Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ellen Hopkins
Această carte este dedicată fiicei mele, Kelly, care îi ajută pe tineri ca aceștia, și prietenei
mele Cheryl, care îi pune întotdeauna pe alții pe primul loc.
Fără Avertisment
Uneori mergi pe o autostradă , singurul drum pe care l-ai cunoscut vreodată , și ce! Un semi
vine de nică ieri și se rostogolește direct peste tine.
Uneori nu te trezești. Dar dacă ți se întâ mplă , știi că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.
Triadă
Trei vieți care ar fi fost tă iate scurt, dacă nu ar fi intervențiile pripite ale celor dragi. Sau
Soarta.
Firul
Mi-aș dori să dezactivați întrebă rile, opriți vocile, opriți toate sunetele.
Tâ njiți să închideți urâ țenia, să închideți murdă ria, să închideți toată lumina.
Actioneaza dupa impulsul tau, inghite sticla, taie putin mai adanc, pune pistolul la piept. 4
Sosire
10
Aspen Springs. Îți voi oferi turul. Paul, te rog du-i lucrurile în Camera Redwood.
A spen Springs. Camera Redwood. Ca și cum acest loc ar fi o stațiune de cinci stele, în loc de
un blocaj în care nebunii se plimbă . Aşteptare. 6
11
Macar
Nu are spital
Ar fi trebuit să -mi pun pistolul la cap, mai puțin îngrijorat de leziunile creierului, mai mult
de moarte. Finis.
În schimb, am decis că o lovitură prin inimă o va face să nu mai bată , să o rupă pentru a mă
sâ ngera.
12
Nici mă car nu puteam face asta corect. Glonțul a lovit osul, mi-a lă sat inima dintr-o bucată .
În retrospectivă , norocul nu a fost cu mine în ziua aceea. Mama m-a gă sit prea devreme,
altfel viața mea jalnică ar fi putut scă dea la pă mâ nt în flux arterial.
Am crezut că ar putea muri și ea, la vederea atâ t de mult sâ nge și la gâ ndul că îi pă tează
bluza albă Armani.
13
Nu-mi amintesc
Mult după aceea, cu excepția vitezei. Lumini roșii fantomatice, care se învâ rteau din ce în ce
mai repede, pe mă sură ce am început să mă retrag din conștiință . Plutind prin ușile de
urgență , mișcare frenetică . O înțepă tură de ac . Dar îmi amintesc, chiar înainte ca gaura
neagră să mă înghită , vă zâ nd chipul mamei. Ochii ei furioși m-au urmat în somn.
Este un loc curios, Ț ara Pierderii de Sâ nge și Anesteziei, care plutește prin el ca înotul în
nisip. Taxare.
14
Așa că bâ jbâ i drumul spre lumină , pentru a descoperi că nu te poți mișca, cu brațele legate
Ș i totul te lovește ca un tren cu viteză maximă . Voci. Fețe ciudate. O oală de vră jitoare cu
mirosuri. Durere. Mai presus de toate, durere. 10
15
Tocmai am vazut
Un tip nou se înregistrează . Înalt, construit, cu o față fină și se comportă prea dur pentru a
se pră buși. El este o coajă de nucă care cere să spargă . Mă întreb dacă a lă sat vreodată un
tip să atingă acel corp pompat.
I-au dat Camera Redwood. Este chiar vizavi de a mea - Camera Pacificului. Destul de liniștit
aici de cele mai multe ori, atâ ta timp câ t medicamentele mele sunt la timp.
Ha. Ia-l? De cele mai multe ori, dacă medicamentele mele sunt la timp. Dacă nu înțelegi, nu
ai fost niciodată într-un loc ca acesta, nu ai fost niciodată dur de la un apel medical la altul.
11
16
Pierdut. Acesta este singurul mod de a te descurca în acest „centru de tratament”. Nume
frumos pentru un coș de gunoi. Toți aici sunt nebuni într-un fel sau altul. Toata lumea.
Chiar și așa-zișii medici.
Majoritatea sunt droguri. Nenorociți de metanfetamina ratați. Adică , dacă îți vei pierde
mințile intenționat, vrei să o recuperezi într-o zi. Tu nu? Bine, poate că nu. 12
17
Cu mult timp în urmă , dar nu a fost tocmai ideea mea. Rahatul se întâ mplă , după cum se
spune, iar rahatul meu a lovit literalmente fanul. Dar destule prostii. Vorbeam de droguri.
Nu vă spun că nu am încercat niciodată cristalul, dar chiar nu a fost treaba mea. Am vă zut
destui oameni, toți ră vă șiți, că zâ nd peste margine, încâ t cred că am decis să nu fac acest
salt.
Întotdeauna am preferat să mă strec într-o gaură uriașă , adâ ncă , unde nu puteau urma
sentimente rele. Cel puțin pâ nă a trebuit să iau aer. M-am ocupat mai întâ i cu ghiveciul, dar
iarba aceea verde și gustoasă nu a putut să tragă 13
18
eu destul de jos. Ceea ce a lă sat în mare parte bă tă tori, „împrumutat” din dulapuri cu
medicamente și dulapuri de bucă tă rie și noptiere. Oriunde le-aș putea gă si. Și din câ nd în
câ nd – nu de multe ori, pentru că era scump și greu de înscris – din câ nd în câ nd, mă
pră bușeam foarte jos, fă ceam o plimbare cu trenul H. Oh, da, despre asta vorbesc. O lovitură
fierbinte clar în iad. 14
19
Nu am fost îngrijorat
Nu s-a descurcat așa, deși mai am câ teva luni. Ș i odată ce voi pleca de aici, voi avea o șansă
mai bună . Poate data viitoare nu voi încerca pastilele.
Adică , ai crede că o jumă tate de sticlă de Valium ar fi bine. Poate că ar fi fost, dar a trebuit să
arunc o cincime din Jack Daniels. Leșinat, așa cum m-aș fi așteptat. Ce nu am fă cut 15
20
Oh, da, am fă cut toată mizeria. Mai bine, ghici cine s-a întâ mplat? Ai inteles. Una dintre cele
mai bune din oraș.
Bietul polițist nu știa ce să facă - să mă curețe, să mă tragă sau să vomite. Așa că le-a fă cut
pe toate trei, doar expediere
a spus să mă ducă la urgență . Spitalul mai întâ i. Loony coș
mai tarziu. 16
21
Claustrată
Nu-mi amintesc câ nd a nins atâ t de mult, metri și metri de panglici de dantelă , înfă șurâ nd
lumea în alb.
Memoria este un lucru slab, precum capă tul unui curcubeu sau o cameră cu un obiectiv
defect.
Uneori concentrarea mea este ascuțită , fiecare detaliu clar ca stropii de gheață , franjuri
streașinii; alteori este un câ mp cețos de ger, ca pajiștea din afara ferestrei mele. Cred că ar
putea fi o pajiște.
22
Mă uit prin, sau doar prin panouri tulburi de vedere, care se deschid pe ramuri de fildeș
lenjerie de pat -- bumbac moale, percal crocant -- ză pada mea este doar un viscol de alb
zgomot?
23
Parcă aș fi aici, dar nu sunt. De parcă cuiva îi pasă . Dar ei nu. Ca și cum aș aparține altui loc,
oriunde în afară de aici, și evadarea se află chiar pe lâ ngă acea fereastră înză pezită ,
ră coroasă și limpede ca aerul din februarie. Consider stră zile de dincolo, sumbre ca oasele
albite ale să lbă ticiei care îmi schele inima. La doar o aruncă tură de bă ţ.
Dar ea este acolo , mă urmă rește, mă bâ ntuie. Ș tiu că nu mă poate aduce aici. În plus, sunt
prea obosit să mă ridic și să fac o pauză pentru asta. Așa că stau aici, cu creierul clă tinâ ndu-
se. Basculare. Împiedicarea cu Prozac. 19
24
Brațul îmi tremură și mă uit la bandaj, o mică pată roșie care începe să alunece. Am spart o
cusă tură ? Nu ar fi delicios? 20
25
Prima tăietură
Nu a fost cel mai profund. Nu deloc. Era ca ceilalți, o ruptură subtilă de piele îngrijorată , un
puls blâ nd de purpuriu, atâ t câ t să liniștească demonii.
țipâ nd în interiorul creierului meu. Dar de data asta nu au vrut să tacă . A continuat să urle,
ca mama, câ nd era într-un mod ră u.
Cel mai ră u lucru era că , cu câ t îmbă trâ neam, cu atâ t începeam să vă d mai mult
câ t de mult semă nam cu mama, că zâ nd în și din senin, apoi ridicâ ndu-mă în alb.
În ziua aceea chiar m-am gâ ndit să urleu. Așa că m-am dat cuțitului, i-am cerut să muște
puțin mai tare, să mestec puțin mai adâ nc. Papura fierbinte și stacojiu a fost atâ t de
delicioasă încâ t nu m-am putut opri aici. 21
26
Lama ar fi ajuns la os, dar fratele meu mai mic, Bryan, a intrat în baie, m-a gă sit rezemat de
el țipă .
27
Cel puțin știi că nu ești doar o umbră , care întunecă peretele cuiva, o siluetă introdusă la
întâ mplare în viața lor.
Degetele mele urmă resc cicatricea scufundată în timp ce pă șesc prin încă perea simplă ,
numă râ nd pașii de la perete aproape la departe, de la dreapta la stâ nga. Opt pe zece.
Optzeci de metri pă trați să -mi sun pe al meu pentru urmă toarele câ te zile? Optzeci de metri
pă trați, fă ră televizor sau telefon, doar doi
paturi minuscule, un dulap și un scaun de vinil lâ ngă fereastră - o fereastră care nu se
deschide, nici mă car o cră pă tură pentru aer.
Două paturi. Înseamnă că s-ar putea să -mi iau un coleg de cameră în curâ nd? Vreo schizo
paranoic, care continuă prin noaptea sufocantă ? 23
28
că el a fost cel care a tras paiul scurt, fiind nevoit să împartă o cameră cu unii în totalitate
câ t de mult i-ar lua să -și dea seama că am dreptate ca pă catul... restul lumii este cel care
greșește.
Nici mă car nu sunt sigur cum mă calific pentru admiterea la Aspen Springs. A dori să mori
este egal să -ți pierzi mințile? 24
29
Nu pare
Atâ t de incredibil de nebun pentru mine. De fapt, pare curajos să faci, pentru o dată în viață
alții reacționează la un plan pe care l-ai pus în mișcare. Nu că am vrut să provoc nimă nui
durere, doar să -i fac să realizeze că toată lumea are defecte. Chiar si eu.
În special eu. La naiba, sunt atâ t de defectuos încâ t am ajuns aici, cu șaizeci de oameni
defecte. Ciudat, să cred că am fă cut lista A.
Deschid sertarele dulapului, încep să -mi pun hainele bine împă turite. Fă ră Sears. Nu Wal-
Mart, ci Macy's. de la Nordstrom.
O pot vedea pe mama, urmă rind culoar după culoar de blugi de designer, intenționâ nd să se
orienteze spre cel mai recent stil, o potrivire perfectă atră gă toare. 25
30
31
Ajung
Pentru o că mașă lavandă Ralph Lauren, că lcată în supunere, gulerul amidonat în crocant,
drept
m-am culcat. Avea ea idee că toți acei dolari cheltuiți pe haute couture i-au permis dulceața
fiul tâ nă r să -și hră nească pofta de plă cere trupească - să se împartă într-un grajd de pui?
În timp ce pereții verzi tică loși îmi sfidează privirea, ceva ră u mă face să -mi fac un bulgă re
șifonat cu că mașa Lauren și lenjeria Jockey. 27
32
Bine, poate că e puțin nebunesc. Poate că sunt aici, pâ nă la urmă . Poate că nebunul este de
preferat decâ t să ră mâ i puternic
câ nd vrei doar să te pră bușești și să plâ ngi. Dar bă ieții mari nu plâ ng.
33
Când Încerci
S marele, primul lucru pe care îl fac este să te închidă singur, ca și cum ai încerca să faci pe
altcineva, pentru că nu te-ai fă cut suficient de bine.
Apoi o asistentă șchiopă tă te verifică la fiecare cincisprezece minute, probabil că ai gă sit o
modalitate de a te termina și de a le scuti de o mulțime de probleme.
După câ teva zile, principala persoană pe care vrei să o sugrumi este tipul enervant care
continuă să -și bage capul pe ușa ta. Ce mai faci? Bine? 29
34
Deci, câ nd ajungi în sfâ rșit să -ți vezi psihiatra, ești iritat de la început. Ș i ea îți cere să -i spui
cum te simți și tot ce poți să -ți ră spunzi este „supă rat”. Apoi vrea să știe pe cine ești supă rat
și te hotă ră ști că poate nu ar trebui să -i spui nenorocitului asistent de la asistentă , în caz că
își fac griji.
s-ar putea să încerci să -l sugrumi. Așa că încerci să te gâ ndești la altcineva pe care ești
supă rat și la inevitabil
35
M-au păstrat
Închis în izolare timp de aproape două să ptă mâ ni. Vezi, trebuie să ajungi la Nivelul Unu
pentru a merge la școală și a mâ nca cu toți ceilalți. Ajungi aici la Nivelul Zero.
Nimic. Exact asta ești pâ nă le poți demonstra că nu îți vei economisi medicamentele și OD
sau nu te vei linsa cu fâ șii din cearșafuri.
Așa că stai în camera ta, poate citind o carte (literatură aprobată ) sau scriind un jurnal cu
un pix. Fă ră creioane (fă ră mine). Fă ră pixuri (fă ră puncte). 31
36
Poate aș putea gă si o modalitate de a te sinucide cu un pix. Poate le-aș putea vinde ideea
celor două zeci și ceva de ciudați de aici hotă râ ți să -și facă ei înșiși. Poate o voi folosi și eu.
Spun că sunt un ciudat? Effing A! Am renunțat să -mi mai fac griji cu mult timp în urmă . Mai
bine un ciudat decâ t un învins total. Mai bine un ciudat decâ t un mincinos.
Pâ nă acum, toți cei pe care i-am întâ lnit au fost mincinoși. Toți, în afară de Phillip, singurul
meu prieten adevă rat, salvatorul meu. Nu m-a ră nit niciodată , nu m-a constrâ ns niciodată .
Nu m-a mințit niciodată . 32
37
Sau simplă Jane, mame de fotbal care merg la biserică care se tencuiesc pe o față anonimă ,
apoi ies pe furiș o dată pe să ptă mâ nă sau cam așa ceva, pretinzâ nd că ies cu prietenele câ nd
sunt cu adevă rat
că utâ nd modalită ți de a te culca. Nu, mama mea nu era una dintre aceia. Nu s-a gâ ndit să se
pună în culcare, ceva cu care a fă cut din plin. Așezat de niște perdanți nebuni și urâ ți,
singur, 33 de ani
38
că să toriți, nu conta, atâ ta timp câ t aveau câ țiva dolari și atașamentele necesare, în stare
bună de funcționare. A bate.
Doborâ t. Incurcat. Ea a primit toate acele lucruri, nu i-a pă sat. Mai ră u, nu a dat doi cenți
despre ceea ce mi-a fă cut „stilul ei de viață ”. Fiul ei. Singurul ei fiu, pentru că după unul mai
ales
avort urâ t, corpul ei a decis că s-a să turat de maltratarea lui Ma și a format țesut cicatricial
în jurul ovarelor ei. Ş ansele ca eu să am un frate au scă zut la zero. 34
39
Prin norul care îmi acoperise creierul, colorâ nd totul în purpuriu. Pă rea să dureze o
veșnicie, acel țipă t. Să rmanul Bryan. Are doar opt ani, prea mic pentru a înțelege că
moartea nu este ceva de care să te temi. Este un confort.
M-am simțit confortabil, murind în acea după -amiază și aș fi fă cut-o, cu excepția faptului că
bunica se întâ mplă să fie asistentă ... o asistentă bună , dură , înțeleaptă , pâ nă la capă t. Ș i s-a
întâ mplat să fie acasă . Ea a sunat calmă la 911, mi-a înfă șurat brațul într-un prosop galben
moale, care pă rea ocru prin ceața stacojie.
40
Îmi amintesc asta și îmi amintesc un EMT cu pă rul blond și o gură ucigașă
care a refuzat să spună un cuvâ nt, cu excepția partenerului să u. Îmi amintesc cel mai mult
ochii lui... albastru stră lucitor și plini de dezgust.
Bunica a mers cu mine în ambulanță și ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că i-am spus
că îmi pare ră u că i-am pă tat noua cadă .
La naiba cu cada, Vanessa, ajutor pentru asta. Și există ajutor pentru tine. 36
41
Mâ na stâ ngă cusută frumos la loc. Îmi spun că va fi bine ca nou, dar degetele mele simt că
aparțin altcuiva și nu vor să fie atașate de mine. Nimic nu face.
Am fost aici de vreo să ptă mâ nă , cred, uitâ ndu-mă cum ninge și ascultâ nd prin pereți alte
fete, mai bolnave decâ t mine. Ei vorbesc despre ei înșiși, despre lucrurile pe care le-au
fă cut, despre lucrurile pe care și-ar dori să le facă . Pă rinţi. Profesori. Consilieri. Așa-zișii
prieteni. Ar fi bine să fugă cu toții câ nd acei sociopați își gă sesc drumul înapoi afară .
Sunt și bă ieți aici, undeva. Ș tiu pentru că uneori le aud pe fete strigâ nd la ei. 37
42
Lucrurile pe care le spun! Un șofer de camion ar roși. Nu aș vorbi niciodată așa cu Trevor.
Merge pe apă . Vreau să creadă și eu. O vreme, a fă cut-o, sau cel puțin s-a prefă cut că o face.
N-aș îndră zni să mă rturisesc nimă nui - lucruri pe care nu le-am fă cut
43
Ușa Se Deschide
Echipa de supraveghere a morții, vino să mă verifice. Au fost după mine toată să ptă mâ na,
mai întâ i la fiecare cincisprezece sau două zeci de minute, apoi la fiecare oră sau două ,
asigurâ ndu-mă că nu rup cusă turile și nu îmi las mâ na să cadă pâ nă la urmă .
Bună, Vanessa, spune Paul, care este fabulos de înalt și aproape la fel de lat ca ușa. Îmi
întinde
44
Dar trebuie să recunosc că m-am să turat de această cameră , obosit de acești pereți auburn.
Poate, dacă îmi ascund medicamentele, pot să -mi țin gura și să ascult suspinele
povești, trecute în jurul cercului mare ca niște articulații. Poate le voi gă si distractive.
45
Valisă Golită
Mă îndrept spre fereastra sigilată și mă uit la lumea stră lucitoare de afară . Îngropat în
ză padă . Stră lucirea îmi amenință ochii, dar nu mă întorc. Imi place. Pe grindină vin pași
voiți. Dintr-o dată se blochează și ușa scâ rțâ ie.
Paul, care nu este amuzat, aruncă o pereche de transpirații gri pe pat. Pune-le pe astea.
46
cele cu excepția slujbelor de duminică sau când părinții tăi sunt în vizită.
47
Fă ră costum bleumarin strâ mt, fă ră fustă minusculă . Nimic despre ea nu indică nimfă sau
flirt. Ea este un buldog.
Îmi face semn să iau un scaun, mă studiază în timp ce mă mișc, ca și cum mă plantez acolo
îi poate spune ceva important. Ea ră mâ ne tă cută câ teva secunde lungi. În cele din urmă , ca
și cum ar fi ținut o curte, ea își ridică bă rbia, își aruncă ochii în jos pe nas și întreabă : De ce
ești aici, Conner? O energie neliniștitoare curge prin cameră și emană de la caninul Dr. Starr.
Tonul ei favorizant îmi activează 43 interior
48
butonul de sunet. Ră spund cu o mică ridicare din umeri, iar ea îmi aruncă un zâ mbet demn
de Hannibal Lecter – ră u, dezvă luit îngâ mfat.
Nu știi ? Nu crezi că e timpul să afli? „f” provoacă un spray de salivă . Bulldogul nici nu
clipește.
un indiciu despre ceea ce îți este frică, nu poți să te faci mai bine
Vocea ei este aproape blâ ndă și o parte din mine vrea să -i ofere ceea ce își dorește. Partea
inteligentă spune că nu. 44
49
Mă instruiesc, îi ofer un mic gust din ceea ce vrea să audă . La urma urmei, nu vrem să
irosim o sesiune de shrink perfect bună . Așa că mă așez adâ nc în scaun și caut o mă rturisire
neîntemeiată .
„A fost într-adevă r o greșeală uriașă . M-am prospat și pistolul tocmai a explodat, pentru
numele lui Dumnezeu.
Adică , ai crede că tată l meu ar fi lă sat siguranța pusă .” Aproape că mă simt ră u că -l
învinovă țesc. 45
50
Crezi că acesta este un joc și s-ar putea să ai dreptate. Dar dacă crezi că poți
51
Mama nu merita copii. Adică , dacă ar fi fost de ea - imposibil, toate lucrurile luate în
considerare - aș fi revenit pe stră zi chiar acum. Sau poate aș fi fă cut-o deja
m-am terminat. Nu, nu draga bă trâ nă Ma a fost cea care mi-a plă tit drumul că tre Aspen
Springs. Potrivit doctorului B, era, de fapt, tată l drag. Tata, care ne-a lă sat pe mama și pe
mine
câ nd încă mă cacam de verde. — Desigur, privind în urmă , cred că avea toate motivele să o
lase pe mama în praf. Dar s-a gâ ndit vreodată la mine? 47
52
construi. Pă r brun mediu. Un cip mediu de pe vechiul bloc. Unde a fost tata mediu în tot
acest timp?
Dr. B spune că locuiește la Tahoe, are propriul birou de asigură ri, face aluat decent. Ma nu a
pă ră sit Reno, cu excepția cazului în care se antrena la „ferme” de lâ ngă Dayton.
53
Ceasul îmi amintește
E timpul pentru grup. Deschid ușa, împing mâ na în grindină . O voce fă ră chip strigă : Ce se
întâmplă , Ceccarelli? — Pot să merg la grup, domnule? Fii politicos. Câ știgă zece puncte.
Poţi. Totuși, nu te pierde pe drum . Glumă veche, nu amuzantă . Totuși, chicotesc și spun: „Voi
face tot posibilul, domnule. Ș tiți câ t de confuz
aceste să li pot fi, totuși." Da. Urmați linia galbenă pâ nă la să lile de clasă , albă pâ nă la sala de
mese. Cel albastru duce la să lile de conferințe. 49
54
Mami Picioare Lungi așteaptă , în stilul vă duvei negre, în camera C-3. Majoritatea bă ieților i-
ar spune vulpe, cred. Dar pentru mine ea este un pă ianjen, otravă ascunsă în colți ascunși.
Da, întrebă rile doctorului Boston se scufundă clar prin carne, în oase. Ea caută mă duvă , dar
încă nu a reușit să ia prea mult din a mea.
Lucru amuzant. Nimeni în afară de mine pare să recunoască modul în care actul ei de
pă pușă Barbie acoperă o adevă rată lipsă de farmec. Ea este utilizator. La fel ca toată lumea
de aici. 50
55
Ne adunăm
În camera C (pentru conferință )-3, șase nebuni, caută să descarce. Sau să te gâ ndești la
modalită ți de a o evita. Există Schizo Stanley, trei sute de kilograme de armă încă rcată , care
a încercat să -și dea jos fratele mai mic. Da, neagă , dar hmm. Mă întreb cum s-a amestecat
Xanaxul lui tati în laptele lui Junior. În partea îndepă rtată a mesei stă Lowball Lori, prințesa
depresiei. Pun pariu că acasă nu purta decâ t negru - haine, machiaj, stare de spirit. Ală turi
de ea este Do-Me Dahlia, care folosește sexul ca majoritatea oamenilor 51
56
folosi banii. Am auzit că a încercat să pună mișcă rile pe dr. Starr, chiar și. Da! Ce poză urâ tă !
Isus, salvează -mă , Justin se pâ ndește într-un colț, cu pă rul gras atâ rnâ ndu-i în ochi, în timp
ce Toot-it-all Todd se leagă nă înainte și înapoi, de parcă activită țile sale din trecut nu i-ar fi
pă ră sit sistemul.
Așa cum dr. Boston spune că este timpul să începem, ușa se deschide. Cineva pași noi
înă untru. E dră guță ( credeam
Vanessa. 52
57
Strapunge-ma cand intru in camera. Știu deja că nu mă pot ridica la înă lțimea așteptă rilor
doctorului Boston - ea va dori să -mi deschid capul și să las această mulțime de ochi să -mi
privească psihicul. Vreau să mă întorc și să fug.
Te rog stai jos, Vanessa, îl îndeamnă pe dr. Boston. Suntem gata să începem.
Dacă nu pot alerga, vreau să țip. Vreau să țip, dar nu-mi gă sesc vocea, ascunsă undeva în
marea indigo care mi-a cuprins creierul. Albastru. Albastru. Albastru profund, închis.
Albastrul care mă umple de dorință , dorința de a gă si o lamă mică și ascuțită și de a vedea
sâ ngele curgâ nd, roșu. 53
58
vocea coboară prin albastru, mă deranjează suficient încâ t să -mi pun picioarele în mișcare.
Ochii mă urmă resc în timp ce stau lâ ngă tipul cu cei mai uimitori ochi dintre toate -- ochi
rotunzi, întunecați, cu pete aurii. Ochi care parcă ar fi întreză rit în spatele porților iadului.
54
59
Singurii pe care ai mei vor să -i întâ lnească ? Simt fetele, luâ nd mă sură , și o parte din mine
vrea să se întoarcă și să -mi ofere propria evaluare. Cea mai mare parte este consumată de
albastru.
Hei, Vanessa, eu sunt Tony, spune tipul cu ochii de foc. M-aș fi așteptat la o voce mai
profundă de la cineva care a dat mâ na diavolului.
Ș i de ce cred asta? Pare destul de prietenos. De fapt, el este singurul din sală care se
deranjează cu prezentă rile. Ceilalți stau, uitâ ndu-se, într-o tă cere pasională . Tony aruncă o
privire prin cameră . 55
60
Tipul cu dishrag
61
Ș tiu mult mai multe despre majoritatea oamenilor din C-3. Tony este destul de cool, pentru
un tip gay care a încercat să se sinucidă . Nu prea a vorbit de ce, ci doar a spus că nu este
ușor să fii queer și să tră iești pe stradă . „Circat”. Cuvâ ntul lui. Pentru mine înseamnă ciudat,
dar el nu pare la fel de ciudat ca Justin, care se așteaptă la Armaghedon în orice secundă ,
sau Todd, care a pierdut câ teva prea multe celule cerebrale din cauza metanfeminei
cristaline, sau Stanley, care este un nebun total.
Le-am zdrențuit aripile și le-am smuls picioarele, articulație cu articulație, i-am privit
târându-se în cerc, ca niște bebeluși rătăciți, până s-au hotărât să moară. 57
62
Cumva, mă îndoiesc că insectele au fost singurele sale victime. Dahlia nu a spus niciun
cuvâ nt, doar stă acolo cu nasul în aer. Din câ nd în câ nd, își linge buzele, ca o leoaică
stă pâ nind peste pradă .
În cele din urmă , Lori începe să vorbească despre durerea care o obligă să coboare într-o
figurativă
mormâ nt - adâ nc, umed, doar dimensiunea ei. E greu să ieși uneori.
Încerc să mă uit în capul ei, să vă d dacă culoarea de acolo este bleumarin, ca spațiul pe care
îl calc acum.
63
Dar încă pă strâ nd secrete, arunc o privire spre Dr. Starr, care este blocat într-o transă pe
ecranul computerului, tastâ nd cuvinte...
gâ ndurile mele, analiza ei... într-un ritm constant de treizeci pe minut. Mă furnică m, amețit
de o sinteză de emoții. Mă simt mulțumit, că nu m-am stricat, nu am mă rturisit pă catul
major, deschid gura prea larg.
Mă simt singur, deplasat, dar în siguranță în liniștea care acoperă fiecare cabină . Acesta
este un ocol, asta-i tot.
Mă simt ușurat că trebuie să recunosc puțin din ceea ce am în capul meu. Uneori cred că s-
ar putea împă rți lat, 59
64
cră pat de ră sturnarea clocotirii de sub craniul meu. Dar majoritatea oamenilor cred că nu
mă deranjează deloc.
Cel puțin ei nu obișnuiau. Cine știe ce cred ei despre mine acum, în ce direcție bate vâ ntul
bâ rfelor din orașele mici.
În cele din urmă, Dr. Starr ridică privirea. Avem multă muncă de făcut, Conner, foarte multă
muncă, într-adevăr . Dar nu astăzi. Poți pleca. 60
65
Demis de Bulldog
Stephanie îmi ghidează drumul de-a lungul liniei albastre. Ar putea trece pentru un
Stephan, înalt, lat și puternic, dar ochii ei
spune o poveste diferită . Discern acolo o blâ ndețe, o compasiune în care vreau să pă trund.
Facem un colț și linia albastră se îmbină cu un fir de galben, altul de alb. Mă întreb unde au
fugit toți nebunii și chiar atunci aud voci care se scurg din sala de recreere. Doi strigă , unul
doar vorbește, încercâ nd să țină cont de situația în curs de desfă șurare - din câ te îmi dau
seama, probabila anihilare a unuia 61
66
singur, și amâ ndoi știm asta. Aleg să nu joc wild cardul pe care mi-a dat-o. Într-o zi o voi
folosi în avantajul meu.
O astfel de femeie va funcționa ca lutul - o înmoaie, atinge-o exact, sculptorul este garantat
că își va face drumul. 62
67
Împreună cu această nuanță de verde imposibil de urâ tă , îmi aștept masa de seară ,
întâ rziată fă ră îndoială de incidentul din camera de recreere. Mă voi obișnui vreodată să
tră iesc cu mutanți paranoici care se stră duiesc să câ știge jocuri de biliard înghițind creta?
Între asta, fă ră mâ ncare și Dr. S care vrea să vorbesc, una peste alta, a fost o zi mizerabilă ,
aproape la fel de putredă ca cele care au dus la aceea, cea mai bine lă sată uitată dacă nu
Vreau să cad din nou într-o groapă de disperare. Dumnezeu știe că am petrecut mult prea
mult timp zguduindu-mă acolo. 63
68
Presupun că aș fi putut împă rtă și aceste informații cu dragul doctor Bulldog. Dar nu, ne-am
scutit pe amâ ndoi de o poveste sordidă despre Conner, incompetentul. Greu de crezut că eu
perfect am suferit atâ t de complet
sfoară pâ nă la încă lzitor de banc, note prin podea și totul din cauza ei. 64
69
Privind
asta înseamnă să ră spâ ndești povești înfioră toare sau să te strâ ng cu totul.
Cu câ t stă m mai mult aici, cu atâ t ea se retrage mai mult, ca o broască țestoasă care se
ascunde în carapacea ei, așteptâ nd o ră sturnare majoră . Vreau să mă ating dedesubt și să o
trag din nou afară . — Ce zici de tine, Vanessa? Întreb. "Ce te aduce în casa noastră departe
de casă ? Ești cu adevă rat zguduit sau pur și simplu total neînțeles?" 65
70
Toată lumea râ de. Este o glumă interioară , una de care suntem toți cunoscuți, cu excepția
Vanessei, ai că rei ochi că prui de catifea ră mâ n aplecați de blatul mesei. Nu indeajuns de
bun.
"Pentru că , personal, sunt atâ t dezlă nțuit, cât și greșit înțeles. Nu poate cineva să mă prindă
, te rog?" De data aceasta, chiar și Vă duva Neagră râ de. În cele din urmă Vanessa ridică ochii
și ne face cadou cu un zâ mbet. Apoi ne arată brațul pe care l-a ascuns, cel înfă șurat în alb ca
un hot-dog la jocul cu mingea. Ea zambeste. Bănuiesc că acesta este motivul pentru care sunt
aici. 66
71
Acesta este primul gâ nd care să mă apuc de creier și să -l zdră ngă nesc. Acest lucru mic
fermecă tor a fost în auto-mutilare sau a cumpă rat un sicriu?
Înainte să deschid gura să întreb, Stanley slobește, Hei, cool. Spune-ne despre sânge. A făcut o
băltoacă mare? A țâșnit sau doar a driblat?
Dr. Boston își dresează glasul. Cred că am terminat pentru azi. Ciudat. Ai crede că și-ar dori
să sară peste acel pic de psihologie. Apoi observ că fața ei s-a scurs, albă . 67
72
Hmmm. Ceva despre sâ nge? Trebuie să renunț la asta pentru o altă zi. Bă trâ nul Stanley a
provocat destulă agitație. Ș i acum, câ nd iese pe ușă , adaugă , încă vreau să aud de sânge.
Ceea ce îl face pe Todd să râ njească și pe Justin să înceapă să se roage. Lori și Dahlia își
aplecă capetele și șoptesc.
Vanessa cade în spatele pachetului și, deși știu că nu ar trebui să am contact, îi ating brațul.
„Îmi pare ră u”, spun. Ș i ea se întoarce. E în regulă. Nu este vina ta. 68
73
Secerătorii
Apare în grindină . Dr. Boston trebuie să -i fi sunat, temâ ndu-se de... de ce? „Cu toții ne
comportă m destul de pașnic, deși o parte din mine ar dori să -l sfâ șie pe Stanley. Intră în
club, mi-ar spune. Paul și Stephanie ne împart în funcție de sex și ne adună pe hol. La
capă tul îndepă rtat, fetele
facem la stâ nga și mergem la dreapta, cu mine aducâ nd partea din spate a haitei. Mută-l,
Ceccarelli, îl îndeamnă pe Paul. Mergi ca o bătrână... 69 de ani neterminați
74
gâ ndul atâ rnă în aer: sau poate o tânără. Mă întreb dacă sunt genul lui de femeie... Niciodată
Mă uit înapoi peste umă r la retragerea lui Vanessa în spate. La naiba, e ceva special. Dar de
ce cred așa? De ce mi-ar pă sa cel puțin? 70
75
Înotul creierului
Simt ochii pe spate și mă întorc să -l gă sesc pe Tony, uitâ ndu-se la mine. El face cu mâ na și
eu mă întorc pe jumă tate, nesigur de motivația lui. Nu poate fi pofta. Prietenie? Tati ar muri
dacă ar crede că m-am împrietenit cu un tip gay.
Grozav, știu, dar așa vorbesc ei în armată , doar un alt mod de a se îndepă rta de adevă rul a
ceea ce fac. Nu că mă plâ ng. 71
76
E greu , fiind o prezență ostilă într-un ținut mai ostil, a spus el o dată.
Tu faci ce trebuie
Aspen Springs este un pă mâ nt ostil, oamenii de aici sunt mai nebuni decâ t majoritatea
soldaților pe care îi cunosc. Ș i în acest moment, instinctele mele strigă să fac ceea ce trebuie
să fac doar ca să mă descurc. 72
77
Înecat în albastru
Tras din ce în ce mai adâ nc în gol, bag în buzunar, gă sesc capsula pe care am ascuns-o, mai
întâ i sub o clapă de limbă , apoi într-o peșteră de lâ nă . O țin ca pe o bijuterie, cheia unui
regat magic unde doar sentimentele bune sunt permise.
Amuzant, dar uneori tot ce simt este bine. Mai mult decâ t bine. Grozav. De neinvins. Câ nd
mama s-a simțit așa, tati a numit-o maniac. Dar de ce e rea mania, dacă înseamnă că ești în
vâ rful lumii, unde totul este alb? Luminos. 73
78
Mi-aș fi dorit să fiu acolo sus acum, în loc să că lc pe apă în această gaură albastră . Această
pastilă magică nu va zbura
a merge cu o linie gri dreaptă este toate medicamentele pentru care sunt bune.
Genele rele m-au condamnat la balansoar, de la alb la albastru și înapoi, pentru tot restul
vieții mele jalnice.
Ș i gâ ndul la asta
mă face să vreau să deschid o venă , să experimentez durere, să știu că sunt în viață , în ciuda
acestei morți vii.
79
Înghit capsula
Ceea ce mă readuce la mama mea, care m-a dă ruit cu această tulburare ciudată - sus, jos,
dreapta, stâ nga, niciodată o linie dreaptă , pâ nă câ nd am ajuns aici, în această casă de
control, unde ei cred că vă pot spune cum să Gâ ndește-te, cum să gestionezi sentimentele
care nu dispar niciodată . Lucrul amuzant este că încă nu mi-au diagnosticat locul de joacă
maniaco-depresiv. 75
80
Oh, da, știu totul despre tulburare. Este peste tot pe Internet - clinic
studii, panouri de mesaje, camere de chat bipolare. Cu toate acestea, aceste așa-zise
să nă tate-
60K.
81
Nu M-am lăsat
Zâ mbetul ei este ca lumina lunii de vară - frumos și magic, cu un foc care ar putea topi
noaptea.
Mă las pe pat, închid ochii, încerc să o conjur lâ ngă mine - parfumul pielii ei, mă tasea
coapselor ei, melodia fă ră suflare a vocii ei. Aș fi cu ea acum, dacă mi-ar fi permis această
alegere. 77
82
Dar nu, trebuia să -și facă griji, nu de bine sau de ră u, ci de modul în care oamenii ar putea
vorbi. Ce ar spune, a întrebat ea, de mai multe ori, dacă f
ei stiu? Nu eram sigur exact cine sunt „ei”, dar cu siguranță era adevă rat
că limbi urâ te ar bâ rfi. În joc erau ambele noastre lumi. Nu-mi pă sa, dar era un risc pe care
ea nu și-l asuma. 78
83
Acum că am deschis
Sticla aceea de amintiri, se revarsă ca vinul, purpuriu și dulce-amă rui. Ignorâ nd durerea
pulsatilă ,
Mă gâ ndesc la o toamnă puternică de sâ mbă tă dimineață , pă rinții și sora mei la sute de mile
distanță , în California.
Cara este geamă nul meu, deși suntem la fel de asemă nă tori ca fulgii de ză padă - o
asemă nare generală , dar priviți la microscop și suntem complet diferiți. Cara e în fața ta, în
timp ce eu mă ocup de lucrurile mult mai discret.
S-ar putea să mă numiți smecher, deși eu m-aș numi inteligent, și în acea zi anume, singur,
inteligent 79
84
Eu și Emily nu fusesem încă împreună , dar ea era cu siguranță pe radarul meu. Ea era cu
mult deasupra obiectelor obișnuite ale poftei mele - elegantă și bronzată , fă ră teamă de stea
radiații ploioase pe această planetă lipsită de ozon. Singurul lucru de care s-a temut
vreodată a fost iubirea noastră de scurtă durată . 80
85
Ș tiam doar că era cel mai frumos lucru pe care l-a condus vreodată la casa noastră . Era un
șoim pe aripă și am vrut să zbor cu el. Trecea pe lâ ngă ea în fiecare dimineață , pe la opt. În
acea zi, am stat ca un pescar care așteaptă să -și arunce firul și să se mute în ceva pentru
care merită să -l traulez. I-am privit trupul musculos trecâ nd înainte de a-i striga numele.
— Emily. S-a întors și a aruncat o privire tatonă toare, de parcă nu m-ar fi vă zut niciodată
înainte. Și iată că o dezbră cam în mod regulat în imaginația mea hiperactivă . Presupun că și
ea era singură . Fascinație nepotrivită 81
86
Câ teva lucruri mi-au venit repede în minte, lucruri de pă strat pentru mai tâ rziu. Ochii mei i-
au lovit pe ai ei. „Am vrut doar
frumos.” 82
87
Cina e cam târziu în seara asta
Mâ ncarea este un lucru amuzant. Câ nd eram copil mic, nu aveam niciodată multă mâ ncare,
dar nu-mi amintesc să fi fost foame. Mă întreb cum a reușit mama să se hră nească
eu câ nd eram un copil adevă rat. Formula, am auzit, costă dolari mari și pur și simplu nu o
vă d lasâ ndu-mă să mă ghemuiesc lâ ngă sâ nii ei. Acele lucruri 63
88
au fost momeală și nu pentru bebeluși. Nu, domnule, nu-mi pot imagina cum am reușit să
treacă de stadiul mioiitor.
te plesnesc ca să taci. Nu că nu te ating deloc. Luă ri. Că ută ri de cavitate după vizite de acasă .
Din câ nd în câ nd, câ nd cineva „responsabil” este într-o dispoziție proastă , s-ar putea chiar
să prinzi un „jucă uș”
89
Nu sunt ceva ce veți vedea aici. Nu, domnule. Cu excepția, poate, a lui Vanessa. Ș i de ce e din
nou în gâ ndurile mele? Trebuie să recunosc că aș vrea să arunc o privire pe sub bandajul
ă la.
Probabil că o voi vedea la cină în seara asta, nu că i-au lă sat pe bă ieți și pe fete să stea
oriunde aproape unul de celă lalt. Cred că ei cred că mâ ncarea proastă este un afrodisiac.
O dată sau două sau trei, am vă zut câ teva sesiuni serioase de make-out -- bă rbați/femei,
bă rbați/bă rbați, femei/femei. Dragoste. Pofta. Nevoia de a te simți aproape.
90
Nevoia de a te simți în siguranță pentru că cineva îndră znește să te înfă șoare cu brațele în
acest loc rece și steril. Nevoia de a simți. Chiar și pe jumă tate cred povestea despre Dahlia și
Dr. Starr. Ce modalitate mai bună de a beneficia de un tratament preferențial? O, dragul
meu psiholog, lasă-mă să-mi bag limba în gâtul tău.
Nimic nou pentru Dahlia. N-ar fi nimic nou nici pentru mine. Ceea ce este nou este că nu m-
am ră tă cit pe această cale de câ nd sunt aici. 86
91
Pentru o dată în viața mea, nu trebuie să fac sex. Nimeni nu o cere în schimbul drogurilor,
zece minute de dezgust pentru o grabă binemeritată .
Nimeni nu se asteapta in schimbul mancarii, doar un burger si cartofi prajiti, va rog; pentru
un duș fierbinte pentru a spă la stră zile, un pat cald în care să se pră bușească .
Mai presus de toate, nimeni nu mă obligă . Încerc să nu mă uit înapoi la momentul în care
viața mea jalnică a devenit insuportabilă . De necrezut. 87
92
Încercați să -l ștergeți, să -l cură țați, să -l smulgeți complet din creier. Dar nu poți uita așa
ceva, indiferent câ t de mult ai tu
bea, pufă i sau trage în vene. Amintirea te urmă rește pentru totdeauna și se furișează să te
blesteme ca pe un câ ine turbat, atunci câ nd te aștepți mai puțin.
Ca acum.
93
Vanessa
Slavă domnului
Interfonul tâ râ ie.
Camperi fericiți? Trebuie să mă ală tur acestei frații? Nu prea contează . Zilele mele de cină
sosind de un majordom robust au ajuns la un sfâ rșit de Nivelul Unu. Performanța mea (ne)
de azi la grup mi-a adus o excursie în sala de mese comună . Mmmmm. Abia aștept să
împă rțim pâ ine de carne sau bețișoare de pește cu o masă cu fețe prietenoase și
zâ mbitoare.
Ca a lui Dahlia și a lui Lori. Mă întreb cum te împrietenești cu oameni care cred că toată
lumea vrea să -i prindă .
Ce este prietenia, oricum? Nu am nicio idee, nu am ză bovit niciodată suficient de mult într-
un singur loc înainte, 89
94
nu cu tata în armată . Ne-am stabilit în Reno doar câ nd mama s-a înră ută țit atâ t de mult
încâ t nu a gă sit suficient spațiu alb pentru a face cumpă ră turi sau a ne duce la școală ,
dară mite să ne asigură m că ne spă lă m și ne periam.
95
PMS nu te-a fă cut iritabil? Nu te-au că zut în genunchi (în mai multe moduri)? Sentimente
normale ale adolescenților, nu? Ei bine, nu, vezi... nu atunci câ nd mama ta este o psihopat
delibantă . Ani de zile a ră mas nediagnosticată . 91
96
pieptă nat în supunere, vorbire precisă . În acele zile, îmbră țișă rile și să rută rile ei erau calde
ca ploaia de vară , spă lâ nd durerea.
Durerea care cu siguranță va că dea din nou. Pur și simplu nu am putut ghici
exact câ nd.
97
Când A Căzut
A fost o alunecare de stâ ncă , zdrobitoare, înă bușită , vâ nă tă i, ră sucirea oaselor. Pe câ nd
aveam zece ani, știam să mă ascund câ nd mama a început să vorbească în aer.
M-am gâ ndit că dacă cineva era acolo, invizibil și toate acestea, trebuie să fie mai mult
demon decâ t înger, mai ales câ nd mama a început să țipe.
98
Nu au fă cut-o întotdeauna să simtă ceea ce ai putea numi bine. Uneori o doare capul.
Fă-l să se oprească!
Înger. Demon. Oricine ar fi el, în capul ei, bă tă ile lui o fă ceau furioasă . Declama. Plâ nge.
Uneori, ca să se simtă mai bine, începea să lovească lucrurile cu pumnii.
Pe mine. 94
99
Tot singur în această cameră verde mentă , nimic de fă cut decâ t să citesc, să mă nâ nc, să
adun scame, să reflectez la după -amiezele petrecute leneș, în brațele mele.
Dr. Starr nu va accepta niciodată „Conner the Saint”, dar doctorul Boston ar putea să -mi
acorde această onoare.
Aproape că am înțeles-o
unde o vreau - în genunchi, mâ inile mele prinse în pă rul ei blond mă tă sos în timp ce ea
100
Crezi că totul este fum și oglinzi? Poate. Dar la ultima noastră sesiune, am observat o mică
lipsă de judecată . 96
101
Prima ședință , mă fă cusem, nu i-a spus nimic, cu excepția faptului că viața era grea acasă și
eram să tul să fiu controlată .
Ea nu a dat prea mult teren. Regulile fac parte din viețile noastre, Conner: Doar copiii și
proștii cred că sunt imuni .
Am observat și ochii ei gri ardezie și cum mă tot evaluau, într-un mod intens provocator.
M-am gâ ndit la asta timp de două zile, am decis că trebuie să fi fost atracție sexuală , am
planificat urmă rirea viitoare.
Am ajuns la a doua noastră sesiune pregă tită să -i câ știg simpatia. Mi-am deschis capul, mi-
am descoperit creierul... 97
102
sau ce a mai ră mas din el după o doză majoră de Prozac. „Câ nd Emily a refuzat să vadă
eu mai, aproape
m-a rupt în două . Am iubit-o așa cum și-a iubit Romeo Julieta și știu că fulgerul nu va mai
lovi.”
103
Ea a vrut să știe
Totul despre Emily, exact ceea ce a fă cut-o atâ t de remarcabilă , atâ t de necesară , încâ t aș
prefera să mor decâ t să mă desfac de ea.
„M-a fă cut să simt că lumea s-a întors în mâ inile mele, ca și cum aș putea merge pe nori”.
Vorbind despre ea, corpul meu a stâ rnit dorința.
Dr. Boston a observat, la un nivel sau altul. Mâ inile ei tremurară și își întoarse scaunul spre
bibliotecă . Câ nd se întoarse, nasturele de sus de la bluza ei Jaclyn Smith gă sise o modalitate
de a se deschide.
Un indiciu de decolteu mi-a atras privirea. De ce să -mi ascund interesul evident? Jur că a
fă cut-o intenționat . 99
104
Conner Most iese și găsește pe cineva nou. Vă rog, încercați să aveți suficientă încredere în
mine pentru a vă explica.
Am închis ochii, ignorâ nd atâ t cererea, câ t și decolteul. — Nu mă mai pot gâ ndi la ea.
Îndurerat, am stat.
secrete. Comerț, data viitoare? Unul de-al tău pentru unul de-al meu.
Dreapta. 100
105
Tată l meu vine în vizită . A dori o contabilitate a ceea ce cumpă ră banii lui, este cea mai bună
presupunere a mea. Fă ră îndoială că va fi dezamă git. Sunt încă nebun Tony.
Îmi amintesc ultima dată câ nd l-am vă zut. Aveam nouă ani și fă ceam pipi la pantaloni,
așteptâ nd ca judecă torul să -mi spună ce bă iat ră u am fost. O da.
Am fost foarte ră u, iar tata stă tea în fundul să lii de judecată , cu pă lă ria în mâ nă , cu o lacrimă
în ochi. Bineînțeles, dacă i-ar fi pă sat cu adevă rat, nu aș fi 101
106
au fost acolo de la început. Nu a venit niciodată în vizită după ce a auzit sentința mea: nouă
ani (maximum) într-un centru de detenție pentru minori.
M-au lă sat să ies mai devreme din cauza comportamentului bun și a reducerilor de
finanțare. Pă rea că alegă torii nu au dat doi cenți pentru hră nirea și școlarizarea copiilor
hardcore. Mai degrabă decâ t construi
facilită ți mai mari, astfel încâ t să poată închide mai mulți copii mai mult timp, deoarece era
nevoie de spațiu, i-au eliberat de delincvenți devreme. Noroc că nu le-a pă sat cine s-au
întâ mplat să fie copiii. 102
107
Am invatat multe
108
Larry este un bărbat decent, a spus ea, când i-am spus despre asta prima dată. Cam aspru pe
margini, da, dar nu ar face niciodată așa ceva, micuțule
Așa cum un copil de opt ani ar putea inventa ceva atâ t de ră u și pervers. Nici nu i-ar fi venit
să creadă câ nd mi-am dat jos blugii.
Dovada era chiar acolo pe lenjeria mea, striată de roz cu sâ nge. Te-ai așezat pe ceva, asta e
tot. Sau poate ți-ai făcut-o singur Porc! 104
109
Ceasul sughițează „două și patruzeci și cinci”, aproape timpul pentru întâ lnirea și salutul cu
Tony Sr. La naiba, ce să spun? — Hei, tată , mulțumesc că ți-ai fă cut timp în programul tă u
încă rcat să treacă o dată în ultimii opt ani. O parte din mine vrea să mă întorc cu spatele și
să plece, așa cum a fă cut el, cu mulți ani în urmă .
Ș i ce îmi amintesc din acea zi, un punct de cotitură major în viața mea minoră ? Strigă te.
Acuzații. Negă turi. Nimic nou, cu excepția acelei zile, a ieșit pe ușă 105
110
și nu a venit niciodată acasă , decâ t pentru a-și împacheta lucrurile, escortat de un polițist
pentru a-l feri de mamă .
A trimis odată un cadou de ziua de naștere - o mă nușă de baseball și o minge sau două . Ca și
cum aș fi avut vreodată pe cineva cu care să mă joc. Ca și cum aș face vreodată o echipă .
Dar odată ce tata a decis că este suficient, nu am fost suficient să -l fac să înfrunte adevă rul
urâ t al mamei. Ș i Tony Jr.
111
Bunica e aici, undeva, iar eu sunt pe drum s-o vă d. Jumă tate din mine simt că merg pe un fir
înalt. Cealaltă jumă tate simte că mă lupt de drum prin nisipurile mișcă toare.
Mi-a fost atâ t de dor de ea, dar nu vreau să o dezamă gesc. Adică , nu sunt tocmai să nă tos și
treaz. Cu siguranță nu sunt gata să mă întorc acasă , înapoi la școală , înapoi la mine. Chiar
acum creierul meu se simte ca un burete umed.
Vanessa. Bunica ta _
112
față . Va ară ta exact așa cum era înainte - neted și roz, în ciuda tuturor îngrijirii în care este
înfă șurat?
113
Mă îmbrățișează în ea. Cum ai fost? Ne - a fost dor de tine. Bryan, mai ales.
Înghit vina. "Ș i mi-ai fost dor de tine. Ș i de Bryan. Ce mai face? Ce a fă cut?"
Ea ridică din umeri. Şcoală. Un proiect de târg științific. În mare parte, și-a băgat nasul în
cărți.
vorbim, în cele din urmă ne împinge, ne cere să stă m unul vizavi de celă lalt pe o masă
îngustă . 109
114
Dar, mai devreme sau mai târziu, vom zgâria acea suprafață, o vom sparge și vom privi
înăuntru.
Dr. Starr dă din cap. În cele din urmă. Pentru unele dintre ele, oricum.
„Nu-ți face griji, bunico. Nu ești de vină . „Crazy” aleargă de cealaltă parte a familiei. 110
115
ești nebună , Vanessa. Ai avut niște ani grei, asta e tot. Te vom ajuta să treci peste asta și totul
va fi bine.
Vreau să o întreb dacă înă lbitorul a fă cut cadă albă , dacă Bryan mai are coșmaruri,
clocotind roșu de sâ nge. Vreau să întreb dacă a vizitat-o pe mama, unde nimeni nu vrea să
meargă . În schimb, spun: "Ai dreptate, bunico. O să trecem bine." Apoi întreb: „Ai auzit de la
tati?” 111
116
Nu mi - a putut spune
mult, desigur.
Ne-a iubit mereu mai bine de la distanță , mai ales pe mama, ceva ce îi era greu de înghițit.
Așa că a gă sit ceva mai ușor de înghițit. Ceea ce îmi amintește. — Tata știe de mama? 112
117
Secrete comerciale
Sună intrigant și îl vă d din nou pe Dr. Boston astă zi. Sâ mbă tă , fă ră odihnă pentru cei ră i,
care trebuie să mă includă .
Ai un secret care merită cunoscut... o adevă rată privire asupra adevă ratului Dr. B?
Vreau să -i câ știg încrederea. Dar mai întâ i trebuie să mă gâ ndesc la propriile mele secrete,
de la al naibii de ră u pâ nă la cel mai ră u.
Există cel mai important, foarte important, de fapt, despre Emily și exact ce fel de persoană
se întâ mplă să fie.
Există câ teva lucruri despre Cara, geamă nul meu ră u, lucruri pe care le-am fă cut pentru a o
ține departe de sub piele. 113
118
119
Cineva care miroase scurt și acru, cineva nou... tura de weekend, fă ră îndoială . Nu știu cine
o să -mi deschidă
Nu am habar ce se află în spatele acelei priviri de cub de gheață . "Bună , eu sunt Conner. Vrei
să -mi spui numele tă u?"
Nu stii sa citesti? Este chiar aici pe ecusonul meu: Kate! Ea practic țipă. Furie? Frică? De
mine?
Tot ceea ce. Am propria mea frică cu care să mă descurc. Holul bâ zâ ie astă zi - copii, adulți.
În timp ce virez spre Dr. B's 115
120
birou, aud cioburi de conversație într-o sală de conferințe. Ușa este deschisă , o invitație la
ascultare. Tata știe de mama? Atâ ta durere în glas, ezit, dorind să aflu ră spunsul.
Kate mă împinge pe lâ ngă mine înainte de ră spuns. Câ teva secunde mai tâ rziu, o fată intră
în hol. În spatele meu, o aud plâ ngâ nd și mă întorc, dorind să -i vă d fața. Este un cadou, în
ciuda tristeții gravate acolo. Ce a adus-o în acest loc? 116
121
această situație. Poate oricum nu voi face. Clopotele naibii, poate, în ciuda planurilor mele,
nu prea vreau control.
O lumină trebuie să se fi aprins în ochii mei, pentru că Dr. B îmi aruncă brusc un zâ mbet
ironic. Ce este, Conner?
Eu dau din cap. "Nimic. Mă gâ ndesc doar la control și la modul în care nevoia mea de el pare
să se micșoreze." 117
122
Zâmbetul ei devine mai larg. Oh, mă îndoiesc de asta, Conner. Acum, ce ai hotărât despre
confidarea secretelor?
Ochii mei coboară spre V-ul bluzei ei. "Trebuie să mergi primul, dar cred că sunt gata să joc
jocul tă u."
Bine. Când eram mai tânăr decât tine, dar destul de mare a deosebi binele de rău,
Ea stia? 118
123
Mâinile transpirate
Merg, că lcâ i-ating-degetul de la picioare, spre Camera C-6, unde mi s-a spus că îl voi gă si pe
Tony Sr. Mă plimb încet, fă câ ndu-l să aștepte, de parcă m-a fă cut să aștept în tot acest timp.
În timp ce ocolesc colțul, Vanessa vine gră bită de-a lungul podelei lipicioase, cu ochii
stră lucitori. Mă întreb ce noroc ne-a pus pe amâ ndoi în acest spațiu.
— Hei, Vanessa, ești bine? Nu arată bine, dar nu vom avea mult timp pentru mici
124
Vanessa adulmecă, Nu chiar, dar mulțumesc că ai întrebat. De ce te fac să-ți vezi familia când
tot ce vrei să faci este să te ghemuiești într-o mică minge?
— Ei o numesc terapie, scumpo. Nu te simți vindecată ? Râ d și încearcă și ea. "Mă duc să -mi
vă d rudele apropiate deformate. Mă simt mai bine."
Încep să sar și, cu un zâmbet pe jumătate în voce, sună Vanessa, deja o fac. Și Tony? O să- mi
încrucișez degetele pentru ca lucrurile să meargă mai bine pentru tine decât pentru mine. 120
125
Degete incrucișate
Nu sunt suficiente. Groaza îmi lovește intestinele câ nd mă apropii de uşă . Înă untru, aud
voci: mormă itul doctorului Bellows și scâ ncetul unui stră in.
Lașul din mine vrea să se întoarcă , dar trage-l. Copilul dină untru vrea să -și revadă tată l, iar
ră zbună torul vrea să -l gă sească pe gră tar de viu.
Trec pe ușă , iar bă rbatul care se întoarce spre mine nu arată deloc așa cum îmi amintesc.
Pă rul lui este argintiu - câ ți ani are, oricum? -- 121
126
iar ochii lui plâ ngă și sunt strâ nși înapoi în piele ca pielea de aligator. Voi ară ta ca această
persoană într-o zi? El nu poate fi tată l meu, nu-i așa?
Se ridică și îmi întinde o mână. Bună, Anthony. Nu ne-am văzut de mult. Sigur te-ai schimbat!
Cum ai fost?
Toate chestiile pe care voiam să le spun îmi scapă din creier ca niște cioburi pă tate de ulei.
Mă bâ lbâ i: "H-bună , tată . Sunt bine, cred." Chiar îi strâ ng mâ na. 122
127
Trag linia
La îmbră țișarea lui, totuși. La naiba, nu am îmbră țișat pe nimeni de câ nd Phillip. Ultima
dată a fost în spital, câ nd i-am luat la revedere.
Tată încearcă , iar eu mă las, pră bușindu-mă pe un scaun. El face la fel, ochii nu-mi pă ră sesc
niciodată fața. Apoi stă m, tă cuți ca moartea, pâ nă câ nd doctorul Bellows spune:
Am înțeles că a trecut destul de mult timp de când voi doi v-ați văzut. Ce simți despre asta,
Tony? Se zvârcoli pe propriul său scaun. 123
128
Întrebarea ustură ca alcoolul. "Tu ești psihologul. Cum crezi că mă face să mă simt? Parasit.
Nedemn. La naiba. Sunt supă rat."
În cele din urmă, tata își întoarce privirea. Îmi pare rău, Anthony. Știu că ar fi trebuit să fiu
acolo pentru tine. A fost o situație dificilă, de jur împrejur.
Dificil? Pentru el? Mâ inile îmi tremură și fața îmi erupe foc. Mă stră duiesc să gă sesc cuvinte
demne de emoțiile care se agita înă untru, avâ nd nevoie disperată de eliberare. 124
129
Văzând bunica
M-a fă cut să vreau să merg acasă , m-a fă cut să vreau să ră mâ n aici, m-a fă cut dor de ea, de
Bryan și de tati. M-a speriat să mă gâ ndesc din nou la mamă și la cum am pă ră sit-o în ziua
aceea. Albastru. Ar trebui să dau jos și albastru, dar în schimb mă leagă n în altă parte.
Aș prefera să devin albastru, unde niciun ochi nu mă poate gă si. Mă gâ ndesc la ochii pe care
i-am vă zut azi...
Al bunicii, plin de speranță , apoi nimic altceva decâ t trist și confuz. Dr. Starr, înconjurat de
insomnie. Al lui Tony, un amestec ciudat de anticipare și frică . Al celuilalt bă iat, curios 120
130
Cine este el, oricum? Nu l-am vă zut în grup, nici în cantină , nici în clasă . El trebuie să fie
nou, nou și superb, genul de tip fiecare fată
Mai există și o altă pereche de ochi, ochi care nu au vă zut niciodată lumina.
131
Înflorirea Maniei
Creierul meu nu se va opri din agitat. Continui să vă d poze, ca la filme. Chipurile. Ochi.
Mâ inile. Corpuri. Corpul meu, lâ ngă al lui Trevor. Asta vă d. El nu a fost primul meu, nu a fost
singurul meu, dar m-a fă cut să simt cum niciunul dintre ceilalți nu a putut. Câ t mi-aș dori să
fie aici, nu ca să stingă acest foc, acest banc jos de că rbuni, care mocneau între picioarele
mele. Dar Trevor nu este lâ ngă mine, nu va mai fi niciodată .
Vanessa. Un minut
esti ca apa
132
Cuvintele lui au fost pumni, lovindu-mi burta, smulgâ ndu-mi aerul din plă mâ ni.
Nu puteam vorbi, nu puteam respira, deci cum aș putea ră spunde? S-a întors cu spatele, a
plecat și am vrut să mor chiar acolo. În schimb, m-am dus acasă , unde noua mea lamă de ras
flă mâ ndă stă tea la pâ ndă .
133
Salivare pentru oțel, mâ ngâ ierea rece a metalului, pielea la mila propriilor mele mâ ini. Încă
l-am putut gusta pe Trevor. M-a să rutat înainte să mă abandoneze, iar gura mea ținea
fantome de tutun și Budweiser. Mă așteptam ca casa să fie goală ... Bunica la serviciu și
Bryan aproape gata să se urce în autobuzul școlar pentru o oră de mers spre casă . Dar câ nd
am deschis ușa,
Am auzit voci în bucătărie... o singură voce, de fapt. a mamei. Nu mă poți răni acum, nu mai.
De ce nu ai putut să mă lași în pace? E frig aici, foarte frig. Va fi așa pentru totdeauna? 129
134
Nu voiam ca ea să știe că sunt acolo, nu în timp ce ea vorbea cu aerul, dar erau optzeci de
grade în cea a bunicii.
casa. Ș i de ce era acolo, oricum? M-am îndreptat în vâ rful picioarelor spre bucă tă rie, m-am
uitat în jurul stanbul ușii. Am vă zut-o întinsă pe podea, o sticlă goală de pastile lâ ngă forma
ei liniștită . M-am apropiat, m-am uitat în jos în ochii ei neconcentrați, am vă zut
Ar fi trebuit să sun la 911. În schimb, m-am îndepă rtat încet, am ieșit din față
uşă . 130
135
Sau am dat mai mult decâ t îmi amintesc? Îmi pierd zâ mbetul. "De unde ai știut? Ce am
spus?"
N-ai spus nimic. Dar Emily Sanders a făcut-o. Ai încercat să te sinucizi. Ce credeai că va face ?
progres, dacă nu ai aflat. Din moment ce totul este la vedere, sper că veți vorbi despre asta
aici. 131
136
dau din umeri. „Vrei detalii? Felul în care plâ nge câ nd o să rut sau cum nu reușește niciodată
să ajungă la orgasm?
Sau poate ți-ar plă cea să auzi cum dansează lumina soarelui, bronzul pe pă rul ei, cum mă
roagă să -i trag de pă r, să o entuziasmez.”
ai simțit după și de ce tu
ai ales o femeie de două ori mai mare decât vârsta ta. 132
137
Ea s-a instalat
„Vrei să spui cineva ca tine, cu experiență , cineva frumos și dornic? Crezi că este un mit că
bă ieții
vâ rsta mea vrei să înveți cum să mulțumesc o femeie? Sexul cu o fată de liceu este ca și cum
ai îngheța”.
Nu sunt sigur că ai putea să mă etichetezi „ dornic ” , Conner. Dar nu pot spune că sunt
incapabil să înțeleg o atracție pentru cineva mai în vârstă. Este adevărat că am avut o relație
cu un profesor mai întâi ca un umăr pe care să plâng când viața mea a luat-o razna. Grija s-a
transformat în pasiune, dar nu am vrut niciodată să se întâmple asta. 133
138
„Pentru mine a fost exact opusul. La început tot ce îmi doream a fost sex cu ea, dar în
curâ nd mi-am dorit mai mult.
lă sat de un tată care nu m-a lă udat niciodată , „prieteni” care m-au folosit, o mamă prințesă
de gheață care m-a crescut cu să rută ri de sticlă .” 134
139
Nu pot să cred
M-a fă cut să spun toate acestea, mi-a deschis buzele pentru ca un asemenea adevă r să se
reverse. Dr. Boston a reușit o eclipsă totală a lui Conner cel tă cut. Înroșit, îi ză resc ochii,
gă sesc simpatie în transa lor cenușie și fluidă .
Definiți „ sărutări de sticlă ” , Conner. Vreau... urnă... Nu înțeleg ce vrei să spui. Mâinile
nervoase
Conner the Silent ridică din umeri și îi dă loc lui Conner the Eclipsed. "Sunt. Rece. Fă ră
cusur. Fă ră gust. Sticlă . Agat. Sorbet fă ră zahă r."
Gâ ndește asta pentru o secundă , clă tină din cap, eliberează blondul
140
Râ ndul meu să mă gâ ndesc, să încerc să -mi dezleg propria ghicitoare. Fiecare centimetru
din mine se simte ponderat, ca și cum aș că lca pietriș.
„Mama mea este cea mai dură femeie vreodată – cool, perfectă . Ar fi un diamant, doar că nu
vei topi niciodată unul dintre ele.
Uneori, rar, influențată de luna plină sau de gol, va ploua un singur să rut, muson în deșert,
topindu-se
sticlă .” 136
141
Sari prin camera, apuca-l pe tata de gat si sufoca-l pana isi recunoaste-- marturiseste de ce
nu suporta gandul la mine.
Bine, nu este o idee atâ t de grozavă , așa că am bă gat-o înapoi în dulapul visurilor mele, cel
pe care îndră znesc să -l deschid doar câ nd dorm. O mulțime de idei proaste acolo.
Tony? aminteşte dr. Bellows. Nu ai altceva de spus? Tatăl tău a venit până aici pentru a
încerca să repare un fel. Poti sa faci asta? 137
142
Tipul mă enervează . Amâ ndoi sunt, de fapt. Îmi spun să ră mâ n în control, dar nu va fi ușor.
„Sunt doar două zeci de mile de aici pâ nă la Tahoe.
Unii conduc atâ t de departe în fiecare zi. Au trecut opt ani, tată . Nu ai mașină ? Sau un
telefon? Care naiba este problema ta?
Ș tii câ te nopți am stat în pat, întrebâ ndu-mă ce am fă cut ca să merit tă cerea ta? Ce
spusesem? Ce am fă cut vreodată , decâ t să te iubesc?" 138
143
Unul la care nu mă așteptam niciodată . Nu-mi amintesc, nici mă car o dată în viața mea
mizerabilă , să plâ ng. Nu câ nd tata a ieșit prima dată pe ușă .
Nu câ nd judecă torul m-a trimis să locuiesc într-un cuib de viespi delincvenți juvenili. Nici
mă car în ziua în care am stropit cenușa lui Phillip peste Truckee-ul să u secret
Pound rainbow care îmi continuă să-mi dea slip nu mă va uita niciodată complet, a cerut el.
139
144
Bine, aproape că am plâ ns în acea zi, lacrimile curgâ nd negre, ca niște tunsoare care fierb
peste Sierra. Dar nu mi-au alunecat niciodată pe obraji, nu așa cum fac acum. Acest lucru
este total nebunesc. Toate din cauza acestui tip ciudat, cocoțat în fața mea, acest tip complet
ciudat pe care nu l-am cunoscut niciodată ca fiind tată l meu.
Deci, cum poate să mă facă să plâ ng? De ce ar vrea să încerce? "De ce acum, tată ? De ce să te
întorci în viața mea acum? Speri să devii beneficiarul cuiva?" 140
145
Până am spus-o
Gâ ndul nu-mi trecuse prin minte. Dar acum că a fă cut-o, vreau un ră spuns. "Bine?" Cum poți
să spui așa ceva, Anthony? Nu, nu vreau unul. Vreau să te fac a mea.
"Crezi că vreau banii tăi? Am trăit bine fără ei până acum." Destul de bine? Știu cum trăiești,
fiule. Știu unde ai fost , ce ai făcut.
Nu poate fi adevărat, nu-i așa? S-a uitat vreun ochi invizibil în calea mea? Te pot ierta pentru
toate, Anthony. Drogurile. Barbatii. Pana si... lucru.
Acum lacrimile mă înnebunesc cu adevă rat, cră pă turi în armura mea invincibilă . 141
146
Da-o naibii. Lacrimi sau nu, acum îi vine. „ Mă ierți ? Nu ți-am întors spatele, nu te-am lă sat
sub degetul mare al mamei.
Ș tiai ce a devenit ea, ce fel de viață a însemnat asta pentru mine. Unde erai, tată , câ nd mi-a
fost foame? Unde erai, tată , câ nd tică losul ă la...
nu contează .” 142
147
Scoate-mă din locul în care sunt acum. Gâ ndirea la mama mea mă lasă mereu aici, mă
abandonează clar sub manie într-un câ mp de albastru solid. Poate ar trebui să -mi
mă rturisesc starea, să cer o remediere cu litiu. Prozac-ul m-a lă sat în ultima vreme
zvâ cnind și întorcâ ndu-se bine în noapte. Apoi, în ciuda zgomotului să u antidepresiv, sunt
obosit să ră mâ n treaz.
Somnoros ziua; s-a terminat noaptea, creierul luptâ nd cu nevoia corpului meu de
împrospă tare REM. Presupun că aș putea cere somnifere, dar m-ar arunca în albastru,
poate atâ t de adâ nc încâ t nu m-aș putea tâ ra înapoi în sus. Sau aș putea să -mi dau seama, să
cer lith, dar odată ce încep, nu mă pot opri niciodată . 143
148
Altceva poate ajuta, lucrul de care tâ njesc mai mult decâ t claritate. Automedicația - de cel
mai critic tip fizic. Ar trebui să aștept pâ nă după cină . Nu pot merge la masă ca Hansel și
Gretel, cu firimituri roșii. În plus, așteptarea, anticiparea poate fi cea mai bună parte. 144.
149
Mulțimea de cină
Pare destul de slă bit, discuțiile obișnuite încordate, de parcă nimeni nu vrea cu adevă rat să
discute despre vizita lor de acasă – sau despre lipsa uneia. Numai Stanley pare obișnuitul
să u dezgustă tor de sine - împingâ nd și împingâ nd și punâ nd întrebă ri la care nimeni nu
vrea să ră spundă : Deci, cum a mers? O veste tare? Moare cineva? Cum arată sora ta? Doamne,
el este un bulgă re. Mă duc după farfuria mea - pui pră jit, porumb și piure de cartofi. Au vrut
cu siguranță să impresioneze orice pă rinte care ar putea întreba despre masa de diseară ,
care este cu siguranță cea mai bună pe care am mâ ncat-o de câ nd sunt aici - doar suficientă
sare, pentru o dată . În timp ce mă întorc spre 145 de fete
150
mese, Tony intră pe uşă . Încerc să -i atrag privirea, dar îi ține pe amâ ndoi fixați pe podea.
Sună Stanley, Hei, omule. Cum a mers? O veste tare? Hei, omule... ce - i cu ochii tăi? Tony
ridică privirea și chiar și de aici pot vedea problema cu ochii lui -- sunt roșii, umflați și asta
poate însemna un singur lucru, ceva dincolo de domeniul afacerii lui Stanley. 146
151
În timp ce se întoarce spre paharul ofensiv. Taci dracu', dracu' gras. M - am săturat de tine și
de rahatul tău plângător.
Ai crede că Stanley
Brusc, camera se mișcă - bă ieții se îndepă rtează de mesele lor, așteaptă (sperâ nd?) la o
ceartă . Fetele sar în sus, se mută pentru o vedere de aproape a acțiunii. Tony este gata să
livreze. N-am vă zut niciodată pe cineva atâ t de intenționat să dea o lovitură sau două - sau
pe cineva atâ t de meritat ca 147
152
sfecla murata rosie. Nu - mi pasă doi dracu izolare, sau tu. Dă- te cu mine din nou, ești
mort. 148
153
Toate acele cuvinte frumoase au funcționat, așa cum mi-am dorit. Cine știa că un poet mi-a
pâ ndit în creier?
Înțeleg mai bine acum, a spus Dr. B. Mulțumesc, Conner, că te-ai deschis în loc să te joci cool.
Dar m-am jucat cool și, în cele din urmă , ea m-a ră splă tit cu Nivelul Unu. Nu pot pretinde că
nu a fost scopul meu.
Așa că mă îndrept spre sala de mese, unde voi sta cu nebunii flă mâ nzi, toți care se vor
întoarce să se uite la tipul nou. Paranoid?
Nu mai mult decâ t trebuie să fiu. Încrederea este doar un cuvâ nt din cinci litere, unul care
vine înainte de „nu”. 149
154
Nu te simți mai bine cu toate astea în aer liber? ea a intrebat. Împărtășirea sentimentelor tale
nu este o realizare mică.
În ciuda felului ei ciudat de a spune, mă simt oarecum ușurată , de parcă aș face dinți în
psihanaliza. 150
155
care îi hră nesc. Apropo de mâ ncare, un miros decent se îndreaptă spre mine, stâ rnind cel
puțin o nevoie de bază .
Trec pe ușa sufrageriei și dau peste o scenă interesantă - un tip care amenință că va lustrui
podeaua cu un tip de trei ori mai mare. Toată lumea îi urmă rește, dar, așa cum am prezis,
acum toți ochii se rotesc spre mine.
156
El și cu mine trebuie să devenim prieteni. Îl urmă resc spre linia de servire în timp ce o
liniște ciudată coboară în cameră .
El a venit, Tony.
157
O vizită de acasă m-ar putea împinge și pe mine direct peste margine... Tony mormă ie ceva
despre tată l să u, își umple farfuria.
Fata întinde mâ na, îi mâ ngâ ie ascuns umă rul, blâ nd și cald ca vâ ntul de septembrie. Tony
apasă în atingerea ei.
În mod inexplicabil, gelozia îmi stră punge pieptul. Să fii atins în așa fel! Aș putea deveni cu
ușurință obsedat de această fată . Se întoarce la locul ei, dar nu înainte de a-mi face cadou cu
zâ mbetul ei. Cadou? Îmi amintesc de ea acum...
ea e cea pe care am vă zut-o mai devreme, în grindină . Bună. Sunt Vanessa, spune ea, și cred
că m-aș putea îneca în tă ră boala ei tâ râ toare . 163
158
„Eu... eu sunt Conner,” murmur, dar ea a plecat deja, ceva cu totul nou pentru mine – o fată ,
care pleacă .
nu face niciodata.
159
Cartofi cocoloși, mult prea multă sare. Totul are gust de porcă rie și asta cu siguranță este
mai bun decâ t majoritatea meselor din acest salon ciudat.
160
Gura în cauză a dispă rut cu înțelepciune din cameră . Toți ceilalți au hotă râ t să se
îndepă rteze de mine - toți, adică , cu excepția Vanessei.
El este un înger, iar ea se uită la mine acum. Studiindu-mă , încercâ nd fă ră îndoială să -mi
dau seama ce îl face pe gay. Mi-aș dori să știu singur ră spunsul. Dar chiar dacă aș ști, nu i-aș
spune. Dintr-un motiv din partea stâ ngă , îmi place ideea ca ea să încerce să mă dea seama.
161
Noul Tip
Mă tot verifică și pe mine. Poate că îi plac bă ieții pâ nă la urmă , sau poate că încearcă să
decidă dacă sunt sau nu. Tot ce trebuie să facă este să întrebe.
El stă cu Todd, care îl tot cercetează cu întrebă ri stupide. Hei, omule, ce se întâmplă? Ai un
nume sau ce? În ce te afli?
Numele este Conner, spune el. De ce crezi că sunt aici? Nu ştiu. Poate ești schizo? Nu arăți ca și
cum ai folosi. 167
162
Nu meth, asta e sigur. E mult prea îndră zneț pentru a scă pa de rahatul ă sta și mult prea clar
pentru a se cură ța de cei dezgustă tori.
Conner rânjește. S-ar putea foarte bine să fiu schizo, dar nu de asta sunt aici. Atunci trebuie să
încerci să te îndepărtezi. Asta e tot ce mă pot gândi
O presupunere foarte bună, dar nu este ceva despre care sunt gata să vorbesc.
163
Poți învă ța despre cineva, deschizâ ndu-ți urechile în timp ce vorbește despre sine. — Ce am
aflat despre Conner tocmai acum?
Că tipul e deștept, poate aproape la fel de deștept ca mine. Că el este puternic, stă pâ nește,
cu siguranță mai stă pâ nește decâ t aș putea eu să fiu vreodată .
Luați, de exemplu, performanța mea idioată în fața tată lui meu de astă zi. Ar fi trebuit să
ră mâ n rece. În schimb m-am pră bușit ca un biscuit. 159
164
Dar prostiile alea despre iertare chiar m-au uimit. N-am fă cut nici mai mult, nici mai puțin
decâ t trebuia, ca să mă descurc. Iertare? Pentru ce?
concretizâ ndu-se din trecutul meu uitat - un loc pe care prefer să -l las în urmă .
Un loc în care fețele poartă mă ști mortale, unde trupurile reci și albe merg pe plimbarea
zombilor, unde amintirile sar afară , țipă „Boo!” 160
165
Pentru altcineva, în loc de mine pentru o schimbare. Să rmanul Tony pare că a vă zut o
fantomă . Bă nuiesc că așa i-a ară tat tată l lui. Amuzant, tati mi-ar ară ta la fel. A venit acasă
doar de patru ori în ultimii șase ani, a stat doar o să ptă mâ nă sau două câ nd a fost în vizită .
De fiecare dată e mai în vâ rstă , mai gri, cu ochi mai ră i, de la a vedea tot ce a vă zut.
Da, tatăl tău știe despre mama ta a spus bunica. Cum aș putea să țin așa ceva de el?
Dar el nu știe despre rolul pe care l-am jucat. Desigur, nici bunica nu știe. 161
166
Probabil că n-ar crede dacă cineva mi-ar spune despre mine, nu despre oricine
167
Suficientă introspecție
Mă voi concentra pe ceva interesant, cum ar fi Conner. În cinci minute, l-a pus pe Todd la
locul lui, fă ră să fie mă car ră ută cios. Tot ce a fă cut a fost să se îndrepte foarte înalt, să -l
privească pe Todd în ochi și, practic, să -i spună să se ocupe de treburile lui. Trebuie să -i
admiri maniera de la masă . Ca să nu mai vorbim de acvamarinul viu al ochilor, de valul
pă rului bine coafat, de lă țimea umerilor. Mă prinde fix, zâ mbește și mă simt ca înghețată pe
un trotuar din august.
Lori și Dahlia stau în apropiere și îl analizează și pe el. Este atat de dragut! spune Lori. Cum
ai vrea să te freci de asta? 163
168
La fel ca o pisică, este de acord Dahlia. De fapt, pisicuța mea toarcă . Miau!
Sunt atâ t de incredibil de dezgustă tori, vorbesc mereu despre sex, de parcă ar fi o marfă ,
ceva ce trebuie schimbat. Știu că unii oameni cred asta și cred că , gâ ndindu-mă la mine și
Trevor, am schimbat sexul cu o șansă la dragoste. 164
169
Moment de descoperire
Așa ar numi Dr. Starr acea bucată bruscă de perspicacitate. Sexul, pentru mine, a fost doar
despre a mă simți bine atunci câ nd lianele mamei m-au prins în capcană , m-au atras în
acest spațiu în care creierul meu se simțea atâ t de grozav, încâ t corpul meu nu a vrut să
ră mâ nă în urmă . Nu-l pot învinovă ți pe Trevor că a profitat de asta, doar că mi-a spus că mă
iubește. Mincinos.
Conner se ridică, se duce la Tony, întinde o mână. Eu sunt Conner. Cât timp înainte de a trebui
să ne întoarcem în camerele noastre?
Îi vă d interacționâ nd, iar această lovitură ciudată de invidie lovește. Cei doi au voie să
vorbească . Dar eu, fiind fată , ar trebui să stau de partea „noastră ” a camerei, câ nd ceea ce
mi-aș dori cu adevă rat să fac este să mă plantez între ei.
171
Mă așez vizavi de Tony, care își ia bezea. Mă întreb de ce îmi vine oricum să dau cu el.
Adică , nu este genul de tip cu care m-aș lega la școală - nu un joc, nu rafinat, cu siguranță nu
are bani.
Există doar ceva la el, ceva atractiv, dar nu fizic. La un capriciu, îi spun,
„Tocmai m-au lă sat să ies din camera mea azi și nu am avut decâ t psihiatri cu care să
vorbesc. Simt că am scă pat dintr-un mormâ nt”.
Îmi aruncă această privire ciudată , de parcă ar trebui să se urce în capul meu, să meargă
acolo, să vadă unde duce calea aia. 167
172
O parte din mine primește o notă de eșec. Dacă ră mâ n, vor crede ceilalți bă ieți că vreau să
mă culc... de un tip?
Cei mai mulți dintre mine nu le-ar pă sa mai puțin de ceea ce cred o gră madă de învinși. De
ce să încerci să -i impresionezi pe cei în moarte cerebrală ? 168
173
Încă o parte din mine
Subliniază un fapt simplu, într-un mod major. Am crezut că este atră gă tor. Poate asta să mă
facă gay?
Chiar nu cred. Adică , de la vâ rsta de doisprezece ani, am avut o dorință nesă țioasă de a mă
urca în sac cu orice fată care mă lă sa. Apoi, fetele mai mari, colegii, erau cele care seduceau
un copil pur și simplu pentru a-l obține
chiar și cu un iubit. Sau pentru a juca profesor. Joc super. În cele din urmă , s-a rezumat la
femei, scorul perfect.
Dar bă rbații? Nu, gâ ndul nu mi-a trecut niciodată prin minte, decâ t într-un mod voyeuristic.
Cum ar fi, un gay are vreodată 169
174
spune că este gay și bă nuiesc că chiar crede, dar mie nu mi se pare așa.
Oricum, gay sau nu, ceva despre Tony mi-a stâ rnit interesul. Așa că mă voi da jos din
pantofii mei homofobi.
175
Homofobia ascunsă
Probabil că va trebui să mint pentru a trece testul lui Tony. — Nicio problemă , îi spun. „Unii
dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt gay”.
Tony arcuiește o sprânceană. Într-adevăr? Și iată că te-am pus pe un joc total. Dar el
zâmbește liber, iar eu
realizezi că mai mult glumește. Sunt pregă tit să mă distrez. — Vrei să spui că bă ieții gay nu
pot fi joci? Ai auzit vreodată de Dennis Rodman?
176
Bine, îmi place de el, pot avea încredere din nou în instinctele mele. O observ pe Vanessa,
luâ nd note mentale, știu că trebuie
confortabil și pentru ea. O parte din ea este că vechea mea dorință de nectar dintr-un nou
O parte din ea este o simplă nevoie de a intra în legă tură cu cineva care m-ar putea înțelege,
ar putea ajunge la imperfect
Conner.
177
Uimitor
Să -l gă sesc pe Conner herghelia, care stă vizavi de mine, fă câ nd glume gay. Nu primesc
deloc o atmosferă gay de la el. De fapt, observ un interes probabil pentru Vanessa. De parcă
ar fi chiar aproape de tipul lui! Nu, seamă nă mai degrabă cu genul de sorority/socialite.
Oricum, cel mai probabil nu sunt genul lui.
Nu că m-ar supă ra să -l am la masa mea, la propriu sau cu limba în obraz. (Unde altundeva
face Conner
178
"Nu e chiar atât de rău. M-au ținut închis două săptămâni." Două săptămâni groaznice,
plimbându-mă în camera aceea, aș fi până acum un coș.
"Trebuie să fi fă cut un fel de magie. Opt zile este un tort." Conner râ njește. Magie, da, asta e .
L-am pus sub vraja pe doctorul Boston. 174
179
"Da, ei bine, ce zici de dr. Starr? Va trebui să lucrezi voodoo cu ea." E un caz special, bine.
Voodoo, nu? Are câteva șuvițe de păr?
Buna observatie. Și vorbind despre Stanley, care este povestea lui? Nu poate fi metanfetamina,
asta cu siguranță.
180
"Destui bani pot cumpă ra o că lă torie gratuită . Pă rinții lui erau doar puțin scunzi." Mai
probabil l-au vrut să fie închis undeva. Doar nu în spatele gratiilor adevărate. 176
181
O observație excelentă
Unul pe care îl consider câ nd le dau farfuria fetelor care lucrează la bucă tă rie. Nu, nu sunt
întotdeauna fete acolo - se întâ mplă să fie să ptă mâ na lor pentru a o juca pe Martha Stewart.
Un lucru o să spun, șovin sau nu, fetele sunt bucă tari mult mai buni. În ceea ce privește
spă larea vaselor, nu vă d că sexul face diferența.
Sala de mese zumză ie de activitate după cină . Echipa de goon stă ală turi, asigurâ ndu-se că
toată lumea se îndreaptă în direcția corectă - cameră de recreere sau dormitor,
182
în funcție de nivelul pe care l-au atins. Dr. Starr mi-a acordat nivelul doi, așa că am alegerea
mea. Acesta este un moment preferat pentru un mic bă rbat-femeie
interacțiune, iar Conner profită total, mutâ ndu-se pe Vanessa înainte ca Kate sau Paul să
aibă șansa de a se muta asupra lui,
În timp ce se îndreaptă spre uşă , el îi şopteşte ceva la ureche. Nu sunt suficient de aproape
ca să aud, dar sunt suficient de aproape ca să -i observ roșul. 178
183
Credit unde se datorează
Trebuie să i-o dau lui Conner. A intrat într-o cameră care plutea în pragul haosului, iar
greutatea simplă a intră rii lui pă rea să îndrepte totul.
Tony nu l-a lovit pe Stanley, nu a ajuns izolat. Stanley a pă ră sit camera în ceea ce ar fi fost o
stare de rușine pentru oricine ar putea simți rușine. Cred că în cea mai mare parte s-a
simțit norocos că a supraviețuit incidentului cu doar cel mai mic indiciu de vâ nă taie pe
fiecare obraz.
Apoi Conner a avut curajul să se așeze cu Tony, care se înă bușa singur în fundul camerei.
179
184
Chiar l-a glumit să zâ mbească , ceva ce nu puteam face. Acum, câ nd ne pregă tim să ne
întoarcem în camerele noastre, să ne închidem, să că dem în privegherile noastre
singuratice, el vine la mine, îmi atinge partea mică a spatelui.
Da, știu că este o linie. Dar îmi face fața să se încă lzească - și altceva, de asemenea -- într-un
mod foarte bun. 180
185
Play It Cool
De parcă bă ieții îmi spun chestii de genul asta tot timpul - nu e mare lucru, nu? îi șoptesc
înapoi o simplă -
Jane, „Mulțumesc”, dar nu îndră zni să te întorci, arată -i câ t de roșie mi-a crescut fața, un
indiciu clar că nu sunt obișnuită cu astfel de complimente.
Îmbră că mintea este de fapt cea mai proastă vedere despre mine, câ teva kilograme de
gră sime, în toate locurile greșite (adică , coapsele mele, dar nu și sâ nii). Desigur, bunica
spune că am dreptate, o mă rime perfectă șapte. Mă rimea trei ar fi de preferat. 181
186
Totuși, mă simt aproape de dorit, cu respirația lui Conner pe gâ tul meu, cu vocea lui ca un
vâ nt cald în urechea mea.
187
Aproape că mă hotă ră sc că insomnia este mai bună decâ t monstrul, vino să bat la ușa care
se lovește în mijlocul frunții mele, cerșind o linguriță de Prozac. Știu ce trebuie să fac, dar
nu prea știu cum să o fac. Îmi verifică cusă turile, se asigură că nu sunt infectate. Sau
încurcat cu.
N-aș vrea să intri și să-ți găsesc din nou mâna atârnată de fire, asistenta
Nici eu nu vreau asta. Dar am nevoie de eliberare. Mi-am pă strat „arma secretă ” pentru o
noapte ca azi, câ nd nimic altceva nu va fi suficient. 183
188
Îl introduc chiar sub pielea încheieturii mele drepte, într-o singură venă albastră . Oh
Doamne! Insuficient! Ușor acum, de la dreapta la stâ nga, din venă cu venă , conectează
punctele. 184
189
Mă îndrept spre fereastră , mă așez pe scaun, încerc să disec întunericul cu ochii. Ce negru e
acolo!
Ș i câ t de verde este aici. Totuși, aproape că o pot suporta în seara asta, doar câ teva ore pâ nă
pot scă pa din nou.
Capul meu este ușor, plin de emoții, un amestec de poftă , iubire, mâ ndrie, ură , gelozie,
devotament.
Încă vreau să o protejez pe Emily, secretele pe care le-am împă rtă șit. Dar nu sunt sigur de
ce - ea s-a întors împotriva mea, s-a stricat și a mă rturisit fiecare detaliu al aventurii
noastre amoroase. Dr. Boston spune că nu va merge la închisoare 185
190
pentru că am trecut de vâ rsta consimță mâ ntului. Dar zilele ei de predare în liceu s-au dus
cu reciclarea.
Mă întreb dacă ceea ce am fă cut a fă cut-o să doară la fel de mult pe câ t m-a ră nit pe mine.
Doar echitabil, să schimbe ră u. Dar viața nu este corectă .
191
Viața nu este corectă
Tatăl meu mi-a spus asta de cel puțin o sută de ori. Viața nu este corectă și noroc? Acesta este
ceva ce creați.
A petrecut patruzeci și cinci de ani, creâ nd un monstru de noroc, muncind două sprezece
ore
zile, urâ nd fiecare minut pe care trebuia să -l dedice problemelor de acasă . Mama nu este cu
mult mai bună , dar mă car poate ră mâ ne calmă câ nd totul
devine urâ tă – ca în ziua în care am țâ șnit sâ nge pe noul ei covor berber. Uimitor, cum a
ocolit balta, a oprit curgerea cu un prosop și abia m-a atins...
192
eram impecabili. Schimbarea scutecelor și bă ile cu spumă pe care le-a lă sat în mâ inile bonei
noastre.
Leona și-a fă cut datoria „Mami” pâ nă câ nd eu și Cara am împlinit paisprezece ani. Era
plinuță , dră guță și îmi voi aminti mereu de ea cu o dragoste mult peste ceea ce ar putea
simți un copil pentru mama lui înlocuitoare. Câ nd Leona
193
Se împră știe în jurul meu ca praful. Inima îmi bate împotriva adâ nciturii din piept și mă
simt departe de lucrurile din viața mea care m-au adus în acest loc. Medicamentele mele de
seară nu au început încă . Mă ridic de pe scaun, în pas.
Unu, doi, trei, patru, la jumă tatea drumului pâ nă la zidul verde de pis. Cinci, șase, șapte, opt.
Pivot, apă sați reluare. Unu, doi, trei...
Îmi vine prin minte că în urmă cu doar câ teva ore, tot ce îmi doream era să plec de aici, să
mă tâ ră sc înapoi la Emily.
Am plă nuit să o bat cu cartea de vinovă ție, ară tâ ndu-i cum un glonț de .22 a afectat atâ t
trupul, câ t și psihicul. 189
194
lasă doar familia mea să plec acasă . Ș tiu că nu sunt pregă tit pentru asta. Deodată mă trezesc
prins de un val de greață .
dormi.
195
Duminica dimineata
Mă strec într-o pereche curată de blugi negri, o că mașă de lucru albastră cu nasturi.
Pieptă nați-mă , spă lați-mă pe dinți, gata pentru Dumnezeu.
Dar este El gata pentru mine? Amuzant, dar persoana care mi-a dat primul meu gust real
din Bunul Dumnezeu a fost dragul, gay Phillip.
L-am întrebat într-o duminică dimineață , acum un an și ceva. — Ș i într-un loc mergem după
ce murim? 191
196
Da, într-adevăr. Nu pot spune exact ce este El sau unde ar putea fi Raiul. Dar cred că există un
loc acolo pentru mine.
Nu avea deloc sens pentru mine, dar l-am urmat pe Phillip la biserică în acea dimineață și
ceva (cineva?) acolo mi-a vorbit inimii.
Ești în siguranță aici, a spus (El?). Fără judecăți, fără griji, ești unul dintre copiii Mei și o parte
specială a Marelui Plan. 192
197
Bine, Sună
Ca o telenovelă ciudată . Dar asta am auzit, sau poate am simțit-o. Nu știu. Nu-ți pasă . Ș i hei,
dacă greșesc, nimic pierdut.
Mă mâ ngâ ie să cred că ar putea exista ceva după ce închidem ochii pentru ultima dată ... o
lumină spre care să mergem.
Sper că Phillip a fă cut acea plimbare. Potrivit Că rții, tot ceea ce se cere este credința. El a
crezut, așa că ar trebui să fie Acolo, așteptâ ndu-mă .
198
Cred că lui Dumnezeu îi pasă mai mult de modul în care îi tratezi pe ceilalți decât de cine te
culci.
Nu o merit, pentru că nici mă car nu mă simt puțin ră u pentru ceea ce am fă cut. Știu că El
știe de ce. Sper doar să conteze. 194
199
Oricum, nu prea cred ca acest capelan în vizită . El este pur foc iad și pucioasă ...
200
Catolicii, de asemenea. Le-am testat pe ambele pe parcurs, în respect față de cele două pă rți
ale familiei mele. Mama nu era o biserică , evident, dar mama ei era un baptist din sudul
Texasului care m-a dus la o trezire sau două câ nd am fost o dată în vizită . Sfinte role! Cine s-
ar putea califica pentru Raiul lor ?
Oamenii lui tati erau iubitori de Papă , iar punctul de vedere al Vaticanului despre bine sau
ră u mă lasă și eu zguduitor. Pun pariu că tata e la liturghie chiar acum, strigâ nd Bucură -te
Maria pentru mine. 196
201
Nu a spus niciodată pentru ce, dar m-a așezat la masă cu un rege James cu urechi de câ ine,
m-a fă cut să citesc ore în șir. Cu voce tare. 197
202
Mai este și altul. Majoritatea femeilor aflate în această situație își continuă viața. Fă ră
gâ nduri secunde. Fă ră vină . Majoritatea celorlalte femei nu sunt eu. Mi-am cerut iertare
atunci. Inca nu stiu raspunsul Lui.
Încheietura mea rea palpita, iar cea bună îmi pulsa amintiri plă cute despre o agrafă .
Mă duc în vâ rful picioarelor spre uşă , ascult mişcarea în hol. Fă ră pași. Iese micul meu
prieten. De data aceasta o introduc chiar în spatele genunchiului, unde o fustă lungă o va
acoperi, astfel încâ t nimeni, în afară de Dumnezeu, să nu poată vedea. 198
203
Mă concentrez atunci când creierul îmi bate viteza. Am tăiat pentru a face fizic ceea ce simt
înăuntru. M-am tăiat să văd sânge pentru că îmi place. Nu - mi place să tai, dar nu pot să
renunț.
Am simțit toate acele lucruri, tă iate din toate aceste motive. Dar acum am tă iat din alt
motiv, mult mai substanțial. 199
204
Am tă iat câ nd cred că aud un copil plâ ngâ nd. Câ nd mă gâ ndesc
O aud pe mama strigâ nd. Este imposibil să știi aceste lucruri, dar să auzi
ei la fel. Și asta e ceva pe care nu-l voi descompune niciodată și nu voi recunoaște nimă nui
în afară de mine. Nebunul bipolar este un lucru.
205
Stau în spate
capelă . Este singura cameră suficient de mare pentru a ne gă zdui pe toți. Ș i prezența este
obligatorie. Chiar cred că salvează suflete? Dacă da, sugestia mea ar fi să nu te deranjezi. În
cunoștințele mele limitate despre religie, dorința de a schimba este o cerință .
Privind prin cameră , gă sesc doar câ țiva care s-ar putea califica. Justin, desigur. Câ teva fete
ale că ror nume nu le cunosc, cu râ njet beatific luminâ ndu-le fețele simple. Ș i - asta e ciudat -
Tony, care stă la două râ nduri mai sus. Mi se pare că „gay” și „Dumnezeu” fac colegi ciudați,
în sensul cel mai figurat, desigur. 201
206
Tony este mult mai mult decâ t ceea ce este la suprafață , asta e sigur. Mă întreb câ t de adâ nc
ar trebui să sap pentru a gă si totul.
207
Ce alte surprize mai are pregă tite Level One? Nu cred în Dumnezeu, nu cred în diavol.
Dacă nu vrei să o numeri pe mama mea. Poate fi sora lui Satan, presupun. Ce alta explicatie
ar putea exista cineva fierbinte pe dinafară , totuși solid înghețat sub piele. Nu destul de
uman.
Oricum, pot să -mi port Ralph Lauren șifonat. Este mai ră u decâ t am crezut, după ce a ră mas
încrețit în spatele sertarului de o duzină de zile. Cel puțin Dockerii mei nu dau semne de
maltratare. 203
208
Tot ceea ce. E bine să fii fă ră transpirație, să te simți din nou pe jumă tate om. Ajung exact
câ nd ministrul spune : Haideți
incepe. Întoarceți-vă ochii către Domnul, umpleți-vă inimile de bucurie, întindeți-vă pentru
răsplata voastră cerească.
Este un predicator pe panou și îl ură sc deja. Vă d un scaun gol din spate, mă bucur brusc că
am întâ rziat. 204
209
Nu-mi vine să cred ciuful din dreapta mea a lă sat un loc lâ ngă ea pentru mine. Mă instalez
în timp ce cei spă lați pe creier recită o rugă ciune uzată , nu
cu totul străin de mine: Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințit-se numele Tău...
Nu e ca și cum n-aș fi fost niciodată la biserică pâ nă acum. Pă rinții mei ne fac să mergem în
vacanțe, luptâ nd cu pă catul
de două ori pe an - în ziua în care Maria a nă scut, în ziua în care fiul ei a murit, așa că
povestesc. Totul pentru a mă salva? Dreapta.
210
Miroase a industrial...
Mă car suntem curați. Observ lungimea fustei ei, care acoperă prea mult, dacă
pică turi de sâ nge, indicii stacojii ale misterului care este Vanessa. Mă aplec pe spate și îi
privesc secretul curgâ nd.
211
Avem timp să ne amestecă m, bă ieți și fete împreună , ca și cum, acum sfâ nt, nici un gâ nd
indecent
ne-ar putea trece prin mințile amestecate. Genunchiul Vanessei îl perie pe al meu, stâ rnind
niște gâ nduri destul de nepotrivite. O voce amintește
că dere, un avertisment pentru Vanessa să -și ascundă încheietura. Dar nu o face, poate
pentru că nu-i pasă , sau poate pur și simplu nu vede.
212
Vanessa își smulge brațul. Nimic. Nu vă faceți griji. M-am înțepat cu o unghie. Ochii ei
tră dează minciuna.
închide. 208
213
Tăierea Vanessei
Ș i singurul lucru pe care pot să -l fac este să -l ară t cuiva care se ocupă - să o tră dez
inamicului. Nu chiar o opțiune. Nu aș vrea să spună despre mine. Așa că ridic din umeri.
"Sper să nu se infecteze. Ar trebui să tă iați acele unghii!" Da, mamă, o voi pune în partea de
sus a listei mele. Imediat după folosirea atei dentare.
Conner întreabă: Sunt într-adevăr necesare slujbele de duminică? Ce se întâmplă dacă spui că
nu vei veni ? Te vor închide, vor arunca cheia?
„Te-ar lă sa înapoi la un nivel”, ră spund eu, ca expert rezident. 209
214
Înapoi la a fi mare
"Numai dacă ești la Nivelul Unu. Dar hei, norocos, am fost promovat la Nivelul Doi.
Așteaptă . Poți să joci biliard, să te uiți la televizor."
Fara gluma? spune Conner. Și ce primești pentru a ajunge la Nivelul Trei? 210
215
Poate voi trece peste nivelul trei, comentează Conner. Nivelul patru? „Aceasta este tabă ra în
să lbă ticie – Provocare prin alegere, o spun ei”.
Vanessa intervine: Dacă termini Provocarea, obții Nivelul Cinci. „Ș i atunci”, adaug eu, „este
câ nd te-au lă sat să pleci definitiv de aici”. 211
216
Se pare că ar fi mai ușor să aștept până când voi împlini optsprezece ani, observă Conner. Nu
atât de mult, doar șase luni, două săptămâni, trei zile.
Vorbește pentru tine, spune Vanessa. Mai sunt unsprezece luni până la ziua mea de naștere. Și
nu plănuiesc să sărbătoresc acea petrecere aici! Voi ieși cu mult înainte de atunci.
— Probabil că mă vor da afară să ptă mâ na viitoare, spun eu. „Ieri i-am dat iadul tată lui meu,
iar el plă tește factura. „Desigur, i-am fă cut trenul vinovă ției foarte bine”. 212
217
E timpul să pleci
Camera, ca să o poată transforma înapoi într-un loc unde să mă nâ nce prâ nzul. Mă ofer
voluntar să ajut. Nimic mai bun de fă cut decâ t să pliezi mesele, să așezi scaune în jurul lor.
— Fata aceea este ceva special, spun eu. „Mă întreb care este povestea ei.”, 213
218
"Exact. Ea pare atât de întemeiată, în comparație cu alți ratați de aici." Aș putea spune
același lucru despre tine. Dar ai încercat și tu să te îndepărtezi. Nu ai făcut - o?
„Da. Am eșuat și lamentabil. Unele lucruri necesită practică . Sinuciderea, unul.” Conner
râ de. ai dreptate . Și cine știa? Data viitoare voi fi mai mult
atent. 214
219
Despre atingerea nivelurilor și ieșirea din acest loc mă face să vreau să mă pun pe o cale
rapidă că tre libertate. Bă nuiesc că asta înseamnă să mă deschid în grup, să reușesc la
școală , lucru pe care l-am reluat să ptă mâ na trecută , sperâ nd că aș putea ajunge din urmă
după ce am ratat atâ t de mult.
Nici mă car n-am spart o carte de peste o lună . Reviste, da. Mulți dintre cei în spital și am
împrumutat un Cosmo sau două de la prietena mea Dahlia. Chestii destul de blâ nde, pentru
ea. Hustler este mai mult stilul ei.
Am vă zut câ teva dintre ele, mulțumită iubitului Trevor, care le-a redus cu cinci degete de la
magazinul local de bă uturi. 215
220
Nu pot să cred că femeile s-ar lă sa fotografiate așa! Nimic „artistic” despre scenele false de
viol sau despre culcarea goală cu un câ ine. Este pur urâ t. Ș i totul pentru bani.
Nu sunt sigur ce vreau să fac pentru bani câ nd ține de mine să fac. Nu sunt sigur ce pot face,
trecâ nd alb în albastru. Dar nu intenționez să -mi folosesc corpul pentru a o face. Plă nuiesc
să -mi folosesc creierul bipolar. 216
221
Luni dimineață
Treziți devreme, duș, mic dejun la șapte și jumă tate. Nu este atâ t de diferit de a tră i acasă ,
cu excepția faptului că nimic nu este la alegere, totul este coregrafiat, pâ nă la să punul pe
care îl folosim, pasta de dinți care ne este permisă , cantitatea exactă de ouă pe farfurii
noastre.
Cursurile, de remediere pentru mulți de aici, încep la nouă . Norocosul de mine. Luna liberă
nu m-a lă sat prea mult în urmă , ceea ce înseamnă că pot fi cu grupul avansat și asta îl
include pe Tony.
împletite, în interiorul lui. Cu câ t îl cunosc mai mult, cu atâ t îmi place mai mult de el. Primul
meu prieten gay. 217
222
Nu am avut niciodată prea multe în privința prietenilor pâ nă acum. Câ teva iubite mici,
nebuni din armată , toți și greu de pă strat atunci câ nd schimbi bazele ca hainele. Dar sunt
aproape blocat aici pentru o vreme. Un prieten pare a fi un lucru bun de a avea și cred că
am doi.
223
O jumă tate de duzină de gemete ră spund la cererea lui, dar îmi place să -mi pun pă rerea pe
hâ rtie pentru ca lumea să o citească . Conner ridică mâ na. 219
224
Cum este diferit decât călcând peste tot procesul echitabil al unui așa-zis adult?
Domnul Hidalgo își drese glasul, consideră cum să -i ră spundă unui student ca fiind
impertinent -- totuși politicos și cumva corect, în context - ca
Conner. 220
225
Bine, ar fi trebuit
Mi-am ținut gura închisă , am scă pat de flux, mai ales în prima zi la cursul domnului Hidalgo.
Dar trebuie să știu
ceea ce face ca fiecare profesor să bifeze. Unora le pasă foarte mult de procesele de
raționament ale elevilor lor. Alții doar se țin de cei trei R--învă țare din memorie, recitare,
retorică . Aici, nu mă așteptam să gă sesc un discernă tor
profesor. Dar domnul Hidalgo pare destul de rezonabil. Mi-a permis chiar să extind tema
„procesul echitabil și minorii”. De ce îmi pasă , oricum? „Viața” nu a însemnat mare lucru în
ultima vreme. Nu am habar de ce 221
226
Efort de duplicare
Este o adevă rată pierdere de timp, una pe care îi vă d pe ceilalți se mâ ndresc neobișnuit cu
care vă rsă greșeli, care trebuie anulate înainte de a-și preda hâ rtiile. De ce nu o faci corect
de prima dată ? Lucrâ nd în jurul nodului de la gâ t, scriu:
Dar unde au scris că trebuie să aibă cel puțin optsprezece ani pentru ca acele reguli să se
aplice? Oare ar fi găsit o astfel de prevedere justă, când mulți patrioți ai vremii, care au murit
în numele libertății, erau ei înșiși doar băieți? Am făcut același argument 223
228
înainte, într-o altă școală , cu un alt profesor. La fel ca ea, domnul Hidalgo este cool cu
pă rerea mea.
observații și transmise
Așteptă ri mari - grozav, m-am ars din nou. Ai crede că pâ nă acum aș fi învă țat să nu obțin
rezultate. 224
229
Acolo unde performanța insuficientă este o artă . Nu că succesul nu este posibil pentru
acești oameni, că nu sunt deștepți.
Dacă Justin ar putea să treacă de fetișul lui Isus, probabil că ar fi un vră jitor al algebrei, dar
atâ t de liniar
gâ ndirea intră în conflict cu idealurile sale patrudimensionale. Apoi este Nathan, ale că rui
teorii neconvenționale despre vizitarea extraterestră sfidează legile cunoscute ale științei:
ET, creierul din spatele creației.
Tony, cel puțin, este înră dă cinat în realitate, oricâ t ar fi pă rerea lui, împletită cu
sexualitatea sa incertă . 225
230
Își pune bine cuvintele pe hâ rtie; scrie cu claritate și pasiune; nu se teme să ne spună ce
simte:
vine fără protecția unor legi care, de asemenea, ne înrobesc definindu-ne pe noi - feminin,
masculin; creștin, islamic; Bun rau. Totul la pofta unei minorități fragile.
231
dacă nu pentru Phillip. Acum se aștepta la lucruri grozave de la mine. Și fiind un fost
profesor de facultate, a fost doar domnul care să mă învețe. 227
232
M-a învă țat elementele de bază -- algebră , biologie, istoria SUA. M-a învă țat extras-- trig,
afacerile lumii chimie. M-a învă țat cele necesare -- filozofie, religie, psihologie.
Aș fi putut învă ța de la el pentru totdeauna. Dar nu am avut pentru totdeauna, doar doi ani
aproape perfecți, ani care ar fi putut fi perfect perfecți, cu excepția faptului că s-a
îmbolnă vit atâ t de mult. Nu sunt sigur cum am reușit să evit toată chestia aia virală
vicioasă . Pe de altă parte, poate că nu am fă cut-o. Nu pot decâ t să aștept și să vă d. 228
233
Despre asta, nu zilnic. Lucrul ciudat este că nu prea îmi mai fac griji, nu cu Phillip plecat.
Aceasta a fost cea mai mare îngrijorare a mea din ultimii doi ani. Habar n-aveam ce aș face
câ nd va muri. Mă pusese în testament, dar fiul să u a contestat și a câ știgat, revendicâ ndu-și
casa și toate posesiunile.
Da, Phillip a fost că să torit o dată , pe vremea câ nd majoritatea bă rbaților gay ră mâ neau în
dulap, cel puțin cu familia și prietenii, ducâ ndu-și nevoia de a fi cu alți bă rbați în pă rțile mai
întunecate 229
234
a orașului - bă i, baruri, alei din spate și mașini. Nu e de mirare că SIDA s-a ră spâ ndit așa
cum s-a întâ mplat. Tuturor le era frică să vorbească despre asta. Dacă soția ar afla?
Phillip era unul dintre cei curajoși care nu suporta să se strecoare pe furiș. Așa că i-a spus
soției sale, care a fugit prompt să -i spună preotului și să divorțeze, în această ordine.
Bietul Phillip și-a pierdut soția, fiul, prietenii și biserica, toate în câ teva zile. Din fericire,
universitatea la care a predat era în San Francisco. Cel puțin și-a pă strat slujba. 230
235
Mă readuce la eseul meu: „The Patriot Act, Who Cares?” Scriu: Cred că este complet încurcat
faptul că polițiștii pot aresta pe oricine doresc, doar pentru că nu le place cum arată o
persoană. Dar ce este, mai exact, atât de nou în asta? Singura diferență pe care o pot vedea în
conformitate cu Patriot Act sunt autoritățile
Nu trebuie să spui nimănui că l- au distrus pe tip. Îl pot ține zile, chiar săptămâni, și nimeni
căruia îi pasă de el nu va ști unde a plecat . 231
236
Când va renunța America să trăiască în umbra 9/11? Când vor decide oamenii ei să nu mai
trăiască în frica zilnică? Când se vor gândi
de două ori despre cine ar trebui să se teamă -- un terorist care ar putea fi la o mie de mile
depărtare, sau vreun politician american, naiba -- gata să se uite în spatele ușilor închise? 232
237
Scrierea de eseuri
De obicei este ușor pentru mine. Dar îmi este greu cu acesta, din câ teva motive. Primul este
tata, care se luptă cu teroriștii pe terenul lor de câ nd s-a pră bușit 9/11. Întrebați-l, Patriot
Act nu face suficient pentru a menține America în siguranță . Întreabă -l, ar trimite fiecare
„cap de prosop” înapoi de unde au venit, cu o oprire la Guantanamo pentru un mic
debriefing.
A doua este bunica, care vorbește destul de mult în privința confidențialită ții pacientului și
a nevoii de a pă stra dosarele medicale inviolabile. Ș tiu că nu aș vrea ca oricine să poată
arunca o privire la al meu. 233
238
E nebună , știi.
S-ar putea foarte bine să fiu nebun, dar managerul de la McDonald's nu are nevoie de aceste
informații pentru a decide dacă pot să ră sturn burgeri. Nu ca și cum aș fi speriat pe cineva
pentru că s-a plâ ns că cartofii pră jiți sunt grasi. Cel puțin, nu cred. 234
239
Totul se întoarce mereu la ea, nu-i așa? De multe ori, împiedicâ ndu-se prin oraș, fă ră
medicamente pentru a-și stabiliza schimbă rile de dispoziție schizofrenice, ară ta ca o
nebună obișnuită - genul care doarme în parc, să pat prin coșurile de gunoi pentru cină și
vorbind cu porumbeii de parcă ar putea ră spunde. De fapt, ea a fă cut toate acele lucruri.
Uneori, polițiștii vor privi în altă parte. Alteori, o zi proastă sau orice altceva, ei decid să -i
trezească pe „nebunii”, să -i dezvolte, să -i tragă , indiferent de dispoziția lor. Din câ nd în
câ nd, dacă nenorocitul se jignește și pune un fel de apă rare, polițistul trece peste bord. De
mai multe ori, mama a venit acasă cu vâ nă tă i. 235
240
Dar dacă într-una din acele momente nu s-a întors niciodată acasă și nimeni nu știa unde a
fost dusă ? Are pă r roșu, ochi verzi, nu are legă turi cu mijlocul
Est. Dar în conformitate cu Patriot Act, toată lumea este un joc corect.
Nu am nicio problemă cu creșterea securită ții pentru a menține această țară în siguranță .
Dar cum decidem cine reprezintă o amenințare? Ș i--întrebare mai mare-- cine decide? 236
241
Nu ai scris nimic,
Vanessa. Treci greu
Noțiuni de bază?
Aș putea să -i spun tot ce tocmai m-am gâ ndit, dar asta ne-ar duce pâ nă la prâ nz. "Doar îmi
organizez gâ ndurile. Tind să scriu cea mai mare parte din capul meu."
El zambeste. Bine. Dar nu - l lăsa să se piardă acolo înăuntru. Aș dori un prim draft astăzi.
Mă uit în jurul clasei. Conner a terminat deja. Îmi dau seama după expresia mulțumită de pe
chipul lui. Tony mâ zgă leește. Presupun că știe ce vrea să spună . 237
242
Alții mestecă creioane, uitâ ndu-se în spațiu. Nu vreau să ară t la fel de împră știat ca ei, așa
că încep:
Evenimentele care au avut loc pe 11 septembrie 2001, ne-au modificat viziunea „ plăcintă pe
cer ” . Faptul trist este că nimeni este complet sigur. Toți voi muri într - o zi. Ce e _
important este modul în care alegem să trăim până în ziua judecății noastre
vine... 238
243
Medicii spun că fac progrese, dar ei definesc asta. Cred că sunt în mare parte peste Emily,
așa că ceva în mine s-a schimbat. Nu ma mai simt nebun de dorinta pentru ea, deranjat de
incapacitatea mea de a o vedea, de a vorbi cu ea. Nu am auzit ce s-a întâ mplat după ce ea a
că zut, și-a recunoscut vinovă ția. Nici mă car un cuvâ nt, deși l-am implorat pe dr. Boston să
ignore regulile, să mă rească detalii despre distrugerea auto-impusă a lui Em. În ciuda
relației noastre, susține ea, știi că nu pot
244
Odată ce am ajuns chiar atâ t de departe încâ t să mă întind peste biroul ei, să -mi sprijin ușor
mâ na pe a ei și să -i spun: „Atunci învață -mă cum
să nu-mi pese de cineva care a fost totul pentru mine. Tot ce vreau este să știu că e bine.
Este prea mult să ceri?"
Ea tresă ri, dar nu și-a mișcat mâ na. Nu. Dar este mai mult
245
Singura cale
Ca să -mi gă sesc ră spunsurile, să înveți ceva mai mult, înseamnă să faci tot ce este necesar
pentru a lă sa Nivelul Trei să mă scoată pe ușa din față .
Mi-am înghițit cea mai mare parte a mâ ndriei, îmbră cat în transpirație, acoperit gol cu fiori,
unii dintre ei mult prea obsedați să -i verific pe alți tipi.
Este mai ră u decâ t orice vestiar de fotbal, pentru că , în timp ce jocul poate fi grosolan,
pervers
246
să te întâ lnești prea aproape. Totuși, ră mâ n cordial. Nu este nevoie să -ți faci dușmani. În
plus, la jumă tatea drumului cu Aspen Springs
planul de joc mi-a adus nivelul doi. Neimpresionant. Amuzant, nu am regretat niciodată că
nu
învă țâ nd ping-pong pâ nă acum. Chiar și Stanley mă poate învinge și nu am nicio idee cum -
este prea gras pentru a se mișca repede, așa că trebuie să aibă mai mult de-a face cu spin-ul.
Tot ceea ce. Pierzâ nd
247
Acum trebuie să -l conving pe dr. Starr. Bulldogul mă așteaptă chiar acum, stâ nd câ t de
departe de scaunul pacientului îi permite peretele, de parcă „sinucigașul” ar fi contagios. A
lucra cu buldog necesită mai mult decâ t îndemâ nare.
Este nevoie de subtilitate. — Bună ziua, doctore Starr. Ară ți minunat în nuanța aceea de
maro. Bine, nu grozav.
248
Nu vreau să vorbesc despre Cara, dar jucă m după regulile Dr. Starr. Am închis ochii, i-am
vă zut pe gemenii mei
249
Vâlvă în sală
Voci. Strigă te. Mișcarea picioarelor și zgâ rietura ghearelor de linoleum. Câ inii pot însemna
un singur lucru: o că utare de droguri. Îmi scot capul pe uşă , că utâ nd sursa acestei emoţii.
Uniforme, cu arme reale atașate. Doi ciobani germani, adulmecâ nd pe coridor, cerâ nd să
intre în camere care, râ nd pe râ nd, se golesc. Bă ieți, unii pe jumă tate îmbră cați. Fetelor, la
fel. Ceea ce cu siguranță face o impresie asupra bă ieților.
250
Hei, Stanley, țipă ea înapoi. Unele pentru tine, dar mai multe!
În ciuda situației, toată lumea trebuie să râ dă . Toți, adică , cu excepția lui Todd, care tocmai
a fost scos din camera lui, cu fața în că tușele de metal.
mâ ini, de un deputat înalt și un ciobanesc german scund. Mi s-a pă rut că pă rea învă luit
ultima dată câ nd l-am vă zut, dar nu m-am dus deloc acolo. 246
251
Că utarea continuă . Poate că și-a împă rțit contrabanda, pâ nă la urmă . Între timp, apar Paul
și Kate. Pe jumă tate îmbră cați sau complet îmbră cați, suntem conduși spre sala de mese,
unde ni se cere să așteptă m pâ nă câ nd operația se termină . O înțepă tură , în primul RTC din
Reno - rezidențial
252
Paul și Kate se plimbă în cercuri nervoase în jurul fulgilor Aspen Springs grupați. Pe hol,
aud înă bușitul
vocile copiilor mai mici – toți sub doisprezece ani – care tră iesc într-o aripă diferită .
Majoritatea dintre ei au suferit abuzuri: fizice, sexuale sau (vă rugă m să specificați) altele.
248
253
Care Mă Ia înapoi
Acasă la Ma, un șir de „unchi” și prietenii lor. Reno, oricâ t de mic este, gă zduiește o mare
varietate de pervertiți. Gâ ndiți-vă câ ți sunt
trebuie să fie pe această planetă să racă și bolnavă ! Partea cea mai proastă este că , din
moment ce oamenii de știință ne spun că pervertiții nasc pervertiți, aproape că trebuie să -ți
pară milă pentru ei.
Pervertii nu se nasc, sunt creați. Mi-aș dori să pot oferi fiecă rui copil genul de copilă rie pe
care nu am avut-o - una plină de jucă rii, că ldură , dragoste. 249
254
Apropo de dragoste, vine Vanessa. Nu numai că o iubesc, dar, oricâ t de amuzant sună , cred
că sunt îndră gostită de ea. Nebun
Dar cum altfel pot explica felul în care transpiram câ nd ea este aproape, felul în care caut
oportunită ți pentru a face asta?
Hei, Tony, aproape oftă . Păcat de Todd, nu? Am crezut că a trecut peste toate astea. Ș i în timp
ce ea vorbește, mă tremur la un strop rece de sudoare. 250
255
Privește-l pe Tony
Așa că vorbesc despre Todd. „Este trist cum oamenii își dau viața metanfeminei. Adică , dacă
ai de gâ nd să te sinucizi, există modalită ți mai rapide decâ t să lași ceva să -ți mestece
creierul, câ te un lobul.” 251
256
Majoritatea oamenilor nu
257
sigur in ce cred,
258
de șaizeci de ani, apoi să te încrești, să mori și să fii nimic mai mult decât o amintire - dacă
ești
Ei bine, acea conversație a luat un mm brusc ascuțit. Îl privesc în ochi, gă sesc sinceritatea
totală și nevoia ca cineva să -și împă rtă șească interogarea universală . — Sigur, Tony. Cred
că sunt mai multe. Mă întreb dacă e „aici” sau „acolo”. 254
259
Apropo de Acolo
Stanley a încolțit un tip scund și zâ mbet, pe care îl tot numește „Purici”. Paul se mută
înă untru, strigâ nd lui Stanley să tacă dracului și să meargă să-l așeze pe acesta afară. Flea se
retrage într-un colț pentru a zâ mbi în direcția lui Stanley, ceea ce stâ rnește totul din nou.
Stanley stă în picioare, se îndreaptă în direcția lui Flea. Paul îl urmă rește pe Stanley,
avertizâ ndu-l: O să - ți pară rău, ticălosule. Kate se îndreaptă spre
Tony mă împinge înapoi spre perete. Asta va fi urât. Stai în spatele meu. 265
260
Are dreptate, în timp ce Paul îl luptă pe Stanley, valorificâ nd un corp gras cu propriul lui, nu
atâ t de subțire.
Camera se dizolvă în urlete în timp ce Flea înaintează , Ha-ha, idiotule. Ș i Kate îl ia
Încep să plâ ng pentru că locul ă sta este nebun, iar dacă sunt aici, trebuie să fiu și eu nebun.
Tony se întoarce, își înfă șoară brațele în jurul meu. Nu plâ nge , Vanessa. Totul e bine. Voi fi
mereu aici pentru tine. 256
261
S.U.A. Nu! Amâ ndoi aveam un singur scop real în minte: atenția, în special din partea
tată lui, care pă rea să creadă că rolul lui familial cere respect. Este greu să respecți pe cineva
care conturează așteptă rile fă ră a ține cont de fezabilitate.
Dar nu mă duc acolo, așa că voi încerca să -l potolesc pe buldog. „Cara este stră lucitoare, nu
voi nega asta. Ce am 257
262
Nu înțeleg de ce simte nevoia să mă supere, de la haine la aparate stereo la cele mai bune
roți bune
Banii bă trâ nului tată se pot cumpă ra... „Așa cum mă hotă ră sc că poate că mai este ceva în
poveste pe care aș dori să -mi mă rturisesc pâ nă la urmă ,
Telefonul doctorului Starr sună. Un minut... uh-huh... Oh! Pe drum. Sony, Conner. Se pare că
am terminat ziua. 258
263
Aproape își ră stoarnă fotoliul mare, trece rapid spre uşă . Ceva major s-a întâ mplat undeva
în clă dire, asta e sigur. Cine știa că buldogul se poate mișca atâ t de repede? Mă întreb ce ar
trebui să fac - să ră mâ n sau să urmez?
Ea sprintează pe hol, pompâ ndu-și mâ inile înainte și înapoi. Stai în spatele meu și nu te
amesteca.
Apoi, pentru sine, la ce se gândeau? Acesta nu este televizor . '
264
Câ ini, polițiști și distrugeri? Ș i am ratat toate astea, sub interogatoriul Dr. Starr... întâ lnirea
noastră să ptă mâ nală unu-la-unu?
Ea se învâ rte la dreapta spre grindină , mormă ie pe sub ră suflare: La naiba dacă o să
265
Nu din nou
Această cameră este un cadru pentru nebunie. Paul și Kate au câ țiva tipi pe podea. Unul
este Stanley.
Așa că iată -l, sub genunchiul substanțial al lui Paul. Micuța Kate a dovedit că este mai mult
decâ t șoarecele care pare a fi.
Ș i în dreapta mea, chiar în interiorul ușii, Tony o ține pe Vanessa ca și cum ar fi un obiect.
Cu siguranță există mai multe în această relație decâ t s-ar putea ghici. Ca Dr. Starr
266
Ma alatur lor. "Deci, bă ieți, ați putut vedea vreo acțiune? Am ră mas blocat în confesional.
Îmi puteți spune ce sa întâ mplat?"
Bănuim că a fost o criză de metanfetamina, spune Tony. L-au scos pe Todd de aici cu cătușe.
Restul este doar Stanley.
Îi vedem pe dr. Bellows și pe dr. Starr cum îl eliberează pe Stanley din strâ nsoarea lui Paul.
Încă o zi bizară la
Aspen Springs. 262
267
Auzim de la Justin, care a auzit de la Dahlia, care a auzit de la cine știe cine, că furnizorul lui
Todd era fratele lui, care a ascuns metanfetamina într-o periuță de dinți cu mâ ner gol. Cum
a fost descoperită această înșelă ciune va fi dezbă tut să ptă mâ ni întregi. — Probabil un test
de pipi la întâ mplare, nu crezi?
Asta, sau fratele lui a fost arestat și s-a transformat în narcotizator, spune Conner. Vanessa
are o altă teorie. Poate că vinovăția a luat ce e mai bun din el. 263
268
Eu și Conner râ dem. „Cranksterii se simt rareori vinovați pentru ceea ce fac. Mai probabil,
el s-a simțit mâ ndru de el însuși -- îngâ mfat, chiar -- că a scă pat cu asta.
Da, până când câinele a intrat pe ușă, adaugă Conner. Apoi probabil s-a simțit ca un prost
total. Doamne, el a ajuns deja la nivelul trei, nu - i așa?
"Da, şi hei, ghici ce! Am fă cut şi eu. Dr. Boston mi-a spus ieri." Și eu, spune Vanessa. Sper că
asta înseamnă să plec de aici în curând. 264
269
Nu Le spun
Singura condiție a statutului meu de Nivel Trei nou dobâ ndit-- o interacțiune de succes cu
tată l meu, care vine în vizită mâ ine.
Pentru a renunța la stres din cauza gâ ndului, întreb: „Ai vizitatori care vin?” Vanessa
ră spunde: Bunica mea va fi aici. Abia aștept să o văd
Conner dă din cap, înțepenit ca un manechin. Mama mea a fost în sfârșit de acord să vină. Aș
prefera să nu o văd, dar trebuie să o fac pentru a ajunge la Nivelul Trei.
270
Șase săptămâni, dați sau luați. Nici măcar nu a cerut să mă vadă până acum
Vanessa pufnește. Se pare că mama ta este aproape la fel de minunată ca a mea. „Niciunul
dintre ei nu ar putea fi pe jumă tate la fel de ră vă șit ca al meu”, spun eu.
Va trebui să comparăm notele într-o zi, spune Conner. Ești în, Vanessa? Înfruntă culoarea
morții, răspunde ea, Vorbind despre mama o face reală. 266
271
Perspectivă majoră
În doar șase cuvinte. — Ei bine, într-o zi vom schimba poveștile. Îi ofer Vanessei cel mai
captivant zâ mbet al meu, iar ea încearcă să -l returneze.
Conner joacă jocul, îl joacă bine. Nu e nevoie să facem schimb, într-adevăr. Am destule povești
pentru noi toți. Și dacă îl includ pe tatăl meu, asta ne va ține
distrat ore întregi. Oh, hei. Apropo de divertisment, iată că vin medicii buni, arătând destul de
tulburați. Să presupunem că cina va întârzia? 267
272
Aș spune că este un dat. Dr. Starr și Bellows mă tură prin cameră , cu fețele roșii și piepturile
pufă ind. Corpurile se mișcă pentru a le lă sa să treacă , un val de agitație. În regulă, toată
lumea, înapoi în camerele voastre, ordonă dr. Starr. Cina va fi puțin târziu în seara asta, dar
îți promit că nu vei fi foame.
E o iubită obișnuită ! Oamenii încep să treacă pe lâ ngă ei, iar în timp ce Vanessa se mișcă să
li se ală ture, eu îi iau mâ na. „Ț ine minte, nu ești
singur.” 268
273
Doar o alta zi
Încerc să -mi țin capul deasupra apei - apa azurie în care alunec acum. Prea multă confuzie.
Prea mult suparat. Prea mult timp fă ră un reglator de dispoziție. Sunt sigur că nici eu nu
sunt singurul. Pill Patrol ar fi bine să -l pună în viteză .
Conner spune că este aici de șase să ptă mâ ni, ceea ce înseamnă că am fost aici cel puțin
șapte, poate mai aproape de opt. Ș i nu mă simt mai bine. Nu te simți vindecat. Nu te simți
mai clar. Aș putea să stau într-un loc ca acesta pentru totdeauna și să nu mă fac niciodată
bine. 269
274
Nu ești singur, spune Tony și cred că el crede asta. Sunt aici pentru tine. Ș i vreau să cred
asta. Nu plâ nge , Vanessa. Dar acum nu mă pot abține să plâ ng. 270
275
Voi recunoaște
Prin lacrimi curgă toare, Tony a devenit mai mult decâ t un prieten pentru mine. El este o
planetă stră lucitoare pe cerul întunecat al existenței mele. Vă zâ ndu-l cumva, chiar și cu
defectele lui variate, mă inspiră speranță . Sunt mai bine să -l cunosc.
Conner, de asemenea, deși seamă nă mai mult cu o stea îndepă rtată , stră lucitoare, dar rece
la distanță ; frumos în perfecțiunea lui, dar probabil să ardă prea puternic, se stinge. Mă
întreb de unde a venit, ce unire aleatorie a energiilor a creat o asemenea complexitate
276
și mă întreb ce fel de mamă este. Aș prefera să nu o văd deloc, dar trebuie să... Acum că mă pot
raporta complet. Dacă includ povești despre tatăl meu, ne vom distra...
Poveștile despre tati sunt lucrurile din care sunt fă cute filmele. 272
277
De Cră ciun - un eveniment neobișnuit în sine. Probabil l-am vă zut în vacanțe de două -trei
ori de-a lungul anilor. Am muncit și am muncit pentru a face casa frumoasă cu lanțuri de
hâ rtie, beteală , lumâ nă ri de la un dolar, bastoane de bomboane și un sat de turtă dulce de
casă .
Tati a sosit în Ajunul Cră ciunului, cu brațele încă rcate cu cadouri - înfă șurat în ziar,
înveselit de fundițe colorate. Am vrut să le deschidem chiar atunci și acolo, dar ne-a fă cut să
așteptă m pâ nă dimineața, pentru că cele mai bune lucruri merită să le așteptăm. Ne-am
trezit plini de neră bdare, am alergat la bradul de Cră ciun. Tati ne-a întors, ne-a fă cut să
marșă m pe grindină cu respect pentru sensul zilei. 273
278
Ne-am așezat pe podea, cu cadouri împachetate în ziar în poală , imaginâ ndu-ne toate
lucrurile minunate din interior. Le-am deschis cu grijă , decojind straturi din spate de hâ rtie
de ziar pâ nă am ajuns la cutii, am tă iat banda scotch cu unghiile, am ridicat clapele și fiecare
dintre noi am gă sit...
Un MRE (Meal, Ready to Eat-- curcan, umplutură și sos de merișoare, în pungi de folie); un
bar Hershey; și o mâ nă de carcase de gloanțe, pentru că asta primesc oamenii mei astăzi. Ș i
încă ceva: o bucată de hâ rtie cu un mâ zgă lit de mâ nă Te iubesc,
Tata. 274
279
zvârcolirea și Întoarcerea
Fiecare bulgă re din această saltea un bolovan pe spatele meu, fiecare încrețitură din cearșaf
câ te două câ te patru în umă r, somn negat de teama de ceea ce va aduce vizita de mâ ine.
Închid ochii, încerc să mă concentrez în schimb asupra evenimentelor de astă zi, gă sesc o
oarecare uşurare, evocâ nd chipul Vanessei. Dar apoi vin viziuni ale unei alte fețe, alb-negru,
cadru cu cadru, ca într-un vechi film noir. Întuneric, dragostea mea pentru ea a fost foarte
întunecată , o sursă de rușine secretă .
Mă dau jos din pat, mă duc la fereastră , mă uit la o scenă suprarealistă - lumina lunii, iar în
stră lucirea ei stinsă , indicii 275
280
de fulgi de dantelă . Sfâ rșitul lunii martie și ninge. Schiori de primă vară
281
O Voce Mă trezește
Sunt Kate, care îmi zdrăngănește barele. Trezește-te, Sykes. E aproape opt și ai ratat micul
dejun. Dr Starr vă va acorda o pauză
astăzi. De obicei, pierderea unei mese vă va aduce o scădere de nivel. Știu că nu vrei asta, așa
că trage
Mă trezesc, încerc să cură ț ceața Ativan, ridicâ ndu-mă în capul meu, lă sâ nd frica la locul ei.
Visele pe care nu le amintesc au stâ rnit o altă parte din mine. Mă hotă ră sc să o las pe Kate
să vadă . Fă ră un cuvâ nt, arunc înapoi 277
282
pă turile și se urcă din pat, pijamale îndreptate țeapă n în direcția lui Kate. Ea doar
283
Bat la ușa doctorului Starr. Vocile din interior se estompează în negru. În ciuda Lauren
zdrobită , mă întind după o oarecare aparență de mâ ndrie.
Intră, Conner, sună dr. Starr, dar mâ na mea alunecoasă bâ jbâ ie clanța și tata, în partea
îndepă rtată a ușii, o deschide, tră gâ ndu-mă spre el și chiar lâ ngă el. Este cel mai aproape pe
care l-am avut vreodată
Imediat, își revine în fire, smucind înapoi. H-bună, fiule. Ma bucur sa te vad. Fiecare mușchi
se încordează , parcă
Aș putea încerca să -l îmbră țișez sau ceva pervers de genul ă sta. „Bună , tată ”, ră spund eu,
trecâ nd, de asemenea, pe o scurtă inversare. 279
284
Fața mi se aprinde și cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. — Ș i vă d că ești încă o
că țea supremă .
Atins. 280
285
Ei bine, ouă le sunt aproape că lduțe, dar substanța asemă nă toare untului nu se va topi pe
pâ ine pră jită . Totul mă nă ruiește, încercâ nd să cad.
Starea de spirit este, de asemenea, rece. Prea multă emoție ieri plus o livrare cu întâ rziere
medicală Dacă toți ceilalți se simt ca mine, toți vrem să ne întoarcem la culcare.
Ș i apoi, desigur, avem de rezolvat o zi de vizită . Bă nuiesc că câ țiva dintre acești ciudați le-ar
plă cea să -și vadă familiile venind sâ mbă tă . 281
286
Dar bă nuiala mea este că cei mai mulți dintre ei se gă sesc aici din cauza scenei de acasă .
Cineva trebuia să -i verifice... de genul cine s-ar oferi voluntar?
Dincolo de cameră , Vanessa își culege ouă le, de parcă ar că uta gâ ndaci. Ea stă singură , ca
întotdeauna
secrete pe care refuză să le spună . Mă întreb dacă să -și facă mama „adevă rată ” este singurul
lucru de care îi este frică . 282
287
Eu am a mea
Temeri de înfruntat în câ teva minute, principala fiind că o voi sufla din nou. Nici nu mi-am
dat seama câ t de supă rat eram pe tată l meu pâ nă câ nd ne-am distanță de trei picioare.
Anthony, băiete, ai temperamentul lui Ceccarelli pe care obișnuia să spună mama. Ai grijă,
altfel te va arde devreme, la fel ca tatăl tău.
Unul dintre puținele lucruri pe care le amintesc despre el, de fapt, a fost temperamentul lui.
Ar fi venit acasă la mama mai puțin...
288
aruncă-i servieta. Emma? Închide televizorul și scoate-ți fundul aici. Ce faci mai exact toată
ziua, în afară de telenovele?
Atunci a crezut că telenovele erau tot ce fă cea ea. Știam că ea joacă cu mulți ani înainte ca el.
Am venit acasă de la școală de mai multe ori să aud
izvoarele scâ rțâ ind, zgomote umane dezgustă toare. O dată sau de două ori am avut curaj să
sparg ușa și să mă uit înă untru ca să vă d ce nu ar trebui vreodată niciun copil. 284
289
Mai mult decâ t cea pe care o voi spune acum, cu dr. Boston mediat de data aceasta. Te rog,
intră, Tony, spune ea. Stai chiar acolo, lângă tatăl tău
Nu suportă de data asta, regula „fără îmbrățișare” în vigoare. "Salut tată." Bună, Anthony. În
primul rând, vreau să-mi cer scuze pentru ultima dată când am fost aici.
dau din umeri. "Fă ră griji. Avem amâ ndoi câ teva lucruri de rezolvat." De aceea suntem aici ,
ciripește Vă duva. Să începem cu tine, Tony.
Ne poți spune, într-o singură propoziție, de ce ești atât de supărat pe tatăl tău? 285
290
O singură sentință , pentru a rezuma ani de resentimente? Nu voi plâ nge! Nu voi!
„Pentru că a ales să nu facă parte din viața mea, nici mă car atunci câ nd aveam cea mai mare
nevoie de el”. Destul de corect. Puteți răspunde la asta într-o singură propoziție, domnule
Ceccarelli?
Comunicare. 286
291
Dar chiar dacă ar fi perfect, nu aș putea gusta nimic. Nu sunt nici sus, nici jos azi, doar
că lă toresc în nuanțe de gri - un loc rece, incolor, ceva de genul a fi mort, cred. Poate că sunt
mort și nu știu încă .
Unii oameni spun că fantomele nu știu că sunt moarte, așa că continuă să se miște prin
aceleași clă diri vechi, aceleași stră zi vechi, încercâ nd să vorbească cu oamenii de acolo,
pentru a afla de ce pot valsa prin pereții de ipsos ca și cum ar fi apă . . Cred că asta mi-ar da
un indiciu destul de bun. Din câ te știu eu, nu pot trece printr-un zid. Crezi că ar trebui să
încerc? 287
292
Destul deja. Îmi adaug farfuria la teancul „ră zuire și clă tire”, aproape dorindu-mi să -mi dea
datoria de bucă tă rie – puțin probabil, avâ nd în vedere pasiunea mea pentru instrumentele
ascuțite. Dar mi-ar oferi ceva la care să mă concentrez pe lâ ngă faptul că o vă d pe bunica
într-o oră și ceva. O face atâ t de tristă să mă viziteze aici. Ș i asta mă întristează . Trist și
cenușiu de croazieră . 288
293
Gâ ndește-te să încerci să treci prin perete, optează în schimb pentru ușă ; sapă prin
sertarele mele pentru fusta mea preferată din denim și o bluză de bumbac albastru deschis,
cu mâ neci lungi; întinde-le pe pat, ca și cum aș fi în ele. Înainte să mă schimb, trebuie să fac
ceva.
Bandajul a dispă rut de mult de la mâ na mea stâ ngă , iar degetele mele aproape că lucrează
din nou la dreapta. Există o cicatrice dră guță , ca niște mici noduri, care se unesc mâ nă cu
braț. Dacă tai acolo, voi strica opera de artă . Mă uit la încheietura mâ inii drepte, purtâ nd o
bră țară cu mici cruste. Nu pot tă ia acolo. Cineva va vedea. Prin ceata cenușie se ridică un
nor de frustrare. 289
294
Dar am o nouă armă secretă . Ieri, câ nd totul era în haos, am observat o cutie de Cola goală
într-un coș de gunoi. Nimeni nu a observat câ nd m-am întins în jos și am extras capacul de
tragere. Îl scot din ascunză toarea de sub dulapul meu. Treceți ușor un deget peste marginea
lui minunată cu dinți de feră stră u. Pune-l pe linia de pliere din interiorul cotului meu stâ ng.
Închide ochii și las-o să muște. Ușor acum, o tă ietură superficială este tot ce am nevoie
pentru a tă ia prin gri. 290
295
Intru în biroul doctorului Starr, îmbră cat cu fusta curată din denim și bluza albastră de
bumbac, zâ mbind la înșelă ciune, învelit în hâ rtie igienică , ascuns sub mâ neci lungi.
Acum, de ce nu ai făcut - o
296
Simt că zâ mbetul îmi scapă de pe față , dar nu știu exact cum să ră spund. „Ce-ce zici de ea,
mai exact?” Îmi îndoiesc brațul stâ ng, strâ ng strâ ns, tresar la durerea frumoasă .
Stiai asta? Ea așteaptă să dau din cap. De asemenea , este foarte tratabil.
Deci de ce nu ai făcut - o
a spus ceva?
Zâ mbesc la pulsația din curba brațului meu stâ ng. — N-ai întrebat niciodată . 292
297
De asta mi-a amintit vizita pă rinților mei. Tata a vorbit despre statutul meu drept A, scopul
meu de a o diplomă în drept.
Trebuie să-și mențină GPA, a fost de acord mama. Aștept că te vei ocupa de asta, dr Starr, simt
nevoia să subliniez asta.
Tata a vorbit despre sport. Este o vedetă care alergă înapoi. Sper că această experiență nu - l
va împiedica să joace.
298
el să consume droguri? Asta contravine a tot ceea ce susținem noi ca părinți. Cine știe cum va
ajunge?
Dr. Starr și-a dres glasul. Conner suferă de depresie severă. Reteta medicala
299
Oare Știau Ei
Am fost în cameră ? Le-a pă sat? „Bună , tuturor. Conner la Pă mâ nt. Este vreunul dintre voi
conștient
că stau chiar aici? Încetează să mai vorbești despre mine de parcă nu aș face parte din
această conversație. Nu înțelegi
că în doar câ teva luni voi fi singur, pe cont propriu și niciunul dintre voi nu va conta?”
Bine vorbit, dacă poate un pic cam ră spicat. Dar nu a fost o atingere. Mai degrabă un punct
ineficient.
300
— Sunt sigur că nu poți înțelege asta, mamă , dar totul nu este despre tine. Am privit-o în
ochi, m-am liniștit.
"Ceea ce am fă cut nu a avut nimic de-a face cu tine. Era vorba despre a mă lă sa să simt --
dorință , durere, frică . Emoții pe care nu le permiti." 296
301
Total simplu
De fapt, poate la fel de sincer cum am fost vreodată , dar au înțeles-o? Nici un mod
nenorocit. Ei nu vor înțelege niciodată .
Cel puțin buldogul era cool. Să ne relaxăm cu toții, da? Atribuirea vinovăției și depunerea
vinovăției nu vor schimba faptele.
Mama a reacționat așa cum se aștepta. Suntem aici , nu - i așa? Nu îndrăzni să spui că avem
302
Ce vreau să spun, doamnă Sykes, este că trebuie să diminuăm retorica. Este singurul _
Nici mai mult, nici mai puțin, timpul a trecut. Tata a întins mâ na mea, și-a strâ ns-o la
revedere, la fel ca un client. Mă bucur că faci progrese.
Mama a refuzat să se uite la mine, așa că am luat drumul principal. "Pa mamă ." Ș i câ nd m-
am întors să plec, Dr. Starr a spus: „Conner? Level
Trei.” 298
303
Este în siguranță pentru moment. A fost bine să aud de pe buzele lui tata că și-a luat vina
pentru lucrurile care s-au întâ mplat în viața mea.
Dumnezeu știe că există suficientă vină pentru a merge, Anthony, spuse el. Dar îmi frânge
inima să știu că poate aș putea
au făcut lucrurile mai ușoare te-au scutit de durere. Am greșit ultima dată, Anthony, când am
spus că te pot ierta. 299
304
Vezi, i-am cerut iertare omului de sus. Mi-a spus că trebuie să te întreb mai întâi. Iartă-mă,
fiule, că nu ți-am fost tată.
Parcă ar fi scă pat o jumă tate de tonă de că ră mizi, direct în burta mea. Dacă Dumnezeu ar
avea într-adevă r ceva de-a face cu asta, cum aș putea să spun nu? Pe de altă parte
de mâ nă , cum aș putea fi sigur că 1. Dumnezeu a avut ceva de-a face cu asta și, 2. Tata chiar
a vrut să spună ? — Trebuie să mă gâ ndesc bine. 300
305
Am lăsat-o așa
Mai bine decâ t cum am lă sat lucrurile data trecută , cu siguranță . L-am lă sat chiar să mă
îmbră țișeze la revedere. S-a simțit cu adevă rat ciudat, incomod pentru amâ ndoi. Cred că
chiar mi-am ținut respirația și câ nd mi-a dat drumul, m-am simțit amorțit, de parcă m-ar fi
strâ ns prea tare. Trei ore mai tâ rziu, sunt încă amorțit.
Nu știu dacă pot să fac un pas înainte, să renunț la un deceniu de dureri, chiar dacă
Dumnezeu vrea să o fac. Este un test al naibii de greu. 301
306
O parte din mine spune: Ce naiba, dă-i o șansă. Nu este atât de mult să ceri. O altă parte țipă, o
altă șansă la ce? Să te dăruiesc din nou?
Asta total nasol. Adică mi s-a oferit ceva la care visam de prea mulți ani - șansa de a-mi
cunoaște din nou tată l. Deci de ce nu pot să -l îmbră țișez?
Lucrurile erau mult mai ușoare câ nd eram doar Tony, de care nimă nui nu-i pă sa. Poate nu
mai bine, dar pe bune... mult mai simplu. 302
307
Jos în camera de recreere. Vezi cine mai a fost mă runțit astă zi. Carmella face cu mâ na câ nd
trec pe ușă . Hei, Tony. Ce tremură ?
"Nimic nu poate tremura ca tine, dragă . Iubește-ți bluza." Ea aruncă privirea în jos la
mă tasea turcoaz impecabilă . Chestia asta veche ? Mulțumiri!
Carmella este grozavă - o mamă de casă cu jumă tate de normă la vâ rsta de două zeci și trei
de ani. Bă nuiala mea este că nu va rezista mult. Îi pasă prea mult de noi. 303
308
De fapt, din câ te am auzit, rata de epuizare a personalului din locuri ca acesta este de exact
trei ani. Mi se pare optimist.
Nici mă car nu-mi pot imagina că am de-a face cu o gră madă de infirmi emoționali, ca să nu
mai vorbim de câ țiva nebuni, zi de zi, timp de trei ani.
Și așa, Tony, o sună pe dulce Carmella, vino aici, povestește-mi despre ziua ta. De ce nu? Cine
ştie? Poate că are o linie personală cu Bă rbatul
La etaj. 304
309
Bunica i-a povestit Dr. Starr totul despre schimbarea mamei și despre cum a ajuns ea -
minus rolul meu relativ important în telenovela, desigur. Mă bucur că bunica nu știe toate
secretele mele.
Vanessa este foarte protectoare cu mama ei; spuse bunica. Ea nu împărtășește adesea
informații de o natură atât de sensibilă. Nici unul dintre noi nu o face, de fapt. Tatăl ei ar avea
o criză de connipție.
310
avem de - a face.
Așa că acum voi începe un nou regim de tratament. Litiu, iată -mă , creștere în greutate,
alergă ri și tot. Dar hei, nu m-am rupt și am mă rturisit. Bunica a devenit tră dă toare, nu eu.
Dumnezeu o iubește. 306
311
Și Prin Tot
Nimeni nu a observat cum mi-am ținut brațul îndoit strâ ns. Lucru bun, de asemenea. O linie
subțire, roșie, pă tează bluza mea dră guță albastră , chiar în pliul cotului. Cred că am tă iat
puțin mai adâ nc decâ t am vrut. Mai bine fii atent. Mi-ar plă cea să -mi cadă brațul la cină sau
așa ceva. Ha.
Este necesară o clă tire cu apă rece, dar mai bine aș aștepta pâ nă mai tâ rziu în seara asta,
câ nd toată lumea se întoarce în camerele lor și baia oferă mai multă intimitate. 307
312
Între timp, mă schimb din nou în transpirația mea, roșu de sâ mbă tă , la fel ca toți ceilalți
rezidenți din Aspen Springs. Identitatea nu este ceva ce ei încurajează aici.
Că mașa îmi este abia peste cap, cu pantalonii încă pe pat, câ nd ușa se deschide brusc. Sunt
Paul, cu bună tă ți.
îmbrăcat. 308
313
nimic nu e diferit
Nivelul Trei. Minunat, filme, excursii la mall, poate un gră tar în parc... mici avantaje pentru
a te confrunta cu mama. Sfinte porcă rii. Aproape că uitasem ce tâ rfă poate fi acea femeie, un
exemplu stricat de umanitate. Mă întreb dacă are vreunul, ascuns înă untru. Și tata? A fost
amabil doar să se elibereze de gâ ndul sâ câ itor că ar putea fi cumva responsabil pentru
lucrurile pe care le-am fă cut. Foarte probabil, tată .
314
Încă mă gâ ndesc la notele mele, sperâ nd să obțin o bursă , ca să nu-și facă griji că va face
față cu o școlarizare a Ivy League. O universitate de stat nu va fi pentru dragul tată . Nu, asta
e o soartă mai rea decâ t moartea.
Mă întreb cum ar fi fă cut-o
am simțit dacă aș fi fă cut corect fapta. Mă întreb dacă el sau mama ar fi plâ ns. 310
315
Este vacanță acasă , dar nu-mi pasă să merg acasă de Paște sau de 4 iulie. Era rar
prilej pentru noi să să rbă torim împreună să rbă torile și, cu siguranță , nu fă ră dezbateri
despre prostii precum curcanul sau șunca; artificii în Reno, Tahoe sau Virginia City. La
naiba dacă voi rata ceva din asta.
Iulie. Voi mai fi atunci în acest loc? Aș prefera să fiu acasă , așteptâ nd timpul într-o stare de
totală rușine?
M-ar lă sa în pace suficient de mult încâ t să o sun pe Emily? Mi-ar accepta apelul? Aș putea fi
puternic dacă ea nu ar fi fă cut-o? 311
316
Ar fi chiar ea acasă ? Sau poate s-a îndepă rtat de soțul ei, de studenții ei, de presa. Si eu.
Negă turile cele mai bine repetate nu pot pă că li mințile întrebă toare.
Prima mea zi de întoarcere va fi iad-- ră mă șițele numeroaselor mele eșecuri. Mă întreb cum
afectează un GED GPA. 312
317
Nimic din El
Mi-a afectat mult apetitul. Am auzit că cina este servită și plă nuiesc să mă nâ nc
318
Tony îmi face semn cu mâ na. La naiba, de ce nu? Putem face schimb de povești.
Sper că ale lui sunt la fel de suculente ca cele pe care le am eu. De-a dreptul
murdar.
319
Nici mă car nu sunt sigur de partea „carne”, deși au un fel de gust de mâ ncare pentru câ ini.
Bine, ca mirosurile de mâ ncare pentru câ ini.
Nu voi recunoaște că o mă nâ nc, nu cu voce tare. Surprinză tor, prostiile pe care le vei mâ nca
dacă ți-e destul de foame. O porcă rie mai rea decâ t asta, chiar și asta al naibii de ră u...
Porcă rie ca de chifteluță într-o cutie. Se servește că lduț peste jumă tate
320
Doamne, Conner sigur își încarcă farfuria. Nu pot să cred că cineva ar dori un dublu ajutor
din asta. "Hei Conner, vino aici."
El stă vizavi de mine, râ njind ca pisica de gafa a lui Alice. Ce se întâmplă? Ară t spre farfuria
lui. — Nu prea mult. M-am gâ ndit că s-ar putea să -l vrei și pe al meu.
Nu sunt sigur că vreau asta. Eram înfometat până când am văzut de aproape. 316
321
Noi decidem
Toți pă rinții trebuie să -și fi terminat vizita devreme și să fi plecat acasă cu mult înainte ca
bucă tă ria să fie ocupată să reinventeze mâ ncarea pentru câ ini.
Nu știu dacă părinții mei ar fi fost mai îngroziți sau mulțumiți. Conner râde. Probabil că
dimineața mea ar fi vomitat.
"S-ar putea să vomită m cu toții înainte de a se termina seara. La naiba, poți să vezi?
Marinara și produse secundare din carne, împroșcate peste tarabe și pereți. Da, omule!"
317
322
"Catharsis, eh? Se pare că ai avut o zi interesantă . Vrei să scoți câ teva detalii?" Desigur, jocul
corect al turnabout. Eu nu mă supă r.
Sigur, spune el, în jurul unei mușcături uriașe, moale. Dă-mi doar câteva minute să-mi sufoc
acest delicios Chef Boyar-D la masă . 318
323
Știam că avea
Un simț ră u al sarcasmului - umorul lui Conner. Ș i al meu, spune adevă rul. Poate de aceea
îmi place tipul. Nici unul
ar putea fi să geată drept ca persoana pe care o lasă să vadă lumea. Complet conectat. Așa l-
ar descrie majoritatea oamenilor.
Dar există un nucleu acolo... ceva ce merită încercat să crească . Nu mă întreba ce. Poate
merită să încerci să -ți dai seama. 319
324
El face rezumat în ziua vizitei. Dr Starr mi-a dat Nivelul Trei, mai ales pentru că mi-am ținut
limba, dar tot mi-am ținut turneul.
Tata, cel puțin, a încercat să se prefacă că i-a dat o jumătate de naiba. Da, sigur. Mama va fi
întotdeauna cea mai încordată cu-știi ce.
Interesant, că nu spune doar cuvâ ntul. Un fel de psihologie acolo. Ea , cine e terapeutul de
aici, oricum? 320
325
M-am confruntat cu această situație. Ma simt violat. Violată de ochii lui Paul. Îmi întind
mâ na și el îmi aruncă noua mâ ntuire în palma mea întinsă , cu ochii abia ridicâ ndu-se câ nd
spune:
Va dura câteva săptămâni pentru a simți cu adevărat efectele, așa că nu intrați în panică
dacă aveți dispoziție
Oh, minunat. Fixat și ruinat în același timp. Oh bine. Ei sunt experții. Parcă chiar cred asta.
326
Se dă înapoi, cu ochii încă ațintiți într-un punct undeva la vreo trei picioare de pă mâ nt. —
Mulțumesc, Paul, spun eu, întorcâ ndu-mă cu spatele la el.
Nu că nu sunt pozitiv
Ușa se închide și mă gră besc să -mi strec pantalonii înainte ca el să decidă că a uitat să -mi
spună ceva. Apoi țintesc spre sala de mese.
327
Presupun că ai putea
Numiți această mizerie de spaghete cu amidon roșu. Majoritatea fetelor din jurul meu par
să nu le pese, înghitâ nd-o ca ciocolata. Sau poate ca altceva.
Gack! Dezgustă tor. Ce e cu oamenii ă știa? Slavă Domnului că nu par înclinați să mă includă
în glumele lor bolnave. 323
328
Doar pentru a-mi dovedi că mă înșel, Dahlia întreabă cu voce tare: Dar tu, Vanessa? Ai
mâncat vreodată covor?
Consider că este cel mai bun mod de a ră spunde la o întrebare atâ t de încă rcată ,
conducă toare. Modul meu obișnuit de a trata astfel de lucruri este retragerea. În seara asta,
ceva ră u vine peste mine. „Niciodată , dragă . Poate pentru că primul pe care l-am vă zut
vreodată semă na atâ t de mult cu al tă u. M-a speriat de moarte.” 324
329
Masa se ridică
Acesta este un fel de distracție. „Nu, scumpo, tocmai ți-am spus că nu mă înclin în direcția
ta. Desigur, din ceea ce aud, bâ lci. E adevă rat?”
Este cu adevă rat distractiv. Poate fi litiu, în ciuda predicției lui Paul? Nu cred, așa că trebuie
să fie o floare de manie. Sunt mult, mult peste albastru. 325
330
„ De ce, toată lumea. Nu știți despre lanțul de bâ rfe de la o cameră la alta? „Schimbați-vă
două zvonuri mediocre cu unul foarte bun despre Dahlia”.
Ar putea merge în orice direcție. Poate, din fericire, ea alege calea ușoară . Ha! Oricum, cine
te-a aprins, Vanessa?
Ești destul de amuzant odată ce pleci. Cine știa că ai simțul umorului? 326
331
"Toate femeile au o latură rea. Într-un minut îți bagă limba în gâ t, în urmă torul te deschid
larg." 327
332
Nu am prea multă experiență cu sexul frumos, dar cei pe care i-am cunoscut nu mi-au dat
niciodată prea multe probleme. Jur, sunt prieteni mult mai buni decât bărbații.
Zambesc. "Nu te uita la mine. Dragostea este pentru copii și dimwads." Cei mai mulți dintre
mine s-au simțit așa cu mult înaintea lui Emily. 328
333
Mă aștept să -mi spună ce spun majoritatea bă ieților gay - că nu este o chestiune de alegere,
că s-au nă scut așa.
Dar nu spune nimic, nu imediat. Fața lui devine goală în timp ce se gâ ndește la modul corect
de a ră spunde.
Nu m -am culcat niciodată cu o fată, dar nu am avut niciodată ocazia. Am petrecut mult timp
în închisoare. Încerc să cred că m-am născut
334
Singurul lucru pe care l-am știut despre sex înainte de asta a fost că mi-a făcut
Nu după mult timp, am fost închis cu băieți, căutând să mă comport ca bărbații. Și au fost
câțiva paznici care ne-au folosit pentru jucăriile lor sexuale. 330
335
Dar hei, am întrebat, nu-i așa? Nu stiu ce sa spun, ce sa fac. Instinctul îmi spune să întind
mâ na și să -l ating, dar nu
cale. Ceilalți bă ieți ar putea avea o impresie greșită . Tony ar putea avea o impresie greșită .
Dintr-o dată am un impuls puternic de a trece la altul
masa. Ceea ce nu înțeleg este cum, în ciuda poveștilor groaznice pe care le-a recitat, Tony
pare atâ t de stabil.
tocmai ți-am spus că rămâne între tine și mine. Nici măcar nu am acceptat toate astea în
terapie. Bănuiesc că nu am fost niciodată destul de împietrit. 331
336
"Nici o problemă , frate. Cui i-aș spune, chiar dacă ar fi important?" Ș i nu este. Ce naiba? Cel
mai bun lucru despre conversația noastră este conștientizarea că alții au probleme la fel de
mari sau mai mari
decâ t--al meu. Ale mele sunt imense. Ai lui sunt de netrecut. 332
337
Ce a intrat în mine?
Ca și cum Conner trebuia -- sau dorea -- să știe ceva din gunoiul acela. Doamne, dă -mă
afară , e greu să mă stingi. Cel puțin nu s-a uitat
Conner aproape că nu-mi dă de ales. Deci ce ai făcut, omule? Adică, de ce te-au închis? Și cât
timp ai stat? 333
338
Ar trebui să merg înainte și să -i spun? L-ar putea face să se sperie complet. Ș i îmi place să
am compania lui.
M-am să turat să -l țin înă untru, să tul că îmi scapă din cap în fiecare noapte câ nd visez.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ajutoarele de dormit Aspen Springs. Nu-mi amintesc
visele.
Decid să fac compromis. „Am fost agresat grav pe iubitul smucitul mamei mele. Am petrecut
șase ani de mamă , bă tâ nd carne în juvie”. 334
339
6 ani? Pentru asta? întreabă el, cu ochii strălucind de furie. Nemernicul a meritat-o. Ți-ai luat
și tu mama întâmplător? Ea merita mai mult.
— De ce nu m-am gâ ndit la asta? Este o gluma. Cu siguranță m-am gâ ndit la asta - am avut
mult timp liber pentru a crea fantezii grozave de ră zbunare.
Totuși, „Dar oricum l-a luat pe al ei. Nu a fost urmă torul iubit, nici cel de după , nici cel de
după aceea. Dar unul dintre ei a dat-o în cuie, mai întâ i cu pumnii, 335.
340
apoi cu un ciocan. Nu a trecut prea mult timp după ce m-au dat afară , poate un an. Pâ nă
atunci, mă emanciisem. Nimeni nu mi-a fost dor.”
La naiba, omule, ai avut dreptate. Poate că mama ta a fost și mai înșurubată decât a mea.
Greu de crezut că e posibil.
Poate îi voi spune și restul pâ nă la urmă . Dar nu în seara asta. Am testat apa - apa linistita. A
spune restul va fi ca și cum ai testa un tsunami. 336
341
„Recreâ nd” în seara asta. Capul meu este prea plin de prea multe amintiri proaste. Pe
drumul de întoarcere în camera mea, îl gă sesc pe Paul, lă sâ nd spaghete vechi să se înfunde
în gâ t. Produc un loogie, îl transform într-un șervețel. "Hei, omule", spun eu,
"Cred că vin cu o ră ceală . Îmi poți aduce ceva pentru asta?" Sudafed și Halcyon (ajutorul
meu obișnuit de somn în acest loc) ar trebui să mă pună mult dincolo de coșmarurile. 337
342
Nu durează mult. De fapt, mă îndoiesc că a rezolvat-o cu cineva, dar cui îi pasă ? S-a prefă cut
că -și face datoria oricum.
Cobor o lingură mare de sirop roșu lipicios, o urmă resc cu o pastilă albă , mă întind pe pat și
așteaptă ca capul să -mi mișcă . 338
343
TV în seara asta
Chiar ar trebui să urmă resc șase cadeți adulți din spațiu, să rind de pe clă diri și mâ ncâ nd
mă runtaiele de șoarece. Mmmm.
La ce se gâ ndea Carmella?
E atâ t de idioată , dar cel puțin se deranjează să se relaționeze, spre deosebire de celelalte
mame de casă - Linda, o femeie micuță de patruzeci și ceva de ani, și Arlene, care trebuie să
împingă șaptezeci.
Linda este o afacere - da , nu, taci naiba - și
Arlene tră iește în propria ei lume ciudată , una pe care a visat-o înainte să se nască pă rinții
mei.
344
Bă nuiesc că nu poate ajunge la asigură rile sociale. Dar lucrezi aici? Trebuie să fie la fel de
nebună ca noi ceilalți.
Stau la fereastră , uitâ ndu-mă în întuneric, așteptâ nd ca totul să cadă complet liniștit înainte
de a face o baie
capul se simte ca un blender, învâ rtind un amestec ciudat din Prozac de azi dimineață și
litiu din această seară .
345
Destul deja
Chiar trebuie să folosesc baia -- un efect secundar probabil de la mizeria amestecată din
creierul meu. Ș i cum voi dormi în noaptea asta?
O problemă la un moment dat. Mă bag sub saltea, scot bluza, pă tată de roșu la cot, o ascund
sub transpirații. Apoi deschid ușa, bag capul în grindină . — Pot să merg la baie, te rog?
346
Baia fetelor este la cinci uși mai jos, în stâ nga. Trebuie să ceri permisiunea de a merge
pentru că odată ce ești
înă untru, trebuie să -ți ofere puțină intimitate, cel puțin în tarabe.
Intru inauntru, dau drumul la apa rece si cand incep sa ma clatesc pe maneca, observ ca nu
sunt singura.
347
Fac foarte mult să -mi usuc mâ inile, vată nd cu voce tare prosoapele de hâ rtie și aruncâ ndu-
le la gunoi. Apoi mă duc la ușă , o deschid și o închid fă ră să ies.
Rapid! Mă striviți . vocea Daliei. Doar un minut. Nu am terminat. a lui Paul. Ei bine, grăbește-
te. O să fim arestați. 343
348
Nu e de mirare că nimeni nu se ocupa de camere. Paul o ocupa pe Dahlia. Uf. Eu fac o fugă
rapidă înainte ca el să termine. Ș i numai câ nd mă întorc în camera mea îmi amintesc că
chiar trebuie să merg la baie. Ca, corect
acum. 344
349
In clasa. Ajung acolo cu câ teva minute înainte de nouă , o aud discutâ nd cu domnul Hidalgo,
care șoptește în spatele ușii între închise. Aceste
cedează depresiei.
Ceilalți ajung. Împingem înă untru. Este șansa perfectă să mă înfrunt cu Vanessa, una de
care decid să profit.
Frumos, cum vâ rful capului ei se cuibă rește perfect sub bă rbia mea. Vreau să -mi las mâ inile
să încercuiască talia ei, să se ridice la sâ nii ei mici. 345
350
Ceva se agită , pentru prima dată în câ teva să ptă mâ ni, și nu are nimic de-a face cu Emily...
sau cu gustul pentru pă catul expert.
Dar ea nu se îndepă rtează și nici nu îmi mișcă mâ na din curba spatelui ei. Ș i amâ ndoi
înțelegem sensul asta. 346
351
Mă îndrept înțepenit spre locul meu. Stiff, da, asta e, bine. Trei râ nduri peste, Vanessa
zâ mbește și mă întreb dacă
se simte și ea puțin „înțepenită ”. Nu e timp să mă gâ ndesc la asta acum. Domnul Hidalgo își
drese glasul, gata să -și facă treaba.
aici astăzi. Dna Littell este artist în rezidență, și vom auzi de la ea despre cum să scriem
poezie grozavă. Fără gemete.
Sunt sigur că aveți cu toții ceea ce este necesar pentru a crea o poezie.
Doamna Littell se îndreaptă foarte bine. Ne învață și postura? Sau încerci să te simți mai
controlat? 347
352
ce bine face
jumă tate de oră despre ceea ce face o poezie bună - alegerea cuvintelor, puterea metaforei.
353
O excita?
Vorbea cu mine? Nu dacă se așteaptă ca asta să se întâ mple peste cea mai fericită amintire a
mea, indiferent de asta
ar putea fi. Stau, disecâ ndu-mi copilă ria, mă gâ ndesc la vacanțe și vacanțe, majoritatea
destul de bune
dacă mă sori după jucă rii, haine, lucruri interesante de fă cut, dar pot lucrurile să te facă cu
adevă rat fericit? Presupun că unii
oamenii cred ca asa. Îmi amintesc câ nd am petrecut o să ptă mâ nă cu un prieten. Familia lui
nu avea prea multe. În afară de distracție.
Conceptul m-a uluit. Distracție, cu mama și tată l lui? Distractiv, cu sora lui? S-a distrat chiar
și cu bunicii. Al meu a avut 349
354
eu pâ nă la moarte - cei doi care sunt încă în viață , oricum. Pă rinții tată lui au murit înainte
să mă nasc eu, i-au lă sat o mentă în testament.
anticipâ nd altceva.
Îmi pun pixul pe hârtie, încep: Cele mai fericite amintiri ale mele sunt după-amiezi pline de
soare în brațele de scorțișoară ale Emily-ului meu... 350
355
Ce este
Cu aceste tipuri artistice? Amintiri fericite? O emoționez cu cuvintele mele? Are o jumă tate
de indiciu cu ce fel de copii are de-a face?
conversație despre Regatul Magic numit Acasă . Acum Nathan ar putea crede că există un
Regat Magic într-o galaxie îndepă rtată , 351
356
Dar apoi mă uit la Conner, frustrat de amintirile lui, și la Vanessa, care se uită fix la masă ,
tâ njind după cuțitul ei. 362
357
Ea știe că eu și Conner știm. Ceea ce nu înțeleg deloc este că nimeni altcineva nu pare să fi
observat felul în care ascunde sâ ngele.
Poate că își va scrie poezia despre câ t de fericită o face să -și deschidă pielea, să se înece în
refluxul valului din vene. La naiba dacă asta nu e poetic. Poate ar trebui să scriu asta, aici,
pe această bucată de hâ rtie albă . Gol 363
358
ca ardezia din creierul meu care ar trebui să aibă amintiri fericite gravate pe suprafața sa
curată și stră lucitoare. Tot ce gă sesc este negru.
Închid ochii, îmi evaluez viața, caut o scenă care merită retră ită . Primul lucru care îmi vine
în minte este ziua în care am ieșit din închisoare, liber să merg oriunde am ales, să vorbesc
cu oricine s-a întâ mplat
de, fă ră a fi nevoie să ceară permisiunea. Și apoi mi-a venit că nu am decâ t un singur loc în
care să merg. 364
359
Aparent, vă place sau nu, era datoria unui pă rinte să scoată un copil. Gata de plecare? Ha-
ha! Intrebare stupida. Vrei să mergi mai departe?
Se pare că avea lucruri mai bune de făcut decât să mă ajungă din urmă. Sigur ești slăbănog.
Nu ți - au hrănit trei pătrate în acel loc?
Se pare că era îngrijorată că ar putea fi nevoită să mă îngrașă . Locuiesc într-un loc nou - un
studio. Să ai și un bărbat nou.
360
Ai grijă la Pete. El _ _
a avut un temperament, mai ales când bea .
Am urmat-o în sus două etaje de scă ri la un motel să ptă mâ nal. Am aruncat o privire la
„studioul” pe care trebuia să -l împă rtă șesc cu Ma și Pete. Ieși pe stră zi. 366
361
Unul, doi sau toți m-au pus într-un spațiu complet fericit. Pot să scriu despre acum, despre
acest moment? Creion pe hâ rtie, în cursivă rotundă perfectă , încep:
Memoria este un lucru slab... (Știu, am spus asta în ultima vreme, dar este adevă rat.)
362
Fericire? Îl caut în schimb în ziua de azi, unde memoria este ceva ce mai pot
înflorind înăuntru.
363
Asta trebuie să însemne că plă nuiesc să le creez. Amuzant, câ nd am ajuns aici, mersul prin
viață era cel mai bun lucru pe care mi-am imaginat că aș face vreodată : gestionarea
balansoarului cu substanțe sau felia unei lame.
Atâ t de mult albastru în zilele mele, o stropire de alb, un abstract de emoții, pictâ nd fiecare
alegere pe care am fă cut-o vreodată , speranță rar reprezentată pe acea pâ nză deviantă . Dar
iată -l, un indiciu de bronz, o stră lucire de îngheț de aur.
Se poate umple lumea mea de culoare? Voi tră i vreodată nuanțe de roșu? Galben? Verde?
359
364
Câ nd mă gâ ndesc la mama, totul devine albastru; amintirile lui Trevor sunt înră dă cinate în
alb.
Mâ na lui Conner la spatele meu și creșterea masculinită ții lui în vâ rful cozisului m-au fă cut
să tremur de aramă . Nu știu ce înseamnă asta. Ș tiu doar că mi-a plă cut. 360
365
Începe să tremure, doar puțin la început, apoi clă dire, clă dire, cutremur, un cutremur.
Creionul meu cade pe podea cu un zgomot puternic și toată lumea se întoarce să se uite. Mă
aplec să -l recuperez, dar mâ na mea refuză să meargă acolo unde creierul meu încearcă să o
îndrepte.
Vanessa? Tu esti
Vanessa? Ce sa întâmplat? Ochii lui Tony, speriați, îmi spun că ară t și mai ră u decâ t mă simt.
366
Cei trei, toți vorbind deodată , mă doare creierul, încercâ nd să țin pasul, să -l transforme în
amețeală . Ș i asta mă face să vreau să vomit. Simt cum sâ ngele îmi curge de pe față și îmi
sare în picioare. "Trebuie să merg la baie."
Am izbucnit prin ușă , într-o taraba, mă aplec peste vas, am lă sat să zboare.
367
Doamna Littell pare îngrozită
Oh, bietul, spune ea. Sper că nu a fost misiunea mea. Se aplecă peste biroul Vanessei, decide
să stea, citește cuvintele bine scrise. Este frumos, spune ea întregii camere. Mă întreb dacă
doamna O ' Reilly s-ar deranja
dacă i-aș împărtăși poezia. Așa face, și este mai mult decâ t frumos - ne lasă să vedem
interiorul Vanessei.
Ea caută fericirea în ziua de azi și o parte necunoscută din mine -- un stră in -- vrea să ofere
puțină bucurie.
Mă întreb dacă Vanessa mi l-ar lua. Câ nd mă uit în ochii ei, gă sesc surpriza. Suspiciune.
Frică . Curiozitate. 363
368
Mă întreb ce o face să cedeze în fața zeiței poftei și a marginilor ascuțite, să -și deschidă
pielea și să sâ ngereze, să meargă intenționat acolo unde majoritatea
369
Mă întreb și eu
De ce s-a îmbolnă vit Vanessa. Ară ta bine cu doar câ teva secunde mai devreme. Desigur, ea
nu este una care să se plâ ngă de un stomac deranjat. Totuși, felul în care i-au tremurat
mâ inile a fost înfricoșă tor - un fel ca cum bunicul meu obișnuia să -l tră deze.
Se spune că boala Parkinson nu este genetică , așa că probabil că nu îmi va afecta niciodată
abilită țile atletice sau nu-mi va împiedica GPA. Dar hei, cunoscâ ndu-mi norocul, voi învinge
șansele și mă voi îndrepta spre un mormâ nt timpuriu.
370
Mă uit în jos la ceea ce am scris, zâ mbesc. "Nu sunt sigur că acest lucru este potrivit pentru
râ ndul să u. Este mai mult decâ t puțin sugestiv." Aștept să -mi citească peste umă r , aștept
un ră spuns rapid, negativ.
În schimb, ea spune: Ești un poet priceput, înzestrat cu ureche pentru metaforă. Acest este plin
de pasiune. Citit! 366
371
Cu cuvintele mele. Ei bine, ea a cerut-o. Privesc prin cameră , față în față , gă sesc curiozitate
demascată .
„Cele mai fericite amintiri ale mele sunt după -amiezele pline de soare în brațele de
scorțișoară ale Emily-ului meu – steaua serii.
stră lucind pe un cer sufocat de amurg. Ea mă înfă șoară în plă cere, tă cută cu excepția
oftatului ei ocazional, iar eu
șoptește: „Ț ine-mă aici, lâ ngă tine, unde să te pot inspira. Ț ine-mă aici, în tine, Emily”.
Nu face nicio promisiune, doar îmi spune că pot ră mâ ne deocamdată . „Uneori este bine să
fii singur, bine să te simți 367
372
Apă sate de curba spatelui ei, degetele mele urmă resc contururile unui sâ n, apoi celuilalt. O
asemenea perfecțiune în textura pielii ei, petale sublime, presate în amintire.
373
Uau, iubito!
Cine dracu este Emily? Dacă aș fi hetero, ar trebui să o cunosc. Crezi că are un frate? Mă
întreb de ce nu am auzit de ea pâ nă acum.
Sala de clasă izbucnește în aplauze. „La naiba, Conner, ai putea să -mi faci poezia să arate
mai ră u? Aici scriu despre ieșirea din închisoare și tu mergi și scrii despre sex. De ce nu m-
am gâ ndit la asta?” Poate aș fi fă cut-o, dacă sexul pentru mine s-ar fi apropiat vreodată de
asta.
Fața lui Conner se înroșește. A fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. 369
374
„Deci spune-ne mai multe. „Cine este ea? Cum arată ? Blondă , pun pariu.”
Un zâ mbet ciudat se strecoară pe chipul lui. Da, e blondă. Pretutindeni. Lucrurile ar putea
scă pa de sub control, dar dl Hidalgo ține frâ u.
Bine, toată lumea. Cred că am auzit destul despre Emily. Acum camera izbucnește într-un cor
de huiduieli. Al meu este cel mai tare. 370
375
Destul deja. Domnule Ceccarelli, din moment ce pari atat de comunicativ astazi, sunt sigur ca
ati scris o capodopera. Vă rog să citiți.
Am renunțat la huiduieli, dresez glasul. "Nu pot să scriu poezie, nu cum pot Conner și
Vanessa. Tot ce am sunt câ teva cuvinte. Gâ nduri încurcate."
Doamna Littell vine, stă în spatele meu, citește. Aveți mult mai mult aici decât gânduri
amestecate și, cu siguranță, este poezie . Vă rog împărtășiți. 371
376
Aici nu merge nimic. „Ș ase ani i-au luat. Șase ani nu am permis să spun prea multe, dar „Da,
domnule; nu, domnule”. Astă zi, respir liber
aerul omului, mergi fă ră sacrificiu oriunde aleg eu. O femeie trece pe acolo. Fă ră ezitare,
spun: „Bună ziua. O zi frumoasă , nu-i așa? Ea se întoarce
în felul meu, zâ mbete, un indiciu stră lucitor de speranță că într-o zi totul ar putea fi bine în
orice lume mi-ar aduce mâ ine.” Încă aștept asta. 372
377
Fără aplauze
Dar am câ teva drumuri de făcut . Mai bine decâ t tă cerea totală , oricum. Ș i cred că a fost bine
să te gră bești la jumă tate decentă
memorie. Mai aveam unul sau doi, dar l-au implicat pe Phillip. Acești voyeri ar putea dori să
audă despre romanticul lui Conner
aventuri, dar mă îndoiesc serios că ar vrea să audă despre mine și Phillip. Oricum, aceasta
este o parte foarte privată a vieții mele, ceva pe care îl țin ascuns 373
378
departe și se retrage doar în momentele de slă biciune. Aș prefera să împă rtă șesc povești
despre Ma, bă trâ nul mort, sau Larry perversul, care a primit ceea ce merita.
Vă mulțumesc că lucrați cu mine, spune doamna Littell. Sper că veți continua să scrieți. Există
mult talent în această cameră . Te rog nu - l irosi.
Dna Littell își ia concediu și trece la algebră sau, în cazul lui Conner, la calcul. Cred că știe
mai multe despre asta decâ t domnul Hidalgo, dar asta e doar al meu
379
Kate Mă găsește
În baie. Mijloacele au dispă rut și mi-am aruncat interiorul în celă lalt capă t. Mâ inile încă îmi
tremură și încerc să le consolez cu apă rece.
nu mă simțeam bine.
eu să vă anunț că e
Ș tiam că există efecte secundare, dar nu mi-am dat seama că ar putea fi atâ t de intense.
Depresia este rea. Acest lucru este mai ră u. Creierul meu simte că se zdrobește prin noroi.
— Pot să renunț la lith? 375
380
Trebuie să-i dai o șansă. Vom reduce doza până când dvs
Greaţă . Diaree. Tremură turi. Cap mare. Gura ca niște bile de bumbac. "Am nevoie de apă . Ș i
trebuie să mă mint singur." 376
381
Nu-i de mirare
zigzag cu medicamente. Dar era încă pă țâ nată – a jurat că singurul lucru în neregulă cu ea
era blestemul ei
tovarasul, ingerul.
Câ nd au închis-o, i-au hră nit forțat pastilele, ea s-a lamurit. Mai devreme sau mai tâ rziu, au
dat-o mereu afară , iar ea va fi mama pe care am sperat mereu că va fi. Pentru cateva zile.
382
383
Sau oricare ar fi problema, mă îmbolnă vește din nou. Nu vreau să merg la toaletă , să mă
ocup de priviri indiscrete sau întrebă ri. Așa că m-am întins foarte nemișcat pe pat, mă
predau valului zguduitor din corpul meu, creierul meu.
Repede, Vanessa, gâ ndește-te la ceva încă , ceva senin. Nisip. Mă gâ ndesc la nisip. Întins pe
un covor gros de nisip, cineva cald lâ ngă mine. Trevor îmi pă strează memoria. Îi înlocuiesc
fața cu cea a lui Conner.
Somnolent. Sunt somnoros în brațele lui, îi simt înflorirea pe partea mică a spatelui meu.
379
384
Ca astazi. Este stră lucitor în soarele deșertului - sub nori magici de alb. Aspirat în alb, mă
predau lui Conner. „Fă dragoste cu mine”, îi spun.
Ș i el ră spunde,
Vanessa. Un minut
esti ca apa.
Apa clocotita...
385
joi PM
Dr. Starr mă cheamă la biroul ei, mă îndreaptă spre un scaun, își împletește degetele sub
bă rbie. Unde se duce asta?
" Ai înțeles totul greșit. Nu mi-e frică să mă întorc acasă . Doar că sunt mai fericit aici, unde
nu trebuie să evit 381
386
întrebă ri la care nimeni nu vrea ră spunsuri. Cel puțin câ nd tu
387
Conner. Niciun părinte nu este perfect, niciun copil nu are întotdeauna dreptate. Urcă-te în
pielea lor, aruncă o privire sinceră la tine Îți place ceea ce vezi? Poți încerca doar puțin să
înțelegi punctul lor de vedere?
Fiul lor a încercat să se sinucidă... cel mai rău coșmar al părinților pentru că trebuie să
accepte vina.
trebuie să se ierte.
Este greu de făcut pentru oricine; pentru unii, aproape imposibil. Crezi că sunt suficient de
puternici? 383
388
Mă uit doar. Cum poate fi atâ t de densă ? I-a întâ lnit doar o dată sau două , dar nu poate
vedea prin pretenție?
Tată l meu nu poate fi de vină . Nu este niciodată acasă suficient de mult pentru a avea o
influență asupra mea. Și mama? Dacă ea a luat vreodată
389
Nu am terminat încă
dai vina? Cine crezi că este responsabil pentru tine? A făcut din el un joc complet nou.
Am avut destul timp, singur în camera mea, să mă gâ ndesc la acel lucru, ore și ore de
perfecționat
raspunsul meu. „Învinuimesc pe tata pentru dorința mea de perfecțiune. Întotdeauna mi-a
cerut Cara și cu mine să ne stră duim să obținem cea mai mare notă , cel mai mare punctaj,
pentru a aduce acasă aurul. O medalie de argint însemna să pierdem, nimic mai mult.
Mamă , o învinuiesc că m-a ră cit. Ce fel de mamă refuză în mod categoric să -și țină copiii în
brațe, fă 385
390
se simt doriti, caldi, in siguranta? Emily m-a fă cut să simt toate acele lucruri și multe altele.
Este chiar atâ t de greu de înțeles?"
„Pentru totdeauna nu are sens câ nd tră iești clipa. Nu eram pregă tită ca acel moment să se
termine”.
Amin. 386
391
Weekend de Paște
Ș i locul s-a cură țat în mare parte. Aspen Springs, cimitir. Cam potrivit, cred. Tată l meu m-a
întrebat dacă vreau să -l vizitez. Nu gata pentru asta.
Se pare că nici Conner nu era pregă tit să meargă acasă . Stă și se uită la televizorul fă ră
minte. Dar pot spune că nu se concentrează pe ecran.
Neobișnuit, avâ nd în vedere că acest sitcom prezintă femei cu sâ nii mari, cu o cantitate
minimă de îmbră că minte care le acoperă siliconul.
— Hei, omule. Al naibii de liniște aici, nu? Spun. — Cam înfricoșă tor. 387
392
"Uh. Oh, scuze. Nu am vrut să -ți aglomerez spațiul sau altceva." Nici o problemă.
Aglomerează-mi spațiul. Am terminat de chinuit, oricum.
Chibzuit? Cuvâ nt bun, unul pe care nu l-am folosit niciodată . "Despre ce?"
393
Hei, voi doi. Vrei o companie? Pare cam singuratic aici. Se lasă jos pe canapea, foarte aproape
de Conner, care nu se mișcă .
Ea chicotește. Ce poate fi mai bun decât să petreci timp cu doi băieți minunați? Și, dacă vrei,
am permisiunea să te scot de aici mâine.
394
Conner se agită , își mișcă piciorul și mai aproape de al ei, la doar o fracțiune de centimetru
de periaj. De aici, unde? Poate la San Francisco?
Carmella râde din nou. Nu cred că am putea scăpa de asta. Dar putem să luăm un film. Sunt
câțiva buni care joacă.
— Sunt înă untru. Dar nu le este frică că am putea să te biruim și să plecă m la drum? Nici
mă car nu vorbi așa. Cineva te poate lua în serios. 390
395
Cineva ar trebui probabil
Dar acum, chiar nu am unde să merg mai bine. Ș i n-aș vrea să o pun pe Carmella în
necazuri. Desigur, nu pot vorbi în numele lui Conner.
Dar pare cool cu planul. Bine, contează și pe mine. Un film ar fi grozav. Doar dacă nu poți găsi
o cale spre San Francisco.
Voi lucra la asta data viitoare. Între timp, putem schimba canalul? Nimic mai rău decât
femeile cu țâțe pentru creier. 391
396
Conner râde. Da, cu siguranță sunt lucruri mai rele decât atât. Dar oricum nu mă uitam la
această emisiune. Iată telecomanda . Tu alegi.
E într-adevă r cam înfricoșă tor să stau aici și mă uit la televizor cu doi oameni care îmi plac.
Aproape ca și cum am avea o familie adevă rată , nu că aș avea habar
cum era. Cel mai aproape de care am fost vreodată a fost Phillip. Ș i era atâ t de bolnav,
timpul petrecut împreună atâ t de scurt, aproape
nu conteaza. 392
397
Casa bunicii
Se simte complet stră in, complet ca acasă . E mai ușor să respir aici, unde pereții nu mă
adună , mă sufocă în brațele lor.
E atâ t de încâ ntat să mă aibă înapoi, nu s-a mai liniştit de două zeci de secunde de câ nd m-
au luat în braţe, vorbind fă ră oprire despre şcoală şi despre noul să u prieten, Dean; despre
Cub Scouts și popcorn strâ ngeri de fonduri. „Fii chiar acolo”, promit. 393
398
Dar mai întâ i trebuie să fac un mic ocol. Am bă gat în buzunar litiul, așa că nu le cheltuiesc
pe toate trei
zile la baie.
Nu sunt bolnav în după -amiaza asta, dar simt că vine o val nebună de albastru.
lama de ras este în că suța ei, strigâ ndu-mă . Doar o felie mică , de dragul vremurilor.
399
Intru in Dormitor
Închide ușa, scoate-i pe iubitul meu de oțel de la locul să u de cinste de pe raftul dulapului. Îi
ating vâ rful inoxidabil de degetul ară tă tor. Ascuțit! Fă ră presiune, desenează o mă rgele
purpurie.
Scoate-mi mâ neca înapoi ---- cea care acoperă cicatricea de sâ rmă ghimpată , plasează cu
afecțiune lama sub degetul mare stâ ng. Aceasta este cea mai bună grabă dintre toate -
momentul chiar înainte de tă iere. Este decizia mea acum, eu sunt la conducere. Ș i așa cum
cred că voi ceda ispitei, redeschide vechea rană , 395
400
Bryan sună , dă ,
te aştept.
Încă aș putea s-o fac, dar vă d chipul fratelui meu, țipâ nd înghețat pe loc, și pun lama înapoi
în mâ neca ei de catifea.
— Vin chiar acum, Bryan. Pă strează niște vopsea violet pentru mine. 396
401
Bucătăria _
Este un tablou Norman Rockwell... Bunica, la chiuvetă , drenâ nd ouă le; Bryan, la masă ,
desenâ nd imagini de ceară pe cochilii ră cite, așteptâ nd să vin în ajutor cu vopsea. Totul este
așa. normal, ceva ce simt rar. Ș i se așteaptă să mă amestec, cu capul pe spate prin albastru.
Sunt hotă râ t să o fac și eu.
Uite, Nessa. Am pus numele tău pe acesta.
Bryan i-a plă cut întotdeauna trenurile. Odată bunica ne-a luat cu Amtrak, de la Reno la
Sacramento. M-am plictisit destul de bine de copacul meu... cu excepția tipului dră guț care
stă tea vizavi de mine în mașina de observație. Ș i lui Bryan i-a plă cut atâ t de mult, cum aș
putea să mă plâ ng?
402
face un curcubeu.
Mergem la muncă , murind benzi de albastru, roșu și galben. Sâ ngerează puțin, dar și
curcubeele. În momentul în care scufundă m ouă le în verde, ușa din față se deschide. Bunica
se întoarce. Bryan sare în sus. Nu pot să -mi cred ochilor.
— Tati! 398
403
Prin cercuri! Pentru a ajunge la film, Tony și cu mine a trebuit să scriem că ne cunoaștem
privilegiile
va fi suspendat dacă stră nută m greșit. Ș i doar pentru a fi sigur, vine Dr. Boston.
Bă nuiesc că asta se datorează faptului că nu are unde să meargă mai bine... nicio vacanță de
primă vară pentru ea, cred. Oricum, mă bucur să împart o pungă de floricele de porumb cu
deliciul Dr. B. Sper că filmul este un R-
evaluat romp--ceva sexy care să -i aprindă pistoanele. — Ce o să vedem? Întreb. "Un gust
din Tarantino? Tim Burton? Nu-mi spune Disney!" 399
404
Carmella râde. Heather și cu mine ne gândim mai degrabă în sensul lui Spielberg
405
Un monovolum care trebuie să aibă cel puțin zece ani. Suieră de-a lungul drumului înghețat,
o fiară bă trâ nă decrepită și eu
sper să ajungem la opt mile pâ nă la teatru. Primă vara sau nu, e mult prea frig pentru a o
plimba de aici.
Dahlia este și ea cu noi... o alta nu va merge acasă. Da-hamn, e frig aici, ca pe o altă planetă.
Ciudat, spune Tony, cum te deconectezi de ceea ce este afară când îți petreci viața înăuntru.
vânează ouă de Paște în zăpadă? Nu am fost niciodată copil, așa că nu știu 401
406
„Am fost vreodată la o singură vâ nă toare de ouă ”, ră spund. „Dă daca noastră ne-a luat
pentru că , să fim sinceri, pă rinții noștri
considera o asemenea frivolitate o pierdere totală de timp. O dată a fost mai mult decâ t
suficientă pentru mine - acea față de șase picioare și coș
407
Ajungem la teatru, toate dintr-o bucată , cumpă ră m bilete, intră m înă untru. Așa cum cred că
asta s-ar putea transforma în distracție, o voce familiară îmi zgâ rie timpanele. Hei, Conner
— Bună , Kendra. Înțepenit, mă întorc pentru a înfrunta majoreta dră guță blondă care s-a
înecat în urma lui Emily.
Consider scuza accidentului, dar de ce să merg acolo? — Cred că am fă cut-o. Data viitoare
va trebui să încerc mai mult.
acea. Crezi sau nu, câțiva oameni le pasă de tine. Unul sau doi dintre noi chiar te iubesc. 403
408
Sfinte rahat. Cum a putut să mă iubească ? Am scă pat-o ca pe o bucată fierbinte de tablă . —
Îmi pare ră u. Nu am vrut să spun.
Mă duc la ecranul trei, mă așez lâ ngă Dr. Boston, încerc să mă concentrez pe filmul cu umor
negru, gâ ndește-te la Kendra. 404
409
Cam în ziua de azi este câ t de normal mă simt - ca pe deplin mainstream. Bine, deci sunt la
filme cu doi nebuni, un psiholog singuratic și o „mamă de casă ” total dementă . Cel puțin eu
sunt la filme, un loc în care am mai fost doar de două ori. Și acești oameni ciudați se simt ca
în familie.
Hei, Tony, spune Dahlia, verifică. Fata aceea are chef de Conner
Fata în cauză , o blondă prea slabă , îl cunoaște cu siguranță pe Conner. El îi spune ceva și ea
pare gata să plâ ngă . 405
410
„Bă nuiesc că ai putea să -i spui o baghetă ”, ră spund eu, iar amâ ndoi ne-am ridicat.
Carmella tremură în sus, cu brațele încă rcate cu gă leți de floricele de porumb și sucuri
supradimensionate. Grăbiţi-vă!! urăsc să ratezi începutul unui film. 406
411
Stau în mijloc
Carmella și Dahlia, trecâ nd pe lâ ngă floricele de porumb și râ zâ nd de felul în care fetele își
țin urechile de fiecare dată câ nd jocul de armă devine foarte tare. Prea amuzant.
Din câ nd în câ nd arunc o privire că tre Conner, care este mult prea tă cut pentru a se distra.
Dr. Boston observă și el. Chiar și în întunericul teatrului, vă d îngrijorare în gura ei. Ea se
aplecă și șoptește ceva, iar el clă tină din cap. Atunci mi se pare, 407
412
scenă mă intrigă mai mult: cea de pe ecran, sau cea de două locuri distanță . Îmi împart
atenția între cei doi și fac o notă mentală să -l întreb pe Conner despre blonda subțire ca o
crenguță .
trebuie să dețină magia. Pentru prima dată după mult timp, simt o smucitură în propria
mea baghetă fă ră magie. 408
413
Să -l întreb pe Conner despre toate acestea, dar pe drumul de întoarcere la Aspen Springs,
îmi stă gura deschisă . „Hei, Conner. „Cine era blonda dră guță de la cinema? Pe cineva pe
care îl cunoști?" Toți ceilalți se opresc din bolboroseală , așteaptă ră spunsul pe care vrem
să -l auzim cu toții. Vine încet.
În cele din urmă, spune simplu, Kendra este o prietenă veche. Ne-am despărțit acum câteva
luni.
Ceea ce ar trebui să fie suficient de bun, dar nu pentru Dahlia. De ce? Ce s-a întâmplat?
Ș tiu că Dr. B vrea să știe. Dar ea spune: Asta e treaba lui Conner, Dahlia. 409
414
Bă nuiesc că , gâ ndindu-mă la poezia lui, a avut ceva de-a face cu Emily. Dar dr. Boston are
dreptate. Este treaba lui Conner, iar el nu
par înclinat să împă rtă șească . Nu că nu îl voi mai întreba mai tâ rziu. In privat. Câ nd încerc
să aflu informații despre Dr. Boston și
Emily. 410
415
În brațele lui tati... bronzat și mai musculos decâ t îmi amintesc. Îl să rută m pe toată fața, de
la vâ rful tă ieturii sale pâ nă la exfolierea de pe bă rbie. În cele din urmă , ne îndepă rtează .
416
Nu trebuie să -ți faci griji pentru asta, mamă . Nu e nevoie deloc. Încă am tot
aceşti copii au
crescut, și crescut.
417
Mă bucur
Mi-am pus lama deoparte, netestată . Tati ar fi observat, de asta sunt sigur. El și sâ ngele sunt
prieteni. Bunica are dreptate. E bine să -l vă d, totul dintr-o bucată . Câ nd tată l tă u este mereu
pâ nă la genunchi într-un conflict undeva, nu poți fi niciodată sigur dacă --sau cum-- îl vei
mai vedea.
Mă întristează . 413
418
Fii acolo, fiule, imediat ce îmi pun lucrurile în camera mea. Tata se oprește, mă privește drept
în ochi. Tu și cu mine trebuie să vorbim. Mai tarziu.
419
Mai tarziu
După o cină delicioasă cu trei feluri în stil bunică , tati ne trimite pe Bryan și pe mine în
camerele noastre.
Dar știu că vrea să vorbească cu bunica în privat. Îmi las ușa cră pată , sperâ nd să aud
fragmente din conversația lor. Fac.
întreabă tati.
Ce ai putea hotărî
420
Mâine. 416
421
Cina diseara
Acum, Tony, Dahlia, Carmella și cu mine stă m în jur, tă ind farturi majore. Dahlia nici mă car
nu încearcă să -l înă bușe pe a ei.
Uf! spune Tony. Fată, nu vei prinde niciodată un bărbat așa. Și apropo, nu mama ta
nu vorbești „ rect ” .
Toată lumea crapă , în afară de mine. Nimic nu e amuzant în seara asta. Starea mea de spirit
vrea să oscileze între 417 reflexiv
422
și pe jumă tate îngrozit. Mi-e teamă - un lucru ciudat de spus, dar adevă rat - că , în ciuda
progreselor pe care le-am fă cut, câ nd voi ieși din acest loc, totul va fi exact la fel ca înainte -
chiar și eu.
Stau întins în pat, ascult zgomotul vâ ntului împotriva pereților din blocuri de zgâ rietură . Nu
sunt sigur cum să derulez această bobină de imagini care clipesc în interiorul creierului
meu. Unele sunt „împrumutate” din filmul pe care l-am vă zut astă zi: oameni buni, uciși de
ră u
automate; eroul usor efeminat (si de ce ii vine in minte?); extraterestrul geek zero--
aparent, civilizațiile avansate îi trimit cu cea mai recentă navă spațială pentru a apă ra casa
și planeta.
Medicamentele intră și iată că vine prințesa - toate curbe, într-o rochie albastră strâ mtă .
Albastru... strâ ns... Heather. Frumos nume. Sume 419
424
ea complet. Hopa! transformare, pă rul de tițian blond decolorat, ochi cenușii de culoare
albastră - Kendra, dulce tentație.
Unii dintre noi te iubesc, șoptește ea, aruncâ ndu-și pă rul lung și auriu.
Vreau să dau vina pe mama, pe tata, pe Emily și pe mine. Dar mai e și altcineva într-o
fă râ mă de memorie. 420
425
Dincolo de geamul ferestrei, o sclipire argintie îmi înjunghie ochii. Mă întorc pe o parte,
refuz să mă clin, fă ră nicio urmă de sunet în afara camerei mele. Toată această tă cere,
învă luită în jurul duminica dimineață , îmi amintește de acasă . Acum mă simt prins sub
pă turile mele. Îi arunc, că lc cu picioarele pe uşă , scot capul pe hol. "Eu am să fac pipi."
Nimic. Nu știu ce îmi rezervă dacă merg fă ră permisiune. Dar chiar nu am de ales. Mă duc la
baie, sper că am „starea” de dimineață 421
426
îmi va permite să fac pipi pâ nă la urmă . Încă aștept „deflația” câ nd Tony intră pe ușă . Îmi dă
prime o dată .
Hei prietene. Frumos lemn de foc. Zâ mbește, apoi își întoarce privirea și schimbă subiectul.
Cam înfiorător
Îngrozit, îmi termin afacerea. — Trebuie să fie cineva aici, undeva. Mă spă l pe mâ ini, îmi
stropesc crusta de pe ochi. 422
427
Sfinte Porcării
Este prima dată câ nd îl vă d pe Conner expus, și bă iete, ce expunere! Tipul este construit ca
un catâ r. Nu e de mirare că femeile îl poftesc.
Mă poftesc puțin, dar reușesc să -l țin în frâ u, cu excepția unui comentariu despre lemnul lui.
Un tip îi place să știe că este apreciat.
"Nimic. Mă gâ ndeam doar la ziua de ieri. Carmella era mai amuzantă decâ t rahatul." 423
428
Urcă iar zidul. nu stiu . Poate că trebuie să-mi crească din nou medicamentele. 424
429
Mă îndoiesc
Dar știi mai bine decâ t să spui asta. "Ei bine, fac un duș. Carmella a spus că putem merge la
biserica din Reno azi dimineață . Mergi?"
nu stiu . Pot fi. Cred că e mai bine decât să stai aici, să te joci cu... uh... Ceva aproape de panică
îi umple ochii.
— Lemnele tale de foc? Râ d și Conner trebuie să facă , sau ară t ca un prost total.
Ar fi bine să mă îmbrac. Ne vedem la micul dejun. Azi miroase destul de bine. 425
430
Întorc robinetul la aburit, intru în jos și las degetele lui fierbinți să mă atingă peste tot,
încercâ nd să nu mă gâ ndesc la ultima dată .
degetele fierbinți (ale adevă rate) m-au atins peste tot. Este Paștele, cea mai sfâ ntă dintre
zilele sfinte, și în acest moment mă simt ca un pă că tos de talie mondială .
Creierul meu îmi spune că totul este greșit, felul în care corpul meu reacționează la gâ ndul
la sex, ultima dată câ nd l-am avut și câ nd s-ar putea să îl am din nou. 426
431
Nu chiar gratuit
Dar din spatele ușilor încuiate, pentru a doua zi la râ nd, nici mă car nu contează că ninge -
de Paște.
Dahlia e supărată. Ne săturam din aceste gunoaie ale lui Isus în fiecare duminică.
Dar Paul a trebuit să conducă pentru că Carmella este ciudată câ nd ninge. Deci am fost toți,
sau niciunul dintre noi. Iar eu și Conner am votat, doi la unu, pentru a merge.
432
Două zeci și trei de ani și deja divorțat! Cel puțin ea nu are copii. (Nu cred.) Ne transformă m
într-o parcare aglomerată și observ că Conner începe să se zvâ rcolească .
Aici? el spune. Trebuie să mergem la acesta? Ochii lui scanează mașinile și se așează pe un
Lexus negru. Sunt aici , spune el. Nu pot intra. În niciun caz.
433
Îmbrăcată
În cele mai bune dintre cele mai bune haine ale noastre de duminică , Bryan, bunica și cu
mine îngră mă dim în SUV-ul închiriat, așteptă m pe tati. În cele din urmă , iese pe uşă , în
uniformă completă , cizme lustruite cu scuipat pâ nă stră lucesc ca satinul. Nu poartă un
zâ mbet.
Am uitat că ninge
aici in aprilie. am crezut
Nu! Nu sunt pregă tit. Vreau să mă întorc la Aspen Springs, unde este sigur, previzibil. Unde
secretele mele și cu mine putem sta, netulburați. 429
434
Nu vreau să merg s-o vă d, nu acolo. Nimeni nu aparține acolo, așa cum nimeni nu aparține
în Afganistan, dacă se poate avea încredere în cuvâ ntul lui tati. Ș i trebuie să am încredere în
el. nu-i asa?
Bine atunci. Începem. Familia O ' Reilly, toți din nou împreună.
435
Fulgi uriași
De ză padă umedă stropită pe ferestre. Tati navighează încet și înțeleg că nici nu vrea să
meargă unde mergem noi. E o chestie de datorie.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru litiu. Se pare că s-a pus în viteză în ultimele două zile.
Mâ inile încă îmi tremură uneori, iar gura îmi este uscată de cele mai multe ori, dar este mai
ușor să plutesc din senin.
Tata m-a luat deoparte mai devreme, în timp ce bunica m-a ajutat
436
să știi că a fost o femeie cu adevărat bună, când nu era într -un loc prost.
— Știu, tati.
Vei fi o femeie bună
ai nevoie, mă auzi? eu nu _
Nu-l mai vă zusem niciodată atâ t de moale. Nu a fost ceea ce mă așteptam și mi-a tă iat
ră suflarea. M-a tras în el , unde nu l-am putut vedea plâ ngâ nd. Dar îl simțeam tremurâ nd.
432
437
„Bă nuiesc că da”, ră spund, nesigur ce înseamnă „în curâ nd”. — Acesta este Nivelul Patru,
ultimul pas înainte să vin acasă .
438
Cel mai aproape am venit este o excursie în pă dure cu bunica și Bryan. "Nu."
Când va veni timpul, trezi-te cowboy. Ești dur , la fel ca tatăl tău
Oh. Iată-ne.
Nu eu. 434
439
Aproape mai
Surprinde. El poate. Nu numai atâ t, dar este mult mai pasionat decâ t m-aș fi așteptat și
complet în largul meu cu ritmul meu.
"Ești încă într-o formă decentă . Ai ridicat și tu în închisoare?" Da, și la sală când am ieșit. De
câteva luni, oricum. 435
440
La Sala? Am avut ideea că Tony era un copil de stradă. Dar după ce a murit Philip, a fost tot ce
puteam să fac doar să mănânc.
"Philip? Cine a fost Phillip?" Iubit? Frate? Unchiul? A fost jumătate tată adoptiv, jumătate cel
mai bun prieten al meu din lume.
Alergă m în tă cere încă trei ture. Greu. Mai tare. Cot la cot, într-o rivalitate amicală pâ nă
suntem gata să ne pră bușim. 436
441
Ne ducem la duș
Pentru a spă la puțină transpirație binemeritată . Tony caută să privească în altă parte, dar
nu m-am simțit încă inconfortabil, fiind goală în preajma lui. Stanley este mult mai
înfioră tor. Bă iatul acela nu ar trebui să aibă voie să se atingă cu mâ inile cu să pun.
— Deci, Tony. Cum a fost vizita ta la tată l tă u? Dr. Boston l-a convins să facă asta - este o
condiție prealabilă pentru tabă ra în să lbă ticie, una cu care trebuie să mă confrunt în
curâ nd. După prestația mea fă ră curaj de Paște, mă întreb dacă pot înscrie mingile.
A mers bine, cred. Are o casă drăguță la Tahoe - nu uriașă, dar mai mult decât eram obișnuit ,
pe o stradă cu propria ei plajă privată. 437
442
Soția lui, Talia, este drăguță, nu reală
strălucitor, dar la ce te poți aștepta de la cineva care se îndrăgostește de tatăl meu? Era
politicoasă și o bucătăreasă foarte bună. Nu-i de mirare
— Paste, pâ nă câ nd moartea ne va despă rți. O felie din viața italo-americană . Râ dem, dar
cred că prețul ă sta nu este atâ t de scump pentru câ țiva ani buni împreună , bine hră niți și în
rest mulțumiți. Nimic de care să ne fie teamă în acest scenariu. 438
443
Pentru a face față acasă . Doi oameni reci, care nu-și amintesc de ce s-au îndră gostit în
primul râ nd. Dacă ar fi fost vreodată îndră gostiți. Mestec asta în timp ce ne uscă m, ne
îmbră că m. — Tată l tă u a iubit-o vreodată cu adevă rat pe mama ta? Întreb. Dar pun pariu că
se va bate din dragoste.
Pai da. Cel puțin așa cred. La naiba, poate nu. La naiba, Conner. Poate că nu există așa ceva.
Mulți oameni putrezesc, așteaptă.
Bine, m-am înșelat. E ciudat cum Tony și cu mine suntem pe aceeași pagină , cu o oarecare
regularitate. — Dintr-o întâ mplare îndepă rtată nu se întâ mplă să fii republican? Uh. Nu. Nu
sunt în politică. De ce? Esti... un republican? 439
444
Mă opresc și mă gâ ndesc - chiar gâ ndesc. "Pă rinții mei sunt conservatori statornici. Așa că
poate că sunt dem pâ nă la urmă ." (Probabil ca nu.)
Chiar pe. Dacă voi crește vreodată huevos suficient de mari pentru a putea vizita acasă , voi
lua în considerare să le anunț că am devenit democrat. 440
445
Cum patul mare din dormitorul impecabil roșu vin m-a fă cut să mă simt mai singur ca
niciodată . N-am dormit niciodată , nici mă car o dată în viața mea, într-un pat ca ă sta - atâ t
de multă cameră , cuverturi atâ t de grele și calde, perne adâ nci și pufoase. Mă simțeam de
parcă mă înec în confort, sufocâ ndu-mă de ideea că aș putea să aparțin vreodată acolo. 441
446
Cum, deși aveam o mulțime de medicamente, furnizate de Aspen Springs, m-am strecurat în
baia Taliei, am împrumutat un Valium sau trei.
Pune un Valium cu un Prozac, nu-ți pasă unde ești, sau cine vorbește în cealaltă cameră , nici
dacă știi că vorbesc despre tine. Cel puțin combinația m-a pus într-un loc în care era ușor
să -mi țin gura mare închisă . Cine are nevoie de confruntare? 442
447
Aparent, Stanley da
Are chef de grup în această după -amiază și va fi foarte interesant pentru că persoana pe
care și-a propus să o ia este Dr. Starr.
Viața este totul despre alegeri, spune buldogul. Să vorbim despre alegerile pe care le vei face
când vei părăsi Aspen Springs. Unde vei pleca de aici?
Stanley își lasă scaunul pe spate pe două picioare, își bagă un deget pe nas. Mă voi duce să-mi
găsesc o fetiță drăguță și o să-i arăt partea de afaceri a lui Stanley. 443
448
În primul rând, vă sugerez să așezați scaunul pe spate pe patru picioare. Acum spune-ne ce ai
vrut să spui. De obicei, „ finalul afacerii ” se referă la o armă.
Stanley se ridică , zâ mbind în timp ce mâ na dreaptă îi cade spre fermoar. E drept . Și aceasta
chiar aici este arma mea preferată.
La naiba dacă nu-și smulge micuțul lui urâ t din pantaloni. Fetele țipă , ochii doctorului Starr
devin uriași, iar Stanley începe să râ dă . 444
449
Stanley și ținta lui, cu excepția Vanessei, care stă teau în calea lui. Haide, Stanley, spune ea.
Chiar nu vrei să te pui cu dr Starr, nu?
E nebună ? Nenorocitul ă la gras va trece chiar peste ea. Stai departe de asta, cățea, sau te
scot și pe tine, promite Stanley.
Toată lumea se împinge înapoi în perete câ nd mă îndrept spre Vanessa. Dar înainte să mă
pot apropia, Conner se plantează chiar în fața lui Stanley. Destul de departe. 445
450
Stanley se oprește, dar doar pentru o secundă . Ridică mâ inile, cu pumnii strâ nși. Nu mi - e
frică de tine, Preppie. Ia naiba din calea mea.
Dr. Starr se îndreaptă spre uşă , ştiind că ajutorul se află nu departe. Dar Conner preia
controlul, avertizâ nd, dă-mi doar o scuză să-ți dau cu piciorul în fund.
Credeți sau nu, Stanley o face, mergâ nd direct în Conner, balansâ ndu-se. Conner ridică un
braț defensiv, îl dezechilibrează pe Stanley și își face o leagă n. 446
451
Conner este atâ t de incredibil. Într-o singură mișcare, îl aruncă pe Stanley pe podea ca o
muscă bă tută . Paul și Stephanie se repezi pe ușă , dar toată confruntarea urâ tă s-a terminat.
Îl tâ ră sc pe Stanley, plâ ngâ nd și lă vițâ nd, în picioare, penisul zbâ rcit încă expus.
452
Mă rețin în timp ce ceilalți pornesc spre uşă . Vreau să -l iau pe Conner, abia respirâ nd greu
după ce m-am jucat ca erou. Vă d cum vâ rfurile degetelor lui Dr. Starr se sprijină ușor pe
umă rul lui și mă lupt cu un fior gelos.
El e bine, nu - i așa?
453
Este ciudat
Pentru că de câ nd sunt pe litiu, nu am devenit deloc maniac, deși am că zut din nou în zona
albastră de câ teva ori. Dr. Starr spune că litiul funcționează mai repede împotriva albului.
Totuși, iată -mă , mă simt neînfricat (ceea ce explică nebunia mea anterioară - Stanley ar fi
putut să mă facă fă ră sens); senzație de stimulare (de isterie și apel apropiat, dar mai mult
de Conner, care mă susține, sta aproape de mine); simțindu-se în viață (încă lă tor pe sâ rmă
de ras).
454
— De parcă nu poți ghici. Oh, da, mă gâ ndesc... Conner, întins cu mine într-un pat de iarbă
înaltă și rece. Conner, aplecat asupra mea, cu corpul lui lung și slab la vedere. Conner,
să rutâ ndu-mă cu gura lui delicioasă ...
Uite ca vine. Tu
gura ta.
Tu saliva . 450
455
O ușoară exagerare
Cel puțin așa cred. Îmi încercuiesc buzele cu limba, sperâ nd să prind orice saliva ră tă cită , în
timp ce Conner se apropie foarte mult.
Inima mea amenință cu o implozie, dar reușesc să mă simt rece. — În regulă . Mulţumesc,
Conner.
Ce a făcut buldogul
vrei? întreabă Tony. Ai vreo problemă?
nu. Ea a crezut că avea să vină și el. Hei, cine știa că Stanley are mingile? 451
456
Cu toții strică m și dr. Starr își dresează glasul. — Cred că e un indiciu. Ar fi bine să plecă m.
Tony deschide calea.
Trebuie să fii mai atent, șoptește el. Nu voi fi mereu prin preajmă să te protejez.
457
Am vrut să vă sugerez să merg acasă în acest weekend. Ești gata , Conner, ești mai puternic
decât știi.
"De ce spui asta? Pentru că am avut grijă de Stanley? El nu este decâ t o gură . Dar acasă ? Mi-
e frică de acolo. Prea multe judecă ţi."
Deci mestec. Vreau să ies, dar unde, oh, unde, voi pleca de aici? Întotdeauna am așteptat cu
neră bdare anul superior, fotbalul la universitate, chiloții majoretelor. Dar acum nu mă pot
întoarce la școală . Toată lumea crede că sunt un fel de nebun, și la naiba, 453
458
au dreptate. Eu sunt. Sunt aici, încercâ nd să mă ocup de nebunia mea, de luni de zile.
459
Nebun înseamnă că nu sunt responsabil pentru acțiunile mele. Așa că la dracu, mă duc
acasă , sprijinit de Prozac împotriva distragerilor ca mama și tată l meu care se mușcă la
mine, la Cara și unul pe celă lalt; ca mama și tata mă întrebau despre școală , viitorul meu și
Emily, cu siguranță nu în ordinea aceea. Între timp, o voi ajunge din urmă pe Vanessa. Într-
o zi îmi doresc mai mult decâ t zâ mbetul ei.
Înseamnă asta pâ nă la urmă că există speranță pentru mine? Ea nu are nici o picior de corb,
nicio pată de țigară în râ sul ei.
O bucată de nebuni se amestecă de-a lungul coridorului, iar Vanessa și Tony merg încet, în
spatele mulțimii. 455
460
O privesc pe Vanessa clă tinâ ndu-și șoldurile și o dorință bruscă mă acoperă . Nu sunt
ră spunză tor pentru acțiunile mele, merg drept înainte, îmi împing corpul de al ei. Ea
încetinește și mai mult, lă sâ ndu-mă să mă cuibă resc lâ ngă ea, de parcă știe ce am în minte.
Îi ridic pă rul, mă aplec și îmi las buzele la gâ tul ei, îi să rut pulsul moale din spatele urechii.
Ea își strecoară mâ na în a mea.
461
Peste umă rul lui. Ciudat, dar am senzația că nu este gelos pe Vanessa. Cumva, pare gelos pe
mine.
„Hei, Tony”, testez. — Îți dau și eu un să rut, dacă spui, te rog. Îți dorești, împinge el. Dar
prefer un bărbat căruia îi place să fie în vârf.
"Oh, fră țioare! Îmi place deasupra. Ș i pe jos. Și să stau în picioare. Ș i... Oh, omule, trebuie să
mă opresc sau să mă smulg".
Oh, da, spune Vanessa, dar o spune râzând. Băieții sunt doar cele mai urâte creaturi. Nu
sunteți doi de acord?
Tony alunecă direct în „gay”. Desigur, fată delicioasă. Și așa îi iubesc ...
462
— Așa îmi plac și mie femeile. Prea curajos. Încruntarea încruntată a Vanessei m-ar putea
tă ia în jumă tate. Dau înapoi, repede. "Cu exceptia ta!"
Ajungem la genul T-- bă ieții merg dreapta, fetele drept înainte, pe lâ ngă sala de recreere.
Vanessa se oprește să arunce două să rută ri - unul că tre Tony, celă lalt că tre mine și cred că
poate aș putea învă ța să iubesc pe cineva, pâ nă la urmă . Eu beau gâ ndul, încerc din greu să -l
înghit. 458
463
Trei zile
De câ nd l-au dus pe Stanley și acum, am auzit, se va întoarce în după -amiaza asta. Pă rinții
lui trebuie să aibă buzunare foarte adâ nci. Tipul ă la ar trebui să fie închis
Hannibal Lecter - în spatele sticlei rezistente, așa că știința ar putea avea șansa de a
descoperi un defect mental neidentificat. Stanfrenie. Da, asta este.
Ei bine, va fi din nou Nivelul Unu, așa că poate nu trebuie să -l vă d, atâ ta timp câ t merg la
Provocare. Unii oameni de aici le este frică să plece. Nu eu. 459
464
Ei bine, Conner va fi, dacă va trece peste acest weekend. Nu știu exact ce-l așteaptă acasă .
Ș tiu doar că îi este mult mai frică de acolo decâ t de cursele cu obstacole. 460
465
Nu i-au cerut niciodată Vanessei să stea cu ei. Sau dacă o fac, ea spune întotdeauna că nu
mulțumesc. E o singură tate mai rea decâ t mine. Nu la fel de ră u ca Conner, totuși.
Singur sau nu, mă las jos lâ ngă ea. "Hei, tu. Ce citești?" Chiar înainte să -și ridice privirea, îi
vă d zâ mbetul, în colțurile ochilor. 461
466
În cele din urmă, își ridică privirea de la carte și zâmbetul ei valorează cât o mie de cuvinte.
Hei, Tony. Mulțumesc pentru salut. Mă simțeam singur în această cameră zgomotoasă. Se
pare că știi mereu când aș putea folosi un prieten. Stai jos, bine? Mâna ei caldă o găsește pe a
mea, o trage.
467
O Lumină ciudată
Îi umple ochii Vanessei. Confuzie? Claritate? Dezgust? "Ce? Nu ai avut niciodată un tip să te
să rute? Oh, da. Ai fă cut-o. Am vă zut, îți amintești?"
Ea zambeste. Nu sunt încă senil, dragă. Ca să-ți răspund la întrebare, da, am avut mulți băieți
să mă sărute. Doar niciunul ca tine.
— La fel ca mine, adică gay? Mă prefac ră nit. „Ș i ce vrei să spui cu „mulți tipi”? Poți
cuantifica asta pentru mine?” Imi este randul sa zambesc. 463
468
„ Mulți băieți ” , adică prea mulți – nici măcar nu mi-au plăcut toți. Acum îmi aduce mâna la
sărutul ei . „ Destul de ca tine ” , adică special.
Tony, nimeni de aici, inclusiv Conner, nu mă tratează cu genul de respect și prietenie pe care
le faci tu. Oricum, tot „ gay ” înseamnă pentru mine că este fericit.
„Nu înseamnă asta pentru mine, Vanessa. Stilul meu de viață a provocat multă durere. Sper
să schimb asta câ nd voi pleca de aici”.
Fac? 464
469
Tony este atât de diferit
Din câ te am crezut că este, primele câ teva ori am fost în preajma lui. Impresie inițială :
amuzant, nu deosebit de inteligent, homosexual pâ nă la caricatură .
Impresie actuală : amuzant, foarte inteligent, și nu doar street smart; sensibil dar puternic.
Gay? Poate, dar există o atracție certă între noi. Ș i gay, hetero sau undeva la mijloc, îl iubesc.
Deodată , vreau să -i spun. — Te iubesc, Tony. Aștept un ră spuns inteligent, sau cel puțin o
surpriză . Dar eu sunt cel care este surprins. 465
470
Ești rar - cineva care s-a obosit să-mi zgârie sub piele și să găsească persoana respectivă
„Spune-mi despre Phillip”, spun, „și vreau să știu totul. Cum v-ați cunoscut? Erați un cuplu?
L-ați iubit și pe el?”
Petrece urmă toarea jumă tate de oră spunâ ndu-mi totul despre Phillip. Mă bucur că era
prietenul lui Tony. Mi-aș dori să am un astfel de prieten. Sau poate da. 466
471
După un timp
Conversația se îndreaptă spre Conner. De ce este mereu în mintea noastră amâ ndoi? — Tu
și Conner pari destul de strâ nși în ultima vreme, spun eu. — Cred că sunt geloasă .
De mine sau de el? Tony glumește. Oricum, fără griji. Nu ne - am descurcat încă. L-am văzut
totuși la duș. Mm, mm, mm.
— Acum știu că sunt geloasă . Râ dem, dar imaginea cu Conner sub duș, cu apa curgâ nd pe
corpul lui musculos, se încadrează în creierul meu.
crezi. Și nu sunt chiar sigur de ce. Nu este ușor să te apropii de el, nu este ușor de înțeles. 467
472
— Nu este ușor să te apropii de nimeni aici, Tony. Tuturor le este frică de toți ceilalți...
poate pentru că ne este frică de noi înșine.
înaintea ta - ca psiholog.
473
Si eu sper la fel
Ș i îi spun așa, dar apoi recunosc: „Bunica mea se va descurca cu asta, dar tată l meu probabil
nu va înțelege. El crede că homosexualii sunt niște ciudați”.
dau din umeri. "Iau oamenii la valoarea nominală . În plus, nu trebuie să fii gay pentru a fi
un ciudat. Uită -te la mine."
474
Mă uit în jos și observ că ne-am ținut de mâ nă tot timpul. "Am fost destul de încurcat de
ceva vreme. Dar mă simt puțin mai puțin ciudat acum că litiuul începe să funcționeze, iar
efectele secundare nu sunt la fel de rele."
475
Nu m-am gâ ndit niciodată la cum ară ta pâ nă acum - era doar locul în care am mâ ncat și am
dormit. Dar acum, stâ nd în Lexus al mamei, parcat în aleea largă și curbată , mă uit la
Tudorul supradimensionat și decid că este cu adevă rat detestabil.
Poate pentru că am locuit într-o cameră ordonată , asemă nă toare unei celule în ultimele zeci
de să ptă mâ ni, dar „acasă ” arată mai mult ca un hotel decâ t o casă – întinsă , întinsă și
îngrijită , impersonală ca naiba. Patru oameni, care tră iesc în cinci mii de metri pă trați?
Absurd!
476
Am ridicat din umeri, mi-am ținut gura. Nimic din ce aș fi putut spune – cel puțin, nimic
total adevă rat – n-ar fi fă cut-o să se simtă mai bine. 472
477
Ea stă în picioare
Chiar în interiorul ușii din față , fă câ ndu-mi semn să intru. Bă nuiesc că ar fi mai bine, înainte
ca ea să se transforme într-o că țea furioasă .
Gazonul înverzește, iar în paturile de flori, câ rlige de lalele și narcise dă din cap capete
colorate. Totul este atâ t de vesel încâ t vreau să plec. Pe treaptă , mă întorc, sperâ nd să
ză resc pe cineva cunoscut, trecâ nd pe lâ ngă . Nimic.
Mă uit atent la bloc, nu-i gă sesc mașina pe alee. Vrei să intri te rog înăuntru? şuieră mama.
Ti-ai iesit din minti?
Femeia aceea nu mai locuiește acolo. Credeai că o va face? Furia se aprinde. "De ce nu ar
face-o, mamă ? Ce dracu ai fă cut?" 473
478
„Emily nu s-ar lă sa din cauza unei simple sugestii. Amenințarea seamă nă mai degrabă cu
asta, nu, mamă ? Trebuie să -ți folosești mereu ghearele?”
Sfârșitul explicației.
Desigur. Este expresia ei preferată . Simt nevoia serioasă de Prozac înainte ca depresia să
mă copleșească . 474
479
Deși nu mă așteptam la îmbră țișă ri, să rută ri și o petrecere surpriză de bun venit acasă .
Totuși, atâ t de direct
afirmarea puterii pă rintelui meu este înfricoșă toare. Doi „oameni frumoși” care devorează
adversarii ca pâ inea.
Mama dispare și eu pornesc pe holul lung, mă rginit de fotografii și trofee. Dintr-o dată sunt
un copil mic, uitâ ndu-mă la realiză rile pă rinților mei, știind că trebuie să -l atâ rn pe al meu
pe perete, știind că niciodată nu voi putea urca suficient de sus.
Sus, aud muzica Cara. Nu va veni ea să salută ? Am virat la stâ nga, în camera de zi
scufundată , așteptâ ndu-mă să vă d 475
480
covor alb berber, poate cu o notă de pată de culoarea ruginii. Covorul este o nuanță palidă
de mentă - complet nou.
Frumos, nu - i așa? Mamă , vino să mă verifici. M-am decis
Iau geanta de noapte, pornesc spre bucă tă rie. O parte din mine vrea să o confrunte pe
mama. Cea mai mare parte vrea doar apă , pentru a împinge Prozacul în jos. 476
481
Începe astă zi. Domnul Hidalgo spune că trebuie să termină m munca pentru credit înainte
de a putea „să ne că ță ră m pe stâ nci și să ne legă nă m din funii”. Mi se pare Boy Scouts.
Nu este tocmai Boy Scouts, spune Sean, un consilier Challenge. Mai mult ca Swiss Family
Robinson, în deșertul înalt. Vei avea apă limitată doar cât să bei-- vei împuți înainte să
termini, crede-mă.) Mâncarea este MRE--
Mese, Gata de mâncare, stil militar. Gândiți-vă la pui, cartofi și ciuperci de legume. Mmm! 477
482
degetul și un zâ mbet imens. Abia aștept ! gura ea, aruncâ nd o privire că tre Conner, care stă
singur. S-a pierdut în sine de câ nd a vizitat acasă weekendul trecut. Vanessa și cu mine l-am
vorbit amâ ndoi despre asta, dar tot ce va spune este: Nimic nu s-a schimbat. Este exact la fel
și va fi mereu .
Cel puțin, casa tată lui meu este ceva complet nou. S-ar putea chiar să ră mâ n o vreme, pâ nă
câ nd unul dintre noi decide că am fă cut o greșeală majoră ... sau certificatul meu de naștere
a fă cut-o. 478
483
Spune-ne totul despre cum să ne pregă tim pentru Provocare. Ei spun să vă întă riți mental;
că dacă o facem, partea fizică va avea grijă de la sine. Uh--huh.
Supraviețuirea în sălbăticie este mintea peste materie, spune Raven, care este probabil cea
mai puternică femeie pe care am văzut-o vreodată. Sete. Foame. Oboseală. Toate își au
originea în creier.
Mai exact, reacția organismului la ele își are originea în creier. Dar voi tace. Ne-au avertizat
deja să credem că știm mai multe decâ t ei. 479
484
fel, adaugă Sean, deși poate părea așa din când în când. Și ne așteptăm să vă împingeți
aproape până la punctul de a suferi.
485
Manuale și ghiduri de studiu, de citit în timpul liber. „Hei, Conner”, încerc eu; sperâ nd să -l
atragă în acest moment. — Ai vă zut vreodată un șarpe cu clopoței, de aproape și personal?
Își ridică privirea din poală . Doar mama mea, cățeaua urâtă și înclinată. Tu? "Da, am vă zut
unul odată . Bietul șarpe prost s-a tâ râ t pe autostradă . Urâ t!"
Nu vom vedea șerpi , ghicește Vanessa. Sau, dacă o facem, se vor mișca încet. "De unde știi?
Ești un fel de herp... herpe... expert în șerpi?" 481
486
Nu eram expert, dar eram interesat de școală. Poate mă voi apuca de herpetologie dacă ajung
vreodată la facultate. Tot ce știu este că este încă destul de frig noaptea pentru reptile.
„Încă este destul de frig noaptea și pentru oameni, cel puțin dacă trebuie să dormi afară . Am
dormit afară , într-un viscol, o dată . N-aș mai că uta să fac asta din nou”.
Și eu am făcut asta o dată, recunoaște Vanessa, pentru că iubitul meu a vrut. Prost, nu? —
Lucrurile pe care le facem din dragoste... ei bine, dragă , eu aș dormi afară goală într-un
viscol, pentru tine. 482
487
În temele școlare, studiul provocă rii, birocrația, sesiunile de consiliere și vizitele de acasă -
toate pentru a ne asigura că suntem pregă tiți pentru „experiența vieții noastre”, ca să nu
mai vorbim de ce va urma: plecarea acasă , înapoi la familiile noastre, prieteni, școli și
Hangouts. Chiar lucrurile care ne-au pus aici pentru început. Sunt gata?
Poți să-ți asumi responsabilitatea pentru tine, să trăiești pe cont propriu și să te ocupi de
BPD?
„Nu știu”, recunosc. „Dar trebuie să am grijă de mine mai devreme sau mai tâ rziu. Ș tiu că
litiul funcționează , cel puțin de cele mai multe ori. 483
488
Aproape că nu mai fac mania. Uneori mă simt deprimat, dar nu atâ t de mult ca înainte.”
Dar mama ta? Ești gata să te descurci cu ceea ce s-a întâmplat cu ea?
Bine, acum mă simt deprimat. „Nu știu dacă voi putea vreodată să mă descurc cu ceea ce s-a
întâ mplat”.
Nu ai de ales, dacă tu
489
Am spus tot ce voi spune despre mama, cu excepția: „Nu-mi amintesc ca ea să fie fericită
după ce s-a nă scut Bryan. Am crezut că ar trebui să fie fericită -- era un copil atâ t de frumos,
fă ră probleme. , într-adevă r. Dar era serios deprimată , aproape psihotică .”
Mai ales dacă cineva nu a fost tratat pentru această afecțiune. Fusese încă diagnosticată?
"Nu. Nu pâ nă câ nd Bryan a început gră dinița. De fapt, profesoara lui a fost cea care i-a
subliniat simptomele bunicii. Îți dă o idee despre cum au decurs conferințele cu
pă rinți/profesori." 485
490
menstruația declanșează depresia la multe femei. Dacă au antecedente de boli mintale, pot
deveni periculos. Mama ta a fost un pericol pentru fratele tău sau pentru tine?
Ce naiba? Nu am nimic de pierdut spunâ ndu-i și ar putea fi bine să -mi scap, acum că nu
trebuie să -mi fac griji cu privire la ră zbunarea feroce a mamei. 486
491
"Dar adevă rul este că ea era o psihopat completă uneori. Câ nd Bryan era copil, mi-a fost
teamă să -l las singur cu mama. O dată am venit acasă de la școală și el țipa. Mama îl avea în
bucă tă rie. chiuveta, fă câ ndu-i o baie. Apa era mult prea fierbinte. L-am smuls din mâ inile ei,
cu pielea de bebeluș roșie și aburindă .
492
„Îngerul” personal al mamei, care a urmat-o peste tot. Nu mi s-a pă rut că era foarte dră guț,
pentru un înger.”
bunica ta să intervină?
Dau din cap. „Asta și faptul că mama m-a bă tut pentru că „m-am certat cu voia Domnului”.
Nu m-am gâ ndit prea mult la Domnul pentru foarte mult
493
Mâine Plecăm
În partea îndepă rtată a deșertului Black Rock, unde munții se pră bușesc pentru a ateriza pe
plajă . Vorbiți despre să lbă ticie - iepuri și coioții care îi iubesc, asta e tot ce ne vom oferi, cu
excepția unuia altuia și a unui câ ine de pază sau doi.
Dr. Boston este îngrijorat pentru mine. Provocarea nu este locul pentru eroici,
ești înăuntru . Ai tendința să vrei să joci salvatorul Promite-mi că nu vei reuși . Nu acolo, bine?
489
494
De fapt, m-ai înțeles greșit. Niciun complex salvator aici. Tot ce vreau este cheia de la ușa
din față . Adio. Atâ t câ t.
Cum vei face față tipului de presiune care te-a adus la noi? Nu poți permite în fiecare zi
495
"Ce vrei să spui prin „cel mai bun"? Cele mai puține probleme? Cel mai dră guț? Cel mai
probabil să reușească după ce va fi eliberat? Pentru că nu sunt așa."
De ce nu, Conner? Ai fost pe o cale rapidă către succes. Nu
Îmi oferă acest zâ mbet grozav și mă întreb, poate pentru a miea oară , ce se află sub fusta ei
scurtă .
Mă hotă ră sc asupra traseului direct. "Principala mea ambiție, odată ce plec de aici, este să
mă culc de o femeie în vâ rstă superbă ..."
496
— Din moment ce plec mâine, presupun că asta înseamnă chiar acum? Da. Uneori, un
sentiment de atracție crește pentru că un anumit incident îl stimulează.
te-a atins. Îți amintești când erai mic? Cine te-a atins?
Ochii închiși, o gă sesc acolo, în întuneric, cu mâ ini ca de mă tase, genul pe care vrei să -l porți
aproape de locurile tale cele mai intime. 492
497
Bă ieți în exact acele locuri pe care vor să le vadă , să atingă , să guste. Mâ ini perfecte, care își
etalează frumusețea. — Leona.
Guvernanta ta, cea care... Heather oprește la mijlocul propoziției, schimbă direcția. Poate sa
Eu dau din cap. „Nu m-am gâ ndit niciodată la asta. Leona nu m-a agresat niciodată , și
lucrurile pe care m-a învă țat
nu a durut. Mereu am fost de așteptat să mă comport adult. Ea m-a fă cut bă rbat cu adevă rat
și nimeni nu a bă nuit nimic.”
Niciun adult nu are dreptul să transforme un copil în bărbat și nici să-l învețe lucruri
498
Leona a fost un prădător și tu ai fost o victimă de bunăvoie... un copil care are nevoie de
căldură umană
Prea mult de luat, prea mult de epurat. De ce orice amintire, câ ndva dulce, trebuie să se afle
într-o astfel de urâ țenie?
499
O Mergem
În marea noastră aventură ... cel mai probabil singura mare aventură pe care o voi avea
vreodată . Ar fi bine să profitați la maximum de ea - prindeți viața de scrot și strâ ngeți foarte
tare.
Ne îngră mă dim într-un suburban mare, Sean la volan și Raven luâ nd pușca. Dahlia, Lori și
Justin apucă scaunul din mijloc, lă sâ nd spatele lui Conner, Vanessei și mie.
Exact așa cum îmi place mie. Ne îndreptă m spre est de Reno, conducem kilometri întregi
prin deșert vast și înalt. Genunchiul Vanessei se sprijină pe al meu. Tu poate vedea pentru
totdeauna! E frumos , nu - i așa?
„Nu la fel de frumoasă ca tine”, spun eu, iubind felul în care o face să roșească . 495
500
Doamne, Tony, spune Lori, dacă n-aș ști mai bine, aș spune că te joci cu ea.
Subtil ca visele, întind mâ na Vanessei. — Nu, nu mă joc. Deloc. Vanessa își șerpui degetele
în jurul meu, confortabil cu ele acolo. Știu.
M-aș aștepta ca Conner să spună ceva, sau cel puțin să observe. Dar se uită pe fereastră ,
tă cut ca moartea. Mă întreb unde este acum, pentru că nu este aici. 496
501
La nord, în afara interstatelor, pe o autostradă de apă . Spre est, Deșertul Stâ ncii Negre se
întinde golul câ t poate cu ochii. Am auzit
vara vine un infern. Dar primă vara a înmuiat-o cu flori să lbatice și mici pâ râ uri care umplu
cră pă turile mari în plajă . Nu am mai fost niciodată aici, dar mă voi întoarce.
"Hei, Conner, ai mai fost vreodată la Black Rock? Ai fă cut vreodată Burning Man?" Am, o
întrerupe Dahlia. Am fost cu iubitul meu anul trecut. A fost minunat. 497
502
În cele din urmă, Conner se întoarce de la fereastră. Esti nebun? Să te dezbrăci, să dai cu tofu
și să cânți trei zile mantre cu o grămadă de piromani fumători de droguri?
Dahlia râ de. Cam asta o acoperă, bine. A fost un gaz total. Conner ne observă pe Vanessa și
pe mine ținâ ndu-ne de mâ nă . Se încruntă . Tot ceea ce.
„Întotdeauna am vrut să verific, dar nu am reușit niciodată să gă sesc o cale de ieșire aici”,
spun eu. "Hei, Vanessa, dacă pot să ne aduc o plimbare, vrei să vii cu mine anul acesta?" 498
503
Raven se lansează într-o discuție întreagă despre Festivalul Burning Man - cum a început ca
o petrecere distractivă de Ziua Muncii, cu campuri și focuri de tabă ră .
Cum s-a transformat într-un atac major asupra peisajului, în ciuda eforturilor depuse de
oficialii BLM și a orică rei bune intenții a petrecerilor în cauză .
Acest deșert poate să nu arate că merită respect, spune ea. Dar este unic. Fragil. Și depinde de
noi să-l protejăm. Sper că timpul petrecut aici va 499
504
te convinge de asta. Vă vom duce în locuri pe care puțini oameni le-au văzut vreodată.
Călătoria nu va fi ușoară. După cum sugerează și numele, te va provoca, atât în minte, cât și
în trup. Dar, odată ce îl finalizați, vă garantez că veți reveni cu un nou respect pentru voi
înșivă.
Respect pentru mine? Conceptul este total stră in. Improbabil. Dacă Challenge by Choice
poate face asta pentru mine, voi fi mereu
505
Ne oprim la prânz
În Gerlach, ultimul oraș (dacă l-ai putea numi așa) înainte de a pă ră si civilizația complet.
Există o benzină rie, un oficiu poștal și un restaurant - Bruno's.
Ne oprim mereu aici, spune Sean. După aceasta, sunt MRE, cu excepția a ceea ce am putea
prinde să mâncăm proaspăt.
"Prin? Vrei să spui ca bug-uri?" Îmi vin în minte imagini cu emisiuni TV grosive.
506
507
Înapoi pe drum
Ș i acum este un drum cu pietriș, zgâ riat și marcat de iarnă , care merge lent în acest vechi
patru ochi. Toată lumea pare smerită , pierdută în visele cu ochii deschisi, în anxietate sau în
liniștea hipnotică a asemă nă rii în afara ferestrelor. Acesta este un deșert înalt în cea mai
monotonă -- playa albă , cră pată , care dă loc milelor și milelor de salvie, lemn de gră sime și
iarbă . Ș i totuși este captivant, frumos în asprimea sa.
"Uite." Ară t spre impresii profunde, ștampilate în plajă . "Urme de că ruță . Îți vine să crezi că
le mai vezi? Au mai bine de un secol!"
Lângă mine, Conner se trezește. Bunica mea grozavă a venit în Nevada într-unul din acele
vagoane. 503
508
Sună mai mult ca o dorință decâ t o observație și mă întristează . — Mă bucur că ești aici,
Conner. Nu știu ce s-a întâ mplat câ nd te-ai dus acasă , dar acum nu ești aceeași persoană .
Mi-e dor de Conner care a plecat.
Îmi pare rău, Vanessa. Ești cea mai incredibilă fată pe care am avut - o vreodată
509
Conner a acționat întotdeauna complet sigur de sine, în control. Face parte din ceea ce îl
face al naibii de atractiv. Mi-am lă sat mâ na să se așeze pe coapsa lui, aș vrea să fim undeva
unde să -l să rut. Să rută -l cu adevă rat. "Ce e în neregulă , Conner? Vorbește cu mine."
Se lasă ușor, cântărind brațul în jurul umărului meu. Știi cât de grozav ar fi să trăiești o
existență simplă, așa cum au făcut pionierii? Bine, știu că au murit din cauza bolilor pe care le
ucidem acum cu pastile mici. Și știu că viața era grea fără electricitate și apă curentă
Dar gândește-te, gândește-te, cât de grozav a fost să nu-ți faci griji pentru facultate sau
pentru o carieră în sus, fără presiune, 505
510
Sună frumos, dar viața nu era chiar ușoară atunci, nu că e mai ușoară acum. Încă nu sunt
sigur ce se întâ mplă în capul lui Conner. Tot ce știu este că vreau să fiu și eu acolo. Așa că îi
spun, foarte încet: „S-ar putea să avem mai mult decâ t unul pe celă lalt. Dar asta nu
diminuează ceea ce simt pentru tine”. 506
511
Pentru a absolvi Aspen Springs, mergi mai departe cu viața mea. Am renunțat chiar să iau
Prozac, pentru a-mi dovedi că pot.
dacă de aceea simt că sunt proaspă t fă ră speranță , sau dacă este imaginea mare și urâ tă .
Niciodată pâ nă acum nu m-am îndoit de capacitatea mea de a-mi lă sa într-o zi pe mama și
pe tata în praful meu, să creez o nișă , să urc înă untru și să ră mâ n acolo, mulțumit de groapa
mea personală a poftei.
Dar vizita mea acasă nu a fă cut decâ t să implode orice percepție a independenței. Chestia
cu Emily a ară tat câ t de concentrat 507
512
Pă rinții mei exercită controlul pe termen nelimitat. Pentru totdeauna este prea mult timp
pentru a fi cheltuit, forțat în rolul de „supus”.
513
Oferind confesiuni abstracte de afecțiune. Dacă aș fi normal, cum aș descrie legă tura
noastră definitivă ?
Îmi place cum se simte în curba brațului meu. Iubesc frumusețea ei fă ră pretenții,
inteligența, nervii.
Dar aș putea vreodată să o iubesc? Conceptul de a te îndră gosti este complet stră in, lucru pe
care nu mă pot decide să accept.
Pă rul ei îmi pernă obrazul și mâ na ei pe piciorul meu este caldă . Îmi pasă de tine, Conner și
urăsc să te văd rănit.
Tony vine în ajutorul meu. Vă supărați doi? Încerc să meditez aici, Ohm. Ohm. La naiba! Acum
sunt distras.
Încă o dată sunt uimit de cum poate să sară și să ușureze chiar și cea mai grea situație. Tony
este aur. Mai mult decâ t probabil oricine, mi-a câ știgat admirația.
515
Ș i faceți un piș în deșert. Nu este dificil pentru bă ieți, dar jenant pentru doamne. Rezultatul
este o prelegere despre igiena să lbă ticiei, susținută cu mare stră lucire de Raven.
Vă rugăm să vă răspândiți pentru a urina și, dacă trebuie să vă faceți nevoile, luați această
lopată mică și asigurați-vă că ați săpat cel puțin la un pas adânc. Nu vrei să pleci
Dahlia este impresionată. Leii? Ce vrei să spui, lei? clarifică Raven. Leii de munte--
mai degrabă să nu te încurci cu oamenii. Totuși, o pisică ciudată poate avea gusturi pentru
oameni, așa că permiteți-mi să subliniez 511
516
importanța de a ști cum să te descurci cu o pisică dacă te întâlnești cu una. Nu fugi . A face
zgomot. Luptă
Dahlia arată ca o mâncare rapidă cu cougar - o masă fără creier. Nu pot să cred că ar putea fi
nevoit să lupt cu un leu. Asta e total înnebunit.
Tony jabs, Nu-ți face griji, dragă O pisică ar lua o mușcătură și te-ar scuipa înapoi afară. Ești
lipsit de gust. Acum, dacă mă scuzați , trebuie să fac o oprire. 512
517
Aproape întuneric
Ne ciocnim de lâ ngă o stâ ncă , ne pregă tim de tabă ră pentru noapte. Câți dintre voi au mai
tabărat în pustie? întreabă Sean.
„Definește să lbă ticia”, spun eu. — Include parcurile și aleile din Reno? Sean sparge o
jumă tate de zâ mbet. Este un alt fel de sălbăticie, Tony.
"Spune-mi despre asta. Miroase mult mai bine aici, în boonies." Vrem să lăsăm așa. Știți deja
cum să vă ușurați... 13
518
Sean se lansează într-o rutină întreagă „leave no tracks”, chiar dacă deja am trecut peste ea
în orientarea noastră : Carry in, carry; nu deranjați fauna sau vegetația...
Plictisit imediat, îmi îndrept atenția că tre Raven, care descarcă echipamentul. Unele dintre
ele par destul de grele. Sper că nu trebuie să ducem acel personal înă untru sau afară , dar
ceva
îmi spune că facem. Observ o potecă abruptă , care duce sus în munți. Nici un vehicul nu ar
putea face asta. Se pare că vom merge de aici. 514
519
Raven ne arată
Cum să construiești un adă post portabil - patru stâ lpi și un acoperiș de pâ nză , fă ră pereți.
Apoi ne dă fiecă ruia dintre noi câ te un rucsac, un sac de dormit subțire și abia suficient
haine care să ne facă să trecem trei să ptă mâ ni urâ te. Ne aranjam sacii de dormit, bă ieții pe
o parte a focarului nou construit, fetele pe cealaltă , și deodată observ câ t de frig se face,
odată ce soarele se scufundă . Mai bine adună niște lemne de foc, spune Sean, înainte să se
întunece mult
Cu toții ne ră spâ ndim, că utâ nd ceva care se califică . În mare parte, sunt crenguțe de salvie.
515
520
Salvia arde fierbinte și repede. Mai bine iei o mulțime, avertizează Raven. Va fi unul rece.
Raven aprinde focul și cam atunci observ că nu există felinare. Nici aragaz, spune ea. Te
așteptai la un spectacol Coleman?
Toate chestiile astea sunt grele, nu ceea ce vei dori să porți în rucsac pe kilometri de teritoriu
accidentat, darămite pe o stâncă de stâncă. 518
521
Lucrurile se concentrează
Dintr-un motiv stupid, am avut în minte că vom face o mică drumeție, puțină că ță rare, apoi
ne vom întoarce în tabă ra noastră îngrijită pentru cină și povești înainte de culcare.
Se pare că seara asta este cel mai aproape de care ne vom apropia și suntem deja la
kilometri de orice mi-am imaginat. Și ceilalți par nervoși. Cu excepția lui Conner.
prânz mare, spune Raven, vom sări peste MRE în seara asta și vom rămâne cu legume și fructe
proaspete. Chiar dacă nu - ți plac cu adevărat, o să- ți fie dor de ei în curând. 517
522
Ea scoate mere, banane, struguri, morcovi cruzi și broccoli, plus un sortiment de biscuiți și
brâ nzeturi. O să - ți fie dor și de brânză.
Deja mi-e dor de mâ ncarea caldă , ceea ce este ciudat. Am plecat zile întregi cu nimic mai
mult decâ t pâ ine veche și unt de arahide. Ră sfă ţat de Aspen Springs?
Gemete și zgomote de zgomot umplu aerul rece din adă postul nostru temporar. Ne adunam
cu totii in jurul focului, fara sa ne incalzim deloc. Toți, cu excepția lui Conner. 518
523
Decat m-am tâ rguit... primitiv, ca să nu mai zic de frig. Chiar și în jurul focului de tabă ră ,
ră suflarea noastră umflă în aerul serii, amestecâ ndu-se cu fumul de parcă toți ne-am
ră sfă ța un obicei cu nicotina. Fă ră obiceiuri proaste aici, cu excepția medicamentelor
noastre, distribuite cu respect de Raven the Taskmaster.
Ne așeză m umă r la umă r în tă cere, încercâ nd să smulgem puțină că ldură corporală , în timp
ce medicamentele intră în joc. Numai Conner stă deoparte, nefiind afectat de temperatură ,
dar cu siguranță deranjat de ceva. În ciuda tuturor spargerii de gheață pe drumul aici, el
este solid înghețat. 519
524
Un lucru pe care îl observ, din moment ce cu greu îmi pot ține ochii de la el, este cum
așteaptă ca Raven să o întoarcă cu spatele înainte de a scuipa pastila pe care i-o întinde.
Încet, el sapă o mică groapă în nisip cu o cizmă de drumeție, strecoară medicamentul
înă untru, îl netezește, o comoară îngropată .
Ochii mei se îndreaptă spre Tony și vă d că și el îl urmă rește pe Conner. În cele din urmă , el
aruncă o privire la mine și ne ridică m reciproc din umeri. Se apropie mai mult. Nu - ți face
griji,
Vanessa. Totul va fi bine.
525
Rătăcesc în Sage
Pentru un pipi înainte de culcare, observați cum stelele au atacat negrul cerului nopții. Luna
este în creștere lentă și sunt sigur că nu am fost niciodată martor la ceva atâ t de uimitor.
Lanterna mea luminează o potecă , uzată prin vegetație, și o aleg ca pe calea ușoară înainte
de a mă întreba ce a fă cut traseul de la început.
În timp ce mă ghemuiesc în spatele unui tufiș mai înalt, în speranța că silueta mea nu va fi
vă zută de la focul de tabă ră , mișcarea tufișului mă face să mă ridic, cu pantalonii lă sați. Îmi
flutură lanterna, de la stâ nga la dreapta, și mă trezesc ochi la glob cu o că prioară , la nici
patru metri distanță . Nu vă d coarne, așa că trebuie să fie o că prioară , la fel de speriată de
mine precum eram de ea acum câ teva secunde. 521
526
„E în regulă , dră guță ”, spun eu, foarte liniștită , ca să nu o fac și mai speriată . Dar cu o
mișcare din coadă , ea pleacă repede, în siguranța nopții.
Vanessa? Unde ești? strigă Raven, că lcâ ndu-se printre înțelepți, fierbinte pe urmele mele, de
parcă decolarea, la șaizeci și câ teva de mile pâ nă la cea mai apropiată apropiere a
civilizației, ar fi o opțiune.
Îmi ridic pantalonii. "Aici." Faceți schimb de bă tă i ale inimii cu o că prioară . "Vin. E îngheț
aici." 522
527
Strâns în jos
Lăsăm camionul aici, ne îndreptăm spre dealuri. Cu cât suntem mai sus
a fi evitat, cu putin
bun simț.
poate uite, băieți de la camera urmărirea tuturor din jur atenuează greutățile reale. 523
528
Nu suntem aici pentru a vă răni, dar nu vă vom ajuta în situațiile pe care le creați sau în cele
pe care le puteți săpa
Încercâ nd să gă sesc somn, mă uit la stele și, exact câ nd încep să mă așez, un coiot
529
Spă rgeți liniștea lină a nopții, stâ rnind o alarmă liniștită printre râ nduri. „Relaxați-vă , toată
lumea. Dieta unui coiot este dră guță
mult iepuri, șoareci și ocazional pisică . Și dacă ești îngrijorat de rabie, îngrijorează -te mai
mult cu privire la liliacul ră tă cit care intră în adă postul nostru.” Doamne, e grozav să -i vezi
cum se zvâ rcește, fiecare ochi încercâ nd să gă sească o creatură ciudată înaripată , care bate
sub baldachin. Da, da , yip invită o scuză neplă cută pentru un canin. Aud un sac de dormit
care se strâ nge mai bine.
În dreapta mea, Tony râde. Relaxează-te, Justin. Știi că Isus nu îi va lăsa pe coioții aceia să
facă gustări la miezul nopții din noi.
530
Ce vrei să spui, „ cineva ca mine? ” Sper că nu este un atac asupra caracterului meu, pentru că
asta nu este o filozofie creștină.
531
Cu excepția corului de sforă ituri medicate, și regret pe jumă tate că nu m-am ală turat lor în
limbul sedat.
În schimb, stau întins aici, pe o crustă tare de nisip de plajă , ascult noaptea deșertului,
inhalâ nd praf cu miros de salvie, aruncat în aer de un oase înfioră toare.
vâ nt. Se pare că nu observi frigul, legă nat de nă pă diți, înfundat în vise Valium.
Frig sau nu, voi ră mâ ne la decizia mea de a scă pa de corpul meu de droguri câ t timp sunt
aici...
detoxifiere fă ră supraveghere.
Gata cu stimulentele, pm
532
Da, sigur. Pe cine pacalesc? După toată trauma, toată drama, nu voi desă vâ rși niciodată
533
Lumină palida
Îmi filtrează pleoapele închise, îmi stră punge pupilele, mă trezește dimineața, interzice
orice speranță de somn.
Ridică-te și străluciți, rulote fericite ! croacă Sean. Se prepara cafeaua . Ce dracu', idiotule?
răspunde Dahlia. Cât este ceasul? Ca zorii?
E timpul să-ți scoți fundul leneș din sac! spune Raven. Dahlia geme. Amenda. Trag . _ Dar nu
vă așteptați la performanțe de vârf.
Nu vă faceți griji. Nimeni nu s-ar aștepta vreodată la performanță de vârf de la tine. Jab-ul lui
Tony atrage râsete obosite. Nu că nu te respectăm cu toții.
534
(te rog mergi in directii separate), micul dejun, dinti, si apoi plecam.
Mă trag afară din coconul meu, îl rulez strâ ns câ t mă descurc, apoi mă întind după o ceașcă
de cafea pentru a lupta cu gaura neagră a insomniei.
M-am împins în. Sper că Sean și Raven ne vor lua cu ușurință în prima zi. Mă îndoiesc că pot
face față unui maraton. 530
535
Frâ nghie. Mai multe pungi de folie. (Bă nuiesc că trebuie să ne că ră m propriul gurmand.) O
rolă de hâ rtie igienică fiecare. (Presupun că MRE-urile nu sunt pentru megadumps.
Sper că au laxative împreună !) Să pun antibacterian. (Pentru pă r și piele, sigur pentru
mediu.) Flint și oțel. Tinder de aprindere a focului. (Avem încredere în asta?) 531
536
(Idee minunată . Stră lucirea de aici este ucigașă . Sigur mă bucur că a cuiva
câ rlig, un bobber, o platină și o bobină mică de fir. (Sper că Phillip se uită la asta. Dacă da,
zâ mbește.) „Hei, Phillip,” șoptesc eu. — Ești acolo, undeva? 532
537
Un fluier pe un cordon lung și roșu, tocmai potrivit pentru a ne înconjura gâ tul și a agă ța
ușor. Trei explozii scurte înseamnă că ai probleme.
Fiecare trebuie să încerce pe a lui. Zgomotul împră știe un labirint de iepuri, într-o expediție
de cercetare. Oricum, ce mă nâ ncă iepurii aici? Nisip?
Înainte de a pleca, ne vom întâlni, spune Raven. Căile respiratorii țin prietenul tău la vedere
sau cel puțin știu unde se află în orice moment. 533
538
Raven desemnează parteneri, alegâ nd-o pe Lori pentru a ei. Vanessa și Dahlia. Justin și
Sean. Care
Ce se întâ mplă dacă el lasă de la capă tul adâ nc? „Câ t de responsabili suntem pentru
partenerii noștri?” Întreb. 534
539
În direcția mea. La naiba, poate că -i face griji să aibă grijă de mine. Bună întrebare,
ră spunde Sean. Și răspunsul este: nouăzeci și nouă la sută.
"Ce zici de unu la sută? Poți fi mai precis, te rog?" Eu pot. Dacă prietenul tău decide să fugă în
noapte, nu pleca și tu.
Toată lumea are nevoie de un minut sau două pentru a digera chestia cu sistemul de
prieteni. Acum, întrebă ri și ră spunsuri:
A: Fluieră. Vom face un triaj la fața locului, sunăm pentru ajutor. 535
540
Randul meu. „Ș i ce se întâ mplă dacă prietenul tă u se învâ rte complet?” Sean se uită la
Conner, se uită înapoi la mine. Este chiar o îngrijorare?
Mă întorc spre Conner, evaluez cercurile întunecate din jurul ochilor lui lipsiți de somn.
Zâ mbește un zâ mbet foarte ciudat și ridică puțin din umeri, iar eu spun:
541
Prieteni cu Dahlia
Şi tu?
"Am fost de câ teva ori, cu bunica. Ea este într-o formă destul de bună pentru vâ rsta ei. Îi
place să facă drumeții pe Mt. Rose Meadows și am fă cut și o parte din Rim Trail." 537
542
Sfinte porcării! Ea trebuie să fie într-o formă destul de bună. E bătrână sau ce? Pentru că
bunica mea este mai în vârstă decât murdăria.
dau din umeri. „Aproape șaizeci de ani. Dar ea mi s-a pă rut întotdeauna mai tâ nă ră decâ t
mama mea. Mama mea s-a nă scut în vechime”.
543
Raven ne adună .
Zece mile nu este greu? Nu am mers niciodată mai mult de cinci la un moment dat cu
bunica. Dar cred că sunt la înă lțime. Raven și Lori preiau conducerea în timp ce începem să
urcă m treptat pe o potecă largă și bine întreținută .
544
Chiar acum, încep să simt greutatea rucsacului meu. Imediat, vreau să compensez - un truc
major al minții? Mă uit în dreapta mea, vă d că Dahlia se luptă cu același impuls. — Mă
întreb câ t durează pâ nă câ nd spatele nostru începe să înjure.
545
Îmi înjură și spatele. De fapt, cu toate înjură turile spinale care au loc, aproape că nu poți
auzi gemetele și gemetele picioarelor noastre.
ia o respiră aici.
ti - e sete. crede
Apa nu a avut niciodată un gust atâ t de bun pâ nă acum. Lustruiesc o sticlă , îmi dau seama
că nu pot arunca pur și simplu sticlele goale, Agă țați-vă de acele sticle, spune Sean. Le vom
reumple
546
Sean și Justin fac schimb de locuri cu Raven și Lori. Conner și Tony se deplasează în spatele
lor, în fața Dahliei și a mea.
547
Ne-am plimbat
Timp de trei zile, în sus, încă rcat cu rucsacuri grele. Boi. Așa suntem, la fel ca cei ale că ror
urme netezite de timp
Va urmam. Mă tot întreb dacă mergem undeva, sau doar ră tă cim la întâ mplare, nici mă car
Sean nu știe finalul nostru
destinaţie. Vremea este tipică de primă vară în nordul Nevada - caldă în timpul zilei și asta
este un lucru foarte bun.
Să mergi pe aceste dealuri în că ldura lunii iulie ar fi o nebunie. Pâ nă acum nota nu este rea,
poteca bine marcată și uscată .
Dar nu am parcurs aproape distanța pe care Sean și Raven se așteptau să o facă , mai ales
din cauza insistenței lui Lori ca ea 543
548
viteza adecvată ne-a împiedicat să profită m din plin de terenul relativ ușor. Lucrurile devin
mai grele de aici - mai abrupte, mai alunecoase - deci dacă că țea nu-i crește aripi
progresul nostru va încetini și mai mult. Nu sunt sigur de ce contează , mai ales dacă
ră tă cirea la întâ mplare este de fapt scorul. 544
549
Eu decid că nu este
Pentru că , în timp ce ne așeză m tabă ra pentru noapte, îi aud pe Raven și Sean discutâ nd
mâ ine. Se pare că primul nostru test real este la vedere.
Deci ce crezi? Sunt toți până la defileu? întreabă Raven. Presupun că vom afla , răspunde
Sean. Oricum, nu am avut încă o cădere.
Sunt puțin îngrijorat pentru Lori . Ea nu este tocmai potrivită. Ea va reprezenta o provocare,
dar hei, fără curaj, fără glorie.
„ Gloria ” nu este în dicționarul ei. Sper că „ vertijul ” nu este nici Ea este prietena ta, dragă.
Arată-i doar frânghia.
Ar trebui să fie o zi interesantă . Voi fi sigur că îi las pe Lori și Raven să plece primii. Așa nu
voi rata nimic. 545
550
Îmi desfacem sacul de dormit, netezind nisipul de dedesubt câ t pot, dorindu-i piatra...
suficient pentru a mă lă sa să dorm. Patru nopți fă ră să vă împrospă tați pâ nă la capă tul REM
m-a lă sat dezorientat. Pâ nă acum, doar Tony are un indiciu, dar cu procesele mele de
gâ ndire care se limitează la bizare, este posibil să se schimbe oricâ nd. Poate epuizarea va fi
551
Spre homo erectus timpuriu, Tony aprinde focul în această seară, folosind doar cremene și
oțel. În jurul mușcăturilor de pastă de pepperoni, el întreabă: Cum au supraviețuit oamenii
vreodată? Adică, oamenii se consideră atât de deștepți, dar într-adevăr, învățarea să aprindă
un astfel de foc a trebuit să fie un accident sau o comunicare directă de la Marele nostru Tată
de Sus.
Tony zâmbește. De ce nu? Chiar crezi că Lui îi pasă de terminologie? Pun pariu că El se
îngrijorează mai mult de cât de puțini 547
552
Tony rânjește. Desigur, și Zâna Dinților, de asemenea. Toate zânele, de fapt. Apoi devine
serios.
Ş i eu. 548
553
Eu sunt Firestarter
Ș i mă simt puternic. Ciudat, pentru că nu m-am simțit niciodată așa aprinzâ nd un chibrit,
ceea ce este într-adevă r o invenție minunată .
Dar cucerirea silexului și a oțelului îmi oferă un fel de satisfacție primordială . Pâ nă acum,
doar Conner, Dahlia și cu mine ne-am dat seama cum să o facem.
Vanessa vine, îmi dă un mare cinci. Bine, Tony. Dacă mă decid vreodată să merg din nou în
camping, te voi invita să vii. 549
554
"Promit? Poate că am putea aduce cu noi un sac de dormit pentru doi. Ar trebui să fie mult
mai cald decâ t aceste unită ți cu jumă tate de fund."
Nicio indoiala despre asta. Ea stă lâ ngă mine, foarte aproape, și pentru a miea oară , sunt
uimit de cum mă face să mă simt.
Câ t mai discret posibil, îmi trec brațul în jurul taliei ei, îmi pun gura pe urechea ei. — Nu
vreau să te pierd niciodată . 550
555
Pierzând-o
Mi-ar stinge lumina din viața mea - o lumină pe care nu am crezut că o voi mai regă si după
ce Phillip a murit. Ș i totuși iată -l, stâ nd chiar lâ ngă mine.
La dracu. La naiba. La dracu. Pe partea îndepă rtată a flă că rilor, Dahlia își scoate ghetele de
drumeție de pe picioarele umflate. Verificați acest blister!
Raven trece în modul paramedic, gră bindu-se lâ ngă Dahlia de parcă ar avea un copil sau
ceva de genul. Ea împinge și împinge.
556
E urât , bine. Vanessa, ia trusa de prim ajutor. În primul rând, avem nevoie de niște alcool.
Bine, asta o să doară puțin...
Încetează să țipe. Nu poate răni atât de rău! Acum, folosește acest unguent. Tamponează-l
peste blister , apoi lasă-l expus.
Dahlia continuă să țipe. Vrei să merg desculț? Voi îngheța . Un astfel de blister are nevoie de
aer. Mai târziu te vom repara cu o piele de aluniță. 552
557
Nu, aș vrea să -i storc gâ tul slă bă nog pentru că am luat-o pe Vanessa de partea mea să mă
duc să mă joc de asistentă . Încă pot să simt că ldura ei.
Mă așez în sacul de dormit, întrebâ ndu-mă de această schimbare care a venit peste mine.
Nu numai că o iubesc pe Vanessa, dar cred că vreau să fac dragoste cu ea. 553
558
Mintea mea, spune Conner, ești cu adevărat îndrăgostit de ea, nu - i așa? Vrei să fii cu ea...
Adică... știi?
Îmi țin vocea foarte joasă . "Sunt foarte îndră gostit de ea, da. Mă face să simt că nimeni nu a
fă cut-o vreodată . În rest, poate."
Cred că tu ar trebui sa. Mi-ai spus odată că nu ești sigur cine ești. Să fii cu Vanessa ar putea
răspunde la această întrebare pentru tine.
559
Cum decurg lucrurile. Acum o lună eram fierbinte după Conner. Ș i el m-a vrut, știu că a
fă cut-o. Dar totul a devenit foarte rece și nu din cauza vremii. Adică încă îl iubesc. Dar nu
este dragostea „fierbinte pentru trupul lui” pe care o simțeam înainte și acum vreau să -l
salvez. De ce cred că domnul Excepțional are nevoie de salvare?
Acum o lună am crezut că Tony trebuie să fie salvat. Dar acum nu cred. Ș i acum, Doamne
ajută -mă , sunt destul de sigur că sunt îndră gostit de Tony. Nu numai atâ t, dar sunt foarte
sigur că e îndră gostit de mine. Bunica mi-a spus odată că e ușor să te gâ ndești prea mult la
iubire, să o diseci și să o întrebi pâ nă nu mai este. 55
560
În cealaltă parte a adă postului, Conner și Tony șoptesc și am sentimentul clar că șoptesc
despre mine. Mi-ar plă cea să mă tâ ră sc peste ei, să mă înfund între ei, să adorm ascultâ ndu-
i șoptind despre mine.
561
Sus în zori
tp și îndreptați-vă în tufă , în speranța unui timp privat înainte ca toți ceilalți să se trezească
și să observe unde m-am dus. Vorbește despre jenant! Confidențialitatea este greu de
obținut, toată lumea fiind atâ t de aproape de toți ceilalți.
Pe mă sură ce soarele se tâ ră ște mai sus, cerul trece de la gri la un albastru vicios. Rece. Clar.
Albastru perfect. Și mă simt că albastrul nu a fă cut-o niciodată
pă rea atâ t de frumos. Ș i mă lovește și mai tare că nu m-am simțit atâ t de bine - așa
562
Câ nd mă întorc în tabă ră ,
„Deci, care este această provocare majoră ? „Să mergi pe frâ nghie prin Marele Canion?”
563
În curând
564
Cincisprezece minute mai tâ rziu avem o idee de bază despre cum să traversă m un defileu
pe o rețea de frâ nghii, înșirate acum cel puțin un deceniu de o gră madă de cercetă și.
565
Patru Miles
Pâ nă la defileu, mergem la un singur fileu. Zumzetul este constant. Dahlia: Blisterul meu
ucide
Tony: Aș vrea să se grăbească blisterul ăla blestemat să te termine. Justin: Dacă aș fi în locul
tău, Dahlia,
Lori: Doamne, Justin, nu - i spune asta. O să se rătăcească și să geme toată ziua. Vanessa: Nu
acesta este adevărul? Presupun că va trebui doar să o renunțăm.
Imediat după prâ nz, creștem o mică înă lțime și acolo în tufă este o bandă de mustangi.
Armă sarul pufnește surprins, dar pentru o scurtă clipă îngheță m cu toții, oamenii
verificâ nd caii și invers. Apoi Lori se întâ mplă să stră nută . 561
566
Cu o mișcare din coada lui neagră , armă sarul trage un semnal de alarmă și pornește spre
est, urmat de un batalion de iepe.
Dahlia își uită blisterul. Oh! Ale mele! Dumnezeu! Ai văzut asta? Tony își face glumele
obișnuite. Nu, D, suntem cu toții orbi.
Vanessa se ridică lângă el. Nu au fost pur și simplu superbi? Nu chiar la fel de frumos ca tine,
răspunde Tony. Dar aproape, bine. 562
567
Unde scurgerea iernii a sculptat un curent rapid prin stâ ncă . Se cufundă pe munte cu un
zgomot uriaș.
Peste pâ râ u, nu foarte înalt, este un instrument de frâ nghie, poate de trei metri în diametru
și firav. Ei chiar numesc asta un „pod”?
Este alcă tuit dintr-un singur cablu gros pe care să mergi și două „laturi” înalte la piept,
fă cute din funii încrucișate. Pare total instabil!
Sean nu ne dă ocazia să ne gâ ndim prea mult la asta.
568
Ne uită m înainte și înapoi printre noi, nimeni nu dorind în mod special să urce în farfurie.
Eu însumi nu sunt foarte pasionat de asta, dar ce naiba? „Sunt joc”. Siguranța în primul
râ nd, Raven mă îmbracă cu un ham și o cască . Care este cel mai ră u lucru care s-ar putea
întâ mpla? 564
569
Mergâ nd pe arcadele mele, cu ochii drepti înainte, gă sesc un ritm bun mâ nă /picior. Chiar și
așa, o dată sau de două ori îmi schimb greutatea
prea repede, fă câ nd frâ nghiile să scâ rțâ ie și să se legă ne. Un val de vertij coboară . Îmi e
greață . Obosit. Slab.
Continuă, Conner. Te descurci grozav, încurajează Sean. Apa se nă pustește sub mine,
vă rsâ nd spumă . Vreau să vă i și eu, dar asta ar necesita să mă mut. "Nu pot." Bineinteles ca
poti. Ești aproape acolo acum. Este o lovitură dreaptă.
Un strop de furie îmi cuprinde creierul. Din anumite motive, vreau să -l prind pe tip de gâ t,
să -l strâ ng, să -i fac durere. 555
570
Nu știu sigur de ce mă simt așa, dar din orice motiv, îmi pune picioarele în mișcare - încet
Tony. 566
571
Conner pare atâ t de speriat. El deține întotdeauna complet controlul asupra lui și asupra
tuturor celorlalți. Dar aproape că a pierdut-o acolo. Îți jur că ară ta ca moartea. Nimeni nu
vrea să vorbească cu el despre asta, dar cineva chiar ar trebui, și vă zâ nd că sunt prietenul
lui desemnat, cred că cineva sunt eu.
"Hei, omule. Ești bine? Doamne, am crezut că va trebui să te salvez și sunt al naibii de sigur
că nu a fost o frâ nghie pentru doi." 557
572
În schimb, spune el, nu sunt sigur ce s-a întâmplat. Nu este ca și cum aș fi fost vreodată
deranjat de înălțimi. Dar am amețit foarte tare.
Am o idee destul de bună care este de vină . Doar nu știu dacă ar trebui să spun ceva. Pe de
altă parte, avem o situație mai descurajantă
provocare, chiar înainte. „ Nu ai dormit atâ t de bine în ultima vreme, nu-i așa? Adică , de
câ nd nu ți-ai mai luat medicamentele.” 558
573
Într-un fel, trebuie să fiu de acord. "Știu ce vrei să spui. Într-o zi va trebui să renunț și eu la
ei. Dar a fost chiar acesta cel mai bun moment pentru a o face?" 569
574
în retrospectivă, probabil că nu. Dar mi-am luat decizia și plănuiesc să mă țin de ea. Ori mă va
ucide, ori mă va vindeca. Să sperăm la acesta din urmă
Câ nd începem din nou, sunt mai îngrijorat ca niciodată pentru Conner. O parte din mine
țipă că ar trebui să -i spun lui Sean sau Raven, să -l scoată pentru binele lui.
O altă parte insistă că ar trebui să -mi țin gura mare. Ar trebui să fie decizia lui Conner, atâ ta
timp câ t nu este în pericol. Nu este, nu-i așa? 570
575
Ș i acum ne confruntă m cu defileul – o pră pastie uriașă între doi pereți de piatră , înalți de
peste o sută de picioare, și stă m în vâ rful unuia dintre ei.
Pentru a ajunge în vâ rful celuilalt, va trebui să trecem printr-un pod de frâ nghie. Este mult
mai substanțial decâ t macrameul de peste pâ râ u. Acesta are două
scâ nduri înguste pentru picioarele noastre. Dar dacă se întâ mplă să se balanseze, bă nuiesc
că ne vom simți cu toții ca și Conner, blocat la mijloc, nimic 571
576
ci aer sub picioarele noastre. Apropo de Conner, arată bine pentru moment, stabil, chiar
dacă este puțin palid. — Ești tare, Conner?
Voi fi bine. Și hei, dacă mă blochez la jumătate, refuză să merg mai departe, fă-mi o favoare și
dă-mi o împingere, bine? Nu înainte. Peste lateral.
Cel puțin simțul umorului i-a revenit. — Ai înțeles, amice. Este peste lateral. Încă îngrijorat,
abia îl ascult pe Raven, dă ruind
577
Niciodata stiut
Eram nesigur în privința înă lțimii. Desigur, nu m-am supus niciodată unui astfel de test
pâ nă acum. Fă câ nd drumeții pe Rim Trail, eram sus, dar era mult pă mâ nt sub picioarele
noastre. Nimic sub noi aici, decâ t un drum lung în jos.
Nu poți cădea,
ne spune Raven. Vei fi în hamuri de siguranță, legat de Sean sau de mine. Principalul
578
De data aceasta, Lori pășește în fruntea liniei. Voi merge . Întotdeauna e bine să terminăm cu
aceste lucruri.
Cu prudență , cu capul sus, cu ochii drepti în față , Lori face exact așa cum a fă cut Sean,
traversâ nd fă ră ezitare. Dincolo de defileu, ea se întoarce și strigă : Minunat! 574
579
Justin a ajuns pe partea cealaltă . Se întoarce, râ njind și face cu mâ na. „Dacă el o poate face,
eu o pot face”. Cobor vocea. — Dar ce zici de Conner? 575
580
Spune că e bine, că s-a simțit puțin stânjenit pentru o secundă sau două. El, de asemenea
a spus că dacă se oprește la jumătatea drumului, unul dintre noi ar trebui să-l împingă peste o
parte. Glumea cel puțin pe jumătate.
O cră pă tură în stâ nca lui. armură solidă ? „M-am gâ ndit că va fi primul care va stă pâ ni
fiecare provocare de aici. Chiar crezi că e bine?”
Tony se întoarce să se uite la Conner, care stă singur --- noul să u MO.
581
Conner se îndreaptă cu pași mari spre Raven, se urcă într-un ham și, fă ră un singur pas
greșit, se ocupă de defileu ca și cum nu ar fi fost altceva decâ t un șanț de drenaj. — Bine
atunci. Cred că voi merge mai departe.
Tony pune o mâ nă pe umă rul meu. Vanessa? Doar în cazul în care tu sau eu nu reușim ... El
râ njește, apoi își aplecă fața spre a mea, te rog ține minte asta. Buzele lui, cră pate și reci, le
gă sesc pe ale mele. Să rutul lui este dulce, plin de emoție. Te iubesc.
582
Hamul este mai greu decâ t credeam că va fi... mă face să mă simt destul de în siguranță . Cel
puțin sunt destul de sigur că nu voi ajunge în fundul defileului, indiferent ce face podul.
În timp ce ea mă ajută în asta,
583
Toți suntem. Cucerirea defileului a fost emoționantă . Pentru mine a fost necesar. A dovedi
că pot trece fă ră să tresar înseamnă aproape totul în acest moment. În seara asta, chiar cred
că pot face fă ră medicamente.
După o masă delicioasă de ciupercă friptă , ne împă rțim în grupuri mici. Justin și Sean pleacă
să vorbească despre viață , după Provocare.
Raven se ală tură conversației dintre Dahlia și Lori despre sexul sigur și dacă există așa ceva
(altul decâ t masturbarea).
Interesant, cred, dar nu este grupul potrivit pentru mine. Pentru o dată în această că lă torie,
nu vreau să petrec noaptea stâ nd singur. 579
584
Ceea ce îi lasă pe Tony și Vanessa. — Te superi dacă stau cu voi doi? Credeam că n- o să
întrebi niciodată, spune Tony. Ai fost un fel de antisocial.
Vanessa mustră , Lasă-l în pace sau el va pleca! „Bă nuiesc că m-am îmbufnat. Sunt predispus
la asta, știi.”
585
Durează un minut
Să -i prindă deriva. "Oh, vrei să spui că mă ridici pe o parte? A fost o opțiune mult mai bună
decâ t să mă lași atâ rnat acolo."
Probabil că este corect, este de acord Tony. Gândește-te cât de urât ai fi fost când ne-am
întors. Pariez că chiar ai puți .
— În caz că nu ai observat, nu miros al naibii de bine acum. Întregul adevă r și nimic altceva
decâ t. Oh, la naiba.
586
Poți simți moartea plutind, așteptând ultima lui suflare, tremurul final; anticipând să-l ia. 502
587
Fantome, spirite sau pur și simplu m-au neconcentrat, deodată vreau să știu mai multe
despre Phillip - ce anume, exact, a însemnat el pentru Tony.
„Îmi pare ră u că l-ai pierdut pe Phillip”, încerc eu. "Spune-mi mai multe despre el. Ați fost
îndră gostiți cei doi?" Tony vrea să plâ ngă .
588
chiar dacă asta însemna să-mi ofer trupul. Phillip m-a salvat, m-a dus acasă, m-a primit, dar
nu a încercat niciodată să facă sex cu mine.
M-a tratat ca pe un fiu... propriul său fiu nu a vrut să vorbească cu bătrânul său tată gay - și l-
am lăsat
preţuieşte-l. 584
589
Asta voia Conner să audă ? Ce zici de Vanessa? S-a întrebat și ea despre asta? Probabil, și
cred că ar fi fost o presupunere corectă , avâ nd în vedere că toată lumea (cu excepția poate
Vanessei) crede că sunt total gay. — Deci ești surprins că nu m-am culcat cu Phillip?
Conner întârzie să răspundă, dar Vanessa vorbește corect. Nu chiar. Cred că gândul mi-a
trecut prin minte, dar nu a contat 585
590
Admir prietenia ta cu Phillip. Nu am avut niciodată un prieten la care țin atât de mult. Nu, cel
puțin, până nu te-am cunoscut. Mi-aș fi dorit să-l fi întâlnit.
"Mi-aș fi dorit și tu. El te-ar fi iubit, aproape la fel de mult ca mine." În acest moment,
dragostea mea pentru ea este aproape copleșitoare.
În cele din urmă, Conner spune, înțelept, că sunt confuz. Ești gay? 81? Intre? Vrei să faci sex cu
Vanessa sau să fii pur și simplu prietena ei? 586
591
Trebuie sa recunosc
Eu sunt destul de confuz. Mă uit la Conner, îmi amintesc atracția pe care am simțit-o prima
dată câ nd l-am vă zut. Unde a fă cut asta
vin de la, dacă nu sunt gay, sau mă car bi? L-am întrebat o dată pe Dr. Starr dacă molestarea
ar putea provoca sentimente homosexuale mai tâ rziu în viață .
Unele studii sugerează o anumită corelație, a spus ea, dar nu există nicio dovadă științifică
care să susțină asta. Adevărul este că nu știm 587
592
preferinta sexuala. Mediu inconjurator? Genetica? Poate o combinație a celor două? Chiar
contează?
Doar câ nd ești la fel de încurcat ca mine, cred. Între timp, atâ t Conner, câ t și Vanessa se
holbează , așteptâ nd un ră spuns.
"Am nevoie de o etichetă ? Ț i-am spus odată că nu am avut niciodată șansa să fiu cu o fată ,
așa că de unde voi ști sigur pâ nă voi avea această șansă ?" 568
593
Nu știu ce sunt
Dar deodată , cu siguranță , vreau șansa să aflu. Ș i dintr-o dată , cu siguranță , trebuie să știu:
"Am nevoie de o etichetă , Vanessa? Este important pentru tine?"
Ea se apropie și mai mult, atât de aproape, suntem atașați. Dacă ar fi, aș fi aici, lângă tine? Te
iubesc pentru persoana pe care am descoperit -o sub pielea ta.
Nu mai simt frig. Nu afară , nu înă untru. Acel spațiu, înghețat și mort de câ nd îmi amintesc,
s-a dezghețat, a luat viață . 569
594
O altă parte din mine prinde viață și mă surprinde că s-ar putea să nu știu ce să fac cu ea,
dacă Vanessa - sau orice fată -- îmi oferă șansa.
N-am „dat” niciodată , doar am fost forțat să „iau”. Nu am fă cut sex niciodată , împachetat cu
dragoste. "Cum este?" Întreb. — Să faci dragoste cu cineva?
Vanessa mă ia de mână. Credeam că știu, o dată sau de două ori înainte, dar acum văd că nu a
existat deloc dragoste între noi. Nu voi ști până nu voi face dragoste cu tine. 590
595
Tocmai am spus asta?
Nu vrei să spui asta, nu? Tony aproape imploră. Vanessa, ai oprit tăierea, nu - i așa? Te rog
spune-mi că te - ai oprit.
"Fă ră griji. Glumeam." Dar îmi dau seama că nu este adevă rul. 591
596
În ultimii trei sau patru ani, m-am descurcat cu fiecare moment nervos din viața mea,
alunecâ nd într-un loc liniștit și deschizâ ndu-mi pielea. A fost un ritual și, dintr-un motiv
nebunesc, vreau să merg acolo acum.
doar glumeai?
"Nu mă voi opri niciodată din tă iat, cu litiu sau fă ră litiu. Numai dragostea mă poate face să
renunț." 592
597
Doar timpul va spune, presupun. Oricum, cine știe ce se va întâ mpla între mine și Tony?
Deocamdată , mă voi mulțumi să stau lâ ngă el, crezâ nd că mă iubește cu adevă rat. Arunc o
privire spre Conner, Conner frumos și sigur de sine, care în seara asta arată ca un bă iețel
pierdut.
"Hei. Ești bine?" Zâmbește un zâmbet trist și ciudat. Da, sunt bine . Doar să te gândești la
dragoste și la locurile ciudate pe care le găsești uneori... sau cel puțin crezi că o faci.
Adică ca cu Emily? întreabă Tony. Cine era ea , oricum? Și ce s-a întâmplat între voi doi? 593
598
Conner ezită , apoi lansează o poveste ciudată despre dragostea profesorului să u de engleză
și consecințele inevitabile ale îndră gostirii de o femeie mai în vâ rstă .
Dar tu și Dr. B? se întreabă Tony. Voi doi arătați destul de strânși. A existat vreo dragoste
acolo, sau doar pofta?
Fără dragoste, multă poftă, cel puțin în ceea ce mă privea. M-am gândit o vreme s-ar putea să
simtă la fel.
599
Înțelegi asta? Jur, nu am observat niciodată nimic între Conner și Dr. Boston - sau ar trebui
să -i spun Heather? Sfâ ntă câ rtiță ! Mă întreb dacă atracția lui Conner pentru femeile în
vâ rstă este motivul pentru care sa ră cit atâ t de complet față de mine. Nu aș putea face mare
lucru în privința asta. Oricum, nu cred că este un material de „relație” și chiar nu sunt în
că utarea unei alte aventuri unilaterale. Totuși, sunt curios. — Deci te-ai îndră gostit
vreodată de cineva de vâ rsta ta?
Conner mă privește direct în ochi. Una sau două, spune el. Dar eu sunt otravă. 595
600
Rahat! spune Tony. Strângerea lui de mâna mea se strânge și simt nerăbdare în cel mai bun
prieten al meu mereu răbdător. Dragostea înseamnă să te ții de cineva cât poți de tare pentru
că, dacă nu o faci , clipește și ea ar putea dispărea
601
Ce Tony nu primește
Este dragostea și eu sunt ca apa și uleiul. Pune cele două împreună , amestecă bine și obții
nisipurile mișcă toare Quaker State.
Adevă rul este că nu am nicio idee reală ce este dragostea - cum să o gă sesc, cum să o dau.
Odată am crezut că știu.
Dar tot ce am înțeles cu adevă rat a fost sexul. Sexul și dragostea, am descoperit, nu sunt
același lucru. Viața este atâ t de complexă !
Sex. Dragoste. Atletism. Academicieni. Credința mea în toate aceste lucruri este complet
zguduită . Consider o ușurare controlată de substanțe, gâ ndiți-vă mai bine. Sunt atâ t de
obosit, știu că voi dormi în noaptea asta, mă voi trezi simțindu-mă plin de energie, gata să
merg înainte, să înving Provocarea, 597
602
ieși din acest loc, mergi mai departe cu un fel de viață . Dreapta? Capul meu este tot
amestecat. Mă simt cheltuit. Ameţit. Greață . Amorțit.
te simti bine? Fața ta este albă ca laptele. Zâmbetul lui prost o face
Ceea ce mă irită cumva. Presupun că voi schimba subiectul. — Deci, ce secret profund și
întunecat nu ai destră mat și nu ai mă rturisit? 598
603
Secrete
Da, mai am unul sau doi pe care niciunul dintre medicii buni nu a reușit să le scoată . „Care
este cel mai ră u lucru pe care l-ai fă cut vreodată ?”
el, dar l-am iubit. Ea tremură , înfrigurată din interior spre exterior.
Nu înțeleg. „Cum poți iubi pe cineva pe care nici mă car nu-l cunoști?” Ș i te rog, te rog,
Vanessa, spune-mi cine.
604
tatăl și cu mine mai aproape Când i-am spus lui Trevor el a spus să avort. Nu s-ar ajuta să
plătească pentru asta, nici măcar nu ar rezista
mâna mea în timp ce așteptam să fac acel lucru îngrozitor. Am mers singur, cu excepția
bebelușului din mine. Poate suna ciudat, dar mi-a plăcut micul acela. Totuși am făcut-o să
moară. Și când mă gândesc prea mult la asta, mă doare interiorul. Încercând să nu plâng,
o înfă șoară cu brațele lui. Du- te și plânge, chiar aici. Ea își lasă fața să se pră bușească pe
pieptul lui. 600
605
„Am ucis și eu pe cineva. Era au pair-ul nostru și o chema Leona...” Știu că ar trebui
„Aveam doisprezece ani câ nd a venit prima oară în patul meu. Ea m-a învă țat
tot ce am avut nevoie să știu, mi-a hră nit foamea de atingere, nevoia de iubire. Leona a fost
noaptea mea, ziua mea. M-am gâ ndit că o să înnebunesc dacă ea scă pa din vedere pentru
mai mult de câ teva
ore. Câ nd am aflat că are un alt iubit - un iubit adevă rat, mare -, am amenințat că îi voi
spune totul mamei. 601
606
Te rog, nu spune , a implorat ea. Nu voi găsi niciodată o altă poziție. De parcă aveam să o las
să plece. M-am hotă râ t să -i spun iubitului ei. A provocat o scenă intensă în bucă tă ria
noastră .
Am auzit Mărturisirea
Este bun pentru suflet. Nu sunt sigur că este așa, dar ce naiba? S-ar putea să nu mă facă să
mă simt mai bine, dar ar trebui să -i facă pe Vanessa și Conner
se simt mai bine în privința propriilor că lă torii de vinovă ție. „Am ucis și eu pe cineva. Dar
nu l-am iubit. L-am urâ t cu pasiune. Aveai doisprezece ani câ nd ai pierdut
virginitatea ta? Aveam opt ani și l-am pierdut în fața lui Larry. Ț i-am spus deja asta și ți-am
spus că l-am ră nit destul de ră u. Adevă rul este că i-am ucis fundul ră u. 603
608
A ținut un pistol într-o cutie încuiată în interiorul mașinii sale. Prostul nu s-a deranjat
niciodată să încuie cutia. stiam
asta pentru că de câ teva ori, a scos pistolul ca să -mi amenințe mama. Într-o zi, după o
noapte deosebit de proastă cu Larry, am mers la mașina lui și am gă sit pistolul sub scaun.
Mama îi pregă tise clă tite pentru micul dejun. Am intrat în bucă tă rie, am țintit neapă rat la
gura lui mă tușa Jemima și am apă sat pe tră gaci.” 604
609
Chiar în aer liber. Ș i abia acum îmi trece prin minte că ar putea însemna că Vanessa îmi
întoarce spatele. O strâ ng și mai tare, mă uit în ochi, sperâ nd să gă sesc compasiune. — Te
rog spune-mi că nu mă ură ști. Oh, Tony, spune ea, nu te-aș putea urî niciodată. Înțeleg de ce
ai făcut ceea ce ai făcut.
Bine, toată lumea, despărțiți-l, îl sună pe Sean. Mai avem o zi mare mâ ine.
Mi-aș dori să pot sta aici toată noaptea, ținâ nd-o în brațe pe Vanessa, să rutâ nd-o. Mai mult.
Dar ea se retrage. Presupun că ăsta e indiciul meu. Nu-ți face griji, Tony. Eu încă te iubesc.
605
610
"Te iubesc şi eu." O privesc retră gâ ndu-se încet, plină pâ nă la refuz de iubirea ei.
Conner mă bate pe umă r. Hei, Tony. Ghici ce. Nu cred că ești gay. Este un concept uimitor și
atâ t de nou. — Știi, s-ar putea să ai dreptate.
Ne tâ ră m amâ ndoi în sacii de dormit și în propriile noastre mici lumi. Pun pariu că Conner
se gâ ndește la Leona. Dar există o singură persoană în mintea mea. 606
611
că e perfectă . Dar ai spus câ ndva că imperfecțiunile creează caracter. Are caracter, bine. Ș i,
după cum știi, eu însumi înclin spre imperfecțiune. 607
612
Am fost foarte confuz în privința asta pentru o vreme. Genetica versus comportament
învă țat (sau forțat) și tot. Dar cu siguranță se simte real. Sigur că se simte bine.
Nu m-am simțit niciodată atâ t de bine pâ nă acum. Niciodată nu m-am simțit atâ t de
îndră gostit pâ nă acum. De fapt, cu excepția ta, Phillip, nu-mi amintesc să fi simțit vreodată
dragoste pentru cineva.”
Acum o veche amintire a lui Phillip plutește în vederea încețoșată. Tony, nu am cunoscut
niciodată pe cineva care să merite dragoste ca tine. Când te găsește, nu pune la îndoială. 608
613
Dar nu din cauza vremii. Tremur într-o mare de indigo rece. Litiul nu va ajuta la această
felie de depresie. Mă gâ ndesc la copil mereu aici. Ar fi un bebeluș adevă rat acum, o bucată
perfectă din mine defect.
Totuși, toate acestea au fost complet vina mea. Mă gâ ndesc la Conner, a că rui bonă a decis
să -l facă bă rbat. Cine știe ce fel de ră u i-a fă cut psihicului.
Ș i apoi este Tony, care și-a petrecut copilă ria închis din cauza unui pervers. Ar trebui să fie
o persoană groaznică . În schimb, el este cel mai dulce și cel mai puțin egoist tip pe care l-am
cunoscut vreodată . Cum poate fi asta? 609
614
Ș i cum se poate să fie atâ t de îndră gostit de mine? Să crești fă ră iubire și totuși
ai atâ tea înă untru? Gâ ndește-te doar cine ar fi putut fi, dacă totul ar fi fost diferit pentru el.
Desigur, atunci nu aș face-o
cunoaste-l acum. Iubește-l acum.
615
Mă trezesc, recunoscător
Nu am cedat tentației, am că utat un cuțit în întunericul taberei, deși îmi doream atâ t de
mult. Îmi voi pierde vreodată complet nevoia de a mă mutila?
Ii raspunde un cor de "sigur" si "bine". Dar personal, sunt pregă tit. "Hai, bă ieți. Alpinismul
este minunat." De parcă aș avea un indiciu.
Nu doar alpinism, ci și speleologie. Nu departe este o peșteră scandaloasă de aici. Dar mai
întâi, tu
616
Ca orice artă, este nevoie de o anumită atingere pentru a o face bine. Și înainte să terminăm ,
o veți face cu toții bine. Nu vrei ?
De data aceasta, ea primește în mare parte gemete pentru ră spunsuri. Doar Tony pare
aproape la fel de entuziasmat ca mine.
Se ridică, o salută. Da, doamnă , toți o vom face bine. Zâmbește în direcția mea. Chiar vrei să
faci asta, nu - i așa?
Dau din cap. „Nu mă întreba de ce. Poate că un pic din tată l meu m-a frecat, pâ nă la urmă ”.
612
617
Raven ne ghidează
Pâ nă la baza unei stâ nci semiscurte. Mai întâ i urcă m, apoi coborâ m, presupun.
În urmă toarele două ore, află m despre frâ nghii, carabiniere și ATC; bucle pentru picioare,
bucle pentru picioare și catarame glisante. Cel mai important, află m despre mâ na de
ghidare, mâ na de frâ nă și cum interacționează cele două . În cele din urmă , Raven cere
voluntari. Mâ na mea (ghid) se ridică . 613
618
— Bine. Vrei să fii lider sau să stai aici? Ea o alege pe cea din urmă , iar eu încep să urc,
că utâ nd mâ ini și puncte de sprijin. Nu este atâ t de dificil și mă simt relativ în siguranță în
ham, Dahlia, speră m, pă strâ nd linia liberă și controlată .
Pâ nă acum. 614
619
Hră nim coarda prietenilor noștri, apoi luă m propriile râ nduri, ră zuim și dă râ mă m pietre.
Chiar acum, supă rat și dureros,
Îmi iau aer, sus deasupra plajei înflorite. Jur că pot vedea o mie de mile pă trate. Pă cat că
arată ca o mare de nimic. Ar trebui să simt împlinirea. Dar tot ce simt este amorțit. Amorțit
și obosit, într-o mă sură suprarealistă .
Hei, Conner, îl sună pe Tony. Gata? E rândul nostru să luăm în rappel. "Venire." Gata sau nu,
stau și mă stabilesc
picioarele mele tremură toare. Nu-mi vine să cred câ t de slab sunt. Hei, omule, observă
prietenul meu. Arăți de parcă o să treci. 615
620
Ș i mie îmi vine, dar nu pot să recunosc. "Fă ră griji. Sunt bine." Sunteţi sigur? Nu vrei să fii
atârnat în aer simțindu-te ca un rahat.
Furia fulgeră ca fulgerul. — Am spus că sunt al naibii de bine. Tony ră mâ ne rece. Bine,
omule. Este totul al tău. Daţi-i drumul.
Mă urc în ham, îmi repar funiile așa cum ne-a ară tat Raven. Apoi mă cobor peste margine,
mă împing spre pă mâ nt. 616
621
Dar mă descurc fă ră să vomit. Râ nd pe râ nd, ceilalți urmează , hoopâ nd de parcă s-ar distra
de fapt. Nemernicii.
Capul îmi cam învârte, dar restul mă simt grozav. Ea pune o mână blândă pe umărul meu și
observ cum
Ce este în neregulă cu mine? Fata asta este un înger și am avut toate șansele să o iubesc. De
ce trebuie să mă ră zvră t împotriva ideii de iubire? 617
622
Acum vine Tony, așa că îndră gostit de ea este peste tot pe față . Îmi dă o împingere ușoară .
Îmi fac mișcările fetei mele?
Un val verde de invidie mă cuprinde. Ridicol! S-ar putea să o vreau, dar el o merită .
„Pă strează -o, Ceccarelli. Am încercat să o fur de la tine, dar cel mai bine ar face ea a fost să -
mi dea o verificare de ploaie. Îți sugerez insistent să ai grijă de ea.”
Sean ne întrerupe glumeala. Mare treabă, toată lumea. Acum noi d
623
Prima Surpriză
Este mersul de două mile pentru a ajunge la noul nostru camping. Urcă m un canion îngust,
între doi pereți uriași de granit.
Nota este relativ abruptă și eram obosită înainte de a începe. Oricâ t m-aș stră dui; Pur și
simplu nu pot ține pasul.
Tony cade înapoi și merge lâ ngă mine. Zi lungă, nu? Prezența lui mă convinge să -mi
prelungesc pasul.
"Destul de lung, în regulă . Cred că am nevoie de o vacanță ." El râ njește. Aceasta este vacanța
ta. Ceea ce am nevoie este un duș pe care miros.
El face. Toți facem. "Apă și să pun? Ce concept civilizat." Pe mine? Civilizat? Își adulmecă
axilele.
624
În cele din urmă , Sean ne face semn să ne oprim și să facem tabă ra. Repetă m rutina noastră
bine exersată , apoi ies în perie să mă piș.
Revin la surpriza numă rul doi - batoane de bomboane, nuci și carne de vită , pentru a
suplimenta curcanul pră jit, umplutura și sosul.
După cină , Raven oferă încă o a treia surpriză . Scrisori de acasă. Ea le distribuie ca o
comoară , în credința absurdă
625
Prima Scrisoare
Am primit vreodată (cu excepția unui cuplu din statul Nevada) este de la tată l meu. Nici
mă car nu mi-a scris câ nd eram închis. Ce poate avea de spus acum?
Ceilalți se retrag în colțuri neutre. Dar am nevoie de sprijin moral. Mă duc la Vanessa. „Pot
să mă așez lâ ngă tine? Îți promit să nu citesc peste umă r”.
Ea mângâie pământul lângă ea. Bineînțeles că poți sta aici. Nici eu nu vreau să fiu singură
acum. În plus... pufă în aer rece. ești cald . 621
626
Ea nu observă cumva mirosul eforturilor de astă zi. Poate că este provocată olfactiv. Sau
poate pur și simplu nu-i pasă .
Ș i cumva, propriul ei miros pă mâ ntesc mă excită . Îmi mișc piciorul astfel încâ t să -l atingă pe
al ei, de la gleznă la coapsă . Că ldura corpului ei mă excită și mai mult.
Lucrul cu a mă simți în acest fel este să mă gâ ndesc că nu am fost niciodată încâ ntat de
nimeni pâ nă acum. 622
627
Corpul meu îmi spune că vrea cu adevă rat sex. Este atâ t de nou, să știu că inițierea sexului
poate și va depinde de mine. Nu voi mai fi forțat niciodată .
stră in. Mă simt ca locul unde mi-am aparținut mereu. Este atâ t de nou, echivalâ nd sexul cu
emoția. Cu dragoste.
628
Despre scrisoarea din mâ na mea. De mai multe ori, m-a încurajat să încerc să -mi iau
legă tura cu tată l meu, dar am refuzat mereu. Încăpăţânat cum m-a numit Tar Phillip.
Ai de gând să deschizi asta sau ce? spune Vanessa, zdrăngănind plicul cu propria ei mână. Îl
voi deschide pe al meu dacă îl deschizi pe al tău, bine? Gata? Unu doi...
În timp ce tă iem focile, mă întreb de ce a ezitat atâ t de mult. Ce secrete ale ei mai ascunde
ea? Le va împă rtă și vreodată cu mine? 624
629
Încep să Citesc
pe mine. Sper că ai
a gă sit în inima ta să faci asta. Nu voi repeta motivele pentru care am pă strat
am timpul să cunosc
tu și ca tu să mă iubești.
630
Ar fi de la bunica. Nu este:
Draga Nessa,
După cum știți, nu sunt foarte un scriitor de scrisori. Dar pentru o dată , cuvintele par să
vină mai ușor, aici pe hâ rtie. Câ nd te-am vă zut de Paște, nu-mi venea să cred câ t de mare
erai. M-a fă cut să mă gâ ndesc câ t de mult am pierdut, cu mine plecat tot timpul. Mi-aș dori
să pot schimba ceea ce sa întâ mplat în trecut. Nu pot, așa că tot ce mai ră mâ ne este să
privesc spre viitor.
Am sperat că mama ta se va face bine într-o zi. Dar câ nd am vizitat-o la spital, mi-au spus că
catatonia ei este probabil permanentă . Ea nu va veni niciodată acasă . Așa că am acceptat
cererea pentru un transfer în Statele Unite. Voi fi acasa. Pentru totdeauna, odată ce termin
această misiune
631
De asemenea, știu câ t de mult ai urâ t să te miști tot timpul. Nu-ți face griji, vom ră mâ ne cu
mama mea, cel puțin pâ nă câ nd vei pleca la facultate. Putem vorbi despre asta mai tâ rziu,
totuși. Chiar acum, vreau doar să știi că voi fi acolo pentru tine de acum unul.
Abia aștept să aud despre experiențele tale, bivuac în Stâ nca Neagră . Îmi ară ți locul, într-o
zi în curâ nd?
632
Tony suspină
Ecou propriile mele sentimente. El îmi întinde mâ na, iar eu o alunec cu recunoștință pe a
mea în că ldura lui. "Esti bine?"
"Ce este?"
schimbat și mi - e frică.
— De ce, Tony?
șansă , întorcâ ndu-mi fața în sus spre a lui Tony. Ochii mei
634
Nu este ca niciun alt să rut, niciodată . Vrea, dar nu cere. Cere, dar nu ia. Dă și pledează
pentru mai mult. Este plin de dorință , dar și de curiozitate și mă învață că un să rut trebuie
să vină împachetat cadou, nu dezbră cat. Cel mai mult, mă face să vreau un alt să rut exact ca
acesta. Nu va fi diseară .
Ș ase perechi de ochi s-au întors în direcția noastră și suntem ră splă tiți cu câ teva strigă te.
Alunecă m puțin, dar nu atâ t de departe. Ș i acum, există mult mai mult între noi. 630
635
Conexiune completă
Bine, poate nu total nevinovat. Dorința îmi ustură corpul, în locuri pe care am uitat pe
jumă tate că există . Dar trebuie să joc cool.
631
636
Necrezut
Câ nd am auzit că avem scrisori de acasă , o mică parte nebună din mine a sperat că a mea ar
putea aduce un pic de afecțiune. In schimb:
aici: aveți ceva de fă cut pentru a vă menține pe drumul cel bun pentru absolvirea timpurie.
daca tu
Urmă riți-l cu sâ rguință în această vară , nu va trebui să vă puneți din urmă toamna. Apropo,
tată l tă u și cu mine am trimis cereri la toate colegiile de pe lista noastră .
632
637
Aceeași mamă bătrână
Aceleași comparații urâ te între Cara și mine. Aceleași așteptă ri și ce a vrut să spună , „pe
lista noastră ”?
Sean îmi întrerupe reveria. Bine, voi doi, despărțiți-o. Se referă la Vanessa și Tony și câ nd le
arunc o privire
Prind sfâ rșitul unui să rut. O altă palmă de gelozie mă prinde cu neră bdare, îmi smuciază
capul în cealaltă direcție.
Ochii îmi cad pe hâ rtia strâ nsă în mâ ini. Nu-mi amintesc o dată câ nd buzele mamei mele au
atins o parte a feței mele.
Cu siguranță nu buzele mele - nuanțe de incest. Dar nici ea nu m-a să rutat niciodată pe
obraz sau chiar pe frunte. O, să fii binecuvâ ntat 633
638
(poate) prin dragoste neprevă zută , ca să nu mai vorbim de puțin probabilă . Sunt mai mult
decâ t gelos. Sunt de-a dreptul lacom. Nu mă mai pot gâ ndi la asta.
639
Îndoi scrisoarea
Într-un avion de hâ rtie perfect, faceți o plimbare sub cerul de noapte cu paiete; încearcă să
reducă la tă cere vorbă ria din creierul meu.
Sunetul unor voci vesele se îndreaptă spre mine din tabă ră . Scrisorile lor sunt bă gate în
buzunare și saci de dormit, cadouri.
Recompense pentru realiză ri și, cu puțin noroc, schimbare. Dar nimic nu s-a schimbat
pentru mine. Mă voi duce acasă la aceeași mie
casă în același cartier îngrijit. (Cu excepția noului
Mă voi întoarce acasă la așteptă ri în nici un fel nu pot să le ridic, să nu mai vreau. Dar nu am
avut niciodată un cuvâ nt de spus despre viitorul meu. 635
640
Închid ochii și tot ce vă d este chipul mamei. Sculptat. Frumoasa. Furios. Atâ t de des furios.
Ș i sunt atâ t de mult ca ea. O grenadă a propriei mele furii explodează în capul meu. Sunt
stricat. Degradat.
direct in iad.
641
Ș i gâ nduri la Vanessa, întinzâ ndu-se să mă să rute. Mă ridic, o caut, dar nu se vede nică ieri și
o izbucnire ciudată de îngrijorare lovește.
„Hai, Tony”, îmi spun. „Abia pleacă pentru dimineața ei...” Terminarea gâ ndului pare
voyeuristă . Ce-i cu mine?
Hei, tu. Vocea Vanessei se strecoară peste umă rul meu, se instalează încet în urechea mea.
Știai că sforăi? Ea se mișcă în fața mea, cu ochii îndreptați spre ai mei. 637
642
"Eu? Sforă i? Trebuie să mă confundați cu altcineva!" Ră spund la clă tinarea ei din cap cu un
zâ mbet. — Ei bine, de ce ai ascultat, oricum?
Nu puteam dormi. M-am tot gândit la tipul ăsta și la cât de bun sărutator era și cât de mult
îmi doream să-l sărut din nou. Chiar dacă sforăia.
Doamne, o iubesc. Ea este cea mai incredibilă persoană pe care am cunoscut-o vreodată .
Amuzant. Inteligent. Frumos. Într-o zi, foarte curâ nd, vreau să fac mai mult decâ t să o să rut.
638
643
Dar acum
Toată lumea se uită fix, de parcă mi-ar citi gâ ndurile sau așa ceva. Mă scuz pentru propria
mea plimbare. Revin la bâ rfă și micul dejun, în ordinea aceea.
A fost vina mea că s-au despărțit în primul rând, explică Lori. Fără presiune acolo!
Hei, Raven, o sună pe Dahlia. Au mai rămas niște bomboane? Iubesc ciocolata la micul dejun!
639
644
Bla, bla, bla. Numai Conner este tă cut. îmbufnat. Enervat, chiar. Expresia de pe chipul lui
este greu de descifrat. Dar presupun că scrisoarea lui a fost mai puțin inspirată .
„Hei, Conner”, îl sun. — Nu-mi spune că sforă itul meu te-a ținut treaz și pe tine! Mă aștept la
un râ njet. Un deget. Ceva. Dar el doar stă acolo.
Jumă tate din mine vrea să treacă și să -l îmbră țișeze. Cealaltă jumă tate vrea să -l scuture.
Ambele jumă tă ți sunt de acord că vrea să fie lă sat în pace. 640
645
Să -l las pe Conner în pace. Oricum, este timpul să începem ziua cu un MRE delicios și o
ceașcă de cafea neagră . Micul dejun al ră zboinicilor.
Bine, ascultă, latră Raven. Toți ați făcut o treabă fantastică ieri. Cred că v - ați priceput cu
toții la alpinism, ca să spunem așa. Mâine
Vom explora peștera despre care ți-am spus. Va trebui să coborâți într-o cavernă foarte
întunecată. Atunci va trebui să te urci înapoi.
646
Astăzi vom exersa pe niște pereți de granit foarte înalți și foarte abrupți.
647
Mă uit la Raven
Climb îmi dă fiori. Lucrează și lucrează pentru calele din zidul megalitic, fixează protecție în
puncte strategice de-a lungul drumului. Sus. Sus. Sus. Mă amețește, mă uit doar atâ t de sus.
Deci, de ce sunt atâ t de entuziasmat, știind că îmi vine râ ndul?
nu - i asa?
648
aleargă . Nu copaci. Nu denivelă ri. Îmi place să merg cu bicicleta de munte - să merg cu un
telescaun în sus, să cobor. Nu sunt un atlet. Nici mă car pe aproape. Acest lucru este foarte
greu. Dar îl iubesc."
Sper doar să nu fie o manie de a vorbi. Dar nu se simte așa . De fapt, pentru prima
timp într-un timp foarte lung, mă simt complet împă mâ ntat. Cu excepția, desigur, câ nd urc.
644
649
Îl împrietenește pe Tony cu Justin. Tony preia conducerea și îl vă d urcâ nd, încreză tor și
puternic. Amuzant, n-am observat niciodată câ t de apt era pâ nă la Provocare. Nu se plâ nge
niciodată , nu își pune niciodată scuze. El doar realizează .
650
Cu totul reglat corect, a venit râ ndul meu să urc. — Vrei plumb? o intreb pe Dahlia.
Ești nebun, omule? Plumbul este periculos, iar acest zid este nebun. Tu primul.
Urmează traseul lui Raven, agă țandu-mă de ancorele pe care le-a pus deja în stâ nci. Privind
în sus, îl vă d pe Tony, mă surâ ndu-mi fiecare mișcare, dâ nd din cap pentru a mă anunța că
ară t bine.
651
Ajung în vârf
Treci un picior și iată -mă , la mii de metri deasupra podelei Playa. Pot să vă d pentru
totdeauna aici sus și mă face să mă simt aproape invincibil.
am plecat de aici, nu ?
azi și nu m-am gâ ndit cu adevă rat la cum va fi odată ce lă să m Aspen Springs în urmă . 47
647
652
Dar un lucru este sigur. "Bineînțeles că mă vei vedea. Poate chiar mai mult din mine decâ t ai
vrea tu. Sunt cel mai puțin obsesiv pentru oamenii pe care îi iubesc."
Mă uit în ochii lui și ceea ce gă sesc acolo mă umple de speranță . El știe toate secretele mele,
chiar și cele mai rele dintre ele. În ciuda tuturor, el încă
mă iubește. 648
653
Abia mă pot ridica în picioare, dară mite să ridic un zid de stâ ncă de o sută de picioare.
Somnul-- somnul adâ nc--ar fi atâ t de dulce.
se descurcă mai bine. Totul e până pentru tine, omule. Urcă-te în ' .
Stau în jos, uitâ ndu-mă în sus spre locul în care așteaptă ceilalți. Mă simt ca puștiul idiot
care nu poate spune nu îndră znelii.
La naiba. Ce am de pierdut? Prima ancoră este poate la opt picioare în sus. Studiez fața
stâ ncii, aleg cel mai bun 649
654
Dar apoi, întreaga mea viață este o prostie. Cele mai bune lucruri din ea au dispă rut,
fantome. Fantome, recunosc că le-am creat.
Frâ nghia care mă ține pe loc scâ rțâ ie, stresată de greutatea mea. Continuă, amice, țipă Sean.
Te poți odihni când ajungi în vârf.
655
Continuă
Exact asta îmi spun. — Continuă , învins. Nu voi fi niciodată altceva. Pă l pe un raft îngust de
stâ ncă și se pră bușește, fă câ ndu-mă să mă gră besc pentru un punct de sprijin. Gă sesc unul,
împing în sus, mă sparg
Bine, ticălosule. Vocea pe care o aud îi aparține tată lui meu. Păstrează-te pe tine. Nu vei face
niciodată primul șir așa. Frica de eșec mă împinge spre vâ rf, deoarece m-a împins spre linia
porții de atâ tea ori înainte. Nu îndră znesc să mă opresc.
îndrăznește să termine pe locul al doilea. Vrem doar ce este mai bun pentru tine, așa că
scutește-mă de plânsul. De ce 552
656
nu poți fi ca Cara? Ea nu pierde niciodată. Cara este mai inteligentă . Mai dră guț. Mai talentat.
Voi că lă ri pentru totdeauna pe bancheta ei din spate.
Întind mâ na spre o mâ neră și constat că sunt aproape în vâ rf. Ș i totuși filmele de acasă se
derulează ... reluează ... derulează înapoi.
Bineînțeles că sunt mândru de Conner. Este doar ... el nu este sora lui. Cu o explozie de energie,
m-am împins în sus și peste. 652
657
Stând aici
Întreaga mea lume, departe de picioarele mele, ar trebui să fiu plin de mâ ndrie. În schimb,
mă simt copleșit de un sentiment de înfrâ ngere.
Dintr-o dată , îmi vine, degetele de la picioare tentate să testez marginea, că există o cale de
ieșire din asta.
Garanția calmă curge prin venele mele și, în timp ce mă întorc să fac cu mâ na
la revedere, mă întreb dacă o să doară sau dacă o singură persoană va plâ nge la
înmormâ ntarea mea.
Respir adâ nc, un ultim gust de aer dulce de munte. O invoc pe Leona, Emily. Apropie-mi
picioarele. Mai aproape.
Mă așteaptă bunica Unu, bunica doi și soții lor. Îl vă d pe tata. Cara. mami. Îmi stric curajul,
trec peste... 653
658
Corbul țipă
Conner? Ce sa întâ mplat cu Conner? Îl urmă m pe Raven pâ nă la marginea stâ ncii. O privire
în lateral spune o poveste simplă , una pe care refuz să o cred.
"Repede! Mă asigură cineva. Mă duc să -l iau. Sună la 911. Poate mai este timp să -l salvez.
Mă ajută cineva, te rog? Trebuie să mă duc la el!"
Raven doar stă în picioare, cu două sensuri în mâ nă . Sean aproape că depinde de el. Dar
nimeni, nimeni nu a putut supraviețui acelei căderi. În câ teva secunde, radioul ei scuipă
știrile așteptate. 654
659
Vina se baloane în mine, mă împinge în genunchi. "O, Doamne, nu. Nu este adevă rat!"
Brațele blâ nde mă îmbină . Oprește-te, Tony. El a plecat. Să ruturile umezite de lacrimi ale
Vanessei îmi acoperă fața. Oh! Nu pot să cred că ar face un lucru atât de oribil.
"Pot. Ș i aș fi putut să prevenim asta. E vina mea, Vanessa. Ș tiam." O împing, întorc capul
într-o parte. Varsatul meu are gust de moarte. 655
660
Care Flight nu este departe, cel puțin nu în zbor. Dar, în loc să așteptă m, alegem să
coborâ m. Trebuie să trecem pe lâ ngă Conner.
O parte din mine nu vrea să se uite. Majoritatea dintre mine trebuie. El este întins pe un
bolovan mare. Spiritul lui, sau orice era înă untru, este cu siguranță undeva
altfel. Tot ce a mai ră mas este coaja lui spartă . Ochii lui sunt deschiși, de parcă nu ar fi putut
să renunțe la ultimul lucru pe care l-a vă zut. Mă întreb ce a fost. Cer? 656
661
Zâ mbește și o mâ nă este întinsă . A venit cineva după el, l-a luat de mâ nă și l-a plimbat peste
granița, pâ nă la granița supremă ?
Unele biserici spun că sinuciderea îi refuză această mâ ngâ iere. Dar ar putea un Dumnezeu
adevă rat și iubitor să -și întoarcă spatele unui suflet atâ t de chinuit? Tribunalul Suprem nu
ar lua în considerare circumstanțe atenuante? Le va lua în considerare pentru mine? — Te
rog, tată . Te rog, Conner. Iartă -mă . 657
662
Salvarea"
Nu este o mare salvare, desigur . Își pot lua timpul și o fac. Ne adună m la baza dealului,
urmă rim eforturile echipajului.
Altă dată , alt corp, ar putea fi interesant, cum coboară o sanie de sus, blâ ndesc ră mă șițele
într-o pungă de poliuretan, fermoar...
Dar acele ră mă șițe îi aparțin prietenului meu. Nu am avut multe dintre acestea. Acum
acesta a dispă rut. Pentru totdeauna.
Ar trebui să plâ ng, să vreau să plâ ng. Tot ce pot face este să simt gheața. 658
663
Eu și Vanessa ne ghemuim, că utâ nd confortul unul în atingerea celuilalt. — De ce nu a putut
să vorbească cu mine, Vanessa?
El a vorbit cu tine, Tony. Cred că erai singura persoană cu care putea vorbi. Pe termen lung,
poate că nu a fost suficient . Dar asta nu a fost vina ta.
664
Ș i în urma lui, șapte oameni par să nu se poată mișca, uimiți într-un șoc tă cut.
Să ne întoarcem în tabără.
Mergem încet, încercâ nd să absorbim ceea ce s-a întâ mplat. Toată lumea face față pierderii
în moduri diferite, personalizate.
665
La naiba, ce risipă! Dahlia îi spune lui Lori, care este de acord, că băiatul acela a fost bine.
Justin doar se roagă .
Tony mă ține de mâ nă de parcă și-ar da drumul, s-ar putea să dau și eu peste o stâ ncă . Știu
că are nevoie de mine mai mult ca niciodată . Responsabilitatea este descurajantă și mă
gâ ndesc la un să rut de la iubitul meu de oțel, știind că trebuie să gă sesc o modalitate de a o
lă sa mult în urmă .
666
Desigur, nu am făcut - o
Și nu te - am cunoscut.
667
Îmi întind brațele în jurul gâ tului lui, îi trag fața în jos, îi închid ochii cu ai mei. „Da, Tony.
Chiar mi-ar pă sa. Dacă te pierd ar ucide o parte din mine – partea care a învă țat ce este cu
adevă rat iubirea”.
Și ce este asta?
"Tu." De data asta câ nd ne să rută m, o simt în adâ ncul stomacului, o simt în inimă . Ș i îmi dau
seama că dragostea nu ține de sex. Este vorba despre conexiune. 663
668
Tabăra se simte goală
În timp ce așteptă m transportul care să ne scoată din acest loc, Tony și cu mine ne
plimbă m. Este o zi perfectă de primă vară pe un deal deasupra deșertului Black Rock.
"Aceasta a fost o insulă câ ndva, știi, câ nd plaja era sub apă . Îți vine să crezi că tot acel deșert
a fost câ ndva un lac uriaș?"
Este greu de crezut că ceva ce pare atât de permanent a fost cândva deci diferită . Schimbare.
Bănuiesc că este într-adevăr una
669
de ce cineva ca mine
Deci de ce...
O briză explodă , atingâ ndu-mi obrazul ca să rutul unui copil mic. Fâ lfâ ie o bucată de hâ rtie,
adă postită în înțelept. "Gunoi, aici afară ? Trebuie să aparțină unuia dintre noi."
670
671
IDENTIC
672
673
Raeanne
Oglinda oglinda
Câ nd mă uit în oglindă , vă d fața ei. Dreapta ei este stâ nga mea, dublă
Gemenii. Un ovul, un spermatozoid, un zigot, împă rțit, împă rțind unul complet
înă untru, gâ ndește-te că e oul, așa de asemă nă tor cu mama noastră încâ t îmi vine să țip.
Rece. Controlat. Asta mă face să fiu sperma,
674
Codependent. Fricos.
Ră u Bun. Stanga dreapta. Kaeleigh și Raeanne. Un ovul, un spermatozoid. O ființă , împă rțită
în două .
Ș i câ te suflete?
675
Interesanta intrebare
nu crezi? Adică , dacă Ființa Supremă introduce un singur suflet în momentul concepției, se
împarte acea esență ? Face fiecare jumă tate atunci
te stră duiești să devii din nou întreg, ca o stea de mare sau un râ me?
Sau s-ar putea ca sufletul să se cloneze, să creeze o imitație perfectă a ceva încă de definit?
În acest fel, poate fi alterată o reflecție?
Sau Creatorul, de fapt, alege să plaseze două suflete separate într-o singură celulă , pentru a
declanșa încă ierarea care în cele din urmă
676
Tră im într-o vale înmulțumită din California. Teren de fermă ondulat, înconjurat de dealuri
cu bijuterii de stejar. Verde timp de două luni stră lucitoare câ ndva în jurul primă verii, maro
pâ ine ars în restul anului.
întinde Pacificul nesfâ rșit. Diminețile vin aici învelite în stropi de ceață cenușie. În
majoritatea zilelor se arde pâ nă la prâ nz.
În alte zile, pur și simplu ține la nesfâ rșit. Sufocă ca o pă tură umedă .
Trei orașe triangulează valea, trei colțuri, fiecare cu o aromă unică : Vechiul Vest acoperit de
vreme; antichită ți și degustare de vinuri; plictisitor la marginea autostră zii.
677
stră zi negre, râ nduri de locuințe dră guțe de că rți poștale, coafate și îngrijite de la bordură la
coș. Ca și mine și Kaeleigh, sunt perfecti în exterior. Dar în spatele fațadelor Norman
Rockwell, fiecare își pă strează secretele.
La fel ca ale lui Kaeleigh și ale mele, unele sunt întunecate. De nespus.
Practic de necrezut.
678
Dar Povestirea
Nu este o opțiune. Dacă spui un secret despre cineva pe care nu-l cunoști cu adevă rat, alți
oameni ar putea să asculte, dar decid că inventezi. Chiar dacă se întâ mplă să știi cu adevă rat
că este adevă rat. Dacă spui un secret despre un prieten, ceilalți vor să audă totul, prolog în
epilog. Dar apoi cred că ești complet încurcat pentru că ai spus-o în primul râ nd. Ei cred că
nu pot avea încredere în tine. Ș i hei, probabil că nu pot. Odată un nark, întotdeauna un nark,
știi?
679
Kaeleigh
Dar cui aș putea mă rturisi un secret, vreun secret? Nu pentru mama mea, care nu e
niciodată prin preajmă . O dată sau două , am implorat-o să asculte, să -mi acorde doar câ teva
minute prețioase între schimbă rile de campanie. Desigur, este adevă rat că un secret greșit
ar putea-o doborî, dar ai crede că și-ar dori să audă asta. Adică , dacă ar trebui să -l apere?
Într-adevă r, ai crede că ar vrea să fie prevenită , în cazul în care Inchizitorul Internațional
680
Acolo e tati
Cine vine acasă în fiecare zi, se scufundă direct într-o sticlă înaltă de chihlimbar, cade într-o
fâ ntâ nă de tă cere cu pereți de piatră , un loc în care poate că lca singură tatea sufocantă .
familie. O parte din mine îl disprețuiește, ceea ce a fă cut. Ceea ce continuă să facă . O altă
parte îi este milă de el și va fi mereu fetița lui, fiica lui devotată , cu pă rul aramiu.
Floarea lui care se desfă șoară . Dar destule despre tati, care cu siguranță
681
Spune-mi
Cum sunt o epavă totală . Mi-e frică să lase pe cineva să se apropie. De teamă că vor vedea
pe mine adevă rat, nu pe Kaeleigh.
Am prieteni, dar ei nu mă cunosc, doar pe cineva pe care l-am creat pentru a-mi lua locul.
Cineva sculptat din gheață .
Mă țin îmbuteliat înă untru. Acolo unde nimeni nu o poate atinge, pâ nă câ nd, nedorită , vine
revă rsâ nd.
Ea bă ltoacă apoi, pe un teren că lcat de frică . Îmi este întotdeauna frică și sunt vag de ce.
Viața mea nu este atâ t de groaznică . Este?
682
Despre autor
Ellen Hopkins scrie poezie de ani de zile și a publicat, de asemenea, mai multe că rți non-
ficțiune. Primul ei roman, Crank, a apă rut în 2004 și a devenit rapid o senzație de cuvâ nt în
gură , strâ ngâ nd laude deopotrivă din partea adolescenților și a criticilor. Celelalte romane
ale lui Ellen includ Burned and Glass, continuarea lui Crank. Ea locuiește cu soțul și fiul ei în
Carson City, Nevada. Vizitați www.ellenhopkins.com și www.myspace.com/ellenhopkins.