampa fermecat .
– Vorbeşti tâmpenii, Oscar. Nu-i mai bine
un lucru pe zi decât trei într-o via întreag ?
– O.K. Şi zici c pot s -i cer orice?
Juc rii, bomboane, o maşin ...
– Nu, Oscar. Dumnezeu nu-i ca Moş
ţr ciun. Lui nu po i s -i ceri decât lucruri de-
ale spiritului.
– De exemplu?
– De exemplu s - i dea curaj, r bdare, s -
i deschid mintea.
– Mda, pricep...
– Şi po i, de asemenea, s -i ceri unele
lucruri pentru ceilal i.
– La regimul de o dorin pe zi doar n-ai
vrea dumneata, Tanti Roz, s -l mai împart
acuma şi cu al ii?
– Iat , acum ştii cum stau lucrurile.
În aceast prim scrisoare am încercat,
drag Dumnezeu, s - i descriu un pic via a mea
aici, la spital, unde to i m privesc ca pe un
obstacol în calea dezvolt rii medicinei, şi aş vrea
de asemenea s te întreb dac am s m vindec
sau nu. N-ai decât s tai varianta inutil .
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. Nu- i ştiu adresa, ce fac?

Drag Dumnezeu,
Ţravo! Da’ ştiu c eşti tare! Nici m car n-

am apucat s - i trimit scrisoarea, c mi-ai şi dat
r spunsul. ţum ai f cut?
Jucam şah azi-diminea în sala de
recrea ie cu Einstein, când Pop ţorn a dat fuga
s m anun e:
– i-au veni p rin ii, ţap de Ou.
– P rin ii mei? ţum asta? Ei nu vin decât
duminica...
– Le-am recunoscut maşina, un Jeep roşu
cu capot alb .
– Imposibil.
Am dat din umeri şi m-am întors la partida
cu Einstein. Dar cum eram preocupat, Einstein
îmi lua întruna câte o pies , ceea ce m-a enervat
şi mai r u. Noi îi zicem Einstein, dar nu pentru
c ar fi mai inteligent ca al ii, ci doar pentru c
are un cap de dou ori mai mare. Se zice c-ar
avea ap în untru. P cat de el, dac ar fi avut
creier în loc de toat ap raia aia, Einstein ar fi
putut face lucruri m re e în via .
V zând c oricum pierdeam partida, m-am
sculat şi m-am dus în camera lui Pop ţorn care
d spre parking. Avusese dreptate, p rin ii mei
veniser s m vad .
Trebuie s ştii, drag Dumnezeu, c acum
p rin ii mei şi cu mine locuim departe unii de
al ii. Pe când locuiam şi eu cu ei nu-mi d deam
seama, dar de când nu mai locuiesc cu ei,
g sesc c stau tare departe. De aceea nu pot
veni s m vad decât o dat pe s pt mân ,
duminica, deoarece duminica ei nu lucreaz , şi
nici eu.
– Vezi c-aveam dreptate? A zis Pop Corn.
Ce-mi dai c te-am anun at?
– Am ciocolat cu alune dac vrei.
– Jeleuri cu c pşuni nu mai ai?
– Nu.
– Fie, cu alune, atunci.
Ţineîn eles, nu avem voie s -i d m de
mâncare lui Pop ţorn, care tocmai de-aia e la
spital, ca s sl beasc . Nou zeci şi opt de kile la
cei nou ani ai lui, un metru şi zece în l ime pe
un metru şi zece l ime! Singura hain în care
încape este un tricou polo american. Doar c şi
la sta dungile au intrat în tangaj, de parc -ar
avea r u de mare. ţa s spun drept, cum nici eu
şi nici unul dintre prietenii noştri nu credem c
Pop ţorn ar putea fi altfel decât gras şi cum ne e
mil s -l vedem întruna h mesit, îi d m toate
resturile de la mas . Sincer, ce-i o buc ic de
ciocolat fa de tot mormanul la de gr sime?
Pân şi infirmierele au încetat s -l mai chinuie
cu supozitoarele prescrise de doctori.
M-am dus la mine în camer s -mi aştept
p rin ii. La început n-am observat cum se
scurgeau minutele c eram pu in obosit, unde
alergasem. Dup o vreme îns mi-am dat seama
c ar fi avut timp s ajung la mine de zece ori.
Am ghicit de îndat unde z boveau atât. Şi
m-am strecurat pe culoar. Am pândit s nu m
vad nimeni, am coborât sc rile şi, mergând
tiptil prin semiîntuneric, am ajuns la cabinetul
doctorului Düsseldorf.
Nu m înşelasem, acolo erau! Le auzeam
vocile de partea cealalt a uşii. ţum coborârea
sc rii îmi cam t iase r suflarea, mi-au trebuit
câteva secunde pân când inima mea a prins iar
s bat normal şi pot spune c din clipa aceea
toate au luat-o razna. Am auzit ceea ce n-ar fi
trebuit s aud. Mama plângea în hohote, iar
doctorul Düsseldorf repeta întruna: „Am f cut
tot ce se putea face, v rog s m crede i, am
încercat totul“, la care tata r spundea cu glas
sugrumat: „Nu ne îndoim, domnule doctor, nu
ne îndoim“.
R m sesem cu urechea lipit de uşa aceea
de fier. Nici nu ştiu, la drept vorbind, care era
mai rece, eu sau metalul.
Doctorul Düsseldorf a zis:
– Dori i s -l vede i, s -l îmbr işa i?
– N-am curaj, domnule doctor, a r spuns
mama.
– Nu trebuie s ne vad în starea asta, a
întregit tata.
Şi atunci am în eles eu c p rin ii mei
erau nişte laşi. Ţa, mai r u, nişte laşi care m
luau şi pe mine drept un laş.
Zgomotul scaunelor mi-a dat s în eleg c
se ridicaser şi aveau s ias din birou. M-am
n pustit şi eu pe prima uş care mi-a ieşit în
cale.
Aşa se face c am nimerit în debaraua cu
m turi unde mi-am petrecut toat diminea a
deoarece, lucru pe care tu poate nu-l ştii, drag
Dumnezeu, debaralele cu m turi se deschid de-
afar , dar nu şi din untru, de parc oamenii s-
ar teme ca nu cumva m turile, g le ile şi cârpele
de şters pe jos s -şi ia t lp şi a peste noapte.
De altfel, nu m deranja nicidecum s stau
acolo în întuneric, dar fiind c tot n-aveam chef
s v d pe nimeni şi c picioarele şi bra ele nu-mi
mai r spundeau oricum la comenzi, ca urmare a
şocului provocat de ceea ce auzisem.
Pe la prânz am sim it o mare agita ie la
etajul de deasupra. Paşi, alerg tur de colo-colo.
Pe urm numele meu a început s r sune
pretutindeni:
– Oscar! Oscar!
M bucuram s -i aud strigându-m şi eu
s nu r spund. Aş fi vrut ca p mântul întreg s
fie îngrijorat din pricina mea.
ţred c am a ipit o vreme, dup care m-
am pomenit nas în nas cu galoşii lui madam
N’da, femeia de serviciu. ţând a deschis uşa, am
înlemnit amândoi de fric , iar în clipa urm toare
ne-am pus şi unul şi altul pe urlat, ea fiindc nu
se aşteptase s dea peste mine acolo, eu fiindc
nu-mi aminteam c era aşa de neagr . Şi nici c
putea s ipe aşa de tare.
A urmat o înv lm şeal de nedescris. To i
s-au n pustit asupra mea, doctorul Düsseldorf,
sora-şef , infirmierele de gard , precum şi toate
femeile de serviciu din sec ie. ţrezusem la
început c au s m ia cu to ii la refec, dar
v zând c mai curând se sim eau cu musca pe
c ciul , mi-am dat seama c e momentul s
profit de situa ie.
– O vreau pe Tanti Roz, s vin Tanti Roz.
– Dar unde ai fost, drag Oscar? ţum te
sim i?
– S vin Tanti Roz.
– ţum de ai nimerit în debaraua aceea?
Te-a închis cineva acolo? Ai auzit vreun zgomot
în untru?
– S vin Tanti Roz!
– Ţea pu in ap !
– Nu vreau. S vin Tanti Roz.
– Ia o înghi itur de...
– Nu vreau. S vin Tanti Roz.
Eram de granit. O falez de granit. O dal
de beton. Nu era nimic de f cut cu mine. Nici
m car nu mai ascultam ce spuneau. O voiam pe
Tanti Roz.
Doctorul Düsseldorf era stânjenit cum nu
se poate în fa a colegilor s i de faptul c n-avea
nici cea mai mic autoritate asupra mea. A
trebuit într-un final s cereze.
– S mearg cineva s-o cheme!
Auzind asta, am consim it în cele din urm
s m odihnesc ni el şi m-am dus în camea mea
unde am dormit buştean.
ţând m-am deşteptat, Tanti Roz era lâng
mine. Îmi zâmbea.
– Ţravo, Oscar, frumoas trebuşoar ai
mai f cut! Le-ai dat o straşnic palm moral .
Dar rezultatul e c au s m gelozeasc pe mine
de azi înainte.
– Pu in ne pas de gelozia lor!
– De ce spui asta, Oscar? Sunt cu to ii
nişte oameni de treab . ţhiar foarte de treab .
– M doare-n cot!
– Şi-acum, zi-mi şi mie, care-i problema?
– Doctorul Düsseldorf le-a zis p rin ilor
mei c am s mor, iar ei au fugit f r s m
vad . Îi ur sc!
Şi m-am apucat s -i povestesc totul, în
am nunt, ca ie acum, drag Dumnezeu.
– Mda, a morm it Tanti Roz, asta-mi
aduce aminte de turneul de la Ţéthune când am
înfruntat-o pe Sarah Trosc Pleosc, una care-şi
ungea corpul cu untdelemn, de-i ziceau anghila
ringului, o adev rat acrobat care- i sc pa din
mâini ori de câte ori încercai o priz . Nu accepta
s lupte decât la Ţéthune unde lua în fiecare an
cupa oraşului. Problema e c şi mie îmi trebuia
cupa aia!
– Şi ce-ai f cut, Tanti Roz?
– I-am pus pe nişte prieteni s arunce cu
f in peste ea când a intrat pe ring. Uleiul cu
f ina au transformat-o într-un şni el pané. Aşa
c în doi timpi şi trei mişc ri mi i-am trimis-o la
saltea pe Trosc Pleosc asta de nu s-a v zut!
Dup care nimeni nu i-a mai zis anghila, ci
şal ul pané.
– Nu prea v d ce leg tur am eu cu
povestea asta, Tanti Roz.
– Eu v d foarte bine. Şi anume c exist o
solu ie în orice împrejurare, Oscar, un sac cu
f in se g seşte întotdeauna pe undeva. Ar
trebui s -i scrii lui Dumnezeu. El e mai puternic
ca mine.
– ţhiar şi la wrestling?
– ţhiar şi. Dumnezeu reuşeşte
întotdeauna. Încearc , drag Oscar. Ia zi, ce i-a
f cut ie cel mai r u?
– Îi ur sc pe p rin ii mei.
– Ur şte-i atunci tare. Da’ tare de tot.
– Tocmai dumneata m îndemni s fac
asta, Tanti Roz?
– Da. Ur şte-i tare. O bucat de vreme ai
s tot rozi la osul sta. Şi, dup ce-ai s -l
ispr veşti, ai s - i dai seama c nu merit .
Povesteşte-i toate astea lui Dumnezeu în
scrisoarea ta şi cere-i s - i fac o vizit .
– El se şi deplaseaz ?
– În felul s u. Nu prea des. Ţa chiar
foarte rar.
– De ce? E bolnav?
Din oftatul ei am în eles c Tanti Roz nu
inea s -mi dezv luie c şi tu, drag Dumnezeu,
eşti mai curând paradit cu s n tatea.
– P rin ii t i nu i-au povestit niciodat
despre Dumnezeu, Oscar?
– ţe s mai vorbim de p rin ii mei, Tanti
Roz? Sunt nişte dobitoci.
– S zicem. Dar despre Dumnezeu nu i-
au povestit chiar niciodat ?
– Ţa da. O singur dat , când mi-au spus
c ei nu cred în el. Ei nu cred decât în Moş
ţr ciun.
– Nu se poate! ţhiar aşa dobitoci sunt,
Oscar, b iete?
– Nici nu po i s - i închipui! În ziua când
m-am întors de la şcoal şi le-am spus c ajunge
cu tâmpeniile, c ştiam, ca to i colegii mei, c
Moş ţr ciun nu exist , ai fi jurat c-au picat din
lun . ţum eram furios nevoie mare c din cauza
lor toat suflarea şcolii râsese de mine, n-au
g sit nimic mai bun de zis decât s -mi jure c ei
crezuser sincer c Moş ţr ciun exist şi c
erau decep iona i, cât se poate de decep iona i,
s afle c nu-i aşa! Doi tâmpi i, Tanti Roz, dac -
i spun eu!
– ţarevas zic , ei nu cred în Dumnezeu?
– Nu.
– Şi asta nu i-a dat de gândit?
– P i dac -mi pierd timpul cu ce cred to i
tâmpi ii, când s mai g sesc vreme s aflu ce
gândesc oamenii deştep i?
– Ai şi tu dreptate. Totuşi, odat ce zici c
p rin ii t i sunt nişte tâmpi i...
– Şi înc ce tâmpi i, Tanti Roz!
– Deci dac ei, care sunt nişte tâmpi i, nu
cred, de ce tu, care eşti un b iat deştept, n-ai
crede în el, cerându-i s - i fac o vizit ?
– Fie. Da’ parc ziceai c st la pat?
– Nu. Spuneam c are un fel special de a-
i vizita pe oameni. El îi viziteaz în gând. În
spirit.
Chestia asta cu spiritul m-a dat gata. Mi s-
a p rut tare de tot.
Tanti Roz a ad ugat:
– Ai s vezi, vizita lui are s - i fac bine.
– O.K. Am s vorbesc cu el. Dar pân
una, alta, singurele vizite care-mi fac bine sunt
ale dumitale, Tanti Roz.
Mi-a zâmbit şi, cu timiditate aproape, s-a
aplecat s m s rute pe obraz. Dar n-a îndr znit
s mearg pân la cap t. Îmi cerşea parc
încuviin area.
– Hai, s rut -m , Tanti Roz. N-am s
spun la nimeni. Nu in s - i stric reputa ia de
lupt toare la wrestling.
Buzele ei mi-au atins obrazul şi asta mi-a
f cut pl cere, c era aşa ca o c ldur cu nişte
mici în ep turi şi miros de pudr şi de s pun.
– ţând mai vii, Tanti Roz?
– Nu am voie decât de dou ori pe
s pt mân .
– Imposibil. ţum o s aştept eu trei zile?
– Aşa vrea regulamentul.
– ţine a f cut regulamentul sta?
– Doctorul Düsseldorf.
– ţând m vede, doctorul Düsseldorf face
pe el, Tanti Roz. Du-te şi cere-i permisiunea s
vii mai des. Nu glumesc, s ştii.
M-a privit cu o anumit ezitare.
– Da, nu glumesc. Dac nu vii s m vezi
în fiecare zi, nici eu nu-i mai scriu lui
Dumnezeu.
– Fie, voi încerca, Oscar.
Tanti Roz a ieşit din camer , iar eu m-am
pus pe plâns.
Nu-mi d dusem seama pân atunci cât
nevoie aveam de ajutor. Nu-mi d dusem seama
pân atunci c eram într-adev r bolnav. Gândul
c n-aveam s-o mai v d pe Tanti Roz m-a f cut
s în eleg totul şi lacrimile au început s -mi
ard obrajii.
Norocul meu c am avut timpul s -mi vin
în fire înaninte s se întoarc .
– Gata, s-a f cut! Timp de dou sprezece
zile am voie s vin în fiecare zi.
– La mine şi numai la mine?
– La tine şi numai la tine, Oscar, b iatule,
dou sprezece zile.
Ce m-o fi apucat nu pricep, dar lacrimile
m-au podidit iar şi m-am zguduit de plâns.
M car c ştiam perfect c b ie ii n-au voie s
plâng şi cu atât mai pu in eu care, cu c p âna
mea de ou, nu ar t nici a b iat, nici a fat , ci
mai curând a mar ian. Dar ce s fac? Mi-era
peste putin s m opresc.
– Dou sprezece zile, tanti Roz? ţhiar aşa
de prost stau?
Şi pe ea o cam îmboldea plânsul. St tea în
cump n . Era nostim s vezi cum fosta
lupt toare de wrestling o împiedica pe fosta
feti s dea drumul lacrimilor, şi asta mi-a mai
alungat ni el gândurile.
– În ce dat suntem noi azi, Oscar?
– ţum adic în ce dat , nu vezi
calendarul de pe perete? Suntem în 19
decembrie.
– Prin p r ile noastre, Oscar, exist o
legend care spune c în ultimele dou sprezece
zile ale anului po i ghici ce timp va fi în cele
dou sprezece luni ale anului ce vine. Nu trebuie
decât s observi zi de zi vremea pentru a putea
stabili tabloul în miniatur al lunii respective.
19 decembrie reprezint deci luna ianuarie, 20
decembrie februarie, şi aşa mai departe pân la
31 care reprezint luna decembrie a anului
viitor.
– Adev rat?
– Aşa spune legenda. Legenda celor
dou sprezece zile magice. ţe-ar fi s ne juc m şi
noi de-a cele dou sprezece luni magice? Adic
tu, c eu cu jocurile... Ar trebui deci ca,
începând de azi, s observi fiecare zi în parte şi
s - i spui c valoreaz zece ani.
– Zece ani?
– Întocmai. O zi egal zece ani.
– Ar însemna c peste dou sprezece zile
s am o sut treizeci de ani!
– ţhiar aşa! Ar fi straşnic, nu?
Tanti Roz m-a s rutat – începe s -i plac ,
v d eu bine – şi a plecat.
Aşa c , drag Dumnezeu, iat c azi m-am
n scut şi eu, lucru de care nu mi-am dat prea
bine seama decât pe la vremea prânzului când
împlinisem cinci ani; conştiin a mi s-a dezvoltat,
dar nu pot spune c asta ar fi cine ştie ce veste
bun ; ast -sear am deci zece ani, ceea ce
înseamn c am atins vârsta ra iunii. Şi, fiindc
veni vorba, aş avea o rug minte: când ai câte
ceva s -mi spui, ca azi la prânz, poate încerci s-
o faci cu ceva mai pu in brutalitate, da? Mersi.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. Şi aş mai vrea s te rog o chestie. Ştiu

c n-am dreptul decât la o dorin pe zi, dar
cererea de mai sus nu era de fapt o cerere, ci
mai degrab un sfat.
S ştii c-aş fi de acord s -mi faci o vizit .
În spirit, vreau s spun. Mi se pare o chestie
tare de tot şi mi-ar pl cea s m vizitezi. Primesc
musafiri de la opt diminea a pân seara la nou .
În restul timpului dorm. Uneori a ipesc ni el
chiar şi-n timpul zilei, din pricina tratamentului.
Dac se întâmpl s pici într-un astfel de
moment, trezeşte-m f r nici o grij . Ar fi o
prostie s nu ne întâlnim din pricina unei clipe
de somn în plus.
Drag Dumnezeu,
Azi mi-am tr it adolescen a şi trebuie s - i

spun c n-a mers deloc ca pe roate. ţe t r şenie
şi adolescen a asta! Am avut o groaz de
nepl ceri cu prietenii, cu p rin ii şi asta numai
din pricina fetelor. in s - i spun c nu-mi pare
r u deloc când m gândesc c ast -sear am
dou zeci de ani, fiindc asta înseamn c-am
trecut de ce era mai greu. Pubertatea, mersi! O
dat , hai treac de la mine, dar a doua oar , nici
s n-aud!
În primul rând î i atrag aten ia, drag
Dumnezeu, c n-ai venit. Abia de-am putut
închide un ochi toat noaptea cu problemele
astea de pubertate, aşa c n-ar fi fost chip s te
scap. Şi, aşa cum i-am mai spus, chiar dac
dorm, m scuturi ni el şi m trezesc.
Tanti Roz venise deja când m-am deşteptat
azi-diminea . Pe când îmi luam micul dejun,
mi-a istorisit cum s-a luptat ea cu Sfârc Regal, o
lupt toare de wrestling din Ţelgia care înghi ea
trei kile de carne crud pe zi stropite cu un
butoiaş de bere. Se spunea c ceea ce avea mai
de temut Sfârc Regal era mirosul gurii, din
pricina fermenta iei de bere şi carne, astfel încât
îşi culca adversarele la p mânt numai suflându-
le în fa . ţa s-o înving , Tanti Roz a fost silit
s n scoceasc o nou tactic : şi-a pus o glug
îmbibat cu ap de lavand şi şi-a luat numele
de ţ l ul din ţarpentras. Wrestling-ul, spune
ea, te oblig s ai muşchi şi la creier.
– Pe cine iubeşti tu, Oscar?
– Aici la spital?
– Da.
– Pe Bacon, pe Einstein şi pe Pop ţorn.
– Dintre fete, te întreb?
Întrebare care mi-a închis pliscul. Nu
aveam deloc chef s -i r spund. Numai c Tanti
Roz aştepta, şi în fa a unei campioane
interna ionale de wrestling nu- i prea vine s-o
faci mult vreme pe nebunul.
– Pe Peggy Blue.
Peggy Ţlue e fata albastr . ţea din
penultima camer de pe culoar. Zâmbeşte
întruna, dar de vorbit aproape c nu vorbeşte
deloc. Ai zice c -i o zân care a poposit în spital
s se odihneasc o clip . Sufer de o boal
complicat , de-aia îi şi zice boala albastr , o
chestie cu sângele care, în loc s mearg la
pl mâni, se duce nu ştiu unde, f când ca pielea
s devin alb struie. Peggy aşteapt opera ia
care o va face s devin roz. Eu zic c -i p cat, îi
st aşa de bine albastr . E atâta lumin şi
t cere în preajma ei, încât, atunci când te
apropii de ea, e ca şi cum ai p trunde într-o
capel .
– I-ai spus-o?
– ţum s -i spun, aşa deodat , „Peggy
Ţlue, îmi placi“?
– Foarte bine. De ce s nu-i spui?
– M întreb dac ştie m car c exist.
– ţu atât mai mult.
– Şi, pe urm , te-ai uitat vreodat la
mutra mea, Tanti Roz? Ar trebui s aib o
înclina ie c tre extratereştri, ceea ce n-aş prea
crede.
– Eu g sesc c eşti un b iat frumos,
Oscar.
Dup care, Tanti Roz a pus cap t
conversa iei. E al naibii de pl cut s-auzi astfel
de vorbe, te ia cu un soi de tremurici, de nici nu
mai ştii ce s r spunzi.
– N-aş vrea s plac numai datorit
fizicului, Tanti Roz.
– Ia zi, ce sim i tu pentru ea?
– Aş vrea s-o ap r de fantome.
– ţe fel de fantome? Ave i fantome pe-
aici?
– Da. În fiecare noapte. Vin şi ne trezesc,
nu ştiu de ce. Ne ciupesc şi doare. Şi, cum nici
m car nu le vezi, i-e şi mai fric . Pe urm e aşa
de greu s adormi la loc...
– Şi i se întâmpl adesea s vin la tine
fantomele astea?
– Nu. Eu dorm adânc. Dar o aud adesea
pe Peggy Ţlue ipând în somn. Aş dori aşa de
mult s-o pot ap ra.
– Spune-i-o.
– Da’ nici m car asta n-aş putea s fac,
regulamentul ne interzice s ieşim noaptea din
camer .
– ţe ştiu ele, fantomele, de regulament?
Habar n-au. N-ai decât s fii şi tu ni el şmecher,
când or s te aud spunându-i lui Peggy Ţlue c
la noapte ai s stai de veghe ca s-o aperi,
fantomele n-au s mai îndr zneasc s se arate.
– Hm, da...
– ţâ i ani ai tu, Oscar?
– Nu ştiu. ţât e ceasul?
– Zece. ţarevas zic , mergi pe
cincisprezece ani. Nu crezi oare c-ar fi timpul s
ai curajul propriilor tale sentimente?
La zece jum tate m-am hot rât şi m-am
dus pân la uşa camerei sale care era deschis .
– Salut, Peggy, i-am zis, eu sunt Oscar.
Era întins pe pat, s juri c era Alb -ca-
Z pada când aşteapt s vin prin ul şi proştii
ia de pitici cred c -i moart , Alb -ca-Z pada
din fotografiile în care z pada pare albastr ,
într-atâta-i de alb .
S-a întors spre mine, iar eu m-am întrebat
dac m ia drept prin ul sau drept unul dintre
pitici. Eu aş fi bifat „pitic“, din pricina c p ânii
mele, dar ea n-a zis nimic, şi tocmai asta-i
grozav cu Peggy c nu spune niciodat nimic şi
c totul r mâne misterios.
– Am venit s - i spun c la noapte, şi în
toate nop ile de azi înainte, am s stau de paz
în fa a camerei tale, dac vrei şi tu, ca s te ap r
de fantome.
Ea s-a uitat la mine, a clipit, eram parc
într-un film dat cu încetinitorul, aerul devenise
şi mai aerian, t cerea şi mai t cut , aveam
impresia c mergeam prin ap şi c totul se
schimba când te apropiai de patul acela al ei pe
care c dea o lumin venit parc de niciunde.
– Hei, ia-o încet, ţap de Ou, te anun c
eu sunt paznicul lui Peggy!
Pop ţorn era în pragul uşii sau mai
degrab îl umplea. M-au trecut fiorii. Un lucru
era cert, dac st tea el de paz , siguran a era
maxim , nici o fantom n-ar mai fi putut
r zbate pân la Peggy, neavând pe unde trece.
Dup care îi arunc o ochead ucig toare
lui Peggy.
– Nu-i aşa, Peggy, c tu şi cu mine
suntem prieteni vechi?
Peggy s-a mul umit s ridice ochii-n tavan.
Pop Corn a luat asta drept o confirmare şi m-a
tras afar pe culoar.
– Dac vrei o fat , n-ai decât s-o iei pe
Sandrine, Peggy e deja luat .
– Cu ce drept?
– ţu dreptul c eu am venit aici înaintea
ta. Dac nu- i convine, nu r mâne decât s ne
batem.
– Îmi convine.
Eram cam obosit, aşa c m-am dus s m
odihnesc ni el în sala de jocuri. Unde tocmai
venise şi Sandrine. Sandrine are leucemie ca şi
mine, numai c ei pare s -i reuşeasc
tratamentul. I se spune Chinezoaica, din pricina
perucii negre şi lucioase cu fire sârmoase şi cu
breton care o face s semene cu o chinezoaic .
Se uit lung la mine şi sparse între din i un
balonaş de gum de mestecat.
– Po i s m s ru i dac vrei.
– ţe vorbeşti? Guma nu- i ajunge?
– P i nici n-ai fi în stare, zero barat! Pun
mâna-n foc c pân acum înc n-ai s rutat nici
o fat !
– Hai c m faci s râd! Afl c la cinşpe
ani am s rutat deja o mul ime de fete, fii
liniştit !
– Z u, ai tu cinşpe ani?
Eu m uit la ceas.
– Împlini i.
– De când visez eu s m s rute unul
mare, de cinşpe ani.
– ţred şi eu, e tentant! îi zic, dându-mi
aere.
Şi numai ce-o v d c -mi trage o mutr ce
n-ai v zut, uguindu-şi buzele de parc ar fi fost
o ventuz lipit de-un geam, de unde nu pot
decât s trag concluzia c aşteapt s-o s rut.
ţând m întorc, to i prietenii sunt în
spatele meu, pândindu-mi mişc rile. N-am cum
s dau înapoi. E momentul s ar t c sunt
b rbat. Acum ori niciodat .
M apropii de Sandrine şi o s rut. Ea îşi
încol ceşte bra ele în jurul meu, n-am cum s
m desprind, gura ei e umed şi deodat m
pomenesc c -mi trece mie guma pe care-o
mesteca. Luat pe neaşteptate, o înghit pe loc.
Eram cuprins de furie.
Şi în aceeaşi clip simt o mân care m
bate pe umeri. De unde şi vorba c o nenorocire
nu vine niciodat singur : p rin ii mei! Uitasem
c era duminic .
– Nu ne-o prezin i şi nou pe prietena ta,
Oscar?
– Nu e prietena mea.
– ţe dac ? Prezint -ne-o.
– Sandrine. P rin ii mei, Sandrine.
– M bucur s v cunosc, zice
Chinezoaica, pe un ton dulce.
Aş fistrâns-o de gât.
– Vrei s vin şi Sandrine cu noi în
camera ta?
– Nu vreau. Sandrine are treab .
Ajunşi la mine în camer , mi-am dat
seama c -s cam obosit, aşa c am dormit pu in.
De altfel n-aveam nici un chef s vorbesc cu ei...
Dup ce m-am trezit am v zut cadourile pe
care, bineîn eles, mi le aduseser . De când sunt
în spital p rin ii mei stau prost la capitolul
conversa ie, aşa c -mi aduc tot felul de jocuri
ale c ror instruc iuni explicative le citim dup -
amiaza întreag încercând s în elegem cum se
joac . Tata e deosebit de dibaci la instruc iunile
astea; chiar dac sunt în japonez ori în turc el
nu se descurajeaz niciodat , înverşunându-se
s le desluşeasc schema. ţe mai, dac -i vorba
s - i strice o dup -amiaz de duminic , nimeni
nu-i mai priceput ca tata.
Azi mi-a adus un CD player. Cu asta mi-a
închis pliscul, n-am putut s -i reproşez nimic,
deşi tare aş fi avut poft .
– N-a i venit ieri?
– Ieri? ţum s fi venit ieri? Ştii bine c nu
putem veni decât duminica. Dar de ce întrebi?
– Cineva v-a v zut maşina în parcare.
– ţa şi cum n-ar exista pe lume decât un
jeep roşu. Maşinile seam n între ele.
– Mda, nu ca p rin ii. P cat.
Cu vorba asta i-am intuit locului. Eu mi-
am luat tacticos CD player-ul şi am pus de dou
ori la rând Spărgătorul de nuci pe care l-am
ascultat în fa a lor de la un cap t la altul. Dou
ore în care n-au apucat s scoat şi ei un
cuvin el. Şi bine le-am f cut.
– Î i place aşa de mult?
– Mda. Dar acum mi-e somn.
Au în eles c trebuie s plece. Dar nu se
îndurau. Nu reuşeau deloc s se desprind din
camera mea. Era clar c ar fi vrut s -mi zic o
mul ime de chestii şi nu ştiau cum. M
bucuram îns s v d cum sufer şi ei la rândul
lor.
Dup care mama s-a repezit şi m-a strâns
tare-tare la piept spunându-mi printre hohote:
– Te iubesc, Oscar, dragule, te iubesc aşa
de mult!
Voiam s -i scap din bra e, dar în ultima
clip m-am l sat totuşi s rutat, asta îmi
amintea de mângâierile bune şi simple de
dinainte, când vocea mamei nu era angoasat
când îmi spunea c m iubeşte.
Probabil c apoi am adormit pu in.
Tanti Roz e campioana deştept rilor. De
câte ori deschid ochii, ea tocmai intr pe uş . Şi
are întotdeauna un zâmbet pentru mine.
– Ei, cum a fost cu p rin ii?
– Zero barat, ca de obicei. Mi-au oferit
Spărgătorul de nuci.
– Nu, z u? ţe curios, aveam şi eu
oprieten cu numele sta. O campioan pe
cinste. Sf rma gâtul adversarelor strângându-l
între pulpe. Şi cu Peggy Ţlue cum st m, te-ai
dus s-o vezi?
– Nu-mi mai vorbi de Peggy Blue, e
logodit cu gr sanul la de Pop ţorn.
– Aşa i-a spus ea?
– El.
– Blufa, nu te-ai prins?
– Nu cred. ţhiar sunt convins c -l place
mai mult pe el decât pe mine. E mai solid, mai
de n dejde.
– ţând î i spun eu c blufeaz ! Uite, eu
care ar tam ca un şoricel pe ring am b tut
lupt toare cât o balen sau un hipopotam de
mari. Pe Plum Pudding, de exemplu, o irlandez ,
una sut cincizeci kile, în slip, pe stomacul gol,
înainte de Guinness-ul de diminea , bicepşii
cât halca de şunc , iar pulpa groas de nu-i
puteai face înconjurul. Nu tu talie, nu nimic s
ai de unde-o apuca. Impatabil , ce mai!
– Şi cum ai f cut?
– Tot ce nu face priz se rostogoleşte.
Pentru început am pus-o pe fug , ca s-o
obosesc, dup care am r sturnat-o. Au trebuit
s vin cu macaraua ca s-o ridice de pe jos. Tu,
Oscar, ai osatura uşuric şi cu carne nu te prea
lauzi, dar s ştii de la mine c nu pl cem numai
ca bifteck şi os, calit ile sufleteşti conteaz şi
ele. Şi calit i sufleteşti tu ai cu carul, b iete.
– Eu, Tanti Roz?
– Ia s te duci tu la Peggy Ţlue şi s -i
spui tot ce ai pe suflet.
– Sunt un pic obosit şi...
– Obosit? ţe vârst ai tu la ora asta,
b iete? Optsprezece ani? P i cum s fii obosit la
optsprezece ani?
Are ea un fel de a vorbi, Tanti Roz, care
parc î i reîncarc bateriile.
ţând s-a l sat noaptea, zgomotele
r sunau parc mai adânc în întuneric, iar
linoleumul de pe culoar str lucea în razele lunii.
Am intrat la Peggy şi i-am întins ţD
player-ul meu.
– Uite, ascult Valsul fulgilor de nea. E
nespus de frumos. Aşa de frumos, încât eu când
îl ascult m gândesc la tine.
Peggy a ascultat Valsul fulgilor de nea. L-a
ascultat zâmbind întruna, ca şi cum valsul ar fi
fost un prieten vechi care i-ar fi şoptit la ureche
tot felul de lucruri nostime.
Apoi, dându-mi înapoi aparatul mi-a spus:
– Frumos.
Era primul cuvânt pe care-l rostea. Grozav,
nu?
– Şi aş vrea s - i mai spun ceva, Peggy
Ţlue, s nu te operezi. Eşti frumoas aşa,
albastr .
Asta i-a f cut pl cere, am v zut imediat.
Nu de asta i-o spusesem, dar m-am bucurat c
i-a f cut pl cere.
– Pe tine te-aş vrea, Oscar, ca s m aperi
de fantome.
– ţonteaz pe mine, Peggy.
Eram nespus de mândru. ţarevas zic , eu
eram înving torul!
– S rut -m .
Hot rât lucru, chestia cu s rutul e
nelipsit la fete, aşa, ca un fel de nevoie. Numai
c s-o s ru i pe Peggy era cu totul altceva decât
pe vicioasa aia de ţhinezoaic . Mi-a întins
obrazul şi pot spune c şi eu am sim it un fel de
c ldur când l-am s rutat.
– Noapte bun , Peggy.
– Noapte bun , Oscar.
Iat deci cum a trecut ziua de azi, drag
Dumnezeu. Acum în eleg eu de ce adolescen ei i
se mai zice şi „vârsta ingrat “. ţhiar c nu-i
uşor. Noroc c pe la dou zeci de ani toate se
aranjeaz . Aşa c , uite, î i adresez şi eu dorin a
mea pe ziua de azi: aş vrea ca Peggy şi cu mine
s ne c s torim. Nu sunt foarte sigur dac asta
ine de spirit, c s toria adic , şi dac e de
domeniul t u. ţu alte cuvinte, nu ştiu dac tu
po i s împlineşti genul sta de dorin , tip
agen ie matrimonial , sau dac e cazul s m
adresez în alt parte. Te-aş ruga s -mi dai
r spunsul cât mai iute cu putin , ca s ştiu ce
s fac. N-aş vrea s te zoresc, dar nu uita c
timpul meu e limitat. Deci: c s torie Oscar-
Peggy Blue. Da sau nu. Nu- i ascund c m-ar
aranja grozav ca în domeniul de care te ocupi s
figureze şi articolul „c s torie“.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. ţare e, la urma urmei, adresa ta? ţ

tot nu mi-ai spus.
Drag Dumnezeu,
Gata, m-am c s torit. Suntem în 21

decembrie, merg pe treizeci de ani şi sunt
însurat. În ceea ce priveşte copiii, Peggy şi cu
mine am hot rât s l s m asta pentru mai
târziu. De fapt, cred c nu e înc preg tit .
Lucrurile s-au întâmplat ast -noapte. S
vezi...
Cam pe la unu noaptea, o aud pe Peggy
Blue scâncind. Am s rit imediat din pat.
Fantomele! Veniser iar s-o chinuie, iar eu, care-
i promisesem s-o ap r de ele, dormeam. ţe mai,
avea s -şi dea seama c nu eram decât un
neispr vit, cu siguran nici n-o s mai vrea s -
mi vorbeasc şi, pe bun dreptate, asta şi
meritam!
Am ieşit pe culoar şi m-am îndreptat în
direc ia de unde veneau ipetele. Ajuns la
camera lui Peggy, am v zut-o aşezat pe pat,
complet surprins c m vede. Şi eu trebuie s fi
f cut o mutr mirat având-o în fa a ochilor pe
Peggy care m privea, cu gura închis , pe când
ipetele continuau s -mi sparg urechile.
Am mai f cut câ iva paşi pân la camera
urm toare şi deodat am în eles c Ţacon urla
aşa, din pricina arsurilor. ţeea ce mi-a provocat
mustr ri de conştiin , gândindu-m cum am
dat eu foc casei, cinelui, pisicii, cum am pr jit
peştişorii roşii din borcan – adic i-am fiert, mai
bine zis – şi cât au trebuit s sufere şi c mai
bine c au pierit, decât s fi r mas în via şi s
fie teroriza i la nesfârşit de amintirea fl c rilor şi
de arsuri ca s rmanul Ţacon, în pofida tuturor
grefelor şi a pomezilor de tot felul.
Bacon s-a ghemuit şi a încetat s mai
geam . Eu m-am întors la Peggy Ţlue.
– Aşadar nu tu erai, Peggy? Eram convins
c tu ipai noaptea.
– Iar eu credeam c tu.
Eram complet ului i de ce se întâmpla cu
noi. De toate câte ni le m rturiseam. În realitate,
ne gândeam de mult unul la cel lalt.
Din albastr cum era, Peggy Ţlue a devenit
şi mai albastr , ceea ce la ea e ca şi cum ar roşi
de jen .
– Şi-acum ce-ai s faci, Oscar?
– Dar tu, Peggy?
E nemaipomenit cât ne asem n m,
aceleaşi idei, aceleaşi întreb ri.
– N-ai vrea s dormi cu mine?
Orice s-ar spune, fetele sunt grozave. P i
mie, ca s spun o asemenea fraz , mi-ar fi
trebuit ore, s pt mâni, luni de zile, spre a o
învârti în minte, spre a o preg ti. Pe când Peggy
i-a dat drumul simplu, ca şi cum ar fi fost lucrul
cel mai firesc.
– O.K.
Şi m-am urcat în pat lâng ea. A trebuit s
ne cam strângem ni el, c era îngust, dar a fost
o noapte nemaipomenit . Peggy Ţlue miroase a
alune şi pielea ei e fin şi catifelat , ca a mea pe
partea interioar a bra elor, numai c la ea aşa e
pe tot corpul. Am dormit îndelung, am visat, ne-
am inut strâns în bra e, ne-am povestit fiecare
via a.
Ţineîn eles c diminea a, când doamna
Gommette, sora-şef , a dat peste noi, s-a încins
o operet de toat splendoarea. Ea a început s
urle, infirmiera de noapte a început s urle şi ea,
au urlat aşa o bucat de vreme una la alta, apoi
au urlat la Peggy, pe urm la mine, uşile au
început s se trânteasc , îi luau de martori pe
to i spunând despre noi c suntem nişte „mici
neferici i“, pe când noi eram cum nu se poate
mai ferici i, în cele din urm noroc c-a picat
Tanti Roz care, în doi timpi şi trei mişc ri, a
oprit concertul.
– Ia s l sa i copiii în pace, auzi i? De ce
sunte i voi puse aici, ca s mul umi i pacien ii
sau regulamentul? Fac ceva pe el de regulament,
aşa s şti i! Şi-acum gura! S nu v mai aud!
Duce i-v şi v certa i în alt parte, nu sunte i la
vestiar aici!
F r replic ! Nu- i mergea cu Tanti Roz.
M-a dus înapoi în camera mea şi am dormit un
pic. ţând m-am trezit, am putut s discut m
despre toate.
– ţarevas zic , e serioas treaba între
tine şi Peggy, Oscar?
– Beton armat, Tanti Roz. Sunt
superfericit. Azi-noapte ne-am şi c s torit.
– ţum adic v-a i c s torit?
– Adic am f cut tot ce fac un b rbat şi o
femeie când sunt c s tori i.
– I-auzi, dom’le!
– P i cum? Am – cât e ceasul? – dou zeci
şi ceva de ani, de-acum în eleg s -mi duc via a
cum cred eu, nu?
– Vezi bine.
– Şi închipuie- i c toate chestiile alea
care m cam scârbeau înainte, când eram mai
tân r, ştii, s rut rile, mângâierile şi aşa mai
departe, acum mi-au p rut foarte pl cute. ţum
se schimb omul, nu?
– Ţravo, Oscar, m bucur. Îmi place cum
creşti.
– O singur chestie n-am f cut, s rutul
la cu limba, lui Peggy i-a fost fric s nu se
aleag cu vreun copil. Dumneata ce crezi?
– ţred c bine a f cut Peggy.
– Da? Po i s faci copii dac te s ru i pe
gur ? Ar însemna deci s am vreunul cu
Chinezoaica?
– ţalmeaz -te, Oscar, şansele sunt mici.
Chiar foarte mici.
Tanti Roz p rea sigur de ce spune şi asta
m-a liniştit într-adev r, fiindc , ie pot s - i
m rturisesc, drag Dumnezeu, ie şi numai ie,
c Peggy şi cu mine ne-am s rutat şi cu limba, o
dat , de dou , ba poate chiar de mai multe ori.
Am dormit ni el. Apoi am luat masa
împreun cu Tanti Roz, dup care am început s
m simt mai bine.
– E de groaz ce obosit puteam s fiu azi-
diminea .
– E normal, Oscar, între dou zeci şi
dou zeci şi cinci de ani ieşi seara, umbli pe la
tot soiul de petreceri, duci o via împr ştiat ,
nici prin minte nu- i trece s te menajezi. Şi vine
o vreme când toate astea se pl tesc. ţe-ai zice
dac i-am face o vizit lui Dumnezeu?
– A, i-ai aflat adresa?
– ţred c -l vom g si la capel .
– Tanti Roz m-a încotoşm nit de parc
plecam la Polul Nord, m-a luat în bra e şi ne-am
dus la capel , care se afl în parcul spitalului,
de cealalt parte a peluzelor acoperite de ghea ,
m rog, ce s - i mai explic toate astea c doar le
ştii, e la tine acas .
Am avut un şoc dând cu ochii de statuia
ta, adic v zând în ce hal erai, vreau s spun,
intuit pe crucea aia, pe jum tate gol, slab, cu
corpul tot numai o ran şi cu capul însângerat
sub coroana de spini abia mai inându-se pe
gât. Parc ai fi fost eu. Asta m-a revoltat de-a
binelea. Eu, dac-aş fi Dumnezeu, n-aş permite
s fiu tratat astfel.
– S fim serioşi, Tanti Roz, n-ai s -mi
spui c dumneata, o lupt toare de wrestling, o
mare campioan , crezi în aşa ceva!
– Şi de ce nu, Oscar? ie i-ar inspira mai
mult încredere un Dumnezeu culturist, cu
muşchi lucra i, sculpturali, cu pielea dat cu
ulei, frez într-o parte şi slip ultima mod ?
– P i...
– Ia gândeşte-te, Oscar, de cine te-ai sim i
tu mai apropiat ca om, de un dumnezeu
nesim itor sau de unul care sufer ?
– Ţineîn eles c de cel care sufer . Numai
c eu în locul lui, dac aş fi Dumnezeu, dac aş
dispune ca el de toate puterile, aş fi f cut în aşa
fel ca s nu suf r.
– Nimeni nu poate tr i f r suferin ,
Oscar. Nici Dumnezeu şi nici tu. Nici p rin ii t i
şi nici eu.
– Ţine. S zicem. Dar de ce e neap rat
nevoie s suferim?
– Exist suferin şi suferin . Uit -te mai
bine la chipul S u. Priveşte-L cu aten ie. G seşti
c are aerul cuiva care sufer ?
– Nu. E chiar curios. Ai zice c nici m car
nu simte durerea.
– Întocmai. Şi asta pentru c exist dou
feluri de suferin – cea fizic şi cea moral .
Suferin a fizic o înduri. Pe cea moral i-o alegi.
– Nu în eleg.
– Dac i se bat în talp dou cuie, n-ai
încotro, te doare, deci suferi. Adic înduri. În
schimb, ideea mor ii nu înseamn neap rat
durere. Mai întâi fiindc nimeni nu ştie ce-i
moartea. Depinde de tine, de în elesul pe care i-l
dai.
– Ai cunoscut pe cineva, Tanti Roz, care
s se fi bucurat c trebuie s moar ?
– Da. Mama mea. Pe patul de moarte era
numai zâmbet, abia aştepta s vad ce mai
urma s se întâmple.
N-aveam ce s mai argumentez. Cum eram
curios s aflu şi urmarea, am l sat s treac un
timp, reflectând la cele ce mi-a spus.
– Numai c vezi tu, Oscar, majoritatea
oamenilor sunt complet lipsi i de curiozitate. Ei
se aga cu înverşunare de ceea ce au ca
p duchele de urechea chelului. S-o lu m de
exemplu pe Plum Pudding, rivala mea irlandez ,
una sut cincizeci kile, diminea a pe inima
goal , în slip, înainte de Guinness. Îmi spunea
mereu: „Scuze, moartea nu-i de mine, regret, n-
am semnat nimic“. Se înşela îns . I-a spus ei
cineva c via a este etern ? Nimeni, niciodat .
Ea era aceea care se înc p âna s cread asta.
ţare se revolta, turba la ideea c ar putea s se
sfârşeasc . În cele din urm a f cut o depresie, a
sl bit, s-a l sat de meserie, abia de mai tr gea
treizeci şi cinci de kile la cântar, ar ta ca un
schelet de peşte care în cele din urm s-a f cut
f râme. ţu alte cuvinte, a murit şi ea ca toat
lumea, numai c gândul mor ii i-a otr vit via a.
– O tâmpit , Plum Pudding asta, Tanti
Roz.
– Tâmpit ca un pate de ficat, Oscar.
Numai c , vezi tu, pateul de gâsc e foarte
r spândit, foarte curent, ca s zic aşa.
Am încuviin at din cap fiindc asta era şi
p rerea mea.
– Oamenii se tem de moarte deoarece
necunoscutul îi sperie. Dar la urma urmei ce-i
necunoscutul? Eu i-aş propune, Oscar, s nu te
temi, ci s ai încredere. Uit -te la chipul lui
Dumnezeu pe cruce: îndur durerea fizic , dar
moral nu încearc nici o suferin pentru c are
încredere. Şi-atunci pân şi cuiele îl dor mai
pu in. În sinea lui îşi spune întruna: m doare,
dar asta nu înseamn c o s fie r u. Vezi, în
asta const de fapt beneficiul credin ei. Am vrut
s te fac s -l în elegi, Oscar.
– O.K., Tanti Roz, o s încerc s -mi
p strez încrederea când are s -mi fie fric .
M-a s rutat. Iar eu mi-am zis c în cele din
urm era bine în biserica aceea goal , cu tine,
drag Dumnezeu, care aveai un chip atât de
împ cat.
Dup aceea ne-am întors şi am dormit
îndelung. Mi-e din ce în ce mai somn. E ca o
foame. ţând m-am trezit, i-am spus lui Tanti
Roz:
– Ştii, de fapt nu de necunoscut m tem,
ci de faptul c voi pierde toate câte le cunosc.
– Şi eu la fel, Oscar. ţe-ai zice s-o
chem m pe Peggy Ţlue s ia ceaiul cu noi?
Peggy Ţlue a luat ceaiul cu noi. Se în elege
foarte bine cu Tanti Roz, am râs ca spar ii când
ne-a povestit cum s-a luptat ea cu Surorile
âşnitoare, trei surori care se d deau drept una
singur . Dup fiecare rund , âşnitoarea care-şi
epuizase adversara, obligând-o s alerge f r
întrerupere dup ea, o zbughea afar din ring
pretextând c se duce s fac pipi, se precipita
la toalet unde o aştepta sora ei care intra
proasp t şi relaxat în runda a doua. Şi aşa
mai departe. Toat lumea era convins c
âşnitoarea era una singur şi c era o
lupt toare infatigabil . Tanti Roz îns , dibuind
t r şenia, le-a încuiat pe cele dou înlocuitoare
în toalet , a aruncat cheia pe fereastr şi i-a
venit de hac surorii cu care se afla în ring.
Wrestling-ul e un sport deosebit de ingenios,
dup p rerea mea.
Dup asta, Tanti Roz a plecat.
Infirmierele ne supravegheaz pe Peggy
Ţlue şi pe mine de parc am fi un pachet de
dinamit gata s explodeze. ţe dracu’, c doar
nu mai sunt un copil, am şi eu treizeci de ani!
Peggy Blue mi-a jurat c la noapte are s
vin ea la mine de îndat ce va putea; i-am jurat
c de data asta n-o s-o s rut cu limba.
Pe bune, e uşor s faci copiii, dar trebuie
s mai ai şi timpul necesar ca s -i creşti!
Aşa, drag Dumnezeu. Nu prea ştiu ce s -
i cer în încheiere, c ci azi am avut o zi bun . A,
ba da! F ca mâine opera ia lui Peggy Ţlue s
decurg bine. Nu ca a mea, ştii tu ce vreau s
zic.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. Opera iile nefiind de-ale spiritului,

poate c nu le ai în magazin. Dar f m car ca
Peggy Ţlue s accepte rezultatul, oricare ar fi el.
Contez pe tine!
Drag Dumnezeu,
Peggy Blue a fost operat ast zi. Zece ani

îngrozitori pentru mine. Nu-i deloc uşoar vârsta
de treizeci de ani! Pare s fie vârsta grijilor şi a
responsabilit ilor.
Noaptea trecut , Peggy Ţlue n-a putut s
vin la mine din pricin c doamna Ducru,
infirmiera de noapte, a r mas în camera ei ca s-
o preg teasc pentru anestezie. Targa a
transportat-o în sala de opera ie cam pe la opt.
Mi s-a strâns inima s-o v d în c ruciorul la,
mic şi sl bu , de-abia se ghicea printre
cearşafuri.
Tanti Roz mi-a inut mâna într-a ei, ca s
nu m enervez aşteptând.
– ţum se face, Tanti Roz, c Dumnezeul
sta al dumitale îng duie s existe pe lume fiin e
ca Peggy şi ca mine?
– Noroc c exista i, Oscar, b iatule,
lumea n-ar fi la fel de frumoas f r voi.
– Nu. Nu m în elegi. De ce las el s
existe boal şi bolnavi? Din dou una: ori e r u,
ori nu prea e cine ştie ce de capul lui.
– Oscar, boala este un fapt, ca şi moartea,
nu o pedeaps .
– Se vede c dumneata nu eşti bolnav !
– De unde ştii tu c nu sunt, b iete?
Asta mi-a închis pliscul. Nu m gândisem
vreodat c Tanti Roz, care-i întotdeauna
s ritoare şi atent cu cei din jur, ar putea avea
şi ea problemele ei.
– N-ai de ce s -mi ascunzi ceva, Tanti
Roz, mie po i s -mi spui totul. Am treizeci şi doi
de ani, sau pe-aproape, cancer şi o so ie pe
masa de opera ie, vezi aşadar c via a n-are
secrete pentru mine.
– ţât te iubesc, Oscar!
– Şi eu pe tine, Tanti Roz. Spune-mi ce
probleme ai, poate c te-aş putea ajuta. La
nevoie, aş putea chiar s te înfiez.
– S m înfiezi, tu pe mine?
– P i nu l-am înfiat şi pe Ţernard când
mi-a zis c era am rât?
– Bernard?
– Da, ursul meu. la din dulap. Acolo
sus, pe etajer . E ursul meu de când eram mic,
uite, nu i-a mai r mas decât un ochi, bot n-are,
nas n-are, şi-a pierdut jum tate din umplutur
şi tot corpul îi e plin de cicatrici. Seam n ni el
cu tine, Tanti Roz. L-am adoptat în seara când
dobitocii ia de p rin i ai mei mi-au adus un urs
nou. Auzi, s accept adic un urs nou-nou ! N-
au decât s accepte ei un fr ior nou-nou dac
le convine, n-au decât! Aşa c l-am înfiat pe
Bernard. O s -i las moştenire tot ce am. Dac
vrei, te înfiez şi pe tine, Tanti Roz.
– Sigur c vreau, Oscar. ţred chiar c
asta o s -mi fac bine.
– Atunci, bate palma, Tanti Roz.
Dup asta ne-am dus s perg tim camera
lui Peggy, i-am dus flori, ciocolat , s le
g seasc acolo când s-o întoarce.
Pe urm am dormit. Nu ştiu ce-o fi cu
somnul sta pe mine în ultima vreme.
Pe la sfârşitul dup -amiezii, Tanti Roz m-a
trezit ca s -mi spun c Peggy Ţlue s-a întors în
camera ei şi c opera ia reuşise.
Ne-am dus împreun s-o vedem. P rin ii ei
erau deja acolo. Nu ştiu care din ele, Peggy Ţlue
sau Tanti Roz, le-o fi vorbit despre mine, dar
p reau s ştie cine sunt, m-au tratat cu mult
respect, mi-au oferit un scaun între ei doi şi
astfel am putut s -mi veghez so ia al turi de
socrii mei.
Eram bucuros fiindc Peggy r m sese tot
alb struie. Doctorul Düsseldorf a trecut s-o
vad , şi-a frecat sprâncenele şi a zis c în orele
urm toare va ap rea schimbarea. M-am uitat la
mama lui Peggy care nu-i albastr , şi mi-am
spus c la urma urmei so ia mea, Peggy, n-are
decât s aib culoarea pe care-o pofteşte, eu am
s-o iubesc la fel.
Peggy a deschis ochii, ne-a surâs p rin ilor
ei şi mie şi a adormit iar.
P rin ii se liniştiser de-acum şi trebuiau
s plece.
– i-o încredin m pe fiica noastr , mi-au
zis. Ştim c putem conta pe tine.
Am inut s mai r mânem, Tanti Roz şi cu
mine, pân când Peggy a deschis înc o dat
ochii şi apoi eu m-am întors la mine în camer
ca s m odihnesc.
Îmi dau seama încheind aceast scrisoare
c am avut o zi bun ast zi. O zi de familie. Am
înfiat-o pe Tanti Roz, m-am în eles bine cu socrii
şi mi-am reg sit so ia bine s n toas , chiar
dac pe la orele unsprezece ar urma s devin
roz.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. Nici o dorin pe ziua de azi. Mai

r sufli şi tu ni el.
Drag Dumnezeu,
Azi am împlinit patruzeci şi apoi cincizeci

de ani şi n-am f cut decât tâmpenii.
i le spun la iu eal c nici nu merit s le
spun altfel. Peggy Blue e bine, dar Chinezoaica,
trimis de Pop ţorn care are oftic pe mine, a
venit s -i dea raportul c am s rutat-o pe gur .
Drept care Peggy Blue mi-a zis c între
mine şi ea totul s-a sfârşit. Am protestat, i-am
explicat c povestea cu ţhinezoaica era o
greşeal de tinere e, s vârşit cu mult înainte de
a o cunoaşte pe ea, şi c doar n-avea de gând s
m oblige toat via a s -mi r scump r p catele.
Dar ea s-a inut tare. Ţa chiar s-a
împrietenit cu ţhinezoaica, numai ca s m fac
pe mine s turbez, şi le-am auzit râzând
împreun .
Dac -am v zut aşa, când Ţrigitte,
trizomica – una care se ine scai de to i, cum şi e
şi normal, trizomicii ştia fiind foarte afectuoşi –,
a venit la mine în camer s -mi dea bun ziua,
am l sat-o s m s rute pe unde-a avut poft .
ţeea ce a şi f cut nemaiînc pându-şi în piele de
mul umire. Ai fi zis c -i un câine care se gudur
pe lâng st pân. Problema e c Einstein se afla
pe culoar. Şi o fi având el ap -n creieri, dar coji
de salam pe ochi n-are. Aşa c a v zut tot şi-a
dat fuga s le povesteasc lui Peggy şi
Chinezoaicei. Tot etajul nu-mi mai spune altfel
decât fustangiul. Şi când te gândeşti c eu nici
n-am pus piciorul afar din camer !
– Nu ştiu ce m-a apucat cu Brigitte asta,
Tanti Roz...
– Demonul amiezii, ce vrei, Oscar. Aşa
sunt b rba ii între patruzeci şi cinci şi cincizeci
de ani, simt nevoia s se pun la încercare, s
verifice dac mai sunt în stare s plac şi altor
femei decât celei pe care o iubesc.
– S zicem c -s normal, dar asta nu
înseamn c nu sunt un dobitoc.
– Da, eşti complet normal.
– Da, da’ ce fac eu acum?
– Pe care din ele o iubeşti?
– Pe Peggy. Şi numai pe ea.
– Atunci spune-i-o. Primul cuplu e
întotdeauna fragil, supus oscila iilor, dar dac e
cel pe care i l-ai dorit, trebuie s te ba i pentru
el.
Mâine e ţr ciunul, drag Dumnezeu.
Aniversarea ta, uite, n-am f cut niciodat
leg tura. Te rog, f tu cumva s m împac cu
Peggy fiindc , nu ştiu dac e din pricina ei sau
nu, da’ tare-s trist ast -sear şi nu-mi mai arde
de nimic.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. Acum c suntem prieteni, ce-ai vrea

s - i ofer de ziua ta?
Drag Dumnezeu,
Azi-diminea la orele opt i-am spus lui

Peggy Blue c-o iubesc, c numai pe ea o iubesc
şi c n-aş putea concepe via a f r ea. Ea a
început s plâng m rturisindu-mi c i-am luat
o piatr de pe inim deoarece şi ea m iubeşte
pe mine şi numai pe mine şi c niciodat nu va
mai g si un altul, mai cu seam acum c a
devenit roz.
Ne-am pus amândoi pe plâns când a zis ea
asta, dar era un plâns foarte pl cut. Trebuie s
spun c via a în cuplu mi se pare deosebit de
agreabil . Mai ales dup cincizeci de ani când ai
trecut prin tot felul de încerc ri.
Pe la zece mi-am dat deodat seama c ,
fiind ţr ciunul, n-am s pot s m nânc cu
Peggy deoarece toat familia ei – fra i, unchi,
nepo i, veri – avea s -i invadeze în curând
camera, iar eu voi fi la rândul meu obligat s -i
suport pe p rin ii mei. ţe puteau oare s -mi mai
ofere? Un puzzle de zece mii de piese? ţ r i în
kurd ? O cutie cu instruc iuni de folosire?
Propriul meu portret de pe vremea când eram
s n tos? ţu doi cretini ca ştia, inteligen i ca
lada de gunoi, era clar c m pândeau primejdii
la orizont; pentru o mie şi una de temeri n-
aveam decât o singur certitudine, şi anume c
urma s petrec un ţr ciun de tot rahatul.
M-am hot rât fulger tor şi am şi început
s -mi preg tesc evadarea. Un mic troc: toate
juc riile i le dau lui Einstein, plapuma mea din
fulgi de gâsc lui Ţacon, bomboanele lui Pop
ţorn. O mic observa ie: Tanti Roz se oprea
întotdeauna în vestiar înainte s plece. O mic
prevedere: p rin ii mei nu aveau s soseasc
înainte de orele dou sprezece. Totul a mers ca
pe roate: la unsprezece şi jum tate Tanti Roz m-
a s rutat urându-mi s petrec un ţr ciun
frumos în compania p rin ilor mei, dup care a
disp rut la etajul unde se afl vestiarele. Am
fluierat semnalul convenit. Pop Corn, Einstein şi
Bacon m-au îmbr cat una dou şi m-au purtat
pe sus pân la h r baia lui Tanti Roz, o maşin
care dateaz dinaintea epocii automobilului. Pop
Corn, care î i deschide cât ai clipi orice broasc
fiindc a avut norocul s creasc într-un cartier
defavorizat, a for at portiera din spate şi m-au
aruncat pe jos între cele dou banchete. Dup
care s-au întors ca nişte sfin işori în camerele
lor, vorba aceea, „nici usturoi n-am mâncat, nici
gura nu-mi miroase“.
Tanti Roz a venit dup o bun bucat de
vreme, s-a urcat în maşin , a dat şpri uri de
vreo zece, cinşpe ori înainte s porneasc
motorul şi în sfârşit am demarat în tromb .
Sunt geniale maşinile astea de dinaintea erei
automobilului, c zdr ng nesc de-ai zice c
zbori şi de scuturat, eşti scuturat în ele ca la
bâlci.
Sunt convins c Tanti Roz a înv at s
şofeze cu vreun amic cascador; n-are treab nici
cu stopurile, nici cu trotuarele, nici cu
giratoriile, astfel încât uneori maşina se ridic de
la sol. ţe mai, un t r boi num ru’ unu în
carling , claxonul aproape c nu s-a oprit, iar
cât priveşte vocabularul, ocazie mai prielnic s
i-l îmbog eşti pe-al t u nici c se putea: i-a
b şc lit cum i-a venit la gur pe duşmanii care
îndr zneau s -i taie calea, împroşcându-i cu
cele mai teribile insulte, ceea ce m-a f cut s
constat înc o dat ce formidabil şcoal a vie ii
poate fi wrestling-ul sta.
Prev zusem ca, o dat ajunşi, s m ar t
zicându-i: „ţucu, Tanti Roz“, dar cursa cu
obstacole s-a lungit aşa de r u, încât am
adormit pe drum.
Drept care, când m-am deşteptat, în jurul
meu era întuneric, frig, linişte, iar eu m aflam
singur, culcat pe ceva umed. Pentru prima oar
m-am gândit c poate am f cut o tr snaie mai
mare ca mine.
Am ieşit din maşin . Începuse s ning .
Nimic de-a face cu Valsul fungilor de nea din
Spărgătorul de nuci. ţl n neam de-mi s reau
din ii din gur .
Am v zut o cas impozant cu luminile
aprinse. Am luat-o într-acolo. Dar de-abia mai
mergeam. ţa s ajung pân la sonerie a trebuit
s execut un asemenea salt, încât în clipa
urm toare m-am pr v lit pe preşul din fa a uşii.
Acolo m-a g sit Tanti Roz.
– Dar... dar... a bâiguit ea.
Apoi s-a aplecat asupr -mi murmurând:
– Dragul mamei drag!
Ceea ce m-a f cut s -mi zic în sinea mea
c poate nu f cusem chiar o tr snaie.
M-a dus în bra e pân în salon unde
f cuse un pom de Cr ciun pân -n tavan care
sclipea de lumini. Eram uluit s v d ce frumos e
la Tanti Roz acas . Dup ce m-a pus s m
înc lzesc la gura focului, am b ut amândoi câte
o ceaşc mare de ciocolat . Nu m îndoiam c
voia s se asigure c mi-am revenit, înainte s
m ia la refec. Aşa c o cam t r g nam şi eu cu
venitul în fire, ceea ce de altfel nici nu-mi cerea
cine ştie ce efort deoarece chiar c m sim eam
epuizat.
– La spital toat lumea te caut , Oscar. E
stare de alert . P rin ii t i, s rmanii, sunt
dispera i. Au anun at poli ia.
– Nici nu m mir . Sunt destul de proşti
ca s -şi închipuie c-am s -i iubesc mai mult
când, prin grija lor, mi se vor pune c tuşele...
– ţe le reproşezi tu de fapt, Oscar?
– Le e fric de mine, Tanti Roz. N-au
curajul s -mi vorbeasc . Şi cu cât le e lor mai
fric , cu atât am şi eu impresia c sunt un
mosntru. De ce par atât de teroriza i? Ar t chiar
aşa de groaznic? Am început s put? Sau s
devin idiot şi nu-mi dau eu seama?
– Nu de tine le e fric , Oscar. ţi de boal .
– Boala face parte din mine. De ce trebuie
s se poarte altfel numai fiindc sunt bolnav?
Nu ştiu s iubeasc decât un Oscar s n tos?
– Ei te iubesc oricum, Oscar. Mi-au spus-
o.
– Tu vorbeşti cu ei?
– Da. Sunt geloşi c ne în elegem aşa de
bine amândoi. Nu, de fapt nu geloşi, trişti. Trişti
c nu reuşesc şi ei.
Am dat din umeri, dar mânia îmi cam
trecuse de-acum. Tanti Roz mi-a mai dat o
ceaşc de ciocolat .
– Ştii, Oscar, într-o zi ai s mori. Dar
p rin ii t i vor muri şi ei.
Eram nespus de mirat s aud asta. Nu-mi
trecuse niciodat prin minte.
– Vor muri, da. Singuri. Purtând în suflet
teribila remuşcare de a nu fi ştiut s se apropie
de singurul lor copil, Oscar, lumina vie ii lor.
– Nu mai vorbi aşa, Tanti Roz, m
cuprinde am r ciunea când te aud.
– Dar la am r ciunea lor nu te gândeşti?
Tu ai priceput din vreme c ai s mori pentru c
eşti un b iat deosebit de iste , Oscar. Numai c
ceea ce i-a sc pat din vedere e faptul c toat
lumea moare. P rin ii t i de asemenea, într-o zi.
Şi eu la fel.
– Da, numai c eu, înaintea tuturor.
– Tu înaintea tuturor. Dar oare asta î i d
toate drepturile? ţhiar şi pe acela de a nu te
gândi la ceilal i?
– Gata, am în eles. ţheam -i, Tanti Roz!
Asta a fost, drag Dumnezeu, urmarea i-o
scurtez, c mi-a obosit mâna. Tanti Roz i-a
anun at pe cei de la spital, care i-au înştiin at la
rândul lor pe p rin ii mei, care au venit la Tanti
Roz, unde am petrecut ţr ciunul cu to ii.
ţând au venit, le-am spus:
– Ierta i-m , uitasem c şi voi ve i muri
într-o zi.
Nu ştiu ce-o fi deblocat în ei fraza asta, dar
i-am reg sit aşa cum fuseser înainte şi am
petrecut o sear de ţr ciun pe cinste.
La desert Tanti Roz a vrut s vad slujba
de la miezul nop ii la televizor şi o înregistrare a
unui meci de wrestling. Zice c în fiecare an îşi
rezerv o partid la care se uit înainte de slujb
fiindc -i înt reşte muşchii de la picioare şi
fiindc e o veche obişnuin şi fiindc asta-i face
ei pl cere. Aşa c ne-am uitat cu to ii. ţeva
formidabil. Era Mefista contra Ioanei d’Arc! În
costum de baie şi cizme cu carâmb înalt. ţe
zdrahoance, cum zicea tata care devenise roşu la
fa şi p rea c dintr-odat ador wrestling-ul.
ţe de pumni au putut s -şi ard la mutr una
alteia, e de neînchipuit! ţred c eu aş fi dat
ortul popii de o sut de ori s fi participat la
genul sta de competi ie. ţhestie de
antrenament, Oscar, b iete, a zis Tanti Roz, cu
cât încasezi mai mul i pumni, cu-atât po i
încasa mai mul i. Totul e s - i p strezi n dejdea.
Pân la urm înving toare a ieşit Ioana d’Arc,
deşi la început nu s-ar fi zis. Asta cred c i-a
f cut pl cere.
Apropo, la mul i ani, drag Dumnezeu.
Tanti Roz, care tocmai m-a culcat în patul fiului
ei veterinar de elefan i în ţongo, mi-a sugerat c
împ carea cu p rin ii e cel mai frumos cadou pe
care aş fi putut s i-l fac de ziua ta. Dup mine,
sincer, un asemenea cadou e la limita de jos a
cadourilor, da’ dac aşa zice Tanti Roz care e o
veche prieten de-a ta...
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. A, era s uit dorin a: f ca p rin ii mei

s fie întotdeauna ca ast -sear . Şi eu la fel. Am
avut un ţr ciun prima-ntâi, mai ales cu Mefista
şi Ioana d’Arc. Nu-mi purta pic pentru slujb ,
m-a furat somnul.
Drag Dumnezeu,
Am şaizeci de ani şi pl tesc nota pentru

abuzurile de ieri-sear . Azi nu prea mai sunt în
form .
Mi-a f cut pl cere s m întorc acas , la
spital. La b trâne e nu- i mai prea arde s
c l toreşti, oricum eu, unul, n-am chef s
umblu creanga.
ţeea ce nu i-am spus este c ieri, la Tanti
Roz, am v zut statuia lui Peggy Ţlue. Î i jur.
Întocmai aceeaşi, numai c din ghips: acelaşi
chip blând, toat în albastru, la haine şi trup.
Tanti Roz pretinde c -i Fecioara Maria, mama
ta, dac am în eles bine, o madon adic ,
moştenit la ei în cas din genera ie în
genera ie. A acceptat s mi-o d ruiasc mie. Mi-
am pus-o la c p tâi, pe noptier . Oricum, tot la
ea se va întoarce într-o bun zi, de vreme ce am
înfiat-o pe Tanti Roz.
Peggy Ţlue e mai bine. A venit s m
viziteze în scaunul cu rotile. N-a g sit deloc c
seam n cu statuia mea, dar am petrecut un
moment minunat împreun . Am ascultat
Spărgătorul de nuci inându-ne de mân , ca în
vremurile bune.
Nu- i povestesc mai multe, c începe s -mi
fie tot mai greu s in stiloul. Toat lumea din
spital e bolnav , pân şi doctorul Düsseldorf,
din pricina ciocolatei, a pateului de gâsc , a
castanelor glasate şi a şampaniei pe care
familiile le-au oferit în cantit i masive
personalului medical. M-aş bucura s -mi faci o
vizit .
Te pup. Pe mâine,
Oscar
Drag Dumnezeu,
Azi am avut şaptezeci, apoi optzeci de ani

şi m-am gândit la o mul ime de lucruri.
Mai întâi s ştii c-am folosit cadoul de la
Tanti Roz, nu-mi amintesc dac i-am vorbit de
el, o plant din Sahara care-şi tr ieşte toat
via a într-o singur zi. De cum pui s mân a-n
p mânt şi-o stropeşti, încol eşte, d tulpini, îi
apar frunzele şi-apoi face o floare care produce
semin e, se scutur , las capu-n jos şi, hop,
pân seara s-a terminat! G sesc c -i un cadou
nemaipomenit şi- i mul umesc c l-ai n scocit.
Am udat-o azi-diminea eu, Tanti Roz şi p rin ii
mei – a, nu ştiu dac i-am spus, ei stau acum
la Tanti Roz c -i mai aproape –, aşa c am putut
s -i urm resc toat existen a. M-a emo ionat.
Bine, sigur, nu-i cine ştie ce floare, e mai curând
pl pând , iar la aspect nu prea bate ea recordul,
s r cu a, dar, deşi nu aduce cu vreun baobab,
îşi face treaba ei de plant ca una mare, f r -
ntrerupere, într-o singur zi, sub ochii t i.
Peggy Ţlue şi cu mine citim adesea din
Dicţionarul medical. E cartea ei preferat . O
pasioneaz bolile şi se întreab întruna pe care
dintre ele o s-o aib , mai târziu, când se face
mare. Eu nu m-am uitat decât dup cuvintele
care m intereseaz : „Via “, „Moarte“,
„ţredin “, „Dumnezeu“. Şi închipuie- i, n-ai s
m crezi poate, dar nu erau acolo! Fireşte, dac-
ar fi s-o lu m aşa, e o dovad c nici via a, nici
moartea, nici credin a şi nici tu nu sunte i nişte
boli. ţeea ce e deja o veste bun . Deşi, dup
mine, într-o carte atât de serioas ar trebui s
existe r spunsurile la întreb rile cele mai
serioase ale existen ei, nu?
– Am impresia, Tanti Roz, c în
Dicţionarul medical n-au b gat decât chestii
speciale, probleme pe care le pot întâmpina unii
şi al ii. Dar lucrurile care ne privesc pe to i,
Via a, Moartea, ţredin a, Dumnezeu au fost
l sate de-o parte.
– Ar fi poate mai bine s te ui i în
Dicţionarul filozofic, Oscar. Deşi, dup p rerea
mea, chiar dac vei g si cuvintele care te
intereseaz , s-ar putea s fii decep ionat. Sunt
propuse acolo r spunsuri foarte diferite pentru
fiecare no iune.
– ţum aşa?
– Întreb rile cele mai interesante r mân
şi vor r mâne întreb ri. Ele între in misterul.
Fiece r spuns trebuie precedat de „poate c “.
Doar întreb rile neinteresante pot c p ta un
r spuns definitiv.
– Vrei s spui c la „Via “ nu exist
solu ie?
– Vreau s spun c la „Via “ exist mai
multe solu ii, prin urmare ea n-are solu ie.
– Dup mine, Tanti Roz, singura solu ie la
via este s tr ieşti.
Doctorul Düsseldorf a intrat s ne vad .
Avea iar aerul lui de câine b tut, înc şi mai
expresiv din pricina sprâncenelor lora groase şi
negre.
– V piept na i sprâncenele, domnule
doctor? l-am întrebat.
S-a uitat la to i cei din jur, surprins, cu
aerul c îi întreab pe Tanti Roz şi pe p rin ii
mei dac au auzit şi ei ce-a auzit el. În cele din
urm a r spuns printr-un da sugrumat.
– Întrebam şi eu, nu-i nevoie s face i
mutra asta, domnule doctor. De altfel, dac e s
fim sinceri, in s v spun c , din partea mea,
am fost cât se poate de corect în ce priveşte
medicamentele, iar dumneavoastr de asemenea
în privin a bolii. Aşa c termina i odat cu aerul
sta de vinov ie. Nu e vina dumneavoastr dac
trebuie s da i veşti nepl cute oamenilor
anun ându-i c sufer de tot felul de boli
incurabile cu nume latineşti. Destinde i-v ni el,
relaxa i-v , ce naiba, c doar nu dumneavoastr
sunte i Dumnezeu Tat l. Nu sunte i
dumneavoastr cel care comand naturii.
Dumneavoastr nu sunte i decât un reparator.
Nu mai fi i aşa încordat, domnule doctor,
ce naiba, nu v mai da i atâta importan ,
altminteri nu ve i putea continua mult vreme
meseria asta. Uita i-v numai un pic ce mutr
face i!
Pe când m asculta, doctorul Düsseldorf
f cuse o fa de-ai fi zis c înghi ise un ou. Apoi
mi-a zâmbit cu un zâmbet adev rat şi m-a
pupat.
– Ai dreptate, Oscar. Î i mul umesc c mi-
ai spus toate astea.
– N-ave i pentru ce, domnule doctor.
Pl cerea e de partea mea. Reveni i când dori i.
Asta-i tot, drag Dumnezeu. Aştept s -mi
faci o vizit , nu uita. Vino. Nu ezita, chiar dac e
mult lume în momentul respectiv. Mi-ar face
într-adev r pl cere, s ştii.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
Drag Dumnezeu,
Peggy Blue a plecat. S-a întors acas , la

p rin ii ei. Nu-s tâmpit s nu-mi dau seama c
n-am s-o mai v d niciodat .
Nu- i mai scriu, c sunt prea trist. Peggy şi
cu mine am tr it o via împreun , şi-acum m
pomenesc singur, chel, ramolit şi obosit în patul
sta de spital. Urât -i b trâne ea!
Azi nu te iubesc.
Oscar
Drag Dumnezeu,
Î i mul umesc c ai venit. Ai ales la fix

momentul, c nu m sim eam bine deloc. Poate
c scrisoarea mea de ieri te-a jignit un pic...
ţând m-am trezit din somn, mi-am adus
aminte c am nou zeci de ani şi-am întors capul
spre fereastr s m uit la z pad .
Şi deodat am în eles c-ai s vii. Era
diminea . Eram singur pe P mânt. Era atât de
devreme, încât pân şi p s rile dormeau,
dar mite infirmiera de noapte, doamna Ducru,
care tr gea la aghioase, pe când tu te munceai
s aduci zorile. Nu p rea s - i ias din prima,
dar te str duiai. ţerul p lise. Tu umpleai
v zduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând
lumea. Nu te opreai o secund . Şi-n clipa aceea
am în eles care era diferen a dintre noi şi tine:
tu eşti un tip infatigabil! Pus pe munc f r
întrerupere. ţ ruia nu-i este niciodat lehamite.
Ziu vre i, uite ziu ! Noapte? Uite noapte! Şi
prim var ! Şi iarn ! Şi uite-o pe Peggy Ţlue! Şi
uite-l şi pe Oscar! Şi pe Tanti Roz! Asta zic şi eu
s n tate de fier!
Mi-am dat imediat seama c veniseşi. Şi
c -mi dezv luiai secretul, marele t u secret:
priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o
pentru întâia oar .
Urmându- i aşadar sfatul, m-am str duit
s -l pun în aplicare. ţontemplând lumina,
culorile, copacii, p s rile, animalele. Sim eam
cum aerul îmi p trunde în n ri f cându-m s
respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca
din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu.
Frem tam de o bucurie necuprins şi pur .
Aceea de a exista. O bucurie care m fermeca.
Î i mul umesc, drag Dumnezeu, c ai
f cut asta pentru mine. Era ca şi cum m-ai fi
luat de mân şi m-ai fi dus în miezul tainei ca s
o cuprind cu mintea. Î i mul umesc.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. Dorin a: Ai putea s mai faci o dat

chestia asta şi pentru p rin ii mei? Tanti Roz
cred c-o ştie deja. Şi pentru Peggy, de asemenea,
dac ai ni el timp...
Drag Dumnezeu,
Am azi o sut de ani. ţa Tanti Roz. Dorm

cam mult, dar m simt bine.
Încerc s le explic p rin ilor mei c via a e
un dar buclucaş. La început ai tendin a s -l
supraestimezi crezând c via a pe care ai primit-
o este veşnic . Apoi, dimpotriv , îl subestimezi,
g sind c -i o porc rie, scurt de nu-n elegi
nimic din ea şi pe care uneori i-ar veni s-o
arunci de s nu se vad . Abia c tre sfârşit
pricepi c nu-i vorba de nici un dar, ci de un
simplu împrumut. Pe care trebuie s încerci s -l
meri i. La cei o sut de ani ai mei pot spune c
ştiu despre ce vorbesc. ţu cât îmb trâneşti mai
mult, cu atâta se cade s ai bunul gust de a
aprecia via a. Trebuie s devii rafinat, artist. La
dou zeci de ani, orice cretin ştie s se bucure de
via , dar la o sut , când nici m car s te mişti
nu mai eşti în stare, trebuie s ştii s - i pui
inteligen a la lucru.
Nu-mi dau seama dac am reuşit s -i
conving pe deplin. F -le tu o vizit . Du tu pân
la cap t ce-am început. Eu m simt ni el cam
obosit.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
Drag Dumnezeu,
O sut zece ani. E mult. ţred c-am început

s mor.
Oscar
Drag Dumnezeu,
Ţ ie elul a murit.
Voi r mâne în continuare o doamn roz,
dar Tanti Roz n-am s mai fiu niciodat . Am fost
numai pentru Oscar.
S-a sfârşit azi-diminea , pe când p rin ii
lui şi cu mine coborâser m pentru o jum tate de
ceas s bem o cafea. A plecat când nu eram noi
de fa . ţred c-a aşteptat cu bun ştiin
momentul, ca s ne menajeze. ţa s ne fereasc
de şocul de a-l vedea stingându-se. Pân în
ultima clip el a fost cel care a vegheat asupra
noastr , şi nu invers.
Mi-e inima grea. Oscar s-a cuib rit în ea şi
n-am cum s -l alung. Va trebui pân disear s -
mi înghit lacrimile, nu vreau s -mi compar
durerea cu aceea, de neîndurat, a p rin ilor lui.
Î i mul umesc c mi-ai îng duit s -l
cunosc pe Oscar. Gra ie lui am reuşit s devin
hazlie, n struşnic , s n scocesc o mul ime de
poveşti, ba chiar şi s m pricep la wrestling.
Gra ie lui am râs şi am cunoscut bucuria. Tot el
m-a ajutat şi s cred în tine. Sunt plin de
iubire, Doamne, parc m arde pe din untru,
mi-a d ruit atâta, încât s -mi ajung pentru
to ii anii de-acum încolo.
Pe curând,
Tanti Roz
P.S. În decursul ultimelor trei zile pe care
le-a mai tr it, Oscar pusese la c p tâiul patului
o pancart .
ţred c te-ar interesa s ştii ce scria pe ea:
„Numai Dumnezeu are voie s m trezeasc “.

Oscar Si Tanti Roz

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oscar Si Tanti Roz

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eric-Emmanuel Schmitt 1 Oscar şi Tanti Roz

Oscar şi Tanti Roz

Traducere din franceză de Paola Bentz-Fauci

Pentru Danielle Darrieux

Pe mine m cheam Oscar, am zece ani,

P.S. Nu- i ştiu adresa, ce fac?

Ţravo! Da’ ştiu c eşti tare! Nici m car n-

P.S. Şi aş mai vrea s te rog o chestie. Ştiu

Azi mi-am tr it adolescen a şi trebuie s - i

P.S. ţare e, la urma urmei, adresa ta? ţ

Gata, m-am c s torit. Suntem în 21

P.S. Opera iile nefiind de-ale spiritului,

Peggy Blue a fost operat ast zi. Zece ani

P.S. Nici o dorin pe ziua de azi. Mai

Azi am împlinit patruzeci şi apoi cincizeci

P.S. Acum c suntem prieteni, ce-ai vrea

Azi-diminea la orele opt i-am spus lui

P.S. A, era s uit dorin a: f ca p rin ii mei

Am şaizeci de ani şi pl tesc nota pentru

Azi am avut şaptezeci, apoi optzeci de ani

Peggy Blue a plecat. S-a întors acas , la

Î i mul umesc c ai venit. Ai ales la fix

P.S. Dorin a: Ai putea s mai faci o dat

Am azi o sut de ani. ţa Tanti Roz. Dorm

O sut zece ani. E mult. ţred c-am început

S-ar putea să vă placă și