EDITURA

FLAVIUS IOSEPHUS

ISTORIA
R ZBOIULUI IUDEILOR ÎMPOTRIVA ROMANILOR
Prefa de RAZVAN THEODORESCU Traducere de GHENELI WOLF i ION ACSAN
Cuvânt asupra edi iei i note explicative de ION ACSAN
EDITURA
HASEFER
EDITURA HASEFER Bucure ti 1997
Coperta ADAR DARIAN
Redactor SANDU SINGER
Culegere computerizat Cristina Popa
© Editura HASEFER a F.C.E.R.
Carte editat cu sprijinul Guvernului României
Departametul pentru Protec ia Minorit ilor
i cu sprijinul Funda iei SOROS
pentru o societate deschis
ISBN 973-9235-27-1

PREFA A
Cu câ iva ani în urm , într-o zi torid de var , m aflam la Masada, impun toarea fort rea de la hotarul
r s ritean al Israelului, ridicat pe o stânc la 500 de metri deasupra celui mai jos loc din lume, „Lacul de asfalt"
sau Marea Moart .
Aproape orbit de soare, m str duiam s cuprind cu ochii, pân departe, un peisaj halucinant în pustietatea sa, cu
de ertul pietros al Iudeii prelungit spre Iordania, cu locuri legate de amintirea biblicului rege David sau de
începuturile cre tine, precum Qumranul esenienilor i al celebrelor manuscrise aici descoperite în nisip.
Privind steagul alb-albastru purtând steaua abia amintitului rege evreu înaintea c ruia aici, la Masada, depun
jur mântul solda ii din trupele blindate ale statului Israel, ascultam cuvintele ghidului.
Ele evocau ultimul moment al rezisten ei înaintea for ei romane care se consumase în acest decor împietrit, în
prim vara anului 73, dup ce Titus cucerise Ierusalimul i n ruise templul gigantic al lui Herodes, ridicat pe
temeliile celui, aproape legendar, al lui Solomon.
Era povestea unui gest eroic, al zelo ilor de la Masada condu i de Eleazar ben Iair, ap r tori ai acestei ultime
cet i independente a vechiului Israel — înaintea spulber rii evreilor în toate punctele cardinale —, ce au
preferat moartea prin sinucidere robiei pe via .
Era, de fapt, o istorie pe care — mi-am amintit-o brusc atunci — o citisem ca student, comparând sfâr itul
iudeilor de la Marea Moart cu cel al dacilor din Carpa i, tot înaintea acvilei romane, câteva decenii mai târziu.
A a mi-a revenit în minte finalul R zboiului iudaic al lui Iosephus Flavius, martor al înfrângerilor evreie ti de
acum aproape dou milenii, în acea zi în care, la Masada, am în eles cel mai bine, poate, cultul memoriei din
civiliza ia evreilor de ast zi.
în felul s u Iosephus Flavius a fost un personaj tragic. Membru al unei familii preo e ti a Templului, rud cu
dinastia elenistic a Ha mo-neilor, cunosc tor al Torei i al practicilor ascetice din de ert, apropiat al fariseilor
din Ierusalim i exaltator al iudaismului, Iosef ben Matitiahu a fost, în acela i timp, produsul unui sincretism
cultural, admirând greco-romanitatea i for a imperiului roman.
Un imperiu care i-a înfruntat i nimicit patria, dar despre care el, evreul scriind în aramaic i t lm cindu- j
opera în grece te — adoptând
chiar modelul Tucidide, recunoscut în discursurile pres rate prin tot textul, nu s-a sfiit s vorbeasc cu respect. Ca i Herodes
ziditorul de temple i amfiteatre unde au fost în l ate statui — ne afl m, nu trebuie uitat, într-o lume unde legea mozaic
interzicea chipul cioplit —, Iosephus Flavius a fost un „modern", un om al timpului s u. Considerat de tradi ia rabinic un
duplicitar i un tr d tor, el a fost, în fapt, un lucid între mul i fanatici sau a tept tori ai lui Mesia. A fost un om al p cii într-o
vreme a r zboiului, el însu i fiind chemat de coreligionari s organizeze trupele evreie ti din Galileea, ce s-au opus zadarnic
lui Flavius Vespasianus, generalul lui Nero, devenit la rându-i împ rat în iulie 69. Era acela i Vespasianus care 1-a luat
prizonier pe autorul nostru dup asediul cet ii Iotapata, care 1-a e-liberat apoi dându-i i numele genetic al Flaviilor, care 1-a
inut în preajma sa i a fiului s u Titus, în Orient ca i la Roma. Aici i-a scris Iosephus, între 75 i 79 ceea ce romanii au
numit Bellum ludaicum i fot aici a încheiat c tre 93-94, a ijderea în grece te, Antichit ile iudaice — în spiritul celor romane
scrise de Dionisie din Halicarnas —, oper în care gustul pentru precizie i detaliu al istoricului evreu s-a aflat în largu-i.
Nu mai pu in, între scrierile sale grece ti elaborate în r stimpul petrecut în „caput mundi" — i care au fost, pe cât se pare,
realizate gra ie mecenatului unui bogat c rturar, studios al lui Homer, Epaphroditos — înc se prenum r Contra lui Apion,
oper polemic f când apologia iudaismului i dând informa ii pline de interes despre antisemitismul primului secol al
Principatului roman, ca i cunoscuta autobiografie, „Via a" sa, ce pare a fi fost ad ugat unei a doua edi ii a „Antichit ilor"
dac judec m dup propria-i m rturisire: „Trebuie, cred, s adaug aici — scria Iosephus — tot ce am f cut în via a mea i
care nu a fost consemnat în R zboiul iudaic" (Flavius Iosephe, Autobiogaphie, Ed. A. Pelletier, Paris, 1959, LXXIV, 43).
Pragmatic, realist, el tia i afirma — cu un curaj din care nu a lipsit, desigur, o und de firesc oportunism — c Roma este o
putere mult prea mare pentru a fi înfruntat , c evreii sunt meni i unei în elegeri cu st pânii lumii. i culmea, o spunea acest
iudeu în chiar timpul când patria sa devenea locul fundamentalei i definitivei neg ri a trec toarei împ r ii a Cezarilor, în
favoarea celeilalte împ r ii, cere ti, a lui Mesia, cel anun at de profe ii Vechiului Testament; dar, curios, o spunea f r a ti
ceva semnificativ despre ceea ce f ptuiser întru spirit, pe p mântul Palestinei, evreul Isus Cristos i discipolii s i în vremea
apostolic i evanghelic . Paradoxal, Iosephus Flavius — cel n scut în chiar anul când celebrul Pontius Pilat era rechemat în
Italia, cel trecut prin mediul esenie-nilor atât de lega i de epoca iudeo-cre tin , cel ajuns la Roma în chiar anul incendierii
neroniene puse în seama cre tinilor — r mâne un izvor decisiv pentru istoria evreiasc , dar nea teptat de t cut în ceea ce
prive te acea parte cre tin , crescut din iudaism, care a contribuit esen ial la
VI
cl direa unei noi civiliza ii. Pentru a extinde paradoxul, voi ad uga c tocmai marii c rturari i teologi cre tini ai epocii
patristice au fost cei care, folosind din plin scrierile sale, au fost cei care au f cut elogiul european al lui Iosephus Flavius:
pentru Eusebiu din Cesarea el a fost cel mai celebru evreu al timpului s u, iar pentru Ieronim numele ce i se potrivea era cel
de „Tit Liviu grec" (Graecus Livius).
Cu o elegan stilistic din care nu lipse te filonul de retorism — un exeget modern scria undeva c Iosephus s-a n scut
pentru a fi rabin, dar soarta 1-a f cut retor! —, autorul nostru nu are spirit critic foarte ascu it, se complace în autoflat ri,
pozeaz adesea în salvator, în timp ce nara ia sa este punctat de descrieri de comploturi, de preziceri i de vise, ceea ce a
f cut ca textele lui Iosef ben Matitiahu s fi fost la fel de mult dezb tute i controversate, ca i personalitatea autorului.
Ceea ce nu i se poate r pi îns istoricului evreu este meritul, pe care abia epoca modern îl va în elege mai bine, de a fi f cut
istorie contemporan în sensul cel mai strict al cuvântului. Era o calitate pe care, orgolios, i-o recunoa te, înaintea altora, în
chiar textul „Vie ii" sale, acum o mie nou sute de ani: „am oferit volumele mele împ ra ilor în i i, pe când evenimentele
erau înc aproape sub ochii no tri" (op. cit., LXV, 361).
Acest apologet lucid al adversarului care ni-1 aminte te întrucâtva pe bizantinul Cristobul din Imbros, un alt imitator al lui
Tucidide, ce elogia pe du manul Bizan ului i cuceritorul acestuia, Mahomed al II-lea, a fost un autor foarte bine tiut în
Europa Bizantin i grecofil a Rena terii: edi ia princeps a scrierilor lui Josephus Flavius ap rea, în grece te, la Basel în
1544, cu traducere francez în 1558 i german în 1592, cu multe reedit ri în mediile protestante din Olanda, Elve ia i
Germania secolelor XVII i XVIII.
Ca o curiozitate, aproape, autorul R zboiului iudaic a fost tiut de români pe o filier maghiar a epocii Luminilor, unul
dintre t lm citorii asidui ai Scolii Ardelene, Ioan Barac — elev al reforma ilor din Aiud i Cluj — publicând la Bucure ti, în
1821, „r sipirea cea de pe urm a Ierusalimului... scoas din cartea lui Iosif Flavie", cu o versifica ie simpl , s lt rea , de
coloratur folcloric : „întâi s-au stricat Gadara,/ Care s-a topit ca ceara".
Traducerea român ce urmeaz s-a f cut ini ial dup o versiune german , realizat în buna descenden a marilor edi ii
Iosephus Flavius datorate savan ilor germani (cea de la Berlin 1885-1894, cea de la Leipzig 1886-1896), fiind rev zut dup
originalul elin i confruntat cu alte edi ii mai recente.
R zvan Theodorescu
CUVÂNT ASUPRA EDI IEI
în urm cu 1960 de ani, când cel de al doilea împ rat al Romei, Tiberiu, murea probabil asasinat la Misenum,
l sându- i tronul, pentru scurt vreme, nepotului s u poreclit de solda i Caligula „Cizmuli ", la Ierusalim venea
pe lume Iosephus, care avea s ocupe un loc de seam în galeria celebrilor istorici ai antichit ii greco-ro-mane.
Destinul s u aparte prezint tulbur toare asem n ri cu unii dintre ei: comandantul de cavalerie din Liga ahean
Polybios din Megalopolis s-a num rat printre cei 1000 de ostateci, adu i la Roma dup încheierea celui de-al
treilea r zboi macedonean. împrietenindu-se cu Publius Cornelius Scipio Aemilianus, al turi de care particip la
blocada i cucerirea Cartaginei i la asediul Numan iei, din du man al romanilor, ajunge autorul unei istorii
universale în 40 de c r i în care urm re te fantastica ascensiune a Romei republicane de la o simpl putere
local , la invincibila st pân a întregului bazin mediteranean. Gloria lui n-a fost contestat de compatrio ii s i,
supu i de romani, sub învinuirea de înalt tr dare, ci s-a bucurat de stima posterit ii, opera sa neajungând, din
p cate, în întregime, pân la noi. Modelul lui Polybios a fost atenianul Tucidide: înainte de a deveni istoricul
R zboiului peloponesiac, numit de concet enii s i strateg i comandant de escadr , el n-a reu it s împiedice
cucerirea cet ii .aliate Amphipolis, fiind biruit de mai destoinicul general spartan Brasidas. Aceast înfrângere i-
a adus lui Tucidide un exil de 20 de ani, r gaz în care nenorocosul strateg s-a documentat temeinic asupra
r zboiului dintre Atena i Sparta biruitoare, descriindu-1 într-o capodoper , din p cate neterminat .
Tat l lui Iosephus f cea parte dintr-un trib sacerdotal iar, prin muna lui, el descindea din familia regilor
Ha monei. A fost el însu i preot al Templului din Ierusalim; str vechii editori ai operei sale în grece te i în
latine te îl denumeau: „hierosolymitanus sacerdos" i „heroicus", spre a sublinia eroismul de care a dat dovad în
timpul particip rii sale la r zboiul iudeilor împotriva romanilor, de jugul c rora s scape cu orice pre .
Cât de precoce i str lucit a fost inteligen a lui o dovede te faptul c înc de pe când era foarte tân r, rabinii
veneau s -1 consulte în
VIII
probleme juridico-religioase. S-a ini iat în doctrinele principalelor secte ale vremii: saduchei, esenieni i farizei
— prezentate pe larg în scrierile sale — oprindu-se la ultima, cea mai moderat , care îi îng duia s duc o via
activ . Spre a des vâr i aleasa educa ie a fiului, tat l s u 1-a încredin at pe Iosephus pentru câ iva ani înv atului
ascet Banus. Prima lui misiune a fost una diplomatic pe când de-abia împlinise 26 de ani. Pe tronul Romei se
perindaser rând pe rând Caligula i Claudius, iar domnia turbulentului Nero se apropia de dezastruosul ei
sfâr it. Procuratorul roman Felix trimisese în fa a judec ii numero i preo i iudei i Iosephus trebuia s ob in
eliberarea lor. Astfel a ajuns el pentru prima oar la Roma, unde a petrecut vreo doi ani (64-66). Prin mijlocirea
unei actri e, a ajuns pân la Poppaea Sabina, cea de a doua so ie a lui Nero, i misiunea a fost dus la bun sfâr it,
cu mijloace adecvate epocii. Iosephus a fost, fire te, secondat de compatrio ii s i afla i în mare num r la Roma
i, gra ie influen ei lor, i-a creat numeroase rela ii utile, f r s - i neglijeze propria instruire i buna însu ire a
culturii latine. Abia întors acas , a fost prins în v lm agul revoltei anti-romane, care cuprinsese întreaga Iudee.
Dup ce demonstrase calit i de diplomat, Iosephus trebuia s - i etaleze i virtu ile sale militare într-un r zboi
necru tor. A fost numit comandantul Galileei i a consolidat cet ile sale, primele care urmau s înfrunte
vitregiile r zboiului. Titus Flavius Vespasianus, cel mai experimentat general roman, a fost pus de Nero în
fruntea legiunilor romane, trimise s reprime r scoala. Asediat la Iotapata, Iosephus i-a inut piept vreme de 47
de zile, uimindu-1 i exasperân-du-1 pe Vespasianus cu tenacitatea i abilitatea lui strategic . Când fort rea a a
fost în sfâr it cucerit , Iosephus s-a refugiat într-o cistern , de unde a sc pat ca prin minune de la moarte,
predându-se romanilor. Vespasianus a inut s -1 cunoasc i s -1 trimit lui Nero, la Roma. Ilustrul s u captiv 1-
a sf tuit s n-o fac i i-a prezis c acel ce 1-a luat prizonier ca general, îl va elibera ca... împ rat. Iosephus s-a
dovedit un vizionar, care continua tradi ia profe ilor din Vechiul Testament, i nu un lingu itor de circumstan .
O dat cu adeverirea prezicerii sale, Iosephus a fost eliberat de Vespasianus, pe care 1-a înso it la Alexandria.
întemeietorul unei noi dinastii, a Flaviilor, s-a îndreptat spre Roma, încredin ând fiului i succesorului s u la
tron, Titus, sarcina cuceririi Ierusalimului. Cât timp a fost socotit mort, compatrio ii s i l-au proclamat erou.
Admira ia lor s-a preschimbat într-o ur crâncen dup reapari ia lui în statul major al lui Titus, sub
IX
zidurile Ierusalimului asediat. Ca translator al du manilor i mediator, Iosephus s-a str duit îns zadarnic s - i
salveze de la dezastru ora ul natal i neasemuitul s u Templu. C peteniile extremi tilor zelo i, împ r i i în tabere
rivale, pentru cucerirea suprema iei, s-au coalizat în fa a primejdiei, opunându-se cu îndârjire capitul rii i-au
terorizat i lichidat pe sus in torii în elegerii cu inamicul. Foametea bântuia nu numai popula ia, ci s-a ab tut i
asupra zelo ilor care smulgeau ultimele rezerve de mâncare din gura oamenilor simpli, asediul c p tând
dimensiuni paroxistice. Prin intermediul transfugilor noroco i, care în elaser vigilen a str jilor zelote, Iosephus
a fost la curent cu tragicele evenimente petrecute înd r tul zidurilor str punse rând pe rând de berbecii
asediatorilor. A memorat sau a notat totul pentru o viitoare istorie a r zboiului iudeilor cu romanii. în vara anului
70, Templul a fost incendiat i ora ul cucerit în întregime, din str mo escul Ierusalim ner mânând nici piatr
peste piatr , a a cum preziseser odinioar profe ii. Dup ce fusese diplomat, general, prizonier i intermediar,
între compatrio ii care îl urau i du manii care îl pre uiau la justa lui valoare, Iosephus i-a descoperit adev ratul
el al vie ii sale zbuciumate: acela de cronicar al r zboiului iudeo-roman, la care participase direct i al cuceririi
i distrugerii Ierusalimului, al c rui martor ocular fusese, f r posibilitatea de a mai salva ceva. Prin scrierile
sale, Iosephus a sperat s tearg acuza ia de tr dare, care îl stigmatiza pe nedrept, transmi ând posterit ii o
lucid i îndurerat nara iune a evenimentelor adânc gravate în memoria lui.
Iosephus i-a luat numele de Flavius, devenind „libertul" i „clientul" lui Vespasianus, care i-a acordat cet enia
roman , o substan ial pensie anual i un domeniu în Iudeea natal . A revenit la Roma cu biruitorul Titus, care,
al turi de p rintele s u imperial, i-a s rb torit Triumful, imortalizat apoi prin Arcul purtându-i numele. El 1-a
încurajat pe Flavius Iosephus s scrie Istoria r zboiului iudeilor împotriva romanilor (Peri tou ioudaikou
polemou, în elin i Bellum iudaicum, în latin ). Dup ce a elaborat-o mai întâi în limba lui matern , aramaica,
versiune destinat p r ilor, babilonienilor i coreligionarilor de dincolo de Eufrat, autorul a transpus lucrarea, re-
vizuit i ad ugit , în limba lui Tucidide i Polybios, cu ajutorul unor c rturari care st pâneau limba greac mai
bine decât el. Primul traduc tor în latin , Rufinus din Aquileia, a fost contemporan cu Iosephus Flavius, cel de al
doilea fiind sanctificatul episcop Ambrosius (secolul IV). Ea a circulat în Evul Mediu, atribuit lui
X
Hegesipos, forma alterat a numelui lui Iosephus Flavius. Cele apte c r i descriu în circa 600 de pagini, istoria
Iudeei elenistice, de la victorioasa r scoal a Macabeilor, prezentat în finalul Vechiului Testament, i pân la
sfâr itul Ha moneilor, domnia lui Herodes cel Mare, perioada procuratorilor i mai ales, primul r zboi al evreilor
(68-73), culminând cu tragica cucerice a Masadei, adic aproape dou secole i jum tate de istorie dens .
Urm toarea lucrare: Iudaike Archaiologhia (Antichit i iudaice), în 20 de c r i, urm re te destinul evreilor,
socotit drept cel mai vechi popor, de la facerea lumii i pân la Nero (anul 66), îmbinând tradi iile biblice cu
relat rile scriitorilor greci i romani. Ea a fost terminat în timpul domniei lui Domitianus, fratele lui Titus, care
î i pusese apostila pe R zboiul iudeilor, domnia lui durând doar doi ani (79-81). Detractorilor i antisioni tilor
din Alexandria, din rândul c rora f cea parte i Apion, le-a r spuns prin scurta lui lucrare polemic , intitulat
Contra lui Apion (Kata Apionos). Ambele opere au fost dedicate de prestigiosul istoric ocrotitorului s u,
Epaphroditus, care num ra printre sclavii s i pe filosoful Epictet, fostul secretar al lui Nero, fiind executat din
ordinul lui Domitianus. Ultima scriere care ne-a parvenit se nume te losephou bios (Autobiografie). Moartea lui
a survenit la Roma, probabil în timpul primului r zboi al lui Traianus cu dacii...
Manuscrisul unei traduceri române ti a Antichit ilor ebraice de Iosif Flaviu, f cut probabil din latine te, se afla
prin 1805 în posesia preotului Lebu din Bra ov, de unde a ajuns dup apte decenii în mâinile poetului. I. A.
Lep dat (1876-77). El s-a interesat i de Ioan Barac, autorul unui poem în 9 cânturi, în stihuri (cu valoare
documentar ), înf i ând tot dup Iosif Flaviu Risipirea cea de pe urm a Ierusalimului, cu involuntar naivitate:
„Numai singurel Sionul,/ r m sese trist ca tronul, / ca o v dan s rac / ce în lacrimi se îneac ..."
Primul care s-a încumetat s transpun în române te vasta lucrare a lui Flavius Iosephus a fost Gheneli Wolf.
Necunoscând limba elin i nefiind nici filolog, lucrarea lui avea caren e stilistice i artistice, f r s disting
plasticele descrieri i magistrale discursuri fictive, de nara iunile predominante. Sursa ei era o traducere german
centenar : Geschichte des Jiidischen Krieges, Ubersetzt und mit Einleitung und Anmerkungen versehen von Dr.
Heinrich Clementz, Halle, Verlag von Otto Hendel. Prefa a traduc torului german data din mai 1900. Cu un an
înainte, tip rise la aceea i editur , în dou volume masive,
XI
Judische Altertumer. în ambele cazuri, Heinrich Clementz apelase la edi ia greco-latin a lui W. Dindorf, ap rut
la Paris în 1847 i reeditat în 1865. Didacticele titluri ale capitolelor erau împrumutate dintr-o edi ie a lui
Havercamp, care v zuse lumina tiparului la Amsterdam în 1726.
Solicitat de Editura Hasefer s revizuiesc manuscrisul, nu m-am m rginit s stilizez traducerea unei traduceri i
am mers la originalul grec, complicându-mi mult misiunea. Dificilul autor atât de controversat m-a cucerit,
stimulându-m s înving obstacolele pe care mi le punea în cale. Cu unele excep ii, am p strat notele de subsol
ale traducerii lui H. Clementz, indicate prin n.t, renun ând la titlurile capitolelor. Pentru a facilita în elegerea
textului original, am ad ugat propriile mele note (n.e.). Edi ia lui Clementz prezint lacune, pe care le-am
completat, multiplicând explica iile indispensabile cititorului modern, pentru în elegerea evenimentelor istorice.
Numeroasele personaje omonime se particularizaser , conform tradi iei iudaice, dup ascenden a patern a
fiec ruia, nu dup locul de ba tin , ca în cazul scriitorilor din Grecia antic . Caracterul explicativ al Indicelui
alfabetic de nume face superflu trimiterea la pagina unde apare personajul vizat. Am p strat grafia numelor din
original, folosind pentru cronologie, Horia C. Matei: Enciclopedia Antichit ii, Editura Meronia, Bucure ti,
1995, 495 pag.. ION ACSAN.

CARTEA ÎNTÂI
EXORDIU
1. R zboiul dintre iudei i romani este cel mai crâncen în compara ie nu numai cu înfrunt rile desf urate în
vremurile noastre, ci i cu cele de care am aflat c au fost odinioar , fie c aceste r zboaie s-au purtat între o
cetate cu alt cetate sau între un popor cu alt popor; unii, ce nici nu fuseser martori ai evenimentelor, au îns ilat
ni te fapte neserioase i contradictorii, bazate pe simple p l vr geli, pe care apoi le-au prelucrat dup moda
sofi tilor1; al ii, mâna i de slug rnicie fa de romani sau de ura lor fa de iudei, de i luaser parte la întâmpl ri,
au r st lm cit lucrurile, astfel încât scrierile lor con in pe de o parte învinuiri, pe de alt parte laude, nic ieri îns
fidela redare a istoriei. Tocmai de aceea eu — Iosephus, fiul lui Matthias, (iudeu prin na tere), originar din
Ierusalim, preot, participant mai întâi la luptele împotriva romanilor, constrâns mai apoi de împrejur ri s
înso esc b t liile ulterioare — mi-am propus ca, întru folosul celor ce vie uiesc sub st pânirea romanilor, s
transpun în grece te2 istoria acestui r zboi, pe care în prealabil am trimis-o neamurilor str ine din interiorul
Asiei3, scris în limba matern .
2. C ci atunci când s-a produs aceast cl tinare, cum am mai spus, foarte puternic , statul roman era bântuit de
un r u interior, în vreme ce la iudei, cei ce se gândeau la schimbarea st rii existente, f r s duc lips de osta i
i de mijloace b ne ti, profitând de situa ia atât de tulbure, au stârnit o r scoal : astfel c , datorit dezordinii
gene-
1
Adic de a etala în scrierile lor numai talentul oratoric cu care se f leau (n.t.).
2
Flavius Iosephus precizeaz într-o alt lucrare (Contra lui Apion, I, 50) c s-a folosit de câ iva colaboratori în „grecizarea" operei sale care n-a fost pur i
simplu tradus , semitismele fiind absente (n.e.).
3
Limba matern a autorului nu era ebraica, ci aramaica i „neamurile negrece ti"' (în original „barbare") sunt în primul rând fra ii de sânge i
de credin care locuiau în Babilon. în paragraful 2 se face aluzie i la p r i, mesopotamieni .a. (n.e.).
rale, Orientul a inspirat unora speran a cuceririi lui, iar altora spaima pierderii definitive: c ci iudeii tr geau
n dejdea c înruditele popoare de dincolo de Eufrat vor pune mâna pe arme o dat cu ei, în vreme ce romanilor
le d deau de furc vecinii lor, galii4 i nici cel ii nu se potoleau deloc5. Pretutindeni se r spândise revolta dup
moartea lui Nero6, ceea ce a oferit multora prilejul s aspire la dobândirea tronului, iar schimbarea domnilor era
întotdeauna binevenit pentru armata ahtiat de câ tiguri. A adar mi s-a p rut nedrept s admit nep s tor ca
adev rul despre evenimente atât de importante s r mân de izbeli te i nici ca p r ii, babilonienii, arabii afla i la
mare dep rtare, precum i confra ii no tri de dincolo de Eufrat i cei din Adiabene7 s nu cunoasc exact datorit
lucr rii mele, din ce pricini a pornit, prin ce încerc ri a trecut în desf urarea lui i cum s-a încheiat acest r zboi;
a ijderi grecii i romanii care n-au luat parte la campania militar n-ar fi aflat ce s-a întâmplat aievea, r mânând
dependen i de lactura unor scrieri confec ionate sub imboldul minciunii i al lingu elilor.
3. Autorii nu se sfiesc, totu i, s intituleze „Istorii" mâzg liturile lor care, nu numai c nu relateaz fapte sigure,
dar sunt de-a dreptul lipsite de noim . C ci ei vor s înf i eze m re ia romanilor i nu contenesc s mic oreze
ispr vile iudeilor i s -i înjoseasc : numai c eu nu în eleg cum pot s par atât de mari cei care au biruit ni te
pitici. Reiese c ei nu in seama nici de durata r zboiului, nici de multitudinea o tilor romane care au trudit în
b t lii, nici de faima comandan ilor militari care au asudat din greu sub zidurile Ierusalimului, str lucirea
faptelor acestora fiind tirbit , dup p rerea mea, de c tre dân ii.
4. elul urm rit de mine nu este s rivalizez cu cei ce exalt actele de bravur ale romanilor i, în schimb, s
ridic în sl vi ispr vile
4 în original „gala ii", termen folosit de greci pentru cel ii stabili i în Galatia, regiune din centrul Asiei Mici. Dar cel ii au migrat i în Galia.
Textul se refer îns la Caius Iulius Vindex, guvernatorul Galliei Lugudunensis, care s-a r zvr tit împotriva lui Nero (68 e.n.), fiind înfrânt
de for ele r mase fidele împ ratului în b t lia de la Vesontio (n.e.).
5 Aluzie la Caius Iulius Civilis, principe batav care a declan at în anul 69 o r scoal a triburilor germanice i galice, urm rind întemeierea
unui stat independent la Roma. A fost învins la sfâr itul anului 70 e.n.(n.e.).
6
Ultimul suveran din dinastia Iulio-claudic s-a sinucis la 9 iunie 68, dup ce Senatul 1-a recunoscut ca împ rat pe Servius Sulpicius Galba
(n.e.).
7
Regat din nordul Mesopotamiei, situat între afluen ii fluviului Tigru, râurile Zabu Mare i Zabu Mic, ajungând s denumeasc apoi
teritoriul fostei Asirii. A devenit principat vasal Regatului Seleucid, ulterior suveranilor p r i. Regii din Adiabene trecuser la credin a
iudaic , ad postind colonii evreie ti în ara lor (n.e.).
compatrio ilor mei, ci s descriu cu exactitate faptele ambelor tabere; totu i, în ceea ce am de spus privitor la
evenimente, voi pl ti tribut sim mintelor personale, prin îng duin a pe care mi-o iau, de a-mi exprima durerea
întru deplângerea nenorocirilor ab tute asupra patriei mele. C ci doar discordiile interne poart vina pr bu irii
sale, chiar tiranii iudei8 sunt cei ce au atras asupra Templului Sfânt bra ele înarmate i tor ele romanilor care
doreau s -1 cru e, dup cum m rturise te nimicitorul ora ului, împ ratul Titus însu i: de-a lungul întregului
r zboi i-a fost mil de popor, care era inut în frâu de ni te r zvr ti i; adeseori, din proprie ini iativ , el a tot
amânat asaltul final, prelungind astfel asediul pentru a da posibilitate vinova ilor s se r zgândeasc . Dac m va
calomnia cineva pentru învinuirile aduse tiranilor i jafurilor s vâr ite de ei, sau pentru faptul c am suspinat
datorit nenorocirilor patriei mele, acela s -mi trateze cu îng duin durerea, de i ea a înfl c rat datina scrierii
istoriei. Deoarece, dintre toate ora ele care au fost supuse de romani, numai al nostru a fost h r zit s ating
culmea prosperit ii, pentru a fi mai apoi pr v lit în cea mai adânc nenorocire. într-adev r, luând toate
calamit ile care au avut loc de-a lungul timpului, spre a le compara cu cea pe care au îndurat-o iudeii, dup
p rerea mea nu s-ar g si nici m car una care s-o întreac ; i, întrucât nici un str in nu poart vina ei, cu atât mai
greu mi-a fost s -mi domolesc suspinele. Dac se ive te vreun judec tor mai aspru, nevrând s se lase înduplecat
de mil , acela fie îndrept it s pun faptele pe seama istoriei, iar suspinele, pe seama istoricului.
5. La rândul meu, a avea întemeiate motive s aduc critici înv a ilor greci: contemporanii unor evenimente atât
de importante încât, dac ar fi s le compar m, r zboaiele de odinioar ajung s par f r însemn tate, ei î i
asum rolul de judec tori ai acelor evenimente, denigrându-i pe cei ce s-au ostenit cu cercetarea lor i care r mân
mai prejos prin elocven , dar stau mai presus în expunerea faptelor relatate. Chiar ace ti greci erudi i s-au
încumetat s scrie despre faptele asirienilor i mezilor, de parc autorii din vechime nu le-ar fi redat cu destul
m iestrie; de fapt, precursorii nu le sunt inferiori nici în privin a talentului i nici a concep iei lor. C ci osârdia
fiec ruia dintre înainta i era s consemneze în scris întâmpl rile vremii sale: faptul de a fi contemporani cu
evenimentele constituia o garan ie c povestirea lor va c p ta limpezimea dorit i ar fi fost înjositor pentru ei ca
s -i
8
Aluzie la conduc torii zelo ilor pe care autorul îi socote te principalii vinova i de catastrofala desf urare a r zboiului (n.e.).
am geasc cititorii care erau la curent cu cele întâmplate. F r nici o îndoial , conservarea amintirii faptelor
nepovestite anterior i transmiterea c tre urma i a evenimentelor vremii tale — iat ce socotesc eu demn de toat
lauda pentru un istoric: nu depune o munc harnic i meritoas cel ce remodeleaz planul i ordinea unei lucr ri
însu ite de la altul, ci numai acela care relateaz lucruri noi i alc tuie te o istorie în întregime original . A a am
procedat i eu, care, de i str in, nu mi-am dr muit banii i eforturile, oferind grecilor i romanilor memorialul
unor mari fapte r zboinice. Grecii de ba tin , cum li se ofer prilejul s câ tige bani sau s pledeze în procese, au
întotdeauna gura larg deschis i o limb nestrunit ; când vine vorba îns de istorie, unde trebuie s spui
adev rul i faptele sunt adunate cu mult trud , buzele lor r mân mute i ei las pe seama unor oameni f r talent
i nefamiliariza i cu starea lucrurilor — sarcina de-a scrie despre ispr vile comandan ilor de o ti. Cinstirea
adev rului istoric s r mân a adar în grija noastr , de vreme ce grecii nu se mai sinchisesc de el!
6. S scriu despre obâr ia iudeilor, despre ce fel de popor a fost, despre felul cum s-a înf ptuit exodul din Egipt,
despre inuturile pe care le-a cutreierat, despre regiunile pe care le-a cucerit, pentru a pleca din nou de acolo9 —
socot c acum nu este momentul potrivit i de altfel asta nici nu- i mai are rostul de vreme ce mul i iudei au tratat
anterior cu exactitate istoria str bunilor mei, iar cei câ iva greci care le-au tradus scrierile în limba lor, nu s-au
ab tut prea mult de la adev r. Ca atare, lucrarea mea începe s depene irul evenimentelor de acolo de unde ele
au fost p r site de istorici i de profe ii no tri. Numai partea privitoare la r zboiul contemporan tr it de mine, o
voi prezenta pe îndelete i cu toat exactitatea de care sunt în stare. Doar cele petrecute înainte de vremea mea
vor fi str b tute mai pe scurt.
7. Voi spune cum Antioh, supranumit Epiphanes10, a luat cu asalt Ierusalimul i, dup ce 1-a st pânit vreme de
trei ani i ase luni, a fost alungat din ar de c tre fiii lui Ha moneus; apoi, cum urma ii acestora, în disputele
lor pentru succesiunea la tron, i-au atras în treburile lor pe romani i pe Pompeius i cum Herodes, feciorul lui
Antipater, apelând la ajutorul lui Sossius11, a pus cap t dinastiei lor;
9 în acest paragraf introductiv, Flavius Iosephus prefigureaz ampla sa lucrare în 20 de c r i: Antichit i iudaice referindu-se nu numai la
scrierile biblice, ci i la cele ale unor autori elini: Filon, Demetrios, Eupolemos (n.e.).
10
Antioh IV Epiphanes, suveran al Regatului Seleucid (175-163 î.e.n.), într-unui din r zboaiele sale siriene (170-165 î.e.n.), a cucerit
temporar o mare parte din Egipt, precum i Ierusalimul (n.e.).
H Guvernator al Siriei, numit de Marcus Antonius(n.e.).
cum, dup moartea lui Herodes, poporul s-a r zvr tit atunci când Augustus cârmuia la Roma, iar Quintilus Varus
era guvernatorul provinciei i2 a ijderi cum, în al doisprezecelea an al domniei lui Nero, a izbucnit r zboiul, ce
anume s-a petrecut sub Cestiusi3 i câte localit i au fost luate cu asalt de c tre iudei la începutul ostilit ilor.
8. Apoi voi relata cum iudeii i-au fortificat ora ele învecinate; cum Nero, temându-se c înfrângerile lui Cestius
îi amenin autoritatea, a încredin at conducerea r zboiului lui Vespasianus i cum acesta înso it de fiul s u cel
mai vârstnic, a p truns în ara iudeilor; adaug i cât de numeroas era armata aflat sub comanda lui, precum i
câte trupe auxiliare i-au stat la dispozi ie când a cotropit întreaga Galilee; cum au ajuns sub domina ia lui
Vespasianus ora ele acestui inut, parte dintre ele doar cu ajutorul for ei armate, parte prin tratative de capitulare.
Ajuns aici, voi descrie care este tactica de lupt a romanilor, deosebita instruire a legiunilor, întinderea i
caracteristicile naturale ale celor dou Galilei14, grani ele Iudeii, particularit ile rii, lacurile i izvoarele de pe
teritoriul ei; voi cerceta în am nun ime, în cadrul fiec rui ora cucerit, soarta prizonierilor iudei, potrivit cu cele
v zute de mine: nu voi trece sub t cere nici una din nenorocirile prin care am trecut eu însumi, fiindc m
adresez unor oameni care cunosc cum stau lucrurile.
9. Voi ar ta cum, situa ia iudeilor devenind între timp critic , Nero s-a stins din via , iar Vespasianus, care
tocmai se afla în mar for at spre Ierusalim, a fost readus înapoi de succesiunea sa la tronul imperiului; ce fel de
semne fatidice i-au prevestit aceast în l are i tulbur rile care au avut loc la Roma; cum el însu i, în pofida
voin ei sale, a fost proclamat împ rat de c tre solda i; apoi cum în vreme ce era plecat în Egipt pentru punerea la
punct a treburilor statului roman, printre iudei au izbucnit aprige dispute; cum tiranii au pus mâna pe putere,
luptând unii împotriva altora.
10. Urmeaz felul cum, venind din Egipt, Titus a n v lit iar i în ara iudeilor; cum i de unde i-a strâns trupele
sale i care era mul imea lor; cât a avut de suferit ora ul de pe urma conflictelor interne, la sosirea lui acolo; câte
asalturi a dispus s se fac i câte
12 Publius Quintilius Varus a guvernat Siria între anii 6-4 î.e.n., fiind unul dintre favori ii lui Augustus (n.e.).
13 Gallus Cestius, în calitatea lui de guvernator al Siriei, a pornit un r zboi împotriva iudeilor, m r luind înspre Ierusalim, unde va asalta
f r succes Templul Sfânt
1^ Aluzie la Galileea de Sus i Galileea de Jos (cea de Nord i cea de Sud) (n.e.).
7
parapete de asediu a în l at; voi înf i a i tripla incint a zidurilor i dimensiunile acestora, temeinicia
fortifica iilor Ierusalimului, planul Sanctuarului i al Templului, propor iile acestor construc ii, ca i cele ale
altarului, toate fiind descrise am nun it; unele datini ale zilelor de s rb toare, cele apte purific ri15, atributele
religioase ale sacer-do ilor, precum i od jdiile lor i cele ale Marelui Preot, alc tuirea Sanctuarului din Templu:
în privin a lor, nimic nu va fi t inuit, nimic nu li se va al tura.
11. în sfâr it, voi descrie cruzimea tiranilor fa de propriii lor compatrio i i atitudinea moderat a romanilor
fa de ni te str ini; de câte ori Titus, din dorin a lui de a salva ora ul i Templul, a chemat taberele r zvr ti ilor
s ajung la o în elegere; cu deosebire, voi expune pe îndelete chinurile i n pastele îndurate de popor i din
nenorocirile care i-au silit s capituleze, cât revine r zboiului, cât anume certurilor interne i cât foametei
propriu-zise. Nu voi trece sub t cere nici amarnica soart a transfugilor, nici aspra pedepsire a prizonierilor, nici
incendierea Templului, f r încuviin area Caesarului, nici câte obiecte de cult au fost smulse din fl c ri, nici
distrugerea întregului ora , nici semnele i minunile prevestitoare ale dezastrului, a ijderi capturarea tiranilor,
mul imea celor vându i ca sclavi i ce soart a avut fiecare în parte; nici cum romanii au suprimat ultimele
r m i e ale împotrivirii, d râmând din temelii fortifica iile locale i cum Titus a str b tut toat ara pentru a
institui ordinea: nu voi omite nici reîntoarcerea împ ratului la Roma i s rb torirea triumfului s u.
12. Toate aceste fapte au fost pe larg înf i ate în apte c r i pentru a nu oferi vreun prilej de repro sau de
învinuire celor care cunosc bine faptele i au participat la r zboi: am scris pentru iubitorii de adev r, nu pentru
cei ce citesc doar pentru desf tarea lor. Voi începe a adar povestirea propriu-zis potrivit rezumatului f cut la
începutul capitolelor lucr rii mele.
CAPITOLUL I
15
Ritualul celor apte trepte de purificare se referea la preo ii care slujeau în marele sanctuar din Ierusalim, ele fiind dependente de zonele lui
de acces (n.e.).
1. în vremea aceea1, pe când Antioh Epiphanes se r zboia cu Ptolemeu VI2 pentru st pânirea Siriei întregi3, între
iudeii de rang înalt izbucnise o dezbinare cu privire la întâietatea puterii, deoarece nici unul dintre cei investi i cu
onoruri nu catadixea s se supun celuilalt, de o seam cu el; Onias4, unul dintre Marii Preo i, a ob inut pân la
urm câ tig de cauz , izgonind din ora pe fiii lui Tobias. Ace tia i-au aflat refugiul la Antioh, pe care l-au rugat
st ruitor s invadeze Iudeea, propunând s fie ei în i i conduc torii o tilor sale. Regele s-a l sat lesne convins
fiindc asta era i o veche dorin a lui5; a adar, punând în mi care o armat mare, a luat cu asalt Ierusalimul6 i a
m cel rit un mare num r de sus in tori ai lui Ptolemeu, acordând solda ilor s i deplina libertate de a jefui ora ul;
el însu i a pr dat Templul i vreme de trei ani i ase luni a interzis jertfele zilnice. Marele Preot Onias7 s-a
refugiat la Ptolemeu i a ob inut de la dânsul
1
în 174î.e.n.(n.t.).
- A a-numitul Philometor (180-145 î.e.n.); el nu era în stare s -i smulg lui Antioh obiectul aflat în disput — Siria — pe care o pierduse
datorit fratelui i predecesorului acestuia, Seleucos IV (Philopator) (n.t.).
3
Aici ea cuprinde: Coelesiria (Siria meridional , între Liban i Antiliban), împreun cu Fenicia i Iudeea (vezi Contra lui Apion, II, 5). Pe
atunci, Iudeea era sub domina ia Seleucizilor (n.t.).
4
Nu Onias ci Iesus (Iason) i-a alungat pe fiii lui Tobias (vezi Antichit i iudaice, XII, 5,1) (n.t).
3
Constrâns prin presiuni ale diploma iei romane, s p r seasc Egiptul, pe care îl i cucerise în mare parte, proclamându-se regent, Antioh
IV g se te prilejul s - i r zbune pierderile teritoriale i s se r fuiasc cu iudeii din tab ra favorabil Ptolemeilor. Pretextul religios acoper
pe deplin elurile politice reale (n.e.).
6 Potrivit Antichit ilor iudaice, XII, 5, 3 i 4, Antioh a cucerit ora ul în dou rânduri: prima oar prin tr dare i, dup al i doi ani, prin
vicle ug. Flavius Iosephus se refer aici la cea de-a doua cucerire a ora ului (170 î.e.n.) (n.t.).
7
Fiul Marelui Preot Onias III. De fapt, el n-a apucat s fie niciodat Mare Preot, dar a fost numit ca atare în virtutea faptului c ar fi fost
îndrept it s ocupe aceast demnitate (n.t.).

un teritoriu în noma Heliopolis8, unde el i-a construit un or el aidoma Ierusalimului, precum i un templu dup
modelul aceluia i ora . Dar despre asta vom vorbi mai pe larg la momentul potrivit9.
2. Dar Antioh nu s-a mul umit doar cu nesperata cucerire a cet ii, nici cu jafurile i marile v rs ri de sânge, ci,
ame it de patimi i stârnit de amintirea celor îndurate de el în timpul asediului, i-a silit pe iudei ca, înc lcând
datinile str mo e ti, s - i lase copiii necircum-ci i i s jertfeasc porci pe altarele lor. împotriva acestei porunci
s-a r zvr tit întregul popor, iar cet enii cei mai de vaz au c zut prad s biei c l ului. Numit de Antioh
comandantul trupelor de ocupa ie, Bacchides10 nu- i precupe ea cruzimea înn scut în aplicarea ordinelor
p gâne: f r a evita excesul de zel în înc lcarea legilor, rând pe rând a supus torturilor pe iudeii cei mai de
seam , i a pus în fa a privirii tuturor cet enilor spectrul distrugerii ora ului lor, pân într-atât încât, întrecând
orice m sur a nelegiuirii, a f cut s încol easc în asupri ii s i cutezan a r zbun rii.
3. Astfel c , Matthias, fiul lui Ha moneus11, un preot din satul Modein12, a înjghebat o ceat bine înarmat
împreun cu cei din familia lui — c ci el avea cinci feciori — i 1-a r pus cu jungherul pe Bacchides13. F r s
mai z boveasc , temându-se de numeroasele trupe de ocupa ie, s-a i refugiat în mun i. Dar, dup ce o mare
mul ime de oameni din popor s-a adunat în jurul lui, acesta a prins curaj, s-a pogorât din mun i i i-a învins în
lupt pe comandan ii lui Antioh, izgonindu-i din Iudeea. Norocoasa fapt militar i-a asigurat putere i prestigiu,
iar compatrio ii lui l-au ales bucuro i suveranul lor
8 La detaliile legate de pozi ia ora elor i a teritoriilor mai mari, m voi referi aici, ca i în urm toarele mele relat ri istorice, la Indicele
alfabetic de nume de la sfâr itul lucr rii (n.t.).
9 Vezi Cartea a aptea, X, 2, unde se vorbe te despre distrugerea templului din Heliopolis (n.e.).
10 Cartea întâi a Macabeilor (7,8), men ioneaz acest personaj ca dreg tor al regelui abia în 162 î.e.n., sau opt ani mai târziu.
Neconcordan e în cronologia Macabeilor i a Ha moneilor, întâlnite i în alte locuri, par s arate c Flavius Iosephus nu s-a ghidat dup
izvoarele biblice (n.e.).
11
Dup Antichit i iudaice, XII, 6, 1, Matthatias (în loc de Matthias) era fiul lui Ioannes, fiul lui Simon, fiul lui Ha moneus: adic
str nepotul acestuia (n.e.).
'- în Antichit i iudaice: Modii (n.t.).
13 în Antichit i iudaice, XII, 6, 2, cel înjunghiat se nume te Apelles, nu Bacchides (n.t.).
drept recuno tin pentru c îi eliberase de jugul str inilor; la moartea lui14, el a l sat comanda suprem fiului s u
mai vârstnic, Iudasi5.
4. Acesta, presupunând fire te c Antioh nu va sta cu mâinile încruci ate, a preg tit o oaste constituit din
compatrio i de-ai s i, a încheiat o alian cu romanii — fiind primul care a f cut acest lucru — i 1-a învins pe
Antioh cu pierderi mari atunci când el a n v lit iar i în ar . înfl c rat de recenta sa victorie, el s-a n pustit dup
aceea asupra garnizoanei ora ului, care nu fusese înc nimicit , a alungat-o din ora ul de sus înspre ora ul de jos,
denumit Akrai6, a ocupat templul, cur ând întregul teritoriu din jur, 1-a împrejmuit cu un zid, a confec ionat noi
obiecte de cult, întrucât cele vechi fuseser profanate, aducându-le pe acestea în Templu, apoi a f urit i un alt
altar, unde a reînceput aducerea de jertfe. Tocmai când ora ul de-abia apucase s se bucure iar de slujbele
religioase solemne, a survenit moartea lui Antioh, dar urma ul tronului precum i al urii sale fa de iudei a
devenit fiul s u Antiohi7.
5. în fruntea unei armate de 50.000 de pedestra i, vreo 5.000 de c l re i. i 80 de elefan i^, acesta a p truns în
Iudeea pân în inuturile muntoase. A cucerit or elul Bethsura; dar în localitatea numit Bethzacharia, unde
trec toarea se îngusteaz , 1-a întâmpinat Iudas cu trupele sale. Mai înainte ca ostile s se încaiere, Eleazar,
fratele lui Iudas, a observat un elefant mai înalt decât ceilal i, înzestrat cu un tum seme , i cu parapete aurite;
convins c pe spinarea acestuia s-ar afla Antioh, s-a avântat mult mai în fa decât o tenii s i, a str b tut
rândurile du manilor, ajungând pân la elefantul cu pricina. Datorit faptului c n-a putut ajunge pân la
presupusul rege, având în vedere în l imea unde st tea coco at, el a r nit atunci la burt namila care s-a pr v lit
asupra lui, strivindu-i trupul sub propria-i greutate. în felul acesta ce altceva a realizat decât c i-a primejduit
via a, mânat de cutezan a unei fapte mari. Dar c l uza elefantului nu era decât un soldat de rând. Dac din
întâmplare ar fi dat de Antioh, r zboinicul
14
în 167 î.e.n. (n.t.).
l-5 Iudas, numit i Macabeul, era în realitate cel de-al treilea fiu, fiind precedat de Ionan i Simon i urmat de Eleazar i Ionatan. Prin tat l lor,
apar ineau familiei sacerdotale Joiarib (n.e.).
16 „Cet uia" — o fortifica ie a st pânirii siriene din ora ul Ierusalim (n.e.).
" Urma ul lui Antioh IV Epiphanes la tronul Seleucizilor a fost fiul s u Antioh V Eupator, care a avut o domnie scurt : 164-162 î.e.n.
(Iosephus Flavius îl confund cu Antioh VI Epiphanes) (n.e.).
is
în Cartea 1 a Macabeilor (6, 30), armata seleucid num r 100.000 de pedestra i, 20.000 de c l re i i 32 de elefan i deprin i cu r zboiul
(n.e.).
10
11
viteaz n-ar fi dobândit decât gloria de a- i fi riscat via a în speran a c va comite o fapt mare. întâmplarea a
însemnat pentru fratele s u o prefigurare a rezultatului b t liei: c ci iudeii se împotrivir cu îndârjire mult
vreme, dar trupele regelui, superioare ca num r i favorizate de noroc, ie ir victorioase. Dup ce a suferit
pierderi mari, Iudas împreun cu supravie uitorii au fugit în toparhia19 Gophna. La rândul s u, Antioh a m r luit
spre Ierusalim; el n-a r mas acolo decât câteva zile, din pricina lipsei proviziilor; apoi, l sând în ora o
garnizoan socotit destul de puternic , a plecat, ducând restul armatei sale la iernat în Siria.
6. Dar, dup retragerea regelui, Iudas n-a r mas inactiv. Cu sprijinul numero ilor compatrio i care i se
al turaser , pe lâng cei pe care îi adusese el însu i, a dat o nou b t lie lâng satul Adasa20 împreun cu
conduc torii oastei lui Antioh i, dup ce a s vâr it minuni de vitejie, ucigând o mul ime de du mani, i-a g sit
în cele din urm moartea. Dup câteva zile, fratele s u Ioannes a fost atacat mi ele te de partizanii lui Antioh i
r pus la rândul s u.
19
„Toparhur era conduc torul unui stat sau inut grecesc, „toparhia" denumind nu numai prima magistratur rural sau urban ci i
„districtul" sau regiunea (n.e.).
20
Iudas Macabeul n-a c zut în lupta de la Adasa (sau Akedasa), unde 1-a r pus pe Nikanor, ci în cea de la Eleasa, sau Berrethos, care a avut
loc în martie 160 î.e.n. (n.e.).
12
CAPITOLUL II
1. Lui Iudas i-a urmat la domnie fratele s u Ionathan1 care, în privin a intereselor compatrio ilor s i, a luat
deosebite m suri de precau ie, dar a în eles s - i consolideze puterea printr-o alian cu romanii, împ cându-se
cu Antioh cel tân r2. Dar toate acestea nu i s-au p rut îndestul toare pentru siguran a lui. C ci tiranul Tryphon,
tutorele lui Antioh cel tân r, care uneltea mai demult împotriva lui i urm rea s se descotoroseasc de prietenii
s i. Astfel el 1-a prins cu viclenie când Ionathan s-a deplasat spre Ptolemais, la Antioh, înso it de o escort slab ,
1-a pus în lan uri i a pornit apoi lupta împotriva Iudeei. Când îns a fost respins de Simon, fratele lui Ionathan,
sup rat pentru înfângerea suferit , a dispus uciderea prizonierului.
2. Simon, care a preluat cu b rb ie treburile ocârmuirii3, a cucerit învecinatele ora e Gazar , Ioppe i Iamnia i
a distrus Akra, silind garnizoana s capituleze. Apoi s-a aliat cu Antioh4 împotriva lui Tryphon, pe care regele îl
asedia în cetatea Dora înaintea plec rii sale în expedi ia contra mezilor^. Cu toat contribu ia lui la înfrângerea
lui Tryphon, el n-a izbutit s domoleasc l comia regelui. La scurt vreme dup aceea, Antioh 1-a trimis pe
generalul s u Cendebeus în fruntea unei armate ca s jefuiasc Iudeea i s -1 înrobeasc pe Simon. Dar acesta,
în pofida vârstei sale înaintate, a condus r zboiul cu o energie tinereasc . i-a trimis feciorii înaintea du manilor
împreun cu trupele sale cele mai bune, în vreme ce el însu i,
1
în 160 î.e.n. (n.t.).
2
Antioh VI Epiphanes (145-142 î. e. n.) în loc de Antioh V Eupator (n.e.).
3
între 142-134 î.e.n. (n.e.).
4
Fostul tutore regal a uzurpat tronul seleucid (142-138 î.e.n.), succesorul s u legitim fiind Antioh VII, Euergetes Sidetes (139-129 î.e.n.)
(n.e.).
5
Prin mezi trebuie s în elegem, de fapt, pe p r ii condu i de Arsacidul Fraate II, care a respins ofensiva seleucid de recucerire a
Mesopotamiei, frontiera apusean a Pârtiei fiind stabilit pe fluviul Eufrat (n.e.).
13
cu restul armatei, avansa dintr-o alt direc ie. A întins nenum rate capcane pân -n mun i, închizându4e astfel
trec torile toate. Dup str lucita sa victorie, Simon a fost ales Mare Preot, fiind cel care i-a eliberat pe iudei —
dup un interval de 170 de ani — de domina ie macedonean .
3. Dar i el a pierit, victima unui complot pus la cale în timpul unui osp 6 de c tre propriu-i ginere Ptolemeu
care a azvârlit-o în închisoare i pe so ia lui împreun cu doi dintre fiii s i, trimi ând oameni anume tocmi i s -1
r pun i pe cel de al treilea, Ioannes, numit i Hyrcanos. Dar tân rul a aflat între timp de apropiata sosire a
uciga ilor i s-a îndreptat grabnic spre ora , cu ferma convingere c poporul nu d duse uit rii eroicele fapte ale
tat lui s u, tuturora fiindu-le odioas nelegiuirea lui Ptolemeu. Dar i Ptolemeu se zorea s intre în Ierusalim pe o
alt poart , el a fost îns respins de popor, care îl i primise degrab pe Hyrcanos cu bra ele deschise. Ptolemeu
se retrase numaidecât într-o cetate mai sus de Ierihon, c reia i se zicea Dagon. în schimb Hyrcanos a preluat
func ia de Mare Preot, de inut de propriu-i tat , pornind repede împotriva lui Ptolemeu, spre a s ri în ajutorul
mamei i a fra ilor s i.
4. Cu toate c , la asedierea cet ii, superioritatea lui era v dit , îl încerca o suferin pe deplin justificat . Ori de
câte ori se vedea încol it, Ptolemeu scotea afar , pe metereze, cât mai la vedere, atât pe mama cât i pe fiii lui
Hyrcanos, îi supunea biciuirilor, amenin ând c -i va pr v li de pe ziduri dac asediatorii nu se retrag degrab .
Urmarea a fost c mila i teama s-au ar tat a fi mai puternice decât mânia lui Hyrcanos. F r s se lase intimidat
nici de loviturile primite, nici de amenin rile cu moartea, mama î i conjura feciorul, cu mâinile întinse spre el,
s nu fie impresionat de spectacolul supliciului ei i nu cumva s -1 menajeze pe nelegiuitul acela; cic ar fi
preferat chiar i nemuririi, o moarte prin mâna lui Ptolemeu, cu condi ia ca sceleratul s pl teasc pentru
mâr viile pe care le-a s vâr it împotriva familiei sale. Iar Ioannes, ori de câte ori constata neclintitul curaj i
auzea rug min ile mamei, pornea cu îndârjire s asalteze cetatea; când îns vedea cum era b tut i snopit
s rmana, atunci inima lui se în-muia pe dat i se sim ea cople it de triste e. în vreme ce asediul se prelungea în
felul acesta, iat c a sosit i leatul de repaos, care este s rb torit de iudei la fiecare apte ani, la fel ca i cea de-a
aptea zi a s pt mânii — Sabatul. A adar Ptolemeu a sc pat de asediu, i-a ucis
6
în anul 134î.e.n. (n.t.).
14
pe fra ii lui Ioannes împreun cu mama acestuia i s-a refugiat la Zenon poreclit Cotylas: el era tiranul din
Philadelphia7.
5. între timp Antioh, înc sup rat de înfrângerile pe care i le pricinuise Simon, a intrat cu oastea în Iudeea,
ridicându- i tab ra în fa a Ierusalimului, unde îl asedia pe Hyrcanos. Dar acesta a deschis mormântul lui David,
care a întrecut pe to i regii în bog ie, a scos din cavou peste 3.000 de talan i8 convingându-1 pe Antioh s ridice
asediul prin plata sumei de 300 de talan i. Banii r ma i i-au înlesnit angajarea de mercenari str ini: de fapt, el a
fost primul iudeu care a f cut a a
ceva.
6. Mai apoi, când Antioh, ca urmare a r zboiului s u împotriva mezilor, i-a oferit prilej de r zbunare, Hyrcanos
s-a n pustit f r întârziere asupra ora elor siriene pe care, dup propriile sale a tept ri, spera s le g seasc
p r site de r zboinici încerca i, ceea ce s-a i întâmplat. Astfel, el a cucerit Medaba i Samaga9 împreun cu
ora ele învecinate, de asemeni SiMma10 i Garizim, supunându-i i pe urma ii huteilor11, care locuiau în preajma
unui l ca sfânt, imitând templul din Ierusalim. A cucerit i nu prea pu ine ora e din Iudeea , printre care
Adoreos i Marisa.
7. A înaintat apoi pân în Samaria, acolo unde se afl Ora ul Sebaste, întemeiat de regele Herodes, 1-a
înconjurat de jur împrejur cu o înt ritur , încredin ând apoi asediul fiilor s i Aristobul i Antigonus.
Ace tia i-au supus unui asediu necru tor a a c de îndat a izbucnit în ora o foamete atât de crud încât
locuitorii se înfruptau din bucatele cele mai neobi nuite. De aceea, ei l-au chemat în ajutor pe Antioh, supranumit
Aspendius12, care i-a i r spuns cu promptitudine, dar a fost învins de trupele lui Aristobul. Cei doi fra i îl
urm rir pân la Skythopolis, dar el izbuti s scape de ace tia. Amândoi s-au întors iar i împotriva Samariei, i-
au închis din nou pe locuitori în înt ritur i, dup cucerirea ora ului, l-au ras din temelii, vânzând pe locuitorii
s i ca sclavi. Fiindc norocul i-a favorizat, ei nu i-au sl bit
7
Nume elenizat al str vechiului ora Rabbath Ammon (actualul Amman) (n.e.).
8
Moned greac de argint a c rei valoare a variat în jurul sumei de 60 de mine sau 6.000 de drahme (circa 4710 m rci, dup aprecierea
traduc torului) (n.e.).
9 Unele manuscrise opteaz pentru Samaea, forma elenizat a semiticului samaja
(n.e.).
10
Sichem din Vechiul Testament; templul de la Garizim a fost construit cu aprobarea lui Alexandru cel Mare (n.e.).
H A a-zi ii samariteni, proveni i din amestecul izraeli ilor cu str inii (n.e.). 12 Nu este vorba de Antioh VIII (Grypos), al c rui loc de ba tin
era Aspendos din Pamphilia, ci de Antioh IX (Cycikenos) (n.e.).
15
zelul deloc, ci au înaintat pân la Skythopolis cu oastea lor, au asaltat ora ul, pr dând întreaga regiune situat la
miaz zi de muntele Cârmei.
8. Dar invidia stârnit de norocul lui Ioannes însu i, precum i al fiilor s i a provocat o r scoal în rândurile
localnicilor. Ei au inut întruniri îndreptate împotriva acestora i nu s-au potolit pân ce nu s-a ajuns la lupte
f i e, în decursul c rora r zvr ti ii au fost pân la urm învin i. în restul zilelor sale, Ioannes a avut parte de un
trai din cale afar de fericit i dup o des vâr it domnie de 33 de ani13, a murit, l sând în urma lui cinci feciorii4.
Acest b rbat norocos a fost demn de toat lauda, drumul s u prin via nedându-i nici un motiv s se plâng de
soarta lui. într-o singur persoan , el a întruchipat trei dintre cele mai înalte demnit i: cea de cârmuitor al
poporului s u, cea de Mare Preot i harul de profet. C ci Dumnezeirea a t inuit cu el, încât nimic nu i-a r mas
ascuns în privin a viitorului. De aceea a prev zut i prezis celor doi fii mai mari ai s i c ei nu vor r mâne mult
vreme în fruntea statului. Merit s ne d m osteneala de a înf i a tragica lor c dere, deoarece norocul lor a fost
foarte departe de cel al p rintelui lor.
CAPITOLUL III
!3 Dup Antichit i iudaice, XIII, 10, 7: 31 de ani; dup c. XX, 10 a aceleia i lucr ri: 30 de ani (n.t.).
14
în anul 106 î.e.n. (n.t.).
16

1. Dup moartea tat lui lor, Aristobul, cel mai vârstnic dintre fra i, a schimbat forma de domnie în una regeasc ,
fiind primul Ha moneu care i-a încins fruntea cu o diadem la 471 de ani de la reîntoarcerea poporului iudeu în
ar , dup eliberarea lui din captivitatea babilonian . Pe Antigonos, fratele n scut imediat dup el, fa de care,
aparent, p rea ata at, îl trata ca de la egal la egal, în vreme ce pe ceilal i fra i ai s i îi inea întemni a i i sub
strict supraveghere. A pus-o în lan uri pân i pe mama lui, cu care se afla în conflict din pricina domniei,
fiindc Ioannes o numise propriu-zis pe ea în fruntea treburilor statului. Aristobul a împins cruzimea pân într-
atât încât a l sat-o s moar de foame în c tu e.
2. R zbunarea s-a rev rsat repede asupra fratelui s u Antigonos, pe care îl îndr gea, f cându- i-1 p rta la
domnie. C ci pe acesta 1-a ucis datorit unor calomnii care au fost n scocite de ni te nelegiui i aciua i la curtea
regeasc . La început, Aristobul n-a vrut s dea crezare zvonurilor, în parte fiindc era într-adev r ata at de fratele
s u, în parte fiindc socotea c sursa majorit ii bârfelor era invidia. Dar într-o zi Antigonus s-a întors dintr-o
ac iune militar , venind în inut de gal la o serbare unde, potrivit datinii str bune, se în l au tabernacole în
cinstea lui Dumnezeu: s-a întâmplat ca tocmai atunci, Aristobul s fie intuit la pat de o boal . Spre sfâr itul
serb rii, Antigonos, înso it de garda sa bine înarmat , a suit pân la templu g tit cu cele mai frumoase ve minte,
pentru a se ruga din toat inima pentru fratele s u. Cu acest prilej intrigan ii aceia s-au prezentat în fa a regelui,
zugr vindu-i pomposul cortegiu al celor bine înarma i ca i atitudinea prea trufa a lui Antigonos, mai mult
decât ar fi cadrat cu un subaltern; sus ineau c el venise cu o ceat atât de numeroas anume pentru a-1 omorî pe
rege; mai ar tau c Antigonos nu se mai
17
mul ume te doar cu onorurile rege ti, socotindu-se în stare de a lua în st pânire tronul.
3. Mai mult împotriva voin ei sale, pu in câte pu in, Aristobul a început s dea crezare acestor vorbe; dar, pentru
a nu- i tr da f i b nuielile i ca s se asigure pentru orice eventualitate, a poruncit g rzii sale personale s se
posteze într-una din înc perile subterane i întunecoase ale palatului în care se afla — c ci el z cea într-un turn
denumit mai întâi Baris1 pentru ca apoi s se cheme Antonia — cu dispozi ia ca, dac Antigonos va veni
înarmat, s fie ucis pe loc; totodat , a trimis lui Antigonos o solie prin care îi cerea s se prezinte la dânsul
neînarmat. Atunci regina împreun cu uneltitorii au întocmit un plan viclean. Ei au înduplecat pe solii regelui s -
i t inuiasc porunca i s -1 vesteasc pe Antigonos c fratele s u, auzind de excep ionalul s u echipament
militar, confec ionat în Galileea, pe care n-a avut ocazia s -1 admire din pricina bolii, crede c acum, când acesta
inten ioneaz s se deplaseze, arz toarea lui dorin este de a-1 vedea în armura de gal .
4. La primirea acestui mesaj, Antigonos — care tia c purtarea de pân acum a fratelui s u fa de el nu-i oferea
nici un temei de b nuial — a pornit la drum echipat în armur , ca la o parad militar . Când a ajuns în
întunecatul pasaj care se chema Turnul lui Straton, el a fost ucis de solda ii g rzii, aducând înc o dovad cert
c binevoitoarele leg turi ale naturii sunt frânte de calomnie i c nici unul dintre cele mai bune sentimente nu
este atât de trainic încât s se împotriveasc la nesfâr it invidiei.
5. în aceast jalnic întâmplare stârne te uimire p ania unui anume esenian2 care n-a f cut niciodat preciz ri
false sau mincinoase. Atunci când acesta 1-a z rit pe Antigonos care tocmai trecea prin acea înc pere a
Templului, s-a adresat astfel înv ceilor s i, nu pu ini la num r, strân i în juru-i: „Vai mie! Mai bine m-a fi
aflat la ora asta printre cei mor i, deoarece iat , adev rul a decedat înaintea mea, iar una din propriile-mi
preziceri nu se adevere te deloc: înc mai este în via Antigonos care trebuia s moar ast zi. Locul ales de
soart pentru asasinarea lui este Turnul lui Straton, dar acesta este situat la vreo ase sute de stadii3 dep rtare de
aici i suntem deja la cea de a
1 „Fort rea a" destinat s apere latura nordic a templului a fost denumit de Herodes cel Mare „Antonia", dup prietenul s u roman
Antonius (n.e.).
- Prima men ionare a unui esenian, Iudas, care î i ini iaz elevii în arta profe iei, fiind în bune rela ii cu oficialit ile iudaice ale vremii (n.e.).
3
Un stadiu elin = 186 m (n.t.).
18
patra or a zilei. Ce-i drept, timpul expirat z d rnice te prezicerea!" Dup rostirea acestor vorbe b trânul, cu fa a
încruntat , se cufund din nou într-o t cere meditativ i pu in mai târziu se r spândi tirea uciderii lui Antigonos
în pasajul subteran ce se numea Turnul lui Straton4 la fel ca i Caesarea de lâng mare: aceast coinciden îl
derutase pe prezic tor.
6. Regretul stârnit de nelegiuirea comis 1-a îmboln vit i mai r u pe Aristobul. Permanentele mustr ri de
con tiin pricinuite de asasinat i-au agravat boala pân ce sup rarea excesiv a atras dup ea sfârtecarea
intestinelor, ducând la o sângerare abundent . Când micul sclav care îl îngrijea s-a dus s arunce sângele adunat,
el a alunecat chiar pe locul unde fusese r pus mi ele te Antigonos, sângele uciga ului amestecându-se cu petele
l sate de sângele celui r pus, a a cum hot râse providen a divin . Cei care au fost martorii întâmpl rii au scos
numaidecât strig te de groaz , de parc micul sclav ar fi v rsat dinadins în locul acela sângele ca o liba ie. Când
îns regele, care auzise aceste strig te, a vrut s tie pricina lor i, întrucât nimeni n-a cutezat s -i dezv luie
motivul, dorin a suveranului de a-1 afla a devenit i mai puternic . în sfâr it, de-abia când regele a amenin at c
va lua m suri de constrângere, i s-a dezv luit adev rul. Ochii s i s-au umplut atunci de lacrimi i, suspinând atât
cât îi îng duiau puterile sleite de boal , a cuvântat astfel: „A adar, nelegiuirile mele n-au r mas ascunse
puternicului ochi al lui Dumnezeu i degrab m ajunge din urm pedeapsa pentru uciderea rudelor mele! Cât
vreme, mâr avul meu trup, îmi vei re ine sufletul condamnat de o mam i de un frate? Pân când va trebui s
aduc, drept ofrand , sângele meu, pic tur cu pic tur ? Mai bine s se ia totul dintr-o dat i Dumnezeirea s nu
mai batjocoreasc r posa ii prin liba ii pornite din m runtaiele mele!" Curând dup rostirea acestor cuvinte, el s-
a stins din via , durata domniei sale fiind de un singur an.
4
Herodes cel Mare va reconstrui a a-zisul Turn al lui Straton, dându-i denumirea de Caesarea (n.e.).
L9
CAPITOLUL IV
1. So ia lui Aristobul a eliberat apoi din închisoare pe fra ii acestuia, numindu-1 ca rege pe Alexandru1 care
p rea s -i întreac pe ceilal i prin vârsta i prin purtarea sa cump tat . Dar, de îndat ce s-a urcat pe tron, a
poruncit uciderea unuia dintre fra ii lui, pe care îl socotea ahtiat de guvernare în vreme ce pe supravie uitorii,
mul umi i s duc o via retras , i-a cinstit cum se cuvine.
2. Dup aceea el a avut o b t lie cu Ptolemeu, poreclit Lathyros, care cucerise ora ul Asochis; în pofida faptului
c a r pus o mul ime de du mani, victoria a înclinat de partea lui Ptolemeu. Totu i, atunci când ultimul, pus pe
fug de mama sa Cleopatra, s-a retras în Egipt2, Alexandru a reu it dup un asediu s ia în st pânire Gadara, mai
apoi citadela Amathus, de bun seam cea mai important fort rea situat dincolo de Iordan, unde erau p strate
cele mai pre ioase comori ale lui Theodorus, fiul lui Zenon. Dar Theodorus, ap rut pe nea teptate, i-a recuperat
propriile sale comori, a luat chiar i bagajele regelui, omorând aproape zece mii de iudei. în schimb Alexandru s-
a ref cut din lovitura primit , s-a îndreptat spre rmul m rii i a cucerit Gaza i Rafia i Anthedonul, pe care
regele Herodes 1-a numit mai târziu Agrippias.
3. De-abia subjugase aceste ora e când împotriva sa a izbucnit o r scoal a poporului iudeu în decursul unei
ceremonii. C ci îndeob te la ei revolta izbucne te cu prilejul celebr rii marilor s rb tpri. i se pare c el n-ar fi
reu it s în bu e aceast uneltire dac nu l-ar fi ajutat trupele de mercenari, precum pisidienii i cilicienii, fiindc
pe sirieni regele nu-i angajase din pricina urii lor fa de poporul iudeu. Dup
1
V duva lui Aristobul, Salomeea Alexandra, a devenit so ia lui Alexandru Iannaios care a domnit în Iudeea între anii 103 i 76 î.e.n. (n.e.).
- Ptolemeu IX Soter II Lathyros a fost alungat din Egipt i domnea în Cipru, de unde l-au chemat locuitorii din Ptolemais, s -i apere de
Antioh (n.e.).
20
ce a ucis peste 6.000 de r zvr ti i, Alexandru a n v lit în Arabia, unde i-a supus pe galaadi i i pe moabi i 3,
impunându-le un tribut, dup care s-a întors s atace iar Amathus. Theodorus s-a însp imântat de succesele
r zboinice ale du manului: Alexandru a g sit citadela p r sit , f când-o una cu p mântul.
4. Apoi el a avut o ciocnire cu regele Arabiei, Obedas4, care 1-a atras într-o ambuscad lâng Gaulana5. în
aceast b t lie, Alexandru i-a pierdut întreaga lui armat , care a fost împins într-o pr pastie adânc , fiind apoi
strivit de mul imea c milelor. El singur a sc pat teaf r, fugind la Ierusalim. Acolo îns poporul, care îl detesta
de mult vreme, s-a r sculat împotriva lui, folosindu-se de gravitatea dezastrului provocat de el. Chiar i de data
asta, Alexandru a ie it iar i biruitor, într-o rapid succesiune de lupte m cel rind nu mai pu in de 50.000 de
iudei în r stimp de ase ani. Aceste victorii nu-i aduceau nici o bucurie de vreme ce ele iroseau puterile propriei
sale ri a a c , renun ând la for a armelor, c ut s se împace cu supu ii s i prin for e pa nice. Dar aceast
schimbare a concep iei precum i nestatornicia comport rii sale n-au f cut altceva decât s sporeasc ura
mul imilor. Iar atunci când s-a interesat de cauza acestei antipatii, întrebând ce ar trebui s fac pentru a-i îmbuna
pe iudei, ace tia i-au r spuns astfel: „N-ai decât s mori, cu toate c pe unul care a s vâr it atâtea tic lo ii ne va
veni tare greu s -1 iert m chiar i dup ce a intrat în rândul mor ilor!" Numaidecât ace tia l-au chemat în ajutor
pe Demetrius poreclit Akairos6. Când el, n d jduind s ob in avantaje deosebite, a r spuns bucuros chem rii lor
i s-a apropiat cu trupele sale, iudeii s-au unit cu alia ii lor din Sikima.
5. Cu toate acestea, Alexandru i-a înfruntat i pe unii, i pe al ii cu o mie de c l re i i 10.000 mii de pedestra i
mercenari. Avea de partea lui i 10.000 de iudei bine inten iona i. Potrivnicii s i aveau 3.000 de c l re i i
14.000 pedestra i. înainte de a ajunge la înc ierare, ambii regi au încercat prin solii lor s -i fac pe adversari s
dezerteze: Demetrius tr gea speran a s -i ademeneasc pe mercenarii lui Alexandru, iar Alexandru, s -i atrag de
partea lui pe iudeii afla i
3 Galaadi ii i moabi ii locuiau dincolo de rmul r s ritean al Iordanului (n.e.).
4 Urma ul lui Aretas II, care a domnit în Nabatea între anii 96-87 î.e.n. sub numele de Obodas sau Obedas I (n.e.).
5 în Antichit i iudaice, XIII, 13, 5 se vorbe te de satul galaadit cu numele de Gadara (n.t.).
6 Demetrius III, fiul lui Antioh VIII (Grypphos), rege al Damascului, avea porecla de „Eukairos" — „Venit la momentul potrivit", schimbat
batjocoritor în „Akairos" — „Inoportunul", în consonan cu evolu ia evenimentelor relatate (n.e.).
21
în tab ra lui Demetrius. Dar fiindc iudeii nu- i calmar mânia, nici grecii nu- i înc lcar fidelitatea, n-a r mas
alt solu ie decât ca armele s decid totul. A ie it biruitor Demetrius, cu toate c mercenarii lui Alexandru au
dat numeroase dovezi ale vitejiei i puterii lor. Dar sfâr itul b t liei a avut un deznod mânt care a diferit mult de
ceea ce a a teptat i unul, i cel lalt: c ci iudeii care îl chemaser pe Demetrius nu i-au fost credincio i, cu toate
c el învinsese, ci, înduio a i de soarta care îl lovise, 6.000 de iudei trecur de partea lui Alexandru, al turându-i-
se în mun ii, unde el î i g sise refugiul. Demetrius n-a putut suporta aceast întors tur a lucrurilor i, convins c
Alexandru este din nou gata de lupt , întregul popor fiind de partea lui, a f cut mai apoi cale-ntoars .
6. în pofida faptului c alia ii se retr seser , restul mul imii n-a încetat câtu i de pu in ostilit ile, ci au fost într-
un r zboi permanent cu Alexandru pân când regele, dup ce i-a ucis pe cei mai mul i dintre ei, pe ceilal i i-a
îngr m dit în Bemeselis7, pentru ca, dup distrugerea ora ului, prizonierii r ma i s fie adu i la Ierusalim. Furia
lui n-a mai cunoscut atunci limite, astfel încât i-a împins cruzimea pân la sacrilegiu. C ci, pironind pe cruce
vreo 800 dintre captivi, chiar în centrul ora ului, a pus s li se ucid so iile i copiii sub ochii lor: el însu i asista
la aceste scene golind cupe de vin i benchetuind în mijlocul concubinelor sale. Atât de cumplit a fost spaima
care a cuprins poporul încât în noaptea urm toare 8.000 de oameni din tab ra advers au trecut degrab dincolo
de grani ele Iudeii întregi, exilul acestora luând sfâr it abia dup moartea lui Alexandru. Numai prin asemenea
m suri, târziu i anevoios, a instaurat în regatul s u lini tea, g sind prilejul s pun armele deoparte.
7. A fost îns trezit din tihna lui de c tre Antioh, poreclit Dionysus8, fratele lui Demetrius, ultimul Seleucid.
Când acesta a pornit într-o expedi ie împotriva arabilor, Alexandru s-a temut i a dispus ca pe toat întinderea de
le zona muntoas , situat mai sus de Antipatris9 i pân la rm, lâng Ioppe s se sape un an adânc: în fa a
an ului s-a construit un zid prev zut cu turnuri de lemn pentru a st vili atacurile în por iunile u or accesibile. N-
a reu it, totu i, s -1 împiedice pe Antioh: c ci acesta a incendiat turnurile i a astupat
1 Cetate din Iudeea neidentificat (n.e.).
8
Antioh Dionysus, fratele lui Demetrius III, adic Antioh XII, n-a fost „ultimul seleucid", rol jucat de Antioh XIII, care a domnit pân în 65
î.e.n. (n.e.).
9 Potrivit Antichit ilor iudaice, (XIII, 15, I) ora ul se numea pe atunci Chabarraba (sau Kapharsaba) (n.t.).
22
an ul, str b tând cu oastea sa Iudeea. Hot rât s se r zbune mai târziu pe cel care îi barase trecerea, s-a îndreptat
numaidecât împotriva arabilor. Regele acestora s-a retras îns într-o regiune mai propice pentru lupt , a f cut
apoi o cotitur brusc împreun cu c l re ii s i — care erau în num r de 10.000 — atacând oastea lui Antioh,
mai înainte ca aceasta s se fi a ezat în ordine de lupt . S-a dezl n uit o crâncen b t lie, unde trupele lui Antioh
s-au împotrivit viteje te, atâta timp cât regele a supravie uit, cu toate c arabii i-au m cel rit în num r mare. Dar,
dup pieirea lui — c ci el se avânta mereu unde era mai primejdios, pentru a s ri în ajutor celor ce b teau în
retragere — to i au rupt-o la fug . Cea mai mare parte a armatei a pierit fie în lupt , fie în timpul retragerii, pe
când r m i ele ei s-au refugiat în satul Cana, murind acolo din lipsa proviziilor, cu excep ia câtorva.
8. Atunci locuitorii Damascului, mâna i de ura lor împotriva lui Ptolemeu, fiul lui Mennaeus10, l-au chemat pe
Aretas11, numindu-1 rege al Coelosiriei. Aretas a întreprins de îndat o expedi ie împotriva Iudeei i 1-a învins
pe Alexandru, încheind apoi cu el o în elegere, dup care s-a întors acas . La rândul s u, Alexandru a cucerit
Pella12 i, înc ahtiat dup comorile lui Theodorus, a înaintat pân la Gerasa, a încercuit garnizoana cu un zid
triplu, supunând apoi ora ul f r lupt . A devastat dup aceea Gaulana13 i Seleucia, precum i a a-nu-mita „vale
a lui Antioh"; a cucerit a ijderi puternica fort rea Gamala, 1-a demis din func iile sale pe comandantul acesteia
Demetrius, ca urmare a numeroaselor plângeri împotriva lui i, dup un r zboi care a durat trei ani întregi, s-a
întors în Iudeea. Acolo a fost primit cu entuziasm de popor, datorit str lucitelor sale fapte r zboinice. Tocmai
când ar fi putut s se refac dup ostenelile r zboiului, a fost lovit de o boal . i fiind el amarnic chinuit de fri-
guri intermitente, a socotit c va putea sc pa de ele prin reluarea îndeletnicirilor r zboinice. Cu o asemenea
inten ie a întreprins o expedi ie militar , dar pe o vreme nefavorabil i, solicitându- i trupul cu mult peste
puterile sale, i-a gr bit sfâr itul. Astfel a murit în toiul luptelor dup o domnie de 27 de ani14.
10
Ora ul Chalkis din Coeleslria era sub ocârmuirea lui (n.e.).
11
Rege al arabilor. Lupta dintre Aretas i Alexandru Iannaios a avut loc la Adida. Aretas III a fost suveranul arab cu cele mai multe victorii
(n.e.).
12
Nume cu rezonan elenistic , datând probabil din vremea instaur rii domina iei macedonene: la Pella s-a n scut Alexandru cel Mare
(336 î.e.n.) (n.e.).
" Este vorba de Golan, cartier m rgina apar inând de Gaulanitis, localitate situat la nord de Jarmuc (n.e.). 14 în 76 î.e.n. (n.t.).
23
CAPITOLUL V
1. i-a l sat tronul so iei sale Alexandra, ferm convins c iudeii îi vor ar ta cea mai zeloas supunere, c ci mai
întâi, ea era pe deplin str in de cruzimea so ului, mai apoi, prin faptul c se opunea înc lc rii legilor, î i
asigurase din capul locului stima poporului. i prevederile nu l-au contrazis câtu i de pu in. Aceast femeiu c a
inut în mâinile sale h urile domniei datorit evlaviei de care d dea dovad : ea a urmat cu stricte e str mo e tile
datini ale mul imii i chiar de la început a înl turat din func iile lor pe cei ce se ab teau de la tradi iile sfinte.
Dintre cei doi fii pe care îi avea de la Alexandru, pe cel mai mare, Hyrcanos, 1-a numit Mare Preot pe temeiul
vârstei i a faptului c , fiind prea apatic, putea s -i provoace dificult i în domeniul guvern rii; iar pe mezin,
Aristobul, 1-a expediat în via a particular din pricina temperamentului s u focos.
2. Foarte strâns participare la guvernarea ei au avut-o farizeii1, o sect iudaic a c ror membrii treceau drept
oameni mai evlavio i decât ceilal i i deosebit de pricepu i în interpretarea legilor. Dup ace tia s-a orientat într-
o m sur prea mare Alexandra în st ruitoarele-i preocup ri privitoare la Dumnezeu. Insinuându-se treptat în
sufletul naiv al acestei femei, ei au ajuns s cârmuiasc toate treburile statului astfel încât, dup bunul lor plac,
exilau sau rechemau din surghiun, legând sau dezlegând pe oricine. într-un cuvânt ei se înfruptau din foloasele
regalit ii, spezele i ponoasele r mânând în contul Alexandrei, în realitate, ea era destoinic în conducerea
marilor treburi de stat: mereu preocupat s - i sporeasc trupele, a reu it s dubleze num rul lor, angajând în
serviciul ei i mercenari din ri str ine, ast-
1
Flavius Iosephus îi judec cu asprime pe farizei, cu toate c a f cut i el parte din tab ra lor, atât la începutul carierei lui de om de stat (56-
57 e.n.), cât i la întoarcerea lui de la Roma, în prim vara anului 66 (n.e.).
24
fel încât a majorat pe de o parte for a de ap rare a poporului ei, iar pe de alt parte a stârnit spaima suveranilor
învecina i. A adar ea de inea puterea asupra altora, ea îns i aflându-se în puterea farizeilor.
3. Astfel, ei au pus la cale executarea lui Diogene, b rbat de vaz i bun prieten al lui Alexandru, sub învinuirea
de a-1 fi sf tuit pe rege s pironeasc pe cruce pe cei 800 de r zvr ti i. Tot ei au st ruit pe lâng Alexandra s
trimit la moarte i pe al ii care îl incitaser pe Alexandru împotriva celor h r zi i crucific rii. St pânit de team
religioas , Alexandra s-a supus f r crâcnire farizeilor, a a c ace tia au predat c l ului pe cine au vrut ei. Cei
mai de vaz b rba i din rândul celor expu i primejdiei de moarte i-au c utat refugiul la Aristobul, iar acesta a
convins-o pe mama lui s -i cru e în virtutea înaltelor lor func ii, urmând ca dânsa, în cazul când nu-i va g si
nevinova i, s le îng duie m car expulzarea din ora . Dup ce li s-a acordat scutirea de pedeaps , ace tia s-au
împr tiat încolo i încoace, prin întreaga ar . Apoi Alexandra, invocând pretextul c Ptolemeu h ituie te
necontenit Damascul2, a trimis împotriva lui o oaste, iar aceasta a cucerit ora ul care n-a întreprins nimic demn
de men ionat pentru propria-i ap rare3. Pe regele Armeniei, Tigrane4 instalat înaintea ora ului Ptolemais, unde o
asedia pe Cleopatra, a c utat s -1 conving prin tratate i cadouri, s se retrag 5. Dar regele a plecat repede din
proprie ini iativ , datorit tulbur rilor din ara lui, Lucullus invadând tocmai atunci Armenia 6.
4. Cum între timp Alexandra z cea doborât de boal , fiul ei mezin Aristobul a profitat de ocazie slujindu-se de
partizanii lui, care erau numero i i pe deplin ata a i elanului s u tineresc: cu ajutorul lor, el a ocupat toate
fort re ele; cu banii pe care i-a g sit acolo, i-a procurat mercenari, proclamându-se singur rege. Când Hyrcanos
a deplâns cele întâmplate, mama lui a dat ordin ca so ia lui Aristobul, împreun cu copiii s i, s fie închi i în
citadela Antonia. Aceasta era o
2
Se pare c Damascul ob inuse o oarecare autonomie netolerat de vecinii lui (n.e.).
3
Potrivit altei traduceri, armata Alexandrei a trebuit s se retrag f r s înf ptuiasc mare lucru (n.e.).
4 R zboinicul Tigrane II, rege armean din dinastia Arta izilor (95-55 î.e.n.) a întreprins o expedi ie împotriva Cleopatrei Selene, fiica lui
Ptolemeu VII Fisco, care fusese c s torit cu mai mul i domnitori seleucizi (n.e.).
5
Spre a nu invada cumva Iudeea (n.t.).
6
Generalul roman Caius Licinius Lucullus 1-a învins pe Tigrane cel Mare în b t liile de le Tigranocerta i Artaxata (69 i respectiv 68
î.e.n.). l sând apoi lui Cnaeus Poinpeius gloria pacific rii Orientului (n.e.).
25
fort rea alipit la panta de miaz noapte a Templului, care, anterior dup cum am mai spus, s-a chemat Baris;
mai apoi, sub domnia lui Antonius, a împrumutat numele acestuia, la fel cum ora ele Sebaste i Agrippias au
primit noi denumiri în locul celor de odinioar , potrivit cu Sebastos7 i Agrippa. Dar mai înainte ca s poat
interveni împotriva lui Aristobul din pricina alung rii fratelui s u de pe tron, Alexandra a murit dup o domnie
de 9 ani8.
CAPITOLUL VI
7
De;
' Denumirea greceasc pentru Augustus (n.t.). Marcus Vipsanius Agrippa (63-12 î.e.n.) a fost prietenul din tinere e si cel mai anrnninf cfirfn;-

J a fost prietenul din tinere e i cel mai 8 între 76-67 î.e.n. (n.e.).
26
1. Mo tenitorul legitim al tronului era, de fapt, Hyrcanos, c ruia mama lui îi transmisese domnia înainte de a- i
g si sfâr itul; dar Aristobul îl întrece prin vigoarea i spiritul s u. La întâlnirea lor de la Ierihon, unde î i disputau
domnia pe calea armelor, majoritatea partizanilor lui Hyrcanos l-au p r sit, trecând în tab ra lui Aristobul.
împreun cu cei care-i mai r m seser credincio i, Hyrcanos a fugit, ajungând primul la turnul Antonia, unde a
pus mâna pe ni te ostateci în m sur s -i asigure salvarea: ace tia erau so ia i copiii lui Aristobul. Mai înainte
ca s se petreac lucruri i mai grave, el a încheiat cu fratele s u un leg mânt care prevedea ca Aristobul s fie
rege, iar Hyrcanos, renun ând la tron, s se bucure de toate onorurile revenind de drept fratelui unui rege. Când ei
s-au împ cat în Templu, prin adoptarea acestor condi ii, s-au îmbr i at c lduros în fa a poporului,
schimbându- i locuin ele: Aristobul s-a instalat în palatul regal, Hyrcanos în casa lui Aristobul.
2. Nesperata urcare pe tron a lui Aristobul a stârnit spaima adversarilor s i, în primul rând lui Antipater, care de
mult era o a chie în ochii s i. N scut din p rin i idumeeni1, prin bog ia i alte atribute ale autorit ii, el era cel
dintâi reprezentant al neamului s u. Acest Antipater, pe de o parte, 1-a înduplecat pe Hyrcanos s - i caute
refugiul la curtea lui Aretas, regele arabilor; spre a- i recuceri demnitatea regal ; pe de alt parte, 1-a convins pe
Aretas s -1 primeasc pe Hyrcanos, spre a-1 readuce pe tronul s u. Pe cât de r u a ponegrit firea
1 Idumeenii sau edomi ii (de la str mo ul lor Esau sau Edom) erau de origine arab i ara lor se întindea ca un îngust lan de mun i între
pustiul din est i vestul Arabiei nisipoase, ajungând pân la Golful elamitic. Ioannes Hyrcanos i-a supus, obligându-i s adopte circumcizia
(Antichit i iudaice, XIII, 9, 1). De fapt, ei erau închin tori la idoli {Antichit i iudaice, XV, 7, 9). Antigonos îl nume te pe idumeanul
Herodes (cel Mare) un „semi-iudeu" {Antichit i iudaice, XIV, 15, 2) (n.t.).
27
lui Aristobul, pe atât de mult 1-a ridicat în sl vi pe Hyrcanos, spre a-1 determina pe rege s -i ofere o primire
deosebit oaspetelui s u. Lui Aretas i-a mai ar tat cât de potrivit este ca suveranul unui regat atât de str lucitor
s - i întind ocrotitorul s u bra asupra unui oprimat. Oricum, Hyrcanos a fost într-adev r nedrept it prin faptul
c a fost deposedat de tronul care i se cuvenea prin dreptul primului n scut. Dup ce prin asemenea mijloace i-a
câ tigat pe amândoi, el a p r sit în miez de noapte ora ul, împreun cu Hyrcanos i, în mare goan , a ajuns cu
bine în cetatea Petra2 — care este capitala Arabiei. Acolo 1-a încredin at pe Hyrcanos lui Aretas i prin uvoiul
de vorbe rostite, ca i prin numeroasele daruri oferite, 1-a convins pe rege s pun la dispozi ia oaspetelui o oaste
care s -i redea tronul; rândurile ei erau alc tuite de-a valma din 50.000 de pedestra i i c l re i. Acestor trupe n-a
izbutit s li se opun Aristobul i, învins înc de la prima ciocnire, a fost urm rit pân la Ierusalim, unde ar fi
c zut f r îndoial în mâna du manilor s i dac generalul roman Scaurus nu s-ar fi slujit de ocazia favorabil ,
ob inând ridicarea asediului. De fapt, el fusese trimis din Armenia în Siria de c tre Pompeius Magnus3, care
ducea r zboi împotriva lui Tigrane. Scaurus sosea din Damasc, recent cucerit de c tre Metellus i Lollius i,
dup trimiterea acestora în alt parte, aflând ce anume se petrecea în Iudeea, a pornit degrab într-acolo, de parc
l-ar fi a teptat un mare chilipir.
3. De îndat ce a p it pe p mântul rii, s-au i prezentat la el soli din partea ambilor fra i, fiecare cerându-i
sprijinul pentru cauza lui. Dar mai mult decât dreptatea propriu-zis au cânt rit în balan cei 300 de talan i adu i
de Aristobul4. Dup încasarea acestei sume, Scaurus i-a amenin at prin solii lor atât pe Hyrcanos cât i pe arabi
cu interven ia romanilor i a lui Pompeius dac nu vor pune cap t asediului pe care îl porniser . însp imântat,
Aretas s-a retras din Iudeea la Philadelphia, pe când Scaurus s-a întors la Damasc. F r a se mul umi cu faptul c
a sc pat din captivitate, Aristobul în schimb i-a urm rit
- Denumit în arab Batra, acest ora caravanier din nord-vestul Peninsulei arabice, între Marea Ro ie i Marea Moart , a devenit din secolul
II î.e.n. capitala Regatului N'abateilor. în ebraic Sela = stânc (n.e.).
-' Cnaeus Pompeius (106-48 î.e.n.) a primit cognomentul (porecl oficializat ) de Magnus când i-a s rb torit Ia Roma, printr-un fastuos
triumf, îndelungata lui expedi ie în Orient, încununat de atâtea izbânzi. „Cel mare" a fost poreclit i unul dintre învin ii lui Pompeius:
Tigrane II, regele Armeniei (n.e.).
4 Din Antichit ile iudaice, XIV, 2, 3 reiese c fiecare dintre cei doi fra i ar fi oferit câte 400 de talan i, preferat de Scaurus fiind totu i
Aristobul, deoarece acesta cerea cele mai mici contraservicii (n.t.).
28
cu toate trupele du manii i lâng lacul Papyron a avut loc o înc ierare, unde el a ucis vreo 6.000 de oameni
printre care i pe fratele lui Antipater, Phallion.
4. Lipsi i astfel de sprijinul arabilor, Hyrcanos i Aristobul i-au mutat speran a în tab ra opus i de îndat ce
Pompeius, dup mar ul s u prin Siria, a ajuns la Damasc, i-au c utat refugiul la dânsul: f r daruri, ci doar pe
temeiul acelora i drepturi pe care le-au invocat i înaintea lui Aretas, ei l-au implorat s condamne abuzul de
putere al lui Aristobul, redând tronul celui îndritruit s -1 aib prin vârsta i moravurile sale. Fire te, n-a z bovit
nici Aristobul ci, bizuindu-se pe banii da i pentru mituirea lui Scaurus, s-a înf i at el însu i, cu fast regesc, etalat
prin cele mai pre ioase podoabe. Dar, întrucât socotea nedemn de el s se umileasc i fiind deloc înclinat s - i
slujeasc interesele printr-o supu enie nepotrivit cu m re ia lui, a p r sit ora ul Dion5.
5. Indignat de aceast purtare i asediat de rug min ile lui Hyrcanos i ale sus in torilor lui, Pompeius a pornit
cu armata roman i numeroase trupe siriene auxiliare împotriva lui Aristobul. Dup ce a trecut de Pella i de
Skythopolis, a sosit la Coreai6, de unde începe Iudeea pentru cei ce merg spre interiorul rii. Acolo a aflat c
Aristobul s-a refugiat la Alexandrion7, o fort rea foarte bine înzestrat cu arme i situat pe creasta unui munte.
Pompeius i-a dat ordin s coboare numaidecât. La primirea acestei porunci atât de trufa e, Aristobul nu s-a ar tat
prea dispus s se supun , fiind preg tit s înfrunte orice riscuri. Dar el i-a v zut pe to i cei din jur st pâni i de
fric i pe prietenii s i sf tuindu-1 s in seama de for a de neînvins a romanilor. S-a l sat astfel convins i a
coborât pân la Pompeius. în fa a lui i-a prezentat am nun it justificatele sale preten ii asupra tronului, apoi s-a
reîntors în fort rea , f r s fie împiedicat de Pompeius. La cererea fratelui s u, el a coborât din nou, a discutat
cu acesta despre probleme de drept, apoi a revenit la fort rea a lui, tot f r împotrivirea lui Pompeius. ov ind
între team i speran , Aristobul a ie it iar i din fort rea spre a-1 îndupleca prin rug min i pe Pompeius s -i
accepte cererile, dar a revenit la cet uie, dornic s nu dea impresia gre it c ar fi renun at prea devreme la
propria-i ap rare. Dar când
5
Ora cucerit de Alexandru Iannaios, unde începea regatul lui Aristobul, care nu voia s apar ca vasal al unui str in în propria lui ar (n.e.).
6 Localitate situat la vreo 30 km mai la nord de Ierihon (n.e.).
7
Cetate din Iudeea construit de Alexandru Iannaios pe o creast de munte
(n.e.).
29
Pompeius i-a impus s - i p r seasc fort re ele, silindu-1 s semneze un ordin c tre to i comandan ii acestora —
care aveau consemnul s respecte numai ordinele scrise ale regelui în vederea abandon rii lor — ce-i drept a
cedat, plin de indignare, retr gându-se în Ierusalim, spre a fi gata înarmat pentru lupta împotriva lui Pompeius.
6. Acesta, f r s -i lase r gazul necesar preg tirilor, a pornit numaidecât în urm rirea lui: ceea ce îi sporea i mai
mult avântul era tirea mor ii lui Mithridates8, care i-a parvenit la Ierihon, regiune a Iudeii unde p mântul este
nespus de fertil, f când s creasc din bel ug palmieri i cop cei de balsam. Mirositoarea r in se ob ine prin
despicarea cu pietre ascu ite a tulpinii arbustului în partea de jos, culegându-se apoi pic turile care se scurg din
crest turile acelea. Pompeius i-a instalat tab ra în inutul acesta pentru o singur noapte, i în zorii zilei
urm toare s-a i îndreptat spre Ierusalim. însp imântat de sosirea lui, Aristobul i-a ie it înainte spre a i se închina
i, f g -duindu-i bani i asigurându-1 c atât el cât i întregul ora sunt gata s se predea în mâinile sale, a potolit
apriga mânie a lui Pompeius. Totu i, el nu i-a respectat nici una din promisiunile sale iar atunci când Gabinius9
a venit s încaseze suma f g duit , partizanii lui Aristobul nici nu i-au dat voie s intre în ora .
CAPITOLUL VII
8
Mithridates VI Eupator Dionysos (132-63 î.e.n.), suveran al regatului Pontului, a purtat trei r zboaie împotriva romanilor, fiind adversarul
lor cel mai temut; învins de Cnaeus Pompeius în b t lia pe râul Lycos, el s-a refugiat în Crimeea, fiind silit s se sinucid la Panticapaion
(n.e.).
" Aulus Gabinius, tribun i prieten al lui Pompeius, a fost guvernatorul Siriei între anii 57-55 î.e.n. (n.e.).
30

1. Cu mânia ajuns în pragul indign rii pentru aceast purtare, Pompeius a dispus capturarea lui Aristobul i,
apropiindu-se mai mult de ora , a cercetat cu grij punctul cel mai potrivit pentru atacarea lui. Astfel, i-a dat
seama c luarea cu asalt a zidurilor va fi greu de înf ptuit datorit trainicei lor construc ii i c ele sunt
înconjurate de însp imânt toare an uri adânci a a încât sanctuarul, situat dincolo de pr pastie, reprezenta o
fortifica ie a a de puternic , oferind adversarilor un loc sigur de refugiu chiar dup c derea ora ului.
2. în vreme ce mult vreme el a ov it în luarea unei decizii, între or eni au izbucnit certuri: partizanii lui
Aristobul erau în favoarea r zboiului i a eliber rii regelui lor, în vreme ce sus in torii lui Hyrcanos se pronun au
pentru deschiderea por ilor în fa a lui Pompeius. Num rul celor din urm sporea datorit fricii, mai ales c aveau
în fa a ochilor pildele date de disciplina romanilor în timpul luptelor. Tab ra lui Aristobul, de îndat ce s-a
dovedit mai slab , s-a retras în Templu, a distrus pun ile de leg tur cu ora ul, preg tindu-se de o rezisten
armat dus pân la cap t. Ceilal i i-au primit pe romani în ora , predându-le palatul regal i, pentru ocuparea lui,
Pompeius 1-a trimis pe Pison, unul dintre comandan ii s i, împreun cu o parte a trupelor din subordine. Acestea
au instalat g rzi în diferite puncte ale ora ului i, deoarece n-au reu it s conving pe nici unul dintre cei ce se
refugiaser în Templu s accepte propunerile de pace, au preg tit pentru asediu terenul din jur; dovedindu- i cu
prisosin zelul, sus in torii lui Hyrcanos i-au sprijinit cu sfaturile i serviciile lor.
3. Pompeius însu i a dat ordinul ca în latura de miaz noapte s fie umplut atât an ul cât i întreaga râp , în
vederea c rui fapt solda ii c rau materiale. Munca de umplere a adânciturilor, era deosebit de trudnic , mai întâi
pentru m rimea lor neobi nuit , mai apoi pentru c
31
iudeii, posta i pe metereze, se str duiau s stânjeneasc lucr rile prin toate mijloacele posibile. Romanii de bun
seam c nu i-ar fi dus treaba pân la cap t dac Pompeius nu s-ar fi folosit de fiecare a aptea zi a s pt mânii
— atunci când, din considerente religioase, iudeii se ab ineau de la orice treab — i doar astfel a umplut râpa,
poruncind solda ilor s i s se ab in de la orice fapt r zboinic . C ci iudeii au voie s se lupte chiar i în timpul
sabatului doar dac sunt nevoi i s - i apere propria persoan 1. Dup ce râpa a fost astupat , Pompeius a dat ordin
ca pe p mântul b t torit s se dureze turnuri înalte i, de îndat ce au fost aduse ma inile de asediu din Tyr, a pus
la încercare rezisten a zidurilor. Cu ajutorul catapultelor izgonea ap r torii afla i pe metereze, care stânjeneau
eforturile romanilor. îns turnurile din acest sector, deosebit de mari i de frumoase, au rezistat o vreme
îndelungat .
4. In vreme ce romanii îndurau numeroasele lor ponoase r zboinice, Pompeius nu contenea s se minuneze,
printre altele, de sufleteasca t rie a iudeilor i mai ales de faptul c , sub ploaia de s ge i, nu s reau peste nici o
parte a ceremoniilor sacre. Ca i cum în ora ar fi domnit o pace deplin , au fost celebrate cu stricte e sacrificiile
zilnice, purific rile i întreaga slujb în cinstea lui Dumnezeu; dimpotriv , nici m car la cucerirea sanctuarului,
când erau m cel ri i în preajma altarului, ei n-au renun at la ceremoniile de fiecare zi ale serviciului divin
legitim. C ci în a treia lun a asediului, dup ce cu mari sacrificii au pr v lit unul dintre turnuri, romanii au
r zbit în sanctuar2. Primul care a cutezat s treac peste zid a fost fiul lui Sulla, Faustus Cornelius, c ruia i s-au
al turat doi centurioni, Furius i Fabius. Fiecare era urmat de solda ii din cohorta lor i, împresurân-du-i pe iudei
din toate p r ile, i-au ucis pe unii în timp ce alergau spre Templu, pe al ii dup o scurt împotrivire.
5. Atunci numero i preo i, de i v zuser cum du manii n v liser cu s biile trase, i-au continuat netulbura i
ceremonialul slujbei i au fost r pu i în timp ce f ceau liba ii i ardeau t mâia, ar tând c , pentru ei, salvarea
propriei persoane r mâne mai prejos decât slujirea lui Dumnezeu. Dar cei mai mul i au fost uci i de concet enii
lor din
1
i geograful grec Strabon {Geografia, XVI, 2, 40) afirm c : „Pompeius a cucerit Ierusalimul a teptând, dup câte se spune, ziua lor de
abstinen , când iudeii se in departe de orice lucru". Excep ie f cea autoap rare^. Potrivit aceleia i surse an ul astupat de solda ii lui
Pompeius avea 17,742 m adâncime i 73,925 m l ime (n.e.).
~ Trebuie s se fac o distinc ie clar între sanctuar (tâ hieron) sau întreaga zon împrejmuitoare i cl direa propriu-zis a Templului (o naos
— în elin ) (n.t.).
32
tab ra advers ; numero i al ii s-au aruncat în râpele abrupte; câ iva, cuprin i de nebunia situa iei lor f r
speran , au incendiat cl dirile din preajma zidului, fiind mistui i de fl c ri. Din rândul iudeilor, au pierit atunci
vreo 12.000, romanii au pierdut pu ini solda i, mare fiind num rul r ni ilor lor.
6. Totu i, dintre nenorocirile ab tufe asupra lui, nimic n-a fost mai dureros pentru poporul iudeu decât faptul c
sanctuarul, pân atunci nev zut de nimeni, se dezv luise în fa a privirilor profane: Pompeius, ce-i drept, urmat de
suita lui, a p truns în acel loc al Templului unde era îng duit intrarea doar a Marelui Preot. El a cercetat tot ce
se afla în interior: sfe nicul cu candelele lui, jertfelnicul i vasele pentru liba ii, i c delni ele, toate numai de aur,
precum i o bogat provizie de mirodenii, sacrul tezaur ridicându-se la valoarea de 2000 de talan i. Dar
Pompeius nu s-a atins de nimic din toate acestea, nici de oricare altul dintre obiectele sfinte i chiar în ziua
imediat urm toare cuceririi Templului, a poruncit slujitorilor s -1 cure e i s aduc jertfele obi nuite. Apoi, el 1-
a proclamat iar ca Mare Preot pe Hyrcanos, pe de o parte fiindc 1-a sprijinit cu mult zel în timpul asediului, pe
de alt parte fiindc oprise marea mul ime a locuitorilor din împrejurimi s ridice armele în sprijinul lui
Aristobul. Prin asemenea m suri, demne de un bun comandant, i-a atras popula ia de partea lui mai degrab prin
bun voin decât prin teroare. Printre cei captura i în lupte se afla i socrul lui Aristobul, care-i era în acela i
timp i unchi. Pe cei ce purtau în foarte mare m sur vina r zboiului i-a f cut s cad prad securii. Pe Faustus i
pe cei care, al turi de el, luptaser viteje te, i-a r spl tit cu daruri str lucite; apoi, a impus un bir atât rii cât i
locuitorilor Ierusalimului3.
8. Pompeius a luat poporului de asemeni ora ele pe care le cucerise în Coelesiria i le-a trecut în subordinea
comandantului numit de romani în fruntea acelei regiuni, limitându-i pe iudei la propriile lor hotare. Gadara, pe
care tot iudeii o distruseser , el a reconstruit-o, anume pentru a face hatârul lui Demetrius Gadaritul, unul dintre
sclavii s i libera i. A eliberat de domina ia lor i ora ele din interiorul rii pe care iudeii nu le nimiciser mai
înainte: Hippos, Skythopolis i Pella, Samaria, Iamnia, Marisa, Azotos4 i Arethusa i, deopotriv , pe rmul
m rii, Gaza, Ioppe, Dora, precum i ora ul denumit odinioar Turnul lui Straton, reconstruit mai târziu i
înzestrat
3
Cucerirea Ierusalimului de c tre Pompeius a avut loc în anul 63 î.e.n. (n.t.).
4 Asdod, ora al filistenilor, situat la sud de Iamnia (n.e.).
33
cu splendide cl diri, de c tre regele Herodes, chemându-se dup aceea Caesarea. Toate aceste ora e le-a redat
cet enilor de ba tin si le-a alipit la provincia Siria. Pe aceasta, împreun cu Iudeea si cu teritoriul care se
întindea pân în Egipt i pân la Eufrat, le-a l sat sub guvernarea lui Scaurus, împreun cu dou legiuni*.
Pompeius însu i s-a îndreptat spre Roma prin Cilicia ducând cu sine ca prizonier pe Aristobul i familia lui:
acesta avea dou fiice i doi fii, dintre care unul, i anume Alexandru, a evadat în timpul c l toriei, în vreme ce
Antigonos împreun cu surorile lui au fost duse la Roma
CAPITOLUL VIII
5
Cvestorul Aemilus Scaurus a guvernat Siria în anul 62 î.e.n. (n.e.).
34
1. între timp Scaurus a n v lit în Arabia, dar terenul greu de str b tut 1-a împiedicat s ajung în Petra; a
devastat multe locuri din împrejurimile ora ului, cu toate c aici el a avut de îndurat multe necazuri, c ci armata
lui a r bdat de foame. De aceea Hyrcanos i-a dat ajutor, expediindu-i prin Antipater alimentele strict necesare.
Chiar pe el 1-a trimis Scaurus la Aretas, întrucât îi era prieten bun, spre a-i face propunerea de a se vedea sc pat
de r zboi prin achitarea unei sume de bani. într-adev r, arabul s-a l sat convins de Antipater s pl teasc 300 de
talan i i, ca atare, Scaurus i-a retras oastea din Arabia.
2. Dar Alexandru, singurul dintre fiii lui Aristobul care sc pase din mâinile lui Pompeius, dup cât va vreme i-
a adunat o oaste numeroas ; prin r zboinicele sale incursiuni în Iudeea, el stârnea îngrijorarea lui
Hyrcanos. Se p rea chiar c o s -1 r stoarne repede — deoarece el i înaintase pân în fa a Ierusalimului i
cutezase s refac zidul distrus de Pompeius1 — dac Gabinius, trimis în Siria ca succesor al lui Scaurus2, b rbat
care î i dovedise destoinicia în diferite ispr vi viteje ti, n-ar fi pornit degrab în mar împotriva lui
Alexandru. însp imântat de apropierea lui Gabinius, acesta i-a sporit num rul osta ilor, astfel încât a ajuns la un
efectiv de 10.000 de pedestra i greu înarma i i 1500 de c l re i; totodat , el a înt rit cu ziduri cele mai
strategice pozi ii ale rii, adic Alexandreion, Hyrcaneion i Machaerus3, situate în vecin tatea inuturilor
muntoase ale Arabiei.
1 Dup v dit mai corecta informare de Antichit ile iudaice, XIV, 5, 2, Hyrcanos a fost cel care a încercat s reconstruiasc zidul de ap rare
(n.t.).
- Dup Aemilius Scaurus, Siria a avut al i doi guvernatori: Marcius Philippus (61-60 î.e.n.) i Lentulus Marcellinus (59-58 î.e.n.), abia dup
aceea urmând Aulus Gabinius (57-55 î.e.n.), Licinius Crassus(54-53 î.e.n.), Cassius Longinus (53-51 î.e.n.) i Calpurnius Bibulus (51-50
î.e.n.) (n.e.).
3
Fort rea aflat la 10 km de Marea Moart , spre r s rit (n.e.).
35
3. Gabinius 1-a trimis înainte pe Marcus Antonius cu o parte a solda ilor s i i mai apoi 1-a urmat el însu i cu
oastea întreag . Trupele de elit ale lui Antipater, împreun cu prisosul armatei iudaice, aflat sub comanda lui
Malichos i Peitholaos, s-au unit cu subalternii lui Marcus Antonius, pornind în întâmpinarea lui
Alexandru; ceva mai târziu s-a ivit i Gabinius cu pedestra ii s i având armament greu. For elor reunite ale
du manului, Alexandru n-a putut s le in piept, din care cauz s-a retras; ajuns aproape de Ierusalim , a fost
îns silit s dea o b t lie i în aceast ciocnire a pierdut 6.000 de solda i, dintre care 3.000 au c zut pe câmpul de
lupt , iar 3000 au fost lua i prizonieri; cu restul oastei lui, s-a refugiat la Alexandreion.
4. Când a sosit la rândul s u în fa a fort re ei i a aflat trupe numeroase care î i f cuser tab ra în afara zidurilor
împrejmuind Alexandreion ui, Gabinius i-a dat osteneala în ajunul luptei s - i atrag du manii de partea lui cu
promisiunea c le va ierta toate gre elile pe care le comiseser . Dar cum ace tia nu ar tar nici un dram de
judecat , i-a r pus pe cei mai mul i dintre ei, iar pe ceilal i i-a împresurat în fort rea . în aceast b t lie s-a
eviden iat în mod deosebit generalul Marcus Antonius care î i dovedise pretutindeni vitejia, dar nic ieri mai
v dit decât acum. L sând în seama trupelor sale sarcina cuceririi fort re ei asediate, Gabinius cutreier ara ca s
restabileasc via a normal în ora ele sc pate de devastare i s recl deasc pe cele distruse în întregime.
Datorit ordinelor date de el, au început s fie populate din nou Skythopolis, Samaria i Anthedon, i Apollonia,
i Iamnia, i Raphia, a ijderi Marisa i Adoreos, i Gabala, i Azotos, precum i multe altele, iar locuitorii se
îmbulzeau bucuro i s revin între zidurile lor.
5. Dup ce s-a îngrijit de toate acestea, s-a reîntors la Alexandreion, unde a impulsionat asediul cu atâta
vigoare încât Alexandru, pierzându- i orice speran , a trimis la Gabinius un sol, ca s -i cear iertare pentru
gre elile sale i s predea fort re ele Hyrkaneion i Machaerus, pe care le mai st pânea înc . Dup aceea, i
Alexandreion venea la rând. Pe toate trei le-a distrus Gabinius, ascultând sfatul mamei lui Alexandru, pentru ca
ele s nu devin focarele unui nou r zboi. Ea îns i venise anume ca s -1 înduplece pe Gabinius prin rug min ile
sale, c ci ea era îngrijorat de soarta so ului i a copiilor r ma i prizonieri la Roma. Dup aceea, Gabinius 1-a
reinstalat pe Hyrcanos la Ierusalim i i-a încredin at ocrotirea Templului, statornicind ocârmuirea astfel încât cei
mai de vaz s se afle la con-
36
ducerea rii. Apoi a împ r it întregul popor în cinci desp r minte4: prima depindea de Ierusalim, a doua de
Gadara5, a treia inea de Amathus, a patra era atribuit lerihonului i a cincea apar inea de Sepphoris, ora din
Galileea. Iudeii au fost bucuro i c , o dat sc pa i de domina ia unui singur om, vor beneficia în viitor de o
guvernare aristocratic .
6. Dup un scurt interval, au izbucnit noi tulbur ri provocate de Aristobul care, dup ce fugise din Roma,
strânsese iar i în jurul lui o mul ime de iudei, unii dintre ei ar tându-se dornici de schimb ri, al ii fiindu-i
credincio i înc de mai înainte. Pentru început, el a ocupat Alexandreion, ale c rui ziduri a încercat s le refac .
Dar de îndat ce a aflat c Gabinius a trimis împotriva sa o oaste condus de Sisenna i Antonius i Servianus, el
s-a retras la Machaerus. S-a descotorisit de strânsura nefolositoare i a p strat doar oamenii bine înarma i, vreo
8000 la num r, între ace tia afiându-se i Peitholaos, subcomandantul Ierusalimului, care trecuse de partea lui
împreun cu 1000 de solda i. Dar romanii l-au urm rit i astfel s-a ajuns la o b t lie, unde oamenii lui Aristobul
au opus o rezisten îndelungat , b tându-se viteje te; în cele din urm , romanii i-au învins: 5000 de iudei au
c zut în lupt , vreo 2000 s-au refugiat pe un deal i cei o mie care mai r m seser , împreun cu Aristobul, au
str puns rândurile romanilor, fiind nevoi i s se retrag la Machaerus. în prima sear , aici i-au întins corturile,
printre ruine, regele care tr gea n dejdea s - i strâng o nou oaste dac r zboiul i-ar fi dat un r gaz oarecare;
apoi, el a înt rit citadela atât cât era neap rat nevoie. Dar când romanii l-au atacat în sfâr it, dup ce li s-a
împotrivit dou zile în ir, aproape peste puterile sale, regele a fost capturat i — al turi de fiul s u Antigonos,
împreun cu care fugise din Roma — pus în lan uri i trimis lui Gabinius, fiind expediat iar i la Roma de c tre
Gabinius însu i. Acolo Senatul a decis ca el s fie zvârlit în temni , dar pe copiii lui i-a retrimis în Iudeea,
fiindc Gabinius comunicase printr-o scrisoare c f cuse aceast f g -duial so iei lui Aristobul, în schimbul
pred rii fort re elor.
4
în loc de „synodoi" (de la elinul „synodos"= adunare, sinod), autorul folose te în Antichit ile iudaice, (XIV, 91) formularea „synedria" (de
la „synedrion" = consiliu, sinedriu). Op iunile traduc torilor moderni merg spre „district" „comunitate" etc. (n.e.).
5
Mai probabil Gazar (Geser), dup unii comentatori. Sepphoris era situat la nord de Nazareth (n.e.).
37
7. Când s-a preg tit s porneasc în r zboiul împotriva p r ilor, Gabinius a fost împiedicat de Ptolemeus6;
datorit acestuia, el a trebuit s se înapoieze de la fluviul Eufrat, ca s -1 readuc în Egipt, în cursul expedi iei
Hyrcanos i Antipater fiind ajutoarele lui de n dejde în toate privin ele. C ci mai ales Antipater i-a procurat i
bani, i arme, i trupe auxiliare: tot el i-a convins pe iudeii stabili i în regiunea aceea, care p zeau c ile de acces
spre Pelusium7, s -i dea liber trecere lui Gabinius. Când întreaga Sirie s-a pus în mi care ca urmare a plec rii lui
Gabinius, Alexandru, fiul lui Aristobul, i-a instigat pe iudei s se r zvr teasc ; el strânsese o oaste deosebit de
puternic i se preg tea s masacreze pe to i romanii din ar . Acestea au pricinuit îngrijorarea lui Gabinius care
s-a i întors degrab din Egipt, îmboldit de izbucnirea tulbur rilor locale i, trimi ându-1 pe Antipater ca
mijlocitor pe lâng unii r zvr ti i, ace tia s-au r zgândit. Totu i, lui Alexandru i-au r mas credincio i 30.000 de
oameni cu care Gabinius inea neap rat s se r fuiasc : ca atare, a plecat numaidecât s -i înfrunte. Iudeii i-au
ie it în întâmpinare i b t lia s-a desf urat lâng muntele Itabyrion8, unde 10.000 au c zut pe câmpul de lupt ,
ceilal i împr tiindu-se printr-o fug anarhic . Gabinius s-a îndreptat apoi spre Ierusalim, unde guvernarea a fost
orânduit dup dorin a lui Antipater. A plecat i de acolo spre a-i învinge pe nabateeni 9 într-o b t lie iar pe
Mithridates i Orsanes, ni te transfugi ai p r ilor, i-a expediat în tain , spunând solda ilor c ace tia evadaser 10.
8. între timp Crassus a venit ca succesor al lui Gabinius i a preluat de la el Siria11. Pentru campania lui
împdtriva p r ilor, acesta a luat nu numai întregul aur al Templului din Ierusalim, ci i cei 2000 de talan i de care
Pompei nu se atinsese. Cum a trecut Eufratul, a
6 Ptolemeus XIII Auletes, tat l celebrei Cleopatra, fusese alungat din Egipt de o r scoal . Triumvirii au h t rât ca el s fie readus pe tron.
Aceast misiune a fost încredin at lui Gabinius, care a i împlinit-o în 55 î.e.n., expedi ia fiind „asigurat " de regele egiptean cu 10.000 de
talan i (n.e.).
7
Ora antic situat lâng bra ul Pelusiac al Nilului, cheia care deschidea invadatorilor calea spre Egipt. Pe atunci, el era p zit nu numai de
de ert i de fortifica ii puternice, ci i de o garnizoan iudaic (n.e.).
8 Tabor (n.t.).
9
Principalul popor din Arabia Petree, la început neînsemnat i pomenit cu numele de nebaioth, devenit apoi puternic în timpul lui Augustus.
Regatul lor, cu capitala la Petra, i-a încetat existen a sub domnia lui Traian. ara a apar inut mai târziu Palestinei tenia (vezi Schenkel,
Lexicon biblic, IV, p.200) (n.t.).
10
Vezi prezentarea diferit din Antichit i iudaice, XIV, 6, 4 (n.t.).
11
În54î.e.n. (n.t.).
38
pierit atât el cât i oastea lui12. Dar despre asta nu-i locul potrivit s vorbim mai pe larg acum.
9. Dup moartea lui Crassus, p r ii au trecut dincolo de fluviu, spre a invada Siria, dar au fost respin i de
Cassius, care se refugiase în acesta provincie13. De îndat ce s-a v zut st pân pe Siria, a pornit degrab împotriva
Iudeii, unde a cucerit Tarichea14, h r zind sclaviei vreo 30.000 de iudei. Dar 1-a executat pe Peitholaos, care
aduna în jurul lui pe sus in torii revoltei lui Aristobul: cel ce 1-a sf tuit s -1 omoare fusese Antipater. El se
c s torise cu o nobil dintr-o ilustr familie arab . So ia lui se numea Cypros i îi d ruise patru fii: Phasael i
Herodes, care avea s fie rege, apoi Iosephus i Pheroras, a ijderi o fiic , Salomeea. Prin dovezi de prietenie i
prin leg turi de ospitalitate, el î i atr sese pretutindeni pe to i oamenii puternici, dar mai ales prin c s toria lui
intrase în rela ii strânse cu regele Arabiei; iar atunci când a pornit r zboiul împotriva lui Aristobul, i-a trimis
copiii sub ocrotirea acestui rege. De îndat ce 1-a silit printr-un tratat pe Alexandru s r mân lini tit, Cassius s-a
reîntors la fluviul Eufrat, spre a-i împiedica pe p r i s treac fluviul: despre aceasta vom vorbi îns într-un alt
loc.
12
Triumvirul Marcus Licinius Crassus a fost înfrânt de regele p r ilor Orodes II în b t lia de la Carrhae, g sindu- i acolo sfâr itul (n.e.).
13
Ca supravie uitor al armatei lui Crassus (n.t.).
14
Ora de pe malul vestic al lacului Genezareth, celebru în imperiul roman pentru pe tii pescui i acolo i s ra i (Magdala de azi). „Tarichos"
în elin înseamn : „pe te s rat sau afumat" (n.e.).
39
CAPITOLUL IX

1. Când Pompeius împreun cu Senatul au fugit, trecând peste Marea Ionic , Caesar, devenit st pânul Romei i
al întregului imperiu1, 1-a eliberat din temni pe Aristobul, i-a încredin at dou legiuni i 1-a trimis degrab în
Siria cu speran a c el va atrage lesne de partea lui aceast provincie i Iudeea cu împrejurimile sale. Numai c
invidia s-a dovedit mai prompt decât bun voin a lui Aristobul i decât a tept rile lui Caesar. Trimisul s u a fost,
de fapt, r pus cu otr vuri de partizanii lui Pompeius2; mult vreme el n-a avut parte de-o groap s pat în
p mântul patriei sale, iar cadavrul s u a fost conservat în miere de albine3 pân când a fost expediat mai târziu de
Marcus Antonius în Iudeea i înmormântat în criptele regale.
2. i fiul s u Alexandru a fost decapitat în Antiohia de c tre securea lui Scipio4, din porunca lui Pompeius, dup
ce mai înainte fusese adus în fa a unui tribunal, fiind învinuit c s vâr ise crime împotriva romanilor. Fra ii i
surorile sale au trecut sub protec ia lui Ptolemeus, fiul lui Menneus, care domnea peste inutul din Chalkis de la
poalele Libanului: pe fiul s u Philippion 1-a trimis la Ascalon, anume spre a-i prelua. El 1-a smuls pe Antigonos
i pe surorile acestuia din bra ele mamei lor, v duva lui Aristobul, aducându-i p rintelui s u. S-a îndr gostit de
fiica mezin , cu care s-a i c s torit, fiind apoi
1
Demis de Senat din func iile pe care le de inea la 10 ianuarie 49 î.e.n. Caesar a trecut Rubiconul, grani a dintre provincie i metropol , în
fruntea legiunilor sale, iar Pompeius, investit cu puteri dictatoriale în vederea ap r rii Republicii, a fost silit s se refugieze la Brundisium,
apoi în Grecia (17 martie 49 î.e.n.). Astfel s-a declan at r zboiul civil (n.e.).
2
Anul 49 î.e.n. (n.t).
3 Acela i sistem de conservare a cadavrelor a fost semnalat de surse antice la spartani, asirieni, ba chiar i la Herodes cel Mare (n.e.).
4
Aluzie la Q. Metellus Scipio, socrul lui Pompeius, devenit în 49 î.e.n. guvernatorul Siriei (n.e.).
ucis datorit ei de propriul s u p rinte. C ci Ptolemeu, dup uciderea fiului s u, a luat-o de so ie pe Alexandra i,
datorit aceastei c s torii, a ar tat o deosebit grij fa de rudele ei.
3. Dup moartea lui Pompeius, Antipater a trecut în cealalt tab r , punându-se în slujba lui Caesar. Atunci când
Mithridates, regele Pergamului, a vrut s treac cu oastea lui în Egipt5, fiind nevoit s se opreasc la Ascalon
întrucât c ile de acces spre Pelusium i-au fost interzise, Antipater a fost cel ce nu numai c i-a convins pe arabi,
cu care avea bune leg turi de ospitalitate, s -i sar în ajutor, ci a venit el însu i cu 3000 de pede tri iudei
înzestra i cu armament greu. în plus, el i-a îndemnat s sprijine expedi ia militar pe cei mai puternici oameni din
Siria, ba chiar pe Ptolemeus6, care locuia aproape de Liban, precum i pe Iamblichus: pilda lor a f cut ca i
ora ele din inutul acela s ia parte bucuroase la r zboi. Atunci Mithridates, încurajat de înt riturile ob inute prin
interven ia lui Antipater, a înaintat repede spre Pelusium i, v zând c nu i se îng duie s treac cu oastea, a
asediat ora ul. Antipater s-a acoperit de glorie i în cursul asaltului: printr-o sp rtur f cut în por iunea zidului
care îi revenea, el a p truns primul în ora , împreun cu trupele sale.
4. Astfel a fost cucerit Pelusium; dar oastea a fost iar i împiedicat s m r luiasc de c tre aceia care
s l luiau în a a-zisul „ inut al lui Onias": era vorba de ni te iudei egipteni. i pe ace tia i-a convins tot
Antipater nu numai s renun e la împotrivirea lor, ci i s ofere provizii trupelor aflate în mar . Iat de ce
locuitorii din împrejurimile ora ului Memphis n-au mai pus mâna pe armele lor, ci au trecut bucuro i de partea
lui Mithridates. Acesta a ocolit Delta i, sosit în regiunea denumit „Tab ra iudaic ", a pornit cu ceilal i egipteni.
în cursul b t liei, atât el cât i toat aripa lui dreapt ajunseser într-o situa ie primejdioas , dar Antipater 1-a
salvat din strânsoare printr-o manevr de încercuire efectuat pe malul fluviului: aceasta dup ce el însu i,
comandând aripa stâng , reu ise s înving trupele care îl întâmpinaser . Apoi, n pustindu-se asupra du manilor
care îl h r uiau pe Mithridates, ucise pe mul i dintre ei i urm ri pe supravie uitori atât de departe încât puse
st pânire i pe tab ra lor. în aceast lupt n-au c zut decât vreo 80 din oamenii lui, în vreme ce Mithridates a
5 Ca aliat al Iui Caesar (vezi prezentarea oarecum diferit în Antichit ile iudaice, XIV, 8, l)(n.t).
6
Este vorba de fiul lui Soemos i nu de omonimul s u men ionat mai înainte, fiul lui Menneus (vezi Antichit ile iudaice, XIV, 8) (.n.e.).
40
4!
pierdut în timpul fugii sale 800 de solda i. Salvat dup ce îsi pierduse once speran , el i-a tansmis lui Caesar
fidela relatare a viteje tilor fapte s vâr ite de Antipater.
5. Prin laudele pe care i le-a adus i prin speran ele pe care i le-a inspirat, Caesar 1-a stârnit atunci pe Antipater
s - i'asume riscuri si mai mari în slujirea elurilor lui: în toate ocaziile's-a dovedit lupt torul cel mai neînfricat i,
r nit în nenum rate rânduri, corpul s u se acopen curând pe de-a-ntregul cu cicatrice, dovezi v dite ale vitejiei
sale. Dup ce a restabilit ordinea în Egipt, o dat reîntors în Siria Caesar 1-a scutit pe Antipater de plata
impozitelor, acordându-î cet enia romana i, prin alte favoruri i m rturii ale prieteniei ce i-o purta, 1-a f cut un
om demn de invidiat: confirmarea lui Hyrcanos în func ia de Mare Preot s-a datorat exclusiv influen ei lui
Antipater
CAPITOLUL X
42
1. între timp Antigonos, fiul lui Aristobul, veni s intervin pe lâng Caesar i, contrar a tept rilor lui, a fost cel
care a contribuit la sporirea prestigiului lui Antipater. S-ar fi cuvenit ca s deplâng soarta p rintelui s u, despre
care se credea c fusese otr vit datorit conflictelor avute cu Pompeius i s osândeasc cruzimea lui Scipio fa
de propriu-i frate, f r s amestece nici o manifestare de ur în mila pe care urma s-o stârneasc . Dar el a trecut
peste toate acestea, acuzându-i pe Hyrcanos i Antipater c , printr-o flagrant înc lcare a legilor, l-au izgonit de
pe întregul întins al p mântului str mo esc atât pe el, cât i pe fra ii i surorile lui; c prin arogan a lor, i-au
supus poporul la umilin e repetate; ba chiar c ei au trimis în Egipt ajutoare nicidecum din devotament fa de
Caesar, ci numai din pricina temerilor inspirate de vechile lor du m nii, spre a terge din amintire prietenia lor
fa de Pompeius.
2. Atunci Antipater i-a smuls ostentativ îmbr c mintea, i-a ar tat cicatricele nenum rate i a spus c vorbele
sunt de prisos pentru a dovedi ata amentul s u fa de Caesar; c ci, chiar dac ar p stra t cerea, trupul s u ar
cuvânta de la sine sus i tare. S-a ar tat uimit de neobr zarea lui Antipater care, ca fiu al unui adversar al
romanilor i ca fost prizonier fugit din Roma, mo tenind de la tat l s u patima schimb rii lucrurilor i a revoltei,
se încumet s -i pârasc pe al ii la c petenia romanilor, dornic s - i agoniseasc niscaiva favoruri, în loc s fie
bucuros c mai este în via ; chiar i acum, nu nevoia îl mân s râvenasc puterea, ci râvna de a-i a â a pe iudei
la r scoal , întorcând sprijinul ob inut celui care i 1-a dat.
3. La auzul acestor vorbe, Caesar 1-a indicat pe Hyrcanos drept omul cel mai potrivit pentru rangul de Mare
Preot, iar lui Antipater i-a dat permisiunea de a- i alege singur titlul. Dar el a l sat aprecierea cinstirii cuvenite la
îndemâna cinstitorului i ca atare a fost numit procurator1 al întregii Iudei2 i în afar de asta, a primit i permisi-
1
Administratorul din provinciile mai mici depinzând direct de împ ratul care 1-a numit, îns rcinat cu veniturile vistieriei imperiale (de i
Caesar n-a apucat s domneasc
.
2
în 47 î.e.n. (n.t.).
43
unea de a recl di zidul ruinat al ora ului s u natal3. Caesar a comunicat la Roma onororurile pe care le-a acordat,
pentru ca ele s fie gravate pe table de bronz, ca o expresie a spiritului s u de dreptate, precum i a meritelor
acestui b rbat.4
4. Antipater 1-a înso it pe Caesar pân la grani a Siriei, apoi s-a reîntors în Iudeea. Mai întâi a recl dit zidul de
ap are al ora ului s u natal, pe care Pompeius îl distrusese; dup aceea a cutreierat ara oriunde aveau loc
tulbur ri, spre a restabili lini tea, îmbinând în fiecare caz amenin rile cu sfaturile bune: dac vor trece de partea
lui Hyrcanos, se vor bucura de fericire i de tihn , profitând de averea lor personal i de pacea general , dar
dac se vor l sa ademeni i de n lucirile vane ale celor dornici s schimbe ordinea pentru avantajele lor proprii,
atunci vor afla în el nu un protector ci un st pân, în Hyrcanos nu un regent, ci un tiran iar în romani i în Caesar,
negre it ni te du mani i nicidecum ni te conduc tori i prieteni: c ci ultimii nu vor îng dui niciodat înl turarea
de la putere a unui om întronat de ei. Prin asemenea vorbe rostite de el, a instaurat ordinea în ar prin mijloace
proprii, fiindc a v zut c Hyrcanos era cam molâu i lipsit de energia indispensabil func iei regale. Pe fiul s u
cel mai mare, Phasael, 1-a numit a adar comandant al Ierusalimului i împrejurimilor lui. Pe Herodes, al doilea
ca vârst , 1-a trimis în Galileea, în aceea i func ie, cu toate c era înc foarte tân r.5
5. Dar Herodes, n scut s împlineasc fapte mari, a g sit repede termenul în care s - i demonstreze valoarea:
prinzând de veste c un ef de band , Ezechias6, cu o numeroas ceat de tâlhari, devasta inuturile din
vecin tatea Siriei, 1-a capturat i 1-a executat împreun cu mul i complici ai s i: aceast isprav a pl cut nespus
de mult sirienilor, astfel încât în sate i în ora e Herodes era pream rit ca aduc tor al p cii i salvatorul avu iei
lor. In felul acesta, el a fost remarcat de Sextus Caesar, care era o rud a marelui Caesar i guvernatorul Siriei 7.
Cu deja celebrul s u frate, Phasael se afla într-o benefic întrecere de vreme ce se str duia s câ tige de partea lui
pe locuitorii
..........-l-Conform Antichit ilor iudaice, XIV, 8, 5, Hyrcanos a fost cel care a primit
aceast aprobare, fapt cu atât mai verosimil cu cât Antipater nu era originar din-Ierusalim (n.t.).
4 înl turând reformele administrative ale lui Gabinius, Caesar a reunificat Iudeea, emi ând decrete prin care Hyrcanos II era numit „ethnarh"
al rii, r mânând Mare Preot, iar Antipater primea titlul de „procurator" (n.e.).
3
Conform Antichit ilor iudaice, XIV, 9, 2, el avea 25 de ani.
6
Unii autori moderni v d în „ eful de band " un patriot plin de zel religios care lupta pentru îndep rtarea domina iei str ine (n.e.).
7
între 49-48 î.e.n., ca succesor al lui Metellus Scipio (n.t.).
44

Ierusalimului unde, de i era unicul st pân al ora ului, nu comitea nici un abuz de putere prin dovezi de
grosol nie i trufie. Ca atare, Antipater era stimat de c tre popor aidoma unui rege: totu i, asta nu tirbea cu
nimic supunerea i fidelitatea sa fa de Hyrcanos.
6. Este cu neputin ca norocosul s fie ocolit de invidie. Pe Hyrcanos îl rodea de mult vreme faima acestor
tineri chiar dac nu sufla nici o vorb despre asta; dar cel mai mult îl afectau ispr vile lui Herodes, precum i
crainicii care soseau unul dup altul cu vestea despre fiecare nou fapt vitejeasc . Rsentimentele sale erau
a â ate i de unii clevetitori de la curte care nu se împ cau deloc cu în eleapt purtare a lui Antipater i a fiilor
s i, sus inând c Hyrcanos, de fapt, l sase treburile statului în mâinile lui Antipater i a odraslelor lui i c
r m sese rege doar cu numele, f r nici o putere. Cât va mai st rui în gre eala de a l sa s creasc mari ni te regi
care-i uneltesc pieirea? De altfel ei nu se mai osteneau s par guvernatori, ci erau st pâni învedera i, dându4 pe
el deoparte, de vreme ce Herodes, f r s fi primit de la Hyrcanos o porunc prin viu grai sau prin erdin scris, a
trimis la moarte o mul ime de iudei prin înc lcarea legilor. Dac nu era înc rege însc unat, ci doar un simplu
supus, el trebuia s compar înaintea unui tribunal, ca s dea socoteal pentru comportarea lui fa de suveran i
fa de legile str mo e ti, care nu îng duie uciderea vreunuia care n-a fost judecat.
7. Aceste vorbe l-au stârnit pu in câte pu in pe Hyrcanos care, dând în sfâr it frâu liber mâniei sale, 1-a chemai
pe Herodes s -1 judece. Potrivit sfaturilor tat lui s u i lini tit în privin a faptelor s vâr ite, acesta a plecat la
Ierusalim, dup ce în prealabil pres rase din loc în loc garnizoane în Galileea. A venit înso it doar de o escort
puternic pentru ca nu cumva s se iste b nuiala c urm rea s -1 r stoarne pe Hyrcanos, întrucât aducea cu sine
trupe numeroase, dar nici s ajung neînarmat prad unor invidio i. Sextus Caesar, temându-se s nu i se
întâmple ceva r u fanarului izolat de adversarii lui, i-a trimis lui Hyrcanos soli care s -i cear f r ocol s -1
absolve pe Herodes de acuza ia de crim pedepsit cu moartea. Iar Hyrcanos care în sinea lui decisese de fapt s
fac acest lucru, c ci îl îndr gea pe Herodes, 1-a achitat pe acesta8.
8. Atunci Herodes, convins c sc pase de primejdie în pofida voin ei regelui9, s-a înapoiat la Damasc, în
preajma lui Sextus, luân-du- i toate m surile de prevedere ca s nu mai r spund la o nou
8 Oarecum diferit i probabil mai aproape de adev r este relatarea din Antichit i iudaice, 14, 9,4 i 5 (n.t.).
9 în afara rangului de „Mare Preot", Hyrcanos de inea deopotriv i titlul de e" (n.t.).
45
soma ie de a se înf i a la judecat . Hyrcanos a fost din nou a â at de clevetitorii care sus ineau c Herodes
plecase de acolo mânios, înar-mându-se împotriva lui. Regele a dat crezare vorbelor acestea, dar nu era dumirit
ce trebuie s fac , dându- i seama de superioritatea potrivnicului s u. Când îns Herodes a fost numit de Sextus
Caesar guvernatorul Coelosiriei i al Samariei, devenind primejdios nu numai datorit simpatiei de care se
bucura în rândurile poporului, ci i prin puterea sa personal , Hyrcanos a fost cuprins de o fric cumplit ,
a teptându-se dintr-o clip în alta ca Herodes va t b rî cu oastea i asupra lui.
9. Propunerile sale n-au fost gre ite: înfuriat de amenin area pe
care i-o c unase acuza ia de crim , Herodes î i adun o armat i I
m r lui pân la Ierusalim, spre a-1 detrona pe Hyrcanos. El i-ar fi I
dus planul la îndeplinire degrab , dac tat l i fra ii lui n-ar fi venit la j
vreme în întâmpinarea lui, spre a-i domoli elanul: ei l-au implorat s - i j
r sfrâng r zbunarea la amenin ri i intimidare, dar s -1 cru e pe ]
regele sub domnia c ruia ajunsese la o putere atât de mare. Dac 1-a I
sup rat atât de mult convocarea lui la judecat , se cuvine totu i s fie !
recunosc tor c a fost achitat i pe de o parte, s nu se încrânceneze 1
împotriva unei hot râri silnice, iar pe de alt parte s nu- i arate J
recuno tin a pentru salvarea vie ii lui. Ar trebui s -i dea de gândit fap- j
tul c Dumnezeu ine în mâinile sale schimb toarea cump n a I
r zboiului i c în ea atârn mai greu nedreptatea cauzei decât armata |
care se lupt : de aceea nu se cuvine s - i pun întreaga speran în j
izbând , mai ales c este gata s se r zbioasc cu un rege i un tovar 1
care i-a fost adesea un binef c tor i niciodat un vr jma , decât doar j
atunci când, dând ascultare unor sfetnici pro ti, 1-a amenin at în
treac t cu umbra nedrept ii. Herodes s-a l sat înduplecat de sfaturile j
primite, socotind suficient pentru planurile sale de viitor aceast
demonstra ie de for desf urat în fa a poporului.
10. între timp au avut loc ciocniri între romani la Apameea10 i a izbucnit r zboiul civil; Caecilius Bassus, mânat
de fidelitatea sa fa de Pompeius, 1-a ucis prin vicle ug pe Sextus Caesar, preluând conducerea suprem a
armatei acestuia. Ceilal i generali ai lui Caesar11 s-au n pustit cu toate for ele lor asupra lui Bassus, pentru a
r zbuna asasinatul. Acestora le-a trimis ajutoare sub conducerea fiilor s i Antipater, din respect fa de cei doi
Caesar, atât cel asasinat cât i supavie uitorul lui, ambii fiind prietenii s i. în vreme ce r zboiul se prelungea, din
Italia a sosit Murcus, ca succesor al lui Sextus.
^ Cetate situat pe cursul mijlociu a fluviului Orontes din Siria, care nu trebuie confundat cu ora ele omonime din Frigia i Bithynia (n.e.).
11
E vorba de Caius lulius Caesar (n.t.).
46
CAPITOLUL XI
1. Cam pe atunci s-a dezl n uit i marele r zboi dintre romani, deoarece Cassius i Brutus uciseser mi ele te pe
Caesar, dup ce el de inuse puterea suprem vreme de trei ani i apte luni.i. Acest asasinat a provocat o mare
fr mântare. Dihonia s-a instaurat între potenta i, fiecare împins de speran a atingerii scopurilor persoanale,
fiecare trecând în tab ra unde spera s ob in avanatajul cel mai mare. La rândul s u Cassius a plecat în Siria ca
s preia conducerea trupelor sta ionate în Apameea. Aici a realizat reconcilierea atât a lui Murcus i Bassus, cât
i a legiunilor aflate în conflict, a ridicat asediul Apemeei, apoi a cutreierat ara în fruntea o tilor sale,
constrângând ora ele s pl teasc biruri peste puterile acestora.
2. Când li s-a cerut i iudeilor s pl teasc 700 de talan i, Antipater, speriat de amenin rile lui Cassius, a
repartizat rapida încasare a sumelor între fiii i rudele sale, printre care se num ra i Malichos, care îi ar ta mai
pu in prietenie: nevoia îl constrângea s recurg la el. Primul care 1-a satisf cut pe Cassius a fost Herodes,
predându-i cota repartizat Galileii, adic o sut de t ia i, i astfel a devenit foarte bun prieten al acestuia. Dar pe
ceilal i i-a mustrat aspru pentru încetineala de care d deau dovad , rev rsându- i mânia pân i asupra ora elor.
Pe locuitorii din Gophna i Emmaus precum i din alte dou ora e neînsemnate2 i-a vândut ca sclavi, mergând
pân acolo încât a cerut ca Malichos s fie executat, fiindc nu se îngrijise s încaseze mai repede birul. Pieirea
ce plana asupra lui i a altor ora e a înl turat-o Antipater care 1-a îmbunat pe Cassius repede pl tindu-i o sut de
talan i.3.
1
Intervalul dintre b t lia de la Farsala (9 august 48 î.e.n.), unde cezarienii i-au învins pe pompeienii republicani i pân la asasinarea
dictatorului în Senatul de la Roma (15 martie 44 î.e.n.) (n.e.).
2
Lydda i Thamna (Antichit i iudaice, XIV, 11,2) (n.t.).
^ Bani pe care îi ob inuse de la Hyrcanos (Antichit i iudaice, XIV, 11,2) (n.t.).
47
ff
3. în schimb Malichos, dup retragerea lui Cassius, departe de a- i ar ta recuno tin a fa de Antipater, tocmai
împotriva celui care îl salvase în repetate rânduri a urzit un complot, gr bindu-se s -1 înl ture prin vicle ug,
fiindc era o stavil în calea nelegiuirilor sale. Nelini tit de puterea i de dib cia acestui om, Antipater a trecut
dincolo de Iordan, ca s adune acolo o oaste cu care s se apere de loviturile lui perfide. în pofida dezv luirii
intrigilor sale, Malichos, f r pic de ru ine, a atras de partea lui pe fiii adversarului: Phasael, ap r torul
Ierusalimului i Herodes, în grija c ruia r m seser armele, îmbrobodindu-i prin tot felul de scuze i jur minte, i-
a convins s -i. mijloceasc împ carea cu tat l lor. A a c Antipater i-a mai salvat; înc o dat via a, intervenind
pe lâng Murcus, guvernatorul de atunci ! al Siriei, care tocmai se preg tea s -1 execute pe Malichos, pentru c
urzea o r scoal împotriva romanilor.
4. Când a izbucnit r zboiul între tân rul Caesar 1 i Antonius, pe de o parte, Cassius i Brutus de cealalt parte5,
Cassius i Murcus au strâns o oaste în Siria; întrucât reie ea c Herodes le pusese la îndemân o mare parte din
mijloacele de care aveau nevoie, ei l-au numit atunci administratorul Siriei întregi, dându-i i o parte din trupele
de pedestra i i c l re i; în plus, Cassius i-a promis c , dup terminarea r zboiului, îl va proclama rege al Iudeii.
Dar tocmai puterea dobândit de fiul s u, i speran ele legate de aceasta aveau s -i fie fatale lui Antipater. C ci
Malichos, speriat de aceste perspective, 1-a cump rat cu bani pe unul dintre paharnicii regelui ca s -i dea otrav
lui Antipater. Astfel a murit, dup osp , victim a tic lo iei lui Malichos, acest b rbat energic i priceput în
conducerea treburilor de stat, care a recucerit domnia pentru Hyrcanos i i-a înt rit-o.
5. Malichos a tiut cum s domoleasc indignarea mul imii care îl credea vinovat de otr virea lui Antipater,
negând f r înconjur orice amestec, i i-a înt rit for ele prin recrutarea unei trupe de pedestra i înzestra i cu
armament greu. C ci era convins c Herodes nu va r mâne cu bra ele încruci ate; într-adev r, acesta se i ivi
degrab în fruntea unei armate, ca s - i r zbune p rintele. Dar fratele s u Phasael îl sf tui s nu-1 pedepseasc
atât de f i pe acest om, ca s nu provoace o r scoal a poporului. Herodes accept deocamdat dezvinov irea
lui Malichos, spunându-i deschis c nu-1 mai b nuie te
4
Caesar Octavianus (Augustus) (n.t.).
5
în 43 î.e.n. (n.t).
48
de nimic; apoi, la înmormântarea tat lui s u, a organizat funeralii m re e.
6. S-a îndreptat apoi spre Samaria, zdruncinat de o rebeliune i a reinstaurat acolo ordinea. Dup aceea, înso it
de trupele sale, s-a reîntors la Ierusalim, unde se celebra o mare s rb toare. La instigarea lui Malichos, pe care îl
speriase apropierea lui Herodes, Hyrcanos a trimis acestuia soli, cu ordinul de a-i interzice aducerea de str ini cu
prilejul ceremoniilor de purificare f cute în prezen a localnicilor 6. F r s in seama nici de pretextul, nici de
persoana care emisese ordinul, Herodes a p truns noaptea în ora . Malichos a i venit iar i la el, jelind moartea
lui Antipater, Herodes, la rândul s u, s-a pref cut de asemenea, cu toate c de-abia î i st pânea mânia. A adresat
apoi lui Cassius — care îl ura în aceea i m sur pe Malichos, dar din alt motiv — o scrisoare unde d dea frâu
liber durerii pricinuite de moartea tat lui s u. Drept r spuns, Cassius i-a scris lui Herodes s se r zbune pe
uciga ul p rintelui s u, dând în secret tribunilor din subordinea sa ordinul de a-1 sprijini pe Herodes în
înf ptuirea unui act de dreptate.
7. Tocmai când a fost cucerit Laodicea7 de c tre Cassius, iar nobilii, veni i de pretutindeni, se adunau în
preajma lui cu daruri i coroane de flori ale victoriei, Herodes a decis c atunci era momentul potrivit s - i
înf ptuiasc r zbunarea. Dar Malichos a b nuit ceva i, aflat în ora ul Tyr, a hot rât s - i duc de-acolo, într-
ascuns, feciorul care era ostatec la tyrieni, preg tindu-se s fug la rândul s u în Iudeea. Situa ia disperat în care
se g sea îl îndemna s - i fac planuri i mai mari: n d jduia s - i atrag poporul într-o r scoal împotriva
romanilor, în vreme ce Cassius era absorbit de r zboiul s u cu Antonius i s devin el însu i rege, detronându-1
cu u urin pe Hyrcanos.
8. Dar soarta i-a b tut joc de speran ele sale: Herodes, care ghicise ce anume punea el la cale, 1-a invitat la un
osp împreun cu Hyrcanos. Acolo a chemat la el un sclav din apropierea sa, i 1-a trimis, chipurile, s fac
preg tirile pentru osp ; în realitate, trebuia s -i anun e pe tribuni s se pun la pând . Iar ace tia, amintindu- i de
ordinul dat de Cassius, au ie it pe malul situat în afara ora ului, înarma i
6
La aceast mare s rb toare (probabil a Tabernacolelor), dup ceremoniile lus-trale, locuitorilor Ierusalimului li se prescria evitarea oric rui
contact cu oameni de alt neam (n.e.).
7
Ora sirian de pe rmul mediteranean, la sud de Apemeea care nu trebuie confundat cu cet ile omonime din Mesopotamia i Frigia (n.e.).
49
cu s bii, iar acolo l-au împresurat pe Malichos, dup care l-au str puns de mai multe ori, pân i-a dat duhul.
Numaidecât Hyrcanos, cuprins de groaz , se pr bu i, pierzându- i cuno tin a; dup ce i-a revenit cu chiu cu vai,
1-a întrebat pe Herodes cine sunt uciga ii lui Malichos. La r spunsul unuia dintre tribuni: „Ordinele lui
Cassius!", el a zis: „A adar Cassius este salvatorul meu ca i al patriei, c ci 1-a înl turat pe cel ce uneltea
împotriva amândurora!" Dac Hyrcanos a vorbit din convingere sau dac frica 1-a îndemnat s potriveasc cu-
vintele ce încuvin au fapta, r mâne de v zut. Cert este c Herodes s-a r zbunat pe Malichos în felul acesta.
CAPITOLUL XII
1. De-abia se retr sese Cassius din Siria, c la Ierusalim a izbucnit o nou revolt : Helix1, conducând o oaste, a
pornit împotriva lui Phasael, ca s se r zbune pe Herodes pentru asasinarea lui Malichos în persoana fratelui s u.
Herodes, aflat atunci la Damasc în preajma generalului Fabius, dorea mult s vin de îndat în ajutorul s u, dar
boala a fost cea care 1-a împiedicat s plece. între timp, Phasael 1-a biruit pe Helix cu for ele proprii i 1-a
mustrat pe Hyrcanos pentru ingratitudinea sa, deoarece îl favorizase pe Helix, l sând ca fort re ele s ajung în
st pânirea fratelui lui Malichos; multe dintre acestea fuseser deja ocupate i între ele se afla i Masada, mai
puternic decât toate.
2. Dar acest frate al lui Malichos n-a reu it s se împotriveasc câtu i de pu in for elor lui Herodes care, odat
îns n to it, i-a luat înapoi toate celelalate fort re e, iar din Masada 1-a l sat s se retrag dup ce a c zut în
genunchi înaintea lui. Dup aceea Herodes 1-a alungat din Galileea pe Marion, tiranul Tyrului, care cucerise
trei fort re e. I-a cru at pe to i tyrienii lua i prizonieri; unora dintre cei elibera i le-a dat daruri când i-a l sat s
plece, datorit acestui fapt facându-se iubit de locuitorii ora ului i tot atât de urât de c tre tirani. De i Marion a
ob inut rangul de tiran de la Cassius — atunci când acesta împ r ise întreaga Sirie în principate — numai din ura
lui fa de Herodes îl sus inea pe fiul lui Aristobul, Antigonos, mai ales sub înrâurirea lui Fabius, pe care
Antigonos reu ise, cu ajutorul banilor, s -1 fac sprijinitor al reîntoarcerii sale pe tron. Toate cheltuielile f cute
de Antigonos erau suportate de Ptolemeu, cumnatul s u.
1 Patriot iudeu care, poate chiar cu asentimentul lui Hyrcanos, c uta s îndep rteze oastea filoroman a lui Herodes i Phasael (n.e.).
50
51
3. împotriva acestor vr jma i, Herodes i-a dispus oastea în linie, de b t lie chiar la grani a Iudeii, i-a biruit în
lupt i, dup izgonirea| lui Antigonos, s-a reîntors la Ierusalim, unde a fost bine primit de to ij pentru str lucitele
sale fapte r zboinice. Chiar i pe cei ce pân atunci nu-i fuseser îndeob te favorabili, i-a atras de partea lui
datorit faptului c acum se înrudea cu Hyrcanos. Mai înainte Herodes î i luase din rândul b tina ilor o so ie de
obâr ie nobil , cu numele de Doris, împreun cu care 1-a z mislit pe Antipater. De ast dat el se însurase cu
Mariamme-, fiica lui Alexandru, fiul lui Aristobul, o nepoat a lui Hyrcanos, devenind astfel o rud apropiat a
regelui.
4. Dup ce Cassius i-a aflat moartea în b t lia de la Philippp, Caesar i Antonius s-au desp r it, primul
îndreptându-se spre Italia, al doilea spre Asia. Atunci când cet ile celelalte i-au trimis delega ii la Antonius, în
Bithynia, acolo au sosit i ni te iudei de prim rang, ca s se plâng de Phasael i Herodes, spunând c ace tia au
acaparat toat puterea în mâinile lor, l sându-i lui Hyrcanos doar titlul onorific. Dar Herodes s-a prezentat de
asemenea i, cu o sum de bani deloc neînsemnat , 1-a câ tigat pe Antonius, f cându-1 atât de p rtinitor încât n-
a catadicsit s mai dea cuvântul adversarilor s i. A a c ei s-au v zut nevoi i s se retrag din nou.
5. Iar i, la scurt vreme, o sut dintre cei mai prestidigio i b rba i din Iudeea s-au deplasat pân la Daphne 4,
lâng Antiohia, s -1 afle pe Antonius, deja subjugat de dragostea lui pentru Cleopatra. împingându-i în fa pe
cei mai avantaja i de rangul lor i de darul vorbirii, ei i-au acuzat pe cei doi fra i. în favoarea cauzei tinerilor
pleda Messala5, asistat de Hyrcanos, datorit leg turilor lor de rudenie. Dup ce a ascultat p sul ambelor p r i,
Antonius 1-a întrebat pe Hyrcanos: care dintre ei este cel mai apt s conduc . Deoarece acesta s-a pronun at
pentru Herodes i ai s i, Antonius s-a bucurat foarte mult, întrucât el fusese g zduit odinioar de tat l tinerilor i
Antipater îl primise cu mult ospitalitate atunci când venise în Iudeea împreun
- C s toria lui Herodes, care a avut loc mai târziu, urm rea acceptarea în familia Ha moneilor a unui str in de obâr ie idumean , ca i prima
lui so ie, Doris, repudiat din ra iuni politice (n.e.).
3
înfrânt de Caesar Octavianus i de Marcus Antonius în toamna anului 42 î.e.n., Caius Cassius Longinus s-a sinucis la sfâr itul b t liei
pierdute (n.e.).
4
Crâng de dafini, închinat lui Apolo, situat lâng Antiohia, capitala Siriei (n.e.). ^ Celebrul orator M. Valerius Messala Corvinus slujea
intersele celor doi triumviri voctorio i (n.e.). .. --i. >u
52
cu Gabinius: i-a numit a adar pe cei doi fra i Tetrarhi6, încredin ându-le administra ia Iudeii întregi.
6. Când delega ii i-au exprimat deschis dezacordul, el a poruncit ca vreo cincisprezece dintre ei s fie în f ca i
i arunca i în temni , având de gând s -i i execute7: pe ceilal i i-a izgonit cu grele vorbe de ocar . Aceste
m suri au f cut s creasc agita ia din Ierusalim. Al i delega i, de ast dat o mie la num r, au fost trimi i la Tyr,
unde poposise Antonius, preg tit s porneasc în expedi ia sa spre Ierusalim. împotriva delega ilor care
vociferau zgomotos, Antonius 1-a trimis pe comandantul ora ului Tyr, ordonându-i s -i lichideze pe to i cei ce
vor fi prin i, spre a înt ri astfel autoritatea Tetrarhilor numi i de el.
7. Mai înainte îns , Herodes s-a deplasat spre rm, înso it de Hyrcanos, spre a-i îndemna pe mul i dintre ei s
nu- i provoace singuri moartea i s - i împing patria în r zboi prin certuri f r nici o noim . Când îns
indignarea delega ilor a sporit, în pofida avertismentelor primite, Antonius i-a trimis pedestra ii înzestra i cu
armament greu, care au l sat în urma lor mul i mor i i mul i r ni i, înmormântarea celor uci i ca i îngrijirea
celor r ni i au r mas în seama lui Hyrcanos. Totu i, cei care au sc pat, luând-o la fug , nu s-au astâmp rat deloc,
ci i-au a â at pe or eni i astfel l-au înfuriat pe Antonius peste m sur încât i-a executat pe to i prizonierii s i.
6
Cândva titlul purtat de regentul unei p trimi dintr-o ar , aici cap t doar sensul de prin (n.t.). Acest titlu apare pentru prima oar în
Palestina, Hyrcanos r mânând ..Ethnarh" (conduc tor de provincie roman ) (n.e.).
7
El a anulat aceast pedeaps la interven ia lui Herodes {Antichit i iudaice, XIV, 13, 1) (n.t.).
53
CAPITOLUL XIII
1. Doi ani mai târziu, când satrapul p r ilor, Barzapharnes, împreun cu Pacorus, fiul regelui s u1, au cucerit
Siria, Lysanias, devenit urma ul la tron al defunctului s u p rinte, Ptolemeu, fiul lui Mennaeus, 1-a convins pe
satrap ca, primind drept r splat 1000 de talan i i 500 de femei, s -1 reîntroneze pe Antigonos, dup ce-1 va
r sturna pe Hyrcanos. Pacorus a acceptat propunerea; el însu i a înaintat de-a lungul rmului m rii,
Barzapharnes urmând s p trund cu oastea pe drumul din interiorul uscatului. Dintre locuitorii de pe rm, cei
din Tyr i-au z vorât por ile înaintea lui Pacorus, dar cei din Ptolemais i Sidon l-au primit bucuro i. O parte a
c l rimii sale a încredin at-o unui paharnic regal, care avea acela i nume, dându-i ordinul s I p trund în Iudeea
pentru a face o recunoa tere a situa iei trupelor inamice, acordându-i ajutor lui Antigonos în m sura în care va fi
nevoie.
2. în vreme ce trupele str b teau inutul Cârmei, pr dându-1, numero i iudei s-au adunat în preajma lui
Antigonos i s-au ar tat gata s ia parte la expedi ia lui de cucerire. Antigonos i-a trimis înainte spre a a-numita
P dure-de-stejar, cu misiunea de a cuceri aceast regiune. în lupta care s-a dat acolo, ei i-au respins du manii, i-
au urm rit, înaintând repede spre Ierusalim i, cu efective sporite în timpul mar ului, au ajuns pân la palatul
regal2. Când Hyrcanos3 i Phasael i-au întâmpinat pe ace tia cu o trup compact mai puternic , în pia s-a ajuns
la o înc ierare, în cursul c reia lupt rorii lui Herodes i-au silit pe du mani s-o ia la fug i i-au închis în Templu,
postând apoi 60 de solda i în cele mai apropiate case, ca s -i p zeasc pe cei afla i
1 Orode II, rege al p r ilor (57-37 î.e.n.), avea ca regent pe Pacorus (n.e.).
2 Probabil palatul Ha moneilor (n.e.).
3
E vorba mai degrab de Herodes, men ionat peste dou rânduri (n.e.).
54
în untru. Dar acea parte a popula iei care se r zvr tise împotriva celor doi fra i a asaltat casele, dându-le prad
fl c rilor. Indignat de moartea celor ar i de vii, Herodes s-a n pustit asupra popul iei, f când mare pr p d în
rândurile acesteia. Astfel, se înc ierau zilnic unii cu al ii, în cete mai mici, i masacrele nu mai conteneau.
3. în acest r stimp a c zut s rb toarea denumit Pentekoste4, datorit c reia împrejurimile templului precum i
întregul ora era ticsit de o mul ime de rani, cei mai mul i bine înarma i. Phasael asigura paza meterezelor iar
Herodes, înso it de o mân de solda i, pe cea a palatului regal; ultimul a dezl n uit atacul dezordonatei mul imi
de la intrarea cet ii, a m cel rit o mare parte dintre ei; pe to i ceilal i i-a alungat, pe unii în interiorul ora ului, pe
al ii în Templu i pe cei r ma i, în an urile de ap rare exterioare. Atunci Antigonos a solicitat s se permit
intrarea în ora a lui Pacorus, ca mediator; Phasael a acceptat, primindu-1 cu ospitalitate în ora pe part,
împreun cu 500 de c l re i: acesta venise, chipurile, s pun cap t tulbur rilor, în realitate, mai mult ca s -1
sprijine pe Antigonos. Apoi, cu gând ascuns, Pacorus 1-a convins pe Phasael ca, în vederea încheierii p cii, s
plece ca ambasador la Barzapharnes, de i Herodes îl sf tuise insistent s se r zgândeasc , îndemnându-1 s -1
înl ture din calea lui pe acest om iret, ca s nu cad el prad vicleniei lui; c ci barbarii sunt perfizi din n scare.
Totu i, Phasael a plecat împreun cu Hyrcanos, iar Pacorus, ca s mai atenueze b nuielile, a l sat în preajma lui
Herodes pe câ iva dintre c l re ii lui, care se numeau „Liberii"5, pe când el 1-a înso it pe Phasael, al turi de
ceilal i.
4. Când au sosit în Galileea, au dat de localnici cuprin i de revolt i bine înarma i; în satrapul cu care s-au
întâlnit au aflat un om foarte iret care î i ascundea tr darea sub dovezi de bun voin : a adar, a oferit oaspe ilor
daruri i, dup plecarea lor, le-a i întins capcane. Dar cei doi au descoperit uneltirile lui când au fost du i într-o
localitate de pe rmul m rii, numit Ecdippon. Acolo au auzit ei vorbindu-se de cei 1000 de talan i f g dui i ca
r splat , precum i de faptul c , dintre cele 500 de femei, promise de Antigonos p r ilor, majoritatea erau
propriile sale femei. Apoi ei au mai aflat c barbarii le întinseser capcane în fiecare noapte i c ar fi fost f cu i
prizonieri de mult vreme, dac du manii n-ar fi a teptat ca Herodes s fie în
4
Rusaliile sau S rb toarea recoltei, celebrat în cea de a cincizecea zi („pentekoste") dup ce s-a s rb torit Pastele (n.t.).
5
Avem de-a face cu r zboinici de seam , întrucât armata p r ilor era îndeob te alc tuit din sclavi (n.e.).
55

prealabil arestat la Ierusalim, pentru ca dân ii s nu- i mai poat lua m surile de ap rare atunci când î i vor
cunoa te soarta lor. Acestea nu erau câtu i de pu in vorbe de clac ; c ci se i z reau mai departe solda ii care îi
p zeau. I
5. Oricât de st ruitor a fost sf tuit s fug de c tre un anume Ophellius, pus la curent cu întregul complot prin
intermediul lui j Saramalla, cel mai bogat syrian al timpului, Phasael nu s-a îndurat s -1 I lase de izbeli te pe
Hyrcanos, ci s-a dus de-a dreptul la satrap, repro- j ându-i pe fa c 1-a tr dat i mai ales c fusese atât de
perfid din pricina banilor. I-a f g duit c , pentru propria-i salvare, el însu i îi va da o sum mai mare decât cea
pe care i-o oferise Antigonos pentru regatul s u. Partul cel viclean a respins toate aceste învinuiri prin 1 proteste
i jur minte mincinoase i, despov rat de orice b nuial , s-a | dus la Pacorus6. Numaidecât, p r ii r ma i în urma
lui, îndeplinind ordinele date de el mai înainte, i-au f cut prizonieri pe Phasael i Hyrcanos, care i-au împro cat
cu blesteme, mai ales pentru c î i înc lcaser jur mintele i tr daser buna credin .
6. între timp, i paharnicul trimis de p r i s -1 captureze prin vicle ug pe Herodes î i esea urzelile ca s -1
ademeneasc în afara zidurilor, a a cum primise el porunca. Dar el nutrea din capul locului b nuieli împotriva
barbarilor, cu atât mai mult cu cât aflase c tocmai atunci — o scrisoare cu tiri despre un complot împotriva lui
înc puse în mâinile du manului; iat de ce se ferea s p r seasc ora ul, de i Pacorus îl poftise foarte st ruitor c
se cuvine s ias în întâmpinarea aduc torilor de scrisori. C ci ele n-au fost deloc interceptate de du mani i nici
nu m rturiseau nimic despre vreun complot, ci descriau tot ceea ce a înf ptuit Phasael. întâmpl tor, Herodes
aflase deja din alt surs despre arestarea fratelui s u. De asemenea, fiica lui Hyrcanos, Mariamme 7, o femeie
deosebit de în eleapt , a venit la el spre a-1 implora s nu p r seasc ora ul i s nu aib încredere în barbarii
care urm reau f r înconjur s -1 omoare.
7. Pe când Pacorus i oamenii s i mai cump neau înc asupra vicleniei cu care i-ar putea ei înf ptui elul lor pe-
ascuns, deoarece ar fi fost cu neputin s vii de hac unui potrivnic atât de puternic, ac ionând pe fa , Herodes
le-o lu înainte, fugind noaptea împreun cu rudele sale apropiate înspre Idumeea, f r ca du manul s prind
6
Adic fiul regelui i nu paharnicul regal omonim (n.e.).
7
Mariamme era nepoata i nu fiica lui Hyrcanos, numele ei nefiind men ionat în ] acela i episod în Antichit i iudaice, XIV, 351 (n.e.).
56
de veste. Aflând de acest lucru, p r ii au i pornit pe urmele fugarului. Herodes a poruncit atunci ca mama lui,
surorile, logodnica8 lui, împreun cu mama ei i cu fratele s u mezin, s - i vad de drum. El însu i, ca i
tovar ii s i de arme, au înfruntat viteje te barbarii, în vederea ap r rii rudelor sale. La fiecare atac al acestora, a
r pus pe mul i dintre ei. Astfel, în cele din urm a ajuns teaf r la fort rea a Masada.^
8. în timpul fugii sale, iudeii i-au dat mai mult de furc lui Herodes decât p r ii: ei l-au h r uit tot drumul
necontenit, iar când s-a aflat la vreo 60 de stadii^ de ora , a trebuit s dea o b t lie ordonat i îndelungat .
Herodes a ie it atunci biruitor i a m cel rit pe mul i dintre iudei: mai târziu, în amintirea victoriei sale, el a
întemeiat acolo o localitate, pe care a împodobit-o cu splendide palate i a înzestrat-o cu
0 fort rea , chemând-o dup numele s u Herodeion10. în timpul fugii
1 s-a al turat zilnic o mul ime de oameni, astfel încât, de îndat ce a ajuns la Thresa din Idumeea, i-a ie it în
întâmpinare fratele s u Iosephus, sf tuindu-1 s se debaraseze de majoritatea înso itorilor s i: c ci Masada nu va
putea cuprinde atâta puhoi de oameni. Erau la vreo 9000. Herodes i-a ascultat sfatul: i-a eliberat pe cei ce mai
degrab împov rau, decât s se dovedeasc folositori; i-a împr tiat prin Idumeea, dându-le i provizii de drum;
i-a p strat numai pe cei mai demni de încredere i mai viguro i i împreun au ajuns teferi în fort rea . A l sat
acolo 800 de solda i, ca s slujeasc drept paz femeilor, asigurându-le toate merindele de care aveau nevoie
pentru asediu, iar el însu i s-a îndreptat în grab spre Petra, în Arabia.
9. între timp p r ii, care s-au dedat la jafuri în Ierusalim, au n v lit în casele fugarilor i în palat, l sând neatins
numai tezaurul lui Hyrcanos; acesta nu dep ea, de fapt, 300 de talan i. De altfel, ei au g sit mai pu in decât
sperau: c ci Herodes, care mai demult îi suspectase pe barbari de infidelitate, avusese grij s expedieze în
Idumeea cele mai pre ioase dintre avu iile sale înc mai înainte, fiecare dintre partizanii lui f când acela i lucru.
Dup acest jaf, p r ii au mers atât de departe în insolen a lor încât au supus întreaga ar unui r zboi nedeclarat i
au distrus din temelie ora ul Marisa11; de asemenea, l-au instalat ca rege pe Antigonos, predându-i chiar i pe
Phasael i

8 Fiica fiului lui Aristobul, Alexandru (n.t.).

9
Un stadiu grecesc m sura 125 pa i = 185 m. (n.e.).
10
în Antichit ile iudaice, XIV, 13, 9, ea se nume te Herodias (n.t.). H Dup cucerirea lui de c tre Ioannes Hyrcanos, ora ul fusese anexat
Iudeii, iar locuitorii idumeeni constrân i s se circumcid (n.e.).
57
Hyrcanos, în lan uri, pentru a fi tortura i. Pe Hyrcanos, c zut în genunchi înaintea lui, Antigonos 1-a l sat f r
urechi, retezându-le cu din ii12, pentru ca în viitor, la o eventual r sturnare a situa iei, s nu mai poat fi numit
Mare Preot: c ci doar cei ce se bucur de integritate corporal ocup aceast func ie.
10. Mai prompt decât Antigonos a fost fermitatea lui Phasael, care i-a zdrobit capul de un perete de piatr ,
neavând la dispozi ie o sabie i nici mâinile libere. A adar el, care a dovedit c este fratele de sânge al lui
Herodes, iar Hyrcanos, un om lipsit de orice demnitate, i-a ales o moarte b rb teasc i un sfâr it la în l imea
vie ii pe care a! dus-o. Dup o alt versiune, el i-ar fi revenit dup r nirea sa, dar c ] doctorul trimis de
Antionos, chipurile, s -1 vindece, i-ar fi tratat rana] cu leacuri otr vite i astfel i-ar fi pricinuit moartea. Fie c
una sau alta] corespunde adev rului, gestul s u ini ial a fost eroic. Zice-se c , înainte de a- i da duhul, aflând de
la o femeie oarecare c Herodes al evadat, a spus: „Mor cu inima împ cat , fiindc tiu c las viu pe] acela care
m va r zbuna în dauna du manilor mei!"
11. De acest sfâr it a avut parte Phasael. P r ii îns , cu toate c le-a fost în elat speran a în r splata cea mai
râvnit de ei — femeile —, i-au asigurat lui Antigonos puterea de-a cârmui în Ierusalim, aducându-1 cu ei în
Par ia pe Hyrcanos în lan uri.13
12
Potrivit Antichit ilor iudaice, XIV, 13, 9, el a ordonat ca urechile s -i fie t iate (n.t.).
13
în anul 40 î.e.n. (n.t.).
58
CAPITOLUL XIV

1. Herodes i-a accelerat mar ul s u spre Arabia; mânat de credin a c fratele s u mai este în via , el se gr bea
s ob in de la regele rii banii, singurii care — a a spera el — erau în m sur s ob in de la barbarii lacomi
de bani eliberarea lui Phasael. Potrivit socotelilor pe care i le f cea, dac arabul va ar ta c nu- i mai aminte te
de prietenia cu tat l s u i va fi prea zgârcit ca s -i ofere singur ni te bani, va împrumuta de la el suma cerut
drept r scump rare, l sându-i ca z log pe fiul celui pe care dorea s -1 r scumpere: c ci î i luase cu sine pe fiul
fratelui s u, în vârst de 7 ani i era hot rât s pl teasc 300 de talan i, recurgând la serviciile de mijlocitori ale
unor tyrieni. Dar soarta a luat-o înaintea zelului s u i, prin moartea lui Phasael, dragostea fratern î i pierduse
obiectul. De altfel, la arabi a aflat c din vechea lor prietenie nu mai r m sese nici o urm . într-adev r, regele lor
Malchos1 i-a trimis în întâmpinare soli cu ordinul de a se întoarce degrab din drumul spre ara lui; s-a slujit de
pretextul amestecului p r ilor care, printr-o delega ie trimis de ei, îi ceruser expulzarea lui Herodes din Arabia.
în realitate, regele hot râse s - i însu easc banii împrumuta i de Antipater, nesim indu-se deloc obligat s
r scumpere cumva darurile p rintelui prin cadourile oferite în schimb copiilor h r ui i de mari nevoi. Cei care îl
sf tuiser s adopte aceast comportare ru inoas aveau i ei dorin a arz toare de a pune mâna pe sumele depuse
de Antipater: erau cei mai influen i nobili de la curtea regelui.
2. Deci Herodes a descoperit c arabii deveniser du manii s i din acelea i motive care îl îndrept iser s spere
c vor fi prietenii lui cei mai apropia i; a dat solilor r spunsul în care r bufnea sup rarea
1
Malchos I, rege al arabilor din Nabatea (50-28 î.e.n.), cu care Antipater din Idumeea învecinat a între inut rela ii prietene ti (n.e.).
59
lui, îndreptându-se apoi spre Egipt. în prima noapte a poposit într-un templu al localnicilor dup ce i-a recuperat
suita pe care o l sase în urma lui. în ziua urm toare, când a sosit în Rhinocorura2, a primit tirea mor ii fratelui
s u: pe cât de adânc i-a fost durerea, pe atât de mare a fost u urarea pe care a resim it-o, a a c i-a continuat
drumul, între timp, cuprins de remu c ri tardive, regele arab trimise în mare grab soli, s recheme omul pe care
îl jignise. Dar Herodes era de-acum departe, ajungând la Pelusium. întrucât cor biile ancorate în port au refuzat
s -1 treac dincolo, el s-a adresat conduc torilor ora ului. Din respect fa de acest om renumit i de vaz , ei i-au
admis plecarea la Alexandria. La sosirea lui în ora , a fost primit cu mult fast de Cleopatra, sperând s -1
numeasc pe el comandantul expedi iei r zboinice pe care o preg tea. Herodes n-a acceptat propunerea reginei
i, f r s in seama de asprimea iernii i de r scoalele din Italia3, a plutit pe mare spre Roma.
3. Surprins îns de o furtun în preajma coastelor Pamphiliei, a fost silit s arunce peste bord o mare parte a
lucrurilor sale, g sindu- i sc parea cu chiu cu vai în Rhodos, care suferise cumplit de pe urma r zboiului
împotriva lui Cassius. Aici a fost g zduit de prietenii s i Ptolemeu i Sapphinius4 i, cu toate c ducea lips de
bani, el i-a construit o corabie mare cu trei rânduri de vâsle, pe puntea c reia a navigat împreun cu prietenii s i
pân la Brundisium; de aici, a plecat de îndat la Roma; s-a îndreptat mai întâi spre Antonius, cel care avusese
leg turi de prietenie cu tat l s u i i-a înf i at nenorocirile ab tute asupra lui i a familiei sale, precum i faptul
c a trebuit s - i I lase rudele apropiate într-o fort rea supus unui asediu, în vreme ce j el a str b tut marea în
toiul iernii furtunoase, spre a veni la dânsul ca un rug tor, cerând îndurare.
4. Adânc mi cat de aceast r sturnare a soartei, cu amintirea vie i a ospitalit ii pe care i-o ar tase i
recunoscând mai ales destoinicia j omului din fa a lui, Antonius a decis s -1 fac rege al Iudeii pe acela j pe
care îl numise Tetrarh el însu i5. Deloc mai prejos decât simpatia lui fa de Herodes se situa antipatia lui fa de
Antigonos6: c ci
2 Ora fenician la frontiera cu Egiptul, azi EI Ari , pe rmul mediteranian. Numele ora ului (T ierea nasului) evoc pedeapsa dat ho ilor
de c tre localnici (n.e.).
3
Aluzie la tensiunile dintre triumviri, aplanate ulteior (40 î.e.n.) (n.e.).
4
Potrivit Antichit ilor iudaice, XIV, 14, 3, el se numea Sappinos (n.t.).
5
în anul 39 î.e.n. (n.t.).
6
De fapt, Herodes îi promisese i bani (vezi Antichit ile iudaice, XIV, 1, 4) (n.t.).
60
vedea în acesta un r zvr tit i un du man al romanilor. Dar Caesar s-a ar tat i mai binevoitor decât Antonius,
c ci el i-a amintit de campania pe care a întreprins-o Antipater, în sprijinul tat lui s u7, precum i de
ospitalitatea i firea lui îndatoritoare fa de oricine; mai presus de toate, se convinsese singur de vitejia lui
Herodes. A adar, a convocat Senatul, unde Messala i, dup el, Atratinus8 l-au prezentat pe Herodes, enumerând
serviciile pe care le adusese p rintele s u i pildele lui de devotament fa de romani; totodat , ei l-au descris pe
Antigonos ca pe un inamic nu numai pentru c intrase în conflict cu Roma într-un r stimp atât de scurt, ci i
pentru faptul c se urcase pe tron cu ajutorul p r ilor, ocolindu-i pe romani. Toate acestea au tulburat Senatul, iar
atunci când Antonius a avansat i a spus cât de util ar fi ca Herodes s fie rege în perspectiva r zboiului
împotriva p r ilor, to i senatorii au fost de acord. Dup terminarea edin ei, Antonius i Caesar au ie it din Senat,
avându-1 pe Herodes în mijlocul lor, împreun cu consulii i cu ceilal i magistra i i s-au dus pân la Capitoliu
ca s aduc o jertf i s depun decretul în templu. în prima zi când a dobândit demnitatea de rege, Antonius 1-a
onorat pe Herodes cu un osp festiv.

7
Iulius Caesar î i adoptase str nepotul, Caesar Octavianus devenind mo tenitorul s u legal (n.e.).
8 L. Sempronius Atratinus era un retor reputat, la fel ca Messala (n.e.).
61
CAPITOLUL XV
1. în tot acest r stimp, Antigonos i-a asediat pe cei afla i în Masada, care erau aproviziona i din bel ug cu
alimente, ducând îns lips de ap . De aceea fratele lui Herodes, Iosephus, a hot rât s se refugieze împreun cu
dou sute dintre oamenii s i la arabi, fiindc prinsese de veste c Malchos regreta felul cum se purtase cu
Herodes. El ar fi p r sit într-adev r fort rea a dac , tocmai în noaptea când era prev zut plecarea, n-ar fi plouat
cu g leata. Astfel c , rezervoarele de ap s-au umplut din nou, fuga devenind de prisos. în schimb, asedia ii au
întreprins atacuri împotriva solda ilor lui Antigonos, omorând pe mul i dintre ei, fie în cursul unor înfrunt ri
f i e, fie cu prilejul unor ambuscade. Fire te c n-au avut întotdeauna noroc, a a încât uneori au fost nevoi i s
se retrag , suferind pierderi.
2. între timp Ventidius1, comandantul roman care primise misiunea s -i alunge pe p r i din Siria, urm rindu-i pe
ace tia, a p truns în Iudeea, chipurile pentru a veni în ajutorul lui Iosephus i a so ilor s i; de fapt îns , mai mult
pentru a-1 stoarce de bani pe Antigonos. A adar, i-a ridicat tab ra în preajma zidurilor Ierusalimului, apoi, de
îndat ce a fost satisf cut l comia lui pecuniar , el a plecat înso it de majoritatea trupelor sale, l sându-1 acolo
pe Silo împreun cu un deta ament pentru a nu dezv lui învoiala lui ru inoas prin retragerea tuturora în acela i
timp. Antigonos, în schimb, nu- i pierduse speran a c p r ii vor veni iar i în ajutorul s u i pân una alta i-a
ar tat devotamentul fa de Silo ca nu cumva acesta s -i z d rniceasc n dejdile.
3. Dar Herodes, c l torind pe mare din Italia i pân la Ptolemais, î i i strânsese o oaste numeroas , alc tuit
în parte din
1
P. Ventidius Bassus, trimis de Antonius în Asia Mic pe la mijlocul verii anului 39 î.e.n. i-a respins pe p r i dincolo de mun ii Taurus (n.e.).
62
—
trupe str ine, în parte din trupe de localnici, i m r luia de zor prin Galileea împotriva lui Antigonos, cu
sprijinul lui Ventidius i Silo, pe care Dellius, solul împuternicit de Antonius, îi îns rcinase s contribuie la
instalarea pe tron a lui Herodes. Ventidius tocmai era ocupat cu potolirea tulbur rilor izbucnite în ora ele siriene,
ca urmare a invaziei p r ilor, în vreme ce Silo z bovea în Iudeea, cump rat de Antigonos. Totu i, Herodes nu
ducea lips de for e de lupt , c ci pe m sur ce înainta, oastea lui se înmul ea de la o zi la alta i, în scurt vreme,
întreaga Galilee, cu câteva excep ii, trecuse de partea lui. Or, dintre intele pe care le urm rea, cea mai presant
era despresurarea Masadei i, înainte de toate, eliberarea rudelor sale asediate acolo. Un obstacol în calea lui era
Ioppe: c ci el trebuia s cucereasc acest ora care îi era vr jma , spre a nu l sa în urma lui un bastion al
du manilor atunci când se va îndrepta împotriva Ierusalimului. Aici i s-a al turat i Silo, care g sise un binevenit
pretext s - i pun oastea în mar . Dar evreii i-au urm rit pe romani, pricinuindu-le necazuri mari. în aceast
situa ie, Herodes s-a n pustit asupra lor cu osta i pu ini la num r i i-a împr tiat repede, salvându-1 pe Silo care
se ap ra slab.
4. Dup ce a cucerit Ioppe, el a m r luit în grab spre Masada, ca s - i scape rudele de primejdie. Dintre
localnici, unii i s-au al turat acum datorit prieteniei lor vechi datând din vremea tat lui s u; al ii, atra i de gloria
lui personal ; al ii din recuno tin pentru binele f cut de tat i de fiu; majoritatea îns pentru c î i puneau
speran a într-un om a c rui urcare pe tron era sigur . Astfel el a izbutit s adune în jurul s u o armat greu de
învins. Pe m sur ce înainta, Antigonos îl pândea, întinzându-i curse prin solda i ascun i în cele mai potrivite
locuri de trecere, numai c prin acestea îi provoca pagube mici sau neînsemnate. Herodes i-a eliberat apoi cu
u urin pe to i ai s i din Masada, a mai cucerit i fort rea a Rhesa2, îndreptându-se spre Ierusalim. I s-au al turat
trupele lui Silo, precum i mul i dintre cet enii pe care puterea sa îi însp imântaser .
5. Trupele lui Herodes de-abia î i instalaser tab ra în partea de apus a ora ului c posturile de paz instalate
acolo i-au i ciuruit cu suli e i s ge i, iar unele cete, n v lind în rânduri strânse, au atacat avanposturile sale.
Numaidecât Herodes a poruncit ca de-a lungul zidurilor împrejmuitoare s se proclame faptul c el a venit pentru
bun starea poporului i izb virea ora ului, f r nici o inten ie de a-i pedepsi pe adversarii lui declara i, ci doar ca
s dea iertare pân i
- Una i aceea i cu Thresa (vezi cap. XIII, paragr. 8) (n.t.).
63
celor mai înver una i du mani pentru gre elile lor fa de dânsul. Dar partizanii lui Antigonos au ripostat prin
îndemnuri contrarii, având grij ca proclama iile crainicilor s nu fie auzite i nimeni s nu treac în tab ra
opus . Atunci Herodes d du solda ilor lui ordinul de a r spunde atacurilor ap r torilor de pe ziduri; printr-o
ploaie de suli e, ace tia i-au alungat într-adev r pe to i de pe metereze.
6. Aici a devenit limpede c Silo fusese mituit. Instiga i de el, mul i dintre solda ii s i s-au plâns deschis de lipsa
alimentelor i au cerut bani pentru procurarea celor necesare traiului, precum i deplasarea lor în locuri mai
potrivite pentru cantonamentul de iarn , întrucât împrejurimile ora ului fuseser pustiite de trupele lui
Antigonos, care folosiser totul pentru între inerea lor. într-adev r, Silo ridica deja tab ra i f cea preg tirile de
retragere a trupelor. Atunci Herodes a intervenit pe lâng comandan ii subordona i lui Silo, al turi de mul i din
solda ii acestora, cerându-le s nu lase de izbeli te pe un trimis al lui Caesar (Octavianus), Antonius, precum i al
Senatului: le-a f g duit c în aceea i zi va curma suferin ele tuturor. Dup retragerea acestor rug min i, el s-a
deplasat imediat în ar , aducând o cantitate de alimente atât de mare încât nu i-a mai l sat lui j Silo nici un
motiv s se mai plâng de ceva. Ca s nu întrerup aprovizionarea nici în zilele urm toare, le-a transmis
locuitorilor din Samaria — ora care trecuse de partea lui — cererea de a trimite cereale, vin, ulei i vite la
Ierihon. De îndat ce Antigonos a aflat tirea, a i trimis în ar ordinul s se bareze trecerea convoaielor i s li
se întind curse. Porunca a fost ascultat i o mare mul ime de o teni bine înarma i s-au strâns mai sus de
Ierihon. Ace tia au ocupat pozi ii în mun i, pentru a pândi transporturile de alimente. Nici Herodes n-a r mas
inactiv: a luat cu el zece cohorte, cinci alc tuite din romani i cinci din iudei, amesteca i cu mercenari i un slab
deta ament de cavalerie — ap rând înaintea Ierihonului. A aflat ora ul p r sit i a capturat vreo 500 de oameni
împreun cu so iile i copiii acestora, eliberându-i dup aceea. în schimb, romanii, n pustindu-se asupra ora ului
spre a-1 jefui, au g sit casele pline cu felurite avu ii. Apoi regele a l sat o garnizoan la Ierihon, s-a reîntors i a
încartiruit în cantonamente de iarn trupele romane în ora ele din Idumeea, Galileea i Samaria, aliate cu el. i
Antigonos, prin mituirea lui Silo, a ob inut permisiunea de a cantona o parte din oastea roman la Lydda, sperând
s câ tige astfel favoarea lui Antonius.
64
CAPITOLUL XVI

1. Romanii au dus un trai îmbel ugat în vreme ce armele lor au cunoscut tihna. Herodes îns n-a stat cu mâinile
în sân, ci cu o oaste de 2000 de pedestra i i 400 de c l re i a cucerit Idumeea, l sând aceast sarcin în seama
fratelui s u Iosephus, pentru a feri ara de un eventual atac venit din partea lui Antigonos. El însu i i-a dus în
Samaria propria mam , împreun cu celelalte rude eliberate din Masada, spre a-i pune la ad post, apoi s-a
îndreptat spre Galileea, ca s ocupe celelate localit i, alungând din ele garnizoanele l sate de Antigonos.
2. A sosit la Sepphoris în timpul unui viscol n prasnic, cucerind cu u urin ora ul, deoarece ap r torii s i au
luat-o la fug înainte ca el s dea atacul. Trupele care îl înso iser , suferind asprimea iernii, i le-a l sat acolo, s
se refac , întrucât provizii aveau din bel ug; în schimb el a pornit împotriva bandi ilor1 care se aciuaser în
pe teri, prin incursiunile lor f cute într-o mare parte a rii, pricinuind locuitorilor tot atâtea necazuri cât un
r zboi adev rat. A trimis în avangard trei cohorte de pedestra i i un escadron de cavalerie pân în satul
Arbela2, iar el a sosit cu grosul trupelor sale dup patruzeci de zile. Du manii nu s-au temut deloc de atacul s u
ci s-au împotrivit cu armele în mâini, dovedind atât o bun experien de lupt cât i cutezan a tâlharilor. S-a
ajuns la o b t lie în care aripa dreapt a vr jma ului a silit aripa stâng a lui Herodes s bat în retragere. Dar
Herodes a realizat o repliere rapid cu aripa sa dreapt , spre a veni în ajutorul alor s i i nu numai c le-a oprit
retragerea, ci s-a n pustit
1 Tactica i strategia a a-zi ilor „tâlhari troglodi i" i-a determinat pe unii cercet tori moderni s -i asemuiasc cu lupt torii lui Simon Bar-
Kochba din ultima mare r scoal antiroman (132-135), reprimat în condi ii similare (n.e.)-
- Localitate din Galileea, aproape de lacul Tiberiada (azi Irbid), men ionat i în Antichit i iudaice, 12, 421 (n.e.).
65
asupra urm ritorilor, le-a st vilit iure ul, punându-1 pe fug dam o lupt frontal înver unat .
3. Printr-un m cel necru tor, el i-a urm rit pân la malul Iordanului, stârpindu-i pe cei mai mul i dintre ei, în
vreme ce supravie uitorii s-au împr tiat pe cealalt parte a fluviului: a a a sc pat Galileea de toat spaima ei, cu
excep ia celor ce tr iau ascun i, în pe teri, combaterea lor mai durând cât va vreme. Pentru a r spl ti truda
îndurat de solda ii s i, Herodes a distribuit recompense individuale, fiecare o tean primind câte 150 de drahme
de argint, comandan ii lor alegându-se cu mult mai mult. Apoi Herodes i-a trimis pe to i în cantonamentul de
iarn . Fratelui s u mezin Pheroras i-a poruncit s -i aprovizioneze pe solda i cu alimente i s se îngrijeasc de
înt rirea fort re ii Alexandreion. Iar acesta i-a îndeplinit ambele misiuni.
4, Pe atunci Antonius se afla în preajma Atenei iar Ventidius-3 i-a îns rcinat pe Silo i pe Herodes s dezl n uie
r zboiul împotriva p r ilor4, cerându-le ca mai înainte s restabileasc ordinea în Iudeea. Herodes 1-a l sat
bucuros pe Silo s plece la Ventidius, pornind el însu i într-o expedi ie împotriva bandi ilor care s l luiau în
pe teri. Aceste pe teri5 se aflau în ni te mun i cu pante abrupte, f r s aib acces din nici o parte; numai unele
c r ri foarte înguste i erpuitoare duceau pân la ele, iar gr mezile de stânci care se g seau la intr rile lor se
pr v leau în pr p stii extrem de adânci, ridicându-se aproape vertical i s lbatic. Destul vreme, dificultatea
terenului i-a dat regelui mult b taie de cap pân s-a decis s recurg la ni te proiecte primejdioase din cale-
afar , A poruncit ca oamenii s i cei mai voinici s fie coborâ i în ni te cutii pân la intr rile pe terilor.
R zboinicii ace tia au ucis apoi pe bandi i împreun cu familiile lor, dând foc celor care se împotriveau. Herodes
inea mult s prind pe câ iva dintre ei vii, trimi ându-le prin ni te crainici ordinul s se predea. Nimeni nu s-a
predat îns de bun voie, iar cei ce s-au v zut nevoi i s se lase captura i au preferat moartea în locul
prizonieratului. Un bandit b trân, p rinte a apte copii, atunci când a fost implorat de propriii s i fii i de mama
lor s aib încredere în promisiunile crainicilor i s se predea, i-a ucis pe to i în felul urm tor: s-a postat el însu i
la intrarea în pe ter , chemându- i feciorii s ias unul câte unul i, pe m sura apari iei fiec ruia, i-a înjunghiat
pe to i. Herodes, care urm rea scena
3
Acesta era atunci în Siria (vezi Antichit i iudaice XIV, 15, 5) (n.t.).
4
în anul 38 î.e.n. (n.t.).
5
Aceste pe teri mari de lâng Marea Ro ie comunicau între ele i erau prev zute cu rezervoare de ap (n.e.).
66
din dep rtare, cuprins de mil , a întins dreapta sa spre mo neag, rugându-1 s - i cru e copiii. B trânul n-a vrut s
aud de a a ceva ci 1-a împro cat cu sud lmi pe Herodes, amintindu-i de orignea sa umil , i-a ucis dup copii i
so ia, le-a azvârlit cadavrele în pr pastie, dup care s-a aruncat la rândul s u6.
5. în felul acesta, Herodes a pus st pânire pe pe teri i pe locuitorii acestora. Sub comanda lui Ptolemeu, a l sat
apoi o parte a armatei sale, atât cât ar fi fost nevoie ca s fac fa în cazul unei r scoale, iar el a pornit cu 3000
de pedestra i i 600 de c l re i, îndreptându-se spre Samaria, împotriva lui Antigonos. Dup plecarea lui,
numaidecât cei ce provocaser i pân atunci tulbur ri în Galileea au prins curaj, l-au ucis pe Ptolemeu, atacat
prin surprindere, i au devastat ara refr gându-se în preajma mla tinilor i în locuri greu de dibuit. Cum a aflat
despre r scoale, Herodes a venit repede în ajutorul popula iei i a ucis mul i r scula i; a cucerit prin asediu toate
fort re ele, încasând de la inamicii s i 100 de talan i, drept amend pentru tulburarea ordinii.
6. între timp, p r ii fiind alunga i iar Pacorus ucis, Ventidius a împlinit ordinul lui Antonius i a trimis în
ajutorul lui Herodes 1000 de c l re i i dou legiuni. Comandantului acestor trupe, Machairas, i s-a adresat
printr-o scrisoare Antigonos, rugându-1 s treac de partea lui; în plus, se v ita mult de samavolniciile lui
Herodes i de purtarea lui trufa fa de casa regal ; îi f g duia, de asemenea, c va primi i bani. Dar
Machairas se ferea s ignore ordinul celui care îl trimisese acolo i, întrucât Herodes pl tea mai bine, el n-a fost
ispitit s tr deze; adoptând o atitudine prietenoas am gitoare, s-a deplasat totu i pân la Antigonos, ca s
tatoneze situa ia lui, în pofida avertismentelor lui Herodes. Antigonos îns , care îi ghicise din vreme gândurile, i-
a z vorât por ile ora ului i de pe zidurle cet ii 1-a înfruntat ca pe un du man, astfel c Machairas a fost silit s
revin umilit la Emmaus, înapoi la Herodes. Exasperat de insuccesul s u, pe drumul de întoarcere a ucis pe to i
iudeii întâlni i pe drum, f r s -i cru e nici pe oamenii lui Herodes, tratându-i ca i cum to i ar fi trecut de partea
lui Antigonos.
7. Indignat de aceast întâmplare, Herodes s-a hot rât s -1 atace pe Machairas ca pe un du man; apoi, i-a mai
strunit mânia, gr bindu-se s -1 întâlneasc pe Antonius, spre a-1 acuza pe Machairas de com-
6 Dup opinia lui Paret, cei înfiera i de Herodes ca „bandi i" au fost negre it în aceea i m sur patrio i care se opuneau domina iei str ine
iudeo-romane (n.t.).
67
—-_

portarea lui nedreapt . între timp, Machairas i-a dat seama de gre eala comis , alergând în înâmpinarea regelui,
pe care a reu it s -1 îmbuneze prin rug min ile lui st ruitoare. Herodes n-a renun at, totu i, s - i urmeze
c l toria lui la Antonius; mai abitir când a auzit c acesta asedia cu oaste mult Samosata — puternic cetate din
preajma Eufratului — el s-a gr bti cu atât mai temeinic cu cât i se oferea prilejul s - i dovedeasc vitejia, fiindu-i
i mai îndatoritor. într-adev r, sosirea lui acolo a însemnat pentru romani grabnica terminare a asediului. Pentru
faptul c ucisese o mul ime de barbari i strânsese o prad bogat , Antonius, care i pân atunci fusese un
admirator al vitejiei sale, i-a sporit i mai mult stima fa de el, acordându-i alte onoruri \ noi i m rindu-i
speran ele legate de urcarea lui pe tron. în schimb, regele Antioh7 a fost constrâns s predea Samosata.

68
CAPITOLUL XVII

1. în timpul acestor evenimente, cauza lui Herodes în Iudeea a primit o grea lovitur . El l sase pe fratele s u
Iosephus în func ia de comandant suprem, cu recomandarea ca, pân la înapoierea sa, s se ab in de la orice
ac iune militar împotriva lui Antigonos, întrucât Machairas, potrivit atitudinii sale de pân acum, nu se dovedise
un aliat sigur. Dar de îndat ce 1-a tiut pe fratele s u la mare dep rtare, nesocotind ordinul primit, Iosephus, în
fruntea celor cinci cohorte date de Machairas, a pornit împotriva ora ului Ierihon. Scopul expedi iei era s pun
mâna pe recolt , c ci era în toiul seceri ului. Du manii l-au atacat într-o zon de munte, pe un teren dificil i,
dup o lupt în care i-a dovedit din plin vlaga i vitejia, el i-a g sit sfâr itul, întregul corp roman pierind în
b t lie. C ci cohortele erau alc tuite din solda i recruta i de curând din Siria, din rândurile lor lipsind veteranii
care i-ar fi putut sprijini pe camarazii lor f r experie .
2. Antigonos nu s-a mul umit doar cu victoria ob inut ci i-a împins furia atât de departe încât a batjocorit
pân . i cadavrul lui Iosephus. Având la dispozi ia sa trupurile celor învin i, a ordonat s se taie capul lui
Iosephus, cu toate c fratele s u Pheroras îi oferise 50 de talan i ca sum de r scump rare. Situa ia din Galileea
s-a deteriorat în a a m sur dup victoria lui Antigonos încât partizanii acestuia îi smulgeau din casele lor pe
principalii sus in tori ai lui Herodes care au fost du i pân la lac2, fiind îneca i acolo. Mari tulbur ri au survenit
i în Idumeea, unde Machairas tocmai înt rea meterezele unei fortifica ii numit Gitta. Despre toate aceste
întâmpl ri Herodes nu aflase înc . Dup c derea Samosatei3, Antonius 1-a numit pe Sossius
1 Solda ii romani vârstnici cu stagiul militar neterminat (n.t.). Acest stagiu dura 20 de ani în timpul domniei lui Augustus (n.e.).
- Gennezaret (n.t.).
3
Potrivit relat rilor lui Dio Cassius (XLIX, 24), Antonius n-a reu it s întreprind nimic împotriva Samosatei (n.t.).
69

guvernatorul Siriei, dându-i ordinul s -1 sprijine pe Herodes în lupta împotriva lui Antigonos, în vreme ce el s-a
îndreptat din nou spre Egipt. Sossius îns a trimis spre Iudeea dou legiuni în ajutorul lui Herodes, el însu i
urmând s soseasc cu restul armatei dup aceea.
3. Când îns Herodes se afla la Daphne, lâng Antiohia, ni te vise transparente i-au vestit moartea fartelui s u;
plin de consternare, s rise din pat i tocmai atunci intrar în camera lui solii nenorocirii. Scurt a fost vremea în
care i-a deplâns n pasta amânând pentru mai târziu datina doliului îndelungat i a plecat în urm rirea
du manului, în mar uri for ate, aproape peste puterile lui. Cum a ajuns în Libanon, a luat 800 de alia i dintre
muntenii din partea locului i acolo a f cut jonc iunea cu una dintre legiunile romane care-i fuseser f g duite.
Cu aceast oaste, f r s mai a tepte ivirea zorilor, a n v lit în Galileea, iar pe du manii care îi ie iser în
întâmpinare, îi izgoni înapoi în înt ritura din care cutezaser s ias . Le-a i atacat fort rea a neîntârziat, dar,
înainte de-a ob ine victoria, a trebuit s - i g seasc ad post în satele învecinate din pricina unei furtuni puternice.
Dup câteva zile, când i-a venit în ajutor i cea de a doua legiune trimis de Antonius, du manii au p r sit
fort rea a în timpul nop ii, speria i de superioritatea puterii sale militare.
4. Dup aceea a trebuit s m r luiasc prin inutul Ierihonului, întrucât el se zorea s ajung cât mai repede cu
putin , s se r zbune pe uciga ii fratelui s u. Acolo el a trecut printr-o uluitoare întâmplare ie it din comun i
întrucât, contrar a tept rilor, a sc pat teaf r, i-a creat faima de om binecuvântat de Dumnezeu. în seara aceea
mul i b rba i de vaz luaser parte la o mas dat de el; dup ce osp ul s-a terminat i to i invita ii au ie it afar ,
casa s-a pr bu it din senin. Herodes a v zut în aceasta o prevestire a primejdiilor care îl pândeau în r zboi,
precum i a salv rii sale; iar în zorii zilei a i pornit cu oastea la atac. Asupra lor s-au n pustit vreo 6000 de
du mani, coborâ i din mun i, h r uindu-i avangarda; n-au îndr znit s se m soare cu romanii în lupta corp la
corp, dar cu pietrele i suli ele aruncate de la distan au r nit pe mul i dintre ei, Herodes însu i a fost atins de o
suli la old pe când trecea în galop de-a lungul coloanei.
5. Vrând s dea dovada superiorit ii nu numai prin cutezan a trupelor sale, ci i prin num rul lor, Antigonos 1-a
trimis pe Pappos, unul dintre prietenii s i apropia i, înso it de o oaste în Samaria. Misiunea lor era s lupte
împotriva lui Machairas. Dar Herodes, care i-a înmul it incursiunile în teritoriile inamice, a distrus cinci or ele,
70
a ucis 2000 dintre locuitorii lor i, dup ce le-a incendiat casele, s-a reîntors în tab ra pe care o instalase lâng un
sat numit Cana.
6. Zi de zi, în jurul lui Herodes se aduna o mare mul ime de iudei, veni i din Ierihon sau din alte inuturi, mâna i
fie de ura lor fa de Antigonos, fie de admira ia lor fa de faptele sale r zboinice. în majoritatea lor, erau
însufle ite de instinctiva dorin de schimbare a situa iei existente. Herodes ardea de ner bdare s - i înfrunte
du manul4. Dar Pappos i o tenii lui nu se temeau deloc nici de num rul mare, nici de iure ul adversarului,
mergând plini de elan în întâmpinarea lui. în b t lia care s-a pornit, rândurile du manului au opus rezisten
cât va vreme, dar Herodes, obsedat de moartea fratelui s u, f r s -i pese de nici un pericol, s-a b tut de parc s-
ar fi r zbunat chiar pe uciga ii propriu-zi i, dovedindu- i superioritatea asupra adversarului, apoi s-a n pustit
asupra celor care mai opuneau rezisten i, de îndat ce întreaga oaste a luat-o la fug , a pornit în urm rirea ei.
A urmat o baie de sânge în care vr jma ii au fost înpin i de-a valma spre satul5 de unde au pornit la atac, el
t b rând asupra fugarilor r ma i mai în urm i c s pindu-i în num r mare. Herodes a p truns împreun cu
du manii în satul unde fiecare cas era ticsit de solda i înzestra i cu armament greu, iar acoperi urile erau
în esate de ap r tori. Odat birui i cei ce se aflau afar , el a dat ordin s se d râme casele, silind astfel pe cei din
interiorul lor s ias afar . Marea majoritate a fost strivit de pr bu irea acoperi urilor, cei sc pa i teferi fiind
a tepta i de vr jma cu s biile trase din teac ; cadavrele s-au strâns în mormane astfel încât ele au astupat chiar i
drumurile înving torilor. Inamicul n-a mai rezistat acestui m cel: cetele de du mani care se regrupaser de ici i
colo, cum au dat cu ochii de mor ii din sat, au rupt-o la fug , împr tiindu-se. Cople it de bucuria victoriei,
Herodes ar fi pornit neîntârziat spre Ierusalim dac n-ar fi fost intuit locului de o iarn foarte grea. A a se
explic c Herodes nu i-a putut duce victoria pân la cap t, zdrobindu-1 de-a binelea pe Antigonos care se i
gândea s p r seasc ora ul.
7. Spre sear , Herodes a l sat pe r zboinicii s i s se învioreze; el însu i înc înfierbântat de lupt , potrivit
tradi iei ost e ti, s-a dus s se îmb ieze, nefiind înso it decât de un mic b ia . înainte de a intra în camera de
baie, deodat i-a ie it în fa , fugind, un soldat du man
4
Potrivit Antichit ilor iudaice, XIV, 15, 12, Pappos i-a f cut tab ra la Isanse în Samaria, unde trebuia s m r luiasc Herodes (n.t.).
5
Isanse (n.t.).
71
cu sabia în mân , urmat de al doilea, al treiela i înc vreo câ iva, l Ace tia fugiser în timpul b t liei i se
refugiaser înarma i înj înc perea b ii; r zbi i de fric , bine ascun i vederii, au stat acolo! ghemui i pân când s-a
ivit regele. Cuprin i de panic , au trecut în; goan pe lâng el, tremurând de spaim , cu toate c era neînarmat,
c utând s g seasc ie irea. întâmpl tor, nu era de fa nici un o tean al lui Herodes, care sa încerce s -i prind
i, întrucât el era bucuros c i a r mas viu i nev t mat, to i au sc pat f r s p easc nimic6.
8. în ziua urm toare, Herodes a ordonat s se taie capul lui Pappos, generalul lui Antigonos care c zuse în lupt ,
trimi ându-1 fratelui s u Pheroras, ca dovad c moartea fratelui lor fusese isp it , deoarece Pappos fusese cel
care îl ucisese pe Iosephus. De îndat ce asprimea iernii s-a mai îmblânzit, el a pornit împotriva Iersualimului 7,
audcându- i oastea lâng zidurile sale i i-a întins tab ra în dreptul Templului: tocmai se împlineau trei ani de
când Roma îl proclamase rege. C ci ora ul putea fi mai. lesne luat cu asajt din aceast parte8 i tot pe aici
izbutise Pompeius s -1 cucereasc . Dup ce a repartizat trupelor sale muncile privitoare la asediu i a defri at
împrejurimile ora ului, a dat porunca s se construiasc trei parapete de ap rare i s se înal e turnuri deasupra
lor. Apoi, l sând în grija celor mai harnici dintre tovar ii s i de lupt sarcina efectu rii acestor lucr ri, el a ple-
cat în Samaria ca s se c s toreasc cu fiica lui Alexandru5*, fiul lui Aristobul, cu care Herodes era logodit cum
am i spus mai înainte. A a i-a permis el s fac nunta ca un accesoriu al asediului, într-atât î i dispre uia din
acel moment du amnul.
9. Dup celebrarea c s toriei, Herodes s-a întors la Ierusalim cu înt riri de trupe, pentru c între timp i se
al turase Sossius cu o numeroas armat de c l re i i pedestra i. Aceste trupe fuseser trimise înainte prin
interiorul rii în vreme ce el alesese pentru mar ul s u calea Feniciei10. Reunite laolalt , aceste for e cuprinzând
11 legiuni i 6000 de c l re i, f r s mai punem la socoteal trupele auxiliare din
6
Se adevere te astfel ceea ce a prefigurat pr bu irea f r victime a casei în care se osp tase regele i prietenii lui (n.t.).
7
în anul37î.e.n. (n.t.).
8
în latura nordic (n.t).
9 Mariamme (grecizare din ebraica Miriam), spre a se face deosebirea de fiica omonim a Marelui Preot Simon, care a fost de asemenea so ia
lui Herodes (vezi I, 28, 4) (n.t.).
10
Potrivit Antichit ilor iudaice, XIV, 16, 1, Herodes a sosit la Ierusalim direct din Samaria, în vreme ce trupele lui Sossius au m r luit în
dou coloane desp r ite de o zon interioar , respectiv de-a lungul coastei (n.t).
72
ina care nu constituiau o cantitate neglijabil - au fost cantonate in nSna zidului de miaz noapte. Herodes însu i
se baza ta ac mmle epTun decret al Senatului, care îl proclamase rege, iar Sossius Pe oriinul 2 Mtonius, armata
comandat de el fiind trimisa in sprijinul lui Herodes.

73
BB H
CAPITOLUL XVIII

1. Nenum ra ii iudei închi i în interiorul ora ului se zbuciumau în fel i chip: c ci cei firavi se adunau în jurul
Templului, c deau într-o stare de trans i rosteau „preziceri divine", adecvate evenimentelor; cei cutez tori,
reuni i în bande, comiteau felurite acte de tâlh rie, jefuind mai ales împrejurimile ora ului i nu cru au nici
nutre ul pentru cai, nici alimentele pentru oameni1. Dintre combatan i, cei mai disciplina i î i ocupau posturile lor
pentru a-i respinge pe asediatori: ei izgoneau de lâng ziduri pe s p torii de an uri, n scocind mereu alte i alte
mijloace de combatere a ma inilor de asediu. în nici un domeniu nu se dovedeau mai presus decât du manul ca
în s parea galeriilor.
2. în vederea combaterii tâlh riilor, regele a pus la pând solda i în ascun z tori, reu ind în felul acesta s
st vileasc atacurile; el s-a îngrijit s aduc din locuri îndep rtate alimente, spre a preîntâmpina! lipsa celor strict
necesare traiului. Marea experien de r zboi a romanilor îi oferea avantaje fa de asedia i cu toate c vitejia
acestora era neasemuit . De fapt ei nu se luptau în câmp deschis cu romanii, ceea ce le-ar fi adus o moarte
sigur ; dimpotriv , ap reau prin surprindere, în mijlocul asediatorilor, din ascunz torile lor subterane i, mai
înainte ca o parte a zidului s fie distrus , ei i în l au un altul în locul s u. Pe scurt, nici în munca manual , nici
în inventivitatea, min ii lor, ei nu cuno teau oboseala, fiind ferm hot râ i s se opun pân la cap t. De i
împresura i de o armat atât de puternic , au rezistat asediului vreme de cinci luni, pân când ni te solda i de
elit ai lui Herodes au reu it s escaledeze zidurile i s n v leasc în cetate, urma i de centurionii lui Sossius.
Mai întâi au fost cucerite împre-
1 Potrivit Antichit ilor iudaice, XIV, 16, 2, anul în care a avut loc asediul a fost un leat de Sabat, când erau interzise atât sem natul, cât i
culesul de aici i lipsa proviziilor (n.t.).
74
jurimile Templului, apoi armata s-a rev rsat pretutindeni i a urmat un adev rat m cel: romanii erau exaspera i
de îndelungatul asediu, iar iudeii din trupele lui Herodes se deciseser s nu cru e via a nici unui adversar. Mul i
dintre învin i au fost c s pi i în str zile înguste sau înghesui i în case sau în timp ce se refugiau în Templu. Nici
copiii, nici mo negii n-au cunoscut îndurare, nici m car femeile neputincioase: cu toate c regele î i trimitea
pretutindeni solii care cereau clemen , nimeni nu- i strunea bra ul, m cel rind f r s in seama de vârst , într-
o furie turbat . Atunci Antiogonos, f r s se sinchiseasc nici de soarta lui din trecut, nici de cea din prezent, a
coborât din turnul s u fortificat aruncându-se la picioarele lui Sossius. Deloc impresionat de jalnica-i pr bu ire
de acum, nu i-a mai st pânit hohotele de râs i 1-a numit „Antigona"2. Nu 1-a l sat s plece liber, ca o femeie, ci
1-a pus în lan uri, sub o paz strict .
3. Dup ce a pus st pânire pe du manii s i, preocuparea lui Herodes a fost s - i st pâneasc i propriii alaia i
str ini: c ci aceast gloat de venetici se îngr m dea s vad Templul i sfintele odoare p strate în sanctuar. Dar
regele i-a oprit, pe unii prin rug min i, pe al ii prin amenin ri i pe ceilal i prin for a armelor, ferm convins c
victoria ar fi mai rea decât înfrângerea dac vreunul din acele obiecte interzise privirilor str ine ar fi v zute de
acestea. Totodat el a împiedicat jefuirea ora ului, prin faptul c i-a repetat lui Sossius întrebarea dac romanii,
prin golirea ora ului de oameni i de avu ii, au de gând s -1 lase s domneasc peste un de ert i dac , prin
asasinarea atâtor cet eni, nu socote te cumva c pân i st pânirea lumii locuite constituie pentru el o
recompens prea mic . Când acesta i-a r spuns c se cuvine s îng duie solda ilor s i s se dedea jafurilor dup
osteneala îndurat în timpul asediului, Herodes i-a replicat c el este gata s -1 recompenseze pe fiecare din
tezaurul s u propriu. R scump rând cu acest pre ceea ce mai r m sese din patria lui, el i-a respectat
promisiunile sale: c ci a recompensat pe fiecare soldat cu prisosin , pe ofi eri în propor ia cuvenit , iar lui
Sossius i-a f cut un dar regesc încât nimeni n-a plecat sim ind c mai duce lips de bani. Sossius a închinat apoi
lui Dumnezeu o coroan de aur i a p r sit Ierusalimul, ducându-i lui Antonius pe Antigonos în lan uri.
Ag ându-se pân în ultimul moment de via cu speran e zadarnice, acesta a pierit sub se-
- Protagonista tragediei lui Sofocle care îi poart numele, aluzie care înfiereaz teatralitatea gestului lui Antigonos, lipsit de demnitatea fiicei
lui Oedip care i-a pus singur cap t zilelor în temni (n.e.).
75
curea c l ului; un sfâr it demn de firea lui josnic 3.
4. Ca rege, Herodes a f cut o triere a cet enilor ora ului: pe cei care îmbr i aser cauza lui i-a atras i mai mult
prin sporirea onorurilor acordate lor; în schimb pe partizanii lui Antigonos i-a executat. Din lips de bani pe in,
el a poruncit ca din toate bijuteriile pe care le avea s se bat monede, trimi ându-i pe ace tia lui Antonius i
apropia ilor s i. Totu i, el nu i-a asigurat securitatea o dat pentru totdeauna, deoarece Antonius, de-acum
subjugat de pasiunea lui pentru Cleopatra, devenise pe de-a-ntregul sclavul senzualit ii acesteia. Dup ce
îndep rtase pe to i membrii familiei4, nemair mânând nici una din rudele sale apropiate, setea ei de sânge s-a
orientat în exterior. Prin def imarea frunta ilor Siriei în fa a lui Antonius urm rea s -1 conving s -i ucid , ca s
pun mai lesne st pânire pe teritoriile lor. Nes ioasele ei planuri se extindeau deja asupra Iudeii i a Arabiei,
urzind în tain executarea regilor lor: Herodes i Malchos.
5. Totu i, barem pentru o parte a ordinelor date de el, Antonius i-a mai p strat o judecat s n toas , i socotea o
nelegiuire uciderea unor oameni atât de viteji i a unor regi însemna i. A sl bit îns rela iile sale prietene ti cu
ace tia. I-a deposedat de multe din teritoriile lor, ca de pild p duricea de palmieri de lâng Ierichon, de unde se
extr gea balsamul — atribuind Cleopatrei i toate ora ele situate dincolo de fluviul Eleutherus, cu excep ia
Tyrului i a Sidonului. Devenit st pâna acestor teritorii, ea 1-a condus pe Antonius, plecat în expedi ia sa
împotriva p r ilor5, pân la fluviul Eufrat, apoi, trecând prin Apameea i Damasc, ea sosi în Iudeea. Aici Herodes
i-a înl turat ostilitatea prin daruri bogate: a luat în arend inuturile desprinse din regatul s u, pl tindu-i 200 de
talan i anual. Dup aceea a condus-o cu toate onorurile posibile pân la Pelusium. La scurt vreme dup aceea6,
s-a întors din ara p r ilor Antonius, aducând cu el ca prizonier pe Artabazes, fiul lui Tigrane7, pe care 1-a d ruit
Cleopatrei, împreun cu toate bijuteriile i celelalte pr zi de r zboi de la p r i.
3 Execu ia prin secure era socotit drept dezonorant . Ea a avut loc în anul 37 î.e.n., la Antiohia. Prin aceast moarte s-a stins domnia
Ha moneilor (n.t.).
4 Cleopatra 1-a otr vit pe fratele ei mezin Ptolemeus, punându-1 pe Antonius s o ucid pe sora ei Arsinoe (n.e.).
5
Potrivit Antichit ilor iudaice, XIV, 4, 2, trebuie s fie vorba de armeni.
6
în anul 34 î.e.n. (n.t.).
7
Artavazde II, fiul lui Tigrane II cel Mare, care a domnit între anii 55-34 î.e.n. în Armenia i nu în Par ia (n.e.).
76
CAPITOLUL XIX
1. Când a izbucnit r zboiul de la Actium1 Herodes s-a preg tit s porneasc la lupt al turi de Antonius, fiindc
de-acum el pusese îndeob te cap t tulbur rilor din Iudeea i, mai ales, fort rea a Hyrcania, pe care o de inea sora
lui Antigonos, c zuse în mâinile lui. Dar prin vicle ugurile sale, Cleopatra 1-a împiedicat s fie p rta la
primejdiile înfruntate de Antonius. C ci întrucât urzea pieirea regilor, a a cum am mai spus, ea 1-a înduplecat pe
Antonius s -i încredin eze lui Herodes r zboiul împotriva arabilor; i, în cazul când va ob ine victoria, Arabia s
intre în st pânirea ei; iar dac va suferi o înfrângere, ei s -i revin Iudeea, distrugând astfel pe unul dintre regi
prin intermediul celuilalt.
2. Dar planul acesta s-a întors, în favoarea lui Herodes: c ci, mai întâi, a supus unor represalii teritoriul inamic i
a recrutat o cavalerie numeroas ; în frunta ei, s-a n pustit aproape de Diospolis asupra adversarilor, izbutind s -i
biruie cu toat împotrivirea lor îndârjit . Aceast înfrângere a stârnit o cumplit revolt în rândurile arabilor i
strân i laolalt la Canatha în Coelesiria, ei i-au a teptat într-un num r mare pe iudei. Dar când a sosit acolo cu
oastea lui, Herodes a pl nuit s - i conduc lupta cu cea mai mare pruden , dând ordinul ca tab ra s fie
împrejmuit de un zid de ap rare. Mul imea nu i-a dat ascultare, totu i, ci, încurajat de victoria ob inut de
curând, a t b rât asupra arabilor. De la primul atac ace tia au dat bir cu fugi ii, iudeii pornind în goan pe urma
lor. Prin aceast urm rire, Herodes a fost victima unei stratageme a lui Athenion — unul dintre generalii
Cleopatrei,
1 Promontoriu din Acarnania, la ie irea din Golful Ambracia, lâng coasta apusean a Peninsulei Balcanice, unde la 2 septembrie 31 î.e.n. a
avut loc confruntarea decisiv pentru r zboaiele civile între Marcus Antonius i Caius Octavianus, victoria naval fiind ob inut de ultimul
(n.e.).
77
du m nindu-1 de mult vreme pe Herodes — care i-a instigat pe locuitorii din Canatha împotriva lui. încuraja i
de acest atac, arabii s-au oprit, strângându- i rândurile pe un teren stâncos i accidentat i au pus pe fug trupele
lui Herodes, pe care le-au m cel rit f r mil . Cei sc pa i din aceast b t lie i-au c utat sc parea la Ormiza, dar
arabii le-au înconjurat tab ra i au cucerit-o, luându-i prizonieri pe to i.
3. Curând dup aceast nenorocire, a ap rut i Herodes cu trupe auxiliare, dar ele veneau prea târziu pentru orice
ajutor. Vinova i de înfrângere erau comandan ii care nu-i ascultaser ordinele; într-adev r, dac atacul n-ar fi
pornit atât de repede, Athenion n-ar fi avut prilejul s - i aplice iretlicul. Oricum, Herodes s-a r zbunat dup
aceea pe arabi, întreprinzând repetate incursiuni pe teritoriul lor, astfel încât ace tia i-au regretat adesea victoria
lor unic . Dar, în vreme ce î i h r uia du manul, o alt calamitate, trimis de puterea dumnzeiasc , s-a
ab tut asupra lui Herodes în cel de al aptelea an al domniei sale2, tocmai când r zboiul de la Actium atinsese
punctul s u i culminant. La începutul prim verii, un cutremur de p mânt3 a provocat pieirea a nenum rate turme
de vite, curmând via a a 30.000 de oameni; doar armata a r mas nev t mat , deoarece ea î i avea tab ra sub
cerul liber. Curajul arabilor a crescut foarte mult, fiindc zvonurile despre dezastre adaug totdeauna
nenorociri i mai mari. Ferm convin i c Iudeea era un morman de ruine, ei au crezut c pot pune lesne st pânire
pe o ar pustiit i depopulat , dând buzna în ea, dup ce mai înainte au sacrificat pe solii iudeilor, sosi i tocmai
atunci la ei4. V zând c solda ii erau îngrozi i de aceast invazie i demoraliza i de loviturile sor ii, care se ineau
lan , Herodes i-a adunat laolalt i s-a str duit s le redea puterea de a rezista prin urm toarele cuvinte:
4. „Mi se pare f r noim faptul c acum v l sa i atât de lesne domina i de spaim . S te sim i înfrico at de
nenorocirile pe care i le trimite soarta este în firea lucrurilor; dar a te l sa descump nit de un atac venit din
partea oamenilor denot lips de b rb ie. în ceea ce m prive te, nu m înfrico eaz deloc faptul c aceast
invazie du man survine dup cutremurul de p mânt; ba mai mult, socot c Dumnezeu a aruncat arabilor aceast
momeal , pentru ca ei s n v leasc asupra
- Calculat de la moartea lui Antigonos (n.t.).
3 Ruinat de cutremur, sediul sectei esenienilor din Qumran a r mas nelocuit în timpul domniei lungi a lui Herodes, p strând urmele
cutremurului (n.e.).
4
Ca ni te mesageri ai p cii (vezi Antichit i iudaice, XV, 5, 2) (n.t.).
78
noastr spre a- i primi pedeapsa. C ci n-au venit ei din prea mare încredere în armele i în bra ele lor,
sprijinindu-se mai mult pe calamit ile naturale ab tute întâmpl tor asupra noastr . Am gitoare este speran a
care se bizuie nu pe for ele proprii, ci pe nenorocirea altora. De altfel i nenorocirea ca i contrariul ei nu d inuie
mult printre oameni i lesne se constat c soarta se înclin de la una la alta. V pute i convinge de acest lucru
prin propriul vostru exemplu: dac am ob inut victoria în prima b t lie, am fost învin i în a doua de du manul pe
care este firesc s -1 învingem noi acum, când el se i vede biruitor. C ci încrederea excesiv îi face pe oameni
nechibzui i, pe când teama îi înva s fie prev z tori; a adar în ce m prive te, tocmai înfrico area voastr îmi
spore te curajul. C ci, atunci când în înfruntarea cu vr jma ul v-a i ar tat mai îndr zne i de cât se cuvenea i,
împotriva ordinelor mele, a i pornit orbe te la atac, Athenion a g sit momentul potrivit s v atrag în capcana
întins de el. De ast dat , ov iala i descurajarea voastr reprezint pentru mine garan ia victoriei. Este firesc
ca solda ii s aib asemenea st ri suflete ti pân când sose te ora b t liei, dar în toiul luptei trebuie s v
demonstra i vitejia i s dovedi i acestor hoarde p gâne c nici o nenorocire venit de la Dumnezeu sau
provocat de oameni nu poate s frâng curajul iudeilor atâta vreme cât mai au o f râm de via în ei i nici unul
nu îndur cu mâinile încruci ate ca s se fac st pân pe avu ia sa vreun arab pe care de atâtea ori a fost gata s -1
ia prizonier. Nu v l sa i cople i i de cl tinarea elementelor neînsufle ite i nu socoti i cutremurul de p mânt
drept semnul prevestitor al altor nenorociri. Fiindc tot ceea ce se întâmpl cu elementele se desf oar potrivit
legilor naturii i omul nu îndur o alt pagub în afar de cea adus de fenomenul propriu-zis. Desigur c ciuma
sau foametea sau cutremurul au anumite semne prevestitoare, dar nenorocirile î i au i ele m rimea lor strict
limitat . La urma urmei, cum ne-ar produce r zboiul, în cazul unei înfrângeri, o daun mai mare decât
cutremurul de p mânt? Dimpotriv , prevestirea mai sigur a înfrângerii sale viitoare o prime te, de fapt, inamicul
nostru, nu ca urmare a întâmpl rii sau a interven iei altcuiva: ne-a ucis f r mil solii de pace, în pofida tuturor
legilor umanit ii, iat victimele încoronate pe care le-au închinat lui Dumnezeu pentru norocoasa încheiere a
r zboiului! Dar nu va sc pa el de cel al c rui ochi vede totul i al c rui bra este neiert tor! Pedeapsa noastr îl va
lovi f r întârziere dac , amintindu-ne de eroismul str bunilor no tri, ne vom r zbuna pe cel care a înc lcat
lealitatea fa de legea pecetluit prin jur mânt. Haide i la lupt , nu pentru so iile, nici pentru copiii no tri, nici
pentru patria primejduit , ci pen-
79

tru r zbunarea asasin rii solilor no tri trimi i de noi! Ei vor fi coi duc torii luptei, mai destonici decât noi, cei ce
vie uim' Dac nu-mi ve i înc lca ordinele, eu însumi voi înfrunta primejdiile cel dintâi. ti i prea bine cât de
temut este curajul vostru dac nu-i ve i aduc daune printr-o temeritate pripit !"
5. Dup ce i-a îmb rb tat solda ii prin acest discurs i i-a v zut anima i de elan r zboinic, Herodes a adus o
jertf 5 lui Dumnezeu i, terminând ceremonialul divin, a trecut cu armata sa Iordanul. Tab ra i-a instalat-o lâng
Philadelphia, în apropierea du manilor s i. El i-a supus h r uielilor, ca s pun st pânire pe o fort rea situat
între cele dou tabere, dorin a lui fiind s atace cât mai repede; de altfel, i adversarii trimiseser înainte un
deta ament ca s cucereasca bastionul. Trupele regelui au respins numaidecât deta amentul i au cucerit colina
fortificat . Zilnic, Herodes î i scotea oastea, o a eza în linie de lupt , provocându-i pe arabi. Dar întrucât nimeni
nu se aventura afar din tab r , c ci o fric cumplit îi cuprinsese pe to i, iar comandantul lor Elthemus înghe ase
de groaz la vederea mul imii adversarilor, Herodes a înaintat i a smuls ru ii palisadei lor. Constrân i astfel s
se apere, arabii au ie it la lupt în dezordine, | pedestra i i c l re i de-a valma. Ei erau superiori iudeilor ca
num r, dar nu i ca sete de lupt i, pierzându- i speran a de a ob ine victoria, s-au b tut i ei cu mult curaj.
6. Atâta timp cât au opus rezisten , ei n-au înregistrat pierderi mari; când îns i-au întors spatele, mul i dintre ei
au fost r pu i de iudei, mul i al ii au pierit c lca i în picioare de propriii lor compatrio i. Vreo 5000 au
pierit în v lm agul acela, ceilal i au sc pat, precipitându-se înapoia palisadelor. Acolo i-a împresurat Herodes i
i-a supus unui asediu: de i trebuia s -i ia cu asalt prin for a armelor, Herodes îi supunea mai întâi chinului setei,
c ci apa le lipsea. Pe solii lor, regele i-a primit cu un dispre suveran, cu toate c îi oferiser 50 de talan i, drept
pre al r scump r rii lor, s-a purtat i mai aspru cu ei. Deoarece setea îi chinuia din ce în ce mai amarnic, unii
ie eau în grupuri i se predau de bun voie iudeilor, astfel încât în cinci zile, peste 4000 au fost pu i în lan uri. în
a asea zi, restul mul imii a ie it disperat , gata de lupt . Herodes i-a înfruntat, omorând al i apte mii dintre ei.
Prin lovitura lui decisiv , Herodes s-a r zbunat pe arabi i le-a umilit arogan a, urcând atât de mult în stima lor
încât acest popor 1-a ales drept protectorul s u.
5
Aceast jertf sub cerul liber, amintind de ritualurile p gâne ale conduc torilor de o ti, se abate de la tradi ia iudaic , admi ând efectuarea
sacrificiilor doar în interiorul Templului din Ierusalim (n.e.).
80
CAPITOLUL XX
1. Curând îns dup aceea, 1-a îngrijorat nespus starea general a lucrurilor din pricina prieteniei sale cu
Antonius, dup victoria ob inut asupra sa de Caesar la Actium. Teama lui era mai mare decât ceea ce avea de
tolerat. Caesar socotea cu juste e c Antonius nu este înc învins cât vreme Herodes r mâne în strânse leg turi
cu el. Regele a hot rât s preîntâmpine primejdia care îl pândea; ca atare, a navigat pân la Rhodos, unde se afla
pe atunci Caesar. S-a prezentat în fa a acestuia f r diadem , cu îmbr c minte i inut de simplu cet ean, dar cu
noble e de rege. F r s îmbrobodeasc deloc adev rul, el i-a spus întocmai urm toarele: „Eu am fost numit de
Antonius rege al iudeilor i recunosc deschis c în toate cele întreprinse de Antonius i-am fost de un real folos. i
nu m sfiesc s - i spun c , f r nici o îndoial , m-ai fi aflat cu armele în mâini, al turi de el, dac eu n-a fi fost
în r zboi cu arabii. I-am procurat i a â i alia i câ i am avut la îndemân , i, în privin a cerealelor, i-am livrat mii
i mii de bani e, ba nici m car dup înfrângerea lui la Actium nu mi-am p r sit binef c torul. Neputând s -1
slujesc cu trupele mele, i-am devenit cel mai bun sfetnic, recomandându-i drept singura cale în m sur s -1
scoat din impasul greu în care se afla: moartea Cleopatrei. în cazul c se va fi descotorosit de aceast femeie, eu
îi f g duisem bani, ziduri care s -1 ad posteasc , o oaste i pe mine însumi ca tovar de arme în lupta împotriva
ta. Dar dragostea lui p tima pentru Cleopatra i Zeul care i-a d ruit domnia au f cut ca urechile lui Antonius
s r mân surde la spusele mele. învins am fost al turi de Antonius i, împ rt ind trista lui soart , mi-am depus
diadema regal . Am venit la tine punându-mi întreaga n dejde în statornicia mea i am convingerea c vei
cump ni nu cu cine anume, ci ce fel de prieten am fost!"
81
2. La toate acestea, Caesar a r spuns astfel: „P sfreaz - i cump tul i fii iar i rege în mai deplin siguran ca
înainte. C ci demn e ti s domne ti peste oameni mul i tu, care ai slujit prietenia cu atâta credin ! Cat s r mâi
fidel celor favoriza i de soart , fiindc eu îmi pun speran ele mele cele mai mari în noble ea de care dai dovad .
F r îndoial , bine a f cut Antonius c a ascultat mai mult de Cleopatra decât de tine, deoarece ai devenit al
nostru prin sminteala lui. Pe cât se pare, ai i împlinit deja o binefacere c ci, a a cum rezult din ceea ce mi-a
scris Ventidius, tu i-ai trimis ajutoare împotriva gladiatorilor1. Eu înt resc acum printr-un decret rangul t u de
rege i voi c uta ca i pe viitor s - i dau i alte dovezi ale bun voin ei mele ca s nu regre i dispari ia lui
Antonius"!
3. Dup ce i-a ar tat prin aceste vorbe sentimentele sale de prietenie i i-a pus regelui diadema, Caesar i-a
consfin it d rnicia printr-un decret în care aducea lui Herodes multe i m rinimoase elogii. Câ tigând mai întâi
favoarea împ ratului prin darurile oferite, Herodes i-a cerut s -1 gradeze pe Alexas, un prieten al lui Antonius,
care venise s -i cear iertare. Mânia a pus st pânire pe Caesar2, care a adus celui ocrotit de Herodes multe i
grele învinuiri, respingându-i cererea. Mai târziu, cu prilejul mar ului s u din Siria spre Egipt, el a fost primit de
Herodes cu cel mai mare fast de care poate fi în stare un rege i tot atunci în Ptolemais, la o parad militar , a
c l rit pentru prima oar al turi de el i în cinstea lui i a prietenilor s i a dat un osp ; dup aceea, a distribuit
pân i restului armatei toate cele trebuincioase unei mese îndestulate. De asemenea, el s-a îngrijit ca în
traversarea zonei aride pân la Pelusium, atât la ducere cât i la întoarcere, trupele s aib îmbel ugate provizii
de ap i s nu duc lips de nici un fel de merinde. Asta a f cut ca i Caesar însu i, i solda ii lui s fie de p rere
c regatul lui Herodes era prea mic în raport cu înlesnirile pe care le-a oferit armatei romane. A adar, atunci când
Caesar a sosit în Egipt, unde nu i-a mai g sit în via pe Cleopatra i pe Antonius, el nu numai c a ad ugat noi
onoruri la cele conferite anterior, ci a anexat regatului s u teritoriile pe care i le smulsese Cleopatra i în afara
acestora Gadara, Hippos i Samaria,
1
Ace ti gladiatori, pe care Antonius îi inea la Cyzicos, au încercat, dup înfrângerea st pânului lor, s p trund în Egipt, ca s vin în
ajutorul lui, cel care i-a oprit fiind Quintus Didius Ventidius, guvernatorul de aamci al Siriei (n.t.).
2
Ini ial un nume propriu, din a c rui form grecizat „Caisar" a derivat cuvântul german „Kaiser", el a devenit titlul autocratului roman.
Acest lucru se refer i la epitetul Augustus, acordat de Senat în anul 27 lui Octavianus (n.t.).
82
asijderea i dintre ora ele de pe rmul m rii Gaza, Anthedon, Ioppe si Turnul lui Straton. Pe deasupra, i-a mai
d ruit i o gard personal , alc tuit din 400 de gali, care mai înainte asiguraser paza Cleopatrei. Ceea ce 1-a
îndemnat pe Caesar s fac asemenea daruri mari n-a fost altceva decât nobila m rinimie a destinatarului lor.
4. Dup încheierea primei Ac iade3, Caesar a întregit regatul lui Herodes cu inutul numit Trachonitis, cu
învecinat Batanea, precum i Tara Auranitis4, având urm toarele motive: un anume Zenodorus, care luase în
arend domeniul lui Lysanias, nu înceta s a â e bandele de tâlhari din Trachonitis împotriva locuitorilor
Damascului. Ace tia i-au c utat salvarea la Varro, guvernatorul Siriei, i l-au rugat s -i vesteasc lui Caesar
nenorocirea ab tut asupra lor. Aflând care este situa ia lor, Caesar a dat ordinul ca bandele de tâlhari s fie
stârpite. Varro i-a trimis trupele sale i a cur at de bandi i acest domeniu, luându-1 din st pânirea lui
Zenodorus; mai târziu, Caesar 1-a d ruit lui Herodes, pentru ca, în viitor, inutul s nu mai fie cuib de tâlhari care
s amenin e iar i Damascul. Dup un interval de zece ani, când a venit din nou în aceast provincie, Caesar 1-a
numit chiar i guvernator al Siriei întregi, i guvernatorii din subordinea lui nu erau autoriza i s dea vreun ordin
f r s cear încuviin area lui. Dup moartea lui Zenodorus, el i-a atribuit tot teritoriul situat între Trachonitis i
Galileea. Dar ceea ce conta pentru Herodesmai mult decât favoarea asta era împrejurarea c devenise cel mai
drag prieten al lui Caesar dup Agrippa5 i totodat , al lui Agrippa, dup Caesar. Astfel, dup ce a atins culmea
norocului s u, i-a dezvoltat mai cu seam spiritul, schi ându- i m re ele-i planuri îndeosebi în direc ia operelor
evlavioase.
3 Perioada de patru ani dintre dou Jocuri ac iace, celebrate pe coasta din Epir, pentru celebrarea victoriei lui Octavianus asupra lui
Augustus la Actium. Prima Ac iad n-a durat decât trei ani (31-28 î. e.n.) (n.e.).
4 Trachon sau Trachonitis, bogat în pe teri unde se ascundeau ho ii, Batanea i Auranitis erau inuturi din Iordania apusean , fiind situate la
miaz zi de Damasc (n.e.).
5
Marcus Vipsanius Agrippa, ginerele lui Augustus (n.t.).
83
CAPITOLUL XXI

1. în cel de al cincisprezecelea1 an al domniei sale a restaurat i, de jur împrejur, a l rgit de dou ori teritoriul
Sanctuarului pe care 1-a înconjurat cu un zid trainic, pentru toate acestea f când cheltuieli uria e, de o
neîntrecut bog ie. Drept m rturie, st teau mai ales s lile cu coloane mari care d deau înconjur Templului,
precum i fort rea a megie din partea de miaz noapte. S lile au fost în l ate din temelii, fort rea a fiind
reconstruit cu cheltuieli mari, încât nu era cu nimic j mai prejos decât un palat regal; în cinstea lui Antonius, el
i-a dat denumirea de Antonia. Propriul s u palat regal i 1-a construit în j partea de sus a ora ului; acesta era
alc tuit din dou cl diri m re e i j splendide, nici m car Templul neputându-se asemui cu ele, iar nu- 1 mele pe
care le-a dat îi amintea de prietenii s i de vaz : unul Caesareum, altul Agrippeum.
2. De altfel, el nu s-a m rginit s perpetueze amintirea i numele acelor b rba i doar prin cl diri, zelul s u
mergând pân la a-i onora cu '; ora e întregi. în Samaria, el a construit un ora înconjurat de un zid impresionant,
având o lungime de 20 de stadii: într-însul a instalat 6000 de locuitori, c rora le-a distribuit ogoare fertile; în
mijlocul proasp t întemeiatului ora a în l at un somptuos templu, împrejmuit de o incint de trei stadii i
jum tate, închinându-le lui Caesar. A denumit ora ul Sebaste2. Localnicilor le-a dat o constitu ie privilegiat .
3. Mai târziu, dup ce m rinimia lui Caesar s-a v dit prin d ruirea altui inut, Herodes a în l at i acolo un
templu din marmur alb , i anume la izvoarele fluviului Iordan: locul se cheam Paneion3. Aici se ridic un pisc
de o în l ime ame itoare, iar la poalele muntelui se afl o grot întunecoas , în interiorul c reia se
1
Potrivit Antichit ilor iudaice XV, 11,1: al 18-lea (n.t.).
2
In cinstea lui Sebastos (Augustus, în grece te) (n.t.).
3 Grot a lui Pan (în arab : Banias (n.e.).
84
casc o scobitur de o adâncime nem surat , plin ochi cu ap st tut , frânghia celui ce cufund plumbul, ca s
dea de fund, dovedindu-se insuficient de lung . Din temeliile de la exteriorul grotei â nesc ni te izvoare care,
dup p rerea unora, dau na tere Iordanului; dar despre asta vom vorbi mai pe larg altundeva. 4
4. Chiar i la Ierihon, între fort rea a Cypros5 i vechiul palat regal, regele a în l at cl diri mai ar toase i mai
primitoare, c rora le-a dat numele prietenilor s i (Caesar i Agrippa). într-un cuvânt, n-a existat un loc de seam
din regatul s u care s r mân f r dovezi ale cinstirii lui Caesar. i, dup ce propriul s u teritoriu a fost plin de
temple, a r spândit i în provincie semnele pream ririi lui Caesar, în l ând în numeroase ora e a a-numitele
Caesaree6.
5. Dintre ora ele maritime, el 1-a remarcat pe cel ce se numea Turnul lui Straton, aflat pe-atunci în paragin , dar
care, datorit pozi iei sale minunate, merita s primeasc roadele generozit ii sale; ca atare, 1-a recl dit pe de-a-
ntregul din pietre albe i 1-a împodobit cu str lucite palate, dovedind în cea mai înalt m sur înn scutul s u
sim al m re iei. De la Dora la Ioppe, fa de care ora ul este situat la o distan egal , litoralul era cu totul lipsit
de porturi încât cei ce pluteau de-a lungul coastei feniciene pân în Egipt trebuiau s navigheze în largul m rii
din pricina vântului de miaz zi7 care, chiar i la o adiere normal , prin izbirea lor de stânc , stârnea valuri atât de
înalte încât, revenind învolburate, talazurile r v eau marea pân h t departe. Dar regele a biruit natura prin
cheltuieli mari i ambi ie, construind un port mai mare ca Pireul8, care în scobiturile lui avea locuri de ancorare
cu ap adânc .
6. Cu toate c locurile i se împotriveau, regele a înfruntat, totu i, dificult i întâmpinate cu atâta dârzenie încât
construc ia trainic a putut s reziste la loviturile valurilor, frumuse ea ei netr dând deloc uria a trud depusa
pentru înf ptuirea operei. A stabilit mai întâi m rimea portului dup dimensiunile pomenite deja, el a pr v lit
apoi în mare la o adâncime de dou zeci de co i9 imense blocuri de piatr , majoritatea lor m surând 50 de picioare
în lungime, 9 picioare în în l ime i 10 picioare în l ime, unele chiar i mai mult. Dup ce
4
Vezi mai departe Cartea a treia, cap. X,paragr. 7, (n.t.).
5
Probabil cea men ionat în capitolul IX (n.e.).
6
Deci construc ii în l ate în cinstea lui Caesar (n.t.). 1 Mai exact de sud-vest (n.t.).
8
Portul ora ului Atena (n.t.).
9
Un cot iudaic reprezint aproximativ o jum tate de metru (n.t.).
85
blocurile au umplut astfel întreaga adâncime, el a în l at deasupra m riiJ un dig cu o l rgime de 200 de picioare,
o sut dintre ele fiind înfiptei în fa , anume pentru a frânge furia valurilor, de aici i denumirea dej Prokymfa
(Preval); ceea ce mai r mânea din dig a devenit suportul] zidului de piatr care se întindea de-a lungul portului.
Acesta era pre- i v zut cu turnuri seme e, cel mai important i mai frumos dintre elej fiind denumit Drusium,
dup fiul vitreg al lui Caesar, Drusus10.
7. Numeroase bol i slujeau drept ad post pentru navigatorii cor biilor intrate în rad i în dreptul acestor refugii
era o teras circu-J Iar oferind celor ce debarcau un spa iu larg pentru plimb ri. Intrarea în port era situat la
miaz noapte, deoarece pe meleagurile acelea] Boreas11 este vântul cel mai blând dintre toate. Pe ambele laturi
ale] intr rii se aflau trei statui uria e, ridicate pe coloane: cele situate înj stânga intr rii în port erau sus inute de
un turn masiv, iar cele din] partea dreapt , ad stau pe dou blocuri de piatr drepte i legate întrel ele, dep ind
în l imea turnului din fa a lor. Casele din vecin tatea! portului erau a ijderi din piatr alb i, la distan egal
una de alta,! str zile ora ului se îndreptau spre liman. Peste drum de intrarea în] port se în l a pe o colin un
templu al lui Caesar, nespus de frumos ij de mare. El ad postea o uria statuie a lui Caesar, cu nimic mai pre-1
jos decât cea a lui Zeus din Olympia, din care se inspirase, i o alt l statuie reprezentând Roma, dup modelul
Herei din Argos12. Herodesi a închinat ora ul provinciei, portul, marinarilor din partea locului, iar j gloria
ctitoriei întregi lui Caesar, chemând ora ul dup numele s u:jj Caesarea.
8. i celelalte construc ii: amfiteatrul, teatrul i pia a public — au fost demne de faima celui al c rui nume îl
purtau. Regele a institui* apoi i organizarea unor jocuri cincinale13, care s fie legate tot de numele lui Caesar.
Le-a inaugurat el însu i în cea de a 192-a Olym-1 piad 14, oferind premii foarte importante: în aceste jocuri, nu
numaii
1° Nero Claudius Drusus (39-9 î. e.n.) era fiul Liviei Drusilla dintr-o c s torie anterioar celei prin care ea devenise so ia lui Augustus (n.e.).
11
în tradi ia elin , Vântul de nord-est era renumit pentru asprimea lui, fiind cel ce aducea iarna i frigul dinspre Tracia, antiteza blândului
Zefir sudic (n.e.)
12
Textul men ioneaz celebra statuie uria din templul lui Zeus din Olympia, capodopera lui Fidias, i pe cea din templul Herei (Argolida).
Sanctuarul lui Herodes era consacrat lui Augustus i Romei (n.e.).
13
Care se repeta la cinci ani o dat (n.e.).
14 O Olympiad avea loc la un interval de patru ani. Num rarea Olympiadelor a început din anul 776 î.e.n. (n.t). Olympiad invocat de
Herodes corespunde anilor 12-8 î.e.n. (n.e.).
86
înving torii, ci i concuren ii clasa i pe locurile doi i trei au cunoscut m rinimia lui regal . A reconstruit de
asemenea Anthedonul, cetate maritim distrus în timpul r zboiului i a denumit-o Agrippeum15. i fa de
acela i Agrippa, bunul s u prieten, i-a ar tat nem rginitul s u devotament, poruncind s i se graveze numele pe
poarta unui templu în l at de el.
9. i-a v dit pietatea filial mai mult ca nimeni altul: spre a perpetua amintirea tat lui s u, alegând cea mai
frumoas câmpie16 a regatului s u, unde erau fluvii i pomi fructiferi din abunden , el a întemeiat un ora , c ruia
i-a dat numele de Antipatris. Mamei sale i-a dedicat o fort rea , ale c rei ziduri le-a în l at mai sus de Ierihon,
pe cât de puternic , pe atât de frumoas , denumind-o Cypron. Fratelui s u Phasael i-a închinat Turnul din
Ierusalim, care i-a primit numele, despre forma i minunata-i construc ie urmând s vorbesc ceva mai târziu17. A
numit Phasaelis i un alt ora fundat de el i situat în preajma unei v g uni, situat mai la miaz noapte de
Ierihon.
10. Dup ce a eternizat astfel amintirea rudelor i prietenilor s i, el s-a îngrijit i de propria-i posteritate, în l ând
pe mun ii dinspre Arabia o fort rea pe care a chemat-o dup numele s u, Herodeion. A numit la fel i colina în
forma unui sân de femeie, ridicat de mâinile oamenilor, la vreo 60 de stadii dep rtare de Ierusalim, împodobind-
o îns cu mai mult fast. Cre tetul colinei era încoronat cu turnuri rotunde, iar teritoriul împrejmuit de ziduri
fusese ocupat de palate atât de somptuoase, încât ele î i rev rsau str lucirea nu numai în interior, ci i prin pere ii
exteriori, prin crenelurile i acoperi urile lor, împodobite cu un lux f r margini. Cu cheltuieli uria e i de la
mare dep rtare, a adus ap în cantit i suficiente, construind i ni te sc ri cu dou sute de trepte de marmur de
un alb orbitor. Colina era loarte înalt , de i, f urit de mâna omului. La poalele colinei, el a ridicat alte palate,
destinate g zduirii suitei i a prietenilor, astfel încât întreaga a ezare avea înf i area de ora , cu toat m re ia
unui palat.
11. Dup ce a ispr vit atâtea construc ii, Herodes i-a ar tat regeasca-i d rnicie i fa de multe alte ora e
str ine. Astfel, a înzestrat Tripolis Damasc i Ptolemais cu gymnasii18, Byblos cu un zid de
15
Potrivit Antichit ilor iudaice, XIII, 13, 3, ea se chema Agrippias (n.t.).
16
Câmpia Saron (n.t.).
17
Vezi Cartea a Cincea, cap. IV, paragr. 3 (n.t.).
18
Locul public unde grecii tineri, f r nici un ve mânt pe ei, f ceau exerci iile '°r gymnastice, specifice palestrelor (n.e.).
87
ap rare, Berytus i Tyr cu exedre, portice, temple i pie e publice,» Sidon i Damasc cu teatre, Laodicea de lâng
mare19, cu un apeduct! Ascalon20 cu b i publice, fântâni costisitoare i, pe lâng acesteal colonade uimitoare prin
perfec iunea i dimensiunile lor; unor ora e le-a dat dumbr vi sfinte i paji ti înverzite; multe au primit de la elj
teritorii, de parc ar fi f cut parte din ara lui. Altora, de pild celoii din Cos, le-a f cut o dona ie prin care le
asigura pentru rolul de gym-j nasiarh21 ni te venituri fixe i anuale, scopul urm rit fiind perpetuarea acord rii
premiilor de concurs. A furnizat cereale tuturor ce aveau] mare nevoie de ele; rhodienilor le-a dat adesea i cu
diferite ocazia bani s - i reînzestreze flota i, atunci când templul închinat de ei lua Apolo Pythianul a fost
mistuit de un incendiu, Herodes 1-a recl dit pej cheltuiala lui, f cându-1 i mai frumos. Mai e nevoie s
pomenim! darurile pe care le-a f cut celor din Lycia i Samos precum i d rnicia' lui resim it în întreaga Ionie,
de fiecare popor, dup nevoile sale» Oare i Atena, i Lacedemona. Nicopolis sau Pergamon din Mysia nul sunt
ele pline de ofrandele lui Herodes? i strada principal a ora ului Antiohia din Siria, care era ocolit din pricina
murd riei sale, nu s-a îngrijit tot el s-o paveze cu marmur lefuit pe întreaga-i lungime dej 20 de stadii,
prev zând-o i cu un portic de aceea i lungime, drepjl pav z împotriva ploilor?
12. S-ar zice c aceste daruri priveau îndeosebi fiecare popor] c ruia îi fusese adresat; dar cel oferit de el
eleenilor reprezint uni cadou care a bucurat nu numai Grecia toat , ci i întreaga lume, ori-l unde a p truns
faima Jocurilor olympice. Când a v zut c acestea eraid pe cale de dispari ie din lipsa mijloacelor b ne ti, ultima
amintire al Greciei vechi fiind amenin at s piar , el a acceptat nu numai s fie membru al juriului22 pentru anul
olympic care a coincis cu c l toria! lui pe mare la Roma, ci chiar a i donat pentru viitorime anumitei sume de
bani, pentru a perpetua amintirea activit ii sale de judec tori de lupte atletice. N-a mai ispr vi niciodat
enumerarea scutirilor de] datorii i impozite, acordate de el: de pild , locuitorilor din Phasaelis i Balanea,
precum i or elelor de la grani Cilciei le-a redus!
19 Ora de pe litoralul M rii Mediterane, apar inând Siriei, el putea fi confundat ] cu omonimele sale din Mesopotamia, Frigia .a. (n.e.).
2
" Dup spusele lui Eusebius, Herodes a v zut lumina zilei la Ascalon (n.e.).
21
Cet ean bogat ales s suporte cheltuielile de între inere ale gymnasiilor, s ] pl teasc profesorii i s organizeze jocuri gymnice cu
prilejul s rb torilor. Aceasta costisitoare func ie onorific c zuse probabil în desuetudine (n.e.).
22
în original „agonothet" = organizator sau prezidentul Jocurilor (n.e.).
contribu iile anuale. Totu i, adesea, generozitatea lui a fost inut în frâu de teama de a nu stârni invidia sau de a
fi suspectat de inten ii ambi ionase, întrucât ora ele primeau de la el mai multe binefaceri decât de la propriii lor
conduc tori.
13. Prin exerci iile sale corporale, el se ridica la în l imea calit ilor lui spirituale; la vân toare i-a ar tat mereu
destoinicia, în ajutorul lui venind faptul c era un c l re iscusit. într-o singur zi, a vânat 40 de s lb ticiuni. ara
lui avea porci mistre i din abunden , înc i mai mul i cerbi i m gari s lbatici. Ca r zboinic, nu-1 întrecea
nimeni. Pân i la întrecerile gymnice mul i se temeau de el, v zând la ce distan arunca suli a i cât de bine
nimerea inta la tragerea cu arcul. La toate avantajele lui spirituale i corporale s-a ad ugat faptul c era norocos:
c ci rareori a suferit e ecuri în r zboaie, iar când a suferit înfrângeri, ele n-au fost din vina lui, ci se datorau fie
tr d rii, fie temerit ii trupelor sale.
î
89
CAPITOLUL XXII
1. Dar pentru succesele din via a public soarta 1-a f cut s pl teasc prin nepl cerile sale din sânul familiei, iar
de necazurile pe care le-a întâmpinat se f cea vinovat tocmai femeia nespus de drag lui. C ci dup ce a ajuns
la domnie, Herodes i-a p r sit so ia cu care se înso ise ca simplu particular, o femeie din Ierusalim cu numele de
j Doris, c s torindu-se cu Mariamme, copila lui Alexandru, fiul lui Aristobul: ea a devenit sursa dezbin rilor din
casa lui, înc de tim-j puriu, dar mai ales dup întoarcerea lui de la Roma. Mai întâi, spre a face hatârul copiilor
d rui i de Mariamme, el 1-a expulzat din ora pe I Antipader, fiul pe care îl avusese cu Doris, nepermi ându-i s
intre în cetate decât în zilele de s rb toare. L-a înl turat apoi pe Hyrcanosj| bunicul so iei sale, reîntors la el din
Par ia, b nuindu-1 de uneltiri rm-1 potriva sa: acesta fusese luat prizonier de Barzaphames atunci cândl invadase
Siria, îns consângenii lui de dincolo de Eufrat1 s-aua milostivit de el i l-au r scump rat. Dac ar fi ascultat
avertiz rile lof.J de a nu se întoarce la Herodes, el nu i-ar fi pierdut via a. Momeala 1 care i-a adus moartea a
fost c s toria nepoatei lui. încrez tor în'" aceast înrudire i, mai ales, mistuit de dorul de ar , el s-a reîntors. A
stârnit mânia lui Herodes nu pentru faptul c î i revendica tronul, cil pentru c acesta îi revenea conform legii.
2. Mariamme i-a d ruti lui Herodes cinci copii: dou fiice i trei fii. Dintre b ie i, mezinul a murit la Roma, unde
fusese trimis laj înv tur ; ceilal i doi, fiind mai mari ca el, au primit o educa ie princiar , datorit nobilei
origini a mamei lor precum i a faptului c se n scuser dup urcarea pe tron a tat lui lor. Dar ceea ce l-a
stimulat mai mult decât argumentele pomenite mai sus, a fost dragostea luij Herodes fa de Mariamme, care, de
la o zi la alta, îl mistuia i mai puternic, încât r mânea impasibil la certurile provocate de femeie
adorat . Dar cu cât mai mare era dragostea lui fa de ea, pe atât mai cumplit era i ura pe care i-o purta
Mariamme. întrucât îns aversiunea ei avea motive temeinice, bazate pe fapte i certitudinea c era iubit îi
garanta libertatea de a vorbi, i-a repro at deschis ceea ce f cuse bunicului Hyrcanos i fratelui ei Ionathan. Nici
pe ultimul nu-1 cru ase Herodes, cu toate c era înc adolescent: dup ce l-a numit Mare Preot la vârsta de 17
ani, l-a ucis imediat ce i-a ocupat func ia; i asta numai pentru c , înf i ându-se îmbr cat în ve minte sfinte, la
altar, în zi de s rb toare, mul imea l-a întâmpinat cu lacrimi în ochi2, în aceea i noapte, tân rul a i fost expediat
la Ierihon, unde ni te gali, potrivit ordinului primit de ei, l-au înecat într-o piscin .
3. De aceste fapte nelegiuite îl învinov ea Mariamme pe Herodes, adresând grele injurii atât sorei cât i
propriei sale mame. Datorit iubirii care îl subjugase, gura lui r mânea mereu închis . în schimb femeile au fost
cuprinse de-o indignare f r margini i, spre a stârni cât mai sigur mânia lui Herodes, ele au acuzat-o pe
Mariamme de adulter. Printre numeroase minciuni cu aparen de adev r scornite în sprijinul acestei afirma ii,
femeile au învinuit-o îndeosebi pe Mariamme c i-ar fi trimis portretul în Egipt, lui Antonius i, în adânca ei
depravare, transmi ându- i de departe farmecele sale unui notoriu afemeiat, desfrânat, oricând înclinat spre
brutalit i. Aceast tire, c zut ca un fulger, l-a tulburat adânc pe Herodes, mai ales c iubirea lui p tima îi
a â a gelozia, dar îl îngrijora deopotriv cruzimea Cleopatrei, din pricina c ruia i-au aflat sfâr itul i regele
Lysanias3 i Malchos arabul. C ci primejdia de care se temea el acum nu era numai perspectiva r pirii so iei sale,
ci i moartea ce-i pândea propria via .
4. Gata s plece la drum, Herodes i-a l sat so ia în grija lui Iosephus, so ul surorii sale Salomeea, care-i era om
de încredere i devotat prin înrudirea lor. Lui îi d duse în secret sarcina s-o omoare pe Mariamme dac Antonius
îl va ucide la rândul s u. Iosephus a dest inuit secretul, nu din rea-voin , ci din dorin a de-a ar ta so iei
dragostea ce i-o poart regele care nu vrea s se despart de ea nici Prin moarte. Când Herodes s-a întors acas
i, în timpul îmbr i rilor conjugale, a rostit multe jur minte de iubire i a asigurat-o c nici o temeie nu-i va lua
locul pe care îl ocup în inima lui, Mariamme i-a
1
Iudeii din Babilon (n.t.).
90
- înduio a i fiind de înf i area lui (n.t.).
3
Victim a tr d ri Cleopatrei, fiul lui Ptolemeu Menneu, tiranul din Chalkis în Liban i-a g sit moartea potrivit Antichit ilor iudaice, (XV,
4, 1) (n.e.).
91
r spuns în felul urm tor: „Fire te c i-ai dovedit marea ta dragoste fa de mine, prin tainicul ordin pe care l-ai
dat lui Iosephus ca eu s fiu ucis !"
5. Când i-a fost dat s aud taina dezv luit de gura ei, Herodes
nu s-a mai putut st pâni i, zicându- i c Iosephus nu i-ar fi tr dat orJ
dinul prin flec reala lui dac ea nu l-ar fi sedus, a s rit din pat furios
i a alergat prin palatul s u în sus i în jos. Folosind bunul prilej de a
calomnia, sora lui, Salomeea a înt rit între timp b nuielile sale privii
toare la Iosephus. Atunci, cu mintea r v it de o gelozie nestrunit j
Herodes a dat ordinul ca amândoi s fie executa i pe loc. Dar delirului
devastator i-a urmat numaidecât c in a i, de îndat ce furia s-a mal
potolit, dragostea a început s -1 înfl c reze din nou. Atât de puternica
era v paia dorului s u încât nici nu-i venea s cread c Mariammel
murise i, plin de mâhnire, îi vorbea de parc ar mai fi fost în via J
Apoi, cu trecerea timpului, i-a dat seama c o pierduse pentru totfl
deauna astfel c durerea lui Herodes a fost la fel de intens ca si
iubirea pe care i-o purtase pe când mai tr ia înc .
CAPITOLUL XXIII
1. Ura mamei a fost mo tenit de fiii ei iar, când ace tia î i aminteau de nelegiuirea tat lui lor, nu vedeau în el
decât un du man, convingere ap rut înc de pe când se aflau pentru studii la Roma i înt rit apoi mai mult
dup reîntoarcerea în Iudeea. Ajun i la vârsta însur torii, unul s-a c s torit cu fiica m tu ii lor Salomeea1, cea
care le învinuise mama, cel lalt cu fiica regelui Cappadociei, Arhelaos2, la ura lor ad ugându-se atunci
libertatea de-a o m rturisi slobod. Cutezan a lor a oferit calomniatorilor pretextul de-a bârfi, iar unii curteni i-au
i spus regelui tot mai f i c amândoi feciorii uneltesc împotriva lui i c ginerele lui Archelaos, contând pe
sprijinul socrului s u, se i preg tea s fug , ca s -1 acuze pe Herodes în fa a lui Caesar. înrâurit de aceste bârfe,
regele 1-a luat f r înconjur pe Antipater, fiul lui Doris, drept o pav z împotriva propriilor s i feciori, începând
s - i arate preferin ele prin felurite favoruri fa de el.
2. Cu aceast schimbare nu s-au împ cat deloc cei doi fra i: când au v zut c întâietatea o avea Antipater, fiul
unei femei de condi ie modest , cei ce se mândreau cu obâr ia lor princiar nu i-au mai putut st pâni indignarea,
ci i-au dat frâu liber mâniei la fiecare nou umilire a lor. Astfel c , de la o zi la alta, ei au c zut tot mai mult în
dizgra ia cur ii; între timp, Antipater î i d dea toat str dania prin aceea c î i m gulea p rintele cu mult
îndemânare, urzind diferite intrigi împotriva fra ilor s i pe seama c rora r spândea calomnii, unele singur, altele
cu concursul prietenilor apropia i, încât le-a retezat orice speran de a urca pe tron. C ci atât în testamentul lui
Herodes, cât i în ochii mul imii, era mo tenitorul oficial; el a i fost trimis la Caesar3 cu pompa i întreg alaiul,
a a c doar diadema îi mai lipsea ca s fie
1
Berenike (n.t). 2Glaphyra(n.t.). 3 Aceast c l torie la Roma a avut loc în anul 13, î. c. n. (n.e.).
92
93
rege. Treptat a devenit atât de influent încât a adus-o pe mama lui în patul conjugal al Mariammei; i, folosind
împotriva fra ilor s i vitregi dou soiuri de arme — a lingu irii i a def im rii — 1-a determinat pe rege s
pl nuiasc uciderea celor doi fii ai s i.
3. Oricum, Herodes 1-a dus cu sine pe Alexandru la Roma, unde 1-a acuzat în fa a lui Caesar c voia s - i
otr veasc propriul p rinte4. învinuitul a g sit, chiar i în aceast situa ie ingrat , amarnicul prilej de a- i
dezv lui nenorocirile i, dând peste un judec tor mai experimentat decât Antipater i mai în eleg tor decât
Herodes, a aruncat un' v l de umbr asupra gre elilor tat lui s u, cum se cuvine unui fiu, dar a pus în lumin
deplin lipsa de temeinicie a acuza iilor false. Dup ce a ar tat deopotriv nevinov ia fratelui s u, amenin at de
acelea i primejdii, el s-a plâns de viclenia lui Antipater i de discreditarea nemeritat în care a fost împins. De
mare folos i-au fost nu numai con tiin a lui curat , ci i for a cuvântului, c ci era un orator deosebit de iscusit.
Atunci când, în finalul discursului, a afirmat c p rintele poate s - i ucid fiii dac vinov ia lor este dovedit ,
to i cei de fa au fost mi ca i pân la lacrimi; i Caesar, adânc impresionat, a achitat acuza ii i a cerut lui
Herodes s se împace pe loc cu ei. Reconcilierea a fost aprobat cu condi ia ca feciorii s asculte întru totul pe
tat l lor i ca Herodes s decid singur pe care din ei îl va l sa mo tenitor.
4. Dup aceea, regele a plecat de la Roma spre cas , doar în aparen retr gându- i acuza iile aduse fiilor s i; în
realitate, f r s renun e definitiv la b nuielile lui. De fapt, era înso it de Antipater, autorul intrigilor, care,
temându-se de mediatorul reconcilierii, se sfia s - i arate f i du m nia lui. Când corabia lor a atins rmul
Ciliciei, ei au debarcat la Eleusa5, unde Archelaos i-a g zduit prietene te, mul umit de salvarea ginerelui s u i
foarte bucuros c p r ile au ajuns la împ care. El însu i scrisese din vreme prietenilor s i de la Roma s -1 ajute
pe Alexandru în privin a procesului. i-a condus apoi oaspe ii pân la Zephyrion6, dându-le daruri în valoare de
30 de talan i.
4
Potrivit Antichit ilor iudaice, XVI, 4, 1 .u., Herodes a luat cu el în Italia pe ambii s i fii, pe Alexandru i Aristobul i, potrivit aceleia i
surse (4,1), judecata a avut loc nu la Roma, ci la Aquilea (n.t).
5 Insuli lâng coasta cilician care slujea drept re edin pentru principii ca-ppadocieni în cea mai mare parte a anului (n.e.).
6 Numele a dou promontorii: unul între Soloi i Anchiale, altul situat lâng Calicadnos (azi capul Zafra) (n.e).
94
5. Reîntors la Ierusalim, Herodes a chemat poporul la o adunare, unde i-a prezentat tustrei feciorii i a f cut o
expunere a c l toriei sale, exprimându- i recuno tin fa de Dumnezeu i nu mai pu in fa de Caesar, care a
pus cap t dihoniei din casa lui i a dat fiilor s i ceva mai pre ios decât domnia, i anume împ ciuirea. în
continuare el a spus urm toarele: „M voi str dui s înt resc aceast concordie. C ci El a decis ca eu s fiu
unicul domnitor în ara mea i mi-a dat dreptul s -mi aleg singur mo tenitorul; m c l uzesc dup vrerea lui, a a
cum îmi cere propriul interes. Pe ace ti trei fii ai mei îi proclam acum regi i îl rog pe Dumnezeu s -mi
consfin easc alegerea, mai întâi El i mai apoi s-o face i i voi. C ci ceea ce îi îndrept e te s -mi fie urma i este
la unul vârsta, la ceilal i obâr ia lor nobil . Oricum, regatul are o întindere destul de mare, încât s ajung la mai
mul i prin i. Fiilor reuni i de Caesar i confirma i de tat l lor v cer s le da i cuvenitul respect f r s acorda i
vreunuia onoruri nedrepte sau exagerate, ci numai pe temeiul vârstei fiec ruia. C ci bucuria celui ce-a primit
cinstiri mai presus de vârsta lui nu ar fi mai mare decât durerea celui ce a fost desconsiderat. Voi hot rî eu
însumi rudele i prietenii1 care vor face parte din anturajul fiec rui prin : ace tia vor trebui s -mi garanteze c
deplina în elegere dintre fiii mei va fi men inut , întrucât eu tiu prea bine c atât certurile cât i discordiile sunt
pricinuite numai de intrigile urzite de curteni; dac îns sunt f r cusur, ei între in o atmosfer de afec iune
reciproc . Nu pretind numai de la ei ci i de la comandan ii din armata mea s - i caute reazemul lor de acum
doar în mine. Nu regalitatea în sine este cea pe care o transmit fiilor mei, ci numai onorurile ce le revin, pentru ca
ei s se bucure de desf t rile acesteia, în vreme ce eu voi duce, vrând nevrând poverile sale. Cump neasc
fiecare la vârsta, traiul pe care îl duc i evlavia mea: c ci nu sunt chiar atât de b trân încât s -mi pierd n dejdea
de-a mai tr i i nici atât de tributar pl cerilor care doboar îndeob te oamenii tineri; cât prive te divinitatea, cred
c m voi bucura de via lung , de vreme ce am venerat-o întotdeauna8. Cel ce va aduce servicii fiilor mei i
conteaz pe faptul c voi muri curând va fi tras la r spundere de mine pentru aceasta. Nu pentru c a fi gelos pe
ni te f pturi z mislite de mine m împotrivesc ca ei s primeasc

7
La cur ile elenistice ale regilor seleucizi se foloseau asemenea titluri de „rude" i „prieteni", întâlnit mai înainte la persani (n.e.).
8 în privin a evlaviei sale, lucrurile nu erau în realitate atât de trandafirii, tot ceea ce a întreprins el slujind doar satisfacerii ambi iei i setei
sale de lux (n.t.).
95
onoruri prea mari ci pentru c tiu c lingu irea aceasta înseamn pen-j tru tineri un imbold spre temeritate. De
aceea, dac to i cei ce intr în leg tur cu ei vor pricepe faptul c numai cei ce sunt de bun credin pot primi
r splat din partea mea, pe când cei ce provoac zâzanie n-' au de a teptat vreo recompens pentru r utatea lor
nici m car din partea celor m guli i de ei, socot c supu ii îmi vor cunoa te mai bine interesul, de fapt unul i
acela i cu al fiilor mei. C ci este spre folosul lor ca eu s de in puterea a a cum este spre folosul meu ca ei s
convie uiasc pa nic. A adar voi, fiii mei dragi, gândi i-v mai întâi la sacrele leg turi ale naturii, care pân i la
animalele s lbatice garan-J teaz iubirea statornic , mai apoi la Caesar, care a realizat împ carea dintre noi i, în
al treilea rând, la mine, cel ce v implor , când an putea s v i porunceasc : ave i-v ca fra ii! V dau deci
ve minte! rege ti precum i o curte regal . îl rog pe Dumnezeu ca s fie ocrotii torul hot rârii mele atâta vreme
cât r mâne i uni i!" Dup rostiresB acestor vorbe, Herodes îmbr i a cu dragoste p rinteasc pe fiecare» dintre
fiii s i, împr tiind poporul, dintre care o parte se ruga pentru înf ptuirea spuselor sale, iar cealalt parte, avid
de nout i, se pre-| f cea c n-a auzit nimic.
CAPITOLUL XXIV
96
1. Dar când fra ii au plecat, vrajba i-a întov r it i, la desp r ire, suspiciunile reciproce erau mai rele decât
înainte: Alexandru i Aristobul erau mâhni i c i se recunoscuse lui Antipater întâietatea de vârst , iar Antipater
era la rândul lui invidios pe fra ii s i pentru c veneau imediat dup dânsul. Dar, întrucât era foarte iret din fire,
el a tiut s nu- i divulge tainele i, cu o perfidie mare, i-a ascuns ura fa de fra ii s i; iar ace tia, datorit
obâr iei lor nobile, aveau obiceiul s spun pe leau tot ce sim eau. Mul i î i d deau osteneala s -i a â e, dar i
mai mul i dintre prietenii lui Antipater s-au infiltrat în cercul lor, ca s -i spioneze din apropierea imediat . A a c
fiecare cuvânt rostit de Alexandru ajungea numaidecât la Antipater, i de la Antipater, amplificat cu adaosuri, la
urechea lui Herodes. Astfel, chiar i când f cea afirma ii nevinovate, tân rul nu era scutit de b nuieli i orice
spus a lui era deformat pentru a face loc calomniei vinovate. Dac era mai slobod la gur , pân i lucrurile
m runte c p tau propor ii uria e. Antipater î i trimitea mereu pe ascuns oamenii care s -1 a â e pe Alexandru
pentru ca minciuna s nu fie f r un oarecare suport real. Dac numai o f râm din ceea ce se colporta p rea ade-
v rat , cu atât mai mult era acceptat restul. Prietenii s i de n dejde erau fie de o discre ie înn scut , fie cump ra i
cu ajutorul darurilor, astfel încât ei nu divulgau nimic din ceea ce trebuia t inuit; nu gre eai prea mult dac
numeai via a lui Antipater un mister al infamiei. Prin mituire sau prin viclene m guliri cu care punea totul la
cale, el a f cut din cei afla i în direct leg tur cu Alexandru ni te tr d tori care transmiteau tot ce se vorbea ori
se întâmpla la curtea lui. înscenând minu ios orice detaliu, ca un bun actor, el î i deschidea cu dib cie c ile care
c l uzeau calomniile pân la urechile lui Herodes i l sa pe al ii s le r spândeasc în vreme ce el adopta masca
fratelui iubitor. Când sosea vreo veste defavorabil lui Alexandru, el tia s - i
97
joace bine rolul: Antipater lua mai întâi în derâdere cele transmise, ca mai apoi, treptat-treptat, s le fac
verosimile, stârnind astfel nemul umirea regelui. Totul trebuia s aduc a complot, spre a da impresia c
Alexandru pl nuie te asasinarea tat lui s u; nimic nu adeverea mai bine calomniile îndreptate împortiva lui
Alexandru decât apari ia lui Antipater în postura de ap r tor.
2. Toate acestea îl înt râtau pe Herodes i pe cât restrângea de la o zi la alta dragostea lui fa de tinerii prin i, pe
atât de mult o rev rsa numai asupra lui Antipater. Aceea i cotitur o f ceau i curtenii, unii • din proprie
ini iativ , al ii la comand , precum Ptolemeu1, cel mai bun prieten al regelui, fra ii lui2 i întreaga-i familie. C ci
Antipater însemna totul i, spre marea am r ciune a lui Alexandru, mai presus de toate era mama lui Antipater,
iar ea se ar ta mai rea decât o ma ter în sfaturile pe care le d dea doar împotriva prin ilor, urându-i j pe copiii
reginei mai mult decât pe ni te fii vitregi. Antipater era adu- ] lat de to i pentru str lucitele sale perspective, în
vreme ce fiecare i întorcea spatele celor doi fra i, potrivit ordinului regal, care interzicea I favori ilor s între in
rela ii cu ei sau s le acorde cea mai mic j importan . Nu numai prietenii afla i în interiorul regatului, ci i cei
din afara lui nu aveau de ce s fie speria i, c ci nici un alt rege nu mai primise de la Caesar dreptul acordat lui
Herodes de a cere extr darea I vreunuia dintre supu ii s i fugari, chiar i de c tre ora ele care nu se 1 aflau sub
autoritatea lui. Tinerii prin i erau str ni de învinuirile care li I se aduceau i, datorit ignoran ei, c deau tot mai
mult în mreaja aces- I tora, deoarece tat l lor nu le f cuse niciodat repro uri deschise. Pu in 1 câte pu in, ei i-au
dat seama de starea lucrurilor dup r ceala cu care I îi primea tat l lor i dup izbucnirile tot mai furioase
datorate unor I situa ii nepl cute. între timp, Antipater i-a f cut s devin ostili I prin ilor pe unchiul lor Pheroras,
ca i pe m tu a Salomeea, pe care o trata de parc ar fi fost so ia lui, între inând conversa ii foarte strânse i
a â ând-o împotriva lor. Du m nia ei era provocat de Glaphyra-3, ]
1
Acest ministru al lui Herodes este unul i acela i cu cel men ionat al turi de Sapphinius, prietenul s u din Rhodos (n.e.).
2
Mai corect ar fi „fratele", întrucât, dintre fra ii lui Herodes, unul singur mai era în via : Pheroras (n.t.).
3
Fiica lui Archelaos Sisines, ultimul rege al Cappadociei elenistice (36 î.e.n, — 17 e.n.). Regele macedonean omonim (Archelaos I) din
dinastia Argeazilor este un str bun al lui Alexandru cel Mare. Mama Glaphyrei provenea din casa regal armean (n.e.).
98
so ia lui Alexandru, care nu contenea s se laude cu obâr ia ei aleas , de unde decurgea c toate femeile de la
curte trebuiau s i se supun , întrucât din partea tat lui, se tr gea din Temenos4, iar din partea mamei, cobora din
Darius, fiul lui Hystaspes. Ea o batjocorea mereu pe sora lui Herodes pentru originea ei modest , precum i pe
so iile acestuia, sus inând c regele se c s torise cu ele pentru frumuse ea corporal , nicidecum pentru stirpea lor
nobil . într-adev r, Herodes avea numeroase so ii, fiindc datina str mo easc îng duia iudeilor s aib mai
multe neveste, iar regele î i g sea pl cerea în asta. Toate aceste femei îl urau pe Alexandru doar pentru trufia
Glaphyrei i pentru jignirile aduse de ea.
3. Dar i Aristobul i-a atras asupra lui mânia soacrei sale, Salomeea, i a a înfuriat deja de calomniile
Glaphyrei, c ci el repro a întruna so iei sale originea ei inferioar , plângându-se de faptul c el i-a luat de
nevast o femeie din popor, în vreme ce fratele s u se c s torise cu o fiic de rege: cu lacrimi în ochi, ea a
povestit toate acestea mamei sale, Salomeea, mai ad ug c cei din grupul lui Alexandru amenin c , dac ar
de ine ei puterea, mamele celorlal i fra i s-ar vedea trimise la r zboiul de esut, al turi de sclave, iar pe fra ii lor i-
ar face scribi ai satelor, anume ca s ia în derâdere educa ia pe care, chipurile, o primiser . Auzind una ca asta,
Salomeea n-a mai putut s - i st pâneasc mânia i i-a comunicat totul lui Herodes. Era o martor demn de toat
încrederea c ci vorbea deschis împotriva propriului ginere. La dezl n uirea furiei regale a contribuit o nou
calomnie: ajunsese la urechile regelui vestea c fiii Mariammei rostesc ades numele mamei lor cu lacrimi în ochi
i cu blesteme pe buze i de fiecare dat , când tat l lor d ruie câte o rochie de-a Mariammei uneia dintre tinerele
femei cu care Herodes s-a c s torit mai târziu, cuteaz s amenin e c , în locul hainelor rege ti, ele vor fi nevoite
s poarte ve mintele poc in ei esute din p r de capr .
4. Chiar dac atitudinea trufa a tinerilor stârnea nelini tea lui Herodes, acesta nu- i pierduse totu i n dejdea
c -i va aduce pe c i mai bune. I-a chemat a adar la el, c ci tocmai pleca într-o c l torie pe mare la Roma, i le-a
adresat niscaiva amenin ri, ca rege, precum i numeroase mustr ri, ca p rinte; i-a îndemnat s - i iubeasc fra ii,
promi ându-le iertarea gre elilor comise pân în prezent, dac se vor îndrepta în viitor. Amândoi au respins îns
învinuirile ce li s-au adus declarându-le palavre mincinoase i au promis s se dezvinov easc
4
Rege mitic din Argos (n.t.)- Trecea drept str mo ul lui Archelaos I (n.e.).
99
prin faptele lor. La rândul s u, regele ar trebui s pun cap t bârfelor i s nu mai fie atât de credul, întrucât se
vor g si totdeauna in i gata s le aduc învinuiri neîntemeiate, atâta vreme cât cineva le d crezare.
5. Prin asemenea cuvinte, ei i-au înduplecat lesne p rintele i astfel au îndep rtat într-adev r primejdia pentru
moment, dar î i priveau viitorul nu f r îngrijorare. C ci între timp ei aflaser c Salomeea îi du m ne te,
a ijderi unchiul lor Pheroras. Ambii erau influen i i primejdio i, mai ales Pheroras: acesta împ r ea cu Herodes
prerogativele regale, cu excep ia diademei, încasa 100 de talan i de pe urma propriet ilor sale i beneficia de
venitul întregului teritoriu de dincolo de Iordan, primit în dar de la fratele s u. Acesta îl numise Tetrarh5, cu
aprobarea lui Caesar i-1 socotise demn de o c s torie princiar , dându-i de nevast pe sora propriei sale so ii.
Dup moartea acesteia, Herodes î i logodise fratele cu fiica lui cea mai mare, asi-gurându-i o zestre de 300 de
talan i. Dar Pheroras, îndr gostit de o sclav , a refuzat s se c s toreasc cu prin esa. Mâniat de aceast fapt ,
Herodes i-a c s torit fiica cu unul dintre nepo ii s i6 care mai târziu a murit în r zboiul cu p r ii. Dup cât va
vreme, lui Herodes i-a trecut sup rarea, ar tându-se îng duitor cu boala lui de dragoste.
6. înc mai demult, pe când mai tr ia înc regina7, asupra lui Pheroras planase acuza ia unei tentative de otr vire
a regelui. Acum îns denun urile se strânseser cu nemiluita, astfel c , oricât de mult i-ar fi iubit fratele,
Herodes a fost nevoit s dea crezare zvonurilor, fiind cuprins de team . Dup ce a supus torturilor pe mul i dintre
cei suspecta i c tiu ceva, la sfâr it a venit i rândul prietenilor lui Pheroras. Dintre ace tia, n-a recunoscut
nimeni existen a vreunui | complot, s-a aflat îns c Pheroras se preg tea s fug la p r i, luându- i iubita cu el, i
c la proiectata lui fug uneltise Costobar8, so ul I Salomeei, cel cu care fusese c s torit de c tre rege, dup
executarea primului ei so 9, datorit adulterului. Nici m car Salomeea nu era scutit de acuza ii: fratele ei
Pheroras o învinuia c f cuse o învioal de
5 Numirea a avut loc în anul 20 î.e.n. (n.e.).
6
Unul dintre fiii lui Phasael (vezi Antichit i iudaice, XVI, 7, 3) (n.t.).
7
Aluzie la Mariamme, care, dup toate aparen ele, a fost singura dintre so iile lui Herodes distins cu acest titlu (n.t.).
8 Acest idumean va fi i el executat de c tre Herodes (25-24 î.e.n.) fiindc ad postise în casa lui ni te rude îndep rtate ale Ha moneilor
(n.e.).
9 Vezi Flavius Iosephus, Cartea întâi, cap. XXII, paragr. 4 i 5 (n.t.).
c s torie10 cu Syllaeus, care guverna Arabia în numele regelui s u Obaida, cel mai înver unat du man al lui
Herodes. De i toate acuza iile aduse de Pheroras au fost dovedite, ea a fost iertat i regele 1-a absolvit i pe
Pheroras de toate abaterile s vâr ite11.
7. Astfel furtuna care zgâl âia casa lui Herodes s-a adunat i s-a ab tut în întregime deasupra cre tetului lui
Alexandru. Regele avea trei eunuci pe care îi pre uia din cale-afar , dup cum reie ea din îndatoririle lor: unul
era îns rcinat s -i toarne vin în pahar, altul s -1 serveasc la mas , iar al treilea îl slujea la culcare, dormind în
odaia regelui. Alexandru i-a ademenit pe tustrei prin daruri bogate, f când din ei obiectul volupt ii sale. Cum a
aflat de isprava asta, Herodes i-a supus unei anchete chinuitoare pe tustrei: ei au recunoscut c avuseser rela ii
amoroase cu Alexandru, dar au dezv luit i felul cum au fost sedu i prin f g duieli i cum au fost în ela i de
Alexandru, care le-a spus c nu trebuie s mai spere nimic de la Herodes, mo neag f r ru ine, vopsindu- i p rul
numai pentru ca s par tân r. E spre interesul lor s in mai degrab la dânsul, care va mo teni tronul chiar i în
pofida voin ei tat lui s u i în scurt vreme se va r zbuna pe du manii s i, f cându- i ferici i prietenii i, înaintea
tuturor, pe ei în i i. Au mai ad ugat c de pe acum oamenii de vaz umbl dup favoarea lui Alexandru,
comandan ii de o ti i cei cu grade mari întâlnindu-se pe ascuns cu el.
8. Aceste dest inuiri l-au speriat pe Herodes atât de mult încât nici n-a cutezat pentru moment s le fac
cunoscute; a trimis în schimb, zi i noapte, spioni, cerându-le s -1 informeze despre tot ce se întâmpla i, oricine
îi d dea de b nuit, era trimis f r întârziere la moarte. Palatul era n p dit de o nelegiuire f r margini. Fiecare
scornea calomnii dictate de ura i du m ia lui i mul i erau cei ce abuzau de furia ucig toare a regelui în dauna
potrivnicilor proprii. Orice minciun era crezut imediat, iar pedepsele erau mai prompte decât acuza iile false.
Unul care de-abia devenise acuzator ajungea s fie imediat acuzat la rândul s u, fiind dus la execu ie împreun
cu cel condamnat din vina lui. Cercet rile am nun ite erau înl turate, c ci era vorba de grija regelui pentru
propria lui via . Atât de amarnic era îndârjirea lui încât nu mai vedea cu ochi buni nici pe cei mai presus de
orice vinov ie, purtându-se brutal chiar i cu prietenii
1° Potrivit Antichit ilor iudaice, XVI, 7, 6, aceast c s torie nu s-a perfectat deoarece Syllaeus a refuzat s treac la iudaism (n.t.).
l1 Vezi în special Antichit ile iudaice, XVI, 7, 3 — 7.6. Acuza ia adus aici lui Pheroras va fi tratat în urm torul capitol înc o dat , mai pe
larg (n.t.).
100
101
apropia i. Multora le-a interzis accesul în palat, iar pe cei pân la care mâna lui nu era în stare s ajung , c uta
s -i loveasc cu vorbe grele. Pentru a împov ra situa ia i a a dificil a lui Alexandru, Antipater i-a grupat
rudele într-o trup compact , împro cându- i adversarul cu toate calomniile posibile. Minciunile i intrigile
urzite de Antipater i de acoli ii s i ajunseser s -1 sperie pe rege în a a m sur încât i se ] p rea c -1 vede
mereu în fa a sa pe Alexandru cu sabia îndreptat împotriva lui. De aceea a ordonat grabnica arestare a lui
Alexandru, apoi a trecut la torturarea prietenilor s i. Cei mai mul i au murit f r s sufle o vorb nedictat de
con tiin a lor curat . Cei care, datorit torturilor, au recurs la minciuni, au sus inut c Alexandru împreun cu
fratele s u Aristobul pl nuiesc s curme via a regelui, a teptând doar prilejul de a-1 asasina la o vân toare,
pentru ca apoi s fug la Roma. Acestor m rturisiri neverosimile i smulse sub amenin area cu moartea, prin
torturi, regele le-a dat crezare, mângâindu-se singur cu | întemni area fiului s u, pe care n-o socotea drept o
m sur dreapt .

CAPITOLUL XXV
102

1. Când Alexandru a priceput c e cu neputin s schimbe convingerea tat lui s u, s-a decis s înfrunte
primejdia f i : a scris patru c r i îndreptate împotriva inamicilor s i, unde i-a recunoscut criminala tentativ de
atentat, dar a demascat complicitatea celor mai mul i dintre ei, îndeosebi a lui Pheroras i a Salomeei. Acesta s-a
strecurat noaptea în odaia lui de dormit, silindu-1 s se culce cu ea. C r ile sale pline de învinuiri aduse unor
persoane influente au înc put pe mâinile regelui. A venit degrab în Iudeea Archelaos, îngrijorat de soarta
ginerelui i a fiicei sale. El le-a adus un ajutor bine cump nit i, prin viclenia lui, a reu it s înl ture primejdioasa
mânie a regelui. De-abia sosit la Herodes, el i-a spus cu glas tare: „Unde este ginerele meu nelegiuit? Unde pot
s dau cu ochii de capul uciga ului de tat , ca s -1 zdrobesc cu mâinile mele? i fiicei mele o s -i h r zesc soarta
bunului ei so ; c ci, de i n-a participat la atentatul s u, ea s-a întinat prin leg tura ei matrimonial cu un astfel de
b rbat. M uime te r bdarea de care dai dovad tu, cel pândit de capcane, precum i faptul c Alexandru mai
tr ie te înc . Când am plecat din Cappadocia, s ajung degrab aici, mi s-a p rut firesc s -1 g sesc deja executat
pe Alexandru i, împreun cu tine, s-o trag la r spundere pe fiica mea, pe care i-am dat-o de so ie din respect fa
de rangul t u înalt. Acum va trebui s hot râm pentru amândoi. Iar dac tu te vei dovedi un p rinte prea inimos
pentru a- i pedepsi fiul care a urm rit s - i curme via a, va trebui s ne împrumut m unul altuia mâinile i întâiul
s preia furia celui de al doilea!"
2. Prin vacarmul cuvintelor sale, a reu it s câ tige încrederea regelui, cu toate c la început el s-a ar tat destul
de re inut. Herodes i-a dat lui Archelaos s citeasc c r ile scrise de Alexandru, par-curgându-le împreun
con inutul, spre a poposi atent la fiecare capitol în parte. De aceast ocazie s-a folosit pentru reu ita stratagemei
sale
103
Archelaos i, pu in câte pu in, a str mutat întreaga vin asupra persoanelor men ionate în carte, cu prec dere
asupra lui Pheroras. De îndat ce a constatat c regele îi d dea crezare, el a spus: „Trebuie s cercet m cu aten ie:
nu cumva tân rul este prada c zut în capcanele întinse de ace ti tic lo i, tu nefiind deloc prada râvnit de tân r?
C ci nu v d nici un motiv care l-ar fi mânat spre o crim atât de abject , deoarece el se bucura deja de onoruri
rege ti, sperând s devin mo tenitorul tronului, în afar de cazul când ar fi existat ni te indivizi gata s îndrume
spre r u nechibzuin a lui tinereasc . Mai apar i asemenea mi ei în stare s suceasc nu numai tinerilor capul, ci
chiar i vârstnicilor, ducând de râp atât familii pline de str lucire, cât i regate întregi"!
3. Aceste cuvânt ri l-au înduplecat pe Herodes i, pe m sur ce furia lui împotriva lui Alexandru sc dea treptat,
în aceea i m sur sporea indignarea lui împotriva lui Pheroras, c ci el era subiectul predilect al celor patru c r i.
Când Pheroras i-a dat seama de brusca schimbare a atitudinii regelui fa de el, precum i de puternica influen
exercitat de prietenia lui Archelaos, a conchis c nu se poate salva pe c i cinstite, recurgând la mijloace mai
pu in onorabile. F r a se mai sinchisi de Alexandru, el s-a dus s cear protec ia lui Archelaos. Acesta i-a
explicat c nu vede cum ar putea s cear îndurare pentru un om împov rat de acuza ii atât de grave, din cari
rezult limpede c a complotat împotriva regelui s u, fiind neîndoiel nic vinovat i de nenorocirile ab tute acum
asupra tân rului prin . Ce mult — a mai spus el — dac vrea s renun e la vicle uguri i la t g duirea faptelor, i
s recunoasc toate nelegiuirile care i se imput venind s cear iertare lui Herodes, cu deplin încredere în
dragoste; sa fr easc : în acest caz, el i-ar da toat osteneala s -1 ajute.
4. Pheroras a acceptat aceast propunere i, ca s inspire cât mai mult compasiune, i-a pus ve minte negre i cu
ochii sc lda i în lacrimi, s-a aruncat la picioarele lui Herodes, a a cum mai f cuse în atâtea rânduri; 1-a rugat s -
1 ierte, recunoscând c este un nelegiuit i c a f ptuit toate infamiile de care era învinuit, dar a deplâns r t cirea
min ii sale precum i nebunia pricinuit de dragostea lui pentru o femeie1. Dup ce 1-a f cut pe Pheroras s
devin i acuzator i martor împotriva propriei sale persoane, Archelaos a intervenit în favoarea lui i s-a str duit
s potoleasc mânia lui Herodes, slujindu-se de exemple oferite chiar de familia lui: i el a îndurat necazuri i
mai

mari provocate de fratele s u punând legile naturii mai presus de r zbunare. C ci la unele regate, ca i la oamenii
corpolen i exist mereu o excrescen gata s se inflameze datorit greut ii pe care o suport , dar ea nu trebuie
extirpat , ci tratat cu leacuri lini titoare.
5. Prin multe interven ii asem n toare, Archelaos a izbutit s -1 fac pe Herodes mai indulgent cu Pheroras: în
schimb el a persistat aparent în indignarea sa împotriva lui Alexandru i a spus chiar c vrea s-o despart pe fiica
sa de dânsul i s-o ia acas , mergând pân acolo încât 1-a silit pe Herodes s intervin în favoarea tân rului, i
s -1 roage s-o redea pe Glaphyra în c s torie lui Alexandru. Cu un aer de sinceritate deplin , Archelaos s-a
pref cut c -i îng duie s -i m rite fiica cu oricare alt b rbat în afar de Alexandru: c ci el dorea mai înainte de
toate s se men in rela iile dintre el i Herodes stabilite prin leg turi matrimoniale. Regele 1-a asigurat c - i va
primi fiul ca pe un dar al lui Archelaos dac va accepta s nu desfac aceast c s torie întrucât pe de o parte so ii
au deja copii împreun , pe de alt parte tân rul prin î i iube te foarte mult so ia: dac r mân împreun i de-
acum încolo, ea va fi pentru el leacul împotriva gre elilor deja comise; dac îns ea va fi smuls , atunci el ar
putea ajunge în culmea disper rii, c ci acolo unde sufletul este desf tat de bucurii casnice, impetuozitatea
tinereasc se domole te. Nu f r a opune rezisten , Archelaos s-a l sat în sfâr it înduplecat i s-a împ cat cu
Alexandru, împ când totodat i pe tân r cu p rintele s u. A mai ad ugat c , oricum, prin ul trebuie s plece la
Roma, ca s aib o întrevedere cu Caesar, c ruia el îi trimisese o scrisoare, relatându-i tot ce s-a întâmplat.
6. Astfel a izbutit stratagema prin care Archelaos i-a sc pat ginerele de primejdie i timpul r mas dup
împ care a fost umplut cu ospe e i vesele petreceri amicale. La plecarea lui Archelaos, Herodes i-a adus în dar
70 de talan i, un tron de aur încrustat cu pietre pre ioase, câ iva eunuci i o concubin ce se numea Pannychis; pe
prietenii din suita lui Archelaos i-a onorat a ijderea potrivit rangului lor. De asemenea, i rudele lui Herodes, la
porunca acestuia, i-au oferit bogate daruri lui Archelaos. Apoi el a fost înso it pân la Antiohia de c tre Herodes
si nobilii t rii.
1
Sclava men ionat în cap. XXIV, paragr. 5 (n.t.).
104
105
CAPITOLUL XXVI
1. Pu in mai târziu a poposit în Iudeea un b rbat mult mai iscusit în vicle uguri decât Archelaos, care nu numai
c a z d rnicit împ carea ob inut de el în favoarea lui Alexandru, dar a adus i sfâr itul prin ului. Era un
lecedemonian cu numele de Eurycles1, pe care l comia lui de bani îl f cuse s se infiltreze în regatul iudeu, c ci
Grecia nu mai putea s îndure mania lui de risip . Lui Herodes i-a adus ni te daruri extraordinare, ca momeal
pentru a ob ine ceea ce urm rea el s vâneze, primind în schimbul lor cadouri mult mai valoroase decât cele
aduse de el. F r a se mul umi cu aceste daruri curate, el socotea c trebuie s cumpere favoarea suveranului cu
pre ul sângelui v rsat. L-a prins în mrejele sale prin lingu eli, cuvinte bine ticluite i laude f arnice la adresa lui.
A întrez rit repede caracterul lui Herodes i, prin spusele sale f când totul ca s -i fie pe plac, a devenit unul din
prietenii lui cei mai apropia i: c ci i regele i to i curtenii lui ar tau bucuro i cea mai înalt considera ie
spartanului de dragul patriei sale2.
2. Când acest om a aflat metehnele casei regale, adic dihonia dintre fra i i atitudinea diferit a p rintelui lor
fa de fiecare în parte, Eurycles a acceptat mai întâi ospitalitatea lui Antipater, apoi a simulat amici ia lui fa
de Alexandru, f când s treac în chip mincinos drept un vechi tovar al lui Archelaos. Din aceste motive, el a
fost primit ca un prieten de n dejde pe care Alexandru l-a prezentat numaidecât fratelui s u Aristobul. Versat în
toate rolurile, reu ind s fie pe placul fiec ruia într-un anume fel, de preferin îns , el a fost mer-
1
C. Iulius Eurycles a luptat împotriva lui Antonius al turi de Caesar, care i-a încredin at cârmuirea Spartei sale natale (n.e.).
2
Iudeii au între inut în repetate rânduri leg turi de prietenie cu lacedemonienii (vezi Antichit i iudaice, XII, 4, 10, XIII, 5, 8 (n.t.).
106
cenarul lui Antipater i tr d torului lui Alexandru. Primului îi repro a faptul c , fiind cel mai vârstnic dintre
prin i, nu se sinchise te de cei care îi întind curse, ca s -i n ruie speran ele de domnie; celuilalt îi obiecta c , de i
este fiul unei regine i so ul unei fiice de rege, admite ca feciorul unei femei din popor s ajung mo tenitorul
tronului, mai ales c , datorit lui Archelaos, are spatele pe deplin asigurat. Deoarece Eurycles îl min ise c ar fi
prietenul lui Archelaos, tân rul prin l-a socotit drept sfetnic demn de încredere: a adar, f r nici un ocol, i-a
rev rsat la sânul lui ura ce i-o purta lui Antipater, spunându-i chiar c , de vreme ce i-a ucis mama, nu-i de mirare
ca Herodes, s -i despoaie fiii i de regatul care fusese al ei. Eurycles a întâmpinat aceste vorbe simulând mila i
regretul s u profund. Dup ce l-a ademenit cu perfidie i pe Aritobul s formuleze plângeri asem n toare,
prinzând în la pe cei doi fra i prin învinuiri aduse tat lui lor, el s-a gr bit s -i împ rt easc lui Antipater
secretele sale. A ad ugat de la sine o n scocit tire despre complotul urzit de cei doi fra i, urm rind uciderea
mi eleasc a tat lui lor i nu le mai r mânea decât s se n pusteasc asupra lui cu sabia tras din teac . Pentru
aceste dezv luiri el era r spl tit cu mari sume de bani i l-a l udat pe Antipater înaintea lui Herodes. în cele din
urm punând la cale f i , pentru a teptatul s u câ tig, pieirea lui Aristobul i Alexandru, le-a devenit acuzator în
fa a tat lui lor. Dup scurt vreme, s-a dus s -1 întâlneasc pe Herodes, c ruia i-a spus c vine s -i salveze via a
în schimbul binefacerilor de care s-a bucurat din partea lui, redându-i lumuna zilei pentru ospitalitatea acordat .
De mult vreme a fost ascu it sabia h r zit lui iar mâna dreapt a lui Alexandru este gata s -1 loveasc : el
însu i întârziase executarea loviturii, pref cându-se c se asociaz cu un tovar la complot. Alexandru i-a spus
c Herodes nu s-a mul umit s domneasc într-o ar care nu-i apar inea i, dup uciderea reginei, i-a pr dat
regatul, ci a ales ca mo tenitor al tronului pe un bastard, transmi ând blestematului de Antipater coroana bunicu-
lui lor. Va lua asupra lui r zbunarea umbrelor lui Hyrcanos i Mariamme; c ci nu se cuvine s preia domnia din
mâna unui asemenea tat f r v rsare de sânge. De fapt nu trecea nici o zi f r ca Alexandru s nu fie h r uit,
f r ca fiecare din vorbele rostite de el s nu fie r st lm cite: dac venea cumva vorba de originea aleas a altor
oameni, el era umilit f r motiv de Herodes care îi zicea: „Doar Alexandru este de vi nobil i de aceea î i
dispre uie te tat l pentru c se trage dintr-o familie de rând!" La vân toare, t cerea lui era interpretat drept o
ofens ; dac aduce altcuiva o laud , acela se credea
107
luat în derâdere. în orice ocazie îl repezea cu brutalitate Herodes, care era afectuos numai cu Antipater. De aceea
ar prefera s moar dac atentatul împotriva lui Herodes ar da gre ; dac tat l va muri asasinat, i el î i va c uta
salvarea, mai întâi la socrul s u Archelaos, unde va g si lesne refugiul, apoi la Caesar, care pân acum n-a
cunoscut adev ratul caracter al lui Herodes. De ast dat nu va mai sta în fa a lui Caesar, ca data trecut ,
tremurând la vederea tat lui s u i nu se va m rgini la acuza iile care i se aduc personal; ci mai întâi va scoate la
lumina zilei mizeria poporului c ruia impozitele i-au stors pân i m -duva din oase; apoi va ar ta în ce fel de
orgii i destr b l ri sunt risipi i banii p ta i cu sânge nevinovat, ce fel de oameni s-au îmbog it din avu ia
cet enilor i în ce scop i în favoarea cui erau oferite în dar ora e întregi; la urm va pune s se cerceteze trista
soart a bunicului3 i a mamei sale i va da în vileag toate f r delegile comise de cârmuirea actual , îndoindu-se
foarte mult c el va mai fi j atunci înfierat ca uciga de tat !
3. Dup ce a terminat s în ire monstruoase scorneli puse pe , seama lui Alexandru, Eurycles 1-a cople it cu
laude pe Antipater; el era singurul care î i iubea p rintele i doar datorit lui complotul nu avusese pentru acum
sor i de izbând . Herodes, care nu apucase s - ffl redobândeasc întregul calm de pe urma necazurilor anterioare,
a fostl cuprins de o furie cumplit . Atunci Antipater s-a folosit de ocazia '] prielnic i a n imit înc odat
acuzatori împotriva fra ilor s i, care au sus inut c ace tia au tainice întâlniri cu Iucundus i Tyrannus, doi S fo ti
ofi eri din cavaleria regal , care tocmai fuseser elibera i dini func ia lor datorit unor intrigi care au displ cut.
Aceste ve ti au sporit i mai mult indignarea lui Herodes care i-a supus pe amândoi! unor torturi. Ei n-au
recunoscut nimic din ceea ce li se imputa pe ne-« drept; dar a fost adus ca m rturie o scrisoare a lui Alexandru
c tre I comandantul fort re ii Alexandreion4, prin care îi cerea s -1 ad -1 posteasc în cetate împreun cu
fratele s u Aristobulos, dup ] asasinarea tat lui lor, punându-le la dispozi ie armele i celelalte mijloace de
ap rare. Alexandru a declarat c aceast scrisoare este plastografie realizat de Diophantos. Acest Diophantos
era secretar . regelui, lipsit de scrupule i abil în imitarea scrierii oricui; dovedindu-î c mai s vâr ise numeroase
asemenea falsific ri, el a fost executat i cele din urm pentru acest soi de delict. Când Herodes 1-a supus toi
3
în realitate, str bunicul, c ci Hyrcanos era bunicul mamei sale (n.e.).
4
Vezi Antichit i iudaice, XVI, IO, 4 (n.t.).
108
turilor i pe comandantul fort re ei, n-a reu it s smulg de la el nici o m rturisire privitoare la învinuirea care i
se aducea.
4. Dar, cu toate c dovezile culese erau ubrede, regele i-a pus feciorii sub supraveghere strict , f r s -i
înl n uiasc deocamdat . Dar pe Eurycles, care ab tuse pr p dul asupra casei sale i era n s-cocitorul odioasei
înscen ri, 1-a numit salvatorul i binef c torul s u, d ruindu-i 50 de talan i. F r s mai a tepte ca nelegiurirea
lui s ias la iveal , el a fugit în Cappadocia, unde a cutezat s sus in c îl împ case pe Herodes cu Alexandru,
ob inând astfel bani i de la Archelaos. Apoi a plecat în Grecia, unde i-a folosit avu ia agonisit prin necinste tot
pentru scopuri nelegiuite. Reclamat în dou rânduri la Caesar c stârnise r zmeri e în întreaga Ahaie i jefuise
cet ile, a fost în sfâr it trimis în exil. Astfel i-a isp it el f r delegile comise fa de Alexandru i Aristobul.
5. Merit s contrapunem atitudinii acestui spartant pe cea a lui Euarestos Cosianul 5. El era unul din cei mai
buni prieteni ai lui Alexandru, sosind în Iudeea cam în acela i timp cu Eurycles. Când regele 1-a anchetat cu
privire la nelegiuirile atribuite lui Alexandru de Eurycles, el a spus sub pecetea jur mântului c nu aflase nimic
din ceea ce se punea pe seama prin ilor. Dar aceast m rturie a lui Euarestos n-a ajutat cu nimic acestor
neferici i, c ci Herodes nu- i pleca urechea decât la zvonurile r ut cioase i, ca s te ia cumva în seam , trebuia
s cread în acelea i lucruri i s se înfurie împreun cu el.
5
Locuitor din insula Cos (n.t.). în lista preo ilor lui Apolo din Halasantt figureaz în anul 12 î.e.n. numele lui Gallus Iulius Euaretanus
(n.e.). ;.ij>/;,i vnr..: \ < .
109
CAPITOLUL XXVII
1. Cea care a a â at cruzimea lui Herodes împotriva fiilor s i a fost Salomeea. Ca s-o atrag în mreaja
primejdiilor care îl p teau pe cea care îi era soacr , i m tu , Aristobul i-a trimis o solie prin care o sf tuia s
fie cu ochii în patru: regele a pus la cale executarea ei pentru acuza iile care îi fuseser aduse de mai înainte,
anume c de dragul arabului Syllaeus, pe care tânjea s -1 ia de b rbat, i-a divulgat acestuia secretele regelui, care
îl socotea cel mai mare du man al s u. Acesta a fost ultimul vârtej care i-a înghi it definitiv pe tinerii încol i i de
furtun . Salomeea a fugit degrab la rege i i-a dat s citeasc avertismentul pe care tocmai îl primise. Pierzându-
i st pânirea de sine, Herodes a dat ordin ca fiii s i s fie pu i în lan uri i desp r i i unul de altul. Apoi a trimis
numaidecât pe tribunul militar Volumnius i pe curteanul s u Olympus pân la Caesar cu un raport scris despre
denun urile f cute. Ace tia au c l torit pe mare pân la Roma, unde au înmânat destinatarului scrisoarea regal ;
Caesar a fost cuprins de o sincer mil fa de prin i, dar a socotit c nu se cuvine s tirbeasc autoritatea
p rintelui asupra fiilor s i. El a r spuns printr-o scrisoare lui Herodes, pe care 1-a l sat st pân deplin asupra
casei sale, ad ugând totu i c ar fi în elept ca pentru cercetarea conspira iei s constituie un consiliu de judecat
alc tuit din rudele sale i din guvernatorii provinciali; dac se va dovedi vina lor, ei merit s moar , dac îns ei
au inten ionat numai s fug , trebuie s li se aplice o pedeaps mai blând .
2. Herodes i-a respectat îndrum rile i, ducându-se la Berytus1, ora ul recomandat de Caesar în acest scop, a
convocat acolo tribunalul. Potrivit indica iilor transmise prin scrisori de Caesar,
1 Colonia Iulia Augusta Felix Beritus, întemeiat de romani în anul 14 î.e.n. pe teritorul unui vechi ora cananean de pe coasta septentrional
a Feniciei, devenit centru important al administra iei imperiale (azi Beirut, Liban) (n.e.).
110
pre edin ia era de inut de guvernatorul Saturninus2 i lega ii pedanius împreun cu administratorul finan elor
Volumnius; apoi veneau la rând rudele i prietenii, printre care Salomeea i Pheroras, în sfâr it, to i nobilii din
Siria, cu excep ia regelui Archelaos: ca socru al lui Alexandru, el nu inspira încredere lui Herodes. Ca o m sur
de precau ie, regele nu i-a adus feciorii la proces, tiind prea bine c , numai prin înf i area lor, ar fi inspirat
mil tuturora, iar dac li se d dea i cuvântul s se apere, Alexandru ar fi spulberat u or acuza iile. Ei au fost
inu i sub paz strict în Platane, un sat din teritoriul sidonienilor.
3. Regele s-a ridicat i a vorbit cu înver unare împotriva fiilor s i, de parc ar fi fost de fa . Acuza ia privitoare
la planul lor de a-1 ucide a fost men ionat în treac t, deoarece el singur sim ea c ea nu st tea în picioare din
lips de probe; în schimb, a înf i at pe larg membrilor tribunalului dojenile jignitoare, batjocurile, insultele i
nenum ratele înjosiri pe care el le socotea mai greu de îndurat decât moartea. întrucât nimeni nu 1-a contrazis, s-
a v ic rit ca i cum el ar fi cel ce suport condamnarea chiar i în cazul când ar ob ine o amar victorie asupra
fiilor s i; dup aceea, a cerut p rerea fiec ruia în parte. Cel dintâi i-a spus p rerea Saturninus, care i-a
condamnat pe tinerii prin i, dar nu la pedeapsa cu moartea; c ci nu se cuvine ca el, tat l a trei feciori prezen i la
proces, s se pronun e pentru uciderea copiilor unui alt p rinte. De aceea i p rere au fost cei doi delega i ai s i,
exemplul lor fiind urmat de al ii. Volumnius a fost cel dintâi care a acceptat pedeapsa capital , iar cei care au
urmat la rând s-au pronun at pentru condamnarea la moarte a tienrilor, unii din slug rnicie, al ii din ura lor fa
de Herodes, nici unul îns din ur fa de acuza i. întreaga Sirie, ca i Iudeea, a teptau cu sufletul la gur dez-
nod mântul acestei tragedii. Dar nimeni nu credea c Herodes î i va împinge cruzimea chiar pân la executarea
fiilor s i. Totu i, el i-a târât pân la Tyrus, de unde a plecat cu o corabie pân la Caesarea, spre a cump ni cum s
le ia via a.
4. Un b trân soldat al regelui cu numele de Tiron avea un fiu care era prietenul cel mai de n dejde al lui
Alexandru, el însu i îndr gind mult pe cei doi prin i: cumplita sup rare pricinuit de condamnarea acestora 1-a
f cut s - i piard st pânirea de sine. Mai întâi a alergat la întâmplare, strigând c dreptatea a fost c lcat în pi-
2
C. Sentius Saturninus, guvernatorul Siriei între 9-6 î.e. n. (n.e.).
111
cioare, c adev rul a pierit, c natura a luat-o razna, iar lumea e plin de nedrept i, într-un cuvânt tot ceea ce
durerea poate inspira unui om pentru care via a nu mai are nici un rost. La sfâr it, a cutezat s se înf i eze
regelui i s -i spun urm toarele: „Mi se pare c cel mai r u dintre demoni a pus st pânire pe tine, tu care, în
dauna f pturilor demne s - i fie nespus de dragi, dai crezare celor mai mari nelegiui i, dac este adev rat c
Pheroras i Salomeea, condamna i de tine la moarte în atâtea rânduri, te-au convins cu calomniile lor la adresa
copiilor t i! Ei nu fac altceva decât s te lase f r urma ii legitimi, ca s nu le mai r mân decât Antipater, pe
care ei îl vor drept rege, spre a-1 mânui mai lesne dup placul lor. Ia aminte ca nu cumva moartea fra ilor s
atrag dup ea ura solda ilor t i: c ci în toat o tirea nu g se ti unul care s nu aib sincer mil de cei doi prin i;
iar câq prive te comandan ii, mul i î i exprim deschis nemul umirea lor!" Dup aceea, el a spus i numele celor
nemul umi i. Pe to i ace tia i-a arestat regele, împreun cu soldatul b trân i cu fiul s u.
5. între timp, unul dintre b rbierii cur ii, cu numele de TryphonJ cuprins de nu tiu ce nebunie trimis de zei, a
n v lit, învinuindu-sfjl singur, i a spus: „Acest Tiron a vrut s m conving i pe mine ca, ÎIM timpul
b rbieritului, s te ucid cu briciul meu, promi ându-mi în schimb o bogat r splat din partea lui Alexandru."
Auzind una cal asta, Herodes a supus torturilor pe Tiron, împreun cu fiul s u i cu b rbierul cur ii: primii doi au
t g duit totul i b rbierul n-a mai ad u« gat nimic. A adar Herodes a poruncit ca Tiron s fie torturat i mai j
crâncen. R zbit de mil , fiul a t g duit regelui c va m rturisi totufl dac îi va cru a via a tat lui s u. Când
Herodes i-a acceptat pro« punerea, el a spus c tat l s u a vrut s -1 omoare la instigarea lui Alexandru. Unii
pretind c el a scornit aceast minciun pentru a-1 sc pa pe tat l s u de torturi, al ii, c acesta era adev rul.
6. Herodes a convocat poporul la o adunare i i-a acuzat pe comandan i i pe Tiron, asmu ind mul imea
împotriva acestora: subJ loviturile de toiege i grindina de pietre aruncate asupra lor, ei aiifl murit pe loc o dat
cu b rbierul. Dar pe fiii s i i-a trimis la Sebaste3,1 ora situat nu departe de Caesareea i a poruncit ca ei s fie
sugruma i 1 acolo. Porunca a fost dus la îndeplinire numaidecât. Trupurile! neînsufle ite le-a adus în fort rea a
Alexandreion, ca s - i afle odihna» ve nic al turi de Alexandru, p rintele mamei lor. De acest sfâr ita cumplit
au avut parte Alexandru i Aristobul.
3
Samaria (n.t.).
112
CAPITOLUL XXVIII
1. Antipater era acum mo tenitorul de necontestat al tronului, dar ura poporului care ap sa asupra lui devenise
greu de suportat, deoarece se tia bine c el era cel ce urzise toate calomniile la adresa fra ilor s i. L-a cuprins
îns o fric f r margini când vedea cum cresc copiii victimelor sale. C ci de la Glaphyra, Alexandru a avut doi
feciori: Tigrane i Alexandru; iar Aristobul a avut de la Berenice, fata Salomeei, urm torii fii: Herodes, Agrippa
i Aristobul i urm toarele fiice: Herodiada i Mariamme. Dup executarea lui Alexandru, Herodes a trimis-o
pe Glaphyra înapoi în Cappadocia, împreun cu zestrea ei; în schimb pe Berenice, so ia lui Aristobul, a m ritat-o
cu fratele mamei lui Antipater1. Aceast c s torie a fost pus la cale de Antipater, ca s se împace cu Salomeea,
cu care era în du m nie. A c utat s -1 atrag de partea lui i pe Pheroras cu cadouri i alte aten ii, f când acela i
lucru i cu prietenii lui Caesar, c rora le trimitea importante sume de bani la Roma. La fel i pe to i cei ce f ceau
parte din suita lui Saturninus din Siria i-a împov rat de daruri. Totu i, cu cât oferea mai mult, cu atât era mai urât
fiindc se tia c d rnicia lui nu pleca din noble ea caracterului, risipa lui fiind dictat de fric . A a se f cea c
primitorii darurilor nu-i deveneau cu nimic mai binevoitori, iar cei ce nu se alegeau cu nimic de la el îl
du m neau cu atât mai mult. Totu i, d rnicia lui cre tea mereu de la o zi la alta, deoarece i-a dat seama c ,
infirmându-i propriile speran e, regele avea grij de copiii r ma i orfani i prin mila rev rsat asupra urma ilor
s i î i ar ta c in a pentru fiii uci i din ordinul lui.
2. într-o bun zi, Herodes i-a strâns laolalt rudele i prietenii, le-a înf i at copiii i, cu ochii sc lda i în
lacrimi, le-a zis urm toarele:
1
Theudion, fratele lui Doris (vezi Antichit ile iudaice, XVI, 4, 2, iar în prezenta lucrare cap. XXX, paragr. 5 (n.t.).
113
„Un demon r uvoitor mi-a smuls pe ta ii acestor vl stare, dar glasul nalurii i mila fa de ni te orfani m
îndeamn s -i iau sub obl duirea mea. Ca atare, îmi dau osteneala ca, întrucât am fost un p rinte atât de nefericit,
barem ca bunic s fiu mai milostiv i, dup moartea mea, las celor mai buni prieteni grija ocrotirii lor. Pe fiica ta,
Pheroras, o logodesc cu cel mai vârstnic dintre fra i, fiii lui! Alexandru, pentru ca tu s fii tutore al lui, prin
datoria ta de rud apropiat . Pe fiul t u, Antipater, îl logodesc cu fiica lui Arisobul, pen-' tru ca astfel s devii
tat l acestei orfane. în schimb, sora ei s -1 ia în] c s torie pe Herodes, fiul meu, având ca bunic din partea
mamei sale un Mare Preot. Deci s accepte deciziile mele oricine m iube te, nimeni s nu încerce s -mi încalce
hot rârile dac mi-e prieten adev rat. îl rog pe Dumnezeu s binecuvânteze aceste leg turi matrimoniale, Spre
binele rii i al urma ilor mei i s -mi priveasc copiii cu un ochi mai blând decât pe p rin ii lor".
3. înc din timpul rostirii acestor vorbe el a izbucnit în lacrimi, a unit între ele mâinile copiilor i, dup ce 1-a
îmbr i at pe fiecare în parte, a dizolvat adunarea. Dar Antipater a r mas din capul locului înm rmurit, sup rarea
care i se citea pe chip putând fi observat de to i cei de fa . A socotit c aten ia acordat de tat l s u orfanilor
însemna pr bu irea lui: c ci totul va fi iar i pus în cump n dac fiii lui Alexandru vor avea ca sprijinitori, în
afar de Archelaos, pe Pheroras, care era Tetrarh2. El î i d dea seama de ura pe care i-o purta poporul, plin de
mil fa de orfani, respectul cu care i-a înconjurat poporul, înc din timpul vie ii, pe fra ii s i i amintirea
frumoas pe care le-au p strat-o i dup moartea lor. Toate acestea l-au determinat s z d rniceasc logodnele cu
orice pre .
4. El a ezitat s recurg la vicle uguri ca s - i atrag favoarea \ tat lui s u deoarece îl tia iute la mânie i gata
oricând s intre la b nuieli. Dar i-a luat inima în din i i s-a înf i at regelui, rugându-1 s nu-i retrag
demnitatea de care 1-a socotit demn i s nu-i acorde doar de form numele de rege i s lase puterea pe mâinile
altora; c ci a a el nu va mai fi st pân pe situa ie dac , f r s mai inem seama de bunicul s u Archelaos, fiul lui
Alexandru mai avea ca socru pe Pheroras. De aceea 1-a implorat s schimbe proiectele sale matrimoniale,
întrucât familia regal era numeroas . De fapt, regele avea nou so ii i apte dintre ele îi d ruiser copii:
Antipater însu i provenea de
2
Tetrarhia lui se afla dincolo de Iordan (vezi cap. XXIV, paragr. 5) (n.t.).
114
la Doris, i Herodes de la Mariamme3, fiica Marelui Preot; Antipas i Archelaos4, de la samariteanca Malthake,
care îi d ruise i o fiic : Olympias, m ritat cu fiul fratelui s u, Iosephus; Herodes i Philippus, de la Cleopatra,
originar din Ierusalim; Phasael, de la Pallas. Regele mai avea i alte fiice: Roxana i Salomeea, prima de la
Phaedra, a doua de la Elpis. Dou dintre so iile sale nu avuseser copii, una var primar , cealalt , nepoata lui.
Mai erau apoi cele dou surori ale lui Alexandru i Aristobul, copilele Mariammei. Deoarece avea urma i atât de
mul i, Antipater îl rugase pe Herodes s schimbe planurile sale privitoare la logodne.
5. Regele s-a f cut foc i par când i-a dat seama de urâta lui comportare fa de orfani i, amintindu- i de
p rin ii lor uci i, s-a gândit c poate i ace tia c zuser prad calomniilor lui Antipater. De aceea, la început i-a
dat un lung r spuns furios, alungându-1 de lâng dânsul. Mai târziu îns , s-a l sat convins de lingu elile acestuia,
modificând proiectatele c s tori: pe fiica lui Aristobul a dat-o lui Antipater însu i, iar pe copila lui Pheroras,
fiului s u.
6. Lesne po i s deduci cât putere au avut lingu elile lui Antipater în aceast întâmplare v zând înfrângerea
suferit de Salomeea într-o situa ie asem n toare: de i era sora lui, i o convinsese pe so ia lui Caesar, Iulia 5, s
intervin pe lâng rege ca s-o lase s se c s toreasc cu arabul Syllaeus, Herodes s-a jurat c o va socoti du -
manul lui cel mai aprig, dac nu renun la cererea ei. în cele din urm , el a m ritat-o f r voia ei cu unul dintre
prietenii s i, Alexas. Pe una din fiicele sale a dat-o bunului s u amic, Alexas, iar pe cealalt a unit-o cu unchiul
lui Antipater din partea mamei. Dintre fetele pe care le-a avut cu Mariamme, pe una a nuntit-o cu Antipater, fiul
sorei sale6, iar pe cealalt 7, cu Phasael8, fiul fratelui s u.
3
Fiica Marelui Preot Simon nu trebuie confundat cu prima Mariamme, urma a Ha moneilor, executat din ordinul lui Herodes cel Mare, fiii
ei Alexandru i Aristobul având aceea i soart . Num rul se ridic astfel la zece în loc de nou (n.e.).
4 Succesorul lui Herodes cel Mare (n.t.).
^ So ia lui Augustus se numea în realitatea Livia i i s-a zis Iulia de-abia dup moartea lui Caesar, când a fost primit în familia Miilor (vezi
Tacitus, Analele, I, 8) (n.t.). Edi iile moderne evit anacronismul, optând pentru Livia în Cartea I (vezi cap. XXXII, paragr. 6) (n.e.).
6
Salampsio (vezi Antichit ile iudaice, XVIII, 5, 4) (n.t.).
7
Cypros (ibidem) (n.t.).
8
Feciorul defunctului s u frate Phasael (n.t.).
115
1

CAPITOLUL XXIX
1. Dup ce a spulberat astfel speran ele orfanilor i c s toriile înf ptuite potrivit intereselor sale, Antipater i-a
socotit propriile speran e bine înr d cinate; când îns la josnicia lui s-a ad ugat i siguran a de sine, a devenit de-
a dreptul insuportabil. Nesim indu-se în stare s destrame ura general care îl înconjura, a crezut c pentru a- i
garanta siguran a personal se cuvine s împr tie groaz în jurul s u. I-a venit în ajutor Pheroras, care vedea în
el pe viitorul rege. La curte se mai formase i o clic de femei care provoca noi tulbur ri. So ia lui Pheroras,
împreun cu mama i sora ei, la care s-a al turat i mama lui Antipater, au avut în palatul regal o comportare din
ce în ce mai arogant cutezând s insulte pân i pe cele dou fiice ale regelui. Aceasta le-a atras adânca
aversiune a lui Herodes. Dar în pofida urii suveranului, aceste femei le dominau pe celelalte; numai Salomeea se
împotrivea în elegerii lor, inându-1 la curent pe Herodes cu aceste întruniri, pe care le socotea d un toare
regatului. De îndat ce au prins de veste c sunt spionate i c Herodes era profund nemul umit de comportarea
lor, femeile au renun at la adun rile în v zul tuturor i la leg turile lor de prietenie, pref cându-se în auzul
regelui c între ele ar domni du m nia. La aceast mascarad a luat parte i Antipater, care zilnic îl jignea în
public pe Pheroras. Aveau, totu i, loc întrunii secrete i chefuri nocturne i faptul c erau supravegheate le
înt rea i mai mult coeziunea. Nici una din ac iunile lor nu r mânea str in d( Salomeea care denun a totul
regelui.
2. Atunci mânia care 1-a cuprins s-a rev rsat mai ales asupi so iei lui Pheroras, împotriva c reia se îndreptau
îndeosebi acuza iile Salomeei. A adar regele i-a strâns prietenii i rudele la o adunare, unde a adus femeii o
sumedenie de învinuiri, nu numai faptul c avut o comportare jignitoare fa de fiicele lui, ci i c i-a a â at p<
farizei împotriva lui, n imindu-i cu daruri b ne ti, iar prin b uturii*
116
sale magice, subjugase inima fratelui drag, s dind în ea du m nia fa de el. Apoi s-a întors c tre Pheroras,
spunându-i c trebuie s aleag una din dou : ori propriul frate, ori nevasta. Acesta i-a r spuns c mai degrab
renun la via decât s se despart de nevasta lui, astfel încât Herodes n-a tiut ce s fac i s-a adresat lui
Antipater, poruncindu-i s întrerup toate leg turile cu nevasta lui Pheroras, ca i cu Pheroras, inclusiv to i cei ce
fac parte din cercul lor. Antipater n-a înc lcat pe fa acest ordin, dar pe-ascuns petrecea nop i întregi împreun
cu indezirabilii. Temându-se totu i de supravegherea pe care o exercita Salomeea, prin mijlocirea prietenilor s i
din Italia a pus la cale o c l torie la Roma. Amicii ace tia i-au trimis o scrisoare potrivit c reia Antipater trebuia
s fie trimis la Caesar într-un timp cât mai apropiat. F r s mai z boveasc , Herodes 1-a i expediat împreun
cu o suit str lucit i mari sume de bani; cu acest prilej, i-a încredin at i testamentul s u, unde ca rege era
prev zut Antipater, succesorul s u urmând s fie Herodes, z mislit împreun cu Mariamme, fiica Marelui Preot.
3. în acela i timp a plutit pe mare pentru a ajunge la Roma i arabul Syllaeus, care pe de o parte înc lcase
ordinele primite de la Caesar1, iar pe de alt parte venea s pledeze împotriva Iu Antipater în acela i proces prin
care mai înainte îl târâse în judecat Nicolaos2. în afar de asta, el intrase într-un grav conflict cu propriul s u
rege, Aretas, asasinând pe mul i dintre prietenii acestuia, mai cu seam pe Soaemus, cel mai influent b rbat din
Petra. întrucât îl cump rase cu bani mul i pe Fabatus, administratorul local al vistieriei lui Caesar, Syllaeus a
crezut c se poate bizui pe el i împotriva lui Herodes. Dar cu darurile sale i mai bogate, Herodes 1-a f cut pe
Fabatus s -1 p r seasc pe Syllaeus i s treac de partea lui i, slujindu-se de el, a c utat s -1 constrâng pe
Syllaeus s - i pl teasc datoriile pe care prin porunca lui Caesar trebuia s i le restituie. Syllaeus nu numai c a
refuzat s pl teasc , dar 1-a i reclamat la Caesar pe Fabatus, învinuindu-l c el nu- i îndepline te func ia de
vistier în favoarea lui Caesar, ci în cea a lui Herodes. Afirma ia lui a stârnit mânia lui Fabatus, înc r sf at cu
mari favoruri de Herodes, încât el a tr dat se-
1
Privitor Ia aceste ordine ca i la ceea ce urmeaz , vezi Antichit ile iudaice, XVI, 10, 8 (n.t.).
- Nicolaos din Damasc, istoric i bun prieten al lui Herodes cel Mare, care 1-a ap rat pe rege înaintea lui Augustus, acuzându-1 de tr dare pe
Syllaeus. Acesta fusese condamnat la moarte dar, în prealabil trebuia s -i pl teasc ceea ce îi datora lui Herodes. De aceea nu acceptase el
c s toria surorii sale Salomeea cu Syllaeus (n.e.).
117
cretele lui Syllaeus, comunicând regelui c acesta îl cump rase cu bani pe Corinthus, care f cea parte din garda
lui de corp, i ca atare, 1-a sf tuit s -1 aresteze pe acest om. Herodes a inut seama de sfatul lui, deoarece
Corinthus, de i crescut în regatul s u, era de origine arab . Herodes 1-a arestat de îndat atât pe Corinthus, cât i
pe al i doi arabi care au fost g si i la el; un prieten al lui Syllaeus i un ef de trib. Supu i torturilor, amândoi au
recunoscut c l-au ademenit pe Corinthus cu sume uria e de bani, ca s -1 asasineze pe Herodes. Ei au fost
interoga i i de Satorninus, care guverna Siria, i apoi expedia i la Roma.
4. între timp, Herodes nu încetase deloc s -1 sileasc pe Pheroras s se despart de nevasta lui i, în pofida
faptului c avea atâtea motive s-o urasc , nu g sea nici un mijloc de a se r zbuna pe dânsa pân când, sup rarea
lui atingând culmea, împreun cu ea, i-a izgonit i I propriul frate de la curte. Pheroras a tratat cu indiferen
aceast jignire i s-a retras în Tetrarhia sa3; s-a jurat îns c exilul s u nu,se va termina decât o dat cu moartea
lui Herodes i c nu se va mai întoarce la curtea lui atâta timp cât el va mai fi în via . într-adev r, Pheroras nu s-
a mai dus la c p tâiul fratelui s u, când acesta z cea bolnav, cu toate c el îl ruga st ruitor s vin , ca s -i
încredin eze unele sarcini cu limb de moarte. Contrar îns tuturor a tept rilor, regele s-a îns n to it i i-a venit
rândul lui Pheroras s se îmboln veasc la scurt vreme dup aceea, Herodes ar tându-se mai îng duitor. El s-a
dus la fratele s u i 1-a îngrijit cu mult râvn . Dar întrucât n-a mai putut îndura suferin ele, dup câteva zile
Pheroras i-a dat ob tescul sfâr it. Cu toate c Herodes 1-a înconjurat cu dragostea lui pân în ultimele clipe, s-a
r spândit zvonul c el l-ar fi otr vit,! Oricum, Herodes a adus trupul neînsufle it pân la Ierusalim i a| proclamat
marele doliu în rândul întregului popor, acordând defunctului o înmormântare fastuoas . Acesta a fost sfâr itul
unuia dintre uciga ii lui Alexandru i Aristobul.

3
în inutul Palestinei, numit Peraea (n.e.).
118
CAPITOLUL XXX
1. începând o dat cu moartea lui Pheroras, isp irea pedepsei s-a ab tut apoi asupra lui Antipater, adev ratul
autor al nelegiuirilor. Câ iva dintre sclavii libera i ai r posatului au venit cu mâhnirea în ochi la rege i l-au
în tiin at c fratele s u murise otr vit. C ci so ia lui i-a servit o mâncare g tit foarte ciudat, dup care Pheroras a
c zut la pat numaidecât. Cu dou zile mai înainte, mama i sora nevestei lui sosiser din Arabia cu o femeie
priceput în leacuri vr jitore ti, ca s -i prepare lui Pheroras o b utur fermecat de dragoste: în locul acestei
licori, ea i-a administrat o otrav ucig toare, la instigarea lui Syllaeus, pe care îl cuno tea îndeaproape1.
2. Cuprins de diferite b nuieli chinuitoare, regele a supus torturilor nenum rate sclave, ba chiar i slujitoare
dezrobite. în timpul torturilor, una dintre ele a strigat: „Fie ca Domnul, care st pâne te Cerul i P mântul, s
pedepseasc pe adev rata vinovat de suferin ele noastre: mama lui Antipater"! De la acest punct de pornire,
regele i-a urmat drumul spre aflarea adev rului. Femeia torturat a dezv luit strânsa prietenie a mamei lui
Antipater cu Pheroras i femeile acestuia, întrunirile lor secrete, precum i felul cum, la întoarcerea lor de la
rege, Pheroras i Antipater au petrecut nop i întregi cu femeile, f r s accepte în prezen a lor nici un sclav i nici
o sclav . Aceasta a fost m rturisirea uneia dintre slujitoarele liberate din sclavie.
3. Apoi Herodes a supus torturilor i sclavele, pe fiecare în parte. Toate, laolalt , au f cut acelea i declara ii ca i
predecesoarele lor; de la acestea a mai reie it c între ei a existat o în elegere atunci când
1
Syllaeus, plecat între timp la Roma, nu putea fi amestecat în aceast crim decât indirect, prin procurarea otr vii fatale potrivnicului s u
(n.e.).
119
Antipater a plecat la Roma, iar Pheroras în Peraea. C ci în discu iile lor, ei i-au spus în repetate rânduri c , dup
Alexandru i Aristobul, Herodes se va dezlân ui împotriva lor i a so iilor lor. C ci nimeni nu poate conta pe
blânde ea unuia care n-a cru at pe Mariamme i pe copiii ei; de aceea, cel mai în elept lucru ar fi s fugi cât mai
departe de o asemenea fiar . Antipater se plânsese deseori mamei sale, spunându-i c el a i înc run it, pe când
tat l s u întinere te de la o zi la alta; probabil c el va i muri înainte de a apuca s domneasc aievea. Dar chiar
dac Herodes ar muri în cele din urm — i când se va întâmpla minunea asta? — scurt va fi bucuria în ceea ce
prive te descenden a lui: între timp vor cre te i capetele hydrei — copiii lui Alexandru i Aristobul. C ci
copiilor s i, propriu-i p rinte le-a retezat orice speran de viitor, întrucât pe nici unul nu 1-a desemnat ca urma
la tron, dup moartea lui2, ci pe Herodes, fiul Mariammei. în aceast privin mintea lui a luat-o razna ca la orice
b trân, dac î i închipuie c testamentul nu poate fi schimbat. C ci Herodes însu i va avea grij ca nici unul din
familia lui s nu-i supravie uiasc . Nici un p rinte nu i-a urât vreodat copiii mai mult decât Herodes, dar ura lui
fa de frate era i mai aprig . Nu de mult, i-a dat 100 de talan i doar ca s nu mai vorbeasc deloc cu Pheroras.
La întrebarea acestuia: „Ce r u i-am f cut noi?", Antipater i-a r spuns: „Fie ca, dup ce ne-a luat totul, s ne lase
despuia i, dar teferi! Dar este cu neputin s scapi de un asemenea monstru atât de sadic încât nu- i îng duie s -
i ar i deschis prietenie fa de cineva. Iat de ce ne întâlnim noi pe ascuns, dar curând ne vom putea întâlni f r
opreli ti dac prin curajul i bra ul nostru vom dovedi c suntem b rba i adev ra i!"
4. Acestea au fost declara iile femeilor torturate, care au ad ugat c Pheroras pl nuise s fug cu ele în Peraea.
Ceea ce 1-a f cut pe rege s dea crezare spuselor lor a fost men ionarea celor o sut de talan i: despre asta, el nu
discutase decât cu Antipater. Furia lui s-a dezl n uit mai întâi asupra mamei lui Antipater, Doris: i-a luat înapoi
toate bijuteriile, valorând nespus de mul i talan i, pe care i le d ruise, izgonind-o pentru a doua oar din palat. în
schimb, pe femeile k Pheroras le-a gra iat, poruncind ca s li se aline suferin ele îndurate în timpul
interogatoriilor. De acum, el era n ucit de fric , deci la cea ma mic b nuial clocotea de mânie i, pentru ca nu
cumva s -i scape ur. singur vinovat, supunea torturilor o sumedenie de nevinova i.
2
E vorba de Antipater însu i (nu de Herodes, care urma s moar mai înainte i a-i l sa mo tenire tronul Iudeii elenistice (n.t.).
5. A a a ajuns el la samariteanul Antipater, administratorul prin ului Antipater. Supus torturilor, acesta a
recunosut c , prin intermediul unui prieten de-al s u, numit Antiphilus, Antipater a ob int din Egipt o otrav
destinat pieirii tat lui s u; de la el a preluat-o Theudion, unchiul lui Antipater, care a transmis-o lui Pheroras.
Pe acesta 1-a îns rcinat Antipater s -i administreze licoarea ucig toare atunci când el se va afla deja la Roma,
ferit de orice b nuial . Pheroras a dat otrava, spre p strare, nevestei sale. Pe dânsa a chemat-o numaidecât regele,
poruncindu-i s -i aduc degrab obiectul care-i fusese încredin at. Ea a plecat, chipurile, pentru a aduce ceea ce i
s-a cerut. în realitate s-a aruncat de pe acoperi ul casei, ca s scape de ancheta i de tortura ordonat de rege. Prin
providen a divin , care urm rea pedepsirea lui Antipater, ea n-a c zut în cap, ci pe o alt parte a corpului,
sc pând astfel cu via . Dup ce a fost adus în fa a regelui, înc mole it din cauza c derii, acesta s-a îngrijit ca
ea s - i revin . A întrebat-o apoi de ce s-a aruncat de pe acoperi , jurându-i c , dac va spune adev rul, va fi
scutit de orice pedeaps ; dac îns îi va ascunde ceva, trupul ei va fi sfârtecat în timpul torturii, încât nu va mai
r mâne nimic din el spre a fi înmormântat.
6. Dup o scurt cump nire, femeia i-a spus urm toarele: „Ce rost mai are s -mi p strez taina acum când
Pheroras e mort? Doar ca s -1 ap r pe Antipater care a adus pieirea tuturora? Ascult , o, rege, i, împreun cu
tine, s m asculte Dumnezeu, martorul meu, care nu poate fi în elat, c eu spun adev rul! Când tu st teai cu
ochii în lacrimi în preajma muribundului t u frate Pheroras, el m-a chemat deoparte i mi-a zis: «Nevast , afl c
m-am în elat tare mult în privin a sentimentelor fratelui meu fa de mine; c ci eu l-am urât în vreme ce el m
iubea i am pl nuit s -1 omor pe acela care acum, cât n-am murit înc , se arat îndurerat de suferin a mea. îmi
primesc astfel cuvenita r splat pentru lipsa mea de iubire fr easc . Ti-am dat în p strare otrava preg tit pentru
el, pe care ne-a încredin at-o Antipater. Adu-mi-o aici i distruge-o imediat în fa a mea, ca nu cumva s iau duhul
r zbun rii cu mine în Hades3!» întocmai cum mi-a poruncit, i-am adus otrava, turnând cea mai mare parte din ea
pe foc, sub privirile lui, iar restul l-am p strat pentru mine, dac o s am surprize sau din team fa de tine!"
3
Sheol (locuin imaginar , Psalmii, 49, 15, groapa Nimicului, Iezechiel, 38, 17), unde umbrele duc o existen fantastic , ireal , pentru ca s
nu-1 mai a tepte pe Domnul (Psalmii, 6, 6), corespunde iadului, în contrast cu locul cunoa terii divine, h r zit celor buni, sufletelor
evlavioase — adic Paradisul; de-abia Biserica cre tin este cea care a scos limpede în eviden acest contrast (n.t.).
120
121
7. Dup rostirea acestor cuvinte, ea a scos cutiu a care mai con inea pu in otrav . Regele a mai anchetat pe
mama i pe fratele lui Antiphilus; ace tia au recunoscut c Antiphilus a adus din Egipt cutiu a cu otrav , primit
de la fratele s u, care este medic îa Alexandria. Spiritele lui Alexandru i Aristobul bântuiau palatul prin toate
ungherele în c utarea adev rului, aducând la lumin ascunse nelegiuiri acolo unde exista b nuiala cea mai mic .
Pân i Mariamme, fiica Marelui Preot, a fost demascat ca fiind la curent cu conspira ia, a a cum au recunoscut-
o far ii ei, supu i torturilor. Regele a f cut ca pentru p catul mamei s pl teasc fiul; 1-a ters din testament pe
fiul z mislit cu ea, Herodes, care fusese desemnat ca succesor la tron al lui Antipater.

CAPITOLUL XXXI

122
1. Dup aceea, a contribuit i un anume Bathyllos la furnizarea probelor acuzatoare, care adevereau f r putin
de t gad mâr avele inten ii ale lui Antipater. C ci el era un sclav liberat al acestuia i a venit având asupra lui o
alt otrav , alc tuit din venin de aspid i sucurile altor erpi, cu care Pheroras i so ia lui se înarmau împotriva
regelui, în cazul când prima otrav n-ar fi dat rezultatul scontat. Ca o întregire a planurilor uciga ului de tat ,
primise i sarcina de a aduce ni te scrisori confec ionate de Antipater pentru compromiterea unor fra i de-ai s i.
Era vorba de Archelaos i Philippus, fiii regelui care î i f ceau studiile la Roma, crescuser mari i aveau o fire
aleas . Pe ace ti tineri, care st teau în calea speran elor lui, inten iona s -i înl ture degrab Antipater. în acest
scop, pe de o parte, el a pl smuit ni te scrisori compromi toare, semnate, chipurile, de prietenii lor de la Roma,
pe de alt parte, i-a convins pe al ii, dup ce i-a cump rat cu bani, s trimit scrisori care ar tau c tinerii î i
def imau necontenit p rintele, deplângeau deschis soarta lui Alexandru i Aristobul, fiind foarte nemul umi i c
trebuiau s se întoarc acas . Tat l lor tocmai îi rechemase, fapt care îngrijorase în cel mai înalt grad pe
Antipater.
2. De fapt, chiar i înainte de plecare, pe când se mai afla în ludeea, Antipater ob inuse, cu ajutorul banilor, s i
se trimit asemenea scrisori din Roma, îndreptate împotriva lor; apoi, ca s nu atrag b nuieli asupra lui, se
ducea singur la propriul p rinte, ca s ia ap rarea fra ilor s i, sus inând uneori c cele men ionate în scrisori erau
minciuni curate, alteori, c se dovedeau ni te nechibzuin e ale tinere ii. întrucât la Roma el pl tise între timp cu
sume mari pe autorii scrisorilor împotriva fra ilor s i, a c utat s înl ture dovezile acestor cheltuieli, cump rând
anume ve minte scumpe, cuverturi pestri e, cupe de argint i de aur precum i felurite alte obiecte pre ioase, pen-
tru ca recompensele date pentru achitarea coresponden ei falsificate s
123
se piard în gr mada luxului risipitor. Pân la sfâr it, totalul cheltuielilor s-a ridicat la 200 de talan i, cea mai
mare parte a sumei fiind trecut în contul pl ilor pentru procesul împotriva lui Syllaeus. Acum când ie iser la
iveal toate nelegiuirile comise, i cele mari, i cele mici, când numeroase torturi dezv luiser atât de limpede
planul s u de a i suprima p rintele, iar din scrisori reie ise o nou tentativ de fratricid, nici unul dintre cei sosi i
la Roma nu i-a spus cât de proast este reputa ia sa în Iudeea, de i trecuser deja apte luni de când era stabilit
vinov ia i iminenta lui reîntoarcere: a a de r spândit era ura care îl înconjura de pretutindeni. Poate c umbra
fra ilor uci i astupa gura celor care ar fi avut inten ia s -1 pun la curent cu cele întâmplate. A a încât el a trimis
din Roma o scrisoare prin care î i vestea apropiata întoarcere acas , ar tând cu cât pomp se desp r ise el de
Caesar.
3. Regele ardea de ner bdare s pun mâna pe perfidul conspirator, nescutit de teama ca nu cumva s se ascund
în cazul când va fi aflat ceva, a a c i-a r spuns printr-o scrisoare f arnic , plin d bun voin , îndemnându-1
s - i zoreasc întoarcerea, c ci, dac se va gr bi, atunci i el va fi gata s anuleze plângerile împotriva mamei lui.
Antipater nu era str in de alungarea mamei sale din palat; mai înainte, el primise la Tarent o scrisoare cu vestea
mor ii lui Pheroras, fapt care 1-a întristat profund, unii întrez rind în acest doliu un ata ament sincer fa de
unchiul s u. în realitate, el era, pare-se, ab tut de e uarea complotului, lacrimile sale fiind v rsate nu pentru
Pheroras, ci pentru pierderea unui complice. Era îngrijorat în privin a faptelor acestuia, dac nu cumva a fost
descoperit otrava. Dup ce a primit în Cilicia scrisoarea tat lui s u, amintit mai înainte, s-a gr bit s - i con-
tinue c l toria. Când a debarcat în Celenderis, a fost fr mântat de situa ia grea a mamei sale, inima lui presim ind
soarta care îl a tepta i pe el. Cei mai pruden i dintre prietenii lui apropia i l-au sf tuit s nu se prezinte la rege
înainte de a cunoa te învinuirile aduse mamei sale; c ci ace tia se temeau s nu se reverse i asupra lui acuza iile
care i se aduceau. Cei mai pu in chibzui i i mai ner bd tori s - i revad patria, nesinchisindu-se de soarta lui
Antipater, îl îmboldeau s se zoreasc , spre a nu stârni, prin întârzierea lui, funestele b nuieli ale tat lui i
îndr zne ele calomnii ale potrivnicilor s i. C ci tot ce se urze te acum împotriva lui se datoreaz absen ei sale;
nu s-ar mai fi întreprins nimic în prezen a lui. N-ar avea noim ca, din pricina unor b nuieli nesigure, s piard
prilejul favorabil; mai bine s-ar arunca cât mai repede în bra ele tat lui s u, pentru a- i asigura coroana regal ,
care în lipsa lui ar putea s se clatine. Ascultând aceste sfaturi i, stimu-
124

lat de un demon r u, Antipater a str b tut marea i a debarcat în Limanul lui Augustus, la Caesarea.
4. Contrar a tept rilor sale, aici el s-a sim it singur i p r sit; to i îl ocoleau, nimeni nu cuteza s se apropie de el.
De i fusese dintot-deauna urât în egal m sur , acum nu se mai sfia nimeni s - i manifeste deschis aceast ur .
Mul i îl evitau din team fa de rege, c ci fiecare ora era împânzit de tiri rele despre el, care nici n-avea habar
în ce pericol se afla. Nimeni nu fusese condus cu mai mult pomp ca el, atunci când a plecat la Roma, dar
nimeni n-a avut parte la întoarcere de o primire mai înjositoare. începuse s adulmece nenorocirile care îl
pândeau acas , totu i, din iretenie, n-a l sat s se vad nimic i, oricât de însp imântat era el în sinea lui, se
str duia ca, în afar , s par cât mai încrez tor. Nu mai avea nici o ans s scape cu fuga i nici nu vedea vreo
posibilitate de a se desface din acest la . Nu tia nimic sigur despre întâmpl rile din palat, din pricina
amenin rilor proferate de Herodes. îi mai r m sese o ultim raz de speran , care s -1 îmb rb teze: poate c nu
s-a descoperit nimic i, dac s-a aflat câte ceva, poate c el va acoperi totul printr-o atitudine sfid toare sau prin
viclenie: o alt cale spre salvarea lui nu mai era.
5. înarmat cu aceste hot râri, el a intrat în palatul regal, neînso it îns de prietenii s i: la prima intrare, ei au fost
opri i cu vorbe de ocar . în interior, se afla, întâmpl tor, i guvernatorul Siriei, Varus1. Antipater s-a îndreptat
spre tat l s u i, cu o îndr zneal f r de pereche, s-a apropiat de el, ca s -1 îmbr i eze. Dar Herodes, oprin-du-
1 cu mâinile întinse i cu capul întors într-o parte, i-a spus: „Iat o isprav demn de un paricid: s vrea s m
îmbr i eze, atunci când îl apas atâtea vinov ii! Pleac din calea mea, om nelegiuit, i nu m atinge pân ce nu
te vei despov ra de vina ta. Te voi da pe mâna unui tribunal adev rat i a unui judec tor, în persoana lui Varus,
care a venit la momentul potrivit. Du-te de-aici i preg te te- i ap rarea pân mâine, fiindc doar acest termen i-
1 mai pot acorda pentru uneltirile tale!" Uluit, Antipater s-a retras, nemaiputând s r spund nimic. A primit de
îndat vizita mamei i a so iei2 sale, care i-au înf i at am nun it toate dovezile g site împotriva lui. Treptat, el
i-a g sit st pânirea de sine în a a fel încât a fost în stare s se gândeasc la pledoaria sa.
1 Publius Quintilius Varus (46 î.e.n-9 e.n.), favorit al lui Augustus, care 1-a numit guvernator al Siriei (6-4 î.e.n.), apoi al Germaniei (7 e. n.),
unde cheruscul Arminius 1-a atras într-o curs în p durea Teutoburg i i-a nimicit legiunile, silindu-1 s se sinucid
(n.e.).
2
Fiica lui Antigonos, precursorul lui Herodes, executat din ordinul lui Marcus Antonius (n.e.). .. ._, , ...,t(4 ,fla , _m;fn _,, fUUf. ^n ^..-^ .;3
..,..f.:,
125
CAPITOLUL XXXII
1. în ziua urm toare, regele i-a convocat rudele i prietenii la un consiliu de judecat , la care au fost pofti i i
amicii lui Antipater. El însu i împ r ea pre edin ia cu Varus i, la porunca lui, au fost adu i to i martorii, printre
ace tia aflându-se i câ iva sclavi ai mamei lui Antipater, de curând aresta i, care i-au prezentat o scrisoare
adresat fiului ei, cu urm torul con inut: „Deoarece tat l t u cunoa te toate cele puse la cale de tine, fere te-te s
te înf i ezi înaintea lui dac nu po i conta pe ajutorul lui Caesar". Dup ce ace ti sclavi au fosi audia i împreun
cu ceilal i martori, a intrat Antipater, s-a trântit cu fa a în jos la picioarele p rintelui s u i a spus: „Tat , te
implor s nu m condamni din capul locului, ci pleac - i f r nici o re inere urechile la ap rarea mea, c ci, cu
îng duin a ta, îmi voi dovedi nevinov ia'"!
2. Herodes s-a r stit la el s tac din gur i, îndreptându-se apdl spre Varus, a zis: „Nu m îndoiesc câtu i de
pu in c i tu, Varus, ca orice judec tor just, îl vei socoti pe Antipater un tic los f r speran de îndreptare.
Team mi-e, totu i, c îmi vei detesta soarta i c m vei g si demn de toate nenorocirile ab tute asupra mea,
fiindc am adus pe lume asemenea progenituri. Dar s-ar cuveni s m comp -1 time ti îns barem pentru faptul
c am fost p rintele cel mai iubitor al acestor fii atât de nelegiui i. Pe feciorii mei de mai înainte, înc de când
erau ni te copilandri, i-am socotit demni s -mi urmeze la domj nie, i nu numai c i-am educat la Roma cu
cheltuieli mari, ci am ob inut pentru ei prietenia lui Caesar, f cându-i s stârneasc gelozia altor regi. Dar am
aflat c ei unelteau s m ucid i de aceea au ire-buit s moar , mai ales pentru binele lui Antipater; lui, care era
tân l i mo tenitorul tronului meu, am vrut în primul rând s -i garantei siguran a. Dar aceast nes ioas fiar ,
punându-mi r bdarea la grea încercare, i-a dezl n uit asupra mea întreaga sa furie. Lui îns i s-a p rut c tr iesc
prea mult i, întrucât îmi tolera cu greu b trâne ea!
126
n-a vrut s ajung rege decât devenind un paricid. Merit cu prisosin aceast pedepas , eu, care am readus de la
ar un surghiunit i mi-am alungat fiii n scu i de o regin , spre a-1 numi pe el mo tenitor al tronului. îmi
recunosc deschis, Varus, r t cirea min ii mele. Singur i-am a â at pe ace ti fii împotriva mea, retezând speran ele
lor legitime în folosul lui Antipater. Ce favoare de care au beneficiat ei se poate asemui cu cele rev rsate din
bel ug asupra lui? Lui, c ruia, în via fiind, i-am transmis aproape întreaga putere? Cel pe care, în v zul tuturor,
l-am înscris ca unic mo tenitor al tronului; i-am acordat un venit de 50 de talan i, suportând din averea mea
personal alte subven ii cu nemiluita. De curând, când s-a îmbarcat s plece la Roma, i-am dat înc 300 de talan i
i, din întreaga familie, numai pe el am vrut s -1 recomand lui Caesar ca pe salvatorul tat lui s u. Ce nelegiuiri
au comis ace tia, care s se compare cu cea s vâr it de Antipater? Ce fel de dovezi s-au adus împotriva acestora
aidoma celei care îl stigmatizeaz pe el ca tr d tor? Totu i, paricidul a avut curajul s gl suiasc i trage speran a
c va mistifica iar i adev rul cu vicle ugurile sale. Ia aminte, deci, Varus! îl cunosc bine pe acest monstru i
prev d de pe-acum c se va înf ur în v lul adev rului i va v rsa lacrimi f arnice. El este cel ce m-a avertizat
atunci când Alexandru mai tr ia s nu-mi încredin ez trupul ori icui; el obi nuia mereu s m înso easc pân la
patul meu i cerceta pretutindeni, temându-se c în dormitor se ascundea un uciga : el era cel ce-mi supraveghea
somnul i se îngrijea de siguran a mea, cel ce m mângâia când oftam din greu dup feciorii mei r pu i de c l u
i urm rea ce sentimente aveau fa de mine fra ii lui afla i înc în via ; pe scurt, era pav za i garda mea de
corp. De câte ori îmi amintesc, o, Varus, ce mare iret este i cât de bine se preface de fiecare dat , nu-mi vine s
cred c mai tr iesc i m mir cum de am sc pat din mâinile unui tr d tor atât de experimentat. întrucât se pare c
un demon al r ului caut s semene pieirea în casa mea i a â împotriv -mi rudele cele mai dragi, nu-mi
r mâne decât s -mi deplâng soarta nemiloas i s -mi c inez singur tatea; dar nici unul din cei înseta i de
sângele meu nu va sc pa teaf r chiar dac se vor ivi dovezile de vinov ie gr ind împotriva tuturor copiilor mei!"
3. în timpul rostirii acestor cuvinte, emo ia profund 1-a împiedicat s continue, a a c regele a f cut semn lui
Nicolaos, unul dintre Prietenii lui, s prezinte rechizitoriul. Dar între timp, Antipater, care z cea întins la
picioarele tat lui s u, i-a ridicat capul i a zis cu glas tare: „Tu singur mi-ai rostit apologia, tat ! Cum a fi putut
deveni paricid eu, care am fost paznicul t u permanent, a a cum singur ai
127
recunoscut-o. Pietatea mea filial e denumit de tine minciun goal i pref c torie. Cum se face c eu,
multiscusitul în toate privin ele, am fost atât de n tâng încât s nu-mi dau seama c preg tirea unei asemenea
crime cu greu poate r mâne ascuns oamenilor, dar c este cu neputin ca ea s treac neobservat de
Judec torul ceresc, atotv z -torul i omniprezentul? Oare nu cunoscut-am eu sfâr itul fra ilor mei pe care
Dumnezeu i-a pedepsit atât de crunt pentru criminalele lor uneltiri împotriva ta? Ce-ar fi putut s m a â e pe
mine împotriva ta? Cumva dorin a de a domni? Dar eu eram, de fapt, regele! Teama c m ur ti pe mine? Nu
eram eu iubit de tine? M temeam cumva de al ii din pricina ta? Dar tocmai prin faptul c te p zeau pe tine inspi-
i rau team altora. Duceam lips de bani? Cine ar fi putut, mai mult decât mine, s cheltuiasc oricât poftea?
Dac m-a fi dovedit cel mai josnic dintre to i oamenii i a fi avut n ravuri de fiar s lbatic , doar atunci nu m-
a fi l sat înduplecat de binefacerile tale, tat ; c ci tu m-ai readus din surghiun, cum singur ai spus; m-ai preferat
tuturor celorlal i copii ai t i; m-ai numit rege înc din timpul vie ii tale i m-ai f cut s fiu invidiat, cople indu-
m cu mul imea favorurilor acordate. Ah, ce nefast a fost pentru mine aceast c l torie blestemat ! Câte
prilejuri de desf urare n-am dat eu i ce largi r gazuri n-am oferit celor ce complotau împotriva mea? Dar
pentru tine, tat , i în interesul t u personal, am întreprins aceast drume ie, pentru ca s -1 împiedic pe Syllaeus
s - i bat joc de b trâne ea ta. Roma este martorul dragostei mele p rinte ti, precum i ocrotitorul sor ii h r zite
întregului p mânt, Caesar, care m-a numit adesea Philopatem Prime te, tat , scrisoarea lui, mai demn de
încredere decât calomniile r spândite aici pe seama mea: ea este unica mea ap rare, ea dovede te dragostea ce i-
o port! Aminte te- i cu cât lehamite în suflet m-am îmbarcat pe corabie, deoarece tiam eu câte du m nii
mocnind împotriva mea se piteau în ar . Tu e ti, tat , cel ce, f r voia ta, m-ai sortit pieirii, silindu-m s plec,
spre a oferi invidiei r gazul de a m ponegri. Iat -m ajuns din nou aici, ca s aduc m rturie, iat -m din nou
aici, eu, paricidul care a str b tut m ri i ri, f r s p easc ceva. E o adeverire a nevinov iei mele, pentru
care nu- i cer s m iube ti. C ci în fa a lui Dumnezeu i a ta, tat , r mân un osândit. A a osândit cum sunt, te
rog s nu te încrezi în ni te m rturii f cute de al ii în timpul torturilor: dimpotriv , ad -mi focul, s m mistuie
pe
1 în elin „Iubitor-de-tat " — antiteza numelui anti-p rintesc, pe care îl merit pe deplin (n.e.).
128
mine. Instrumentele torturii s p trund în m runtaiele mele! Nu-mi cru a deloc trupul pâng rit, când îmi vei
auzi vaietele. C ci, de vreme ce sunt un paricid, nu se cuvine s mor f r a fi torturat!" întrucât vorbele lui
Antipater erau înso ite de strig te, plan ete i gemete, el a stârnit mila celor de fa , mai cu seam lui Varus;
singurul care n-a v rsat lacrimi din pricina mâniei sale a fost Herodes: tia el prea bine cât de îndrept ite erau
învinuirile!
4. La porunca regelui a luat cuvântul Nicolaos care a înf i at mai întâi iretenia lui Antipater prin multe
exemple i a destr mat mila inspirat de el celor din sal , trecând apoi la grave acuza ii la adresa lui: i se
atribuiau toate nelegiuirile care au avut loc în întregul regat, mai cu seam executarea celor doi fra i, moartea lor
datorându-se, dup p rerea lui, calomniilor sale. Apoi Nicolaos a sus inut c acum, Antipater unelte te chiar i
împotriva supravie uitorilor care ar putea periclita succesiunea lui la tron. Acela care a fost în stare s prepare
otrav pentru tat l s u, cum oare ar putea ov i s - i r pun fra ii! Dup ce a furnizat dovezile privitoare la
atentatul prin otr vire, pl nuit de Antipater, el a men ionat unul dup altul denun urile martorilor i, referitor la
Pheroras, s-a ar tat indignat de faptul c Antipater 1-a putut împinge la fratricid i, prin mituirea celor mai buni
prieteni ai regelui, a transformat palatul într-un cuib al nelegui ilor. A continuat un timp cu prezentarea altor
dovezi, terminându- i astfel rechizitoriul.
5. Când Varus 1-a întrebat ce are de zis în ap rarea lui, Antipater n-a spus decât atât: „Dumnezeu este martorul
nevinov iei mele", dup care a r mas întins la p mânt. Varus a poruncit s fie adus otrava i a administrat-o
unui prizonier, condamnat la moarte: dup ce a b ut-o, acesta a i c zut mort la podea. Varus a mai avut o
convorbire secret cu Herodes, a redactat pentru Caesar un raport despre desf urarea consiliului i a doua zi i-a
v zut de drum. Dar Herodes 1-a pus în lan uri pe Antipater, trimi ând o delega ie care s -i relateze lui Caesar
cele întâmplate.
6. Dup aceea, s-a descoperit c Antipater a urzit i pieirea Salomeei. Din Roma a sosit un slujitor al lui
Antiphilus, aducând o scrisoare de la o camerist a Liviei, ce se numea Acme: ea îi scrisese regelui c , în
coresponden a Liviei, descoperise ni te scrisori de-ale Salomeei, pe care i le transmitea pe-ascuns, din
devotament fa de dânsul. Scrisorile con ineau acerbe atacuri i grave acuza ii la adresa regelui. Antipater le
falsificase i o pl tise pe Acme, s expedieze scrisorile lui Herodes. Antipater a fost demascat printr-o scrisoare
adresat lui, unde Acme îi scria: „îndeplinindu- i dorin a, i-am scris
129
tat lui t u i i-am trimis scrisorile respective, i sunt sigur c , dup ce le va citi, regele n-o va mai l sa în via
pe sora lui. Dac lucrurile se vor desf ura conform a tept rilor, bine ar fi s nu dai uit rii promisiunile pe care
mi le-ai f cut."
7. La descoperirea acestei scrisori precum i a celor îndreptate împotriva Salomeei, regelui i-a venit ideea c
poate i scrisorile defavorabile lui Alexandru fuseser , de asemenea, false. L-a îndurerat pân în str fundul
sufletului faptul c pu in a lipsit ca el s devin uciga ul propriei sale surori din pricina lui Antipater. A adar s-a
hot rât s nu mai întârzie pedepsirea pentru toate mâr viile sale. Când îns a vrut s ia aspre m suri împotriva
lui Antipater, el a fost împiedicat de o boal grav . I-a scris totu i lui Caesar doar despre Acme i mincinoasele
ei uneltiri la adresa Salomeei. Apoi a cerut s i se aduc testamentul, l-a modificat i, l-a numit rege pe Antipas,
trecând peste fiii s i mai vârstnici Archelaos i Philippus, c ci i pe ace tia îi ponegrise Antipater. în afara
obiectelor de valoare, el i-a l sat 1000 de talan i lui Caesar, so iei sale, copiilor, prietenilor i sclavilor libera i de
el circa 500 de talan i; tuturor celorlal i le-a distribuit teritorii i sume de bani deloc neglijabile, dar pe sora lui a
onorat-o cu cele mai frumoase daruri. în aceste privin e i-a modificat Herodes testamentul s u.

130
CAPITOLUL XXXIII
1. Boala regelui s-a agravat din ce în ce mai mult, iar b trâne ea i grijile contribuiau la vl guirea lui: c ci el
avea aproape 70 de ani i necazurile pricinuite de copiii s i îl deprimaser în a a m sur încât, chiar dac s-ar fi
bucurat de o s n tate deplin , n-ar mai fi g sit nici o pl cere în existen a sa. Faptul c Antipater mai tr ia înc îi
sporea r ul iar el era ferm hot rât s -1 execute nu în treac t, ci dup îns n to irea lui.
2. Ca o întregire a nenorocirilor sale, a mai izbucnit i o revolt popular . în ora 1 tr iau doi c rturari, care
treceau drept foarte buni cunosc tori ai legilor str mo e ti i ca atare erau mult aprecia i de întregul popor: unul
era Iudas, fiul lui Seppheraios2, iar cel lalt Matthias, fiul lui Margalos3. Când ace ti b rba i explicau legile,
tineri nu pu ini la num r se adunau în jurul lor i în fiecare zi recrutau o adev rat oaste de oameni la o vârst
înc fraged . Când ei au aflat c regele este sec tuit de sup rare i boal , au r spândit în cercul lor de discipoli
consemnul c a sosit momentul potrivit s i se fac dreptate lui Dumnezeu prin distrugerea chipurilor cioplite,
care înc lcau datinele str bune. C ci era o nelegiuire s se a eze în templu statui, reprezent ri de animale sau alte
lucr ri având înf i area unor oameni în via . De fapt, Herodes a ezase deasupra por ii mari a Templului un
vultur de aur. C rturarii cereau tocmai îndep rtarea acestuia, spunând c , chiar dac ai de înfruntat primejdii,
este frumos s - i dai via a pentru cauza legii patriei tale. C ci sufletul celor ce mor în asemenea împrejur ri
devine nemuritor, având parte de 'fericirea ve nic ; în schimb, f pturile comune care nu i-au însu it
1 E vorba de Ierusalim (n.t.).
2
în Antichit ile iudaice, XVII, 6, 2, el se cheam Sariphaeus (n.t.).
3
în Antichit ile iudaice XVII, 6, 2: Margaloth (n.t).

131
în elepciunea necesar , în ignoran a lor se ata eaz de via i prefer s moar bolnavi în patul lor decât s piar
eroic.
3. Pe când mai rosteau aceste vorbe, s-a r spândit zvonul c regele e pe patul de moarte, astfel încât tinerii au
prins i mai mult curaj, s treac la împlinirea faptei lor. A adar la amiaz , în vreme ce mul imea ie ea i intra în
Templu, cu ajutorul unor frânghii trainice, au coborât de pe acoperi i cu lovituri de secure au pr v lit la p mânt
vulturul de aur. Numaidecât a fost anun at regescul comandant al Templului, care a sosit repede cu o escort
numeroas i a în f cat vreo patruzeci de tineri, târându-i în fa a regelui. Herodes i-a întrebat mai întâi dac ei
sunt cei care au cutezat s dea jos vulturul de aur: ace tia i-au recunoscut deschis fapta. întreba i apoi cine le-a
dat ordin, ei au r spuns: „Legea str mo ilor no tri". Când regele i-a mai întrebat i de ce sunt atât de voio i când
au moartea în fa a ochilor, tinerii i-au zis c pe lumea cealalt vor avea parte de fericirea suprem .
4. Cumplita mânie care 1-a cuprins pe rege i-a produs o ameliorare a bolii, f cându-1 s se duc la o întrunire
public 4. Acolo, în lungul s u discurs acuzator, i-a prezentat pe acei tineri ca profanatori ai Templului care, sub
pretextul ap r rii legilor str bune, ascundeau eluri mai ambi ioase, i a cerut pentru ei pedeapsa cuvenit
nelegiui ilor. Dar poporul s-a temut c prea mul i oameni vor fi implica i în urma denun urilor; de aceea, el a fost
rugat s pedepseasc numai pe instigatori, apoi pe cei prin i asupra faptei, ceilal i fiind îns feri i de mânia lui.
Regele s-a învoit cu mare greutate; a poruncit s fie ar i de vii numai tinerii care au coborât pe frânghii,
împreun cu c rturarii îndrum tori, iar pe ceilal i aresta i i-a dat pe mâna c l ilor s i, pentru executarea lor.
5. Ulterior, boala i-a cuprins întregul s u trup, producându-i dureri în diferitele lui p r i. De i febra nu era mare,
pe toat suprafa a pielii îl chinuia o insuportabil mânc rime: sim ea i neîntrerupte dureri în m runtaie.
Picioarele i se umflaser ca la bolnavii de dro-pic ; avea o inflama ie la abdomen, iar la organele genitale o
umfl tur plin de puroi i colc ind de viermi. De altfel, nu putea s respire decât în pozi ie dreapt , fiind torturat
de sufoc ri i crampe în toate m dularele. Ghicitorii sus ineau c boala era isp irea crimei s vâr ite prin
uciderea c rturarilor. De i avea de îndurat atâtea suferin e, inea cu îndârjire la via i, sperând s se
îns n to easc , f
4
Potrivit Antichit ilor iudaice XVII, 6, 3 ea a avut loc la Ierihon (n.t.).
132
era în c utarea unor c i de vindecare. Astfel Herodes a fost dus peste fluviul Iordan, spre a recurge la tratamentul
apelor termale de la Callirhoe5. Aceste izvoare se v rsau în Lacul de asfalt6, având ape atât de dulci, încât puteau
fi b ute. Acolo, t m duitorii au decis s -1 oblojeasc , cufundându-i întregul trup într-o baie cu ulei cald; dar în
cad el i-a pierdut cuno tin a, dându- i ochii peste cap, de parc ar fi murit. Strig tele scoase de servitorii s i
însp imânta i l-au readus cu greu la via i, pierzându- i atunci orice speran de vindecare, a poruncit s se
distribuie tuturor solda ilor câte 50 de drahme pentru fiecare, dând comandan ilor i prietenilor s i daruri mult
mai mari.
6. La întoarcere, când a sosit la Ierihon, fierea i-a pricinuit necazuri mari7 i, parc dornic s se r zboiasc cu
moartea, a pus la cale o fapt mâr av : a poruncit s fie strân i laolalt oamenii de vaz din Iudeea întreag ,
fiecare localitate în parte, închizându-i pe to i în a a-numitul Hipodrom8. Apoi a chemat la el pe sora lui
Salomeea, împreun cu so ul ei Alexas, i le-a zis urm toarele: „Eu tiu c moartea mea va fi pentru iudei un bun
prilej de s rb toare, dar eu am puterea s -i fac pe al ii s m jeleasc i astfel s am parte de o înmormântare
str lucitoare dac voi ve i executa ordinele mele: de îndat ce mi-am dat ultima suflare, l sa i ca oamenii inu i
sub paz s fie încercui i i m cel ri i de solda ii mei pentru ca întreaga Iudee, fiecare familie, s verse pentru
mine lacrimi silnice!"
7. Tocmai d dea aceste instruc iuni când de la ambasadorii lui, afla i la Roma, regele a primit scrisori care
anun au c Acme fusese executat din ordinul lui Caesar, iar Antipater era condamnat la moarte; se men iona
totu i, în scris, c , în cazul când tat l se arat mul umit cu trimiterea fiului în exil, Caesar îi d dezlegarea lui.
Atunci, pentru scurt vreme, Herodes i-a rec p tat cheful de via dar, întrucât nu mai era în stare s se
hr neasc i o tuse convulsiv îl chinuia peste m sur , el s-a decis s - i devanseze ceasul ales de destin. A luat
un m r i a cerut un cu it c ci el obi nuia, atunci când mânca fructe, s le taie singur în felii. S-a uitat apoi în
jurul s u, s vad dac se afla cineva prin apropiere, gata s -1 împiedice i i-a ridi-
5
Azi Zerka Ma'in, unde se afl izvoare termale sulfuroase, temperatura maxim atins de ele fiind de 61,5° C. Arabii folosesc i în prezent
aceste izvoare pentru b i i cur de ap medicinal (n.t.).
6 Azi Marea Moart (n.t.).
7
Probabil un icter negru, dar se pare c boala de care suferea Herodes, era fie o ciroz , fie un cancer la ficat (n.t.).
8 Stadion destinat curselor de cai (n.t.).
133
cat mâna dreapt , ca s se str pung singur. Dar a s rit imediat v rul s u Achiab i i-a în f cat bra ul,
împiedicând astfel sinuciderea. Numaidecât palatul a r sunat de plan ete, ca i cum regele ar fi murit aievea.
Vaietele au ajuns la urechile lui Antipater, care a prins din nou curaj i, nespus de vesel, i-a rugat paznicii ca, în
schimbul unei sume de bani, s -i scoat c tu ele i s -1 lase s fug . Comandantul g rzii nu numai c 1-a
refuzat, dar s-a i dus degrab pân la rege, semnalân-du-i tentativa de corup ie. Herodes a scos un strig t foarte
puternic, cum nu te-ai fi putut a tepta de la un om grav bolnav, trimi ându- i g rzile de corp s -1 ucid imediat
pe Antipater. Dup ce a poruncit s i se înmormânteze cadavrul în Hyrcania, i-a modificat iar i testamentul: 1-
a trecut ca mo tenitor al tronului s u pe Archelaos, fiul s u mai vârstnic, fratele lui Antipas, numindu-1 pe
Antipas însu i Tetrarh. 8. Doar cinci zile a supravie uit execu iei fiului s u Herodes, moartea lui survenind9 dup
o domnie care a durat 34 de ani de la preluarea puterii prin uciderea lui Antigonos i 37 de ani de la proclamarea
lui ca rege de c tre romani. Soarta 1-a favorizat în toate privin ele mai mult decât pe oricare altul el, care,
poporan simplu, s-a urcat pe tronul regal i, ocupându-1 mult vreme, 1-a transmis fiilor s i poporani; numai în
via a de familie a fost omul cel mai lipsit de noroc. F r s a tepte ca armata s afle de moartea lui, Salomeea s-a
dus împreun cu so ul ei ca s -i elibereze pe prizonierii sorti i pieirii potrivit ordinului dat de rege: ea le-a spus c
Herodes i-a schimbat între timp hot rârea, fiecare fiind trimis acas de el. Abia dup plecarea acestora, a
dezv luit solda ilor adev rul i i-a convocat la o adunare în amfiteatrul din Ierihon, împreun cu restul
locuitorilor ora ului. Acolo a ap rut i Ptolemeu, c ruia i se încredin ase inelul cu sigiliul regal, a spus c regele
a trecut în rândul preaferici ilor, a mângâiat poporul pentru pierderea suferit , citind apoi scrisoarea ultim , l sat
de Herodes solda ilor s i: el îi îndemna în repetate rânduri s r mân credincio i urma ilor s i. Dup citirea
scrisorii, el a des-pecetluit testamentul, f când cunoscut con inutul lui. Trachonitis i inuturile învecinate
reveneau ca mo tenire lui Phillipus, Antipas, cum am mai spus, era numit Tetrarh, iar Archelaos, rege. Ultimului
i s-a recomandat s transmit lui Caesar inelul cu sigiliu, împreun cu actele privitoare la administrarea rii,
pecetluite: el trebuia s valideze deciziile luate ulterior de Herodes i s asigure executarea
9
în anul 4 î.e.n. (n.t.).
testamentului s u. în general dispozi iile testamentare mai vechi r mâneau valabile.
9. Archelaos a fost felicitat de îndat prin aclama ii puternice iar solda ii, grupa i pe unit i i urma i de alaiul
poporului, au defilat prin fa a regelui, i i-au jurat credin , rugându-1 pe Dumnezeu s -i dea binecuvântarea lui.
Dup aceea s-au f cut preg tirile pentru funeraliile regelui. Archelaos nu se ab inea^e la nici o cheltuial , ca s le
asigure cât mai mult fast, astfel c din cortegiul funebru n-au lipsit deloc ornamentele regale. Sicriul era din aur
masiv încrustat cu pietre pre ioase, lin oliul din purpur cu broderii multicolore, trupul defunctului fiind
înve mântat tot în purpur . Pe cre tet purta diadema regal , având deasupra ei o coroan de aur, iar în mâna
dreapt inea sceptrul. Catafalcul era înconjurat de fiii i de numeroasele rude ale regelui, i urmat de l ncierii
regali, de trupele tracilor, germanilor i galilor, toate în mare inut de r zboi. în fa m r luia, sub conducerea
comandan ilor i superiorilor, restul o tirii, înarmat i într-o ordine f r cusur. Cinci sute de servitori i de sclavi
libera i ai lui Herodes, purtând mirodenii, încheiau cortegiul. Astfel a parcurs cadavrul cele 200 de stadii10 pân
la Herodeion, unde a fost înmormântat, potrivit dorin ei defunctului: a a a luat sfâr it domnia lui Herodes.
134
10 Atât de departe se afla a adar Herodeion de Ierihon, unde a murit Herodes, în vreme ce distan a de la Ierusalim era de 60 de stadii (vezi
13, 8 i Antichit i iudaice, XIX, 13, 9). Este deci eronat precizarea din Antichit i iudaice, XVII, 8, 4, conform c reia cadavrul a str b tut
doar opt stadii (n.t.).
135
CARTEA A DOUA

CAPITOLUL I
1. C l toria obligatorie pe care urma s-o întreprind la Roma Archelaos a fost pricina unor noi tulbur ri. apte
zile încheiate 1-a jelit pe tat l s u i a dat poporului un praznic costisitor: aceast datin ruineaz pe mul i iudei,
deoarece osp tarea celor îndolia i este o datorie i nerespectarea ei trece drept o lips de evlavie. Dup aceea i-a
pus un ve mânt alb i s-a dus la Templu, unde poporul 1-a primit cu felurite ur ri de bine. Vorbind de pe un tron
de aur instalat pe o tribun înalt , Archelaos a salutat mul imea i i-a mul umit pentru zelul cu care a luat parte la
funeraliile p rintelui s u, precum i pentru devotamentul pe care i 1-a ar tat, ca i cum ar fi fost confirmat ca
rege. Deocamdat îns , a mai spus el, nu se învoie te s - i exercite puterea de domnitor, nici s primeasc
titlurile cuvenite atâta timp cât Caesar, c ruia îi revenea luarea deciziilor definitive în privin a testamentului, nu-
1 va confirma pe el ca urma al tronului. A a se face c la Ierihon, el n-a acceptat diadema cu care oastea voia
s -i încununeze fruntea. Având îns în vedere dovezile de fidelitate i de supunere, el î i va v di mul umirea
deplin fa de armat i de popor dup ce va fi însc unat ca rege de c tre puterea suprem . C ci el se va str dui
s se arate în toate privin ele mai blând fa de ei decât a fost p rintele s u.
2. Nespus de încântat de aceste promisiuni, mul imea i-a pus numaidecât la încercare adev ratele inten ii prin
revendic ri importante. Unii au cerut prin strig te sc derea impozitelor, al ii suprimarea laxelor vamale i
ceilal i, eliberarea de inu ilor. Ca s fie pe placul poporului, Archelaos a promis împlinirea tuturor cererilor. Apoi
a adus jertfe, luând parte la un osp al turi de prietenii s i. Dar spre sear s-a adunat acolo o mare mul ime care
punea la cale o r zmeri i, întrucât îndelungatul doliu pentru rege se terminase, ei i-au început propria
ceremonie de doliu, deplângându-i pe cei ce fuseser pedepsi i de Herodes pentru c doborâser vulturul de aur
intuit deasupra por ii Templului. Nu era vorba de o durere re inut , c ci întregul ora r suna în gemete
puternice, ci de bocete sfâ ietoare i de
139
palme izbind piepturile, în amintirea b rba ilor care, dup spusele lor, ajunseser prad fl c rilor, ap rând legile
str mo e ti i Templul. R zbunarea acestora — strigau oamenii — trebuie s cad asupra favori ilor lui Herodes,
dar mai întâi asupra Marelui Preot1 investit de el, pentru c lor le revenea alegerea altuia mai evlavios i mai
neprih nit.
3. Purtarea lor îl exaspera pe Archelaos care, presat de iminenta sa plecare, amâna pedepsirea lor pân una alta,
temându-se c o revolt general l-ar întârzia dac ar stârni du m nia mul imii prin m suri de for luate
împotriva ei. De aceea a c utat s -i potoleasc pe r zvr ti i mai degrab prin vorb& bune decât prin
constrângere; trimise a adar la ei un comandant de frunte, dându-i îns rcinarea s -i domoleasc . Când* acesta a
intrat în Templu, înainte de a apuca s scoat un cuvânt, a fost alungat cu pietre de c tre demonstran i; la fel au
fost întâmpina i i cei care au veni dup el s lini teasc spiritele — i Archelaos a trimis destui soli; la tot ce li
se spunea d deau r spunsuri furioase i era limpede c n-aveau de gând s se lini teasc dac le-ar fi venit
înt riri din afar . Tocmai urma s înceap s rb toarea Pâinii nedospite, pe care iudeii o numesc Pa ti i o
cinstesc cu aducerea multor jertfe, o uria mul ime din împrejurimi strângându-se în ora pentru ceremoniile
înd tinate. Cei care purtau doliul dup c rturarii uci i alc tuiau în Templu grupuri compacte i c utau s dea
for e proaspete r zvr tirii. Din aceast pricin Archelaos s-a înfrico at i, mai înainte ca febra revoltei s se
extind asupra întregului popor, a trimis pe-ascuns un tribun militar înso it de o cohort cu ordinul de a pune
mâna cu for a pe c peteniile r zvr tirii. Toat mul imea s-a dezl n uit atunci împotriva lor, cei mai mul i dintre
solda i fiind uci i cu pietre; tribunul însu i a fost r nit i a sc pat din înc ierare cu mare greutate. Apoi r zv rti ii
au trecut la ceremonia jertfelor, de parc nu s-ar fi întâmplat nimic neobi nuit. Archelaos i-a dat seama atunci c
poporul nu va putea fi inut în frâu f r v rsare de sânge. Ca atare, a hot rât ca întreaga sa oaste s porneasc
împotriva r scula ilor, pedestra ii grupa i în forma ii compacte str b tând ora ul în vreme ce c l re ii au venit în
goan din câmpie2. Solda ii s-au n pustit pe nea teptate asupra fiec rui grup de jertfitori i au omorât vreo trei
mii dintre ei, restul mul imii g sindu- i refugiul în mun ii din apropiere. Acolo i-au ajuns din urm crainicii lui
Archelaos, care le-au trimis ordinul ca, unul câte unul, s se îndrepte spre casa lui; cu to ii au p r sit s rb toarea
i i-au v zut de drum.
1 Joazar, numit în locul lui Matthias dup doborârea vulturului de aur (n.e.).
2
Pentru a împiedica p trunderea în Templu a mul imii aflate în afara lui (vezi Antichit i iudaice, XVII, 9, 3) (n.t.)-
CAPITOLUL II
140
1. împreun cu propria-i mam i cu prietenii s i, Poplas, Ptolemeu i Nicolaos, el însu i a mers pân la malul
m rii, l sându-1 pe Philippus administrator al palatului i p zitorul averii familiei sale. Salomeea îl înso ea
împreun cu copiii i nepo ii ei, precum i ginerii regelui, chipurile, pentru a sus ine preten iile lui Archelaos la
succesiunea la tron, de fapt, îns pentru a-1 învinov i de nelegiuirea în
- incinta Templului.
2. Ceata lor a întâlnit la Caesarea pe Sabinius, trezorierul Siriei, gata s plece în Iudeea pentru a lua în p strare
comorile l sate de
Herodes. Dar sosirea lui Varus, st ruitor chemat de Archelaos prin in-! iermediul lui Ptolemeu, 1-a împiedicat pe
Sabinus s - i continue c l toria. într-adev r, f cându-i hatârul lui Varus1, Sabinus a renun at s ajung cât mai
repede pân la citadele, spre a-i interzice lui ! Archelaos accesul la comorile tat lui s u. A f g duit s nu
întreprind nimic pân la sosirea deciziei lui Caesar, el urmând s a tepte la Caesarea. Când îns dintre cei care îi
st teau în drum2, unul s-a îndreptat spre Antiohia, iar cel lalt a pornit cu o corabie spre Roma, Sabinus s-a dus
imediat la Ierusalim i a luat în st pânire palatul. A chemat apoi la el pe comandan ii fort re elor i pe vistieri
pentru a avea eviden a bunurilor pe care le de ineau i pentru a trece citadelele sub controlul s u. Fire te,
comandan ii au refuzat s încalce ordinele Primite de la Archelaos i fiecare a p zit ceea ce îi fusese încredin at,
spunând c ei r spund pentru aceasta mai mult fa de Caesar decât fat de Archelaos.
1
Guvernatorul Siriei i superiorul lui Sabinus (n.t.).
2
Varus, care a sosit la Caesarea împreun cu Ptolemeu (vezi Antichit i iudaice, XVII, 9, 5) (n.t.).
141
3. în aceea i vreme s-a îndreptat spre Roma i Antipas, spre a-si revendica drepturile la tron, încredin at c
Testamentul, în care el era desemnat ca rege3, va fi mai puternic decât codicilul4. Din capul locului, îi
f g duiser c -1 vor sus ine atât Salomeea cât i multe dintre rudele sale care navigau spre Roma împreun cu
Archelaos. î i asigurase sprijinul mamei sale i a fratelui lui Nicolaos, Ptolemeu, a c rui influen o socotea
decisiv , inând seama de marea încredere pe care o avusese în el Herodes. El se bucurase de pre uirea acestuia
mai mult decât to i ceilal i prieteni. Dar cele mai mari speran e i le punea în oratorul Irenaeus, pentru iscusita lui
elocven , ceea ce i explic faptul c el respinsese pe sfetnicii care îl îndemnaser s dea întâietate lui
Archelaos, fiind mai în vârst i prev zut în codicil ca mo tenitor al tronului. La Roma, preferin ele tuturor
membrilor de familie au trecut de partea lui, întrucât îl detestau pe Archelaos. Fiecare în parte aspira spre
autonomie, sub conducerea unui guvernator roman de provincie; în caz conrtar, l-ar fi preferat pe Antipas ca
rege.
4. elul urm rit de ei s-a bucurat de sprijinul lui Sabinus care, prin scrisorile sale, îl învinuia pe Archelaos în fa a
lui Caesar, aducând în schimb multe elogii lui Antipas. Cei din tab ra Salomeei i-au a ternut în scris plângerile
i le-au înmânat lui Caesar; dup exemplul lor, i Archelaos a redactat un sumar al preten iilor sale, pe care 1-a
trimis prin intermediul lui Ptolemeu, împreun cu inelul de sigiliu al tat lui s u i cu condica de socoteli. Caesar
a cercetat de sine st t tor punctele de vedere ale celor dou p r i; întinderea regatului, m rimea veniturilor,
precum i num rul copiilor lui Herodes; mai înainte el citise rapoartele pe aceast tem , trimise de Varus i
Sabinus. Apoi a convocat pe romanii cei mai de vaz la o adunare la care a luat parte pentru prima oar Gaius5,
fiul lui Agrippa i al fiicei sale Iulia, adoptat de el, dând cuvântul celor dou p r i aflate în disput .
5. S-a ridicat atunci fiul Salomeei, Antipater — cel mai bun vorbitor dintre adversarii lui Archelaos — care, în
învinuirile aduse, a afirmat c , prin spusele sale, Archelaos pretinde, chipurile, domnia, dar, de fapt, el este de
mult vreme rege, ba chiar i acum el învesele te urechile lui Caesar cu un simulacru de disput . Nici na mai
a teptat decizia lui Caesar privitoare la succesiune, i, ca dovad ,
3
Vezi Cartea întâi, cap. XXXII, paragr. 7 (n.t.).
'' Vezi Cartea întâi, cap. XXXIII, paragr. 7 (n.t.).
-* Gaius Caesar, fiul fiicei lui Augustus, Iulia i al lui Marcus Vipsanius Agrippa. în anbul 4 e.n., el a fost îndep rtat de Livia, so ia lui
Augustus, în favoarea lui Tiberius (nt)
142

u
dup moartea lui Herodes a adus ni te oameni cump ra i de el s -i pun diadema pe frunte; s-a instalat pe tron în
v zul lumii i a luat decizia aidoma unui rege, a introdus o nou ordine în armat , a f cut avans ri, a f g duit
poporului tot ceea ce i-a cerut în calitate de rege, eliberând pe cei condamna i de tat l s u pentru delicte nespus
de grave. Iat -1 c vine s ob in de la superiorul s u i umbra regalit ii pe care i-a însu it-o de mult vreme cu
for a în esen , f cându-1 astfel pe Caesar un st pân nicidecum asupra faptelor, ci asupra vorbelor. I-a mai
repro at de asemenea c doliul dup tat l s u a fost de o comic f rnicie: în timpul zilei avea o figur trist , iar
noaptea se inea de chefuri, dedându-se orgiilor bahice. Antipater a mai ad ugat c indignarea stârnit de
comportarea lui este cea care a provocat tulbur rile populare. Ajuns în punctul culminant al discursului s u, a
st ruit pe larg asupra marelui num r de oameni uci i în incinta Templului: ace tia veniser s celebreze o
s rb toare i fuseser masacra i f r mil al turi de animalele aduse de ei pentru jertf . în Templu se strânseser
mai multe cadavre decât dac ar fi avut loc un r zboi cu ni te du mani necru tori din afar . Tocmai pentru c a
prev zut aceast cruzime, Herodes nu i-a mai dat nici o speran de a-i urma la tron; de-abia când s-a îmboln vit
mai mult suflete te decât trupe te i n-a mai fost în stare s judece s n tos i, f r s aib habar ce scrie, 1-a
desemnat pe el drept mo tenitor în codicil. i asta s-a întâmplat când n-avea ce s -i repro eze celui pe care îl
trecuse primul în Testamentul redactat de Herodes pe când se mai bucura de o s n tate trupeasc deplin i
mintea îi r m sese neatins de vreo suferin . Dar chiar dac admitem c judecata unui bolnav aflat pe pragul
mor ii este uneori mai puternic , Archelaos i-a pierdut autoritatea regal prin dispre ul ar tat fa de toate legile.
Ce fel de cârmuitor s-ar dovedi, dup ce va fi primit investitura lui Caesar, un om care a f cut atâtea victime
înainte de a o dobândi?
6. Dup ce a prezentat numeroase argumente asem n toare, luând ca martor pentru fiecare acuza ie în parte pe
cele mai multe dintre rudele sale de fa , Antipater i-a încheiat discursul. Apoi s-a ridicat Nicolaos, ca s ia
ap rarea lui Archelaos i a sus inut c masacrul din Templu a fost obligatoriu, deoarece victimele s-au dovedit a
fi vr jma i nu numai ai regatului, ci i ai lui Caesar care are ultimul cuvânt. Cât prive te celelalte capete de
acuzare, el a ar tat c tocmai învinuitorii lui de acum sunt cei care i-au dat lui Archelaos sfaturi în situa iile
respective. Referitor la codicil, el a fost de p rere c valabilitatea lui a fost adeverit chiar de Herodes, care a
specificat
143
c Caesar trebuia s confirme pe mo tenitorul tronului; c ci cel care a avut o judecat atât de limpede încât a
recunoscut c deplina autoritate revine st pânului lumii, nu putea s gre easc în privin a alegerii urma ului s u,
tiind bine cine urma s -1 protejeze; a adar judecata lui a fost chibzuit când i-a desemnat candidatul care era
potrivit cu func ia.
7. Când Nicolaos i-a terminat toat pledoaria, Archelaos s-a apropiat i, aruncându-se la genunchii lui Caesar, a
p strat t cerea. Plin de bun voin , acesta i-a f cut semn s se ridice i 1-a asigurat c este demn s devin
urma ul tat lui s u; nu i-a dat, totu i, confirmarea definitiv . A dizolvat adunarea sfetnicilor s i i ziua aceea i-a
petrecut-o ca s chibzuiasc în lini te, dup tot ce auzise acolo, dac se cuvine s -1 numeasc mo tenitor pe unul
dintre cei men iona i în testament, sau s împart ara la to i membrii familiei: având în vedere num rul mare al
acestora, se impunea sprijinirea tuturora.
CAPITOLUL HI
144
1. Dar Caesar nici nu apucase s ia vreo hot râre în aceast problem i, pe de o parte, mama lui Archelaos,
Malthake, se îmboln vi si muri, iar pe de alt parte, sosise de la Varus din Siria o scrisoare care anun a c în
Iudeea izbucnise o r scoal , pe care o i prev zuse, de altfel. C ci, dup ce Archelaos plecase cu o corabie spre
Roma, Varus sosise la Ierusalim pentru a potoli spiritele r zvr tite, fiindc devenise limpede c poporul n-o s se
ab in de la tulbur ri, el l s în ora una din cele trei legiuni cu care venise din Siria, apoi se întoarse în Antiohia.
Pretextul a teptat de r zvr ti i a fost c l toria la Ierusalim a lui Sabinus. C ci el constrângea garnizoanele s -i
predea fort re ele i c uta cu îndârjire comorile regelui, slujindu-se pentru aceasta nu numai de solda ii l sa i de
Varus, ci i de mul imea sclavilor s i, cu to ii înzestra i de el cu arme, spre a-i folosi ca unelte ale l comiei lui.
Tocmai atunci c deau i Penticostalele1 — celebrate la apte s pt mâni dup Pa te i care î i trag numele de la
num rul de zile scurse între cele dou s rb tori — i ceea ce a strâns laolalt poporul nu a fost propriu-zis
ceremonia divin cât mai ales am r ciunea lui f r margini. O uria mul ime s-a strâns la Ierusalim, venind din
Galileea, Idumeea, Ierihon i Peraea de dincolo de Iordan, dar popula ia de ba tin a Iudeei i-a întrecut pe to i
prin num r i dârzenie b rb teasc . Ei s-au împ r it în trei grupe i s-au instalat în trei tabere: prima la
miaz nopate de Templu, a doua la miaz zi, lâng Hipodrom, iar a treia la apus, în preajma palatului regal. I-au
împresurat astfel pe romani din toate p r ile i i-au supus asediului.
1 De la elinul „penteconta" (=50), cuvântul evreiesc Sabouth derivând din cifra , apte" (de apte ori apte zile). De aici provine numele sectei
penticostale i a Penticostarelor (ritualul slujbelor dintre Pa ti i prima duminic dup Rusalii) (n.e.)-
145
2. însp imântat de mul imea du manilor i de hot rârea lor de a-1 înfrunta, Sabinus a trimis sol dup sol pân la
Varus, cu cererea de a-i veni cât mai repede în ajutor: în cazul c întârzie, întreaga legiune va fi masacrat . El
însu i s-a urcat în cel mai înalt turn al citadelei, care se chema Turnul lui Phasael, dup numele fratelui lui
Herodes, ucis de p r i i de acolo a f cut un semn solda ilor legiunii, s porneasc atacul împotriva du manilor,
c ci era atât de înfrico at încât nu cuteza s coboare, al turându-se oamenilor s i. Solda ii s-au supus, totu i,
ordinului, au înaintat pân la Templu i s-au înc ierat cu iudeii într-o lupt crâncen unde, mul umit experien ei
lor r zboinice, s-au dovedit superiori adversarilor lor neexperimenta i, cât vreme nimeni nu i-a atacat de sus.
Când îns iudeii au escaladat porticurile i inta s ge ilor lor au devenit capetele romanilor, ace tia au pierit în
num r mare, c ci lor le venea greu s se apere de cei ce tr geau de sus i totodat s reziste celor cu care luptau
corp la corp.
3. încol i i astfel din dou p r i, romanii au dat foc porticurilor, opere de art care stârneau admira ia prin
m rimea i splendoarea lor: iudeii care se aflau pe acoperi au fost repede cuprin i de fl c ri; mul i au pierit
acolo, iar cei care au s rit în mijlocul du manilor au fost uci i de ace tia; unii s-au aruncat pe partea opus a
zidului, pe când al ii, în situa ia lor f r ie ire, i-au curmat via a cu propriile lor s bii, mai înainte de a fi mistui i
de fl c ri. Cei care au coborât, lunecând în josul zidurilor i s-au repezit asupra romanilor, în buim ceala lor au
fost birui i cu u urin . Dup ce o parte a r scula ilor a c zut în lupt , iar cealalt parte s-a împr tiat, datorit
fricii, solda ii s-au n pustit asupra tezaurului lui Dumnezeu, r mas f r ap r tori, i au pr dat vreo 400 de talan i,
iar din aceast sum , ceea ce n-a putut fi sustras, a înc put pe mâinile lui Sabinus2.
4. Distrugerea minunatelor construc ii i pierderea atâtor vie i omene ti n-a f cut decât s sporeasc num rul
iudeilor i pofta lor de a lupta împotriva romanilor; împresurând palatul regal, au amenin at c vor nimici toate
trupele dac acestea nu se vor retrage cât mai repede. I-au f g duit lui Sabinus c -i asigur liber trecere dac
accept s - i retrag legiunea din ora . Majoritatea solda ilor regelui dezertaser i trecuser deja de partea
r scula ilor pe când trupele cele mai destoinice luptau de partea romanilor: erau 3000 de sebastenp, afla i sub
conducerea lui Rufus i Gratus; ultimul comanda trupele regale
- Compar cu Antichit i iudaice, XVII, 10, 2 (n.t.). 3 Adic solda i din inutul Sebaste (Samaria) (n.t.).
146
pedestre, iar Rufus, cavaleria, amândoi fiind în stare, mul umit vitejiei i priceperii lor, s decid soarta
r zboiului, chiar f r s aib ffupe la dispozi ia lor. Iudeii au înte it asediul, punând la grea încercare t ria
zidurilor citadelei i prin strig tele lor îl îndemnau^ pe Sabinus i ai s i s se retrag , ca s nu le mai stea în cale
acum când, dup atâta vreme, um resc s recâ tige iar neatârnarea str mo ilor lor. Sabinus s-ar fi retras cu drag
inim , dar nu avea încredere în promisiunile adversarilor, socotind c blânde ea lor era momeala menit s -1
atrag într-o curs : întrucât spera s primeasc în curând ajutoare de la Varus, el prelungea asediul.

147

CAPITOLUL IV
1. în acela i timp au izbucnit tulbur ri în multe alte locuri din ar i unora li s-a p rut c se ivise momentul
prielnic s n zuiasc spre încoronare. în Idumeea, 2000 de fo ti solda i ai lui Herodes i-au reluat armele, luptând
împotriva celor din tab ra regelui. Achiab, v rul regelui1, purta cu ei r zboiul din fort re ele cele mai puternice,
evitând îns orice lupt dat în câmpie. La Sepphoris, în Galileea, un anume Iudas, fiul lui Ezechias, c petenia
tâlharilor care devastase odinioar regiunea pân ce a înc put pe mâinile regelui Herodes, i-a strâns o band
foarte numeroas , a pr dat arsenalele rege ti i, înar-mându- i bine sus in torii, i-a atacat pe cei ce râvneau la
domnie.
2. în Peraea Simon, un sclav al regelui r posat, încrez tor în frumuse ea i m rimea trupului s u, i-a pus singur
o diadem i, cutreierând inutul cu tâlharii pe care i-a atras de partea lui, a dat foc palatului regal din Ierihon,
precum i multor case de bog ta i, adunând o prad bogat în timpul incendiului. Era în stare s jefuiasc toate
casele ar toase dac Gratus, comandantul pedestra ilor regali, luând cu el pe arca ii din Trachonitis i pe cei mai
buni lupt tori dintre sebasteni, n-ar fi ie it înaintea lui. Mul i dintre peraeeni au fost uci i în aceast b t lie,
Simon însu i a c utat s scape printr-o pr pastie îngust , dar i-a t iat calea Gratus care, cu o lovitur lateral ,
dat fugarului, i-a retezat gâtul. O alt ceat de r scula i din Peraea au preschimbat în cenu palatul regal din
Betharamtha2, în apropierea Iordanului.
1 Regele Herodes, a c rui tentativ de sinucidere a fost z d rnicit de ruda sa fidel (vezi Canea întâi, cap. XXXIII, paragr. 7 ) (n.e.).
2
în Antichit i iudaice, XVII, 10, 6 aceast localitate se nume te Amatha. Este vorba deci de acela i ora care de fapt s-a chemat
Bethararaphta i ulterior, a primit din partea lui Herodes Antipas numele de Iulias sau Livias, în cinstea so iei lui Augustus (vezi Antichit i
iudaice, XVIII, 2, 1) (n.t).
148
3. Tot atunci a cutezat s aspire la domnie pân i un p stor: numele lui era Athrongaios3. El î i baza speran a pe
vigoarea trupului, pe sufletul s u care nu se sinchisea de moarte i, în afar de asta, pe cei patru fra i din acela i
aluat ca el. Punând sub comanda fiec ruia câte un deta ament bine înarmat, îi folosea ca pe ni te generali sau
satrapi pentru incursiuni r zboinice, pe când el, la fel ca un rege, rezolva problemele cele mai importante. Atunci
i-a pus singur diadema, dar i dup aceea, împreun cu fra ii s i, a continuat s pus-tiasc ara un timp
îndelungat. elul lor era s ucid pe romani i pe oamenii regelui, dar pân i iudeii de la care tr geau speran a s
stoarc ceva, nu sc pau atunci când înc peau pe mâinile lor. Odat au îndr znit s împresoare la Emmaus 4 o
cohort roman în forma ie strâns , care aproviziona legiunea sa cu cereale i arme. Centurionul Arius, care o
comanda i 40 de solda i, dintre cei mai vie ji, au fost doborâ i cu suli ele; aceea i soart îi a tepta i pe ceilal i
solda i, dar Gratus, împreun cu sebastenii s i, le-au s rit în ajutor, sc pându-i. Dup ce, în tot timpul
tulbur rilor, fra ii au comis numeroase asemenea nelegiuiri împotriva str inilor i a localnicilor, în cele din urm ,
trei dintre ei au fost captura i: cel mai în vârst de c tre Archelaos, urm torii doi au c zut în mâinile lui Gratus i
Ptolemeu. Al patrulea5 s-a predat lui Archelaos pe baza unei în elegeri reciproce. Aceast soart au avut-o ei mai
târziu, dar pe atunci au acoperit Iudeea întreag cu atacurile lor tâlh re ti.

3
în Antichit i iudaice, XVII, 10, 7, Athronges (n.t.).
4 Nu pare s fie vorba de localitatea din Evaghelia lui Luca (24, 13), situat prea aproape de Ierusalim, ci de alta, la sud-est de Lod (n.e.).
5
Nu se spune care a fost soarta celui de al cincilea frate dac nu cumva Athrongaios n-a avut decât trei fra i, el fiind al patrulea (n.e.).
149

CAPITOLUL V

1. De îndat ce Varus a primit scrisorile lui Sabinus i ale celorlal i comandan i militari, s-a convins c are
motive de îngrijorare pentru întreaga legiune i c trebuie s vin cât mai repede în ajutorul ei. Luând cu el cele
dou legiuni r mase la dispozi ia lui i cele patru forma iuni de cavalerie1 care le reveneau, a pornit în mar spre
Ptolemais, locul stabilit pentru adunare, i pentru trupele auxiliare ale regilor i prin ilor. La trecerea prin
Berytos2, i-a pornit efectivele cu 1500 de solda i înzestra i cu armament greu, oferi i de acest ora . Dup ce i
celelalte trupe aliate i-au fost puse la dispozi ie i lor li s-a al turat cu importante unit i de pedestra i i c l re i
arabul Aretas, care îl ura pe Herodes, Varus a trimis o parte a armatei sale spre Galileea, învecinat cu Ptolemais,
comanda fiind încredin at prietenului s u Gaius. Acesta a pus pe fug du manii care i se împotriveau, a cucerit
ora ul Sepphoris, 1-a incendiat, pe locuitorii s i vânzându-i ca sclavi. Cu grosul armatei sale, Varus însu i a
m r luit spre Samaria, cru ând îns ora ul, deoarece aflase c locuitorii s i nu se agitaser în timpul tulbur rilor
din celelalte ora e. El î i stabili tab ra în preajma satului Arus, proprietatea lui Ptolemeu, fiind tocmai din
aceast pricin crunt jefuit de arabii care îl urau ca prieten al lui Herodes. De aici a mers pân la Sampho, alt sat
fortificat, pe care de asemenea l-au jefuit arabii, a a cum au f cut i cu celelalte localit i întâlnite în drumul lor.
Totul era trecut prin foc i sabie i nimic n-a sc pat de setea de jaf a arabilor. i Emmaus a fost ars pân în
temelii — locuitorii s i sc pând cu fuga —, la porunca dat de Varus, ca s r zbune masacrarea lui Arius i a
solda ilor s i.
1
Aceste regimente de 500-1000 de c l re i erau independente, neconfundându-se cu cei 120 de c l re i, aloca i fiec rei regiuni (n.e.).
2 El venea din Antiohia, la nord de Beirut (n.t.).
150
2. De aici, a m r luit pân la Ierusalim i a fost de-ajuns s apar cu armata lui mare pentru ca iudeii afla i în
tab r s se împr tie numaidecât; ei au fugit, pierzându- i urma în interiorul rii3. Cei ce se aflau în ora l-au
primit în untru pe Varus, disculpându-se de a fi participat la r scoal ; ei nu erau deloc sprijinitorii r scula ilor i
numai s rb toarea i-a constrâns s primeasc mul imea în ora , ei în i i îndurând asediul al turi de romani,
f r s in partea r zvr ti ilor la împresurarea ora ului. înc mai înainte, Iosephus4, v rul lui Archelaos, ie ise
în întâmpinarea lui Varus i, asemenea lui, Gratus i Rufus în fruntea trupelor regale i sebastene, urma i de
solda ii din legiunea roman , în obi nuita lor inut r zboinic . Sabinus n-a avut îns curajul s apar în fa a
ochilor lui Varus i, înaintea sosirii lui, p r sise ora ul, îndreptându-se spre malul m rii. Varus i-a trimis o parte
din armata lui în incursiuni prin ar , pentru a pune mâna pe a â torii la r scoal ; mul i dintre ei au fost
captura i: cei ce se ar taser mai pu in turbulen i au fost încarcera i; pe cei mai vinova i, vreo 2000 la num r, i-a
intuit pe cruce.
3. Atunci Varus a primit vestea c în Idumeea se mai aflau 10000 de oameni înc înarma i. De arabi s-a
descotorosit, întrucât socotea c ei nu se purtau ca ni te alia i, ci duceau r zboiul dup pofta inimii lor i, mâna i
de ura pe care i-o purtau lui Herodes, ei devastau ara mai crâncen decât ar fi vrut el, a pornit în mar for at
împotriva r zvr ti ilor cu propriile legiuni. înainte de a se ajunge la o înc ierare i urmând sfatul dat de Achiab,
ace tia s-au predat singuri romanilor: Varus a scutit de orice vin mul imea solda ilor simpli, pe conduc torii lor
i-a trimis, în schimb, lui Caesar, spre a fi judeca i. Caesar i-a amnistiat pe cei mai mul i, dar a trimis la moarte pe
unele rude ale lui Herodes, c ci ni te membri ai familiei regale f cuser cârd ie cu r scula ii, ridicându- i
armele împotriva unui suveran din propriul lor neam. Dup ce a restabilit astfel ordinea în Ierusalim, l sând drept
garnizoan legiunea care se aflase i mai înainte în ora , Varus s-a reîntors în Antiohia.
3
Vezi Cartea a doua, cap. III, paragr. 1 (n.t.).
4
Fiul lui Iosephus, fratele lui Herodes, c zut în lupt la Ierihon (n.e.).

151
CAPITOLUL VI
1

1. între timp, Archelaos avea la Roma un alt proces cu iudei care, înainte de izbucnirea r scoalei i cu
dezlegarea lui Varus, veniser ca soli împuternici i s cear neatârnarea statului lor1. La înf i are erau 50 de
delega i, dar lor li s-au al turat mai mult de 8000 de iudei stabili i la Roma. Caesar a convocat o adunare
constituit din cei mai de vaz romani i de prietenii s i în templul lui Apolo de pe Palatin, pe care îl ctitorise el
însu i2 i îl decorase cu o bog ie f r de pereche. Mul imea iudeilor se grupase de partea delega ilor, iar de
cealalt parte a Caesarului st tea Archelaos, împreun cu prietenii s i, în schimb prietenii rudelor sale nu ineau
cu nici o tab r : pe de o parte ura i dispre ul lor fa de Archelaos nu le permitea s i se al ture, pe de alt parte,
sfiala de a fi v zu i de Caesar îi stânjenea s treac în rândul acuzatorilor s i. De fa era i fratele lui Archelaos,
Philippos, pe care, plin de bun voin , Varus îl trimisese la Roma cu o escort într-un scop dublu: întâi s
sprijine cauza lui Archelaos, apoi, s ob in partea care i se cuvine dac Caesar va împ r i mo tenirea lui
Herodes la to i urma ii s i.
2. Când s-a dat cuvântul acuzatorilor, ace tia au început prin a în ira nelegiuirile lui Herodes: dup spusele lor,
el nu a fost nicidecum un rege, ci au trebuit s îndure pe cel mai crunt dintre tiranii care au ajuns vreodat la
domnie; el a asasinat nespus de mul i oameni, iar soarta supravie uitorilor a fost atât de jalnic încât ar fi putut
s -i invidieze pe cei r posa i; a supus torturilor nu numai trupurile supu ilor s i, ci chiar i ora e întregi; i-a
maltratat propriile ora e spre a le înfrumuse a pe cele str ine, f când cadou altor popoare sângele
1
Adic ei nu mai voiau s fie condu i de prin i din neamul idumeilor, atât de urât de ei, ci s fie sub st pânirea suprem i nemijlocit a
romanilor (n.t.).
2
Dup b t lia de la Actium (n.t.). Acolo fiin ase un vechi templu al lui Apolo. cel din Roma fiind în strâns leg tur cu o mare bibliotec
(n.e.).
iudeilor; în locul bun st rii de odinioar i de respectarea legilor str mo e ti, neamul n-a cunoscut pretutindeni
decât s r cia i cea mai amarnic nedreptate; doar în câ iva ani, iudeii au îndurat din partea lui Herodes mai
multe suferin e decât le-a fost dat s rabde str bunii lor în întreaga perioad care s-a scurs de la plecarea din
Babilon când, în timpul domniei lui Xerxes3, s-au întors în ara lor; datorit supu eniei i a faptului c s-a
obi nuit cu nenorocirea, poporul a ajuns atât de departe încât a acceptat aceast sclavie grea ca fiind de-a dreptul
ereditar , ba chiar i-a ales singur succesorul; i acest Archelaos, fiul unui asemenea tiran,' numaidecât dup
moartea tat lui s u, a fost proclamat rege: moartea lui Herodes a fost jelit împreun cu el i tot împreun au fost
rostite ur rile de prosperitate pentru urma ul la tron; dar el, ca i cum s-ar fi temut c nu va fi socotit fiul legitim
al lui Herodes, i-a început domnia prin masacrarea a 3000 de cet eni: iat jertfa pe care a adus-o el lui
Dumnezeu pentru succesul domniei sale, iat mormanul de cadavre cu care a umplut el templul în toiul s rb -
torii! Nu-i de mirare c aceia care au sc pat teferi din atâtea nenorociri se întorc, în sfâr it, împotriva
asupritorilor i vor, potrivit legilor r zboiului, s fac fa loviturilor; ei se roag de romani s se îndure de
r m i ele Iudeei i ceea ce s-a mai p strat din ar s nu ajung prad sfârtec torilor nemilo i, ci ei s le
alipeasc la Siria patria care s fie administrat de conduc tori locali: se va dovedi atunci c iudeii calomnia i c
ar fi r zvr ti i i r zboinici tiu s se supun unor demnitari pondera i. Cu aceast cerere i-au încheiat iudeii
rechizitoriul lor. Apoi s-a ridicat Nicolaos i a comb tut acuza iile aduse regilor. El a repro at poporului c este
greu de guvernat i c , datorit firii lui, nu ascult de regi. I-a vorbit de r u i pe rudele lui Archelaos, care
trecuser de partea acuzatorilor.
3. Dând a adar ascultare ambelor p r i, Caesar a dizolvat adunarea i dup câteva zile 1-a numit pe Archelaos
Etnarh i i-a acordat jum tate din regat, cu promisiunea c -1 va face rege dac se va dovedi demn de asta.
Jum tatea cealalt a împ r it-o în dou Tetrarhii pe care le-a dat altor doi fii ai lui Herodes: una lui Philippus,
cealalt lui Antipas, aflat în disput pentru tron cu Archelaos. Lui i-a revenit Peraea i Galileea, cu un venit
general de 200 de talan i, pe când Philippus a ob inut Batanea, Trachonitis i Auranitis, precum i unele
3 Vezi Antichit i iudaice, XI, 5, 1 .u. (n.t.). Autorul se refer la al doilea val al revenirii din „captivitatea babilonian ", care a avut loc sub
Artaxerxes I Longimanus '465-425 î.e.n.), în frunte cu Nehemia i Esra (n.e.).
152
153
p r i din domeniul lui Zenon de lâng Iamnia4, având un venit de 100 de talan i. Din Etnarhia lui Archelaos
f ceau p*arte Iudeea întreag i Samaria, c reia i se reduseser impozitele cu o p trime, drept r splat pentru c
nu luase parte la r scoal , al turi de restul inuturilor. Ca ora e supuse autorit ii sale, Archelaos a primit: Turnul
lui Sfraton^, Sebaste5, Ioppe i Ierusalim. Caesar a separat de regatul s u ora ele grece ti7 Gaza, Gadara i
Hippos, alipindu-se Siriei. Venitul general pe care îl aduce acest teritoriu lui Archelaos era de 400 de talan i. în
afar de ceea ce îi l sase regele prin testament, Salomeea a mai primit domnia asupra Iamniei, a lui Azotos i
Phasaelis, Caesar d ruindu-i în plus palatul din Ascalon. Din toate aceste posesiuni încasa un venit general de
aizeci de talan i. Domeniul ei a trecut în administra ia lui Archelaos. Ceilal i urma i ai lui Herodes au primit
fiecare partea lui de mo tenire prev zut în testament. Celor dou fiice ale acestuia8, nem ritate înc , Caesar le-a
d ruit în plus 500.000 de drahme de argint i le-a m ritat cu fiii lui Pheroras. Dup împ r irea mo tenirii sale, a
împ r it între membrii familiei regale darul primit de el de la Herodes, suma de 1000 de talan i, nep strându- i
pentru dânsul decât câteva neînsemnate bijuterii, ca amintire de la cel r posat.
CAPITOLUL VII
4
Aici e vorba de satul fortificat Iamnia din Galileea de Sus, ceva mai departe, în acest capitol, fiind men ionat, în schimb, ora ul Iamnia din
Iudeea (n.t.). Edi iile noi se refer la Innano sau Panias (n.e.).
5 Caesarea (n.t.).
6
Samaria (n.t.).
7
Ora e locuite majoritar sau în totalitate de greci (n.t.).
8
Roxana i Salomeea (n.e.).
154
1. în vremea aceea, un tân r de obâr ie iudaic , dar crescut la Sidon, în casa unui libert roman, se d dea drept
acel Alexandru1, executat de Herodes, cu care avea o izbitoare asem nare, sosind la Roma în speran a c nu va fi
descoperit. El avea drept complice al în el ciunii un compatriot care cuno tea foarte bine tot ce se petrecuse în
regat; instruit de acesta, el povestea c oamenilor, trimi i s -i curme via a lui i a lui Aristobul, le-a fost mil de
ei i i-au sustras pe furi , punând în locul lor ni te cadavre întru totul asem n toare lor. Cu aceste povestiri i-a
încântat pe iudeii din Creta, i cu generoasa lor contribu ie la cheltuielile de c l torie, a navigat pân la Melos2;
acolo, datorit deplinei verosimilit i a spuselor sale, a strâns o sum i mai substan ial , convingându- i propria
gazd s -1 înso easc pân la Roma. Dup ce a debarcat Ia Dicaiarchaia3, i iudeii localnici l-au cople it cu
darurile lor iar ni te pretin i prieteni ai tat lui s u l-au înso it în alai ca pe un rege. Asem narea exterioar era
atât de perfect încât pân i cei ce îl v zuser i îl cunoscuser bine pe Alexandru, jurau c este chiar el.
întreaga comunitate iudaic din Roma s-a strâns de-a valma ca s -1 vad i o uria mul ime s-a îmbulzit pe
str zile prin care a fost purtat el; c ci sminteala melienilor ajunsese atât de departe încât îl purtau într-o lectic 4,
procurându-i pe cheltuiala lor un alai regesc.
2. Caesar î i amintea cu exactitate de tr s turile fe ei lui Alexandru c ci prin ul fusese târât în judecat pân la
el de c tre
(n.e.).
1 Fiul Mariammei (vezi Cartea întâi, cap. XXVII, paragr. 6) (n.t.).
2
Insul situat la nord de Creta. în arhipelagurile grece ti locuiau mul i evrei
3
Numele grecesc al portului Puteoli din Campania (azi Pozzuoli) (n.e.).
4
Potrivit Antichit ilor iudaice, XVII, 12, 1, el mergea într-o c ru (n.t).
155
Herodes; de aceea, înc înainte de a fi dat cu ochii de acest personaj, a întrez rit c în el ciunea se baza pe o
asem nare exterioar ; ca s ofere îns cercet rii unele speran e îmbucur toare, el 1-a trimis pe un anume
Celados, din tagma celor care îl cunoscuser îndeaproape pe Alexandru, cu ordinul de a-1 aduce pe acest tân r în
fa a lui. De la prima vedere, el a i observat deosebirea din tr s turile fe ei; dup ce a constatat i asperitatea
întregului corp divulgându-1 pe sclav, a priceput pe loc toat lucr tura; 1-a indignat i obr znicia cu care vorbea
omul acela. C ci la întrebarea privitoare la soarta lui Aristobul, a r spuns c i el e teaf r, dar c a r mas dinadins
în Cypru, ca s se asigure de eventualele urm riri, deoarece, fiind desp r i i unul de altul, se sim eau mai la
ad post. Atunci Celados 1-a luat de-o parte i i-a zis: „Caesar este gata s - i d ruiasc via a dac vei dezv lui nu-
mele celui care te-a îndemnat s duci pân la cap t aceast grav escrocherie"; el a r spuns c se învoie te, 1-a
urmat pân la Caesar i acolo a dat numele iudeului care s-a folosit de asem narea lui cu Alexandru, pentru a
stoarce bani. A i adunat în fiecare ora mai multe daruri decât a primit Alexandru în via a lui. La auzul acestor
vorbe, Caesar a pufnit în râs i întrucât falsul Alexandru avea un trup vânjos, 1-a trimis s vâsleasc la galere;
dar pe urzitorul în el ciunii 1-a executat. Cât prive te melienii, Caesar a g sit de cuviin c au fost pedepsi i
îndeajuns pentru prostia lor prin cheltuielile pe care le f cuser .
3. Dup ce a intrat în st pânirea Etharhiei sale, cu amintirea înc vie a vechilor dispute, Archelaos i-a tratat i pe
iudei, i pe samariteni cu atâta cruzime, încât a fost reclamat la Caesar de delega ii ambelor tabere, astfel c , în al
nou lea an al domniei sale5 a fost surghiunit la Vienna, un ora din Galia: avu ia lui a fost trecut în tezaurul
imperial, înainte de a fi chemat la Caesar, spre a fi judecat, el a avut urm torul vis: i s-a p rut c vede nou spice
cu bobul plin i înalte, care au fost p scute de ni te boi. El a chemat prezic torii i câ iva caldeeni, ca s -i
tâlcuiasc visul. Ace tia l-au interpretat în chip i fel, dar un anume Simon din secta esenienilor a t lm cit c
spicele înseamn anii, iar boii o r sturnare a situa iei, întrucât la arat ei mut din loc p mântul. A adar Archelaos
va domni atâ ia ani câte spice a v zut în vis i dup felurite schimb ri ale lucrurilor, î i va afla sfâr it-
ul. Cinci zile mai târziu, Achelaos a fost chemat la Roma pentru a fi judecat.
4. Mi se pare demn de men ionat i visul so iei sale Glaphyra, fiica lui Archelaos, regele Cappadociei, care mai
înainte fusese m ritat cu Alexandru; acesta era fratele lui Archelaos, despre care am vorbit pe îndelete, i fiul lui
Herodes, de care a i fost executat, fapt de asemenea relatat de noi. Dup moartea primului ei so , ea s-a rem ritat
cu Iuba6, regele Libyei, i, când i acesta s-a stins din via , s-a întors acas , tr ind în v duvie pe lâng tat l ei;
acolo a v zut-o Etnarhul Archelaos i s-a îndr gostit de ea într-atât încât a repudiat-o de îndat pe so ia lui
Mariamme, c s torindu-se cu Glaphyra. Ea s-a reîntors în Iudeea i, curând dup sosirea ei acolo, a visat c
Alexandru st tea în fa a ei i îi spunea urm toarele: „C s toria din Libya ar fi trebuit s - i ajung , dar, f r s te
mul ume ti numai cu ea, te-ai întors la vatr , luându- i un al treilea b rbat, i anume pe fratele meu, nesocotito!
Nu voi tolera îns aceast nelegiuire7, ci te voi aduce iar i la mine, de vrei sau nu vrei!" Dup ce i-a povestit
visul altora, n-a mai tr it decât dou zile.

5
Potrivit Antichit ilor iudaice, XVII, 13, 3: al zecelea, adic în anul 6 e.n. (n.t.)-
156
*> Iuba II, regele Mauretaniei, murind în 23 e.n., Glaphyra n-a r mas v duv , ci a fost, pare-se, repudiat de so ul ei (n.e.).
7
Legea iudaic [Leviticul, 18, 16; 20, 21) interzicea femeilor s se c s toreasc cu fratele primului so dac devenise mam (n.e.).
157
CAPITOLUL VIU
1. Teritoriul lui Archelaos a c p tat rangul de provincie1, ca administrator fiind numit Coponius, un roman din
clasa cavalerilor, c ruia Caesar i-a acordat drepturi depline, inclusiv pe cel de via i de moarte asupra supu ilor
s i. în timpul administra iei sale, un b rbat din Galileea cu numele de Iudas2, care îi instiga pe localnici s se
r zvr teasc : el îi mustra pentru faptul c au consim it s pl teasc tribut i, dup Dumnezeu, au acceptat s
primeasc ni te muritori ca st pân. El era cuvânt torul3 unei secte cu totul aparte f r o leg tur cu celelalte4.
2. La iudei exist de fapt trei coli de filosofie5: cei ce in de prima se numesc farizei, din cea de a doua fac parte
saducheii, iar din a treia, având faima de a pretinde o via deosebit de pioas , fac parte esenienii6. De obâr ie
iudaic , ultimii se iubesc unii pe al ii mult mai mult decât în cazul celorlalte secte. Pentru ei, pl cerile sim urilor
sunt o nelegiuire, iar virtutea const în st pânirea de sine i în dominarea pasiunilor. Fa de c s torie au o p rere
dispre uitoare i adopt copiii la o vârst destul de fraged pentru a fi lesne educa i, iar atunci îi trateaz ca pe
ni te membri ai familiei i le insufl doctrinele lor; nu
1
Etnarhia a trecut în categoria provinciilor imperiale de clasa a treia, condus de un procurator din ordinul cavalerilor romani (n. e.)
2 Care este men ionat i în Faptele apostolilor 5, 37 (n.t.).
3
Autorul folose te termenul elin: „sofist" spre a traduce, probabil, pe cel de "rabbi" din versiunea aramaic originar (n.e.).
4
Vezi detalii asupra acestei secte în Antichit i iudaice, XVIII, I, 6 (n.t.).
5
Nu putea fi vorba de a a ceva la iudeii care nu n zuiau s ating absolutul cu ajutorul ra iunii, m rginindu-se s studieze Legea dat de
Dumnezeu, Flavius Iosephus a c utat s fie pe în elesul „p gânilor" (n.e.).
6
Farizeii înseamn : Izola ii, saducheii ( aducheii): Adep ii lui aduk; numele de esenieni (eseieni) aminte te de cuvântul aramaic-sirian
assaya (medic) i înseamn a adar o sect înrudit cu terapeu ii. Ace ti terapeu i tr iau în Alexandria i se ocupau, de fapt, cu studiul
tiin elor naturale (n.t.).
158
detest totu i, c s toria, nici grija pentru ob inerea urma ilor, ci caut s se pun la ad post de destr b larea
femeilor, fiindc au convingerea c nici una dintre ele nu- i p streaz credin a fa de un singur om.
3. Ei dispre uiesc bog ia i demn de admirat la ei este comunitatea bunurilor: n-ai s g se ti pe nici unul care
s se disting de ceilal i prin avere. La ei exist regula potrivit c reia oricine intr în sect trebuie s renun e la
averea lui în favoarea comunit ii, astfel încât la ei nu întâlne ti îndeob te nici s r cia înjositoare, nici bog ia
sfid toare, bunurile fiec ruia contopindu-se în fondul comun i to i, ca ni te fra i, dispun de întreaga avu ie
adunat la un loc. Ei sunt de p rere c uleiul p teaz i cel care a fost uns cu el, contrar voin ei sale, trebuie s - i
cure e corpul, ei socotind ceva cuviincios s ai o piele aspr i s por i mereu ve minte albe. Cei ce administrau
avu ia comunit ii erau ale i prin majoritate de voturi i fiecare, f r deosebire, trebuia s fie gata pentru orice
serviciu în folosul tuturora.
4. Ei nu au un ora propriu-zis al lor, în fiecare dintre ele locuind mai mul i laolalt . Membrilor sectei, veni i de
altundeva, li se pun la îndemân toate lucrurile agonisite de comunitate, de parc ar fi propria lor avu ie i, la
ni te oameni pe care nu i-au mai v zut pân atunci, ei intr ca i cum le-ar fi prieteni apropia i. De aceea când
pleac la drum, nu iau cu ei nimic, cu excep ia armelor, ca s se apere de tâlhari. în fiecare ora , un membru
anume are sarcina s se îngrijeasc de oaspe ii sectei, procurându-le hainele i cele necesare traiului.zilnic. Prin
felul cum se îmbrac i prin purtarea lor, ei par ni te inu i în frâu cu biciul de c tre un pedagog. Hainele i
înc l rile nu sunt schimbate decât când ele au ajuns ferfeni ori s-au tocit de tot, dup o folosire îndelungat .
Cump r ri i vânz ri nu au loc între ei, ci fiecare d din avu ia sa celui care este nevoia i prime te la rândul
s u de la cel lalt ceea ce îi lipse te. Chiar i f r un contraserviciu, ei au dreptul s cear de la un
membru al sectei ori ice poftesc.
5. Fa de Dumnezeu, ei î i arat evlavia într-un fel aparte, înainte de r s ritul Soarelui, ei nu rostesc nici o
vorb profan , ci îi adreseaz ni te vechi rug ciuni mo tenite de la p rin ii lor, implorân-du-1 parc s r sar .
Abia atunci supraveghetorii lor îi las s plece, fiecare la me te ugul cu care s-a deprins. Dup ce au muncit cu
râvn pân la ora a cincea7, se adun iar într-un loc anume, cu o fâ ie de

7
Ora 11 diminea a (n.t.).
159
pânz de in înf urat în jurul alelor, i- i spal trupul cu ap rece. De îndat ce s-au cur it astfel, se duc într-o
cl dire deosebit , în care nici un om, str in de sect , nu are voie s intre: purifica i, ei în i i intr în sala de mese
ca în incinta unui sanctuar. Cum i-au ocupat locurile într-o lini te des vâr it , brutarul le pune rând pe rând câte
o pâine în fa , dup care buc tarul le d câte un castrona cu un singur fel de mâncare. Pân s înceap masa,
preotul roste te o rug ciune i comite un sacrilegiu cel ce începe cumva s înfulece înainte de terminarea
rug ciunii. La terminarea mesei, preotul se roag din nou: la început i la sfâr it, ei îl prosl vesc pe Dumnezeu ca
pe Creatorul vie ii. Apoi ei î i dezbrac ve mintele, socotindu-le sacre, i revin la îndeletnicirile lor pân la
asfin itul Soarelui. La reîntoarcere, ei se osp teaz în acela i fel, de ast dat luând loc al turi de str ini, dac se
afl vreunul la ei. Nu se aude nici o zarv i nici un zgomot nu tulbur vreodat casa, ci unul las s vorbeasc pe
cel lalt, respectând rândul. Celor afla i în afar , t cera celor din untru le apare drept o tain înfior toare. Dar
lini tea aceasta are ca noim statornica cump tare a membrilor sectei i faptul c ei m nânc i beau doar pân se
satur .
6. Din celelalte lucruri, ei nu fac nimic f r dezlegarea supraveghetorilor lor: doar în dou privin e li se d
îng duin a de a hot rî singuri: acordarea de ajutor i dovedirea milosteniei. S ajute pe cei ce merita s primeasc
ajutorul, atunci când au mare nevoie de el, i s ofere hran celor afla i în mizerie. Nu li se permite îns s aduc
ajutor rudelor lor f r s aib aprobarea superiorului. în elep i vistieri ai mâniei, strunitori ai pasiunilor, pilde ale
fidelit ii, slujitorii p cii, fiece cuvânt rostit de ei atârn mai greu decât un jur mânt; esenienii se ab in de la
jur minte8 pe care le cred mai rele decât sperjurul. Cel ce nu este crezut pe cuvânt i f r invocarea lui
Dumnezeu, acela este condamnat din capul locului. Ei cerceteaz cu o neobi nuit râvn str mo e tile scrieri;
îndeosebi, ei extrag din ele ceea ce are nevoie trupul i sufletul: iat de ce studiaz ei scrierile pentru a afla
lecuirea bolilor cu ajutorul r d cinilor medicinale i calit ile pietrelor.
7. Pentru cel ce aspir s intre în sect accesul nu este imediat, ci, vreme de un an, r mas în afara ordinului,
solicitantul duce o via asem n toare cu a membrilor sectei i prime te o topori ca, or ul de care am vorbit
anterior, i un ve mânt alb. Dac în acest r stimp a trecut cu bine proba st pânirii de sine, el se apropie cu un pas
de felul de via al esenienilor i ia parte la sfin irea apei purificatoare, f r s fie,
totu i, acceptat înc la adun rile comunit ii. Dup ce a f cut dovada statorniciei sale, vreme de al i doi ani
caracterul pe care îl are este pus la încercare i, dac se arat cu adev rat demn, abia atunci el este primit în
comunitate. Dar, înainte de a se atinge de bucatele comune, el depune în fa a tuturor un teribil jur mânt: s -1
cinsteasc pe Dumnezeu; s - i respecte îndatoririle fa de oameni i s nu aduc pagube nim nui atât din
proprie ini iativ cât i din ordinul altcuiva; s -i urasc mereu pe cei nedrep i i s lupte al turi de cei drep i; c
va p stra credin a tuturor, mai cu seam celor ce cârmuiesc, întrucât nimeni nu dobânde te puterea f r
consim mântul lui Dumnzeu; dac cumva ajunge s dea ordine, nu se va ar ta îngâmfat i asupritor, i nu- i va
întrece subordona ii prin str lucirea ve mintelor i a altor podoabe; c va îndr gi întotdeauna dreptatea i va
demasca pe mincino i; c - i va ine mâinile nepâng rite de ho ie, iar sufletul curat de orice câ tig necinstit; c nu
va t inui nimic membrilor sectei i nu-i va divulga nim nui secretele sale, chiar dac va fi supus torturilor pân
la moarte. în afar de asta, el jur c nu va transmite dogmele altfel decât le-a primit el însu i, c se va feri de
tâlh ria de strad ; c va veghea cu grij s nu se piard cumva c r ile sectei precum i numele îngerilor^. Prin
asemenea jur minte, esenienii î i asigur credin a noilor membri ai sectei.
8. Cei care comit p cate grele sunt sco i în afara sectei i cel exclus are parte îndeob te de un sfâr it jalnic: legat
prin jur minte solemne i prin îndatoriri, el nu are voie s primeasc hran de la ceilal i oameni: trebuie a adar s
se hr neasc cu buruieni, trupul s u este sec tuit de foame i moarte. De aceea ei au reprimit în sect pe unii din
acei nenoroci i, înduio a i de faptul c sunt gata s - i dea duhul, socotind c i-au isp it deja p catele prin
îndurarea chinurilor care i-au dus în pragul mor ii.
9. în luarea deciziilor judec tore ti, esenienii sunt foarte con tiincio i i drep i; ei nu rostesc o sentin decât
dac s-au strâns cel pu in o sut laolalt , dar atunci verdictul lor este f r drept de apel. în afar de Dumnezeu, ei
respect în cea mai mare m sur numele Legislatorului10 i cel ce îl def imeaz este condamnat la moarte. A da
ascultare b trânilor i majorit ii trece la ei drept ceva frumos; dac , de pild , s-au adunat zece laolalt , unul
singur nu poate vorbi
1
Cu excep ia celui depus la intrarea în sect (n.e.).
160
9 Mihail joac un rol de frunte în lupta dus împotriva întunericului de fiii luminii, iar numele îngerilor Gabriel, Sariel i Rafael apar în
scrierile apocrife ale esenienilor (n.e.).
10
Moise (n.t.).
161
f r asentimentul celorlal i nou . Ei se feresc s scuipe atât în mijrbcul unei adun ri, cât i în partea dreapt ; mai
mult decât to i iudeii lua i împreun , ei evit s lucreze în a aptea zi a s pt mânii; pân i mâncarea i-o
preg tesc cu o zi înainte, ca s nu mai aprind focul în ziua aceea, ba mai mult, nu cuteaz s mute nici un
obie,ct din loc sau s - i satisfac necesit ile fiziologice. în celelalte zile, ei sap o gropi a c rei adâncime
m soar un picior, folosindu-se de o c zm lu — ceva asem n tor cu topori ca d ruit de ei fiec rui nou-venit
în sect — acoper cu mantia lor deschiz tura, spre a nu jigni cumva str lucirea lui Dumnezeu11, f cându- i
acolo nevoile omene ti. Cu p mântul scos afar mai înainte, ei astup la loc gaura; pentru aceste necesit i, ei
caut locurile cele mai îndep rtate. Cu toate c a te u ura de scârn este ceva firesc, ei au obiceiul s se spele
dup aceea, de parc s-ar fi spurcat.
10. Dup durata traiului lor ascetic, ei se împart în patru grupe12 iar cei care au intrat în sect sunt atât de
desconsidera i de cei veni i de mai înainte încât dac unul tân r 1-a atins pe cel mai vârstnic, acesta se spal de
parc ar fi fost spurcat de un str in. Ei sunt longevivi i mul i dintre ei dep esc vârsta de o sut de ani, ceea ce,
dup cum mi se pare mie, este urmarea faptului c duc o via simpl i ordonat . Nu se sinchisesc de lucruri
înfior toare, î i biruie durerile prin t ria lor sufleteasc i prefer o moarte glorioas vie ii nemuritoare. R zboiul
împotriva romanilor a scos la lumin toate tr s turile de caracter, c ci în timpul lui au fost surghiuni i, supu i
caznelor, ar i de vii sau frân i pe roat , chinui i cu toate instrumentele de tortur ca fie s oc rasc numele
Legiuitorului lor, fie s m nânce alimente care le erau interzise: n-au f cut nici una, nici alta, r mânând
neclinti i, f r s - i mustre c l ii i f r s verse lacrimi; surâz tori în timpul chinurilor graznice, glume i cu cei
ce le aplicau torturile, î i d deau bucuro i sufletul, convin i c -1 vor redobândi în via a de apoi.
11. C ci ei au ferma credin c trupurile sunt sortite pieirii, iar materia din care s-au înjghebat se descompune,
dar sufletele sunt eterne i d inuie ve nic; alc tuite din cel mai subtil eter, dup ce au plutit la voia întâmpl rii,
atrase de o seduc ie natural , ele se îngem neaz cu trupurile devenite o temni a lor; dar, o dat sc pate de
aceste lan uri ale c rnii, ca i cum s-ar fi eliberat dintr-o lung sclavie, ele se îndreapt fericite spre zonele
superioare13. în deplin
11
Soarele divinizat (n.e.).
12
Preo i; levi i; laici; novici (n.e.).
13
Eterul sau cerul superior, unde lumina era mai pur decât mai jos (n.e.).
concordan cu fiii Greciei, ei h r zesc sufletelor virtuoase o h l -duire într-un loc situat dincolo de Ocean, unde
nu bântuie nici ploaie, nici z pada, nici ar i a, ci adierea pururi blând a Zefirului, suflând dinspre Ocean, le
aduce r coarea. Dimpotriv , sufletelor nelegiuite li se atribuie o genune întunecat i friguroas , unde au parte de
chinuri ve nice. Aceast concep ie se întâlne te, pare-mi-se, i la grecii care au atribuit vitejilor lor, numi i de ei
eroi sau semizei, a a-zisele Insule ale nemuritorilor14, în schimb sufletelor infame t râmurile nelegiui ilor din
Hades, unde, potrivit legendelor proprii, î i îndur pedepsele unele personaje precum Sisif, Tantal, Ixion i
Tityos15. Ei sus in în primul rând înv tura despre nemurirea sufletului spre a netezi calea spre virtute i a pune
st vili celei ce duce spre vicii, sprijini i pe convingerea c oamenii buni vor deveni i mai buni în timpul vie ii
lor p mânte ti dac trag speran a c vor fi r spl ti i dup moarte, iar apuc turile urâte ale celor r i vor fi inute în
frâu de fric , dac ei tiu c trebuie s îndure pedepse dup ob tescul lor sfâr it, chiar i în cazul când nelegiuirile
lor r mân nedescoperite în aceast via . Aceasta este sacra înv tur despre suflet a esenienilor i ea este ca o
momeal de neocolit pentru cei ce s-au înfruptat cândva din în elepciunea lor.
12. Printre ei dai i de unii care se încumet s prezic viitorul: înc din cea mai fraged copil rie ei au fost
deprin i cu cercetarea c r ilor sfinte, cu ceremoniile de purificare, precum i cu maximele profe ilor i, într-
adev r, rar se întâmpl ca prezicerile lor s nu se adevereasc .
13. Mai exist i un alt ordin esenian care, prin modul de via , obiceiurile i legile sale, nu difer cu nimic,
unica divergen fiind concep ia asupra c s torie: a adar, cei ce nu se c s toresc, nesocotesc cea mai însemnat
latur a vie ii: asigurarea urma ilor. Ba mai mult: dac toat lumea ar gândi la fel, atunci specia uman ar pieri
repede. Ace tia î i pun la încercare logodnicele trei ani la rând i dac dup cea de a treia purificare16 au ajuns la
concluzia c ele sunt în stare s aduc pe lume copii, abia atunci are loc c s toria. în timpul sarcinii,
14
Pindar în cea de a doua Od olympic i Lucian în Poveste adev rat vorbesc de Insula Ferici ilor, aflat în circumterestrul Ocean
nestr b tut de cor bierii înfrico a i de necunoscutele întinderi de ape (n.e.).
15
Eroi mitologici elini care au s vâr it mari infamii în timpul vie ii, suferind cele mai aspre pedepse în Infern, unde au fost v zu i de Odiseu
când a venit s -1 consulte pe prorocul Tiresias în împ r ia mor ilor (n.e.).
1° Este vorba de purificarea l uzei (Leviticul, 12): înainte de a deveni so ie, femeia trebuia s fac de trei ori dovada fecundit ii sale (n.e.).
162
163
ei se ab in de la rela ii sexuale, ca o dovad c ei nu s-au c s torit de dragul desf t rilor, ci din dorin a de a avea
copii. Când î i fac b ile lustrale, femeile se înf oar într-un ve mânt iar b rba ii poart un or . Iat care sunt
obiceiurile acestei secte17.
14. Dintee ambele secte, men ionate anterior, cea a farizeilor are faima de a oferi cei mai riguro i interpre i ai
legii, ei constituind secta cea dintâi18; ace tia atribuie totul Sor ii i lui Dumnezeu, socotind c posibilitatea de a
face ceea ce este drept sau strâmb este mai mult la îndemâna omului, dar c la fiecare fapt contribuie i soarta1^.
Dup p rerea lor, toate sufletele sunt nemuritoare, dar numai sufletele celor buni trec într-un alt trup, pe când
sufletele celor r i sunt supuse pedepselor ve nice. în schimb saducheii, cea de a doua sect , neag în întregime
existen a Destinului i sus in c Dumnezeu nu are nici un amestec în s vâr irea sau constatarea r ului; ei spun c
alegerea binelui sau a r ului depinde exclusiv de oameni i c fiecare înclin într-o parte ori în alta, dup propria
lui voin . Ei resping i nemurirea sufletului20, i pedepsele sau recompensele în lumea de apoi. Farizeii sunt cât
se poate de apropia i unul de altul, socotind traiul în deplin în elegere drept cel mai de pre bun comun. Dar
saducheii adopt pân i între ei o atitudine mult mai resping toare, încât rela iile lor cu compatrio ii sunt tot atât
de reci ca i cele cu str inii. Acestea sunt lucrurile pe care am inten ionat s le spun despre colile filosofice ale
iudeilor.
CAPITOLUL IX
17
Esenienii au fost cei mai importan i c ci, prin marea pre uire de care se bucurau în rândurile mul imii, au asigurat înv turilor lui Isus
Hristos i aderen i popularitate (n.t.).
18 în autobiografia sa (Vita, 2), autorul a m rturisit c a f cut un stagiu de ini iere în toate cele trei secte, pentru a opta pân Ia urm în
favoarea farizeilor (n.e.).
19 O opinie pe care Iosephus din secta farizeilor o reia în Antichit i iudaice, repetând formularea, de pild în Antichit i iudaice, VIII, 15, 4,
15, 6, IX, 9,3; XVI, 11, 8 (n.t.).
20 Deoarece teoria nemuririi constituie piatra de temelie a fiec rei religii pozitive, i deoarece de-a lungul secolelor, dup cum s-a dovedit,
saducheii i-au disputat cu farizeii întâietatea în rang, astfel încât din mijlocul lor au ie it de multe ori Mari Preo i i membri ai Marelui Sfat,
nu este deci prea sigur c ei au negat pur i simplu nemurirea. Ei au comb tut mai mult teoria Reînvierii, care nu este de obâr ie iudaic i i-
a g sit în farizei pe principalii ei sprijinitori; în esen , îns , ei au crezut în nemurire, bazându- i pe ea principiile lor religioase (vezi Spiegler,
Istoria filosofiei iudaismului, p. 202). Dup cea de a doua distrugere a Ierusalimului, secta saducheilor s-a destr mat de fapt, iar membrii ei
au trecut unii de partea cre tinismului, al ii s-au alipit la farizei care, sub conducerea rabinilor, au înconjurat mozaismul pur cu o înt ritur de
statute, ceremonii i legi, întemeind astfel Talmudul, i pân ast zi puternica cetate a rabinis-mului, întru ap rarea acestuia (n.t.).
164

1. în vreme ce Etnarhia lui Archelaos a dec zut la rangul de provincie, ceilal i prin i — Philippus i Herodes,
denumit Antipas — au continuat s - i cârmuiasc Tetrarhiile lor. Salomeea, care se stinsese între timp din via ,
l sase mo tenire so iei lui Augustus, Iulia1 domeniul s u împreun cu Iamnia i p duricea de palmieri de lâng
Phasaelis. Dup moartea lui Augustus2, care a stat la cârma statului timp de 57 de ani, ase luni i dou zile3,
conducerea imperiului roman a trecut în mâinile lui Tiberius, fiul Iuliei, Herodes i Philippus r mânând în
fruntea Tetrarhiilor lor. Ultimul a întemeiat la izvoarele Iordanului, în inutul Paneas, ora ul Caesarea 4 i în
Gaulanitis de jos pe cel numit Iulias5, iar Herodes a construit i el în Galilea Tiberias i în Peraea alt ora , numit
de asemenea Iulias6.
2. Trimis de Tiberius în ludeea ca guvernator de provincie, Pilatus7 a adus în Ierusalim, sub obrocul nop ii
înv luitoare, ni te portrete ale lui Caesar numite de romani „signa"8: aceasta a stârnit mari tulbur ri printre iudei
chiar din zorii zilei. La vederea portretelor,
1
Vezi observa ia de la Cartea întâi, cap. XXVIII, paragr. 6, n. 5 (n.t.).
2
în anul 14e.n. (n.t.).
3
Autorul calculeaz durata domniei nu de la 31 î.e.n. (dup Actium), ci de la asasinarea lui Caesar (44 î.e.n.), gre ind cu o lun i dou zile
(n.e.).
"* Numit Caesarea Philippi dup ctitorul s u (n.t.).
5 Unde anterior s-a aflat Bethsaida, adic pe malul r s ritean al Iordanului, nu Bethsaida, din Biblie, situat la apus de Marea Galileei (n.t.).
6 Vezi remarca de la Cartea a doua, cap. IV, paragr. 2 (n.t).
7
în 25 e.n. Predecesorii s i de la exilarea lui Archelaos au fost: Coponius (6 e.n.), Marcus Ambivius (9 e.n.), Annius Rufus (II e.n.) i
Valerius Gratus (14 e.n.) (n.t.).
8
Medalioane reprezentând doi vulturi fixa i pe s ge i, c rora în acea vreme li se ad ugau mici busturi ale Caesarilor (n.t.). Aceste medalioane
cu efigia împ rtaului erau prinse de pr jina steagurilor (n.e.).
165
cei afla i în apropiere^1 au r mas încremeni i, deoarece credeau c fuseser c lcate în picioare datinile lor care
interziceau cu stricte e amplasarea în ora a ori ic rui portret. Treptat, indignarea celor din ora a atras în grupuri
compacte i pe locuitorii de la ari împreun s-au îndreptat repede spre Caesarea, la Pilatus, rugându-1 st ruitor
s îndep rteze din Ierusalim portretele, spre a nu zdruncina legile str mo e ti. Pilatus le-a respins cererea i
atunci ei s-au aruncat cu fa a la p mânt în jurul palatului s u i vreme de cinci zile i de cinci nop i au r mas
astfel, f r s se mi te din loc.
3. în ziua urm toare, Pilatus se instala în marele Hipodrom, pe un jil de judec tor i chem la el poporul, ca i
cum ar fi vrut s -i r spund f r întârziere; a dat îns solda ilor s i înarma i un semn convenit dinainte, ca s -i
împresoare pe iudei. înconjura i de trupe dispuse pe trei rânduri, iudeii au privit cu groaz nea teptatul spectacol;
Pilatus i-a amenin at c -i va m cel ri dac nu vor accepta portretele lui Caesar, dând solda ilor ordinul s - i trag
s biile din teac . Atunci, ca i cum ar fi fost vorbi i, iudeii s-au aruncat în iruri strânse la p mânt, dezvelindu- i
cefele, i au strigat cât îi inea gura c prefer s moar decât s încalce legile lor. Uluit de înfl c rat lor
credin fa de Dumnezeu, Pilatus a dat ordin s fie retrase numaidecât toate portretele din ora .
4. Ceva mai târziu el a pricinuit noi tulbur ri prin faptul c s-a folosit de sacrul tezaur al Templului numit
Corban pentru construirea unui apeduct, având o lungime de 400 de stadii10. Acest fapt a stârnit mânia poporului
i, când Pilatus s-a înfiin at la Ierusalim, iudeii i-au împresurat jil ul s u de judec tor, sco ând strig te ostile.
Pilatus aflase dinainte de inten iile iudeilor, i a poruncit ca solda i în civil, dar înarma i, s se infiltreze pe-
ascuns printre cet eni, f r s - i foloseasc s biile, lovindu-i îns cu ciomegele lor pe cei g l gio i. De pe
jil ul s u de judec tor a f cut solda ilor semnul convenit; mul i iudei au pierit fie sub ploaia de lovituri, fie c lca i
în picioare de c tre compatrio ii lor, c utând s scape cu fuga. Spaima produs de jalnica soart a celor uci i a
silit poporul s amu easc .
9 De a a-zisul Praetorium, unde se p strau medalioanele. Praetoriul servea drept locuin a obi nuit pentru guvernatorii de provincie cu
re edin a în Caesarea maritima (n.t.). Erau, de fapt, palatele guvernatorilor de provincie din imperiul roman (n.e.).
10
Potrivit Antichit ilor iudaice, XVIII, 3, 2, doar 200 de stadii. Vezi i Spiess, Ierusalimul lui loesphus, p. 54, .u. (n.t.).
166
5. între timp Agrippa — fiul lui Aristobul care fusese ucis de tat l s u Herodes — s-a înf i at înaintea lui
Tiberius ca s -1 în-vinuiasc pe Tetrarhul Herodes. De i împ ratul n-a inut seama de învinuirile lui, el a r mas,
totu i, la Roma, c utând s câ tige favoarea altor oameni influen i, mai ales pe cea a lui Gaius, fiul lui
Germanicus, pe atunci înc un simplu cet ean1!. într-un osp dat în cinstea lui, unde 1-a cople it cu felurite
amabilit i, în încheiere, Agrippa i-a în l at mâinile spre cer, rugându-se în v zul tuturor ca s -1 vad cât mai
curând St pânul Lumii, dup ce Tiberius î i va fi dat duhul12. Unul dintre slujitori a transmis vorbele sale lui
Tiberius: furios, acesta 1-a trimis la închisoare pe Agrippa, inându-1 vreme de ase luni în carcer , supus unui
regim sever; în cele din urm , a survenit i moartea lui, dup o domnie de 22 de ani, ase luni i trei zile.
6. De îndat ce Caius13 a fost ales Caesar, el 1-a eliberat din temni pe Agrippa i i-a dat Tetrarhia lui Philippus,
care între timp murise14, numindu-1 rege. Ascensiunea la putere a lui Agrippa a stârnit invidia Tetrarhului
Herodes, stimulând cutez toarele lui eluri. Mai ales so ia lui, Herodiada, tr gea ambi ioasa speran c el va
dobândi titlul de rege: ea îl dojenea pentru indolen a lui i i-a spus c , nevrând s se îmbarce spre a ajunge la
Caesar, a pierdut ocazia avans rii sale în rang; c ci, dac el 1-a f cut pe Agrippa, din simplu particular, cum va
ov i în privin a lui, un Tetrarh? Herodes s-a l sat convins i s-a dus pân la Caesar, care 1-a pedepsit 15 pentru
aviditatea sa, surghiunindu-1 în Spania16: Agrippa, care a c l torit în urma lui pentru a-1 acuza, a primit de la
Caius Tetrarhia lui Herodes, ca adaos la regatul s u17. Herodes i-a sfâr it zilele în Spania, unde so ia lui 1-a
urmat în exil.

11
Caius Iulius Caesar Germanicus nu s-a afirmat în politic în timpul domniei unchiului s u Tiberius, devenind, totu i, succesorul s u (n.e.).
12
Potrivit Antichit ilor iudaice, XVIII, 6, 5, el i-a exprimat aceast dorin în cursul unei plimb ri cu o c ru . Compar datele referitoare
la soarta lui Agrippa cu ex-punerea detaliat din Antichit i iudaice, XVI, 6 (n.t.).
13
Caius Iuiius Caesar Germanicus, supranumit Caligula (n.t.).
14
în 36 e.n. (n.t.).
15
în Antichit i iudaice, XVIII, 7, 2: la Lugudunum (Lyon), în Galia (n.t.).
16
în 38 e.n. (n.t.).
17
în anul 40 e.n. (n.t.).
167
^
CAPITOLUL X
1. Caesar Caius a fost nespus de sfid tor cu norocoasa lui soart : a cerut s fie socotit zeu, fiind numit ca atare,
i i-a lipsit patria de b rba ii ei cei mai de vaz , extinzându- i nelegiuirea pân în Iudeea. El 1-a trimis la
Ierusalim în fruntea unei o ti, pe Petronius, ca s introduc în Templu statui de-ale sale1, dându-i ordinul ca, dac
iudeii nu se vor supune, s -i ucid pe cei ce se împotrivesc, restul întregului popor urmând s ia calea târgului de
sclavi. Dumnezeu nu s-a ar tat nep s tor fa de aceste ordine. Petronius a m r luit din Antiohia împotriva
Iudeei cu trei legiuni i multe trupe auxiliare siriene. Acestor zvonuri r zboinice nu li s-a dat crezare în rândurile
unei p r i ale iudeilor, partea celor încrez tori ar tându-se descump nit în privin a felului cum s se apere.
Curând întregul popor a fost cuprins de fric de îndat ce oastea roman a sosit la Ptolemais.
2. Acest ora a fost construit pe rmul maritim al Galileei, la marginea unei câmpii2 întinse, fiind înconjurat de
mun i: spre r s rit, la vreo 60 de stadii distan , se afl crestele Galileei; spre miaz zi, îl separ de Cârmei 120 de
stadii; spre miaz noapte, la dep rtarea de 100 de stadii, se ridic cel mai înalt pisc, pe care localnicii îl numesc
„Scara tyrian ". La vreo dou stadii de ora curge micul fluviu ce se cheam Belaeus3, pe malul c ruia dai de
mormântul lui Memnon4, având în apropierea lui un loc foarte curios, cu un diametru de 100 de co i. El este
rotund i scobit i produce nisipul sticlos care, de îndat ce a fost c rat de numeroasele cor bii ancorate acolo,
este înlocuit numaidecât. Vânturile aduc din afar , ca la comand , nisip obi nuit, iar
1
în 39 e.n. (n.t.).
2
Jezreel (n.t.).
3
Belus îi zice Tacit (Hiswriae, V, 7 (n.t.).
4
Fiul lui Tithons i Eos (Aurora), ale c rui oseminte erau disputate i de multe alte locuri asem n toare (n.t.).
mina aceea îl preschimb pe loc în sticl 5. i mai uluitor mi se pare faptul c sticla care se revars din min
redevine nisip de rând. Cu asemenea calit i este înzestrat locul.
3. Iudeii s-au adunat de-a valma, împreun cu so iile i copiii lor în câmpia de lâng Ptolemais, rugându-1
st ruitor pe Petronius s cru e nu numai datinele lor str mo e ti, ci i pe ei în i i. înduplecat de num rul
cople itor i de rug min ile lor, el a l sat în Ptolemais i statuile i oastea înso itoare, a mers pân în Galileea i a
convocat la Tiberias mul imea i pe to i oamenii de vaz ; acolo le-a înf i at pe larg puterea roman i
amenin rile lui Caesar, c utând s -i conving cât de nechibzuite sunt preten iile lor: c ci toate popoarele supuse
instalaser deja în ora ele lor, al turi de statuile celorlal i zei, i pe cea a lui Caesar, ei fiind singurii care se
împotrivesc, fapt care reprezint o r zvr tire, înso it i de inten ii jignitoare.
4. întrucât evreii au invocat legea i datinile lor str mo e ti, care nu le îng duie din porunc divin s expun
statuia oric rui zeu, cu atât mai pu in a unui om, nu numai în interiorul Templului, ci i în fiece loc laic din ar ,
Petronius le-a dat urm torul r spuns: „Dar i eu sunt nevoit s m supun legii st pânului meu, c ci dac eu o
încalc, ca s v cru pe voi, moartea m a teapt f r drept de apel. R zboiul cu voi îl va purta cel ce m-a trimis
aici, nu eu, c ci eu însumi, aidoma vou , împlinesc ordinele lui"! Atunci întreaga mul ime a strigat c este gata
s îndure orice pentru legea lor. Petronius le-a potolit strig tele i i-a întrebat: „Ve i lupta împotriva lui Caesar?"
Iudeii i-au r spuns astfel: „Pentru Caesar i pentru poporul roman noi aducem jertfe6 de dou ori pe zi, dar dac
st ruie s - i instaleze propriile statui, atunci va trebui mai întâi s jertfeasc întregul popor iudeu: suntem dispu i
s ne l s m m cel ri i laolalt cu copiii i femeile noastre"! Petronius a fost cuprins de uimire i mil când a
v zut nezdruncinata cucernicie a acestor oameni i zelul lor de a îndura moartea. Deocamdat , el a împr tiat
adunarea f r s ia o hot râre.
5
Potrivit relat rii mai exacte a lui Tacit {Hiswriae, V, 7), nisipul era transformat în sticl cu adaos de salpetru. Vezi i la Plinius (Naturalis
Historia, V, 17 i XXVI, 65). înc din Evul Mediu, nisipul din Belus era adus la Genova i Vene ia, pentru fabricarea sticlei. Velde a
descoperit la Belus lâng el Mekr, la est de Acre (Ptolemais), o colin acoperit cu un strat de sticl . Constatarea lui Iosephus c sticla
rev rsat din min se preschimba din nou în nisip este de bun seam eronat (n.t.).
6
Jertfa închinat lui Caesar a fost instituit în Templul din Ierusalim de pe vremea lui Augustus, desf urându-se f r întrerupere pân la
suspendarea ei, fapt care a contribuit la izbucnirea r zboiului iudeilor cu romanii (n.e.).
168
169
5. în zilele urm toare, el a convocat în num r mare pe oamenii de vaz la întruniri restrânse, iar la cele publice,
mul imea i ba prin mustr ri, ba prin sfaturi, de cele mai multe ori prin amenin ri f i e, a c utat s le pun
înaintea ochilor marea for a romanilor, furia lui Caius i constrângerea la care era supus el însu i. Dar întrucât
iudeii nu cedau la tentativele lui de a-i îndupleca iar Petronius vedea c ara era în primejdie de a r mâne f r
recolt , c ci în perioada îns mân rilor poporul z bovise 50 de zile la rând f r s fac nimic, el i-a reunit în cele
din urm i le-a zis: „A adar mai degrab eu sunt cel ce trebuie s dea piept cu primejdia: ori voi reu i, cu
ajutorul lui Dumnezeu, s -1 înduplec pe Caesar, având bucuria s scap teaf r împreun cu voi, ori dac îi voi
dezl n ui mânia, bucuros îmi voi jertfi via a, pentru salvarea atâtor vie i omene ti!" Desp r indu-se de mul imea
ce-i h r zea numeroase binecuvânt ri, i revenit în fruntea o tii sale, a p r sit Ptolemais, împreun cu ea i s-a
întors în Antiohia. De acolo i-a trimis imediat lui Caesar o dare de seam despre felul cum a decurs expedi ia sa
în Iudeea i despre rug min ile fierbin i ale poporului: dac nu vrea s distrug aceast ar o dat cu oamenii ei,
se cuvine s respecte legea acestora i s renun e la executarea ordinului s u. La aceast scrisoare, Caius a dat un
r spuns câtu i de pu in indulgent i 1-a amenin at pe Petronius cu moartea pentru încetineala cu care i-a
îndeplinit ordinele sale. S-a întâmplat îns c tocmai aduc torii acestei scrisori s z boveasc trei luni în
c l toria lor pe mare din pricina vremii furtunoase în vreme ce al ii, care vesteau moartea lui Caius au avut parte
de o traversare norocoas . Astfel c Petronius a primit cea de a doua scrisoare cu 27 de zile înaintea celei care
con inea amenin ri la adresa lui7.
CAPITOLUL XI
7
Ordinul dat de împ rat a fost emis în septembrie 40 e.n., iar tratativele lui Petronius cu iudei s-au tergiversat pân în noiembrie, moartea lui
Caius survenind la 24 ianuarie 41 e.n. (n.e.).
170
1. Dup o domnie de 3 ani i 8 luni1, Caius a fost asasinat mi ele te, trupele sta ionate la Roma2 l-au întronat cu
de-a sila pe Claudius; dar la propunerea consulilor Sentius Saturninus i Pomponuis Secundus, Senatul a
încredin at paza ora ului celor trei legiuni care-i r m seser credincioase i s-a întrunit pe Capitoliu, unde, inând
seama de atrocit ile lui Caius, a decis s duc r zboi împotriva lui Claudius. El urm rea fie s instaureze o
constitui ie aristocratic , a a cum fusese odinioar , fie s aleag pe altul, mai demn s de in puterea.
2. Tocmai atunci, Agrippa se afla întâmpl tor la Roma i, de o parte, el a fost poftit de Senat la o consf tuire, iar
pe de alt parte, Claudius a f cut acela i lucru din tab ra pretorienilor: urma s fie de folos amândurora în
atingerea scopurilor lor. El a întrez rit cine era aievea împ rat prin puterea pe care o de inea i s-a dus la
Claudius. Acela 1-a trimis ca sol al s u la Senat, ca s expun acestuia p rerile sale. Mai întâi, el a spus c a fost
în l at în rang cu de-a sila, de c tre solda i i lui nu i se pare drept s am geasc zelul acestora, pe de o parte, iar
pe de alta, el credea c situa ia lui actual nu este sigur , întrucât ansa de a ob ine tronul imperial nu este scutit
de primejdii. Mai apoi, el avea inten ia s - i exercite puterea ca un cârmuitor blând i nicidecum ca un tiran; el s-
ar mul umi i cu cinstea titlului de împ rat, dar c în toate treburile statului el va consulta întregul popor. Chiar
dac prin firea lui n-ar fi înclinat spre blânde e, felul în care i-a g sit sfâr itul Caius ar trebui s fie pentru el un
îndemn spre modera ie.
1
în anul 41 e.n. Vezi relatarea am nun it în Antichit i iudaice, XIX, 1, 1 .u. !n.t.). în realitate, Caligula a domnit cu dou luni mai mult
(n.e.).
2 Este vorba de cele 10 cohorte pretoriene, num rând fiecare câte o mie de solda i ai g rzii imperiale (n.e.).
171
3. Acest mesaj a fost transmis de Agrippa. Senatul i-a r spuns c , bizuindu-se pe oastea lui i pe în eleptele sale
hot râri, el nu va accepta de bun voie sclavia. Când a auzit acest r spuns al Senatului, Claudius 1-a trimis din
nou pe Agrippa cu mesajul c el însu i nu se încumet s -i tr deze pe cei care l-au ales în unanimitate; se vede
a adar obligat s se lupte cu aceia cu care n-avea nici o tragere de inim s-o fac . Trebuie mai întâi s g seasc
un câmp de lupt în afara ora ului; c ci ar fi o nelegiuire ca, din pricina deciziei Senatului prost sf tuit, sacra
incint a patriei s fie p tat de sângele unor concet eni. Dup ce a ascultat acest mesaj, Agrippa 1-a transmis
Senatului.
4. între timp, unul dintre solda i, care era de partea Senatului, i-a tras sabia din teac i a zis cu glas tare:
„O teni, camarazii mei, cum se face c noi urm rim s -i ucidem pe fra ii no tri i s ne n pustim asupra
propriilor rude care îl sus in pe Claudius, de vreme ce noi avem un împ rat c ruia nu i se poate g si nici un cusur
i suntem deopotriv lega i prin trainice leg turi cu cei împotriva c rora p im cu armele în mâini"? Dup
rostirea acestor vorbe, el a trecut cu pa i repezi prin mijlocul Senatului adunat, urmat fiind de to i so ii lui de
arme. în primul moment, retragerea solda ilor i-a însp imântat pe patricieni, iar când în cele din urm , n-au mai
avut o alt cale de ie ire din impas, s-au gr bit s porneasc la rândul lor pe drumul o tenilor — spre Claudius. în
fa a zidurilor le-au ie it în întâmpinare o hoard de solda i cu s biile în mâini, deosebit de zelo i în a- i c uta
norocul. Via a senatorilor din primele rânduri ar fi fost într-o mare primejdie mai înainte ca Claudius s afle
despre excesul de zel al solda ilor, dac Agrippa nu s-ar fi zorit s ajung pân la el i nu i-ar fi dezv luit situa ia
extrem de primejdioas . în cazul când n-ar fi potolit la timp elanul solda ilor s i, înseta i de sângele senatorilor,
el va domni asupra unui pustiu, pierzând pe to i acei oameni care ar fi dat str lucire domniei sale.
5. De îndat ce Claudius a fost pus la curent cu cele întâmplate, el s-a i dus s domoleasc pofta de lupt a
solda ilor; i-a primit pe senatori în tab ra lui, s-a purtat prietene te i imediat a pornit împreun cu ei s aduc
jertfe de mul umire zeilor pentru urcarea lui pe tron. F r întârziere, i-a d ruit lui Agrippa întregul regat al
bunicului s u, la care a mai ad ugat teritoriile situate dincolo de grani e, încredin ate de Augustus spre
administrarea lui Herodes, precum Trachonitis i Auranitis, i în plus o alt ar 3, a a-zisul regat al lui
3
în 41 e.n. (n.t.).
172
Lysanias4. Claudius s-a preocupat ca poporul s afle de aceast dona ie printr-un decret, iar magistra ilor s i le-a
poruncit s graveze documentul pe t bli e de bronz, care urmau s fie expuse în Capitoliu. i lui Herodes, fratele
lui Agrippa, care prin c s toria lui cu Berenice îi devenise ginere, i-a d ruit regatul Chalkis5.
6. Dintr-un regat atât de întins, curând avea s se reverse o mare avu ie asupra lui Agrippa, iar el a folosit aceste
sume de bani în scopuri nu lipsite de însemn tate; c ci el a început s înconjoare Ierusalimul cu un zid atât de
puternic6 care, dac ar fi fost terminat, romanii ar fi asediat f r succes ora ul. Dar mai înainte ca zidul s ating
în l imea proiectat , el a murit7 la Caesarea, dup ce a domnit ca rege trei ani; mai înainte vreme de al i trei ani,
el i-a guvernat Tetrarhiile sale. A l sat în urma lui trei fiice, pe care le-a z mislit so ia lui Cypros 8: Berenice,
Mariamme i Drusilla i, de asemenea, un fiu, având aceea i mam : Agrippa. Deoarece ultimul era înc prea
tân r9, Claudius a preschimbat regatele într-o provincie, numind acolo ca guvernator pe Cuspius Fadus10, iar
dup aceea pe Tiberius Alexander11. Amândoi au cârmuit în lini te poporul, fiindc i-au respectat datinele
str mo e ti. Dup aceea12 a murit i regele din Chalkis, Herodes, i a l sat în urma lui doi fii, d rui i de nepoata
lui Berenice: Berenicianos i Hyrcanos, având de la prima lui so ie, Mariamme, un alt fiu, numit Aristobul. A
murit de asemenea i un alt frate al lui Agrippa, care r m sese simplu cet ean, având ca unic fiic pe Iotape.
Tustrei erau feciorii lui Aristobul, fiul lui Herodes, cum am mai spus deja; Aristobul i Alexandru au fost fiii pe
care Herodes i-a avut de la Mariamme, fiind da i de tat l lor pe mâna c l ului. Urma ii lui Alexandru au devenit
regi în Armenia Mare13.
4
Men ionat în Evanghelia lui Luca (3, 1), regatul s u avea drept capital Abilene i se întindea pân la lan ul muntos sirian Antiliban,
aflându-se. sub st pânirea lui Agrippa înc de pe vremea lui Caligula (n.e.).
5 Situat între mun ii Liban i Antiliban, regatul î i tr gea numele de la capitala lui, care se g sea la nord-vest de Abila (n.e.).
6 Cel de al treilea zid al Ierusalimului urma s apere Ora ul Nou din zona nordic , mai expus atacurilor din afar (n.e.).
7
în anul 44 e.n. (n.t.).
8 Fiica lui Phasael i nepoata lui Herodes cel Mare (n.e.).
9 Avea 17 ani (n scut în 27 e.n. (n.t.).
10 A fost procuratorul provinciei între 44-46 e.n. (n.e.).
11
Procurator al provinciei între 46-48 e.n. (n.e.).
12 în 48 e.n. (n.t.).
13 Fiii lui Alexandru se numeau Tigrane i Alexandru. Primul a primit de la Augustus tronul Armeniei Mari (anul 11 e.n.) fiind înl turat i
executat din porunca lui Tiberiu. Fiul lui Alexandru, purtând acela i nume ca i unchiul s u, a fost adus pe tronul Armeniei de Nero: Tigrane
VI a domnit între anii 60-62 e.n. (n.e.).
173

CAPITOLUL XII

1. Dup moartea lui Herodes care a domnit în Chalkis, Claudius 1-a urcat pe tronul unchiului s u pe Agrippa,
fiul lui Agrippa1; la guvernarea restului provinciei, Alexandru a avut drept urma pe Cumanus2, sub
conducerea c ruia au reînceput tulbur rile i v rs rile de sânge în rândurile iudeilor. La celebrarea Pa tilor, când
poporul s-a strâns de-a valma la Ierusalim i o cohort roman se postase sus, pe porticul Templului — c ci în
zilele de s rb toare, militari bine înarma i str juiesc mereu mul imea adunat , s nu izbucneasc vreo r zmeri
în rândurile ei — unul dintre solda i i-a s ltat mantaua, apoi s-a pus pe vine într-o postur necuviincioas i i-a
ar tat ezutul iudeilor, slobozind totodat sunetul specific acestei pozi ii. în urma gestului provocator, întregul
popor a fost cuprins de mânie i prin strig tele sale i-a cerut lui Cumanus pedepsirea soldatului; cei mai
n b d io i dintre tineri, precum i acea parte a mul imii îndeob te înclinat spre r zvr tire, au trecut la atac i,
adunând pietrele culese de jos, le-au azvârlit asupra solda ilor. De teama unui asalt al întregului popor, Cumanus
a chemat în ajutor mai mul i solda i înzestra i cu armament greu. Când ace tia s-au r sfirat în portic, iudeii au
intrat în panic i, neputând fi inu i pe loc, au c utat s fug din Templu înspre ora . Din aceast pricin , în
preajma ie irilor, îmbulzeala a fost atât de mare încât s-au c lcat în picioare unii pe al ii i au fost strivi i peste
30.000 de oameni3. Astfel, s rb toarea s-a transformat într-un doliu al na iunii întregi, i bocetele se în l au din
fiecare cas .
1
Agrippa II (a domnit între anii 49-101 e.n.), (n.t.).
2
în anul 49 e.n. (n.t).
3
Cifr neverosimil , mic oart în Antichit i iudaice, XX, 5, 3 la 20.000. Unele manuscrise se opresc la 10.000 de victime (n.e.).
174
2. Dup aceast nenorocire, a survenit o alt tulburare pricinuit de o isprav tâlh reasc . Pe un drum la
îndemâna tuturor, aproape de Bethoron4, ni te tâlhari au t b rât asupra unui sclav al lui Caesar, numit
Stephanus, furându-i bagajul pe care îl avea asupra sa. Cumanus a trimis într-acolo un deta ament, cu ordinul
de a-i pune în lan uri pe locuitorii satelor învecinate, spre a-i aduce la dânsul; el le-a repro at faptul c nu i-au
urm rit i nu i-au prins pe tâlhari. Cu acest prilej, un soldat a g sit într-un sat Legea Sfânt , a rupt sulul i le-a
zvârlit în foc. De aceea iudeii s-au r zvr tit, de parc întreaga lor ar ar fi c zut prad fl c rilor. în râvna lor
religioas , mâna i parc de o for mecanic , cum s-a r spândit tirea despre aceast întâmplare, au alergat cu
to ii spre Caesarea la Cumanus, rugându-1 st ruitor s nu treac cu vederea, l sându-1 nepedepsit pe cel ce 1-a
jignit atât de r u pe Dumnezeu i Legea lui. Când a priceput c mul imea nu se va potoli dac nu i se va da
satisfac ie, Cumanus a adus soldatul cu pricina, trecându-1 printre rândurile acuzatorilor s i, dup care ace tia l-
au executat. Mai apoi, iudeii se împr tiar cu to ii.
3. Dup aceea a izbucnit un conflict între galileeni i samariteni. Lâng satul ce se nume te Gem 5 i este situat
în valea mare a Samariei, a fost ucis un galileu, f când parte dintre numero ii iudei care se îndreptau spre
s rb toarea de la Ierusalim. Din aceast pricin , s-au strâns galileeni cu duiumul, ca s se r zboiasc cu
samaritenii; cei mai de vaz oameni dintre galileeni s-au dus îns degrab pân la Cumanus i l-au rugat s vin
în Galileea spre a-i pedepsi pe cei vinova i de asasinat, c ci numai a a putea fi împr tiat mul imea, f r s se
mai ajung la înc ier ri. Fire te, Cumanus n-a trecut aceste cereri înaintea treburilor urgente cu care era
confruntat, l sându-i pe peti ionari s se întoarc acas cu problema nerezolvat .
4. Când vestea despre cumplita soart a celui r pus a ajuns la Ierusalim, mul imea s-a i dezl n uit i, l sând de
izbeli te s rb toarea, to i au pornit val-vârtej spre Samaria, f r s aib conduc tori i f r s dea ascultare
vreunuia dintre magistra ii care se str duiau s -i opreasc din drum. în fruntea cetelor de jefuitori i r zvr ti i s-
au pus un anume Eleazar, fiul lui Dinaeus i Alexandru: au t b rât asupra locuitorilor de la frontiera Toparhiei
Acrabatene6, i-au m cel rit f r s in seama de vârsta lor, incendiindu-le satele.
4
Localitf te situat la 25 km de Ierusalim, pe drumul spre Caesarea (n.e.).
5
Ginaea. cstî denumirea satului în Antichit i iudaice, XX, 6, 1 (n.t.). E vorba de actualul Djenin, la frontiera nordic a Samariei (n.e.).
6
Una dintre cele 11 Toparhii ale Iudeei, la sud-est de Sichem, localitate i district de frontier (n.e.).
175
5. Abia atunci a venit din Caesarea Cumanus cu un stol de c l re i denumi i „sebasteni", ca s dea ajutor celor
supu i devast rilor, i a luat prizonieri pe mul i dintre oamenii lui Eleazar, omorând un num r i mai mare din
rândurile lor. Spre restul mul imii care n v lise s lupte împotriva samaritenilor s-au îndreptat degrab
magistra ii din Ierusalim în aspre straie de târsân i cu cenu pe cap, implorându-i s se întoarc acas i prin
râvna lor de a se r zbuna pe samariteni, s nu-i provoace pe romani s porneasc împotriva Ierusalimului; ei
trebuie s se milostiveasc de patria, de Templul, de so iile i copiii lor, riscând s piard toate acestea doar
fiindc vor s r zbune uciderea unui singur galilean. Iudeii s-au l sat astfel convin i i s-au împr tiat. Mul i
dintre ei s-au dedat îns actelor de tâlh rie neîntrerupt , în speran a c nu vor fi prin i i pedepsi i; în întreaga
ar jafurile aveau loc zilnic, iar cei mai cutez tori au pus la cale r scoale. Ca atare, cei mai influen i samariteni
s-au îndreptat spre Tyr, pân la Ummidius Quadratus, guvernatorul Siriei7, cerându-i s ia m suri drepte
împotriva celor ce devasteaz ara. Dar acolo se aflau deja iudeii cei mai de vaz , împreun cu Marele Preot
Ionathan^, fiul lui Ananos, sus inând c urzitorii tulbur rilor sunt samaritenii care au asasinat un galilean; cât
prive te desf urarea ulterioar a evenimentelor, r spunderea o poart Cumanus, întrucât n-a catadicsit s -i
pedepseasc pe f pta ii crimei acesteia.
6. Quadratus a pacificat ambele p r i, dându-le asigurarea c , de îndat ce va sosi în provincia aceea, va ancheta
totul la fa a locului, cu de-am nuntul; dup aceea, el a poposit la Caesarea i a poruncit ca to i cei captura i de
Cumanus s fie intui i pe cruce. De acolo a plecat la Lydda, unde a mai ascultat o dat plângerile samaritenilor.
A trimis s fie prin i 18 iudei, despre care aflase c luaser parte la lupte, de-capitându-i cu securea. Pe al i doi
iudei de rang înalt i pe Marii Preo i Ionathan i Ananias, pe fiul ultimului, Ananos i pe înc câ iva iudei
influen i, ca i pe cei mai de vaz samariteni i-a expediat lui Caesar. A poruncit a ijderea lui Cumanus i
tribunului militar Celer s plece pe mare spre Roma, ca s dea socoteal lui Claudius pentru cele întâmplate.
Dup luarea acestor m suri, el a plecat de la Lydda la Ierusalim, unde a aflat mul imea s rb torind în lini te
Pastile, dup care s-a întors la Antiohia.
7
în aceast calitate, pe care a de inut-o doar în cursul anului 50 e.n., el avea dreptul s intervin în situa iile critice ale Palestinei (n.e.).
8 N-a fost în realitate Mare Preot, ci a f cut parte din tab ra acestuia. Aceast înalt func ie a revenit mai degrab lui Ananias, men ionat
al turi de el (n.e,).
7. La Roma Caesar i-a audiat pe Cumanus i pe samariteni, de fa fiind i Agrippa, care i-a sus inut cu ardoare
pe iudei, în vreme ce i Cumanus s-a bucurat de sprijinul multor romani suspu i. I-a g sit vinova i pe samariteni
i a ordonat executarea a trei dintre b rba ii lor cei mai ale i; Cumanus a fost trimis în surghiun. Pe Celer,
împov rat de lan uri, 1-a trimis înd r t la Ierusalim poruncind s fie predat iudeilor spre a fi supus torturilor i,
dup ce va fi fost târât prin întregul ora , s fie decapitat.
8. Dup aceea9, Caesar 1-a numit pe Felix, fratele lui Pallas, ca administrator al Iudeei, Galileei, Samariei i al
Peraeei. în schimb pe Agrippa 1-a mutat10 din Chalkis într-un regat mai întins, acordându-i ceea ce fusese cândva
provincia lui Philippus, adic Trachonitis, Batanea i Gaulanitis, la care a mai ad ugat i regatul lui Lysanias i
Tetrarhia lui Varus11. Dup ce a cârmuit împ r ia vreme de 13 ani, 8 luni i 2 zile, Claudius a murit12, l sându-1
ca succesor pe Nero; în urma intrigilor so iei sale Agrippina, el îl adoptase ca urma al tronului, de i avea de la
fosta lui so ie Messalina un fiu, pe Britannicus, precum i o fiic , pe Octavia, pe care o m ritase cu Nero; de la
Petina mai avea o alt fiic : Antonia.

9 în anul 52 e.n. (n.t.). Pân în 60 e.n. (n.e.).

10
El este men ionat i în Faptele Apostolilor, 23-25. Compar apoi cu ce spune Tacit despre el în Annale, XII, 34 (n.t.).
11
Acest ministru al lui Agrippa II a fost Tetrarh al Libanului (n.e.).
12
în 54 e.n. (n.t.).
176
177
CAPITOLUL XIII
1. Cu cât trufie i-a sfidat destinul Nero, cuprins de delirul pricinuit de excesul de noroc i bog ie; în ce fel s-a
descotorosit el, rând pe rând, de fratele s u, de so ia i propria lui mam ; cum, dup s vâr irea acestor omoruri,
i-a rev rsta v dita-i cruzime asupra celor mai nobili b rba i ai împ r iei sale, pentru ca în nebunia lui s apar
în cele din urm i pe scen sau la teatru — întrucât sunt ni te fapte îndeob te cunoscute de to i, eu le las
deoparte, ocupându-m de ceea ce li s-a întâmplat iudeilor în timpul domniei neroniene.
2. Tronul Armeniei Mici 1-a dat lui Aristobul, fiul lui Herodes1, iar regatului lui Agrippa i-a mai ad ugat patru
ora e cu teritorii împrejmuitoare: Abila2 i Iulias din Peraea, Tarichea i Tiberiana în Galileea; peste restul
Iudeei, 1-a numit administrator pe Felix. Acesta 1-a prins viu pe c petenia tâlharilor, Eleazar, care vreme de 20
de ani devastase ara, capturând în acela i timp i pe cei mai mul i din banda lui i pe to i i-a trimis la Roma. Nu
se cunoa te num rul tâlharilor intui i pe cruce din porunca lui, împreun cu localnicii care s-au dovedit a fi
complicii lor, pedepsi i astfel la rândul lor.
3. De-abia fusese cur at astfel ara c în Ierusalim i-a f cut apari ia un alt soi de bandi i pe care locuitorii i-au
numit sicari3. Ziua în amiaza mare, ei omorau oamenii în mijlocul ora ului i operau de obicei în timpul
s rb torilor, strecura i în mul ime i, cu pumnalele lor bine ascunse în haine, î i înjunghiau potrivnicii; apoi,
când ace tia se pr v leau la p mânt, ei se preschimbau din asasini în p rta i ai
1 Cel din Chalkis, nepotul lui Herodes cel Mare (n.e.).
2
Nu Abila aflat aproape de Liban, ci Abila situat în partea de r s rit a Iordanului, fa în fa cu Ierihonul, prima fiind deja în posesia lui
Agrippa (vezi Antichit i iudaice, IV, 7, 6) (n.t.).
3
„Oameni înarma i cu un pumnal curbat (sica), denumit de autor xiphidion = sabie scurt (n.e.).
178
mul imii indignate i din pricina aparentei lor cumsec denii, nu puteau fi prin i niciodat . Prima victim a
acestor cu itari a fost Marele Preot Ionathan4; dup pieirea lui, s-au înmul it crimele în aceea i zi. Teama
inspirat de ei provoca o panic mai mare decât accidentele propriu-zise i fiecare, ca într-o b t lie, î i a tepta
sfâr itul în orice or . Du manul era pândit de la distan i nimeni nu mai avea încredere nici m car într-un
prieten când se apropia: în pofida tuturor suspiciunilor i m surilor de prevedere, mereu aveau loc asasinate, atât
de mare era iu eala de mân i iscusin a bandi ilor de a nu se l sa descoperi i.
4. în afara acestora s-a constituit i o alt band de r uf c tori, ale c ror mâini erau, ce-i drept, mai curate, dar
cu eluri i mai nelegiuite, f r s contribuie mai pu in decât sicarii5 la nimicirea fericirii ora ului. Ei erau ni te
oameni hoinari i arlatani care, sub pretextul inspira iei divine, instigau la r sturn ri i schimb ri, i se str duiau
s insufle o demonic înfl c rare mul imii; mai apoi o atr geau într-un pustiu, unde ea putea s vad ni te semne
ale lui Dumnezeu, ajutând-o s se mântuiasc 6. Felix, care a socotit c aici se afl germenii unei r zvr tiri, a
trimis împotriva lor c l re i i pedestra i înzestra i cu armament greu, m cel rindu-i pe mul i dintre ei.
5. O pacoste i mai mare pentru evrei a fost falsul profet din Egipt. Acest mincinos f c tor de minuni a venit în
ar i s-a dat drept proroc, reu ind s strâng în jurul s u 30.000 de victime ale am girii sale. Dup ce i-a f cut
s cutreiere prin de ert, el i-a dus pân la a a-zisul Munte al m slinilor; de acolo inten iona s p trund cu
ajutorul înso itorilor s i înarma i, folosindu-se de for , ca s pun st pânire pe trupele romane de ocupa ie i s
se proclame suveran deplin al poporului, iar pe tovar ii s i s -i foloseasc drept gard personal 7. Felix i-a
preîntâmpinat atacul între timp i i-a ie it înainte cu o oaste bine înarmat i bucurându-se de sprijinul întregului
popor; atunci când a avut loc înc ierarea, egipteanul a fugit cu pu ini înso itori8, cea
4
La instiga ia lui Felix (vezi Antichit i iudaice, XX, 8, 5) (n.t.).
5
Sicarii din Palestina reprezentau aripa dreapt a zelo ilor, alc tuind o organiza ie secret care î i manifesta patriotismul cu mijloace
împrumutate de la tagma cu itarilor, cu deosebirea c nu- i jefuiau victimele, ci se mul umeau cu lichidarea lor tacit (n.e.).
6
Vezi aici avertismentele Mântuitorului din Evanghelia lui Matei (24, 4; 5; 26) (n.t.).
7
Compar Antichit ile iudaice, XX, 8, 6 (n.t.).
8 Printre egiptenii care au sc pat teferi din înc ierare s-a aflat probabil i ofi erul roman al Sfântului Pavel, men ionat în Faptele Apostolilor
(21, 38) (n.t.).
179
mai mare parte a sus in torilor s i fiind uci i sau lua i prizonieri; cei r ma i s-au împr tiat, i fiecare s-a întors
pe ascuns la casa lui.
6. Când ordinea a fost instaurat i aici, inflama ia a reap rut în alt parte, la fel ca în orice corp cuprins de
boal . arlatanii s-au înh itat cu tâlharii i i-au îndemnat pe mul i iudei s se r zvr teasc , încurajându-i s lupte
pentru eliberarea lor; i-au amenin at cu moartea pe cei ce se supuneau st pânirii romane i sus ineau c -i vor
dezrobi cu de-a sila pe cei ce acceptau de bun voie sclavia. Distribui i în bande mai mici r spândite în întreaga
ar , ei jefuiau casele oamenilor influen i, pe care îi i ucideau, dând foc satelor, încât toat Iudeea avea de suferit
de pe urma nebuniei lor. Astfel r zboiul acesta se aprindea mereu de la o zi la alta.
7. Alt gen de tulbur ri au survenit în Caesarea, unde iudeii care locuiau acolo au intrat în conflict cu concet enii
lor sirieni. Ei sus ineau c ora ul este al lor, de vreme ce el fusese întemeiat de un iudeu: era vorba de regele
Herodes. Ceilal i recuno teau c ora ul avea drept întemeietor un iudeu, dar pretindeau c Caesarea apar ine
grecilor deoarece, dac ctitoria ar fi fost destinat iudeilor, Herodes n-ar fi înzestrat-o cu statui i cu temple.
Aceasta era pricina dihoniei dintre cele dou p r i. Disputa s-a înte it repede încât s-a ajuns la folosirea armelor,
iar zilnic cei mai curajo i din ambele tabere se hazardau în lupte sângeroase. Pe de o parte, iudeii vârstnici nu
erau în stare s -i in în frâu pe cei mai r zboinici din comunitatea lor, pe de alt parte, grecii socoteau c ar fi
fost înjositor pentru ei s r mân mai prejos decât iudeii. Ace tia le erau superiori prin bog ia i for a lor fizic ,
în vreme ce tab ra greceasc se baza dimpotriv pe sprijinul solda ilor. C ci în marea lor majoritate, trupele
sta ionate acolo fuseser recrutate de romani din Siria i erau gata s le sar în ajutor pe temeiul înrudirii lor. Ce-i
drept, comandan ii î i d deau toat osteneala s în bu e tulbur rile: ei îi arestau pe cei mai pu i pe har ,
pedepsindu-i prin biciuiri i prin trimiterea lor la închisoare. Dar caznele îndurate de aresta i, departe de a inspira
celor r ma i liberi re inere sau fric , îi stimula i mai mult s se r zvr teasc . într-o zi, când iudeii ie iser
biruitori, Felix însu i i-a f cut apari ia în pia i, pe un ton amenin tor, le-a poruncit s se retrag pe loc. Dar
întrucât n-au vrut s se supun ordinului, el i-a trimis solda ii împotriva lor, omorând un num r de iudei, ale
c ror averi au fost pr date numaidecât. Deoarece dihonia a continuat totu i, Felix a ales pe cei mai de seam
b rba i din ambele tabere i i-a trimis într-o delega ie la Nero, ca s - i dispute în fa a lui drepturile lor.
180
CAPITOLUL XIV

1. Dup ce a luat locul lui Felix la conducerea provinciei1, Festus a pornit s stârpeasc marea plag a rii: a
capturat numero i tâlhari i num rul celor pe care i-a executat n-a fost deloc mic. Dar Albinius, urma ul lui
Festus2, s-a c l uzit dup alte metode în administrarea lui i n-a existat nici o nelegiuire de la care s se ab in .
Nu s-a mul umit ca în exercitarea func iei sale s jefuiasc i s despoaie de avere pe fiecare cet ean în parte i
totodat s împov reze cu impozite întregul popor, ci în schimbul banilor de r scump rare, a dat drumul tuturor
celor încarcera i pentru tâlh rie, fie de autorit ile locale, fie de c tre administratorii de dinaintea lui, astfel c
numai cine n-a fost în stare s pl teasc a r mas în temni ca tâlhar. Atunci a crescut curajul celor care puneau
la cale r scoale în Ierusalim, iar cei puternici l-au atras cu bani pe Albinus de partea lor, astfel încât li se îng duia
s - i continue nestingheri i a â area lor la revolt ; acea parte a poporului, care nu se împ ca cu lini tea, a trecut
de partea celor acoperi i de Albinus. Fiecare nemernic, înconjurat de propria lui ceat , p ea în fruntea bandei
sale ca o adev rat c petenie sau ca un tiran, cei bine înarma i fiind folosi i la jefuirea modera ilor. A a se face
c victimele pr d ciunilor, în loc s - i poat exprima indignarea, trebuiau s - i in gura, iar cei ce nu fuseser
înc p gubi i, temându-se s împ rt easc soarta celor dintâi, îi lingu eau pe cei ce meritau pedeapsa cu
moartea. Tuturora le era îngr dit libertatea de a vorbi i tirania era exercitat de mai mul i deodat ; de atunci
încolo au fost împr tiate în ora semin ele apropiatei sale pieiri.
1 Porcius Fastus a fost procuratorul Iudeei între anii 60-62 e.n. fiind cel ce 1-a inut în temni pe apostolul Pavel, trimi ându-1 din Caesarea
la Roma, spre a fi judecat de împ rat (n.e.).
- Albinus a fost procurator în urm torii doi ani: 62-64 (n.e.).
181
2. O asemenea fire a avut a adar Albinus; în compara ie, îns , cu succesorul s u Gessius Florus3, el trebuia s
treac drep un om de toat cinstea. în vreme ce primul i-a comis gre elile pe-ascuns i cu oarecare prevedere,
Gessius Florus se f lea de-a dreptul cu nelegiuirile pe care le c unase poporului i, de parc ar fi fost un c l u
trimis s execute ni te condamna i la moarte, nu se d dea înapoi de la nici o form de jaf, sau de silnicie. El se
dovedea nespus de crud cu cei mai demni de mil i f r pic de ru ine în s vâr irea faptelor cele mai înjositoare.
Nimeni n-a discreditat adev rul mai mult decât el i n-a descoperit c i mai l turalnice în înf ptuirea
vicle ugurilor sale. I se p rea un fleac s câ tige de pe urma unui singur om i supunea jafului ora e întregi,
ruinând o mare parte a popula iei; nu mai r mânea decât s proclame printr-un crainic în toat ara c fiecare are
voie s comit tâlh rii, cu condi ia ca el s - i primeasc partea lui de prad . A a c , din pricina l comiei sale
nes ioase, toate ora ele au devenit pustii i mul i cet eni, sili i s încalce datinile str mo e ti, s-au refugiat în
alte provincii4.
3. Cât vreme Cestius Gallus a r mas în Siria, s - i administreze provincia5, nimeni n-a cutezat s -i trimit o
delega ie care s -1 învinov easc pe Florus. Dar de îndat ce el a sosit la Ierusalim, cu prilejul s rb toririi
Pa tilor6, în jurul lui s-a strâns o mul ime, care num ra nu mai pu in de trei milioane de iudei7 i cu lacrimi în
ochi l-au rugat s se milostiveasc de suferin ele poporului, strigând din r sputeri c Florus este o adev rat
pacoste pentru ar . Acesta era de fa , stând în preajma lui Cestius, i- i b tea joc de strig tele lor. La rândul
s u, Cestius a c utat s potoleasc revolta mul imii, asigurând-o c va interveni în favoarea ei pentru ca, în viitor,
Florus s se arate mai binevoitor, dup care s-a reîntors în Antiohia. Florus 1-a înso it pân la Caesarea, c utând
s -1 am geasc cu vorbele sale: c ci el avea în vedere un r zboi împotriva poporului uideu, singurul mijloc cu
care credea c - i poate acoperi nelegiuirile. Cât timp d inuia pacea, el se a tepta ca iudeii s -1 târasc la judecat
în fa a Caesarului în schimb,
3
Ultimul procurator i-a exercitat func ia de la sfâr itul anului 64 (n.e.).
4 Aici se încheie relatarea paralel din Antichit i iudaice (n.e.).
5
Cestius Gallus a preluat guvernarea Siriei în anul 63, primind ulterior i prerogativele militare. Chipul s u apare pe monede abia în 65 e.n.
(n.e.).
6
Aceast prim vizit la Ierusalim a avut loc în anul 66 (n.e.).
7
De i Heinrich Clementz sus ine aceast cifr într-o not a traducerii sale, omis de noi, comentatorii recen i se îndoiesc de verosimilitatea
ei, socotind c este o eroare frecvent întâlnit la copi ti (n.a.).
182
dac îi împingea pe ace tia spre r zvr tire, spera ca, printr-o nenorocire i mai mare, s abat aten ia de la
înfierarea unor învinuiri mai m runte. Sporea a adar, de la o zi la alta, împilarea poporului, ca s -1 duc înspre o
r zvr tire antiroman .
4. între timp, grecii din Caesarea câ tigaser în fa a lui Nero procesul i ob inuser dreptul de a cârmui ora ul
aducând cu ei actul verdictului i datorit lui a început r zboiul în cel de al 12-lea an al suprema iei lui Nero i în
cel de al 17-lea an al domniei lui Agrippa, în cursul lunii Artemisios8. întâmplarea care a slujit drept pretext al
r zboiului n-a avut nici o leg tur cu marile nenorociri pe care le-a provocat. Iudeii din Caesarea aveau o
sinagog situat în imediata vecin tate a unui teren care, apar inea unui concet ean grec: în repetate rânduri, ei
încercaser s cumpere locul, oferind un pre care întrecea de mai multe ori valoarea lui real . Proprietarul nu s-a
sinchisit de ofertele lor i, pentru a-i înt râta i mai mult, a construit pe terenul acela ni te ateliere, l sându-le
pentru intrare un loc de trecere îngust i incomod. La început, cei mai înfoca i dintre tineri au n v lit i au
încercat s împiedice lucr rile de construc ie; când îns Florus a z d rnicit tentativele lor de intimidare, iudeii
înst ri i, împreun cu perceptorul Ioannes, în str dania lor de a ie i din încurc tur , au c utat s ob in de la
Florus, cu pre ul a opt talan i, interzicerea construc iei. Dornic doar s încaseze banii, Florus a f g duit c le va
îndeplini toate dorin ele. Dup ce a ob inut suma promis , el a plecat din Caesarea la Sebaste, dând astfel frâu
liber r scoalei, ca i cum ar fi vândut iudeilor dreptul de a se r fui.
8
Iosephus folose te constant calendarul siro-macedonean pentru clarificarea c ruia d m mai jos un tabel cu denumirea paralel a lunilor (din
pricina anului evreiesc bisect, având 13 luni, se în elege c survin adesea permut ri, astfel încât concordan a este relativ ):
Ebraic Siro-macedonean Atic Romanic
Nisan Xanthikos Mynichion Aprilie
Ijar Artemisios Thargelion Mai
Siwan Daisios Skirrhophorion Iunie
Tamuz Panemos Hecatombaion Iulie
Ab Loos Metageitnion August
Elul Gorpiaios Boedromion Septembrie
Ti ari Hyperberetaios Pyanepsion Octombrie
Marhe wan Dios Maimacterion Noiembrie
Kislev Appelaios Poseideon Decembrie
Tebet Audynaios Gamelion Ianuarie
Swat Peritios Anthesterion Februarie
Adar I Dystros Elaphebolion Martie { i în anul bisect Âdar II) (n.t.).
183
5. în ziua urm toare, fiind Sabat, în vreme ce iudeii se întruneau în sinagog , un locuitor din Caesarea, cunoscut
pentru firea lui înd r tnic , a pus în preajma intr rii o oal r sturnat , pe care a adus jertf ni te p s ri9.
Nest vilit a fost mânia iudeilor stârnit de aceast isprav : c ci legile lor erau astfel batjocorite iar locul acela,
spurcat. Cei mai lini ti i i mai cump ta i dintre ei au fost de p rere c trebuie s se recurg iar i la autorit i;
dar cei înclina i spre r zvr tire i tinerii înfl c ra i ardeau de ner bdare s pun mâna pe arme. Pe de alt parte,
instigatorii din rândurile locuitorilor Caesareei se i adunaser , gata s intervin : omul care urma s aduc
jertfa aceea fusese trimis chiar de ei, dup cum se în eleseser mai dinainte i, în curând, s-a ajuns la o înc ierare.
S-a ivit atunci Iucundus, comandantul cavaleriei, care primise ordinul s intervin : el a îndep rtat oala r sturnat
i a c utat s aplaneze disputa lor. Deoarece el nu se putea impune în fa a înver un rii caesareenilor, iudeii i-au
strâns în grab sulurile cu c r ile lor de legi i s-au refugiat la Narbata10; a a se nume te acest sat al lor, situat la
vreo 60 de stadii de Caesarea. Doisprezece dintre iudeii mai de vaz , în frunte cu Ioannes, s-au îndreptat spre
Sebaste, pân la Florus, i s-au plâns de cele întâmplate i i-au cerut ajutorul, amintindu-i în treac t i de cei opt
talan i încasa i de el. Dar Florus i-a re inut pe oamenii din delega ie i i-a întemni at, sub învinuirea c luaser cu
ei c r ile de legi din Caesarea.
6. Aceste incidente au sporit indignarea locuitorilor Ierusalimului, care î i struneau îns furia. Atunci
Florus a â flac ra r zboiului, de parc ar fi fost pl tit pentru asta: a trimis s se ia din tezaurul Templului suma
de 17 talan i, sub pretextul c Caesar avea nevoie de ea11. Numaidecât, mul imea a început s clocoteasc : ea s-a
n pustit de-a valma în Templu i, cu strig te asurzitoare, a rostit numele lui Caesar, implorându-1 s -i scape de
tirania lui Florus. Unii dintre p rta ii la r zvr tire s-au dedat la cele mai urâte înjur turi adresate lui Florus i,
trimi ând un co ule de la un rând la altul, cer eau pentru el pomeni m runte, ca pentru un biet desmo tenit i
am rât. Departe de a-i lecui l comia lui de bani, aceasta n-a f cut
9 Sacrificarea p s rilor pe o oal era jertfa de purificare a lepro ilor, (Leviticul, 14, 4 .u., 49 .u.). Potrivit tradi iei p gâne, iudeii fuseser
alunga i din Egipt din pricina acestei boli, r spândite de ei. Prin aceast înscenare, iudeii erau batjocori i ca ni te lepro i, religia lor fiind
ridiculizat , iar locul întâmpl rii, întinat (n.e.).
1° Localitate aflat la o distan de 15 km spre sud-est de ora ul pe care i-1 disputau concet enii lui iudei i greci (n.e.).
11
Sub pretextul unor impozite ajunse la scaden (n.e.).
184
decât s -i sporeasc setea de câ tig. în loc s se-ndrepte spre Caesarea, s sting vâlv taia r zboiului care se
r spândea de acolo i s înl ture pricina neîn elegerilor, pentru care i fusese pl tit, de fapt, i-a mânat oastea lui
de c l re i i pedestra i12 împotriva Ierusalimului, spre a- i atinge elul cu ajutorul armelor romane, jefuind f r
mil ora ul c zut prad panicii i amenin rilor.
7. Dornic s le atenueze setea de r zbunare, poporul a ie it în întâmpinarea solda ilor guvernatorului cu aclama ii
de bun venit i a f cut preg tirile cuvenite ca s -1 primeasc i pe Florus cu supu enie. Acesta 1-a trimis înainte
pe centurionul Capito, adresând mul imii ordinul s se întoarc acas , f r s mai simuleze acum atitudinea ei
prietenoas fa de cel pe care anterior 1-a jignit atât de cumplit. Dac ei se socotesc aievea b rba i curajo i i
sinceri, atunci n-au decât s -1 huleasc i în prezen a lui i s - i dovedeasc dragostea lor de libertate nu numai
prin vorbe, ci i cu arma în mân . Aceste cuvinte au însp imântat mul imea adunat i, întrucât c l re ii lui
Capito s-au n pustit s-o h r uiasc , ea s-a retras, f r s mai apuce s -1 salute pe Florus, ar tându- i pa nicele-i
inten ii fa de solda ii romani. To i s-au ad postit în casele lor, petrecând o noapte de groaz i descurajare.
8. Florus, care- i alesese drept re edin palatul regal, a doua zi a adus în fa a cl dirii un jil judec toresc, i s-a
instalat în el; înaintea iribunei s-au strâns Marii Preo i, puternicii zilei i îndeob te cei mai distin i cet eni ai
ora ului. Florus le-a cerut s -i predea pe aceia care l-au jignit, ad ugând c ei vor sim i r zbunarea pe pielea lor
dac nu vor fi adu i vinova ii. Dar cei de fa i-au atras aten ia asupra pa nicelor inten ii ale poporului i l-au
implorat s fie îng duitor cu cei ce au rostit vorbe deplasate; nici nu-i de mirare c , într-o adun tur atât de mare,
exist sminti i i tineri necop i la minte, dar nu-i cu putin s mai descoperi vinova ii, deoarece fiecare i-a
schimbat atitudinea i, cuprins de fric , î i t g duie te fapta; dac dore te cu-adev rat ca pacea poporului s fie
men inut i vrea ca ora ul s fie p strat de romani, se cuvine ca el s -i ierte pe cei câ iva vinova i, de dragul
uria ului num r de inocen i, neprimejduind pentru niscaiva nemernici un popor în marea lui majoritate atât de
cumsecade.
9. Toate acestea au sporit i mai mult furia lui Florus, care a strigat solda ilor s i s jefuiasc a a-zisa „pia de
sus"13 i s ucid pe
12 A a-zisa armat era alc tuit probabil dintr-o singur cohort înso it de c l re i (n.e.).
13 Aceast agora ocupa colina sud-vestic din zona cea nou a ora ului; de aici i denumirea ei (n.e.).
185
oricine iese în calea lor. întrucât propria lor poft de prad se îngem na perfect cu ordinul dat de generalul lor, ei
n-au jefuit doar locul unde fuseser trimi i, ci au n v lit în toate casele, omorând pe locuitorii lor. Localnicii
c utau s scape cu fuga pe str zile înguste, iar cine era în f cat, î i g sea moartea pe loc; solda ii s-au dedat la
toate formele de tâlh rie i mul i dintre cet enii modera i, înh a i de ei, au fost mâna i pân la Florus: acesta i-a
biciuit mi ele ete i i-a crucificat. Num rul celor care i-au pierdut via a în ziua aceea, inclusiv femeile i copiii
— c ci nici m car minorii n-au fost cru a i — se ridic la 63014. Ceea ce a f cut nenorocirea i mai ap s toare a
fost o dovad de cruzime pân atunci neaplicat de romani; c ci Florus a îndr znit s duc la cap t ceea ce
nimeni nu mai f cuse pân atunci: în fa a jil ului s u judec toresc, el supusese supliciului biciuirii i al cru-
cific rii ni te b rba i apar inând ordinului cavaleresc15, care, de i de obâr ie iudaic , fuseser investi i cu
demnit i romane.

CAPITOLUL XV
14 N-am acceptat cifra de 6300, prezent în unele manuscrise originale i adoptat de traduc torul H. Clementz, socotind-o eroare de copist
(n.e.).
15 Ca „suplicium servile", r stignirea nu putea fi aplicat cet enilor i cavalerilor romani (n.t.)- Florus apar inea ordinului cavalerilor (n.e.).
186

1. întâmpl tor, tocmai atunci plecase la Alexandria regele Agrippa, spre a-1 felicita pe Alexander1 , trimis acolo
de Nero, care îi încredin ase guvernarea Egiptului. Sora lui Berenice2 se afla, în schimb, la Ierusalim i, ca
martor a atrocit ilor comise de solda i, a r mas adânc îndurerat . De mai multe ori, ea i-a trimis la Florus
comandan ii ei de cavalerie precum i g rzile sale de corp, rugându-1 s pun cap t m celului. Dar acesta nu s-a
sinchisit nici de num rul victimelor, nici de obâr ia nobil a celei care îi cerea îndurare, urm rind doar câ tigul
pe care urma s -1 aib de pe urma jafului, i n-a dat deloc aten ie cererii Berenicei. Furia oarb a solda ilor s-a
ab tut pân i asupra reginei; ace tia nu numai c - i maltratau i î i ucideau prizonierii în fa a ochilor ei, dar ar fi
fost în stare s-o r pun , dac nu s-ar fi retras la timp în palatul regal.
Acolo i-a petrecut ea noaptea, sub paza g rzilor sale, temându-se de atacul solda ilor romani. Ea sosise la
Ierusalim pentru îndeplinirea unui leg mânt fa de Dumnezeu. Exist la iudei obiceiul ca aceia care sufereau de
o boal grea sau fuseser lovi i de o alt nenorocire s fac leg mântul ca, vreme de 30 de zile înainte de data
aducerii jertfei cuvenite, s se ab in de la vin i abia atunci s - i tund p rul. Berenice tocmai înf ptuia un
asemenea leg mânt când s-a înf i at descul înaintea jil ului judec toresc al lui Florus, f r s i se arate nici o
considera ie, ba chiar riscându- i propria via .
1
Alexandrinul Tiberius Alexander se lep dase de credin a iudaic spre a intra în clministra ia imperial . Dup ce fusese procurator al Iudeii
în timpul domniei lui
Claudius, Nero 1-a numit prefect al Egiptului (66 e.n.).
2
Sora lui Agrippa II a fost mai întâi so ia fratelui lui Tiberius Alexander i a lui Herodes, regele din Chalkis iar în anul 63, s-a c s torit cu
Polemon, regele Ciliciei (n.e.).
187
2. Acestea s-au întâmplat în a 16-a zi a lunii Artemisios; a doua zi, cople it de durere, mul imea a n p dit
„pia a de sus" i a deplâns pe cei omorâ i acolo cu bocete sfâ ietoare, printre ele r zbind i mai puternicele
strig te de ur la adresa lui Florus. Cuprin i de-o adânc îngrijorare, frunta ii i Marii Preo i3 i-au sfâ iat
propriile ve minte, s-au trântit la p mânt unul dup altul, rugând st ruitor poporul s se astâmpere pentru ca,
dup nenorocirea lor de pân acum, s nu-1 stârneasc pe Florus s treac la noi represalii cu urm ri
neprev zute. Mul imea le-a dat ascultare numaidecât, pe de o parte din respect fa de cei ce i-au implorat, pe de
alt parte mâna i de speran a c , în viitor, Florus nu va mai dezl n ui nelegiuite atacuri împotriva lor.
3. Dar pe el 1-a sup rat faptul c revolta s-a stins i, ca s-o reaprind iar i, s-a gândit s -i convoace pe Marii
Preo i i pe cet enii de vaz la re edin a lui; acolo le-a comunicat c singura dovad a faptului c poporul a
renun at s se mai r zvr teasc , ar fi ca iudeii s ias în întâmpinarea trupelor care vor veni din Caesarea. Dou
cohorte se i aflau în mar spre ora . Dar în vreme ce frunta ii se str duiau s adune mul imea, el a trimis o solie
la centurionii cohortelor prin care le ordona s cear subordona ilor s nu r spund la salutul iudeilor i s
recurg la armele lor dac vor auzi cuvinte jignitoare la adresa lui. între timp, Marii Preo i adunaser mul imea în
incinta Templului, unde îi îndemnau s ias în întâmpinarea romanilor i s fac o primire prietenoas
cohortelor, pentru ca nenorocirea s nu se abat iar asupra lor. Cei înclina i spre r zvr tire n-au vrut s aud de
a a ceva iar mul imea, cu amintirea înc proasp t a celor uci i, a trecut de partea celor temerari.
4. în acel moment de cump n , fiecare preot, fiecare slujitor al Domnului4, ducând cu solemnitate od jdiile
sfinte, g tit cu od jdiile preo e ti, purtate în timpul ceremoniilor religioase, precum i harfi tii i cori tii
împreun cu instrumentele lor, cu to ii au îngenuncheat, implorând poporul s cru e podoabele sacre i s nu-i
provoace pe romani s jefuiasc giuvaerele închinate Domnului. Chiar i Marii Preo i erau v zu i cum î i
pres rau cenu pe cer tet i dezgolindu- i piepturile, întrucât î i sfâ iaser ve mintele. Oamenii de vaz chema i
fiecare pe nume, iar poporul în întregime, erau ruga i deopotriv , ca,
3
Acest titlu era purtat, în afara Marelui Preot în func ie, i de loc iitorii lui precum i de acele persoane care de inuser mai înainte aceast
înalt demnitate (n.t.).
'4 Este vorba de levi i. Ca s atrag de partea lui clerul inferior, Herodes Agrippa introdusese o nou reglementare a func iilor sale, lucru
dezaprobat de Flavius Josephus (n.e.).
prin refuzul lor de a îndeplini o formalitate m runt , s nu- i dea ora ul natal pe mâinile celor care nu a teapt
decât s -1 pustiiasc . Ce mare favoare vor ob ine dac iudeii îi vor întâmpina s -i salute? Ce îndreptare a
nenorocirii îndurate vor dobândi iudeii prin refuzul lor de a nu ie i în calea cohortelor? Dac îns îi vor saluta pe
cei ce se întorc dup vechiul lor obicei, îi vor r pi lui Florus orice pretext de r fuial , în schimb ei î i vor feri
patria de pr p d i vor fi cru a i de alte nenorociri. Pe de alt parte, ar fi o dovad de amarnic nechibzuin s
dea ascultare câtorva capete înfierbântate când mai firesc ar fi ca marea voastr mul ime s constrâng acea
minoritate s adere la opinia lor.
5. Prin asemenea vorbe, ei au reu it s potoleasc mul imea, iar pe cei revolta i i-au f cut s amu easc fie prin
amenin ri, fie prin respectul care li se cuvenea. Apoi în lini te i ordine deplin , s-au dus în întâmpinarea
solda ilor i, o dat ajun i în apropierea lor, i-au salutat; întrucât n-au primit nici un r spuns la salutul lor,
r zvr ti ii au strigat cuvinte de ocar la adresa lui Florus. Acesta a fost semnalul convenit pentru dezl n uirea
atacului împotriva iudeilor: numaidecât solda ii i-au împresurat i i-au lovit cu m ciucile, iar cei ce-o luau la fug
erau urm ri i de c l re i i strivi i sub copitele cailor. Mul i au c zut sub ploaia de lovituri a romanilor, i mai
mul i au fost strivi i de cei din jurul lor. îmbulzeala înaintea por ilor a fost cumplit i, fiindc fiecare se gr bea
s treac înaintea celuilalt, cu atât mai îngreunat a fost fuga tuturora, iar cei ce se pr v leau, aveau parte de o
moarte îngrozitoare: sufoca i i cu trupurile zdrobite de mul imea care trecuse deasupra lor, încât au devenit de
nerecunoscut; nici unul dintre mor i n-a putut fi identificat spre a fi înmormântat de propria lui familie. Solda ii
au n v lit în ora împreun cu fugarii, doborând sub loviturile lor pe cei ce le ie eau în cale. Ei au h ituit
mul imea prin cartierul m rgina numit Bezetha, silindu-se s-o dep easc cu for a, ca s poat ocupa Templul i
Antonia. Urm rind acela i scop, Florus a scos din curtea palatului regal trupele de care dispunea i s-a str duit s
r zbeasc pân la fort rea . Planul s u a dat îns gre . C ci poporul, f când cale-ntoars , a opus rezisten
înaint rii sale i câ iva, împr tia i i pe acoperi uri, au tras de sus asupra romanilor. Cople i i de s ge ile venite
de sus i, nesim indu-se în stare s - i croiasc un drum prin mul imea care z g zuia str zile înguste, solda ii s-au
retras în tab ra lor din preajma palatului regal.
6. R zvr ti ii s-au temut c Florus va reveni, ca s ia cu asalt Templul dinspre Antonia: ei au escaladat porticul
din vecin tatea
188
189
Templului, care f cea leg tura cu Antonia, t ind calea de acces. Aceasta a în bu it l comia lui Florus, c ci el
râvnea s pun mâna pe comorile Domnului i de aceea n zuia s ajung la Antonia; dup ce porticul a fost
d râmat, a renun at la atac. A convocat a adar pe Marii Preo i împreun cu Sfatul i le-a comunicat c va p r si
ora ul dar c va l sa în urma lui o garnizoan , atât cât crede el de cuviin ; ei i-au garantat p strarea siguran ei
depline i evitarea oric rei revolte dac le va l sa o singur cohort , în nici un caz cea care îi atacase, deoarece
poporul o ura datorit suferin elor pe care i le pricinuise. Florus a înlocuit cohorta cu o alta 5, a a cum i s-a cerut,
apoi, cu restul trupelor, s-a reîntors în Caesareea.
CAPITOLUL XVI

•
luat de o cohort sosit din Caesarea (n.e.).
190

5
Cohorta adus de Florus, care jefuise „pia a de sus", a fost retras , locul ei fiind
1. într-o nou tentativ de continuare a r zboiului, Florus a trimis lui Cestius un raport în care, prin minciuni
sfruntate, îi învinuia pe iudei de r zvr tire, le atribuia vina de a fi început lupta, pretinzând sus i tare c ei
pricinuiser altora suferin ele pe care tocmai le înduraser singuri. Fire te c i magistra ii din Ierusalim n-au
t cut nici ei ci, la fel ca Berenice, i-au relatat lui Cestius în scris nelegiuirile comise de Florus împotriva ora ului.
Dup ce a citit rapoartele ambelor p r i, Cestius i-a chemat comandan ii la o consf tuire. Ace tia l-au sf tuit pe
Cestius s m r luiasc el însu i cu o oaste pân la Ierusalim, fie pentru a pedepsi r zvr tirea, dac ea a avut loc
aievea, fie, dimpotriv , s înt reasc fidelitatea iudeilor, dac se va adeveri c ace tia au p strat-o; dar el însu i a
fost de p rere s trimit mai întâi pe unul dintre prietenii lui de n dejde ca s cerceteze situa ia la fa a locului i
s -1 informeze în ce dispozi ie sunt iudeii. L-a l sat s plece în acest scop pe tribunul s u militar Neapolitanus,
care l-a întâlnit apoi la Iamnia pe regele Agrippa, reîntors din Alexandria, dest inuin-du-i cine este cel ce l-a
trimis i în ce scop anume.
2. Acolo s-au întrunit Marii Preo i i cei mai influen i dintre iudei, împreun cu Sfatul, spre a-i ura bun venit
regelui. Dup ce i-au prezentat omagiul lor, i-au deplâns amarnic nenorocirile îndurate, înf i ând pe îndelete
crâncenele fapte ale lui Florus. Acestea au stârnit indignarea lui Agrippa dar, din calcule în elepte, el i-a rev rsat
totu i, mânia asupra iudeilor, care îi inspirau mult mil , asta numai ca s le smereasc îngâmfarea i s le
smulg convingerea c au suferit f r s fie vinova i, ab tându-le astfel gândul de la r zbnare. Dar ace tia, ca
oameni distin i i dornici de pace datorit propriilor lor averi, au în eles c dojana regelui dovedea bunele lui
inten ii. Dar i poporul din Ierusalim a venit la o distan de 60 de stadii, ca s -i întâmpine pe Agrippa i pe
Neapolitanus. V duvele celor uci i au
191
alergat înaintea alaiului cu vaiete jalnice i impresionat de bocetele lor, mul imea a scos gemete de durere,
implorând astfel ajutorul lui Agrippa; lui Neapolitanus i-au spus printre strig te câte suferin e le-'a pricinuit
Florus i, la intrarea lor în ora , i-au ar tat pia a devastat i casele jefuite. Apoi, prin interven ia lui Agrippa, l-
au înduplecat pe Neapolitanus ca, înso it doar de un slujitor, s fac înconjurul ora ului pân la Siloah1, spre a
constata singur c iudeii sunt supu i tuturor celorlal i romani i c nu-1 detest decât pe Florus datorit excesivei
sale cruzimi fa de ei. De îndat ce a parcurs acest drum, el s-a convins de pa nicele inten ii ale locuitorilor i a
urcat pân la Templu. Acolo a strâns laolalt mul imea, a l udat-o mult pentru fidelitatea ei fa de romani i a
sf tuit-o st ruitor s men in pacea; apoi, aducând cuvenita închin ciune lui Dumnezeu, în fa a sanctuarului,
pân unde avea voie s p trund 2, s-a întors la Cestius.
3. Apoi gloata iudeilor a adresat regelui i Marilor Preo i rug mintea s -i trimit lui Nero o solie, care s -1
acuze pe Florus, c ci nu se cuvine s se p streze t cerea asupra unui asemenea masacru, ca s nu se iste astfel
b nuiala c ei pl nuiesc o revolt ; s-ar putea crede c iudeii au pus primii mâna pe arme, dac , înainte ca falsa
p rere s se r spândeasc , ei nu-1 vor denun a pe adev ratul vinovat. Devenise limpede c iudeii nu se vor lini ti
dac solia va fi împiedicat s plece. Pe de o parte, Agrippa g sea odios faptul de a sprijini ni te oameni care îl
vor acuza pe Florus, pe de alt parte, nu era nici în interesul lui s asiste nep s tor cum flac ra r zboiului este
a â at printre iudei. A convocat a adar poporul, la Xyste3 i, al turi de sora lui Berenice, s-a instalat într-un loc
cu vedere de ansamblu din palatul Ha moneilor. Palatul se în l a mai sus de Xystos i se afla la grani a cu Ora ul
de Sus, existând i un pod care lega Xystos de Templu. De acolo a inut el urm torul discurs:
4. „Dac a fi v zut c voi, cu to ii, v gr bi i s dezl n ui i r zboiul împotriva romanilor i n-a constata c cea
mai cinstit i mai sincer parte a poporului nostru este înclinat s p streze pacea, de bun seam c n-a fi
cutezat s vin în mijlocul vostru, ca s v
1 Bazin din valea Tyropeon, la sud de muntele Sion, extremitatea unui tunel construit pentru a capta apa izvorului Gichon, ducând-o spre
ora (n.e.).
~ Pia a oaspe ilor str ini era sepaTat de curtea interioar a Templului printr-o balustrad dincolo de care nu aveau acces decât iudeii, intru ii
de alt neam riscându- i via a (n.e.).
3 Teren de sport legat probabil de un gymnasiiim (palestr unde tinerii greci î i f ceau exerci iile cu des vâr ire goi), care poate fi situat între
podul peste Tyropeon, la est, i palatul Ha moneilor, la vest (n.e.).
192
ofer sfatul cel bun. C ci zadarnic este osteneala de a irosi un cuvânt despre ceea ce ave i de f cut dac to i, în
unanimitate, a i ales r ul. Dar, întrucât unii sunt mâna i de vârsta lor fraged , neîncercat de nenorocirile
r zboiului, al ii de o nechibzuit râvn spre libertate, iar al ii de l comie i de n dejdea de a stoarce câ tiguri de
pe urma celor slabi în înv lm eala general , am g sit de cuviin s v adun pe to i aici i s v spun ce v poate
folosi dup socoteala mea, pentru ca i cei ce se r zgândesc s se schimbe, iar cei buni s aib mai pu in de
suferit datorit câtorva cu gânduri rele. S nu vocifereze nimeni, chiar dac va auzi c rostesc cuvinte care nu-i
sunt pe plac. C ci chiar i cei ce urm resc cu orice pre r zboinica ruptur de Roma n-au decât s - i men in
p rerea în pofida îndemnurilor mele; dimpotriv , dac toat lumea nu p streaz o t cere deplin , atunci pân i
cei dornici s m asculte îmi vor pierde discursul. tiu c mul i exagereaz inten ionat abuzurile comise de
guvernatorii romani ai provinciilor i înal imnuri de slav libert ii. Dar înainte ca eu s cercetez ceea ce sunte i
voi, pe de o parte, iar pe de alt parte cu cine vre i s duce i r zboiul, doresc mai întâi s descurc i ele pretextelor
pe care le invoca i. Cât vreme nu urm ri i decât s v ap ra i de cei ce v fac nedrept i, ce rost mai are
glorificarea libert ii? Dar cât vreme sclavia vi se pare insuportabil , de prisos sunt dojenile adresate st pânilor
vo tri, c ci, oricât de cump ta i s-ar dovedi ace tia, robia r mâne la fel de înjositoare. Cânt ri i fiecare argument
în parte i vede i cât de ubred este motivul pentru care porni i r zboiul — cel mai greu atârn , de fapt, acuza iile
aduse guvernatorilor: trebuie s -i îndupleci pe cei ce de in puterea, nicidecum s -i stârne ti împotriva ta. Dar
când la m runtele lor abateri r spunde i cu oc ri exagerate, atunci face i numai în dezavantajul vostru aceste
repro uri: încetând s v aduc pagube numai pe ascuns i cu o oarecare ru ine, ele v distrug acum f i . Nimic
nu pune mai repede cap t loviturilor decât resemnata lor acceptare i supunerea victimei înduio eaz în cele din
urm c l ul. S admitem c înal ii demnitari romani sunt de o duritate suportat cu greu de supu ii lor; ceea ce
nu înseamn deloc c to i romanii împreun cu Caesar însu i v asupresc: i totu i, împotriva acestora vre i voi
s lupta i! Chiar dac ace tia v trimit un guvernator nelegiuit ei nu fac asta inten ionat, iar apusenii nu pot z ri
cu ochii lor ce se petrece cu supu ii lor r s riteni; pân i tirile despre ce se întâmpl aici ajung foarte încet
dincolo. N-are nici o noim ca pentru unul singur s înfrun i o mul ime de oameni, luptându-te pentru motive
neînsemnate cu ni te r zboinici atât de puternici i f r s aib habar de necazurile
193
pe care le punem pe seama lor. Lucrurile de care ne plângem pot fi de altfel îndreptate cu u urin ; oricare
guvernator de provincie nu r mâne mereu acela i i de bun seam c succesorii lui vor fi iar i cârmuitori mai
cump ta i. Dar, o dat dezl n uit r zboiul, el nu poate fi lesne oprit, f r sacrificii imense, continuarea lui fiind i
mai greu de îndurat. Dar în orice caz, nu este acum momentul potrivit s râvni i libertatea: pentru ea ar fi trebuit
s lupta i mai demult, ca nu cumva s-o pierde i. C ci la grea încercare te supune robia i dreapt este lupta pentru
ca s nu cazi în ea! Dar oricine a fost deja subjugat de ea caut apoi s -i scuture jugul, acela este un sclav
îngâmfat i nicidecum prietenul libert ii. Odinioar ar fi trebuit s facem totul pentru a nu-i primi pe romani,
atunci când Pompeius a p truns în ara noastr . Dar str mo ii no tri i regii lor, superiori nou prin avu ia,
vigoarea trupeasc i t ria lor sufleteasc , nu s-au putut opune m car unei frânturi a puterii militare romane; în
schimb voi, care a i primit mo tenire supunerea i ave i resurse inferioare celor de care dispuneau cei ce au
acceptat primii subjugarea, voi cuteza i s v împotrivi i întregului imperiu roman? Chiar i atenienii, care au
luptat cândva pentru libertatea Greciei i au dat fl c rilor propriul ora , cei pentru care a navigat pe uscat i a
m r luit pe talazuri4 cu o flot , f când ca marea s par neînc p toare, i cu o oaste dovedindu-se prea
numeroas pentru Europa — trufa ul Xerxes, h ituit mai apoi ca un sclav fugar atunci când a g sit salvarea pe o
singur corabie — acei atenieni, care la rândul lor au zdrobit formidabila for a Asiei în preajma insuli ei
Salamina5, iatâ-i acum ajun i robi ai Romei, iar ora ul aflat alt dat la conducerea Greciei, este guvernat prin
decrete sosite din Italia. i lacedemonienii, dup eroicele lor fapte de la Thermopyle6 i Plateea7 i dup
investigarea Asiei prin Agesilau8, se împac bine cu st pânii
4
Xerxes a str puns promontoriul Athos, scutindu- i flota s -1 ocoleasc i pe un pod de vase i-a trecut oastea peste Hellespont, în Europa
(n.e.).
^ în Golful Saronic din fa a coastelor Atticii, flota elen a zdrobit greoaiele nave persane, ob inând victoria decisiv asupra lui Xerxes (n.e.).
6
Vestit trec toare în care trupele elene, conduse de regele spartan Leonidas, au rezistat eroic armatelor persane invadatoare (480 î.e.n.),
fiind cople ite de superioritatea numeric a du manului murind la datorie el însu i (n.e.).
7
Ora din Beo ia, la grani a cu Atica, unde armata grecilor, în frunte cu regele spartan Pausanias, a ob inut victoria asupra trupelor
generalului persan Mardonius (479 î.e.n.), în cel de al doilea r zboi medic (n.e.).
8 Agesilau II, rege spartan care a preluat comanda expedi iei din Asia Mic , învingându-1 pe satrapul Tisaferne la Pactolos (395 î.e.n.)
(n.e.).
194
lor romani. Chiar macedonenii în visele c rora apare i azi regele lor Filip9, i o întrez resc pe Fortuna,
împr tiind al turi de Alexandru semin ele împ r iei universale, se împac cu asemenea r sturnare a situa iei lor
i se înclin înaintea celor de partea c rora a trecut Zei a Norocului. Nenum rate alte neamuri, care din adâncul
inimii au n zuit spre libertate, s-au plecat în fa a sceptrului roman; doar voi socoti i c e nedemn s fi i robii
celor care i-au subjugat pe to i! Unde v este oastea, unde v sunt armele pe care v bizui i? Unde v este flota
care s pun st pânire pe m rile romanilor? Unde v sunt tezaurele cu care s face i fa expedi iilor voastre?
împotriva egiptenilor i a arabilor socoti i c ve i lupta în acest r zboi pornit de voi? Oare nu chibzui i deloc la
t ria Romei i nu v m sura i deloc propria sl biciune? Trupele noastre n-au fost oare învinse în repetate rânduri
pân i de neamurile învecinate în vreme ce for ele lor n-au fost biruite de o lume întreag ! Ei s-au str duit s
treac i peste hotarele P mântului. Nu s-au mul umit s aib drept grani tot cursul Eufratului, la r s rit, nici
Istrul, la miaz noapte, nici Libya cercetat pân în pustiet ile nelocuite, la miaz zi, nici Gadira10, înspre apus;
într-adev r, dincolo de Ocean, ei au c utat o lume nou i cu armele lor au învins pe britanicii de care nu auzise
nimeni pân atunci. A adar, sunte i voi oare mai boga i decât galii, mai puternici decât germanii, mai de tep i
decât grecii, mai numero i decât toate popoarele p mântului? Ce încredere în voi v d curajul s v ridica i
împotriva romanilor? Zice-se c «greu este jugul robiei»; cu atât mai ap s tor trebuie s par el grecilor care,
întrecând prin nobila lor origine toate neamurile luminate de soare i locuind într-o ar atât de întins , ascult
totu i de cele ase fascii11 romane. A ijderea macedonenii12, i mai îndrept i i s tânjeasc dup libertate. Ce s
mai zicem de cele 500 de ora e ale Asiei13? F r s aib m car o garnizoan roman 14, nu se înclin ele în fa a
unui guvernator i a fasciilor proconsulare? S -i mai pomenesc pe heniochi15, pe colchidieni16,
9 Filip II, regele Macedoniei (359-336 î.e.n.), tat l lui Alexandru cel Mare (n.e.).
10 Sau Gades (= Cadiz), colonie-port din sud-vestul Spaniei (n.e.).
1
1 Manunchiurile de nuiele în care erau înfipte câte o secure, fiind purtate de cei ase lictori, înso itorii proconsulilor din provinciile
senatoriale (n.e.).
1- Ahaia (Grecia propriu-zis ) i Macedonia erau provincii senatoriale (n.e.).
13
Geograful grec Ptolemeu a ajuns la cifra de 140 de ora e situate în jum tatea occidental a Asiei Mici (n.e.).
14
Prin acest termen, autorul în elege legiuni, nu i trupe auxiliare (n.e.).
15
Popor sarmat de pe coasta nord-estic a Pontului Euxin (n.e.).
16 Locuitorii Colchidei, situat între Mun ii Caucaz i Armenia, patria legendarei Medeea (partea apusean a Republicii Georgia) (n.e.).
195
triburile taurilor", locuitorii bosporaniis, precum i neamurile din preajma Pontului Euxin i al Lacului
Maeotidei1^? Ei, care odinioar n-au avut st pâni nici m car din rândurile lor, sunt inu i în frâu de 3000 de
o teni cu armament greu în vreme ce 40 de cor bii de r zboi men in pacea pe întinsul unei m ri cunoscut ca
neprimitoare i s lbatic . Câte justificate preten i la independen ar putea ridica Bithynia, Cappadocia, poporul
pamphilienilor, lycienii i cilicienipo, pl tind totu i tribut f r constrângerea armelor. Dar pân i tracii,
locuitorii unei ri pentru care ai nevoie de 5 zile ca s-o str ba i de-a latul, iar de-a lungul, 7 zile, mai râpoas i
mai ocrotit decât patria noastr , izgonind pe n v litori prin gerurile sale aspre, nu se supun i ei unei garnizoane
care num r vreo 2000 de romani? Iar vecinii lor ilirii, locuitorii inutului m rginit de Istru i întinzâzndu-se
pân în Dalma ia, nu ascult decât de dou legiuni, cu ajutorul c rora resping atacurile dacilor? Dar dalma ienii,
care, de dragul libert ii, i-au scuturat de atâtea ori jugul, fiind mereu subjuga i din nou spre a- i împrosp ta
for ele pentru o nou revolt , nu tr iesc acum lini ti i sub paza unei singure legiuni? Dar dac exist vreun popor
care s aib mari imbolduri spre r zvr tire, acesta ar fi cel al galilor, pe care natura i-a înconjurat cu atâtea
metereze: la r s rit, culmile Alpilor, la miaz noapte, fluviul Rin, la miaz zi mun ii Pirinei iar la apus, Oceanul.
De i au asemenea ziduri de ap rare, de i popula ia ei numeroas num r 305 triburi, de i izvoarele prosperit ii
se afl , ca s zicem a a, în propria lor ograd , astfel încât ar putea s inunde aproape întreaga lume cu bunurile
lor, totu i, ei se las stor i de c tre romani, îng duind ca ace tia s le gospod reasc bog iile dup bunul lor
plac. Ei se las pe tânjeal nu datorit la it ii i a obâr iei lor inferioare, de vreme ce au luptat pentru libertate
vreme de 80 de ani21, dar ei sunt însp imânta i de puterea romanilor i de faptul c în r zboi îi înso e te norocul,
care le-a h r zit mai multe izbânzi decât propriile
17
Taurosci i care populau Taurida sau Chersonesul Tauric, cum se numea în antichitatea Crimeea (n.e.).
18 Statul lor era Regatul bosporan, care ocupa ambele maluri ale Bosporului cimerian (= Strâmtoarea Kerci), cu capitala la Pantikapaion (=
Kerci) (n.e.).
19 Maeoticus lacus (sau Palus) este Marea de Azov, pe malurile c reia tr iau maeo ii (n.e.).
20
Cilicia din sud-estul Asiei Mici se învecina cu Pamphila i Cappadocia. Lycia se afla între Pamphilia i Marea Mediteran , Bithynia între
Marea Neagr i Marea de Marmara (n.e.).
21 în realitate, n-au fost decât apte decenii: 121-51 î.e.n. (n.e.).
196
lor arme: iat -i a adar inu i în robie de 1200 de solda i22, fiindc ora ele lor sunt în num r i mai mare23. Pentru
iberici24, bel ugul de aur pe care l-au scos din propriul sol, ca s poat sus ine lupta lor pentru libertate, s-a
dovedit neîndestul tor, la fel ca i enorma distan de romani, atât pe uscat cât i pe mare, la fel ca furia
r zboinic a triburilor de lusitani25 i cantabrii26, sau ca i megie ul Ocean al c rui reflux îngroze te pân i pe
localnici. Romanii i-au dus armele chiar i dincolo de Coloanele lui Hercule27, i i-au croit un drum prin
noroasele trec tori ale Pirineilor, supunându-i astfel pe iberici; iar acum, spre a sluji drept garnizoan pentru
ni te popula ii greu de învins i aflate la marginea lumii, ajunge o singur legiune. Care dintre voi n-a auzit
vorbindu-se de numeroasele neamuri ale germanilor? Lesne v pute i convinge cu ochii vo tri de voinicia i de
statura lor înalt , c ci romanii au pretutindeni prizonieri din rândurile lor. Locuiesc pe un teritoriu foarte întins i
mai presus de voinicie st mândria lor, iar în suflet p streaz un adânc dispre fa de moarte, având o fire mai
cumplit decât a s lb ticiunilor; romanii le-au impus drept hotar pentru iure ul lor Rinul i, inu i în frâu de opt
legiuni, cei care sunt captura i devin sclavi, majoritatea poporului c utându- i sc parea prin fug . Arunca i-v
privirile i spre zidurile britanicilor, voi cei atât de încrez tori în zidurile de ap rare ale Ierusalimului! De i au de
jur împrejurul lor Oceanul i locuiesc pe o insul nicidecum mai mic decât uscatul nostru28, romanii au traversat
marea pe cor bii, f cându-i sclavi i numai patru legiuni supravegehaz o insul atât de întins . Dar ce s mai
în ir prea multe vorbe când i p r ii29, printre cele mai r zboinice neamuri, st pânii atâtor popoare i înzestra i cu
o oaste nespus de puternic , trimit romanilor ostateci i, sub pretextul men inerii p cii, în Italia, vezi cum floarea
nobilimii R s ritului se supun corvezilor de sclav. în vreme ce mai toate
22
Cele dou legiuni sta ionate la Lyon, capitala Galiei (n.e.).
23
La cele 62 de ora e ale Galiei, autorul a ad ugat i subdiviziunile acestora (pagi), probabil pentru a atinge aceast cifr (n.e.).
24
Poporul din preajma Ebrului i-a dat numele locuitorilor Spaniei (n.e.).
25
Ocupau partea occidental a peninsulei iberice (= Portugalia) (n.e.).
26
Cantabria era un inut din nord-estul Spaniei Taraconeze (n.e.).
27
Calpe i Abyla — mun ii care marcau strâmtoarea Gibrlatar (n.e.).
2
S Uria a întindere a Britaniei, rivalizând cu Europa, apare i la naturalistul Pliniu cel B trân (Istoria natural , 4, 16) (n.e.).
2
9 Popula ie iranian care a preluat mo tenirea persan , constituind cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu, principalul adversar al Romei
în Asia. Impus de p r i ca rege al Armeniei, Tiridate I s-a supus romanilor (63 e.n.), fiind încoronat apoi de Nero în Forum (n.e.).
197
popoarele luminate de soare trebuie s se încline în fa a armelor romane, doar voi vre i s v r zboi i cu ei, f r
s v gândi i la sfâr itul cartaginezilor, care se puteau f li cu marele Hannibal i cu obâr ia lor fenician , fiind
doborâ i de stra nicul bra al lui Scipio30'? Nici cyre-nienii31, în vinele c rora curge sânge lacedemonian, nici
marmaricanii32, un neam cu a ez ri situate pân în pustiul f r strop de ap , nici locuitorii Syrtelor33, inspirând
groaz numai prin rostirea numelui lor, nici nasomonii34, maurii i nici nenum ratele hoarde ale nomazilor — n-
au putut s in piept vitejiei romanilor. A adar ei au supus cea de a treia parte a P mântului35, cu semin ii deloc
u or de socotit câte sunt, m rginit pe-o latur a sa de Oceanul Atlantic i Coloanele lui Hercule, iar pe cealalt
latur , pân la Marea Ro ie, ocupat de uria ele cete de etiopieni. în afara faptului c aceste neamuri
aprovizioneaz cu anualele lor recolte de cereale popula ia Romei vreme de opt luni, pl tesc i felurite tributuri,
oferind cu promptitudine contribu iile lor la nevoile împ r iei, f r a socoti ca voi ordinele primite de ei drept o
sfidare, cu toate c pentru men inerea ordinei au o singur legiune la dispozi ie. Dar ce rost are s v demonstrez
puterea roman prin dovezi de la mare dep rtare, când acestea pot fi g site i în învecina-tul Egipt? El se întinde
din Etiopia36 i pân la rmul «Arabiei fericite»37, e locul de transbordare al Indiei, popula ia lui ridicându-se la
apte milioane i jum tate, cu excep ia Alexandriei, dup cum reiese din calculul impozitului pe cap de locuitor.
ara asta nu socote te ca o înjosire faptul c se afl sub suprema ia romanilor, în pofida întemeiatului stimulent
la revolt oferit de Alexandria prin mul imea locuitorilor, prin bog ia i m rimea ei. Cu o lungime de 30 de
stadii i o l ime nu mai mic de 10 stadii, ora ul pl te te romanilor, într-o singur lun , un tribut mai mare decât
al vostru pe un an întreg i, în afara birului în bani, aprovizioneaz Roma cu grâu
3
" Publius Comelius Scipio Africanus maior (cel Mare) — general roman, înving torul lui Hannibal chiar în Africa, la Zama (202 î.e.n.), prin
care s-a încheiat cel de-al doilea r zboi punic, Cartagina devenind o putere local (n.e.).
3
1 Locuitorii Cyrenei, cel mai înfloritor ora grec de pe litoralul Africii de Nord, întemeiat de coloni ti dorieni, dând numele Cyrenaicei,
provincie roman în 74 î.e.n. (n.e.).
3
2 Din inutul african Marmarican, situat între Egipt i Siria (n.e.).
33
Syrta Mare i Syrta Mic — bancuri de nisip aduse de valuri pe coasta nordic a Africii, i totodat regiune dintre Cyrene i Cartagina
(n.e.).
34
Locuitorii Syrtei Mari (n.e.).
35
Africa; celelalte continente cunoscute de antici erau Europa i Asia (n.e.).
36
în accep ia greco-roman : Nubia (n.e.).
37
Sud-vestul Peninsulei Arabia (=Yemen): Regatul Saba, bogat în mirodenii (n.e.).
198
pentru patru luni anual. în plus, Alexandria este ocrotit din toate p r ile fie de pustiuri greu de str b tut, fie de
marea nepropice porturilor, fie de fluvii i mla tini. Toate acestea n-au putut clinti din loc norocul romanilor i
doar cele dou legiuni cantonate în ora in în frâu interiorul Egiptului precum i nobilimea
macedonean 38. A tepta i cumva pentru acest r zboi niscaiva alia i veni i din nelocuitul pustiu? Pe întregul
P mânt toate popoarele sunt_ romane. Poate c unii dintre voi i-au purtat speran ele pân dincolo de Eufrat, i
socotesc c ve i primi ajutor de la cei de acela i neam din Adiabene39. Dar ace tia nu se vor l sa atra i într-un
asemenea r zboi f r un motiv temeinic i, chiar dac ei s-ar încumeta s-o fac , p r ii se vor opune înf ptuirii
acestui pas primejdios. Ei sunt îns interesa i s men in armisti iul încheiat cu romanii i ar fi o înc lcare a
acordului dac vreunul dintre supu ii lor ar intra într-un r zboi cu Roma. Altceva nu v mai r mâne decât s v
bizui i doar pe ocrotirea lui Dumnzeu, dar, pân i aceasta pare s fie de partea romanilor, deoarece, f r ajutorul
lui, nu s-ar fi putut înjgheba o asemenea împ r ie. Chibzui i bine cât de greu v va veni s v respecta i cu
stricte e cultul vostru religios chiar dac a i lupta împotriva unui du man u or de învins. îl ve i îndep rta chiar
voi pe Dumnezeu, c ci ve i fi constrân i s -i înc lca i poruncile prin respectarea c rora trage i n dejdea s vi-L
face i aliat. Dac p stra i cu sfin enie datina Sabatului, ab inându-v de la orice munc în ziua aceea, lesne ve i fi
învin i, a a cum li s-a întâmplat str mo ilor vo tri, când Pompeius a înte it asediul tocmai în acele r gazuri, când
asedia ii st teau cu bra ele încruci ate. Dar dac , în cursul r zboiului, voi înc lca i legile p rin ilor vo tri, m
întreb de ce mai vre i s lupta i, fiindc nu râvni i altceva decât s nu fie uitat nici una din legile mo tenite.
Cum pute i s mai cere i sprijinul lui Dumnezeu, de vreme ce nu-i mai aduce i inten ionat cinstirea care i se
cuvine? Cei ce dezl n uie un r zboi au încredere de fiecare dat în sprijinul venit fie de la Dumnezeu, fie de la
oameni. Când îns în orice caz nu mai a teapt nimic din ambele p r i, r zboinicilor nu le-a mai r mas altceva
decât înfrângerea sigur . Ce v opre te, a adar, s v ucide i cu propriile mâini copiii i so iile i s da i foc
nespus de frumosului vostru ora natal? Prin aceast isprav nebuneasc , barem
38
Egiptul cucerit de Aexandru cel Mare a fost condus de o dinastie macedonean , întemeiat de Ptolemeu Lagos (n.e.).
39
inut din Asiria unde, în afara iudeilor, existau i membrii ai casei regale, trecute la iudaism, unii participând la r zboiul anti-roman (n.e.).
Vezi Antichit i iudaice, XX, 3 (n.t.).
199
a i fi scuti i de umilin a înfrângerii! Se cuvine, prieteni, se cuvine ca voi, cât vreme corabia se mai afl în port,
s a tepta i acolo furtuna apropiat , nicidecum s v aventura i în largul m rii bântuite de vântoase, g sindu-v
sfâr itul în mijlocul ei! Mila este îndrept it fa de cei ce întâmpin o nenorocire neprev zut , în schimb cel ce
se arunc f i în bra ele pieirii, acela nu are parte în nenorocul s u decât de dojeni. S nu- i închipuie cumva
nici unul c romanii vor duce un r zboi dup anumite conven ii i, dup ce au învins, ve i fi trata i cu blânde e,
ci, dimpotriv , spre a servi drept pild celorlalte popoare, vor preschiba în cenu Ora ul Sfânt i vor stârpi
întregul vostru neam. C ci pân i cei ce vor sc pa cu via a nu vor g si nici un loc de refugiu, cât vreme to i
sunt în st pânirea romanilor sau se tem c vor ajunge supu ii lor. Dar primejdia amenin nu numai iudeii de aici,
ci i pe locuitorii din celelalte ora e str ine, fiindc nu g se ti pe fa a p mântului nici un popor unde s afli o
ceat de-a noastr . Dac voi începe i r zboiul, du manii vor trece la c s pirea tuturor iudeilor i, din cauza
sfatului necugetat al câtorva oameni, în fiecare ora vor curge râuri de sânge iudaic i uciga ii vor r mâne
nepedepsi i. Admi ând chiar c ve i fi cru a i, chibzui i bine ce nelegiuire ar fi s ridica i armele împotriva unui
popor atât de omenos. Ave i mil , dac nu de copiii i nevestele voastre, barem de propria cetate-mam i de
sacrele ei incinte! Cru a i dar locul sfânt, p stra i Templul vostru i sanctuarele sale! C ci pe acestea nu le vor
mai l sa neatinse romanii de îndat ce au intrat în st pânirea lor, mai ales c fa de îng duin a lor anterioar v-
a i ar tat atât de nerecunosc tori. în ce m prive te, eu chem ca martori locurile sacre, pe sfin ii îngeri ai lui
Dumnezeu i întreaga noastr patrie c n-am omis nici un fapt ce ar fi spre mântuirea voastr . La rândul vostru,
dac ve i lua hot rârea care se impune, în pace ve i tr i împreun cu mine; dac îns v ve i l sa atra i de mânia
voastr , atunci doar pe voi v pa te mare primejdie — f r mine!"
5. Dup rostirea acestor cuvinte, regele i sora lui au izbucnit în lacrimi, prin plânsul lor izbutind s potoleasc
dezl n uirea mul imii. Aceasta i-a strigat c nu vrea s lupte împotriva romanilor, ci împotriva lui Florus,
pricinuitorul atâtor suferin e îndurate de ei. Agrippa le-a r spuns: „Potrivit faptelor voastre, voi sunte i deja în
stare de r zboi cu romanii, întrucât nu i-a i pl tit'lui Caesar tributul ce i se cuvine i a i distrus porticul fort re ei
Antonia. De învinuirea de revolt v pute i scutura doar dac ve i reface porticul i v ve i pl ti tributul; c ci
st pânul fort re ei nu este Florus i cu atât mai pu in este i cel c ruia trebuie s -i da i birul vostru!"
200

CAPITOLUL XVII
1. Astfel i-a schimbat poporul atitudinea i împreun cu regele i Berenice, s-a îndreptat spre Templu, pentru
reconstruirea porticului; magistra ii i membrii Sfatului s-au împr tiat îns prin sate, trecând la colectarea
tributului. Cei 40 de talan i, cât reprezentau birurile r mase în urm , au fost aduna i degrab . Pân una alta,
Agrippa a st vilit a adar primejdia r zboiului; apoi a încercat îns s înduplece mul imea s dea ascultare lui
Florus pân când Caesar va numi succesorul lui. Atunci poporul a fost cuprins de-o adânc am r ciune,
oc rându-1 pe rege, i printr-un sol i-au cerut s p r seasc ora ul; unii dintre r zvr ti i au cutezat chiar s
arunce cu pietre în el. Regele a v zut cu ochii lui c de-acum furia revolta ilor nu mai putea fi inut în frâu,
indignat de jignirile aduse persoanei lui. A i trimis pe magistra i i pe cet enii cei mai de vaz în Caesarea, la
Florus, ca s numeasc singur din mijlocul lor pe perceptorii peste toat ara; în schimb, el s-a întors în regatul
lui.
2. între timp, unii dintre cei ce doreau cu orice pre r zboiul s-au strâns laolalt i s-au dus la fort rea a numit
Masada pe care au luat-o prin surprindere, omorându-i pe solda ii garnizoanei romane i în locul lor au pus pe
al ii, din rândurile lor. în acela i timp Eleazar, fiul Marelui Preot Ananias, un tân r din cale-afar de îndr zne ,
comandantul g rzii Templului1, i-a convins pe preo ii care slujeau atunci în sanctuar s nu mai primeasc daruri
sau jertfe din partea celor ce nu sunt iudei. Aceasta a i fost pricina r zboiului împotriva romanilor, c ci pe
aceast cale erau interzise jertfele în numele lor i al lui Caesar, totodat . Mul i dintre Marii Preo i i dintre
b rba ii de vaz au insistat zadarnic s nu p r seasc obiceiul de a închina jertfe
1 Pe scar ierarhic , el urma imediat dup Marele Preot i de ordinul lui ascultau 200 de preo i i levi i (n.e.).
201
împ ratului: slujitorii au r mas neîndupleca i; pe'de o parte, ei se sprijineau pe o majoritate covâr itoare — c ci
cei mai înfoca i dintre r zvr ti i îi atr seser de partea lor — pe de alt parte, ei se c l uzeau dup Eleazar,
comandantul g rzii Templului.
3. Atunci b rba ii influen i, împreun cu Marii Preo i i farizeii de frunte, s-au întrunit spre a se sf tui asupra
situa iei generale în care se g sea statul lor, având de înfruntat o pacoste f r leac. Ei au hot rât s încerce prin
discursuri s -i înduplece pe r zvr ti i i, ca atare, au strâns poporul în fa a Por ii de bronz, situat în interiorul
Templului, îndreptat spre r s ritul soarelui. La început, vorbitorii au rostit multe cuvinte grele împotriva
cutezan ei lor de a se r zvr ti i de a târî ara într-un r zboi atât de primejdios, apoi au dezv luit lipsa de noim a
pretextului invocat de r zvr ti i i au subliniat c pân i str mo ii au înfrumuse at Templul mai cu seam cu
ajutorul celor care nu erau iudei, primind întotdeauna daruri de la neamurile str ine; ei nu numai c n-au
împiedicat vreodat pe cineva s aduc o jertf — c ci asta ar fi fost un grav sacrilegiu — ci au i pus de jur
împrejurul Templului ofrandele religioase care sunt în v zul tuturor, d inuind astfel de atâta vreme. Dar ei vor
acum s provoace la lupt for ele armate romane i uneltesc s înceap r zboiu cu acestea prin introducerea unor
reguli str ine cultului divin i, f r s se gândeasc la primejdia propriu-zisa, aduc ora ului faima proast a
impiet ii, de vreme ce numai la iudei un str in nu are voie nici s aduc jertfe, nici s se închine. Dac aceast
decizie ar fi aplicat unui cet ean de rând, ea ar stârni indignarea ca o dovad a lipsei de omenie, dar acum,
punerea romanilor i a lui Caesar în afara legii constituie o grav abatere de la ea. R zvr ti ii s fie îngrijora i de
faptul c , o dat ce resping acum jertfele închinate lui Caesar i Imperiului, pot s pun piedici aducerii jertfelor
proprii, i s - i situeze ora ul în afara legalit ii imperiale; asta doar dac , r zgândindu-se cât mai repede, nu vor
admite iar i aducerea jertfelor, i nu vor îndrepta nelegiuirea comis , mai înainte ca ve tile despre ea s ajung
pân la urechile celor viza i.
4. în timpul acestei cuvânt ri, au fost adu i preo i, cei mai buni cunosc tori ai datinelor str mo e ti, iar ace tia
au adeverit c to i precursorii lor n-au pregetat s accepte jertfele aduse de cei str ini de neamul iudeilor. Dar nici
unul dintre r zvr ti i nu s-a sinchisit de vorbele lor; preo ii slujitori, pricina dezl n uirii r zboiului, au i lipsit de
la adunare. Atunci frunta ii poporului, dându- i seama c nu mai sunt în stare s st vileasc r scoala cu
mijloacele lor i înfrico a i c primejdia întruchipat de romani se va abate mai întâi asupra lor. au
202
c utat s evite orice b nuial a autorit ilor; au trimis, prin urmare, dou solii: una c tre Florus, în fruntea c reia
se afla Simon, fiul lui Ananias, iar pe cealalt c tre Agrippa, dintre solii ei distingându-se Saul, Antipas i
Costobar, rude de-ale regelui. Soliile cereau ambilor conduc tori s vin cu trupele lor în ora ca s în bu e
r scoala, înainte ca ea s capete amploare. Izbucnirea tulbur rilor a fost o veste îmbucur toare pentru Florus i,
întrucât era ner bd tor s înceap r zboiul, el n-a catadicsit s r spund solilor. în schimb Agrippa, deopotriv
de îngrijorat de soarta r scula ilor ca i de cei împotriva c rora se pornea lupta, pe de o parte spre a-i men ine pe
iudei în sub-ordinea romanilor, pe de alt parte, spre a p stra ne tirbite, pentru iudei, Templul i cetatea-mam ,
tiind prea bine c dezordinea nu-i aducea vreun folos nici lui însu i, a trimis în sprijinul popula iei 2000 de
c l re i din Auranitis, Batanea i Trachonitis, Darius fiind comandantul escadronului, iar general, Philippus, fiul
lui Iakimos2.
5. Datorit noilor veni i, au prins curaj frunta ii, împreun cu Marii Preo i i întreaga mul ime, care se
pronun ase în favoarea p cii i au ocupat Ora ul de Sus3; c ci partea de jos ca i Templul, de altfel, se aflau în
st pânirea r zvr ti ilor. Pietre aruncate cu mâinile sau catapultate zburau cu nemiluita i o neîntrerupt ploaie de
s ge i dinspre ambele pante. Uneori trupele ie eau la atac i în luptele corp la corp, care se d deau, r zvr ti ii
ie eau în eviden prin curajul lor, iar solda ii regelui, prin experien a r zboinic superioar . Ultimii se str duiau
s intre în posesia Templului, spre a izgoni de acolo pe profanatorii lui; r zvr ti ii strân i în jurul lui Eleazar
c utau ca la cartierele deja cucerite s adauge i partea de sus a ora ului. apte zile la rând, a curs sânge din
bel ug de ambele p r i, f r ca vreuna din tabere s cedeze o palm din terenul pe care îl ocupa fiecare.
6. în ziua a opta se s rb torea „Aducerea-lemnelor"4, când datina cerea ca fiecare s strâng lemne pentru altar,
pentru ca focul s nu duc nici o lips de vreascuri, el trebuind s ard ve nic. R zvr ti ii n-au îng duit ca
adversarii lor s ia parte la ceremonie; dar, întrucât împreun cu mul imea f r ap rare s-au strecurat numero i
sicari — cum se numeau bandi ii cu jungherele ascunse în haine — ace tia au fost primi i în rândurile lor,
înte indu- i atacurile. Deoarece
- A ocupat un rang înalt în timpul domniei lui Agrippa, dup cum rezult i din Antichit i iudaice, XVII, 29 .u. (n.e.).
3 Vezi S. Spiess, Ierusalimul lui Iosephus, p. 16 .u. (n.t.).
4
Pentru ca focul de pe altarul jertfelor s nu se sting niciodat , lemnele erau aduse de preo i levi i i popor. S rb toarea dura nou zile,
potrivit Talmudului (n.e,).
203
sus in torii regelui erau în inferioritate numeric i mai pu in cutez tori, sub presiunea du manului au fost sili i
s se retrag din Ora ul de Sus. N v litorii au incendiat casa Marelui Preot Ananias i palatul lui Agrippa i al
Berenicei; dup aceea au dat foc Arhivelor5, gr bi i s distrug condicele de împrumuturi ale credincio ilor, ca s
z d rniceasc astfel încasarea taxelor i s atrag de partea lor gr mada de datornici, a â ând f r nici o primejdie
pe cei s raci împotriva boga ilor. întrucât paznicii Arhivelor au fugit, le-a fost u or s dea foc cl dirii. Dup ce
au ars centrul nervos al ora ului, s-au n pustit pro-priu-zis asupra du manilor lor; între timp, frunta ii i Marii
Preo i se i ascunseser : o parte dintre ei se afundaser în coridoarele subterane, cealalt parte, împreun cu
sus in torii regelui, s-au refugiat în Palatul de Sus6, z vorând grabnic por ile sale. Printre ultimii se aflau Marele
Preot Ananias, fratele s u Ezechias i membrii soliei care fusese trimis a Agrippa. Pentru moment, r zvr ti ii,
mul umi i de victoria lor i de incendiile provocate de ei, i-au luat un scurt r gaz.
7. A doua zi, cea de-a 15-a a lunii Loos7, au pornit atacul împotriva fort re ei Antonia i, dup un asediu de dou
zile, au cucerit-o, m cel rind garnizoana ei, dup care i-au dat focS. Apoi au înaintat spre palat, unde se
refugiaser sus in torii regelui; împ r i i în patru cete, au pornit s str pung zidurile de ap rare. Nimeni din
garnizoan n-a cutezat s întreprind un atac în afar , din pricina mul imii asediatorilor, dar to i au ocupat pe
parapete i turnuri pozi ii de unde au tras asupra adevrsarilor, omorând numero i tâlhari afla i sub ziduri. Luptele
s-au inut lan zi i noapte, c ci r zvr ti ii credeau c , lipsi i de provizii, asedia ii vor p r si fort rea a, ace tia
sperând, dimpotriv , ca oboseala s -i sleiasc pe asediatori.
8. în vremea aceea, un oarecare Manaem — fiul lui Iudas, zis i Galileanul9, faimosul c rturar care, pe când
guverna Quirinus, mus-
5 Situat în Ora ul de Jos, nu departe de Acra, cl direa va fi ars i de romani ulterior, palatul Agrippa i al Berenicei fiind în leg tur cu cel
al Ha moneilor, dac nu se confunda cu acesta (n.e.).
6
Adic Palatul regal din Ora ul de Sus al lui Herodes (cel Mare), în preajma c ruia se afla tab ra trupelor romane (vezi cap. XV, paiagr. V).
Probabil c aceasta era strâns legat cu palatul, deoarece va fi asediat de trupe iudaice, dup cum reiese mai jos (cap. XVII, paragr. 8) (n.t.).
' Corespunde datei de 3 septembrie a calendarului modern (n.e.).
8
Fort rea a a fost ars par ial, rezistând apoi puternicelor atacuri ale lui Titus (n.t.). . '
9 întemeietorul partidului zelo ilor (n.e.).
204
trase pe iudei fiindc , în afara lui Dumnezeu, ei mai recunosc ca st pânii lor pe romani10 — s-a îndreptat cu
prietenii s i de n dejde spre Masada11, unde a pr dat arsenalul regelui Herodes i, al turi de compatrio ii s i, a
înarmat i al i bandi i str ini, care sâ-i slujeasc drept gard personal . Astfel s-a întors la Ierusalim ca un
adev rat rege, s-a pus în fruntea r scula ilor i a condus asediul palatului. Dar lipseau cu des vâr ire ma inile de
asediu i nici nu era cu putin ca, sub ploaia de s ge i, s sapi nestingherit dedesubtul zidurilor. Asediatorii
au s pat a adar de la oarecare distan o galerie spre unul dintre turnuri, pe care l-au ubrezit astfel, sprijinindu-1
cu ni te stâlpi de lemn, c rora le-au dat foc înainte de-a ie i afar . Dup ce proptelele s-au mistuit în fl c ri,
turnul s-a pr v lit pe nea teptate: atunci s-a ivit un al doilea zid, care fusese în l at în spatele celui dintâi.
Asedia ii observaser din timp tentativa du manilor, poate fiindc turnul se cl tinase, pe când fusese ubrezit de
s p turi, i au construit zidul al doilea. Surprins de vederea lui, asediatorii, care erau ferm convin i de izbânda
lor, au r mas profund dezam gi i. Dar cei afla i în fort rea au trimis la Manaem i la c peteniile r scula ilor
ni te mediatori, ca s le îng duie s p r seasc teferi palatul: îng duin a de a trece liber au primit-o doar trupele
regelui i localnicii care au i ie it afar . R ma i singuri, romanii au fost cuprin i de îngrijorare; c ci, pe de o
parte, nici nu puteau s opun rezisten unei mul imi atât de mari; pe de alt parte, nici nu socoteau demn de ei
s se târguiasc pentru via a lor, ba chiar se i îndoiau c , ajungându-se la o învoial cu r zvr ti ii, aceasta va fi
respectat . A adar, ei i-au p r sit tab ra, lesne de cucerit i s-au retras în turnurile regale, denumite Hippicus,
Phasael i Mariamme12. Adep ii lui Manaem au n v lit în tab ra p r sit de solda i, i-au omorât pe cei ce,
neapucând s fug din timp, înc puser în mâinile lor, apoi au jefuit bagajele r mase i au incendiat totul.
Acestea s-au întâmplat în cea de a asea zi a lunii
Gorpiaios13.
9. în ziua urm toare, Marele Preot Ananias, ascuns într-o conduct din curtea palatului, a fost scos de tâlhari i
ucis împreun cu fratele s u Ezechias; r zvr ti ii au împresurat turnurile, punându-le sub paz strict , ca nici un
soldat s nu poat fugi. Pr bu irea
10
Vezi II, 8, 1 (n.t.).
H Aceasta fusese deja cucerit de rebeli, pe care Manaem i-a i înzestrat cu armele scoase din zestrea herodian a Masadei (n.a.).
12 Turnurile regale se aflau în latura nordic a palatului lui Herodes (n.e.).
13 Adic 24 septembrie (n.e.).
205
locurilor fortificate i moartea Marelui Preot Ananias au stimulat trufia lui Manaem, f cându-1 s devin crud i,
ferm convins c nu mai are nici un potrivnic care s -i dispute domnia, s-a purtat ca un tiran nesuferit. Atunci
adep ii lui Eleazar au decis s -1 înl ture i au convenit între ei urm toarele: ei s-au r zvr tit împotriva romanilor
din dragostea lor pentru libertate i nu se cade s-o tr deze pentru un simplu om din popor, c ruia s -i suporte
tirania i, chiar dac n-ar s vâr i nici o silnicie, el este mult sub nivelul lor; de i se impune, totu i, c puterea
întreag s încap pe mâna cuiva, oricare altul ar merita-o mai degrab decât dânsul; a adar au c zut la învoial ,
încol indu-1 chiar în Templu. Manaem tocmai venise s se închine la altar, plin de seme ie, cu podoabele
ve mintelor sale rege ti, urmat de fanaticii înso itori bine înarma i. Când adep ii lui Eleazar au t b rât asupra lui,
i restul poporului a strâns pietre de pe jos i le-a aruncat asupra c rturarului, n d jduind c , prin uciderea lui, se
va pune cap t r zmeri ei. Ap r torii lui au rezistat câtva timp, dar cum au v zut c întregul popor n v le te
asupra lor, au fugit încotro au v zut cu ochii; cei prin i au fost omorâ i pe loc, cei ce s-au ascuns au fost pu i sub
urm rire. Doar câ iva au reu it s scape teferi, ajungând, pe ascuns, pân la Masada; printre ace tia era i
Eleazar, fiul lui Iair, o rud a lui Manaem, care mai târziu a ob inut depline puteri lui Masada14. Manaem însu i
s-a refugiat în a a numitul Ophel15, unde s-a ascuns ca un la , dar a fost prins, adus la lumina zilei i, dup
chinuri groaznice, a avut un trist sfâr it, la fel ca adjunc ii s i precum i Absalom, cea mai vestit unealt a
tiranicei domnii.
10. Poporul devenise, a a cum am spus, p rta ul faptelor, în speran a c pe aceast cale va avea loc îndreptarea
lucrurilor ce-au decurs din r zvr tire. Ceilal i16, dimpotriv , nu se gândeau câtu i de pu in la încheierea
r zboiului, ci îl înl turaser pe Manaem ca s poat lupta nestingheri i. într-adev r, poporul st ruise adesea, pe
lâng lup tori, s pun cap t asediului, dar ace tia l-au înte it i mai mult pân când, la cap tul rezisten ei lor,
trupele lui Metilius, comandantul17 garnizoanei romane, au trimis o solie la adep ii lui Eleazar prin care cereau ca
printr-o în elegere s li se cru e via a, urmând ca ei s - i predea atât armele cât i bunurile lor. De-a dreptul
încânta i de prilejul ce le-a fost oferit, asediatorii au trimis la romani pe Gorion, fiul lui Nicomedes, pe Anais,
fiul lui Saduki i pe Iudas, fiul lui
14
Vezi Cartea a aptea, cap. 8-9 (n.t.).
13
Umfl tur — colin situat la sud de pia a Templului (n.a.).
16
Adic sus in torii lui Eleazar (n. t.).
17
Praefectus — de care asculta o cohort auxiliar (n.e.).
206
Ionathan, pentru sus inerea tratativelor i depunerea jur mintelor de credin . Dup ce totul s-a terminat cu bine,
Metilius i-a coborât solda ii; atâta timp cât ei mai erau în posesia armelor, r zvr ti ii nu i-au ridicat mâinile
spre ei i nici n-au l sat s se b nuie printr-un gest tr darea urzit . Dar dup ce, potrivit în elegerii, to i romanii
au depus scuturile i s biile i, f r umbr de b nuial , se preg teau s plece, oamenii lui Eleazar s-au n pustit
asupra lor, i-au înconjurat, omorân-du-i, f r s întâmpine din partea victimelor vreo rezisten sau o rug minte
m car: au invocat prin strig te r spicate în elegerea lor pecetluit prin jur minte reciproce. Astfel au fost
m cel ri i f r mil cu to ii, în afara lui Metilius; numai pe el l-au cru at, c ci a fost singurul care a cerut îndurare
i a f g duit c va trece la credin a iudaic , acceptând pân i circumcizîa. Pentru romani, paguba a fost
neînsemnat : ei nu pierduser decât câ iva oameni din armata lor atât de numeroas , pentru iudei m celul
însemnând preludiul cuceririi ora ului lor. Ei i-au dat seama c nu mai puteau fi înl turate cauzele r zboiului, c
ora ul lor fusese pâng rit de o f r delege atât de mare încât era firesc ca ei s se a tepte la o îndrept it
pedeaps divin , chiar dac romanii nu s-ar r zbuna deocamdat : iudeii nu- i ascundeau doliul public i ora ul
era cuprins de-o adânc deprimare; fiecare moderat se înfrico a la gândul c va trebui s pl teasc pentru faptele
rebelilor. Mai ales c , întâmpl tor, masacrul avusese loc în timpul Sabatului, zi în care, ca o dovad a evlaviei
lor, oamenii se ab ineau de la orice activitate.

207
CAPITOLUL XVHI

1. în aceea i zi i la aceea i or , printr-o providen divin , cae-sareenii i-au masacrat pe iudeii care locuiau în
ora ul lor: în mai pu in de un ceas, ei au omorât 20.000 dintre ei, i Caesarea întreag a fost cur at de popula ia
iudaic , deoarece Florus i-a capturat i pe fugari, trimi ându-i înl n ui i pe antierele navale. Vestea despre
m celul de la Caesarea a stârnit cumplita mânie a întregului neam de iudei: grupa i în cete înarmate, ei au
devastat c tunele siriene precum i în-vecinatele ora e: Philadelphia, Esebon, Gerasa, Pella i Skythopolis 1. apoi
au cotropi Gadara, Hippos i Gaulanitis, localit i pe care le-au pustiit sau le-au incendiat, înaintând i spre
Cadasa2, cetate a tyrie-nilor, Prolemais, Gaba i Caesarea; nici Sebaste, nici Ascalon n-au rezistat iure ului lor,
c ci, dup ce le-au ars scrum, au distrus i ora ele Anthedon i Gaza. Au dat prad jafului multe sate apar inând
ambelor ora e, omorând cu nemiluita pe cei ce fuseser lua i prizonieri.
2. La rândul lor, nici sirienii n-au m cel rit mai pu in iudei; ei i-au ucis mai ales pe to i cei pe care au putut s
pun mâna în ora ele lor, dar asta nu numai din cauza urii ce le-o purtau, ca mai înainte, ci ca s previn
primejdia pe care o reprezentau ei. întreaga Sirie era cuprins de o cumplit vânzoleal , fiecare ora era împ r it
în dou tabere, salvarea uneia constând în a da prima lovitur de gra ie celeilalte. Zilele i le sc ldau în sânge, iar
nop ile lor bântuite de fric erau i mai groaznice. C ci chiar i dac se instaura convingerea c iudeii au fost
1
Toate f ceau parte din Decapolis = „Cele zece ora e" siriano-elenistice independente, situate la est de fluviul Iordan i grupate de Pompeius
într-o regiune subordonat provinciei romane Siria: Philadelphia = Rabbath Ammon (azi Amman); Esebon = Hesbon, ora amorit; Gerasa =
Dsherash etc. (n.e.).
- Kedesh, la nord de lacul Tiberiada; Gaba, la grani a de vest a Galileei; lâng Cârmei; Anthodon = Agrippias (n.e.).
208
înl tura i, în fiecare ora plana b nuiala asupra iudaizan ilor; pe cei socoti i îndoielnici de c tre ambele p r i,
acestea au convenit s nu-i omoare pân una alta, de i, din pricina leg turilor cu iudeii, i ei erau privi i ca ni te
str ini adev ra i. Râvna de a se îmbog i i-au ademenit pân i pe cei ce p ruser pân atunci îndeob te pa nici
s se dedea la lichidarea adversarilor lor; c ci averile celor uci i erau jefuite f r ru ine i avu ia capturat de la
mor i era c rat acas , de parc ar fi fost prada ob inut de ei pe câmpul de lupta, iar cel care strânsese cel mai
mult se umplea de glorie, chipurile, ca înving torul unor du mani mai numero i. Vedeai ora ele n p dite de
hoituri neîngropate, b trânii z ceau de-a valma cu pruncii neînsufle i i, iar femeilor despuiate nu li se acopereau
nici m car p r ile ru inoase; în întreaga provincie domnea o mizerie de nedescris i, mai abitir decât atrocit ile
comise cu fiecare prilej, plutea pretutindeni statornica amenin are.
3. Pân atunci, iudeii se luptaser doar cu neamuri str ine, dar când au atacat Skythopolis, ei au fost nevoi i s
cunoasc împotrivirea iudeilor din partea locului; c ci ace tia au trecut de partea cet enilor din Skythopolis i au
pus propria lor siguran mai presus de înrudirea cu cei de acela i neam. Ori tocmai excesul lor de zel a dat de
b nuit: skythopolitanii ceilal i s-au temut ca nu cumva ei s atace ora ul în timpul nop ii i printr-un mare pr p d
f cut în rândul locuitorilor s r scumpere faptul c i-au tr dat leg turile de sânge; au cerut a adar iudeilor ca în
cazul când vor s - i înt reasc buna în elegere i s - i dovedeasc fidelitatea lor fa de ni te str ini, s se
str mute împreun cu familiile într-o p durice. Iudeii localnici au dat curs cererii lor, f r s b nuiasc nimic;
vreme de dou zile, skythopolitanii i-au l sat în pace, ca s le insufle o încredere am gitoare; dar în a treia
noapte, pândind momentul când unii erau f r paz , iar al ii dormeau de-a binelea, i-au c s pit pe to i, într-un
num r mai mare de 13.000, i le-au r pit întreaga avere.
4. Merit s afl m trista soart a lui Simon, fiul unui oarecare Saul, b rbat nu tocmai f r însemn tate; înzestrat
cu o putere corporal i un curaj ie ite din comun, el le-a folosit pe amândou în dauna compatrio ilor s i. Zi de
zi lua parte la lupt i în preajma ora ului Skythopolis a r pus numero i iudei, iar pe to i ceilal i i-a pus pe fug
adeseori, doar prin vitejia lui hot rând soarta unei b t lii. Dar meritata pedeaps pentru uciderea fra ilor de sânge
n-a întârziat s -1 loveasc . Atunci când skythopolitanii i-au împresurat pe iudei în p duricea sacr i îi ciuruiau
cu suli ele lor, Simon i-a tras sabia din teac , în loc s se n pusteasc asupra du manilor, dându- i seama c din
prici-
209
na mul imii lor împotrivirea era zadarnic , a strigat în culmea tulbur rii urm toarele vorbe: „Voi, skythopolitani,
îmi primesc acum cuvenita pedeaps pentru ceea ce am înf ptuit luptându-m de partea voastr , când noi, iudeii,
ne-am pecetluit învoiala f cut cu voi prin m cel rirea fra ilor de sânge! Prin propria noastr experien ne
convingem, cum era i firesc, de perfidia str inilor de neam, când noi în ine am uneltit cu atâta josnicie
împotriva unor compatrio i. Propria mea mân s m r pun ca blestemat ce sunt, c ci nu accept s fiu doborât
de bra ul unui du man! Asta s fie deplina isp ire a propriilor nelegiuiri i adeverirea vitejiei mele: faptul c nici
un vr jma nu se va f li c m-a învins i nici nu se va în l a falnic peste cadavrul meu!" Dup rostirea acestor
cuvinte, el i-a aruncat privirile n p dite de mil dar i de furie asupra familie sale: avea i so ie, i copii, i
p rin i vârstnici. Mai întâi 1-a în f cat pe tat l s u de pletele-i înc run ite, str pungându-1 cu sabia; a urmat
mama lui, f r ca ea s se împotriveasc ; apoi au venit la rând so ia i copiii, fiecare dintre ei aruncându-se
aproape de la sine în arma uciga , ca s nu cad în mâinile du manului. Dup ce i-a masacrat astfel întreaga
familie el s-a urcat deasupra neînsufle itelor trupuri, cât mai în v zul celor din jur, i-a ridicat mâna dreapt ,
pentru ca gestul s u s nu scape nim nui, împlântându- i tot t i ul s biei i via a i-a curmat-o singur. Demn de
plâns era acest tân r pentru puterea corporal i t ria lui sufleteasc , dar soarta-i cumplit a fost fireasc urmare a
devotamentului s u fa de ni te str ini de neamul iudeu.
5. Dup baia de sânge de la Skythopolis, i celelalte ora e s-au dezl n uit împotriva locuitorilor lor iudei i
oamenii din Ascalon au m cel rit 2500, iar cei din Ptolemais 2000, în afar de asta zvârlind în temni pe mul i
dintre ei. Tyrienii au ucis i ei destui iudei, dar pe cei mai mul i i-au legat i i-au încredin at g rzilor. Cet enii
din Hippos i Gadara s-au descotorosit de cei îndr zne i i pe cei tem tori i-au pus sub paz ; la fel au procedat i
celelalte ora e ale Siriei, fiecare dup ura sau frica pe care le-o inspirau iudeii. Doar antiohienii, sidonienii i
apameenii3 i-au cru at pe conlocuitorii lor iudei i n-au îng duit ca vreunul dintre ei s fie ucis sau întemni at;
poate fiindc , baza i pe covâr itoarea lor mul ime, au socotit c tulbur rile iudeilor nu constituie o primejdie
real , sau mai degrab , înclin s cred c le-a fost mil de ni te oameni ce nu inten ionau deloc s se r zvr teasc .
3
Apameea pe Oronte, ora aproape de Antiohia, cucerit de romani în 64 î.e.n patria filozofului stoic Poseidonios (n.e.).
210
A ijderi gerasienii nu numai c n-au pricinuit nici un r u iudeilor r ma i, ci i-au escortat pân la grani pe cei ce
au dorit s p r seasc ora ul.
6. Pân i în regatul lui Agrippa s-a urzit un complot împotriva iudeilor. C ci el însu i era plecat în Antiohia, la
Cestius i, în locul regelui, ca administrator al treburilor publice, r m sese un prieten de-al s u, numit Noarus 4,
care f cea parte din familia regelui Soaemus5. La el au venit din Bataneea, ca soli, 70 de b rba i, cei mai de vaz
i mai în elep i dintre cet eni, i l-au rugat s le pun la îndemân ni te trupe drept o necesar garnizoan care,
în cazul izbucnirii i la ei a unei revolte, s -i struneasc pe r zvr ti i. Noarus a trimis în timpul nop ii ni te
pedestra i bine înarma i din trupele regale, care i-a executat pe to i membrii delega iei, cutezând s înf ptuiasc
aceast nelegiuire f r încuviin area lui Agrippa; nem surata lui l comie de bani 1-a împins s se poarte
mi ele te cu cei de acela i neam cu dânsul i s aduc grave daune regatului. El i-a continuat irul de crude
nelegiuiri împotriva neamului iudeu pân ce Agrippa a prins de veste; temându-se s -1 condamne la moarte din
pricina lui Soaemus, el i-a retras îns atribu iile de guvernator. între timp r zvr ti ii au cucerit fort rea a care se
numea Cypros6 situat mai sus de Ierihon, au masacrat garnizoana iar fortifica iile le-au f cut una cu p mântul.
Tot în acele zile, i iudeii foarte numero i din Machairus7 au somat garnizoana roman s p r seasc fort rea a i
s le-o încredin eze. Asedia ii s-au temut c ea va fi luat cu asalt i au convenit s se retrag cu condi ia s li se
îng duie trecerea liber ; dup ce li s-a dat garan ia cerut , romanii au predat fort rea a, pe care locuitorii din
Machairus au ocupat-o, instalând garnizoana lor.
7. în Alexandria, b tina ii tr iau într-o perpetu har cu iudeii din vremea când Alexandru8 a g sit în ei ni te
alia i zelo i împotriva egiptenilor i, ca r splat pentru sprijinul ce i l-au acordat, le-a îng duit s locuiasc în
ora , bucurându-se de acelea i drepturi ca i grecii. Aceast reglementare a fost men inut i de c tre succesorii
s i la domnie, care le-au i repartizat un cartier aparte, unde s - i poat
4
Sau Varus, cum apare în traducerea latin (nu Quintilius Varus) (n.e.).
5 Rege din Emesa (=Homs), ora de pe fluviul Oronte, centrul unui eicat arab vasal Romei, intrat sub autoritatea imperiului Roman în
timpul dinastiei Flaviilor (n.e.).
6
Fusese construit de Herodes cel Mare (vezi Cartea întâi, cap. XXI, paragr. 9) (n.e.).
7
Localitate situat la sud de Peraea, aproape de rmul estic al M rii Moarte (n.e.).
8 Macedoneanul (vezi m rinimia lui fa de iudei îm Antichit ile iudaice, XI, 8) (n.t.).
211
p stra legiuita cur enie a modului lor de via , ca s vin cât mai pu in în atingere cu str inii, permi ându-le
chiar s se i numeasc macedonenii Dup ce romanii au devenit st pânii Egiptului, nici cel dintâi Caesar, nici
urma ii lui n-au clintit privilegiile stabilite în aceast privin de c tre Alexandru. Totu i, ei intrau mereu în
conflict cu grecii i în ciuda faptului c , zi de zi, guvernatorii aplicau numeroase pedepse i de o parte, i de alta,
discordia se ascu ea necontenit, întrucât atunci tulbur rile ap ruser i în alte inuturi, vâlv taia revoltei s-a înte it
i la ei; într-o zi, când alexandrinii ineau o consf tuire cu privire la solia pe care pl nuiau s-o trimit lui Nero,
împreun cu grecii au p truns imediat în amfiteatru i o mul ime de iudei. Cum au dat cu ochii de ei, adversarii
au început s le strige în gura mare „du mani" i „iscoade"; apoi s-au n pustit asupra lor, s -i înha e. Cei mai
mul i dintre iudei au rupt-o la fug i s-au împr tiat; dar trei b rba i au înc put în mâinile grecilor, care i-au dus
cu ei, s -i ard de viu pe fiecare. Atunci to i cei din comunitatea iudaic au s rit, s se r zbune: mai întâi au
aruncat pietre asupra grecilor, apoi i-au procurat f clii i au alergat cu ele la amfiteatru, amenin ând c vor da
prad fl c rilor mul imea întreag , pân la ultimul b rbat. Ei i-ar fi pus în aplicare inten ia pe loc dac
guvernatorul Tiberius Alexander, care se afla în ora , n-ar fi intervenit s le st vileasc furia. La început a c utat
s -i potoleasc f r s recurg la folosirea armelor, i a trimis la ei pe cei mai de vaz cet eni spre a-i sf tui s se
cumin easc , ca s nu provoace dezl n uirea armatei romane împotriva lor. R zvr ti ii au întâmpinat aceste
îndemnuri cu vorbe batjocoritoare, jignindu-1 cu grosol nie pe Tiberius.
8. Acesta i-a dat seama c , f r aspra lor pedepsire, rebelii nu se vor astâmp ra, de aceea a i trimis împotriva
lor cele dou legiuni sta ionate în ora , împreun cu al i 2000 de solda i care, spre nenorocul iudeilor, tocmai
sosiser din Libya; potrivit ordinului, ei aveau voie nu numai s -i ucid , ci i s le jefuiasc averile i s le
preschimbe în cenu casele. Trupele au n v lit în ceea ce se chema Delta10 — unde locuiau numai iudeii — i
au îndeplinit ordinele primite, nu f r mari v rs ri de sânge i din partea lor. C ci iudeii s-au grupat în rânduri
strânse i, împingând în primele rânduri pe cei mai
9 Privitor la aceast titulatur onorific , vezi Contra lui Apion, II, 4 precum i Antichit i iudaice, XII, 1, (n.t.).
10
Alexandria antic avea cinci cartiere denumite dup primele litere ale alfabetului grec. Filozoful iudeu Filon sus ine c în ora ul de la
gurile Nilului, compatrio ii s i ocupau dou cartiere (n.e.).
212
bine înarma i, mult vreme au opus o rezisten dârz ; dar de îndat ce au dat semne de sl biciune, ei au fost
masacra i cu nemiluita. Pieirea lor a survenit în felurite chipuri: unii au c zut surprin i în câmp deschis, al ii
înghesui i în casele lor, c rora romanii le d deau foc dup ce pr daser ceea ce g siser în interiorul lor. Ace tia
nu cuno teau nici ce-i mila fa de copii i nici respectul fa de b trâni, ci ucideau oamenii de toate vârstele a a
c întregul cartier se sc lda în valuri de sânge: vreo 50.000 de cadavre se strânseser în stive i nici un
supravie uitor n-ar fi fost cru at dac n-ar fi recurs la rug min i. Tiberius Alexander s-a înduio at de vorbele lor
i a dat romanilor ordinul s se retrag . Deprin i cu stricta disciplin , solda ii au încetat m celul numaidecât, la
primirea primului semnal, dar gloata alexandrinilor, mânat de ura ei nest vilit , nu s-a l sat rechemat lesne,
fiind îndep rtat cu mult trud de la jefuirea cadavrelor.
9. A a a decurs masacrul desf urat în Alexandria. V zând c , pretutindeni, iudeii erau trata i ca ni te du mani,
Cestius a socotit c nici el nu poate r mâne cu bra ele încruci ate. Din Antiohia a luat cu el, în întregime,
legiunea a XII-a, împreun cu 2000 de solda i ale i din celelalte legiuni11, cu 6 cohorte de pedestra i i cu 4
escadroane de cavalerie; acestora li s-au al turat trupele auxiliare ale regilor: de la Antioh12, 2000 de c l re i i
3000 de pedestra i, îndeob te arca i, de la Agrippa, acela i num r de pedestra i, dar c l re i cu 2000 mai pu ini;
i Soaemus i-a oferit la rândul s u 4000 de oameni, din care o treime erau c l re i i cea mai mare parte, arca i.
Cu aceast oaste, Cestius a înaintat pân la Ptolemais. i din celelalte ora e s-au adunat trupe auxiliare care, de i
aveau mai pu in experien r zboinic decât solda ii încerca i, suplineau prin ardoarea în lupt i ura lor
împotriva iudeilor, golurile din instruc ia militar . Agrippa însu i îl înso ea pe Cestius ca bun cunosc tor în
stabilirea rutei de mar i în aprovizionarea trupelor. Cu o parte a armatei sale, Cestius a pornit împotriva
Chabulonului, ora înt rit din Galileea, poreclit „al b rba ilor", desp r ind inutul iudeilor de Ptolemais. El a g sit
ora ul pustiu, c ci to i locuitorii s i se refugiaser în mun i, dar era plin de fel i fel de bog ii; pe acestea,
Cestius le-a l sat în seama solda ilor s i, spre a fi jefuite, dar ora ul însu i a fost ars din temelii, de i avea
11
Siria dispunea de patru legiuni: III Gallica, VI Ferrata, X Eretensis i XII Fulminata. Celor 12.000 de legionari, li se al turau trupele
auxiliare substan iale (n.e.).
12
Antioh IV, supranumit „Epiphanes" — regele clientelar al Commagenei de pe cursul superior al Eufratului între anii 38-72 e.n. (n.e.).
213
case de o frumuse e deosebit , construite asem n tor cu cele din Tyr, Sidon i Berytus. Apoi a str b tut în lung
i-n lat inutul, a jefuit tot ce a întâlnit în calea lui, dând prad focului satele învecinate i s-a reîntors la
Ptolemais. Dar în vreme ce sirienii, mai cu seam cei din Berytus, erau preocpa i înc numai de jaf, iudeii au
prins curaj — c ci aflaser între timp de retragerea lui Cestius — i au t b rât pe nea teptate asupra celor r ma i
în urm , omorând vreo 2000 dintre ei.
10. Cestius a p r sit apoi Ptolemais i s-a îndreptat spre Caesarea. O parte a trupelor sale a trimis-o înainte
spre Ioppe, cu ordinul de a instala acolo o garnizoan în cazul când va putea fi cucerit prin surprindere iar, dac
locuitorii vor observa apropierea solda ilor, atunci s -1 a tepte pe el, împreun cu grosul o tirii. înaintând rapid,
atât pe mare, cât i pe uscat, aceste trupe au pus mâna u or pe ora , atacând din dou p r i deodat . Locuitorii n-
au avut vreme s fug , necum s se înarmeze în vederea luptei, a a c invadatorii i-au ucis pe to i împreun cu
familiile lor, au pr dat ora ul i l-au incendiat. Num rul mor ilor s-a ridicat la 8400. în regiunea învecinat cu
Caesarea, Narbata, Cestius a trimis de asemenea numero i c l re i care au jefuit inutul, omorând marea mul ime
a locuitorilor, c rora le-au pr dat avu iile i le-au ars satele.
11. Pe Caesennius Gallus, comandantul legiunii a XII-a, Cestius 1-a trimis în Galileea, cu oastea pe care el a
socotit-o îndestul toare pentru a subjuga poporul. Sepphoris, cel mai înt rit ora al Galileei, 1-a întâmpinat cu
aclama ii prietenoase i, dup pilda lui în eleapt , i celelalte ora e au p strat ordinea. în schimb, toat liota de
r zvr ti i i de tâlhari s-a refugiat pe un munte situat tocmai în centrul Galileei, stând fa în fa cu Sepphoris i
care se numea Asamon. împotriva acestora i-a condus trupele Gallus. Cât vreme au de inut pozi ii aflate mai la
în l ime, lor le-a venit u or s se apere de atacurile romanilor, r punând vreo 200 dintre ei; când îns romanii i-
au încercuit i au ocupat puncte i mai înalte, au cunoscut repede înfrângerea. Cu echipamentul lor sumar, ei n-au
putut rezista în lupta de aproape a solda ilor înzestra i cu armament greu, iar cei ce i-au pus n dejdea în fug nu
au sc pat de c l re i, a a c pu ini au izbutit s se ascund în locuri greu accesibile, mai mult de 2000 pierzându-
i via a acolo.
CAPITOLUL XIX

1. Când a v zut c în Galileea nu mai aveau loc încerc ri de r scoal , Gallus s-a întors cu legiunea sa în
Caesarea. Dar Cestius a pornit cu toat oastea lui i a intrat în Antipatris1; când a aflat c în turnul numit Aphek2
se adunase o însemnat ceat de iudei r zboinici, a trimis într-acolo un deta ament ca s dea atacul. înc înainte
s înceap lupta, iudeii cuprin i de fric s-au împr tiat; de îndat ce au sosit, romanii au ars tab ra abandonat i
satele învecinate. De la Antipatris, Cestius s-a îndreptat spre Lydda i a g sit ora ul p r sit de locuitorii s i, c ci
întreaga popula ie era plecat la Ierusalim, pentru s rb toarea Tabernacolelor. Nu i-au f cut apari ia decât 50 de
oameni, pe care i-a i omorât, le-a incendiat ora ul, apoi a m r luit mai departe; dup ce a suit urcu ul,de la
Bethhoron, i-a f cut tab ra lâng locul numit Gabao3, aflat la 50 de stadii distan 4 de Ierusalim.
2. De îndat ce au observat c r zboiul se apropia de capitala lor, iudeii i-au întrerupt s rb toarea i s-au gr bit
s pun mâna pe arme. Cu o deplin încredere în marea lor mul ime, ei s-au avântat în lupt de-a valma, sco ând
strig te puternice i f r s in seama de repao-sul s pt mânal: c ci la ei se bucur de un sacru respect sabatul.
Eroicul avânt care i-a f cut s încalce chiar i datinele lor religioase le-a asigurat superioritatea în b t lie; ei s-au
n pustit cu atâta vigoare asupra romanilor încât au str puns liniile lor de lupt , r spândind moartea în mijlocul
du manilor. Dac în sprijinul falangelor ce se cl tinau n-ar fi venit c l re ii i pedestra ii mai pu ini v t ma i,
printr-o manevr de înv luire, atunci Cestius i oastea lui întreag ar fi fost la
214
1 Ora din câmpia Saron, de unde pornesc dou drumuri spre Ierusalim (n.e.).
2
în ebraic „aphecu" = fort rea . Acest turn se afla la 20 km de Iaffa, fiind mult mai aproape de Antipatris (n.e.).
3 Gibeon din Vechiul Testament (azi El Gib) (n.e.).
4
Potrivit Antichit ilor iudaice, VIII, II, 7 erau doar 40 de stadii (n.t.).
215
mare ananghie. Din rândurile romanilor, au c zut în lupt 515: 400 dintre ei erau pedestra i, iar restul c l re i;
din partea iudeilor, doar 22. Cei mai viteji dintre ultimii s-au dovedit rudele regelui Monobazus5 din Adiabene,
Monobazus i Cenedaeus i, în afara lor, Niger6 din Peraea i Silas babilonianul7, care trecuse în tab ra iudeilor
de la regele. Agrippa, c ci f cuse pa;te, de fapt, din armata acestuia. Atacul frontal fiindu-le z g zuit, iudeii au
b tut în retragere spre ora ; în schimb Simon, fiul lui Giora8, i-a atacat din spate pe romanii afla i în mar spre
Bethhoron, a împr tiat o bun parte din ariergarda lor, luând ca prad multe din animalele lor de povar , pe care
le-au i mânat spre Ierusalim. Trei zile a z bovit Cestius în locul acela; între timp iudeii au ocupat în l imile, au
pus sub paz trec torile i era limpede ca lumina zilei c nu vor sta cu mâinile în sân de îndat ce romanii vor
porni iar la drum.
3. Când îns Agrippa a v zut c situa ia romanilor nu era scutit de primejdii de vreme ce o nesfâr it mul ime
de du mani ocupase de fapt mun ii de jur împrejur, s-a decis s încerce efectul vorbelor bune asupra iudeilor: ori
s -i conving pe to i s pun cap t r zboiului, ori s -i desprind de adversarii lor pe cei ce nu se împ cau cu
desf urarea evenimentelor. Din suita lui, el i-a trimis pe Borcius i pe Phebus, cei mai bine v zu i de iudei,
pentru garantarea încheierii unei pa nice în elegeri cu Cestius i pentru f g duiala iert rii certe de c tre romani a
gre elilor comise de ei, în schimbul depunerii armelor i a trecerii lor de partea lui. R zvr ti ii s-au temut c
întregul popor, nutrind speran a de a sc pa nepedepsit, va merge al turi de Agrippa; s-au n pustit a adar asupra
solilor, ca s le fac de petrecanie. Pe Phoebus l-au i ucis înainte ca el s rosteasc o vorb ; dimpotriv , Borcius,
de i r nit, a reu it s scape cu fuga. Atunci când o parte a popula iei i-a ar tat indignarea fa de comportarea
lor, aceasta a fost izgonit spre interiorul ora ului cu ajutorul pietrelor aruncate i a reteveielor folosite din plin.
4. V zând în certurile intervenite între iudei o ocazie prielnic pentru un atac, Cestius i-a azvârlit asupra lor
oastea întreag , i i-a
-* împreun cu un frate, numit Izates, i cu mama lor Helena din Adiabene, se convertise la iudaism (n.e.).
6 Vezi mai departe, cap. XX, paragr. 4 (n.t.).
7
Se tr gea probabil din colonia iudeilor babilonieni, stabili i în Batanea. Vezi Antichit i iudaice, XVII, 23 .u. (n.e.).
8 în aramic Simon bar Gioia (= fiul prozelitului), unul dintre zelo ii radicali i important c petenie din Ierusalimul asediat de romani, locul
s u de ba tin fiind
Gerasa (n.e.).
urm rit pe fugari pân la Ierusalim. El i-a instalat tab ra pe a a-nu-mitul Scopus9, situat la 7 stadii dep rtare de
Ierusalim; vreme de trei zile s-a ab inut de la orice m sur împotriva ora ului, a teptând probabil ca locuitorii lui
s se supun , dar a trimis un mare num r dintre solda ii s i s cutreiere satele din împrejurimi, în vederea
procur rii cerealelor. în a patra zi, la 30 ale lunii Hyperberetaios10, i-a pus oastea în ordine de b taie, pornind-o
împotriva ora ului. Acolo mul imea se afla în captivitatea r scula ilor; speria i de r zboinica disciplin a ro-
manilor, ace tia au p r sit por iunea exterioar a ora ului i s-au retras spre interior i spre Templu. în ofensiva
lui, Cestius a incendiat cartierul ce se chema Bezetha, i Ora ul Nou, ca i a a-zisa Pia -de-cherestea11.
înaintând apoi spre partea de sus a ora ului, i-a a ezat tab ra în fa a Palatului regal. Dac s-ar fi decis în
momentul acela s p trund cu for a în interiorul zidurilor, el ar fi cucerit pe loc ora ul i r zboiul s-ar fi încheiat
atunci. Dar comandantul taberei, Tyrannius Priscus i majoritatea conduc torilor cavaleriei, mitui i de Florus, l-
au inut departe de aceast încercare. Iat motivul pentru care r zboiul s-a prelungit mult i a atras atâtea
nenorociri asupra iudeilor, încât a devenit insuportabil.
5. între timp mul i cet eni de vaz , convin i de Ananos, fiul lui Ionathan12, l-au chemat pe Cestius s vin în
ora , cu f g duiala c -i vor deschide por ile sale. Dar acesta, în sup rarea lui, nu i-a luat în seam i, întrucât nu
le-a ar tat prea mare încredere i a tot ov it pân ce r zvr ti ii au descoperit tr darea, i-au alungat de pe
metereze pe sus in torii lui Ananos, prin pietrele aruncate de ei silindu-i s se întoarc la casele lor. Dup ce s-au
repartizat ei în i i în turnurile de ap rare, de acolo i-au ciuruit pe to i cei care t b rau asupra zidurilor. Cinci zile
de-a rândul, romanii au c utat s atace din toate p r ile dar iure ul lor a fost zadarnic; de-abia în a asea zi,
împreun cu numeroase trupe alc tuite din solda i destoinici i din arca i, Cestius a atacat latura de miaz noapte
a Templului. Iudeii au opus o dârz rezisten de la porticuri în jos i de mai multe ori au respins pe cei ce
escaladau zidurile; în cele din urm , îndep rta i de ploaia de s ge i, asediatorii au trebuit s se retrag . Atunci
romanii din primul rând, i-au sprijinit marginea scuturilor de zid, cei din spatele lor i-au alipit pavezele de
216
9 Un deal din nord-vestul ora ului, cu o bun vizibilitate, situat pe drumul ce ducea din Ierusalim spre Anathoth (n.e.). 1° Adic 17 noiembrie
66 e.n. (n.e.). H Vezi S. Spiess, Ierusalimul lui losephus (n.t.). 1- Probabil acel Mare Preot asasinat de sicari (vezi cap. XIII, paragr. 3) (n.e.).
217
celelalte, aflate în fa a lor, iar urm torii au procedat întocmai; a adar au alc tuit ceea ce numesc ei „Broasca
estoas "13, ab tând f r urm ri s ge ile c zute de sus; f r s primeasc nici o zgârietur , solda ii se puteau
apropia de ziduri i s sape sub ele, ba se i preg teau s dea foc por ii Templului.
6. O spaim cumplit a pus st pânire pe r zvr ti i; deja mul i dintre ei fugeau din ora , de parc acesta urma s
fie cucerit dintr-un moment în altul. Acest fapt, dimpotriv , sporea curajul poporului; pe m sur ce nelegiui ii
pierdeau teren, el se apropia tot mai mult de por ile ora ului, din dorin a de a le deschide, primindu-1 pe Cestius
ca pe un salvator. I-ar fi fost de-ajuns s prelungeasc pu in asediul, pentru ca ora ul s ajung grabnic în
st pânirea lui. Cred îns c Dumnezeu i-a întors atunci fa a de la sanctuarul s u din pricina acestor tic lo i,
nel sând ca r zboiul s se termine chiar în ziua aceea.
7. F r s cunoasc deloc nici descump nirea asedia ilor, nici atitudinea poporului fa de el, Cestius i-a
rechemat solda ii în mod surprinz tor i, cu toate c nu suferise vreun e ec, a renun at la speran ele sale din
motive greu de în eles; astfel a p r sit el ora ul14. Nea teptata lui retragere a dat un nou avânt tâlharilor, care au
atacat pe cei r ma i în urma coloanei i au ucis un mare num r de c l re i i pedestra i. Cestius i-a petrecut
prima noapte în tab ra de la Scopus, iar a doua zi i-a continuat retragerea, fapt care i-a a â at pe r zvr ti i; i-au
lovit iar i pe cei ce erau ultimii i i-au r pus; încadrând din ambele laturi ale drumului coloana, i-au ciuruit
flancurile cu suli ele lor. Trupele din ariergard n-au cutezat s se întoarc împotriva agresorilor, întrucât
num rul lor p rea uria , iar pe h r uitorii lor din flancuri n-aveau cum s -i resping , întrucât solda ii romani erau
înzestra i cu armament greu i nici nu doreau s rup linia de mar , iudeii fiind, dimpotriv , u or înarma i i ca
atare foarte ap i pentru a da atacuri prin surprindere. A a se face c romanii au avut de suportat pierderi grele,
f r s poat provoca nici o pagub vr jma ului lor. Pe întregul parcurs al mar ului, solda ii se pr bu eau, dup
ce erau lovi i i sco i din rânduri. Mul i au fost cei ce au pierit pe drum, printre ace tia num rându-se Priscus15,
comandantul legiunii a Vi-a, tribunul Longinus
13
Aceast tactic de asediu, descris de Dio Cassius (XLIX, 30) i Titus Livius (XLIV, 9) apare i pe Columna lui Traian (n.e.).
14
Plecarea precipitat a lui Cestius se explic prin faptul c nu avea oaste suficient i nici ma ini de r zboi cu care s poat asedia i cuceri
un ora mare ca
Ierusalimul (n.e.).
1^ Nu poate fi vorba de Tyrannius Priscus, comandantul taberei, men ionat anterior (n.e.).
218
i comandantul de cavalerie Aemilius Iucundus. în sfâr it, ei au ajuns dup mult trud i suferin pân la tab ra
lor anterioar Gabao, pierzându- i cea mai mare parte a bagajelor lor. Cestius a z bovit dou zile, nedecis cu
privire la ceea ce avea de f cut; dar în a treia zi, observând c du manii se înmul eau întruna i c toat regiunea,
de jur împrejur, mi una de iudei, i-a dat seama c orice întârziere aduna din ce în ce mai mul i vr jma i în
preajma lui.
8. Pentru a impulsiona fuga, Cestius a dat ordin s se reduc la maximum tot ce frâna mar ul armatei. Astfel au
fost sacrifica i catârii i m garii precum i celelalte animale de povar , cu excep ia celor care c rau armamentul
i ma inile de r zboi, de care nu voiau s se despart c ci erau strict necesare i, mai ales, exista temerea ca, o
dat înc pute pe mâinile iudeilor, ele puteau fi întrebuin ate împotriva romanilor. Apoi oastea i-a continuat
coborârea spre Bethhoron16. Cât vreme au înaintat prin câmp deschis, trupele au fost mai pu in h r uite de iudei;
dar când romanii se îmbulzeau în defileele coborâ ului, o parte a iudeilor le-o lua înainte, ca s le închid
trecerea, cealalt parte, în schimb, împingea în pr pastie pe cei r ma i în urm , iar marea lor majoritate s-a postat
pe ambele laturi ale drumului, deasupra povârni urilor, cople ind coloana roman cu grindina lor de s ge i.
Atunci, întrucât pedestra ii în i i nu erau în stare s se apere singuri, cu atât mai expu i primejdiei erau c l re ii:
pe de o parte, ei nu puteau s p streze ordinea în înaintarea lor, din pricina armelor azvârlite cu nemiluita de sus,
pe de alt parte, pantele abrupte nu le ofereau posibilitatea s - i n pusteasc arm sarii asupra du manilor. în
ambele p r i ale drumului pândeau râpe i pr p stii i era de-ajuns un pas gre it, ca s aluneci i s te pr v le ti
în gol; nu aveai încotro s fugi, necum s te gânde ti la împotrivire i, în neputin a lor, solda ii scoteau gemete de
durere sau r cnete de disperare, primind din partea iudeilor, drept r spuns, chem ri la lupt împreun cu strig te
de bucurie i totodat de ur . Poate c ei ar fi nimicit de-a binelea întreaga oaste a lui Cestius dac n-ar fi coborât
noaptea, îng duind romanilor s fug la Bethhoron, în timp ce iudeii au ocupat, de jur împrejur, toate pozi iile
învecinate, spre a putea ine sub observa ie plecarea du manilor lor.
16
Trec toare cu o lungime de 2,8 km între Bethhoron-de-sus (= betur el foka) i Bethhoron-de-jos (= betur et tachta) i cu o diferen de
nivel de 250 m bucurându-se de o mare faim prin victoriile ob inute aici de iudei în repetate ocazii: de pild cea a lui Iuda Macabeul asupra
c peteniei siriene Siron .a. (n.e,)-
219
9. Disperat c nu va putea duce la îndeplinire o retragere v dit , Cestius s-a gândit la o fug ascuns i, în
vederea acestui fapt, el a ales vreo 400 dintre solda ii s i cei mai destoinici i i-a postat pe metereze, cu porunca
de a- i striga obi nuitele ordine de paz rostite de str jile din tabere, ca s -i fac pe iudei s cread c întreaga
oaste se mai afla la fa a locului. El însu i a plecat cu restul trupelor sale i în deplin lini te a înaintat vreo 30 de
stadii. în zorii zilei, iudeii au v zut c tab ra roman era pustie, s-au n pustit asupra celor 400 de solda i care îi
am giser cu iretlicul lor r zboinic, i-au str puns repede cu suli ele lor, pornind în urm rirea lui Cestius. în
timpul nop ii acesta câ tigase un avans însemnat iar la lumina zile i-a înte it goana într-atât încât, în frica i
dezn dejdea lor, solda ii au abandonat hele-polele18, catapultele i cea mai mare parte a ma inilor lor de asediu;
iudeii au pus mâna pe ele i le-au folosit din plin împotriva celor care le l saser în p r sire. Ei au continuat
urm rirea romanilor pân la Antipatris. Fiindc nu i-au mai ajuns din urm , au f cut cale-ntoars , i-au luat cu ei
ma inile de r zboi, au jefuit cadavrele, culegând prada r mas în mijlocul drumului i s-au întors în capital cu
cântecele victoriei. Suferiser pierderi însemnate, în vreme ce ei uciseser din rândurile romanilor i ale alia ilor
lor 5300 de pedestra i i 480 de c l re i. Toate acestea s-au întâmplat în a 8-a zi a lunii Dios 19 din al 12-lea an al
domniei lui Nero.
18 Uria e turnuri de asediu, cu trei etaje, putând s transporte pe ro i 3000 de lupt tori pân la zidurile cet ilor ce urmau s fie cucerite.
Helepola fusese inventat de regele Demetrios I Poliorcetes (336-283 î.e.n.) i folosit f r succes în asedierea Rhodosului. Aici e vorba de
un soi de helepola denumit testudo arietaria, prev zut cu trei berbeci care ie eau în afar , ca gâtul unei broa te estoase, de sub carapacea
ei
19 Adic 23 noiembrie (n.e.).
220
CAPITOLUL XX
1. Dup înfrângerea suferit de Cestius, mul i dintre iudeii de vaz i-au p r sit ora ul ca pe o corabie care se
scufund . Astfel Costobar i fratele s u Saul, împreun cu Philippos, fiul lui Iakimos, comandantul trupelor
regelui Agrippa, au fugit din ora , ducându-se la Cestius. în schimb Antipas, care fusese asediat împreun cu
ace tia în palatul regal, socotind fuga înjositoare, a fost ucis mai târziu de r zvr ti i. Cestius i-a trimis pe Saul i
înso itorii s i în Ahaia, la Nero, potrivit cererii lor, ca s -i înf i eze ce s-a ab tut asupra lor, aruncând vina
izbucnirii r zboiului asupra lui Florus. El spera, de fapt, c , stârnind mânia împ ratului împotriva lui Florus,
mic ora grava primejdie care îl pândea pe el.
2. între timp, locuitorii Damascului primiser deja vestea înfrângerii romanilor i s-au gr bit s -i ucid pe iudeii
s l luind în ora ul lor. Deoarece ei îi ineau de mult vreme închi i într-un gymnasium, m sur dictat de
b nuiala care le-o inspirau, socoteau c - i vor îndeplini cu u urin uneltirea îndreptat împotriva lor. Se temeau
cu-adev rat doar de propriile lor so ii care, aproape f r excep ie, trecuser la credin a iudaic . De aceea î i
d deau silin a s p streze taina planului lor fa de femei. Au dat buzna peste 10.500 de iudei neînarma i, strân i
într-un spa iu îngust i într-un singur ceas i-au c s pit pe to i, f r nici o pierdere.
3. Dup ce urm ritorii lui Celsius s-au înapoiat în Ierusalim, ei i-au înduplecat fie prin constrângere, fie din
convingere pe pu inii care r m seser fideli romanilor, s treac de partea lor; i-au adus apoi i pe ei la o adunare
în pia a Templului, pentru a numi noii comandan i ai r zboiului. Au fost ale i Iosephus, fiul lui Gorion, i Marele
Preot Ananos1, având depline puteri de cârmuitori, iar ca sarcin aparte, re-
1 Numit Mare Preot de Agrippa i destituit apoi de Albinus, dup 3 luni. Ananos. era saducheu, partid moderat potrivnic zelo ilor (n.e.).
221
construirea zidurilor ora ului. Poporul n-a vrut, îns , s -i ofere prilejul de a conduce lui Eleazar, fiul lui Simon,
în ciuda faptului c el adusese prada de la romani i jefuise avu ia lui Cestius, de inând i o mare parte din
tezaurul public, întrucât era v dit c avea apuc turi de tiran, iar zelo ii, subordona i lui, îl înso eau pretutindeni
ca o escort personal . Dup scurt vreme îns , lipsa de bani i arlataniile lui Eleazar au f cut ca poporul s
asculte de el ca de supremul conduc tor al statului.
4. Pentru Idumeea au fost numi i al i generali, i anume Iesus, fiul lui Sappha, dintr-o familie de Mari Preo i i
Eleazar2, fiul Marelui Preot Neos; lui Niger, guvernatorului de atunci al Idumeei, originar din Peraea de dincolo
de Iordan i ca atare denumit „Peraeitul", i s-a poruncit s se supun generalilor men iona i mai sus. Nici
celelalte regiuni n-au fost uitate, ci la lerihon a fost trimis Iosephus, fiul lui Simon, la Peraea, Manasses, iar
Ioannes Essaeus a preluat cârmuirea Toparhiei Thamna3, tot lui revenind a ijderea Lydda, Ioppe i Emmaus. în
regiunile Gophna4 i Acrabatene a fost numit comandant Ioannes, fiu lui Ananias, i pentru Galileile amândou ,
Iosephus5, fiul Iu Matthias; sub autoritatea lui a intrat i Gamala, cea mai puternic fortifica ie a inutului.
5. Fiecare general i-a condus regiunea care i-a fost încredin at dup zelul i priceperea sa. De la sosirea lui în
Galileea, Iosephus s-a preocupat mai întâi s câ tige bun voin a localnicilor, convins c a a î i va îndeplini
majoritatea sarcinilor sale, chiar dac în celelalte privin e va comite gre eli. i-a dat seama c el va izbuti s
atrag de partea lui pe oamenii cei mai influen i, numai în m sura în care le va îng dui s se asocieze la
cârmuirea rii iar întregul popor prin faptul c ordinele sale îi vor fi transmise cu ajutorul mai ales al
localnicilor, cunoscu i tuturor. Din mijlocul neamului a ales 70 de oameni în vârst , dintre cei mai chibzui i, i
le-a acordat suprema instan pentru Galileea întreag ; în fiecare ora a numit 7 magistra i, care s judece
procesele u oare, cu indica ia ca lui i celor 70 s li se repartizeze cauzele importante i cazurile de omor.
6. Dup ce a reglementat normele de drept pentru fiecare ora în parte, el s-a îngrijit i de securitatea lor extern .
Cunoscând faptul c
- în realitate, fiul lui Ananias, întrucât de un Mare Preot cu numele de Neos, n-a auzit nimeni: probabil o eroare de copist (n.e.).
3
Localitate la nord-vest de Ierusalim (n.e.).
4
Se afla la sud-est de Thamna, Acrabetene la sud-est de Sichem (n.e.).
5
Aici intr în scen autorul lucr rii, care va dep na istoria r zboiului iudeo-roman ca p rta i martor ocular (n.e.).
romanii î i vor începe invazia în Galileea, a înt rit locurile cele mai potrivite: Iotapata, Bersabe, Selame,
a ijderea Capharekho, Iapha i Sigoph, a a-numitul munte Itabyrion6, Taricheea i Tiberias. Dup aceea, a înt rit
cu ziduri pe terile de pe malul lacului Gennezareth din ceea ce se cheam Galileea de Jos, iar din Galileea de
Sus, stânc numit Akhabaron, ca i Sepph, Iamnith i Nero. în Gaulanitis7, a fortificat Seleucia, Sogane i
Gamala. Doar în Sepphoris a l sat ca locuitorii s - i recl deasc singuri zidurile, c ci a v zut c ace tia erau
boga i, i dispu i s înceap r zboiul, încât îndemnurile lui nu mai erau necesare. Asem n toare a fost situa ia la
Giscala, pe care Ioannes, fiul lui Levi, a înt rit-o pe cheltuiala lui, ascultând îns de poruncile lui Iosephus; toate
celelalte lucr ri de fortifica ie au fost f cute în prezen a i cu osteneala i sub supravegherea lui Iosephus însu i.
El a recrutat din Galileea i o oaste de 10.000 de tineri, înzestrându-i pe to i cu armele vechi, pe care le-a putut
procura.
7. Iosephus mai tia c romanii î i datorau for a lor invincibil mai ales disciplinei i st ruitoarelor exerci ii
militare. El trebuia s renun e pentru trupele sale la o instruire asem n toare, care nu se dobândea decât printr-o
practic îndelungat ; dar, v zând c disciplina lor depindea de num rul comandan ilor, i-a împ r it armata cât
mai aidoma cu modelul roman i a instituit un num r mai mare de grada i. El i-a încadrat solda ii în grupe de
m rimi diferite, puse sub o comand peste 10, 100 i 1.000 de oameni; deasupra acestora a numit al i comandan i
având în subordine unit i i mai mari. Dup aceea i-a deprins pe to i cu transmiterea parolelor, cu semnalele de
trompet pentru asalt i retragere, cu atacul pe aripi i manevra de înv luire a flancurilor, cu ajutorul pe care cel
aflat în avantaj trebuie s -1 aduc celui în dificultate, precum i cu sprijinul acordat comandantului încol it, spre
a rezista împreun presiunii inamicului. Le-a pus mereu în vedere ce anume contribuie la fermitatea sufletului i
la c lirea trupului; pe aceast cale, el a c utat s - i preg teasc solda ii pentru r zboinica înfruntare, înf i ându-
le cu fiecare prilej exemplara ordine din armata roman . Ei urmau s lupte împotriva unor b rba i care prin for a
corporal i t ria lor sufleteasc au ajuns s st pâneasc aproape întreaga lume. Le-a zis c , înainte de începutul
luptei, î i va face o p rere despre disciplina lui r zboinic prin con-
6
Tabor(n.t.).
7
Gaulanitis a apar inut lui Agrippa, dar s-a desprins de el (vezi Autobiografia lui Iosephus, cap. 37) (n.t.).
223
statarea c ei se ab in de la obi nuitele apuc turi urâte: furtul, jaful i pr d ciunea, necinstea fa de îns i
compatrio ii lor precum i ob inerea câ tigului personal prin daune aduse rudelor de sânge; c ci în r zboi se
bucur de un deplin succes trupele unde to i lupt torii au con tiin a curat ; dar când, înc de acas , r zboinicii
sunt înclina i spre r u, atunci ei au ca du mani înver una i nu numai pe atacatori, ci i pe Dumnezeu însu i.
8. Multe asemenea îndemnuri a adresat mereu Iosephus solda ilor s i. Armata gata de lupt pe care i-a
înjghebat-o avea 60.000 de pedestra i i 350 de c l re i; pe lâng aceste trupe, în care avea încredere deplin ,
mai dispunea de 45000 de mercenari i 600 de lupt tori ale i, slujind drept gard personal . Cu excep ia
mercenarilor, aceast armat era lesne între inut de c tre ora e. Fiecare expedia doar jum tate din efectivul
recrutat de ele, ceilal i fiind p stra i pentru aprovizionarea armatei; astfel, unii erau repartiza i la exerci ii mili-
tare, al ii la muncile pa nice, iar trupele înarmate asigurau, drept r splat , ap rarea celor care îi aprovizionau cu
alimente.

224
CAPITOLUL XXI
1. în timp ce Iosephus orânduia astfel Galileea, împotriva lui s-a ridicat un om abil din Ghi ala, fiul lui Levi,
numit Ioannes, cel mai viclean i mai perfid dintre to i cei ce s-au distins prin infamia lor, la început a fost s rac
i, mult vreme, lipsa mijloacelor materiale s-a dovedit o stavil în calea nelegiuirilor sale; totdeauna gata s
mint , era foarte dibaci în a face cât mai conving toare n scocirile sale; socotea în el ciunea o virtute i o
folosea chiar i în dauna prietenilor s i cei mai apropia i. Se pref cea bine c iube te oamenii, dar nu se d deau
înapoi de la crim când era vorba de câ tig; mereu n zuia spre eluri, dar î i slujea speran ele cu cele mai josnice
tic lo ii; c ci a fost un tâlhar care a lucrat de unul singur, dar a g sit mai târziu ciraci cu care s intre în cârd ie
pentru cutez toarele lui lovituri, la început pu ini, iar dup aceea, în urma succeselor sale, tot mai numero i. Se
preocupa mai ales ca în ceata lui s nu p trund nici unul lesne de dovedit i el recruta numai oamenii care se
distingeau prin robuste e trupeasc , hot râre neclintit i experien r zboinic . Treptat, treptat, a înjghebat o
ceat bine închegat de 400 de oameni, îndeob te ni te fugari din inutul ora ului Tyr, precum i din satele
învecinate. împreun cu ei a pr dat Galileea întreag i a devenit o pacoste mare pentru mul imea de locuitori
care i a a era îngrijorat de r zboiul greu de ocolit.
2. El i tr gea n dejde s ajung barem general dac nu i mai sus în rang, dar s-a izbit mereu de lipsa de bani.
De îndat ce a v zut c Iosephus îl pre uie te fiindc -i pus pe fapte mari, s-a priceput s -1 conving s -i
încredin eze reconstruirea zidurilor ora ului s u natal1, storcând cu aceast ocazie mari sume de bani de la
cet enii boga i. Dup aceea a înscenat o arlatanie des vâr it : sub pretextul c vrea
Vezi cap. XX, paragr. 6 (n.t.).
225
s -i scuteasc pe to i iudeii care locuiau în Siria s foloseasc ulei neprocurat de la fra ii de acela i neam, a
ob inut aprobarea s le ofere ulei adus la grani . Cu o moned tyrian care valora patru drahme atice, el a
cump rat patru amfore2 de ulei, i cu acela i pre a vândut o jum tate de amfor . Galileea fiind o ar
produc toare de ulei care tocmai ob inuse o bogat recolt de m sline i el era singurul autorizat s acopere prin
livr ri masive uleiul în inuturi unde acesta lipsea, el a câ tigat o uria sum de bani, pe care a i folosit-o
împotriva celui care îi înlesnise acest venit. i-a f cut atunci socoteala c , o dat Iosephus înl turat de la putere,
comanda suprem a Galileei o va ob ine el însu i; de aceea a cerut tâlharilor din subordinea lui s - i înte easc
mai abitir jafurile pentru ca, de îndat ce vor izbucni revolte în mijlocul mul imii din ar , atunci fie s -1 ucid
mi ele te pe guvernatorul venit s dea ajutor celor v t ma i, fie s sporeasc ura locuitorilor fa de el în cazul
când nu va lua m suri împotriva jefuitorilor, în plus, el r spândise de mult vreme zvonul c Iosephus vrea s
predea treburile publice în mâinile romanilor, urzind prin intrigi asem n toare s provoace c derea acestui om.
3. în acela i timp, ni te tineri din satul Dabaritta3, care ineau de avanposturile din Câmpia mare4, i-au întins o
curs lui Ptolemeu, administratorul lui Agrippa i al Berenicei, furându-i tot bagajul aflat asupra lui; printre
acestea, se aflau destule haine scumpe, o mul ime de cupe de argint i 600 de monede de aur. întrucât nu puteau
s împart între ei o asemenea prad f r s bat la ochi, ei au adus totul lui Iosephus, la Tarichea5. Acesta i-a
dojenit pentru c au supus silniciilor ni te oameni de-ai regelui i obiectele aduse de el le-a dat în p strare celui
mai de seam cet ean din Tarichea, Annaeus, cu inten ia de a le restitui p gubi ilor la momentul potrivit.
Tocmai aceast purtare a lui 1-a vârât într-o mare primejdie: pe de o parte, f pta ii erau foarte nemul umi i c nu
se aleseser cu nici o f râm din prada adus de ei, iar pe de alt parte au întrez rit c Iosephus urm re te s
d ruiasc regelui i reginei pre ul trudei lor; a adar tinerii au cutreierat în timpul nop ii satele lor, învinuindu-l în
fa a tuturor pe Iosephus de tr dare; i au pus în mi care i ora ele învecinate, astfel c în zorii zilei, 10000 de
oameni înarma i s-au coalizat împotriva lui.
2
O amfor = 26 1 (n.t.).
3 Localitate situat la est de Tabor (azi Deburieh) (n.e.).
4 Adic Esdraelon (n.e.).
5
Iosephus î i alesese%ceast re edin pe malul de vest al lacului Gennezareth, fiindc acolo locuiau protectorii s i (n.e.).
226
Mul imea s-a adunat în hipodromul din Tarichea i scoteau urlete amenin toare: unii strigau c tr d torul
trebuie s fie lapidat, iar al ii, c trebuie ars de viu. Ioannes i în afara lui un anume Iesus, fiul lui Sapphia, pe
atunci primul magistrat din Tiberias, se str duiau s sporeasc furia gloatei. R zbi i de frica iminentei dezl n uiri
a mul imii, prietenii i g rzile de corp ale lui Iosephus au rupt-o la fug cu to ii, doar patru f când excep ie.
Iosephus însu i se culcase i s-a ridicat din pat abia când casa urma s fie incendia i Cei patru, care-i mai
r m seser credincio i, l-au sf tuit s fug , dar el, f r s se sperie de pustietatea din jurul lui i nici de mul imea
asediatorilor, a ie it repede afar cu hainele sfâ iate, cu cenu pres rat pe cap, cu mâinile la spate i cu propria
lui sabie atârnat de gât. Apari ia lui a inspirat mila cunoscu ilor s i i mai ales taricheenilor; în schimb cei de la
ar i din împrejurimi, care nu-1 puteau suferi, l-au primit cu înjur turi, cerându-i s restituie degrab bog iile
confiscate, care f ceau parte din domeniul public, precum i s - i recunoasc tr d toarele lui învoieli. inuta lui
i-a f cut s presupun c el nu va t g dui nici una din faptele de care era învinuit, i c i-a pus la cale înscenarea
mai mult ca s stârneasc mila unanim , spre a ob ine iertarea. Dar umila lui purtare era un prolog pentru o
manevr în el toare, cu vicleana inten ie de a dezbina mul imea ostil lui; el a promis c va recunoa te printr-o
m rturisire deschis motivele sup r rii lor i, c p tând permisiunea de a lua cuvântul, a spus urm toarele: „Eu n-
am avut de gând s trimit înapoi aceste bog ii lui Agrippa i nici s le iau în posesia mea, c ci niciodat nu voi
g si un prieten într-un du man i nu voi socoti un câ tig ceea ce aduce pagub comunit ii mele. V zând mai
degrab , o, cet eni din Tarichea, c ora ul vostru are o mare nevoie s - i asigure ap rarea iar voi nu dispune i de
bani ca s -1 înconjura i cu un zid, m-am temut ca locuitorii din Tiberias i alte cet i s nu râvneasc dup prad
i de aceea am pus la p strare în t cere aceste comori, ca s am cu ce s înal un zid în jurul ora ului vostru. Dac
propunerea mea v displace, atunci voi porunci s se aduc obiectele pre ioase, ca s ajung prad jafului vostru;
dac nu v-am dat cumva un sfat bun, atunci pedepsi i-1 pe binef c torul vostru!"
4. La cuvintele sale, taricheenii au r spuns cu strig te de bucurie, în schimb, cei din Tiberias i din alte locuri
rosteau înjur turi i amenin ri; ambele p r i s-au îndep rtat de Iosephus i se certau între ele. încrez tor în partea
pe care o atr sese de partea lui — c ci erau vreo 40.000 de taricheeni — Iosephus a prins mai mult curaj,
227
adresându-se mul imii întregi de-a dreptul. El i-a mustrat sever pentru precipitarea lor i a sus inut apoi c va
fortifica Tarichea cu fondul de care dispune acum, dar c asigura în aceea i m sur i securitatea celorlalte ora e;
c ci nu vor duce lips de bani cât vreme se vor împotrivi du manului împreun i nu se vor l sa a â a i
împotriva celor ce îi procur .
5. Atunci, în cea mai mare m sur , mul imea, am git astfel, s-a îndep rtat, sup rat , ce-i drept, dar vreo 2000
de oameni înarma i au pornit un atac împotriva lui Iosephus, înconjurându-i amenin tor casa-în care el apucase
s se refugieze la vreme. i în cazul lor, Iosephus a recurs la un iretlic, pentru a doua oar consecutiv. S-a urcat
a adar pe acoperi , i prin semnele pe care le-a f cut cu mâna, a c tat s lini teasc gloata zgomotoas : le-a spus
c nu tie ce anume vor ei de la el deoarece nu-i poate în elege din pricina zarvei lor confuze. El este gata s le
dea tot ceea ce vor de la dânsul dac ei î i vor trimite delega ii în cas , ca s trateze în lini te. La auzul acestor
vorbe, au intrat în untru oamenii lor cei mai de vaz , înso i i de conduc tori. Iosephus a poruncit apoi ca ei s fie
târâ i în col ul cel mai ascuns al casei i, dup ce a z vorât u ile, i-a biciuit pân ce m runtaiele tuturora au ie it
la iveal . între timp mul imea a tepta afar , convins c solii afla i în untru z bovesc mai mult sus inând aprig
cauza ei dreapt . Pe nea teptate, Iosephus a poruncit s se deschid u ile i s fie azvârli i oamenii b tu i pân la
sânge; astfel a stârnit în rândurile mul imii amenin toare atâta spaim încât to i i-au aruncat armele i au fugit.
6. Aceste incidente au sporit ura lui Ioannes, care a pus la cale un alt atac împotriva lui Iosephus. F când pe
bolnavul, el i-a cerut printr-o scrisoare permisiunea de a folosi izvoarele calde de la Tiberias6. Iosephus, care nu
b nuia ce urm rea intrigantul, a scris autorit ilor ora ului s -1 g zduiasc bine pe Ioannes i s -i asigure tot ce
are nevoie. Acesta i-a folosit din plin recomand rile i dup dou zile i-a i pus în practic adev ratul el al
ederii sale: i-a momit pe unii prin în el ciuni, pe al ii prin mit s p r seasc tab ra lui Iosephus. Silas,
îns rcinat de Iosephus s supravegheze ora ul, a aflat despre asta i
6
i ast zi se întâlnesc lâng Tabarlye, str vechiul Tiberias, izvoare termale. Ibrahim Pa a a construit acolo în anul 1833 un splendid
sanatoriu balnear. Izvoarele depun precipita ii în parte albe, în parte ro ii-galbene, con inând sulf, sare de buc t rie i fier, iar ele sunt
asem n toare cu cele din Aachen. Temperatura unui izvor, m surat de Robinson, se ridic la 492/30 R (n.t.).
228
imediat 1-a în tiin at în scris despre primejdioasele uneltiri. Dup primirea scrisorii, Iosephus a pornit grabnic la
drum în toiul nop ii iar în zorii zilei, a i ajuns la Tiberias. Poporul i-a ie it în întâmpinare, dar Ioannes, b nuind
c aceast vizit îl privea pe el, a trimis pe unul dintre cunoscu ii s i, cu mesajul c sl biciunea care îl intuia la
pat 1-a împiedicat s -i fac cuvenita vizit de bun-venit. Când Iosephus care i-a convocat pe tiberieni la stadion,
a vrut s discute cu ei despre con inutul scrisorii primite, Ioannes a trimis ni te solda i bine înarma i, cu misiunea
de a-1 ucide pe Iosephus. Mul imea i-a v zut cum, înc de la oarecare distan , î i tr seser deja s biile i a
început s strige; ipetele l-au f cut pe Iosephus s se întoarc i s vad ridicatele t i uri, gata s -i dea lovitura
de gra ie; s rind jos — în timpul discursului s u, el se urcase pe o movil înalt de ase co i — a fugit spre mal.
Acolo s-a urcat repede într-o luntre ancorat în apropiere i, împreun cu doi oameni din garda lui personal , a
vâslit spre mijlocul lacului.
7. Dar solda ii s i au pus degrab mâna pe arme i au pornit împotriva conspiratorilor. Temându-se ca nu cumva
s izbucneasc un r zboi civil i s jertfeasc zadarnic ora ul din pricina zelului câtorva, Iosephus a cerut printr-o
solie oamenilor s i s aib grij doar de propria lor siguran , f r s ucid pe nimeni i nici s trag la
r spundere pe vreunul dintre vinova i. Solda ii au respectat ordinul primit i n-au intervenit deloc; când îns
locuitorii din împrejurimi au aflat de complot i de autorul lui, s-au strâns laolalt , ca s -1 înfrunte pe Ioannes,
care a avut vreme s se salveze, fugind în ora ul s u natal. Ora dup ora , galileenii s-au rev rsat spre Iosephus,
strângându-se astfel mai multe zeci de mii de solda i bine înarma i, care au strigat c indignarea îi face s
porneasc împotriva lui Ioannes, du manul lor comun, c ci ei vor s -1 mistuie în foc împreun cu ora ul care îl
ad postea. Iosephus i-a exprimat recuno tin a pentru bunele lor inten ii, dar a c utat s le domoleasc avântul
r zboinic, deoarece prefera s - i înving du manii mai degrab prin în elepciune decât s le ia via a. Dup ce a
aflat de la fiecare cetate numele celor ce trecuser de partea lui Ioannes — c ci concet enii lor i-au denun at cu
promptitudine rudele — el a rostit prin glasul crainicilor amenin area c îi va jefui pe cei care în r stimpul de 5
zile nu vor p r si tab ra lui Ioannes iar casele, împreun cu familiile lor, vor c dea prad fl c rilor. Pe aceast
cale, a adus de partea lui vreo 3000 de oameni, care s-au prezentat la el, depunându- i armele la picioarele lui; cu
restul
229
sus in torilor s i — în jur de vreo 2000 de surghiuni i sirieni?, Ioannes a abandonat atacurile f i e, revenind la
intrigile lui ascunse. A adar în tain a trimis la Ierusalim ni te soli i 1-a ponegrit pe Iosephus pentru oastea lui
uria ; în scurt vreme — sus inea el — dânsul va deveni un tiran cum n-a mai v zut ora ul, fire te, dac nu se
vor lua m suri împotriva lui. Poporul, care prev zuse deja aceste calomnii, nu le-a acordat nici o aten ie; dar
oamenii influen i, împreun cu câ iva magistra i dintre cei mai de seam , împin i de pizma lor fa de Iosephus,
i-au trimis lui Ioannes, pe-ascuns, sume de bani cu care s recruteze mercenari spre a duce lupta împotriva
acestuia. Ei între ei au luat i decizia de a-1 înl tura pe Iosephus din postul s u de comandant. Au socotit,
desigur, c decizia lor nu era suficient ; au trimis deci 2500 de solda i bine înarma i, având în frunte patru
b rba i foarte însemna i: Joesdros, fiul lui Nomicos, Ananias, fiul lui Saddukis, Simon i Iuda, fiii lui
Ionathan, tuspatru excelen i oratori; scopul urm rit de ei fiind sc derea popularit ii lui Iosephus. Dac se va
preda de bun voie, urma s i se cear socoteal , iar dac va folosi for a spre a- i men ine postul, s fie tratat ca
un du man. Prietenii l-au în tiin at în scris c o oaste se îndreapt spre el, f r s -i poat dezv lui motivul
întrucât du manii i-au înv luit hot rârea în tain deplin . Fiindc n-a luat nici o m sur de prevedere, patru
ora e au trecut de partea adevrsarilor, imediat dup sosirea lor: Sephhoris, Gamala, Giscala i Tiberias. Dar el a
izbutit s recâ tige aceste ora e f r lupt ; prin viclenie, a pus mâna pe cei patru conduc tori i pe cei mai voinici
dintre solda i, trimi ându-i înapoi la Ierusalim. N-a fost neglijabil mânia cu care i-a întâmpinat poporul i de
bun seam c ei ar fi pierit împreun cu cei ce i-au trimis dac n-ar fi sc pat cu fuga. 8. Frica de Iosephus 1-a
inut pe Ioannes în spatele zidurilor din Giscala. Dup câteva zile, Tiberias s-a dezb rat din nou; locuitorii
ora ului l-au chemat pe Agrippa în ajutorul lor. Acesta n-a sosit îns la momentul potrivit; totu i, cum în aceea i
zi i-au f cut apari ia câ iva c l re i romani în ora , a a c lui Iosephus i s-a retras prin anun ul unui crainic
dreptul de a intra în ora . R zvr tirea din Tiberias a fost repede aflat la Tarichea; întâmpl tor, Iosephus tocmai
î i trimisese to i solda ii s procure provizii; nu putea s porneasc de unul singur împotriva r scula ilor, dar nici
nu se îndura s r mân pasiv, de team c , ov ind s ia o hot râre, trupele regelui s nu
7
Fugarii men iona i, în num r de 1500, nu proveneau din Siria, cum prevede manuscrisul, ci din Tyr, cum reiese din autobiografia lui
Iosephus (n.e.).
230

ocupe ora ul înaintea lui. A doua zi, el nu mai putea s întreprind nimic, fiindc era Sabat. S-a gândit s recurg
la un vicle ug împotriva r zvr ti ilor. Mai întâi a poruncit s se z vorasc por ile Taricheei pentru ca nimeni s
nu divulge du manului stratagema lui, apoi a strâns laolalt toate luntrile aflate pe lac: erau 230 la num r, fiecare
având la bord câte patru luntra i, i cu acestea s-a îndreptat spre Tiberias, în mare grab . Când a i ajuns la o
oarecare distan de ora , de unde ele nu se distingeau prea bine, a l sat luntrile pe jum tate goale s pluteasc în
larg, în vreme ce el însu i, înso it de apte g rzi de corp înarmate, s-a apropiat de ora atât cât trebuia ca s fie
v zut. De îndat ce adversarii s i, care pân atunci îl def imaser , l-au z rit de pe meterze, au intrat în panic i
au crezut c toate luntrile erau ticsite de rzboinici; ei i-au aruncat armele cât colo i, cl tinând ramurile de
m slin în semn de iert ciune, l-au rugat s le cru e ora ul.
9. Iosephus le-a adresat multe amenin ri i i-a dojenit cu asprime c ci, dup ce mai întâi au întreprins r zboiul
împotriva romanilor, acum î i irosesc pretimpuriu for ele în lupte civile, îndeplinind astfel cea mai arz toare
dorin a du manilor. Dup aceea s-au str duit s -1 înl ture pe cel ce a vegheat asupra siguran ei lor i au mers
cu neru inarea pân acolo încât au z vorât ora ul tocmai în fa a celui care i-a în l at propriile ziduri de ap rare.
E{ este, totu i, dispus s -i asculte cu cinste pe b rba ii care au ceva de spus în ap rarea lor, oferindu-le propria
persoan drept garan ie pentru fidelitatea ora ului. Numaidecât, zece dintre cet enii de frunte din Tiberias au
coborât de pe metereze; ei au fost urca i într-o luntre i trimi i spre mijlocul lacului. Iosephus a cerut a ijderi ca
50 dintre membrii cei mai de vaz ai Sfatului s vin jos ca i cum ar fi vrut s -i primeasc drept z log. Prin
n scocirea altor pretexte, el a atras în continuare al ii i al ii, chipurile, pentru încheierea unei în elegeri.
Cârmacilor de la luntrile care deveniser neînc p toare le-a poruncit s pluteasc în cea mai mare grab spre
Tarichea, iar acolo s -i arunce în temni pe ace ti oameni; astfel a f cut ca întregul Sfat, alc tuit din 600 de
membri i al i 2.000 de oameni din popor s încap pe mâinile lui i s fie du i cu luntrile pân la Tarichea.
10. Cei ce mai r m seser în ora au strigat c principalul instigator al r zvr tirii lor era un anume Cleitos i au
cerut ca Iosephus s - i descarce asupra lui mânia; Iosephus, care nu inten iona s ia via a nici unui locuitor, a
poruncit unuia din garda lui personal , pe nume Levi, s coboare din luntre i s taie mâinile lui Cleitos. Acesta
s-a temut s mearg de unul singur în mijlocul du amnilor i s-a îm-
231
potrivit. Când 1-a v zut pe Iosephus mânios i gata s sar din luntrea lui, ca s aplice singur pedeapsa, Cleitos
de pe mal 1-a implorat s -i lase barem o mân . Iosephus s-a învoit, punând condi ia ca el însu i s - i taie mâna;
i într-adev r, Cleitos i-a scos sabia cu mâna dreapt i i-a retezat-o pe cea stâng : atât de mare era frica pe
care i-o inspira Iosephus. Cu luntrile goale i cu apte g rzi de corp, el a ob inut supunerea mul imii, readucând
Tiberias de partea lui. Dup câteva zile îns , prinzând de veste c ora ul împreun cu cet enii din Sepphoris îl
tr daser , a îng duit solda ilor s i s jefuiasc aceste ora e. Totu i, el a strâns apoi întreaga prad i a dat-o
înapoi cet enilor Tiberias; la fel a procedat i cu cei din Sepphoris. C ci prin aceast jefuire el urm rise s aduc
un avertisment locuitorilor pe care i-a supus, iar prin înapoierea propriilor avu ii le-a câ tigat ata amentul.

232
CAPITOLUL XXII
1. Astfel au luat sfâr it tulbur rile din Galileea i, o dat cu rezolvarea conflictelor interioare, s-au orientat cu
to ii spre înarmarea în vederea r zboiului cu romanii. La Ierusalim, Marele Preot Ananos i oamenii puternici,
care nu se pronun aser în favoarea romanilor, au reparat zidurile i au pus în func iune ma inile de r zboi. De-a
lungul i de-a latul ora ului, se f ureau s ge i i arme felurite; tinerii se adunau în num r mare i practicau
exerci ii fizice sistematice, în tot ora ul domnind o zarv asurzitoare. în schimb cet enii pa nici erau tare
ab tu i, mul i dintre ei prevedeau apropierea nenorocirilor, sco ând vaiete puternice. Semnele ap rute, pe care
doritorii de pace le socoteau prevestitoare de rele, a â torii la r zboi le tâlcuiau lesne dup propria lor pl cere,
iar impresia pe care o d dea Ierusalimul, înaintea sosirii romanilor, era cea a unui ora sortit pierzaniei. Ananos
s-a i gândit s întrerup preg tirile de r zboi spre a aduce pe calea cea bun pe cei r zvr ti i, ca i nebunia a a-
zi ilor zelo i; a fost îns constrâns s cedeze for ei brute i felul cum i-a g sit el sfâr itul îl vom înf i a mai
târziu1.
2. în Toparhia Acrabatene, Simon, fiul lui Giora2, a înjghebat o numeroas ceat de r zvr ti i cu care s-a dedat
tâlh riilor f i e; nu s-a mul umit doar cu jefuirea caselor celor boga i, ci s-a inut i de maltrat ri corporale;
astfel a început de pe-acum s - i arate tiranicele sale apuc turi de mai târziu. Ananos i conduc torii au trimis o
oaste împotriva lui, dar el i complicii s i s-au refugiat la tâlharii cuib ri i la Masada3, r mânând acolo pân la
moartea lui Ananos i a celorlal i adversari; între timp, a f cut incursiuni în Idumeea. A adar conduc torii acestui
popor, sili i de numeroasele asasinate i de permanentele jafuri, au adunat o oaste, ca s p zeasc satele. A a
st teau pe-atunci lucrurile în Idumeea.
1
Vezi Cartea a patra, cap. V, paragr. 2 (n.t.).
2
Vezi cap. XIX,paragr. 2 n. 8 (n.c).
3
Vezi cap. XVII, paragr. 2 i 8 (n.t.).
233

CARTEA A TREIA

CAPITOLUL I
1. Când a primit vestea înfrângerilor din Iudeea, Nero1 a fost desigur cuprins de-o ascuns consternare i fric ,
c utând s par în exterior seme i indignat; el atribuia cele întâmplate mai mult del s rii generalilor s i decât
vitejiei du manilor i socotea c , de la în l imea rangului s u imperial, se cuvenea s întâmpine e ecurile cu
seme ie i s dea impresia c starea lui sufleteasc se ridic deasupra tuturor vicisitudinilor. Tulburarea l untric
se tr da totu i în f ptura lui îngrijorat .
2. în timp ce el c uta s afle omul c ruia s -i încredin eze Orientul zguduit din temelii, spre a-i pedepsi pe iudei
pentru r zvr tirea lor i spre a se asigura în privin a popoarelor vecine, molipsite i ele de acela i r u, Nero a
g sit c Vespasianus2 ar fi singurul capabil s - i asume aceast sarcin i s ia asupra lui uria a povar a unui
asemenea r zboi; acest b rbat, fost soldat din tinere e i înc run it în slujba r zboiului, pacificase înc de mai
înainte pentru romani Occidentul, tulburat de germani; a ijderi, cu for a armelor, Britania, o ar pân atunci
necunoscut , a fost alipit de el Imperiului, ob inând pentru tat l3 lui Nero, Claudius, s rb torirea unui triumf
pentru care n-a v rsat nici un strop de sudoare.
3. Nero socotea toate acestea drept senme de bun augur, i avea în vedere vârsta cump tat a lui Vespasianus,
îmbog it de o mare experien de via , devotamentul s u fiind chez uit prin cei doi fii ai s i 4, înzestra i cu
vigoarea tinere ii, u or de pus în slujba în elepciunii
1 împ ratul se afla în Ahaia, pentru a- i etala talentul artistic pe scen (n.e.).
2 Titus Flavius Vespasianus, n scut în anul 9 e.n., adusese pân atunci mari servicii r zboinice statului rman în Tracia, Germania, Britania i
în Africa (n.t.).
3 Claudius era, de fapt, p rinte adoptiv (n.e.).
4
Titus i Domitianus, care au devenit împ ra i dup moartea lui Vespasianus (n.e.).
237

tat lui; îmboldit poate i de Dumnezeu, care veghea la întreaga orânduire din vreme a lucrurilor, el 1-a trimis 5 pe
acest b rbat s preia conducerea suprem din Siria, nu mai înainte ca, a a cum îi dicta situa ia i interesul, s -1
câ tige de partea lui, cople indu-1 prin lingu eli i dovezi de favoare6. Din Ahaia, unde se afla împreun cu
Nero, Vespasianus 1-a trimis pe fiul s u Titus la Alexandria, ca s aduc de acolo Legiunea a XV-a7; el însu i a
trecut peste Hellespont i a sosit pe uscat în Siria, adunând laolalt for ele armate ale Romei, ca i trupele
auxiliare, sosite de la regii învecina i.

L
5
6
în anul 67 e.n. (n.t.).
Mai înainte Vespasianus nu fusese prea apreciat de el, deoarece, de câte ori Nero cânta, generalul p r sea teatrul sau adormea (n.t.).
1 Aceast legiune era sub comanda lui (n.e.)-
238
CAPITOLUL II
1. Dup înfrîngerea lui Cestius, iudeii stimula i de nea teptatele lor succese, au devenit încrezu i, incapabili s - i
st pâneasc elanul militar i, înfl c ra i deopotriv de norocul armelor, c utau s dea o nou extindere
r zboiului. A adar au adunat f r întârziere pe to i cei ce erau mai destoinici în lupt i au pornit împotriva
Ascalonului1. Era un ora vechi aflat la 520 de stadii distan de Ierusalim, pe care l-au urât dintotdeauna iudeii,
socotindu-1 tocmai de aceea o apropiat int pentru primul lor atac. Expedi ia era condus de trei oameni
renumi i prin puterea fizic i priceperea lor: Niger din Peraea, Silas babilonianul precum i Ioannes esenianul.
Ascalonul avea fortifica ii puternice, fiind aproape lipsit de o garnizoan ; c ci era alc tuit doar dintr-o cohort
de pedestra i i de un escadron de cavalerie sub comanda lui Antonius.
2. Iudeii i-au iu it atât de mult mar ul din pricina îndârjirii lor încât au ajuns repede în fa a ora ului, de parc ar
fi venit de undeva din apropiere. Dar Antonius nu r m sese str in de atacul pl nuit de ei; î i scosese deja
cavaleria i, f r s se lase intimidat nici de mul imea i nici de cutezan a du manului, el a opus o dârz
rezisten primelor lor atacuri, respingând pe cei ce se n pusteau asupra zidurilor. Iudeii au fost lesne birui i,
c ci luptau f r s aib experien militar , împotriva unor o teni c li i în r zboaie, ni te pedestra i încol i i de
c l re i, trupe dezordonate pornite împotriva unor forma ii bine închegate, mânuind arme adunate la întâmplare
împotriva unor r zboinici înzestra i cu armament greu, ac ionând mai mult sub comanda patimii decât a ra iunii
atunci când aveau de-a face cu solda i foarte disciplina i, gata s execute toate mi c rile lor, f r
1
Ora ce.iansun cucerit de egipteni i men ionat în scrisorile de la Amama, devenit apoi metropol a filistinilor i înfloritoare cetate
elenistic , câ tigându- i neatârnarea în i04î.e.n. (n.e.).
239
trud , la un simplu semn al comadantului. C ci de îndat ce primele rânduri au fost cuprinse de derut i s-au
întors s fug din calea c l re ilor, ele s-au ciocnit de cei veni i din spate, care se îmbulzeau spre ziduri i astfel
s-au înfruntat între ei ca ni te du mani; aceast situa ie a durat pân când to i, respin i de atacurile cavaleriei, s-
au împr tiat pe întreaga câmpie; aceasta era vast i pe deplin favorabil manevrelor de cavalerie, fapt care
oferea mari avantaje romanilor, dar iudeilor le aducea pr p dul. Cei ce c utau s g seasc sc pare erau întrecu i
de c l re i care se întorceau pe nea teptate, dând iama în trupele adunate pentru fug i uria era num rul celor
uci i; al ii îi încercuiau pe fugarii iudei, ori încotro se îndreptau ei i din goana cailor îi str pungeau lesne cu
suli ele lor. în pofida faptului c erau mul i, iudeii se socoteau p r si i de to i, datorit neputin ei lor, dar ro-
manilor, în pofida faptului c erau pu ini, li se p rea c au lup tori destui datorit succesului în r zboi. în vreme
ce o tab r lupta cu îndârjire împotriva ne ansei, st pânit de ru inea c va fi pus pe fug prea repede i în
speran a schimb rii în bine a situa iei proprii, cealalt tab r , dimpotriv , nu ostenea s - i foloseasc din plin
norocul de care se bucura; în acest fel, b t lia s-a prelungit pân spre sear ; în cele din urm , iudeii au avut
10.000 de o teni c zu i pe câmpul de lupt , printre ei aflându-se i doi dintre conduc torii lor: Ioannes i Silas.
Cei r ma i, în mare parte acoperi i de r ni, împreun cu singurul comandant care mai era în via , Niger2, i-au
g sit refugiul în or elul idumeic, numit Chaalis. De partea romanilor, n-au fost decât câ iva r ni i în cursul
luptelor.
3. Mândria iudeilor n-a fost, totu i, îngenuncheat de cumplita înfrângere, iar nenorocirea, dimpotriv , le-a sporit
i mai mult avântul; f r s in seama de cadavrele întinse la picioarele lor, s-au l sat mâna i de succesele
anterioare c tre un al doilea dezastru previzibil. Neîng duindu- i nici m car timpul necesar vindec rii r nilor, ei
i-au strâns iar i toate trupele i, cu o furie sporit i într-un num r i mai mare, au pornit s atace din nou
Ascalonul. S-a inut scai de ei nepriceperea i lipsurile r zboinice, ba chiar i nenorocul lor de dinainte. Pe
parcursul drumului str b tut de ei, Antonius le-a preg tit din vreme ni te capcane în care iudeii au c zut pe
nea teptate i, înainte de a se grupa în ordine de lupt , s-au i trezit înconjura i de c l re i, pierzând iar 8.000 de
oameni. Ceilal i au luat-o la fug , împreun cu
- Niger era guvernatorul Idumeei. Iudeii n-au venit la Ascalon înso i i de o cavalerie proprie numeroas (n.e,).
240
F

Niger care în timpul retragerii i-a dovedit vitejia prin numeroase ispr vi; urm ri i îndeaproape de du mani, ei s-
au strâns de-a valma într-un turn de ap rare din satul numit Belzedec. Spre a nu- i irosi for ele cu asedierea unui
turn greu de cucerit i ca nu cumva s scape cu via conduc torul i totodat r zboinicul cel mai viteaz al du -
manilor, trupele lui Antonius au dat foc construc iei începând de jos. Când turnul a fost cuprins de fl c ri,
romanii s-au retras nespus de bucuro i i ferm convin i c Niger a pierit acolo. Dar acesta a s rit într-o pe ter
adânc , bine ascuns în interiorul fortifica iei, i dup trei zile cei care, cu bocete puternice, îi c utau trupul, ca
s -1 înmormânteze, au auzit strig tele lui venite din adâncuri. Apari ia lui Niger i-a umplut pe to i iudeii de o
nesperat bucurie: ei credeau c providen a divin îl salvase pentru ca în viitor s le fie conduc tor.
4. Vespasianus a plecat cu ostile sale din Antiohia — capitala Siriei, care, prin întinderea i prosperitatea ei
deplin , ocup neîndoielnic locul al treilea3 în lumea aflat sub st pânire roman ; acolo îl întâlnise pe regele
Agrippa, care îi a tepta sosirea al turi de toate trupele proprii m r luind apoi grabnic împreun spre Ptolemais.
în acest ora au venit s -1 întâmpine locuitorii ora ului Sephhoris din Galileea, singurii oameni din regiunea
aceea anima i de sentimente pa nice: ei chibzuiser bine la salvarea lor i la puterea romanilor i de aceea, înc
înainte de sosirea lui Vespasianus i-au adus lui Caesennius (Cestius?) Gallus chez ii ale fidelit ii lor, încheind
cu el un acord, i acceptaser o garnizoan . Locuitorii din Sepphoris i-au f cut o primire cordial comandantului
i i-au f g duit c -i vor fi tovar i de lupt împotriva propriilor consângeni. La cererea acestora, generalul le-a
pus la dispozi ie pentru siguran a lor a â i pedestra i i c l re i câ i a socotit el c sunt necesari ca s resping
atacurile iudeilor, dac vor da cumva semne de nelini te. C ci Vespasianus nu neglija câtu i de pu in primejdia
care o constituia pentru apropiatul r zboi pierderea ora ului Sepphoris: era "cel mai mare din Galileea, ocupând
o pozi ie natural prielnic ap r rii, i putea s joace un rol important în supravegherea întregului popor.
1
Dup Roma i Alexandria (n.t).
241

CAPITOLUL III
1. Galileea este constituit din dou p r i: a a-numita Galilee de Sus i cea de Jos1, fiind înconjurat de Fenicia
i Siria2; spre Apusul soarelui, are drept grani ora ul i regiunea Ptolemais, precum i muntele Cârmei, care
odinioar a apar inut Galileei, iar acum este al tyrienilor. în preajma muntelui se afl Gaba, denumit „Ora ul
c l re ilor", întrucât c l re ii l sa i la vatr de regele Herodes s-au stabilit acolo3; spre miaz zi se întinde inutul
Samariei i Skythopolis pân la albia Iordanului; spre r s rit, ea este m rginit de inuturle Hippos, Gadara i
Gaulanitis i tot acolo începe i regatul lui Agrippa4. Tyrul i inutul care îi apar ine slujesc drept grani spre
miaz nopate. A a-zisa Galilee de Jos se desf oar în lungime de la Tiberias pân la Chabulon, care se
învecineaz cu inutul de coast de la Ptolemais; ea se desf oar în l ime5de la satul numit Exaloth, situat în
Câmpia mare, pân la Bresabe, de unde începe i Galileea de Sus, care la rândul ei se întinde în l ime pân la
satul Baca, aflat la grani a inutului tyrian; în lungime, ea se întinde de la Thella, un sat de lâng Iordan, i pân
la Meroth6.
2. De i ambele p r i au o suprafa atât de limitat i sunt înconjurate de numeroase popoare str ine, cele dou
Galilei au rezistat mereu tuturor atacurilor du mane; c ci înc din fraged tinere e, galileenii s-au deprins cu
lupta, fiind întotdeauna mul i la num r; nici b rba ii n-au fost vreodat la i, nici ara n-a dus lips de oameni. Pe
1 Adic Galileea de Nord i cea de Sud (n.t.). - La vest i la nord (n.t.).
3
Vezi Antichit ile iudaice, XV, 8, 5 (n.t.).
4
Vezi mai jos, paragraful 5 (n.t.).
5 Lungimea înseamn aici întinderea de la Est la Vest, iar l imea de la Nord la Sud (n.t.).
6 Localitate situat la 5 km de Giscala (n.e.).
242
întreaga-i întindere, ea este rodnic i bogat în p uni, pomi de toate speciile sunt s di i pretutindeni, încât prin
fertilitatea ei îndeamn la treab pân i pe cel mai pu in atras de munca câmpului. A adar toat suprafa a este
cultivat de localnici i nici un petic de p mânt nu r mâne nedes elinit; dar i ora ele sunt cu duiumul, ba chiar i
popula ia r neasc , datorit rodniciei ogoarelor, este atât de dens , încât i cel mai m runt sat are pe pu in
15000 de locuitori7.
3. în ansamblu, cu toat întinderea ei mai mic decât a Peraeei, se cuvine s d m întâietate Galileei, pe temeiul
avu iei sale c ci ea este cultivat pe de-a-ntregul i d recolte în tot timpul anului în vreme ce Peraea, în pofida
suprafe ei mult mai mari, este în bun parte slab populat , neprimitoare i prea s lbatic pentru ca nobilele roade
s creasc acolo; por iunile ei mai ginga e produc, totu i, diverse soiuri de fructe, iar în zonele de câmpie cresc
tot felul de arbori, fiind cultiva i cu prec dere m slinii, vi a de vie i palmierii. ara este udat îndestul tor de
pâraie care coboar din mun i, iar atunci când ele seac din pricina secetei, de c tre izvoare inepuizabile. în
lungime, Peraea se întinde de la Machaerus la Pella, iar în l ime8, de la Philadelphia1-* pân la Iordan. Iar Pella,
pomenit mai înainte, reprezint hotarul de miaz nopate, cursul Iordanului, hotarul de apus; la miaz zi, ea se
m rgine te cu Moabul10, iar la r s rit cu Arabia i Sebonitis, unde se separ i de terioriul Philadelphiei i de
Gerasa.
4. Regiunea Samariei se situeaz la mijloc, între Iudeea i Galileea; c ci ea începe de la satul aflat în câmpie, ce
se nume te Gineea i se termin la Toparhia Acrabatene11. Zestrea ei natural nu se deosebe te cu nimic de cea a
Iudeei; amândou sunt muntoase dar au i câmpii; privitor la agricultur , clima este blând , p mântul fertil, cu o
mul ime de pomi care dau din bel ug fructe p dure e sau cultivate; nic ieri iriga ia natural nu-i îndestul toare,
dar ploaia cade din abunden ; toate apele curg toare au un gust deosebit de pl cut i întrucât iarba bun de
p scut prisose te, vitele dau mai mult lapte decât
7
Confrunt aici frumoasa cercetare a lui Raumer: Credibilitatea lui Iosephus (din Raumer, Palestina, Ed. a IV-a, p. 466) (n.t.). Autorul
realizeaz o generoas descriere a rii Sfinte. Potrivit autobiografiei sale, num rul acestor localit i se ridica la 204 (n.e.).
8 Lungimea corespunde aicii longitudinii, l rgimea, latitudinii (n.e.).
9 Azi Amman, ora care, împreun cu Machaerus, face parte din Decapolis (n.e.).
10
Regiune situat la Est de Marea Moart i de râul Iordan i locuit de triburi semite, dependent de Regatul Israel (c. 1000 — 860 î.e.n.),
apoi de Regatul Noului Babilon, pentru a deveni parte a Arabiei romane (n.e.).
11
Care îns apar inea deja Iudeei (vezi mai jos, paragr. 5) (n.t.).
243

oriunde. Cea mai sigur dovad a rodniciei i bun st rii celor dou regiuni este faptul c au locuitori mul i la
num r.
5. La hotarul dintre ambele ri amintite mai sus se afl satul Anuath, poreclit Borcaios12, limita de miaz nopate
a Iudeei; cea de miaz zi, îns — dac ar fi s m sur m inutul în lungimea lui — este reprezentat de un alt sat,
aflat la grani a cu Arabia, c ruia iudeii din partea locului îi zic Iardan. în l rgime, Iudeea se întinde de la fluviul
Iordan pân la Ioppe13. Chiar i în mijlocul ei se situeaz Ierusalimul: tocmai de aceea, unii numesc ora ul, nu
f r temei, „buricul rii". De fapt Iudeea nu este lipsit de desf t rile m rii de vreme ce prin litoralul ei se
întinde tocmai pân la Ptolemais. Ea este împ r it în 11 cleruhii14 dominate de regescul ora Ierusalim care se
în l a peste tot inutul înconjur tor aidoma capului stând peste trup. Celelalte cleruhii, cu excep ia Ierusalimului,
corespund Toparhiilor: a doua este Gophna, apoi Acrabeta15, Thamma, urmate de Lydda, Emmaus i Pella, i
Idumeea, i Engaddi, i Herodeion i Ierihon; alte centre care administreaz localit ile vecine16 sunt Iamnia i
Ioppe i lor li se al turai7 Toparhiile18 Gamala i Gaulanitis, Bataneea i Trachonitis, care constituie i o parte a
regatului lui Agrippa. Teritoriul acestuia începe de la mun ii Liban i izvoarele Iordanului i, în l ime19, el se
întinde pân la lacul Tiberiada, iar în lungime, de la satul numit Arpha20, pân la Iulias. Acolo locuiesc de-a
valma iudei i sirieni. Iat a adar, înf i at cât mai pe scurt, descrierea Iudeei i a rilor înconjur toare.
12
Localitate aflat la 19 km de Nablus, spre Sud (n.e.).
13
Spre deosebire de paragr. 1, prin l ime se în elege aici întinderea de la Est la Vest, iar prin lungime, întinderea de la Sud la Nord (n.t).
14
Loturi de p mânt atribuite colonilor greci prin a a-zisele trageri la sor i (cleros). Flavius Iosephus a folosit acest termen analog pentru
iudeii care î i împ r eau i ei p mânturile între triburi. Romanii foloseau termenul grecesc de Toparhie (comanda asupra unui loc) pentru o
diviziune teritorial administrativ i fiscal (n.e.).
15
Totuna cu Acrabatene (= Câmpia de la Acrabeta) (n.e.).
16
De fapt, ele apar ineau nu Iudeei, ci Siriei (vezi Antichit i iudaice, XVIII, 13, 5) (n.t.).
17
Ca p r i componente ale Palestinei, în general (n.t.).
18 Nu erau propriu-zis „Toparhii", fiind mai degiab ora i districte locuite cu prec dere de iudei (n.e.).
19
Adic de la Nord la Sud (n.e.).
-® Localitate situat probabil în Trachonitis, la grani a sudic (n.e.).
244
CAPITOLUL IV

1. Trupele trimise de Vespasianus în ajutorul locuitorilor din Sepphoris sub comanda tribunului Placidus
cuprindea 1000 de c l re i i 6000 de pedestra i; ei i-au instalat tab ra în Câmpia mare, pentru a se desp r i
apoi: pedestra ii au fost cantona i în ora , ca s -i asigure'ap rarea, iar c l re ii au înnoptat mai departe în tab r .
i unii i al ii întreprindeau frecvente atacuri i, prin incursiunile lor f cute în teritoriile înconjur toare, provocau
pagube mari lui Iosephus i oamenilor s i; în vreme ce ei st teau lini ti i în interiorul ora elor, în afar romanii
jefuiau împrejurimile i alungau apoi pe cei ce cutezau s atace la rândul lor. Cu toate acestea, Iosephus a pornit
cu oastea împotriva ora ului Sepphoris, în speran a c -1 va lua cu asalt, numai c , mai înainte ca acesta s -i
tr deze pe galileeni, el însu i 1-a înconjurat cu ziduri atât de puternice încât i romanilor le-ar fi fost greu s -1
cucereasc . Tocmai de aceea a tept rile sale nu s-au înf ptuit, ade-verindu-se faptul c el era prea slab pentru a-i
supune pe locuitorii din Sepphoris fie cu for a, fie cu vorba bun . în felul acesta, Iosephus n-a f cut decât s
înte esc r zboiul împotriva rii c ci, sup ra i de atacul dat de el, romanii devastau f r întrerupere, zi i noapte,
ogoarele galileenilor, le pr dau avu ia, omorând pe to i cei ce erau în stare s lupte i vânzându-i ca slavi pe cei
pl pânzi. întrega Galilee era mistuit de fl c ri i sc ldat în sânge, i n-ar mai fi r mas nici suferin e i nici
nenorociri care s nu se fi ab tut asupra capului ei. Singurele locuri de refugiu pentru locuitorii h r ui i erau
ora ele fortificate de Iosephus.
2. între timp Titus, încheind c l toria din Ahaia pân la Alexandria mai curând decât te-ai fi putut a tepta în
vitregele toane ale iernii, a preluat oastea de acolo, a c rei comand îi fusese încredin at , i în mar for at a
ajuns repede la Ptolemais. i-a întâlnit aici p rintele cu cele dou legiuni ale sale renumite — cea de a V-a i
245
cea de a X-a1 pe care le-a unit cu legiunea adus de el — cea de a XV-a2. Acestea erau înso ite de 18 cohorte,
apoi au sosit 5 cohorte din Caesarea i un escadron de cavalerie, iar din Siria, alte 5 es-cadraone de cavalerie. Cât
prive te cohortele, 10 din ele aveau câte 1000 de pedestra i, celelalte 13, câte 600 de pedestra i i 120 de
c l re i. Numeroase trupe auxiliare au fost strânse i de regi: Antioh i Agrippa i Soaemus au dus 2.000 de
pedestra i, de asemenea arca i buni, precum i 1.000 de c l re i; arabul Malchus3 a trimis i el 1.000 de c l re i,
i 5.000 de pedestra i, îndeob te i arca i; a adar, împreun cu trupele regale auxiliare, tot efectivul armatei se
ridica la vreo 60.000 de pedestra i i c l re i, f r s mai punem la socoteal i slujitorii solda ilor,4 care îi
înso eau în mare num r i s-ar fi cuvenit s fie inclu i printre combatan i, deoarece ei iau parte la antrenamentele
de lupt . în timp de pace, ace ti slujitori particip la manevrele militare ale st pânilor, iar în timp de r zboi sunt
expu i acelora i primejdii, a a c în privin a experien ei i a rezisten ei fizice, ei nu sunt mai prejos decât cei pe
care îi slujesc.
1
Ultima î i dobândise faima în expedi iile lui Caesar (n.t.).
2
Supranumit Apollinaris. Legiunea a V-a Macedonica i cea de a X-a Fretensis sta ionau în Alexandria (n.e.).
3 Probabil urma ul omonim al regelui arab men ionat în Cartea întâi, mai degrab decât una i aceea i persoan . Agrippa este Herodes
Agrippa II. Antioh i Soaemus au fost i ei men iona i (n.e.).
4
A a-zi i calones, deseori mai numero i decât solda ii combatan i, care î i înso eau pretutindeni st pânii, le c rau bagajele etc, f r a fi
scuti i de instructajul militar, (n.e.).
246
CAPITOLUL V

1. Aici nu se poate s nu admir m perspicacitatea romanilor care s-au preocupat s aib slujitori pricepu i nu
numai la nevoile vie ii zilnice, ci i la treburile r zboiului. Dac examin m cu aten ie întregul lor sistem de
organizare a armatei, trebuie s recunoa tem c uria ul imperiu pe care l-au f urit nu este deloc un dar al
Norocului, ci se datoreaz exclusiv virtu ilor proprii. C ci ei nu recurg prima oar la mânuirea armelor doar cu
prilejul r zboiului, nici nu- i pun în mi care mâinile doar atunci când sunt împin i de nevoie, dup ce în timp de
pace ele au stat degeaba; ci, de parc ar fi fost crescu i cu armele înc din leag n, ei nu cunosc nici un r gaz în
mânuirea lor i nu a teapt sosirea unor vremuri potrivinice. Exerci iile lor militare demonstreaz o for
combativ care nu st mai prejos de lupta adev rat i fiecare soldat în parte se antreneaz zilnic cu toat râvna,
ca i cum ar fi la r zboi. De aceea câ tig romanii b t liile cu o uimitoare u urin ; nici o harababur nu le
destram obi nuitele rânduri de lupt , nici o spaim nu-i face s - i piard capul, nici o oboseal nu-i istove te;
aceasta le d mereu certitudinea victoriei asupra unor adversari care nu sunt niciodat pe m sura lor. N-ar fi o
gre eal s se spun c exerci iile romanilor sunt b t lii nesângeroase, iar b t liile ni te exerci ii sângeroase.
Nici în cazul unui atac prin surprindere, du manii nu-i pot dovedi c ci, de îndat ce au p truns într-un inut
vr jma , ei nu întreprind nici un atac f r s - i fac mai întâi o tab r înt rit 1. Ea nu este instalat la întâmplare,
pe un teren denivelat, nici nu lucreaz to i în dev lm ie ci, dac prezint denivel ri, p mântul este netezit i
tab ra trasat în forma unui p trat2. Iat de ce oastea
1 Ad post în timpul b t liei, pierderea taberei echivala cu o înfrângere, chiar dac oastea era victorioas pe câmpul de lupt (n.e.).
2
Tab ra avea de cele mai multe ori aspect de patrulater, nu îns întotdeauna
247
este înso it de o mul ime de meseria i cu uneltele lor destinate
construc iei.
2. Spa iul interior este împ r it în rânduri de corturi, iar în exterior împrejmuirea taberei are înf i area unui zid
owv zut la distan e egale cu tunuri. în intervalul dintre ele, pe metereze sunt instalate ma ini pentru a împro ca
du manul cu repeziciune, catapulte, baliste-3 i alte unelte pentru arunc turi, toate gata s intre în ac iune. Pe
fiecare latur a zidului împrejmuitor, romanii construiesc patru por i, care asigur animalelor de povar o trecere
lesnicioas , fiind suficient de late pentru plec rile la atac, când ele sunt necesare. Interiorul taberei este
intersectat de drumuri4 într-6 ordine des vâr it , iar în centru sunt instalate corturile comandan ilor, exact în
mijlocul acestora în l ându-se cortul comandantului suprem5, asemenea unui templu. Totul arat de parc ar fi un
ora înjghebat în prip , cu o pia , un cvartal al meseria ilor, spa ii pentru sediul judec torilor, unde centurionii i
tribunii împ r eau dreptatea pentru aplanarea unor neîn elegeri. Zidul incintei i tot ce cuprinde ea r sar ca din
p mânt mul umit marelui num r i al priceperii solda ilor care trudesc din greu. în caz de nevoie, în exterior se
mai sap i un an care m soar 4 co i în adâncime i tot atâ ia i în l ime.
3. Dup terminarea lucr rilor de fortifica ie, solda ii, împ r i i pe grupe, î i ocup în lini te i ordine corturile. i
toate celelalte treburi sunt împlinite cu stricta respectare a disciplinei i punctualit ii. C ratul lemnelor,
aprovizionarea cu alimentele necesare, aducerea apei cad în sarcina grupei care vine la rând. Nimeni nu are voie
s ia prânzul sau gustarea de diminea singur sau atunci când îi vine pofta, ci to i m nânc în comun; culcarea,
garda de noapte i de teptarea se fac la un semnal de trompet , nimic nu se execut f r ordin. în zorii zilei,
solda ii se adun în fa a centurionului lor, ca s -1 salute; ace tia, la rândul lor, se înf i eaz tribunilor, i laolalt
cu to i ceilal i ofi eri, se prezint la comandantul suprem. Potrivit obiceiului, acesta le trans-
3
Catapultele, de forma unor uria e arbalete, aruncau s ge i i bile de plumb într-o direc ie orizontal , cât vreme balistele proiectau pietre în
linie curb , cu ajutorul for ei declan ate de ni te vine de bou r sucite la maxim (n.t.).
4 Via praetoria, având la fiecare cap t câte o porta decumana, era perpendicular pe via principalis, prev zut cu porta principalis dextra
(dreapt ) i respectiv sinistra
(stâng ) (n.e.).
5
La intersec ia dintre cele dou drumuri principale ale castrului roman se ridica a a-numitul Praetorium — cortul generalului i spa iul de
dinaintea lui, unde se inea adunarea solda ilor. în fa a cortului se în l au mai multe altare, forumul aflându-se în partea stâng a Praetoriului
(n. e.).
248
mite parola i ordinele sale, spre a fi comunicate subalternilor. Procedând în a a fel i pe câmpul de lupt ,
comandan ii realizeaz rapide mi c ri de trupe dup cum i unde este cazul, fie c -i vorba de atac sau de
retragere, iar deplas rile se fac într-o ordine strict .
4. Atunci când tab ra urmeaz s fie p r sit , trâmbi a d semnalul cuvenit; nimeni nu r mâne inactiv, de la
primul semnal sunt strânse corturile i se fac toate preg tirile de plecare. Un nou sunet de trâmbi îi veste te pe
to i s fie gata de drum. Solda ii î i pun repede bagajele, strânse pe spin rile m garilor sau ale altor animale de
povar , apoi se strâng la barier , asemenea alerg torilor, preg ti i s porneasc în curs ; ei dau foc i taberei,
convin i c le va fi u or s construiasc o alta, în acela i loc, mai ales ca nu cumva du manul s se foloseasc de
tab r . în sfâr it, un al treilea semnal al trâmbi ei anun plecarea în mar i îi îndeamn s se zoreasc pe to i cei
care au întârziat din diferite pricini; c ci nimeni nu poate lipsi din locul pe care îl ocup în rând. Un crainic
a ezat în dreapta generalului îi întreab de trei ori r spicat, în limba lor matern , dac sunt gata de lupt . Solda ii
la rândul lor r spund tot de trei ori prin strig te puternice i voioase c sunt gata; uneori ei o iau înaintea
întreb rii i, plini de suflu r zboinic, î i înal mâna dreapt , în vreme ce scot strig te puternice.
5. O dat porni i la drum, to i m r luiesc t cu i i în ordine, fiecare p strându- i locul în front, la fel ca pe
câmpul de lupt . Pedestra ii sunt echipa i cu plato i casc i poart la brâu, în ambele p r i, arme albe: sabia
din partea stâng 6 este v dit mai lung decât jungherul din partea dreapt , lung de-o palm . Pedestra ii de elit ,
care alc tuiesc garda de corp a generalului, au l ncii i paveze rotunde7, pedestra ii de rând, cu suli e i scuturi
lungi, cu fier str u i cu co , lopat i topori ca, împreun cu curele, o secer ,8, lan uri precum i hram pentru
trei zile: nu lipse te prea mult ca lupt torii pede tri s fie la fel de înc rca i ca vitele de povar . C l re ii au îns
6
Potrivit istoricului grec Polybios (Istorii, VI, 23), sabia (= gladius) se afla în partea dreapt , a a cum apare în monumentele încheiate
solda ilor, în schimb pumnalul (=pugio), în partea stâng , unde î i g sesc locul firesc s biile lungi, mai greu de tras din teac , (n.e.)
7
Pavezele mici i rotunde (=parma), întâlnite i la gladiatori, împreun cu l ncile mai scurte (=hasta) erau armele infanteriei u oare, pe când
cea grea avea scuturi lungi (=scutum) i suli e a ijderi (=pilum), cu un mâner de 90 cm (n.e.).
8 Curelele slujeau la legarea prizonierilor, iar secera la t ierea sforilor i curelelor cu care ar fi fost lega i solda ii romani (n.t.).
249
în partea dreapt o sabie lung i o suli mare în mân , o plato lunguia atârnând de-a curmezi ul, pe coasta
calului i o tolb cu trei sau mai multe l ncii gata de aruncat, cu vârful lat, dar nu mai scurte decât o suli de
str puns. Coiful i plato a sunt identice cu cele ale pedestra ilor. C l re ii de elit din garda personal a
generalului de in acela i armament ca i c l re iii de rând. în frunte m r luie te totdeauna legiunea aleas prin
tragere la sor i.
6. Aceasta este ordinea p strat de armata roman în timpul mar ului sau în tab r , aceste arme fac parte din
dotarea ei; în ceea ce prive te luptele, romanii nu întreprind nimic f r dezbateri prealabile, nimic nu este
improvizat, fiecare fapt este cump nit dinainte i, dup ce s-a luat o hot râre, se trece la transpunerea ei în
fapt . De aceea, erorile comise de ei sunt rare i gre elile pot fi îndreptate cu u urin . Din p rerea romanilor,
neizbânzile survenite dup o matur chibzuin stau mai presus decât succesele oferite de am gitorul noroc, c ci
un avantaj dobândit f r truda depus anterior duce la impruden , pe când reflexia, chiar dac uneori este
înso it de un e ec, treze te prevederea care ne determin ca în viitor s ocolim cu grij ghinionul. Ei socotesc c ,
de pe urma avantajelor venite de la sine, beneficiarii nu trag nici un folos real, pe când nenorocirile ab tute
asupra cuiva în pofida tuturor m surilor de prevedere aduc totu i mângâierea c lucrurile au fost bine cânt rite
mai înainte.
7. Prin exerci iile lor militare, romanii î i c lesc nu numai trupurile, ci i t ria lor sufleteasc , întrucât la educa ia
lor ost easc î i aduce contribu ia chiar i frica. C ci regulamentele lor prev d pedeapsa cu moartea nu numai
pentru dezertare, ci pân i pentru del s ri m runte. Mai teribil decât regulamentele este autoritatea co-
mandantului lor suprem; doar prin recompensele aduse solda ilor destoinici poate s tearg el impresia de
cruzime l sat de pedepsele date celor vinova i. Supunerea deplin a solda ilor fa de comandan i are drept
urmare faptul ca în timp de pace întrega armat constituie o pild de disciplin , iar în cursul r zboiului un singur
corp ob tesc — atât de strânse sunt rândurile ei, atât de precise schimb rile de direc ie, cu urechile atât de atente
la primirea ordinelor, cu ochii mereu a inti i la fiecare semn, cu mâinile atât de puse pe fapte mari. Din
repeziciunea cu care ac ioneaz mereu solda ii romani decurge i greutatea cu care pot fi ei adu i în situa ii
insuportabile. Odat afla i în ordine de lupt , ei nu se las învin i nici de superioritatea numeric a du manilor,
nici de vicle ugurile lor r zboinice, nici de terenurile impracticabile, nici m car de c tre destinul potrivnic, c ci
certitudinea
250
victoriei este la ei mai tare decât soarta îns i. Când un popor dovede te în r zboi atâta perspipacitate, iar oastea
lui este atât de drastic în înf ptuirea deciziilor sale, de ce s ne mai mir m c hotarele st pânirii sale se întind la
r s rit pân la Eufrat, la apus pân la Ocean, în miaz zi pân la cele mai fertile câmpii ale Libyei i la
miaz noapte pân la Istru? i Rin? Se poate spune pe drept cuvânt c aceast împ r ie este înc prea mic
pentru asemenea st pâni.
8. Toate acestea vi le-am înf i at pe larg nu atât pentru a-i pream ri10 pe romani, ci mai mult pentru a-i consola
pe cei subjuga i i s dau de gândit celor dispu i s se r zvr teasc împotriva lor. Aceste cuno tin e destre
organizarea armatei romane pot sluji i celor care îndr gesc noble ea pân acum str in lor. M întorc a adar la
punctul de unde mi-am întrerupt depanarea faptelor.

9 Dun rea va începe s mai fie unul dintre hotarele nordice ale Imperiului roman dup stingerea dinastiei iulio-claudice prin înl turarea lui
Nero, dup apogeul i declinul dinastiei Flaviilor, reprezentat de Vespasianus, i fiii s i Titus i Domitianus, adic dup urcarea pe tron a lui
Marcus Ulpius Traianus, cel ce va întâmpina avatarurile a dou r zboaie pentru a cuceri în sfâr it Dacia. Interesant este c Flavius Iosephus
profetizeaz aceste cuceriri ulterioare (n. e.).
10
Lingu itoarea „laudatio" a armatei romane este motivat în final de autor prin utilitatea ei informativ i moral , dincolo de satisfac ia
oferit cititorilor ce îndr gesc noble ea scrisului (n.e.).
251

CAPITOLUL VI

1. în vreme ce Vespasianus se afla la Ptolemais, împreun cu fiul s u Titus i î i organiza oastea întreag ,
Placidus str b tea în lung i-n lat Galileea, unde a capturat o mul ime de oameni, omorându-i f r mil ; fire te,
era vorba de cea mai firav parte a galileenilor, pe care fuga îi istovise. V zând îns c cei ce erau în stare s
lupte se refugiau mereu în ora ele fortificate de Iosephus, Placidus a pornit împotriva celei mai puternice dintre
toate, Iotapata, convins c va fi de-ajuns un atac prin surprindere, ca s -1 cucereasc repede. El spera s ob in
astfel înalta pre uire a superiorilor s i, dar i un serios avantaj pentru desf urarea campaniilor urm toare: c ci, o
dat cucerit fort rea a cea mai puternic , toate celelalte ora e se vor preda de fric . Dar speran a lui s-a dovedit
cât se poate de am gitoare; locuitorii Iotapatei aflaser de înaintarea lui i l-au întâmpinat înaintea ora ului; ei s-
au n pustit în* mare num r asupra romanilor, care nu se a teptau la un asemenea atac, fiind dornici de lupt i cu
con tiin a c trebuie s - i apere patria amenin at , so iile i copiii lor; în acest fel i-au pus pe fug du manii în
scurt timp. A adar ei au r nit mul i romani, au r pus îns doar apte, deoarece ace tia nu s-au retras f r s
p streze ordinea deplin , a a c s-au ales cu r ni superficiale, întrucât trupurile lor erau ap rate din toate p r ile
de armuri; în schimb iudeii, mai u or înarma i, i-au împro cat cu s ge i doar de la distan , necutezând s lupte
corp la corp cu ni te solda i înzestra i cu armament greu. De partea iudeilor s-au înregistrat trei mor i i vreo
câ iva r ni i. Placidus s-a convins c nu era în stare s ia cu asalt ora ul, luînd-o la fug .
2. Decis s n v leasc el însu i în Galileea, Vespasianus a plecat din Ptolemais, l sându- i oastea s
m r luiasca în ordinea îndeob te adoptat de romani. A ordonat ca în fa s mearg trupele auxiliare cu
armament u or împreun cu arca ii, ca s resping atacurile neprev zute ale inamicului i s cerceteze suspectele
zone împ durite,
252
acolo unde puteau fi întinse capcane. Venea apoi o parte a trupelor romane, înzestrate cu armament greu,
pedestra i i c l re i deopotriv . Lor le urmau câte zece oameni din fiecare centurie care, pe lâng propriile
bagaje, duceau cu ei i sculele de m surare a taberelor; veneau la rând pionierii care corectau cotiturile drumului
mare, netezeau por iunile greu de str b tut i înl turau tufi urile ce împiedicau înain-terea, pentru a cru a oastea
de dificult ile unui parcurs istovitor. în urma lor soseau, dup ordinul lui Vespasianus, propriile sale bagaje i
ale adjunc ilor, puse sub protec ia unui mare num r de c l re i; dup ei venea el însu i, înso it de elita
pedestra ilor i c l re ilor, precum i de l ncierii s i. Lui li se al turau c l ra ii legionari, câte 120 de c l re i
pentru fiecare legiune. Urmau apoi catârii care c rau hele-polele i celelalte ma ini de asediu. Veneau în sfâr it
comandan ii legiunilor, prefec ii de cohorte i tribunii militari, escorta i de solda i ale i. La urm erau purtate
stindardele, în mijloc cu vulturul care la romani se afl în fruntea tuturor legiunilor, fiindc -i regele întregului
neam de zbur toare i cel mai puternic dintre ele; în fa a romanilor, trecea drept simbolul împ r iei i
prevestitorul victoriei lor asupra oric rui du man împotriva c ruia au pornit. Acestor obiecte sfinte1 le urmau
trompeti tii i abia dup aceea venea grosul armatei într-o coloan de câte ase rânduri strânse. Solda ii erau
înso i i, dup datin , de un centurion, care avea datoria s p streze ordinea în timpul mar ului. Alaiul slujitorilor
pentru fiecare legiune venea dup trupele de pedestra i, ducând de dârlogi asinii i vitele de povar înc rcate cu
bagajele solda ilor. In spatele tuturor legiunilor m r luiau trupele de mercenari, veghind asupra siguran ei
acestora, ca un fel de ariergard alc tuit din pedestra i, solda i înzestra i cu armament greu i o mul ime de
c l re i.
3. M r luind în aceast ordine, Vespasianus a ajuns cu trupele sale pân la hotarele Galileei, unde i-a instalat
tab ra, temperând mai întâi r zboinicul avânt al solda ilor s i; prin etalarea armatei sale, el urm rea s insufle
groaz du manilor i totodat s -i dea r gazul de gândire pentru o eventual schimbare de atitudine, f când în
acela i timp preg tirile pentru asaltul fort re ei. Apari ia comandantului suprem i-a determinat într-adev r pe to i
s vad cu al i ochi r scoala i tuturora le-a vârât frica în oase. C ci trupele adunate în jurul lui Iosephus, care î i
f cuser tab ra nu departe de Sepphoris, lâng
1 Acvilele treceu drept divinit i ale legiunilor romane i se bucurau de cinstiri zeie ti (vezi mai departe, Cartea a asea. cap. VI, paragr. I i
Tacitus VI,, Annales, II. 17 (n.t.).
253

ora ul numit Garis, cum au primit vestea apropierii r zboiului, au luat-o la fug , de i nici nu apucaser s se
m soare cu romanii, adic nici m car înaintea luptei, ci chiar f r s - i mai vad la fa adversarii. R mas cu un
mic grup de solda i în jurul s u, dându- i seama c , pe de-o parte, nu are oaste îndestul toare ca s - i întâmpine
vr jma ii, pe de alt parte, recunoscând c iudeii aveau moralul sc zut i c mul i dintre ei ar fi fost bucuro i s
depun armele dac ar fi câ tigat încrederea du manului, Iosephus s-a ar tat foarte îngrijorat de soarta întregului
r zboi; pân una alta, a hot rât s r mân cât mai departe de primejdie. i-a strâns oamenii care îi r m seser
credincio i i, împreun cu ei, s-a refugiat la Tiberias.

CAPITOLUL VII
1. Vespasianus a pornit a adar împotriva ora ului Gabara1. i 1-a cucerit din primul asalt, deoarece fusese p r sit
de b rba ii în stare s lupte; când s-a v zut în untru, el a poruncit s fie uci i to i adul ii i romanii n-au cru at
nici pe tineri, nici pe b trâni, mâna i de ura lor împotriva iudeilor, amintindu- i de nelegiuirile comise de ei
împotriva lui Cestius. El a dat prad fl c rilor nu numai ora ul propiriu-zis, ci i toate satele i târgurile
înconjur toare; majoritatea lor erau pe de-a-ntregul p r site, doar în unele mai r m seser locuitori, pe care i-a
vândut ca sclavi.
2. în ora ul unde î i c utase sc parea, Iosephus a r spândit fric i groaz prin apari ia lui ca refugiat. Locuitorii
din Tiberias erau convin i c el n-ar fi devenit vreodat fugar dac nu l-ar fi p r sit n dejdea în soarta r zboiului:
în aceast privin , p rerile lor n-au fost deloc gre ite. C ci comandantul a întrez rit spre ce deznod mânt înclin
ursita iudeilor, i a tiut c singura lor salvare este s se abat din drumul pe care au pornit. El însu i putea conta
pe faptul c va ob ine iertarea romanilor, dar prefera s moar de o sut de ori decât s - i tr deze patria i s fac
de ru ine comanda care îi fusese încredin at , aciuându-se la cei împotriva c ruia fusese trimis s lupte. Ca atare,
s-a decis s prezinte cu de-amânuntul, în scris, conduc torilor din Ierusalim adev rata stare a lucrurilor pentru ca
nu cumva, printr-o exagerare a for elor inamicului, s - i atrag învinuirea de la itate, i nici, printr-o eventual
diminuare, s descurajeze pe cei ce se preg teau s aleag calea isp irii. Le cerea de asemeni ca, de vor s duc
tratative cu du manul, s -i scrie numaidecât, iar în cazul în care opteaz , totu i, pentru r zboi, s -i i trimit o
oaste capabil s se
1 Textul men ioneaz Gadara, totu i, acest ora , a a cum bine remarc Paret, nu se afla în drumul lui Vespasianus, astfel încât înlocuirea lui
cu Gabara este pe deplin justificat (n.t.)
254
255
opun romanilor. A ternând toate acestea în rândurile sale, el i-a încredin at scrisoarea unor soli, care au dus-o
degrab la Ierusalim.
3. Ferm hot rât s distrug Iotapata, c ci aflase c acolo se refu-giaser cei mai mul i dintre vr jma i i c ea
reprezenta temeinicul punct de spijin al r zvr ti ilor, Vespasianus a trimis înainte ni te pedestra i i c l re i
pentru a netezi drumul muntos i stâncos, care putea fi parcurs cu greu de infanterie, fiind îns de-a dreptul
impracticabil pentru cavalerie. în patru zile, solda ii i-au încheiat misiunea de pionieri, trasând un drum larg
pentru o tire. în a cincea zi — cea de a 21-a lunii Artemision2 — Iosephus, plecat din Tiberias, a ajuns la timp în
Iotapata, i astfel a ridicat din nou moralul puternic zdruncinat al iudeilor. Un transfug i-a dat lui Vespasianus
pl cuta veste a sosirii sale în Iotapata i 1-a sf tuit s m r luiasc degrab împotriva ora ului, prin a c rui
cucerire va aduce în st pânirea sa întreaga Iudee, dac va reu i s pun mâna pe Iosephus. Comandantul suprem
a primit aceast veste ca pe cel mai mare noroc al s u i a socotit drept un semn al providen ei faptul c însu i
omul cel mai în elept dintre du manii s i a venit singur s intre în cursa întins pentru el; Vespasianus i-a trimis
numaidecât pe Placidus i pe decurionul Aebutius, militar vestit pentru destoinicia i vitejia sa, având la
dispozi ia lor 1000 de c l re i, cu ordinul de a încercui ora ul, spre a-1 împiedica pe Iosephus s fug pe-ascuns.
4. în ziua urm toare a plecat la rândul s u cu toate trupele spre Iotapata, unde a ajuns spre sear . El i-a dus
oastea în partea de miaz noapte a ora ului, la o dep rtare de apte stadii, pe o colin , unde i-a instalat tab ra,
astfel ca s fie cât mai bine v zut de du mani, spre a-i însp imânta în felul acesta; momentan, acest lucru i-a
reu it în a a mare m sur încât nici un iudeu n-a mai cutezat s se arate în afara zidurilor. Obosi i cum erau dup
o zi întreag de mar , romanii au renun at din capul locului s atace de îndat ora ul; ei l-au înconjurat cu un
dublu cerc de trupe de infanterie, înt rit în afar cu un al treilea cerc de c l re i, spre a închide orice porti de
sc pare pentru iudei. Tocmai asta a f cut s creasc curajul iudeilor, care nu se mai puteau gândi la mântuirea lor
prin fug ; c ci nimic nu spore te cutezan a lupt torilor în r zboi decât nevoia.
5. în ziua urm toare, romanii au pornit atacul; la început, iudeii r ma i în câmp liber i instala i între timp într-o
tab r situat în fa a celei a romanilor, li s-au împotrivit cu îndârjire înaintea zidurilor.
2
Adic 8 iunie 67 e.n. (n.e.)
256
Când îns Vespasianus le-a opus arca ii i pr tia ii, i întreaga mul ime a osta ilor s i înzestra i cu arme de
aruncat i le-a dat frâu liber s trag i s arunce cu ce aveau la îndemân , el însu i, împreun cu pedestrimea
asaltând deopotriv abrupta pant , de unde zidul putea fi asediat cu u urin — atunci Iosephus s-a temut pentru
soarta propriului ora i, împreun cu toate trupele iudeilor, a ie it la rândul s u s atace. în rânduri strânse, ei s-
au n pustit asupra romanilor, pe care i-au alungat de lâng ziduri i au dat numeroase dovezi de ac iuni viteje ti
i curaj. Fire te c pierderile pe care le-au suferit ei în i i n-au fost mai mici decât cele pe care le-au pricinuit
du manilor lor. C ci, în m sura în care ei erau mâna i de disperarea de a se salva, i romanii erau stimula i de
teama de a nu se face de ru ine; i, în vreme ce, de o parte, unii lupt tori îmbinau for a cu experien a r zboiului,
de cealalt parte, al ii erau înarma i cu temeritatea z mislit de mânia lor. Lupta lor a durat o zi întreag i de-
abia noaptea a izbutit s -i despart ; iudeii au r nit o mul ime de romani, omorând 13 dintre ei i, la rândul lor, au
avut 17 mor i i 600 de r ni i.
6. în ziua urm toare, ei au întreprins un nou atac i s-au aruncat asupra romanilor, luptându-se cu o îndr zneal
i mai mare, deoarece succesul peste a tept ri cu care se împotriviser inamicului în ziua precedent le ridicase
mult elanul r zboinic. Dar i ei au întâlnit o mai mare îndârjire la romani; c ci ru inea le a â a vâlv taia furiei,
întrucât ei socoteau drept o înfrângere faptul c n-au ob inut o victorie imediat . Pân în a cincea zi i-au
reînnoit romanii asalturile lor neîntrerupte, îns i contraatacurile ap r torilor din Iotapata i luptele din
preajma zidurilor deveneau tot mai crâncene; astfel, nici iudeii nu se temeau de for a du manului, nici romanii nu
se l sau descuraja i de greut ile pe care le întâmpinau în cucerirea ora ului.
7. Iotapata este a ezat aproape în întregime pe o stânc abrupt , i înconjurat pretutindeni de pr p stii atât de
adânci încât oricine î i arunc privirile ca s le vad fundul se simte cuprins de ame eal ; excep ie face doar
latura de miaz noapte, singura accesibil , ea fiind situat pe spinarea mai te it a muntelui; de altfel, i aceast
parte a fost cuprins în fortifica iile care încercuiesc ora ul, pentru ca du manul s nu poat cuceri piscul de
munte în l at deasupra lui. Cetatea este atât de bine ascuns de mun ii înconjur tori încât nici nu poate fi z rit
deloc mai înainte s dai de ea. în acest fel era trainic ap rat Iotapata.
8. Vespasianus s-a ambi ionat s înfrunte natura potrivnic a locului i cutezan a cu care luptau iudeii; el a
recunoscut c trebuie s
257

continue cu i mai mare ardoare asediul, chemându- i comandan ii spre a se sf tui cu ei asupra desf ur rii
atacurilor. împreun au g sit de cuviin s înal e în por iunea accesibil a zidului metereze de p mânt;
Vespasianus a trimis a adar întreaga lui oaste s procure lemnul necesar i, dup ce au desp durit în l imile din
preajma ora ului, solda ii au adus, împreun cu trunchiurile de copaci, i o uria gr mad de pietroaie. Spre a se
feri de obiectele aruncate de pe creneluri, ei au întins deasupra unor pari ni te împletituri i, la ad postul lor, au
lucrat la ridicarea valului de p mânt, f r a suferi deloc sau în mic m sur pierderi datorate s ge ilor zvârlite de
pe ziduri. Al ii f ceau s p turi pe în l imile învecinate i de acolo aduceau necontenit p mânt camarazilor lor de
la dig i, împ r i i astfel în trei grupe, nici unul nu st tea degeaba. La rândul lor, iudeii aruncau buc i mari de
stânc sau tot felul de proiectile deasupra acoperi urilor împletite3 i, chiar dac nu le str pungeau, stârneau
zgomote puternice, însp imântând i stânjenind munca lucr torilor.
9. Atunci Vespasianus a poruncit s fie a ezate în cerc ma inile sale de asediu — în total, el dispunea de 160 de
buc i — i s se trag cu ele asupra celor ce ap rau zidurile. în acela i timp, catapultele trimiteau l ncile lor, iar
balistele azvârleau pietroaie cânt rind câte un talant4, împreun cu f clii aprinse i o puzderie de suli e, încât
iudeii nu mai puteau s p easc pe ziduri, precum i pe por iunea din spatele lor, pân unde ajungea tirul
du manului. C ci o mul ime de arca i arabi, suli a i i pr tia i tr geau cu to ii în acela i timp cu ma inile de
r zboi. Dar ap r torii, împiedica i astfel s lupte de sus, n-au stat pe loc ci, împ r i i în cete mici, la fel ca
r uf c torii, f ceau incursiuni i d râmau acoperi urile protectoare ale solda ilor ce lucrau la dig, lovind pe cei
r ma i astfel descoperi i, iar acolo unde romanii se retr geau, împr tiau p mântul îngr m dit de ei i d deau foc
stâlpilor i împletiturilor din vi a de vie. Asta a durat pân când Vespasianus i-a dat seama c de vin erau
golurile mari r mase între lucr rile de asediu, oferind iudeilor prilejul s atace. El a îmbinat într-un singur tot
acoperi urile protectoare, înf ptuind astfel o mai bun leg tur a trupelor sale iar incursiunile iudeilor au fost
curmate numaidecât.
3
Ele reprezint asem n ri cu a a-zisele vinea, ni te bar ci militare, pe ro i sau t v lugi, împletite din vi de vie ( dup cum reiese i din
numele lor), pe care romanii le împingeau spre zidurile ora elor asediate (n.e.)
4 Cam o jum tate de chintal, greutatea diferind de la o cetate la alta (n.e.).
258
10. Valul de p mânt câ tigase deja în în l ime i aproape c atingea crenelurile iar Iosephus, socotind c situa ia
va deveni extrem de critic dac nu va lua contram suri pentru salvarea ora ului, a chemat la el pe me terii zidari
s mai înal e meterezul. Când ace tia i-au obiectat c , inând seama de neîntrerupta grindin de s ge i du mane,
aceast lucrare nu va putea fi realizat , Iosephus a n scocit pentru siguran a lor urm toarea protec ie: el a
poruncit s se împlânte în ziduri ni te stâlpi, între care s se întind pieile proasp t jupuite ale boilor înjunghia i,
pentru ca, prin elasticitatea lor, acestea s opreasc pietroaiele aruncate de baliste, iar celelalte obiecte azvârlite
s alunece la vale, propria lor umezeal stingând aprinsele f clii trimise de arunc toare. Toate acestea au fost
instalate pentru constructori i, sub aceast acoperire me terii au putut lucra zi i noapte nestingheri i, i au
în l at cu 20 de co i zidul, înzestrându-1 cu numeroase turnuri i cu un parapet puternic. Construc ia a surpat
întregul curaj al romanilor care se i vedeau intra i în ora , ei r mânând ului i de iscusin a lui Iosephus, precum i
de perseveren a ap r torilor ora ului. 11. Vespasianus era la rândul lui exasperat de izbutita stratagem a lui
Iosephus i de dârzenia asedia ilor din Iotapata; c ci, îmb rb ta i de în l area zidurilor lor, f ceau iar incursiuni
împotriva romanilor i zi de zi, grupuri mici de iudei h r uiau asediatorii: ei se pretau la tot felul de acte
tâlh re ti, jefuiau orice le venea la îndemân i d deau foc lucr rilor executate de asediatori; în cele din urm ,
Vespasianus a poruncit trupelor sale s - i curme atacurile i a decis ca, în urma unui asediu îndelungat, s aduc
ora ul în st pânirea lui prin înfometare. El i-a zis c ap r torii, fie c lipsi i de cele necesare traiului, îi vor cere
îndurare, fie c , ducându- i ei împotrivirea pân la cap t, el îi va l sa s moar de foame. Vespasianus socotea
a adar c romanilor le va veni mai u or ca, dup o anumit pauz , s dezl n uie un nou atac asupra du manilor
slei i de puteri. De aceea a dat ordinul ca toate ie irile din ora s fie p zite cu str nicie.
12.Cerealele i celelalte alimente, cu excep ia s rii, se aflau din bel ug în interiorul cet ii, numai apa lipsea,
deoarece Iotapata nu avea nici un izvor, singura surs pe care conta r mânând ploaia. Ori în inutul acela se
întâpl ca, rareori, vara s cad niscaiva stropi. i tocmai în acest anotimp a avut loc asediul, a a c asedia ii au
fost cuprin i de o adânc descurajare la gândul c vor trebui s rabde de sete, devenind atât de ab tu i de parc
apa s-ar fi terminat cu totul. Când a v zut c ora ul avea provizii din abunden i c moralul lupt torilor era
ridicat, Iosephus, dornic s prelungeasc asediul cât mai
259
mult peste a tept rile romanilor, a hot rât ca apa de b ut s fie distribuit cu cump tare. Aceast ra ionalizare a
p rut locuitorilor mai greu de suportat decât lipsa propriu-zis i faptul c nu puteau s bea dup voia lor le
sporea i mai mult pofta, începând chiar s lâncezeasc , de parc se pr p deau de-a binelea de sete. Aceast stare
de lucruri n-a r mas ascuns romanilor care, de pe înaltele lor pozi ii, vedeau cum locuitorii se adunau într-un
punct anume unde li se distribuia ap cu târâita. într-acolo au i tras asediatorii cu catapultele lor, omorând o
mul ine de iudei.
13. Vespasianus n d jduia c în scurt vreme cisternele se vor goli i astfel asedia ii vor fi nevoi i s predea
ora ul. Pentru a-i spulbera i aceast speran , Iosephus a poruncit unui mare num r de locuitori s - i umezeasc
bine îmbr c mintea pe care apoi s-o întind peste parapete, pentru ca apa s se scurg deodat de-a lungul
întregului zid. Descurajarea i confuzia au trecut de partea romanilor care vedeau cum iudeii iroseau atâta ap
doar ca s - i bat joc de ei, sfidând convingerea lor c nu mai aveau deloc ap de b ut. Atunci comandantul
suprem a renun at la planul s u de cucerire a ora ului prin înfometare i a recurs din nou la for a armelor. De fapt
chiar asta era i dorin a arz toare a iudeilor: c ci, tiind c ora ul lor era sortit pieirii, preferau s fie uci i în lupt
decât s moar de foame i de
sete.
14. în afara acestui vicle ug r zboinic, Iosephus s-a mai folosit de un altul, spre a- i procura alimente din bel ug.
Printr-o râp din partea de miaz zi a câmpiei, foarte greu de str b tut i tocmai de aceea neglijat de g rzile
romane, el a izbutit s strecoare soli spre a trimite scrisori c tre iudeii din afar , cu care voia s comunice, pri-
mind i r spunsurile acestora; ba mai mult, el c p ta de la ei, din abunden , alimentele disp rute din ora ul
împresurat. îndeob te el î i instruise mesagerii s se furi eze pe lâng posturile de paz romane, acoperindu- i
spinarea cu piei de animale, astfel încât, dac îi z rea cineva în întunericul nop ii, s -i ia drept ni te dul i. în cele
din urm , santinelele au descoperit iretlicul, înconjurând râpa cu g rzi.
15. Devenit între timp con tient de faptul c de-acum înainte, ora ul nu va mai rezista mult vreme asediului,
Iosephus a dezb tut cu oamenii de vaz din Iotapata, eventualitatea fugii sale c ci, dac el mai r mânea acolo,
salvarea lor va fi problematic . Dar locuitorii au prins de veste i o mare mul ime s-a strâns în jurul lui, rugându-
1 st ruitor s nu-i lase în p r sire, fiindc îl socoteau singurul lor sprijin. Dac mai r mânea, ora ul mai avea
n dejdea s scape, to i vor
260
lupta cu dârzenie; iar dac le este dat s încap pe mâinile du manului, prezen a lui va fi o mângâiere pentru ei.
I-au mai spus c nu i-ar sta bine nici s fug din fa a vr jma ului, nici s - i abandoneze prietenii, nici s
p r seasc ora ul ca pe o corabie asaltat de furtun , dup ce s-a urcat pe puntea ei când marea era lini tit . El va
pecetlui astfel soarta ora ului lor c ci, în absen a celui care le-a insuflat încredere în for ele lor, nimeni nu va mai
cuteza s se opun du manului.
16. F r a se l sa s se întrevad c era vorba de propria-i siguran , Iosephus le-a spus c plecarea lui este spre
binele lor; c ci r mânerea lui în ora nu le va mai fi de mare folos în cazul c vor fi salva i, în schimb dac ora ul
va c dea în mâinile du manului, atunci va pieri i el f r rost; dar dac va izbuti s ias din încercuirea asediului,
atunci le va fi de un real folos. Ar putea adic s adune cât mai repede cu putin pe galileenii din c tunele
înconjur toare i romanii, sili i s mute lupta în alt parte, ar l sa în pace ora ul lor. El nu vedea cum r mânerea
lui le-ar putea sluji în situa ia de fa , decât doar ca s -i a â e pe romani s în spreasc asediul, c ci ei puneau un
pre deosebit pe capturarea lui; dimpotriv , cum ar afla de fuga lui, atacurile lor asupra ora ului ar sl bi de bun
seam în intensitate. El n-a reu it, totu i, s înduplece mul imea, ci doar i-a stimulat zelul de a-1 înconjura i mai
strâns: copiii i b trânii, femeile cu pruncii lor în bra e se aruncau cu lacrimi în ochi la picioarele lui, îi
îmbr i au genunchii cu to ii i cu adânc am r ciune în glas îl implorau s r mân , spre a- i împ r i soarta cu ei:
nicidecum pentru c , pe cât se pare, îl invidiau c va sc pa teaf r, ci mâna i de speran ele proprii; c ci
convingerea lor era c nimic r u nu li se poate întâmpla dac Iosephus r mânea în mijlocul lor.
17. Iosephus a recunoscut c atâta vreme cât el se va supune, cererile locuitorilor din Iotapata vor r mâne simple
rug min i, dar dac ace tia vor s -i impun hot rârea cu for a, atunci el se va sim i ca într-o temni . Pe de alt
parte, dorin a lui de a fugi s-a înclinat în fa a milei stârnite de insisten ele lor, a a c s-a decis s r mân ;
f cându- i o arm din dezn dejdea întregului ora , el i-a zis: „ Acum este momentul potrivit s înceap lupta,
când n-a mai r mas nici o speran de salvare; frumos este s - i jertfe ti via a pe altarul gloriei i printr-o isprav
vitejeasc s d inuie ti în amintirea urma ilor t i!" A trecut apoi de la vorbe la fapte. Cu cei mai viteji lupt tori
ai s i, a întreprins o incursiune la inamic, i-a împr tiat g rzile, a r zbit pân în tab ra romanilor, le-a rupt
acoperi urile din piei de animale, la ad -
261
postul c ruia me tereau solda ii la valul de p mânt, incendiind lucr rile lor de asediu. El a repetat atacul în a
doua i a treia zi, precum i în zilele i nop ile urm toare, f r s dea semne de oboseal .
18. Pe romani, aceste incursiuni îi punea la grea încercare întrucât le era ru ine s dea înapoi în fa a iudeilor, iar
dac adversarii b teau în retragere, ei se dovedeau prea len i în urm rirea lor din pricina armamentului greu; în
schimb iudeii, dup ce provocau de fiecare dat pierderi romanilor, se puteau retrage în ora înainte de a suferi
pierderi la rândul lor. De aceea Vespasianus a poruncit pedestra ilor s i înzestra i cu armament greu s evite
ciocnirile cu iudeii i s nu intre în lupt decât cu cei care î i c utau singuri moartea; c ci nimic nu încurajeaz
mai abitir vitejia decât disperarea, dar zelul r zboinic al iudeilor se va potoli de la sine când vor pierde elul
pentru care lupt , aidoma focului r mas f r vreascuri. Demnitatea cerea ca romanii s cucereasc
victoria pe o cale cât mai sigur , fiindc nu duceau acest r zboi împin i de nevoie, ci ca s - i sporeasc m re ia.
De acum încolo, sarcina izgonirii iudeilor a fost l sat doar în seama arca ilor arabi i a pr tia ilor i
arunc torilor de pietre sirieni, nici balistele nefiind l sate s tânjeasc . Iudeii au suferit atunci pierderi i au fost
nevoi i s se retrag ; când îns ajungeau în imediata vecin tate a trupelor ce manevrau ma inile de asediu cu b -
taie lung , se n pusteau asupra romanilor, luptându-se cu dârzenie, f r s - i cru e trupul i via a. Prin for e
proaspete aduse ca înt rire, ambele tabere î i puteau retrage, treptat, trupele istovite.
19. T r g narea asediului i frecventele incursiuni ale iudeilor i-au dat lui Vespasianus impresia c el ar fi cel
asediat; cum îns malul de p mânt se apropia în sfâr it de zidul cet ii, el a decis s pun în ac iune berbecele.
Aceasta este o bârn nespus de lung , asem n toare unui catarg, fiind prev zut la un cap t cu o solid arm tur
de fier care are forma unui cap de berbec, de unde i se trage i numele. Dar tocmai la mijloc, ea este atârnat , la
fel ca talgerul balan ei, de o alt bârn orizontal care se sprijin la ambele sale capete pe pari puternici. Un mare
num r de b rba i voinici trag înapoi bârna, pe care apoi o împing cu for e reunite înainte, izbind zidul cu
cre tetul ei metalic.5 Nici un turn nu este atât de trainic, nici un zid nu este destul de gros încât, chiar dac au
f cut fa primelor izbituri, s reziste repetatelor lovituri date de berbece. Cu ajutorul lui a încercat coman-
5 Aretele sau berbecul ac iona sub protec ia unui acoperi special (testudo ari-etaria) (n.t.).
262

dantul suprem al romanilor s cucereasc prin for ora ul mai repede, fiindc orice prelungire a asediului îi
aducea pagube iar iudeii nu se potoleau deloc. Romanii au adus catapultele i celelate ma ini de r zboi la o
distan convenabil de zid, ca s -i loveasc pe iudeii care, de pe creneluri, c utau s le z d rniceasc lucr rile
de asediu, începând apoi s trag ; în acela i timp, au înaintat mult atât arca ii cât i pr tia ii. Datorit acestor
preg tiri, nici unul dintre ap r tori n-a mai cutezat s se urce pe metereze; ceilal i solda i romani au adus aproape
berbecele, camuflat cu leas de nuiele de salcie i în partea superioar acoperit cu piei de animale, spre a ocroti
ma ina de asediu i pe cei ce o mânuiau. înc de la prima izbitur , zidul de ap rare s-a i cutremurat i un
puternic strig t s-a în l at din interiorul cet ii, ca i cum ea ar fi fost deja cucerit .
20. Când a v zut c , prin repetatele lovituri date tot în acela i loc, zidul urma s se pr bu easc în curând,
Iosephus a n scocit un mijloc prin care o vreme a sl bit for a ma inii du mane. El a poruncit solda ilor s umple
ni te saci cu pleav i s -i coboare pân în locul unde zidul era mereu lovit de berbece, spre a abate de la int
izbitura, sl bind-o prin ml dierea sacilor. Aceast stratagem a adus romanilor o mare pierdere de timp, c ci în
locul spre care î i îndreptau vr jma ii berbecele, acolo îi urmau i iudeii cu sacii lor de pleav manevra i de sus,
contracarând izbiturile, astfel încât zidul nu avea de suferit de pe urma loviturilor primite. Asta a durat pân când
romanilor le-a venit ideea s fixeze la cap tul unor pr jini lungi ni te seceri cu ajutorul c rora au t iat frânghiile
sacilor. A a berbecele i-a rec p tat randamentul s u întreg iar zidul, proasp t construit, a început s se clatine;
ca atare, oamenii lui Iosephus au fost sili i s recurg , ca ultim mijloc de ap rare, la foc. Culegând toate lemnele
uscate pe care le-au g sit, au f cut incursiuni, împ r i i în trei cete, i au incendiat ma inile de r zboi, lesele din
vi a de vie i construc iile din lemn ale romanilor. Ace tia au f cut prea pu in ca s - i salveze ma inile, c ci
iscusin a iudeilor îi scosese din s rite i, în pofida eforturilor lor de a le stringe, fl c rile s-au dovedit mai iu i
decât ei. Lemnul uscat, impregnat cu . bitum, smoal i sulf, împr tia focul cu iu eala gândului i într-un singur
ceas, toate lucr rile de asediu, ridicate cu atâta trud de romani, s-au preschimbat în scrum.
21. Cu acest prilej, dintre evrei s-a distins un b rbat despre care merit s vorbim i s -i p str m o glorioas
amintire; era fiul lui Samaeus, se numea Eleazar, locul s u de ba tin fiind Saba6 din
6 Probabil Gaba, în preajma Carmelului, la hotarul dintre Galileea i Samaria (n.e.)
263
Galileea. El a s ltat un bolovan uria i 1-a zvârlit peste zid asupra berbecului cu atâta for încât a rupt capul
ma in riei de r zboi; coborând apoi repede, a luat de jos capul retezat, chiar din mijlocul du manilor, f r s se
înfrico eze câtu i de pu in, i 1-a dus sus, pe zid. El s-a oferit drept int pentru to i vr jma ii i, întrucât trupul
s u nu era ocrotit, l-au nimerit armele lor, str puns fiind de cinci s ge i. Nu s-a sinchisit de nimic, ci s-a urcat pe
meterez, stând drept, ca s - i arate tuturor vitejia i de-abia atunci, încovoiat de durerea pricinuit de r nile sale,
s-a pr v lit de pe zid, strângând în bra e capul berbecului, în afara lui, cel mai mult s-au remarcat cei doi fra i,
Netiras i Philippus din satul Ruma7, de asemenea galileeni; ei s-au n pustit asupra solda ilor din Legiunea a X-a
i i-au atacat cu atâta impetuozitate i for pe romani încât le-au spulberat rândurile, punându-i pe fug pe to i
cei ce le-au ie it în cale.
22. Pe urmele acestora a pornit Iosephus, înso it de ceilal i solda i, cu o mul ime de tor e aprinse în mâini, dând
foc ma inilor de r zboi, acoperi urilor din împletituri precum i lucr rilor de asediu ce apar ineau legiunilor a V-
a i a X-a, dup ce ele fugiser deja; restul trupelor romane i-a acoperit în grab ma inile de r zboi i
construc iile lor din lemn. Dar spre sear romanii au pus iar i în func iune berbecele, l sându-1 s bat în
por iunea din zid care mai primise loviturile sale. Iat îns c unii dintre ap r torii zidului a tras o s geat care 1-
a nimerit pe Vespasianus în laba piciorului. Rana era superficial , deoarece distan a la care fusese intit s geata
ei sl bise for a de p trundere; totu i, aceast p anie a stârnit o mare panic în rândurile romanilor, întrucât cei ce
alc tuiau suita comandantului s-au speriat la vederea sângelui, vestea r nirii sale r spândindu-se iute în întreaga
o tire. Solda ii au p r sit cu hurta asediul i au fugit cuprin i de team i consternare spre generalul lor. Cel ce s-
a preocupat înaintea tuturor de soarta tat lui s u a fost Titus, astfel c trupele au fost mi cate, deopotriv , atât de
ata amentul fa de comandantul suprem cât i de îngrijorarea pe care o vedeau întip rit pe chipul fiului. Dar
tat l a împr tiat lesne temerile fiului i a înl turat nelini tile din rândurile o tirii sale; i-a reprimat durerea i s-a
înf i at cât a putut de repede celor ce tremuraser pentru el; a a a sporit i mai mult avântul lor r zboinic
împotriva iudeilor. Fiecare a fost gata s înfrunte f i v lm agul b t liei, vrând s devin r zbun torul
comandantului
7
Localitate situat între Iotapata i Sepphoris (n.e.).
264
suprem i, dup ce unul s-a înfl c rat pe cel lalt prin strig te de lupt , împreun au pornit s ia cu asalt zidurile
de ap rare.
23. în pofida faptului c , lovi i de catapulte i de baliste, se pr bu eau unul dup altul, oamenii lui Iosephus nu se
l sau alunga i de pe metereze, ci aruncau tor e, buc i de fier i pietroaie asupra solda ilor care, sub protec ia
leselor de vi de vie, f ceau s înainteze berbecele. De i nu ob ineau nimic sau oricum, foarte pu in, ei îndurau
necontenit pierderi, fiindc erau v zu i de adversari, f r s -i vad deloc la rândul lor. Prin lumina împr tiat de
tor ele din mâinile lor, ei deveneau o int ideal pentru adversari, ca ziua-n amiaza mare8, în schimb, nu se
puteau feri de proiectilele zvârlite asupra lor de ma inile de r zboi, invizibile de la mare distan . Arunc toarele
de s ge i i catapultele cu for a lor cumplit puteau secera mai multe vie i dintr-o dat , în vreme ce pietroaiele
aruncate cu uier asurzitor de baliste sp rgeau crenelurile, rupând col urile turnurilor. C ci nu exita nici o grup
de b rba i atât de zdrav n încât s nu fie culcat la p mânt pân la ultimul rând de puterea i m rimea unei
singure pietre. For a acestor ma ini de r zboi a fost dovedit de cele întâmplate în noaptea aceea: un bolovan
care 1-a lovit în plin pe un om din preajma lui Iosephus, aflat pe zid, i-a retezat capul, zvârlindu-i tigva la o
distan de trei stadii. O femeie gravid care ie ise dis-de-diminea din casa ei a fost izbit în burt iar f tul,
smuls din pântecele mamei i aruncat la o dep rtare de jum tate de stadiu: atât de teribil era for a balistelor. Dar
i mai însp imânt toare erau zgomotele produse de ma inile propriu-zise precum i uierul proiectilelor
în c dere. Unul dup altul se pr v leau de pe ziduri cei f r suflare, cu un bufnet surd, iar în interiorul caselor se
în l au cumplite strig te de femei, întov r ite de jalnicele gemete ale muribunzilor, întregul zid, atât cât se
desf ura b t lia, era n cl it de sânge i lesne te puteai urca pe mormanul de le uri, pân la metereze. Mun ii din
jur f ceau ca ecourile zgomotelor s r sune i mai înfior tor; nimic din ce putea fi mai îngrozitor pentru v z i
auz n-a lipsit din noaptea aceea. Mul i dintre ap r torii iudei ai Iotapatei au avut parte de o moarte eroic , mul i
al ii au fost r ni i i, datorit neîntreruptelor lovituri ale berbecelor, zidul de ap rare a cedat în cele din urm toc-
mai la straja dimine ii9. Mai înainte ca romanii s - i instaleze sc rile lor de asalt, iudeii au acoperit sp rtura cu
trupurile i armele lor strâns
8 Era vorba de un atac nocturn (n.t.).
9
La romani noaptea (de la ase seara pân la ase diminea a) era împ r it în patru str ji a câte trei ore. Straja dimine ii reprezenta a adar
ultima straj a nop ii (n.t.).
265
îngem nate, închipuind astfel un nou val de ap rare.
24. Spre diminea , dup ce i-a dat un scurt r gaz, s se refac de pe urma eforturilor din timpul nop ii,
Vespasianus i-a adunat oastea, ca s ia cu asalt ora ul. Cu v dit inten ie de a-i alunga pe iudeii din dreptul
bre ei pe care o ap rau, el a pus pe cei mai viteji c l re i ai s i s descalece (de pe cai) i s se a eze pe trei iruri
în dreptul zidului deteriorat; ei erau în întregime acoperi i de plato e i î i ineau l ncile cu vârful înainte pentru
ca, atunci când sc rile de asalt vor fi ag ate de zid, s p trund cei dintâi în ora ; în spatele lor a pus cele mai
bune trupe de pedestra i, calaveria r mas fiind desf urat de jur împrejurul zidului din dreptul mun ilor, pentru
ca nici un fugar s nu scape pe-ascuns în timpul asediului. înapoia pedestrimii el i-a postat arca ii, cu ordinul de
a fi gata de tragere, de asemeni pr tia ii precum i cei ce deserveau ma inile de r zboi. Altora le-a poruncit s
ridice sc ri i în p r ile nev t mate ale zidului de ap rare, anume pentru a atrage în direc ia aceea o parte din
ap r torii bre ei de zid, cei r ma i în dreptul ei urmând s fie sili i printr-o ploaie de proiectile s se fereasc din
calea romanilor n v litori.
25. losephus a întrez rit acest plan i a ordonat ca în zona unde zidul nu fusese deteriorat s fie plasa i doar
lupt torii obosi i i înainta i în vârst , pornind de la presupunerea c acolo vor avea mai pu in de suferit. în
schimb, în dreptul bre ei, i-a postat lupt torii cei mai vi-guro i, punând în fruntea tuturor ase b rba i, printre
care s-a num rat i el prin tragere la sor i, pentru a înfrunta primul primejdia. Le-a recomandat ca la strig tele de
lupt ale legiunilor s - i astupe urechile, spre a nu se însp imânta, iar de puzderia suli elor aruncate s se apere
l sându-se în genunchi i acoperindu- i capetele cu scuturile lor; de asemeni, s se retrag pentru scurt timp,
pân când arca ii î i vor fi golit tolbele lor. Dar de îndat ce vor fi întinse podurile de asalt 10 s se n pusteasc
asupra romanilor i s înainteze spre ma inile lor de asediu, ca s -1 înfrunte pe du man cu propriile lui unelte.
Fiecare va trebui s lupte nu cu scopul de a- i salva ora ul natal, ci cu gândul c trebuie deja s r zbune cucerirea
acestuia; având mereu în fa a ochilor felul cum vr jma ul va c s pi mo negii, copiii i femeile cu o cruzime f r
margini, atunci vor putea s - i descarce de pe acum toat furia lor asupra cre tetelor celor vinova i de asemenea
nelegiuiri.
26. în acest chip i-a împ r it losephus oamenii în dou grupe de ap r tori. Acea parte a locuitorilor f r
ocupa ie, precum femeile i copiii, i-a v zut ora ul înconjurat de o tripl centur de trupe, c ci
1° Aceste poduri erau întinse de pe unele turnuri de asalt, f cute din lemn i a ezate pe ni te ro i sau val uri mobile (n.t.).
266
g rzile care fuseser puse mai înainte n-au fost prev zute s ia parte la b t lie; mai departe ei au z rit du manii
cu s biile trase din teac , în dreptul bre ei din zidul de ap rare, în vreme ce mun ii din jurul ora ului sclipeau
tixi i de armele i de s ge ile arca ilor arabi, gata - i ia zborul; la aceast priveli te, to i au început s scoat
strig te, de parc ar fi vrut s dea glas ultimului mare bocet al ora ului cucerit, iar nenorocirea ce-i pândea nu le
mai st tea înainte, ci se i împlinise aievea. Pentru ca femeile s nu sl beasc r zboinicul avânt al lupt torilor
prin vaietele lor înduio toare, losephus a dat ordinul ca ele s fie închise în cas , sub aspra amenin are c vor fi
pedepsite dac nu se vor potoli. Apoi el s-a deplasat la postul s u din dreptul bre ei, ales de soart , f r s se mai
sinchiseasc deloc de celelalte p r i ale zidului c tre care se îndreptau romanii cu sc rile lor, a teptând cu mult
înfrigurare dezl n uirea ploii de s ge i.
27. Dintr-o dat goarnele tuturor legiunilor au început s trâmbi eze, o tirea a scos i ea un aprig strig t de
lupt i, la un semn anume, de pretutindeni au pornit s zboare s ge ile, punând în umbr lumina soarelui.
Oamenii lui losephus, potrivit sfaturilor primite de la el, i-au ocrotit urechile de strig tul de lupt i deopotriv
trupurile de s ge i i, de îndat ce podurile de asalt au fost aruncate, iudeii s-au n pustit asupra romanilor mai
înainte ca ace tia s p easc pe ele. în lupta corp la corp cu du manii care se str duiau s urce pe zid, ei au dat
numeroase dovezi ale t riei bra elor i ale curajului lor sufletesc i, într-o înc ierare pe via i pe moarte, se
sileau s nu r mân mai prejos de vr jma ii care, f r s fie la fel de expu i primejdiei, se b teau atât de
b rb te te. Nici nu se desprindeau de adversarul lor direct decât dac mureau ei în i i sau îi ucideau pe ace tia,
dar în vreme ce iudeii se istoveau într-o b t lie neîntrerupt , f r s poat avea parte de înlocuitori în prima linie,
la romani, dimpotriv , în locul lupt torilor epuiza i, veneau întruna trupe odihnite, iar cetele celor respin i de
iudei erau suplinite repede de for ele proaspete, urcând pe zid în sus. Romanii se îmb rb tau unii pe al ii prin
strig te, se strângeau om lâng om, ap ra i de scuturile lor îndreptate în sus, alc tuind coloane compacte, de
nedesp r it i astfel, din r sputeri, ca un singur trup, împingeau înapoi pe iudei, încât erau aproape gata s es-
caladeze zidul.
28. în aceast clip de grea cump n , losephus s-a l sat c l uzit de nevoie, c ci ea devine o minunat sf tuitoare
de câte ori dezn dejdea stimuleaz spiritul n scocitor: el a dat ordin s se toarne ulei încins asupra scuturilor
strânse ca o carapace. Ca i cum ar fi fost preg ti i
267
din vreme, mul i oameni de-ai s i au putut s fac rost repede de a a ceva în cantit i mari i din mai multe p r i
deodat l-au turnat peste romani, aruncând pân i oale încinse, cu ulei care clocotea. Acest prilej a provocat
romanilor cumplite arsuri i le-a destr mat ordinea de lupt ; cuprin i de dureri groaznice, ei se pr v leau
buim ci i de pe ziduri. C ci cu o mare u urin , uleiul încins se prelingea pe sub armurile lor, pe întregul trup,
din cre tet i pân -n t lpi, i le pârlea carnea ca o vâlv taie, fiindc , prin natura sa, uleiul se încinge repede i, din
pricina gr simii pe care o con ine, se r ce te foarte încet, închinga i în armurile i c tile lor, solda ii nu se
puteau descotorosi de p l laia uleiului, s reau în sus, se încovoiau de dureri i se pr v leau de pe podurile de
asalt. Cei care, gata de fug , se întorceau spre camarazii lor, erau împin i de ace tia iar i înainte, fiind lesne
doborâ i de iudeii care îi loveau din spate.
29. Dar tocmai cum iudeii nu- i pierduser judecata limpede, la fel de pu in sc zuse i combativitatea romanilor
în greul impas în care se aflau; de i vedeau cumplitele chinuri îndurate de cei ce fuseser op ri i de uleiul încins,
ei exercitau o presiune i mai mare asupra celor ce-1 turnau peste ei, fiecare învinuind pe cel din fa a lui c -1
împiedica s se încle teze din r sputeri. In schimb iudeii, pentru a stânjeni înainterea romanilor, au recurs la al
doilea vicle ug, adic au luat fân grecesc11 proasp t fiert spre a-1 împr tia pe scândurile podurilor de asalt, încât
solda ii du mani alunecau i î i pierdeau echilibrul. Nici cei ce se retr geau, nici cei ce înaintau nu erau în stare
s se in pe picioarele lor, ci c deau pe spate de pe sc rile de asediu i erau c lca i în picioare; mul i al ii erau
azvârli i de sus pe malul de p mânt, unde erau str pun i de s ge ile iudeilor. C ci, datorit faptului c romanii
c deau de-a valma, iudeii se vedeau sc pa i de lupta corp la corp i de mâinile lor devenite libere puteau s trag
cu arcurile. Când comandantul suprem a v zut c în cursul atacului o tenii lui au suferit pierderi grele, spre sear
le-a poruncit s se retrag . Un însemnat num r dintre ei au c zut în lupt i mult mai mul i au fost cei r ni i; la
rândul lor, asedia ii din Iotapata au pierdut ase oameni i vreo 300 de r ni i au fost transporta i în interiorul
cet ii. Aceast b t lie a avut loc în cea de a 20-a zi a lunii Daesius.12
30. Vespasianus a c utat s - i încurajeze o tenii ab tu i dup insuccesul repurtat de ei, când a v zut îns c nu
încuraj ri a teptau ei, ci prilejul potrivit pentru noi fapte viteje ti, a dat ordin ca meterezul de p mânt s fie
în l at i s se construiasc trei turnuri înalte de 50
^ Semin ele acestei plante (Trigonella foenum graecum I), fierte în ap , d deau un terci foarte lipicios i cleios (n.t.).
12 Data de 8 iulie 67 (e.n.) Schinduful supranumit „fânul grecesc" înflorea în iunie sau iulie, corespunzând lunii Daesius (ne.).
268
de picioare fiecare, c ptu ite de jur împrejur cu fier, ca s câ tige în stabilitate prin propria lor greutate i s nu
fie nimicite de fl c ri. El le-a instalat pe valul de p mânt i le-a înzestrat cu suli a i i arca i, prev zându-le i cu
catapulte u oare, ca i cu pr tia ii cei mai voinici; f r s fie v zu i de nimeni, datorit în l imii turnurilor,
precum i a parapetelor, ace tia puteau s -i nimereasc pe du manii de pe ziduri, pe care îi distingeau perfect.
Ultimii nu se puteau feri lesne de proiectilele venite de sus i nici s se apere de adversarul lor nev zut; când
asedia ii i-au dat seama c , datorit în l imii lor, obiectele zvârlite cu mâna de-abia dac ajungeau pân la
turnuri, care, din pricina înveli ului lor de fier nici nu luau foc, ei s-au retras pe lâng zidul de ap rare,
m rginindu-se s fac incursiuni împotriva celor ce se preg teau de atacul final. în felul acesta, locuitorii din
Iotapata opuneau rezisten , cu toate c , zi de zi, mul i dintre ei erau uci i, f r s pricinuiasc du manului
pierderi importante, mul umi i c -i ineau pe loc cu pre ul înfrunt rii unor mari primejdii.
31. în zilele acelea, Vespasianus 1-a trimis pe comandantul Legiunii a X-a, Traianus13, împreun cu 1000 de
c l re i i 2000 de pedestra i, împotriva unui ora învecinat cu Iotapata, care se numea Iapha14 i se r zvr tise: el
se l sase ademenit de rezisten a neobi nuit de lung a ap r torilor Iotapatei.Traianus s-a aflat în fa a unui ora
greu de cucerit care, pe lâng faptul c natura îi h r zise o pozi ie puternic , era înconjurat de un dublu zid de
ap rare. El a v zut locuitorii ie ind din ora , gata s -1 înfrunte i a pornit împotriva lor. Ace tia au opus o scurt
rezisten , apoi au rupt-o la fug . împreun cu trupele romane, Traianus i-a inut din scurt pe fugari pân la
primul zid, p trunzând în untru o dat cu ace tia. Dar când locuitorii din Iapha i-au c utat refugiul dup al
doilea zid, propriii lor concet eni le-au z vorât por ile în fa a lor, temându-se s nu p trund i romanii. Fire te
c Dumnezeu a fost cel care i-a l sat pe galileeni s cad prad romanilor f când ca tuturor lupt torilor destoinici
ai cet ii s le taie retragerea în i i compatrio ilor lor, spre a- i g si moartea prin sabia du manilor ahtia i de
omoruri. în vreme ce se înghesuiau de-a valma în fa a por ilor, strigând pe nume santinelele, ei au fost r pu i în
pofida rugilor pe care le rosteau st ruitor. Prima incint le-a fost închis de du mani, cea de a doua, de propriii
concet eni; strâns îngr m di i între cele dou ziduri, mul i au pierit str pun i de s biile camarazilor,
15
Tat l viitorului împ rat roman (n.t.).
" Ora situat la 15 km de Iotapata i la 3 km de Nazareth (n.e.).
269
mul i r zbi i de sabia lor, cei mai numero i fiind c s pi i de romani, întrucât n-au avut curajul s li se
împotriveasc . C ci pe lâng groaza pe care le-o inspirau romanii, faptul c în i i compatrio ii lor i-au tr dat, le-
au pr bu it încrederea în ei. în timp ce mureau, acopereau cu blesteme nu pe romani, ci pe cei de acela i neam —
pân ce to i, în num r de 12.000, au fost m cel ri i. Acum Traianus era convins c ora ul fusese golit de
r zboinici sau, dac mai r m seser întâmpl tor câ iva, aceia, dup p rerea lui, nu vor mai întreprinde nimic, de
fric . Dornic s lase cucerirea ora ului în seama comandantului, el a trimis soli la Vespasianus, cu rug mintea de
a-1 aduce pe fiul s u Titus, ca s des vâr easc el victoria. B nuind c acolo mai era de îndeplinit o treab grea,
i-a trimis feciorul cu o oaste de 500 de c l re i i o mie de pedestra i. în mar for at, Titus a ajuns în fa a
ora ului, desf urân-du- i trupele în linie de b taie. I-a încredin at lui Traianus aripa stâng , iar pe cea dreapt i-
a p strat-o pentru el: astfel i-a dus oastea la asediul ora ului. Când solda ii au proptit de zid sc rile de asalt în
toate p r ile, galileenii au opus o scurt rezisten , p r sind apoi meterezele; oamenii lui Titus au trecut repede
dincolo de ele i au pus st pânire pe ora . în interiorul ora ului, ei au avut totu i de dus o lupt crâncen
împotriva iudeilor care se regrupaser . B rba ii în stare s lupte s-au aruncat asupra romanilor pe str zile înguste,
pe când femeile aruncau de pe acoperi uri tot ce le venea la îndemân în capul du manului. Luptele cu arma în
mân au durat vreo ase ore, dar dup exterminarea r zboinicilor experimenta i, restul popula iei a fost
m cel rit , parte sub cerul liber, parte în interiorul caselor, tinerii laolalt cu b trânii. Din rândul b rba ilor n-a
mai r mas nimeni viu, în afara pruncilor care, al turi de femei, au fost du i în sclavie. Num rul celor mor i fie în
ora , fie în luptele anterioare s-a ridicat la cifra de 15.000, cel al prizonierilor fiind de 2230. Aceast nenorocire
s-a ab tut asupra galileenilor în a 25-a zi a lunii Daesius15.
32. Nici m car samaritenii n-au fost ocoli i de nenorociri; ei se strânseser pe muntele numit Garizim, care trecea
în ochii lor drept sfânt i acolo au r mas pe loc, dar adunarea i elurile lor aveau un caracter r zboinic.
Nefericitele p anii ale vecinilor nu izbutiser s -i cumin easc i, f r s cugete temeinic la succesele romanilor,
pe de o parte, i la propria lor sl biciune, pe de alt parte, au început s se fr mânte, a teptând cu înfrigurare
prilejul de a se r zvr ti. Vespasianus a decis s preîntâmpine tulbur rile lor i s le z d rniceasc
15
La 13 iulie 67 e.n. (n.e.).
270
str daniile; ce-i drept, întreaga Samarie era pres rat de garnizoane dar marea mul ime a celor strân i laolalt i
reuniunea lor ofereau motive de îngrijorare. De aceea, a trimis împotriva samaritenilor pe Cerealius,
comandantul Legiunii a V-a, cu 600 de c l re i i 3000 de pedestra i. Lui Cerealius i s-a p rut prea riscant s
urce pe munte i s intre în lupt cu un du man a a de numeros, ocupând o pozi ie dominant ; deci s-a m rginit
pân una alta s înconjoare cu trupele sale poalele muntelui i s in toat ziua du manul sub observa ie. Spre
nenorocul tuturor, samaritenii duceau lips de ap tocmai când bântuia o ar i cumplit , c ci era în toiul verii i
mul imea nu se aprovizionase cu cele necesare traiului. Astfel c în aceea i zi, unii au murit de sete i mul i al ii,
preferând s ajung sclavi decât S moar , au dezertat la romani. Când a aflat c cei ce persistau s r mân îm-
preun erau cu totul epuiza i de lipsuri, Cerealius s-a urcat pe munte i, cu oastea lui, i-a înconjurat pe du mani;
mai întâi le-a cerut s duc tratative: le-a f g duit c le cru via a i le garanteaz securitatea dac depun armele.
Dar întrucât samaritenii n-au cedat, el s-a n pustit asupra lor i i-a ucis pe to i, num rând 11600 de oameni.
întâmplarea a avut loc în cea de a 27-a zi a lunii Daesius16. Aceast n past s-a ab tut peste samariteni.
33. între timp îns , locuitorii din Iotapata, întrecând toate a tept rile, f ceau fa spaimelor asediului, dar în a 47-
a zi, valul de p mânt al romanilor a dep it în l imea zidului de ap rare. în aceea i zi, un dezertor i-a dezv uit lui
Vespasianus c ap r torii sunt pu ini la num r i foarte sl bi i i c , epuiza i de nesomn i de lupte neîntrerupte,
n-ar mai fi în stare s fac fa unui nou asalt; ei ar putea fi cuceri i i prin viclenie, dac cineva s-ar gândi s
recurg la a a ceva. C ci în timpul str jii ultime17, când solda ii cred c se pot întrema lini ti i dup truda din
timpul zilei i îndeob te cei osteni i cad în somnul adânc al dimine ii, iar santinelele dorm în picioare, atunci ar fi
indicat s dea atacul romanii, dup spusele sale. Vespasianus n-a acordat prea mare încredere dezertorului, c ci
el tia c iudeii erau credincio i unii altora i c se sinchiseau prea pu in de pedepsele corporale. Astfel de curând
un om oarecare din Iotapata, ce ajunsese prizonier, rezistase tuturor torturilor la care fusese supus i nici m car
amenin at cu focul s vorbeasc , n-a vrut s divulge du manului
16
Era 15 xlie 67 e.n. (n.e.).
17
Cea duc zorii zilei. Vechiul Testament men ioneaz doar trei str ji nocturne, fa de cele patru sie romanilor, la care se refer textul (n.e.).
271
situa ia din interiorul ora ului, atunci când l-au crucificat luând în derâdere chinurile mor ii. Dar credibilitatea
vorbelor a asigurat i verosimilitatea dezertorului, ceea ce 1-a f cut pe Vespasianus s cread c , poate, el rostea
adev rul; pe de alt parte eventuala lui viclenie nu putea s aduc pagube mari romanilor. A adar, a poruncit ca
prizonierul s fie pus sub paz strict , iar oastea s fac cuvenitele preg tiri pentru luarea cu asalt a ora ului.
34. La ora stabilit , romanii s-au apropiat de ora într-o lini te deplin . Primii s-au aruncat pe zid Titus i
tribunul militar Domitius Sabinus, precum i câ iva o teni din Legiunile a V-a i a X-a. Dup ce au ucis
santinelele, au p truns în ora ; pe urmele lor au p it tribunalul militar cu numele de Sextus Calvarius i
Placidus, împreun cu solda ii de sub comanda lor. Citadela fusese deja luat , du manul umbla deja prin mijlocul
ora ului, se luminase de ziu i asedia ii înc nu tiau c Iotapata era ocupat . Cei mai mul i z ceau doborâ i de
oboseal i privirile celor ce de-abia se de teptaser erau acoperite de o pâcl n p dindu-le tocmai atunci ora ul.
De-abia dup ce întreaga oaste r zbise înl untrul zidurilor, s-au trezit i locuitorii, dar numai pentru a- i da
seama de nenorocirea lor, ca i pentru a se convinge prin mortalele lovituri ale s biilor du mane c ora ul lor
fusese cucerit. Cu amintirea proasp t a caznelor îndurate de ei în decursul asediului, romanii n-au cunoscut ce-i
mila sau cru area, ci au gonit de-a valma poporul din cetate spre poalele muntelui, masacrându-1 în întregime.
Locul impropriu în care au nimerit i-a privat pân i pe cei în stare s lupte de posibilitatea de a se ap ra;
înghesui i în str zile înguste i lunecând pe povârni ul abrupt, ei au fost sco i din v lm agul luptei care se
rostogolea din cetate spre vale. Situa ia f r ie ire i-a împins pe mul i dintre cei mai c li i oameni ai lui Iosephus
s - i pun cap t zilelor cu mâinile lor. Dându- i seama c nu pot pricinui nici un r u romanilor, ca s nu fie
captura i de ace tia, s-au adunat în extremitatea de jos a ora ului, unde s-au sinucis.
35. Solda ii din corpul de gard care, de îndat ce s-a v dit c ora ul fusese ocupat, au reu it s fug imediat, s-
au urcat într-un turn din partea de miaz noapte a ora ului, unde au rezistat cât va vreme; dar, când s-au v zut
încercui i de mul imea du manilor, au c utat s duc cu ei tratative — oricum tardive — i, cu un calm deplin,
i-au întins ceafa s fie înjunghia i. Romanii s-ar fi putut l uda c încheierea asediului nu i-a costat nici o
pic tur de sânge dac unul dintre ei n-ar fi pierit la ocuparea ora ului: era centurionul Antonius, care a murit
printr-un vicle ug. Unul dintre iudeii refugia i într-o
272
pe ter — i mul i al ii se aflau acolo — 1-a implorat pe Antonius s -i întind mâna dreapt , drept semn de
chez ie c -i cru via a i pentru a-1 ajuta s ias la suprafa . F r s ia m suri de precau ie, centurionul i-a
întins mâna, dar acela i-a luat-o înainte, împlântându-i de jos lancia în vintre, astfel c romanul a murit pe loc.
36. în aceea i zi, romanii au ucis doar pe cei de care au dat cu ochii; în zilele urm toare, ei au scotocit
ascunzi urile subterane i i-au urm rit pe cei ascun i în coridoare i pe teri; nimeni n-a fost cru at, indiferent de
vârst , cu excep ia pruncilor i a femeilor. Au fost lua i 1200 de prizonieri, iar num rul total al celor c zu i la
cucerirea ora ului ca i în luptele premerg toare s-a ridicat la 40000. Vespasianus a ordonat ca ora ul s fie
distrus i toate fortifica iile incendiate. Astfel a c zut Iotapata în al 13-lea an al domniei lui Nero, la Luna nou a
lui Panemos1^.

18
La 20 iulie 67 e.n. (n.e.)

273
CAPITOLUL VIII
1. Apoi romanii s-au apucat s -1 caute pe Iosephus, pe de o parte deoarece erau porni i împotriva lui, pe de alt
parte deoarece comandantul lor suprem inea cu orice pre s pun mâna pe el, socotind capturarea lui ca un fapt
hot râtor pentru desf urarea ulterioar a r zboiului; în acest scop, ei au cercetat pretutindeni cadavrele i pe cei
descoperi i în ascunz tori. Dar în timpul cuceririi ora ului, cu oarecare sprijin dumnezeesc, Iosephus a reu it s
se strecoare prin mijlocul du manilor, afundându-se într-o cistern adânc , al turi de care era o pe ter spa ioas ,
t inuit privirii celor de sus. El a dat peste 40 de b rba i de vaz ascun i acolo, având cu ei provizii suficiente
pentru câteva zile. în timpul zilei r mânea în ascunz toare, întrucât du manii ocupaser toate împrejurimile, în
schimb noaptea ie ea afar , ca s g seasc drumul pe unde ar putea s fug , cercetând pozi ia str jilor romane.
Deoarece totul de jur împrejur era p zit cu str nicie, tocmai ca s nu fug , iar prezen a lui n-ar fi r mas neobser-
vat , el se cobora iar i în pe ter . Dou zile s-a ascuns Iosephus acolo, dar în a treia zi, a fost denun at de o
femeie care st tuse în pe ter , împreun cu el, fiind apoi capturat . Numaidecât Vespasianus a trimis doi tribuni,
pe Paulinus1 i Gallicanus, cu ordinul de a-i garanta siguran a i de a-i cere lui Iosephus s p r seasc de
bun voie pe tera.
2. De îndat ce au ajuns la fa a locului, amândoi i-au transmis ordinul i l-au asigurat c nu i se va întâmpla
nimic, f r a reu i îns s -1 înduplece. Ceea ce, nu f r temei, îl putea îngrijora, era pedeapsa mare, pe deplin
meritat de omul care pricinuise romanilor atâtea pagube i nu privea caracterul purt torilor de tratative,
blânde ea lor fiindu-i bine cunoscut . A adar Iosephus s-a temut c ei au venit s -1
1
M. Valerius Paulinus, men ionat de Tacitus (Istorii, III, 43), prietenul lui Vespasianus, care îl va numi guvernatorul Galiei Narbonensis în
anul 69 e.n. (n.e.).
274
scoat prin ademeniri în vederea execu iei lui; pân la urm , Vespasianus i-a trimis drept al treilea mesager al
s u pe tribunul Nicanor, pe care Iosephus îl cuno tea de mult, i-1 privea cu încredere. Cum a sosit acolo, el i-a
relatat c , prin firea lor, romanii au o comportare blând fa de cei pe care i-au luat prizonieri, ar tând apoi c ,
datorit vitejiei de care a dat dovad , Iosephus este mai mult admirat decât detestat de c tre comandan ii romani;
de altfel, generalul lor nu urm re te s se r zbune, c ci în orice caz, el este în m sur s fac asta chiar dac
dânsul s-ar împotrivi s ias din ascunz toare, ci s-a hot rât s -i cru e via a fiindc este un b rbat viteaz.
Tribunul a mai ad ugat c Vespasianus nu i-a trimis un prieten de n dejde, ca s -i întind o capcan i s
foloseasc cel mai frumos dintre sentimente — prietenia — drept pav z a celei mai josnice fapte: tr darea.
Oricum, el însu i n-ar fi acceptat vreodat misiunea de a- i în ela prietenul.
3. Deoarece Iosephus se ar ta ov itor chiar i fa de Nicanor, solda ii împin i de mânie s-au repezit s
n p deasc pe tera cu fum. I-a oprit la timp comandantul lor, întrucât inea nespus de mult ca omul s ajung
teaf r în mâinile sale. Pe când Nicanor st ruia în rug min ile sale i Iosephus auzea amenin rile cetei ostile lui,
el i-a reamintit de visele nocturne prin care Dumnezeu îi dezv luise nenorocirile de care sunt pândi i iudeii,
precum i viitoarea soart a împ ra ilor Romei. Iosephus se pricepea s t lm ceasc visele, era în stare s in-
terpreteze divinele semne lipsite anume de limpezime, cunoscând temeinic profe iile din C r ile Sfinte, de vreme
ce era preot el însu i i se tr gea din tagma preo easc . Tocmai în acel ceas în care el era cufundat în revela iile
divine i în minte i se perindau înfrico toarele imagini ale viselor avute de curând, Iosephus a rostit în sinea lui
urm toarea rug adresat lui Dumnezeu: „Deoarece Tu ai hot rât s nimice ti poporul iudeu, creat de Tine,
l sând întregul noroc s treac de partea romanilor i ai încredin at sufletului meu misiunea prezicerii viitorului,
eu întind de bun voie mâna romanilor i r mân în via . Te iau îns cheza c fac acest pas nu ca tr d tor, ci ca
slujitor al T u!"
4. Dup aceast rug , el a f cut demersul s se predea lui Nicanor. Când îns iudeii, afla i în aceea i
ascunz toare, au observat c Iosephus cedeaz la insisten ele romanilor, s-au strâns roat în preajma lui i i-au
spus cu glas tare: „ Din r runchi vor ofta, într-adev r, str mo e tile noastre legi i în jos î i va pleca ochii
Dumnezeu, cel ce a creat sufletele iudeilor, s dind în ele dispre ul fa de moarte. îndr ge ti atât de mult via a,
Iosephus, încât te învoie ti s vezi lumina soarelui ca sclav? Cât de repede ai dat uit rii ceea ce ai fost! Câ i
275
oameni ai îndemnat s se jertfeasc pentru libertate? Minciun curat a fost faima vitejiei tale, minciun goal s-
a dovedit chibzuin ta, dac crezi c se cade s n d jduie ti o salvare venit de la cei împotriva c rora ai luptat
cu atâta dârzenie. Este oare o dovad de b rb ie s prime ti din mâna lor gra ierea, în m sura în care ea pare
asigurat ? Iar dac norocul romanilor te-a cople it într-atât încât ai uitat cu des vâr ire de tine însu i, trebuie s
ne îngrijim noi în ine de renu-mele patriei noastre! î i punem la dispozi ie sabia i bra ul propriu: mori de
bun voie i atunci o faci ca general al iudeilor; mori f r voia ta, i atunci o faci ca tr d tor"! La rostirea acestor
vorbe, ei i-au scos din teac s biile împotriva lui i l-au amenin at c -1 vor str punge dac se va preda
romanilor.
5. Fiindc s-a temut de atacul lor i a socotit drept o tr dare a misiunii încredin ate de Dumnezeu moartea
provocat de învinuirile aduse, Iosephus, încol it de nevoie, a început s -i combat prin argumente filozofice. El
le-a zis urm toarele: „Dragii mei, de ce ine i atât de mult s ne ucidem între noi? De ce vre i s separa i
elementele unite prin cele mai prietene ti leg turi — trupul i sufletul? Zice-se c am devenit alt om. Dar aceasta
o tiu romanii cel mai bine. E frumos s mori în lupt , dar dup datinile r zboiului, adic r pus de mâna
înving torului. Dac fug cumva de sabia romanilor, atunci merit într-adev r s mor de propria mea sabie i de
propria mea mân . Dar dac acestora le vine ideea s cru e via a unui du man, oare nu se cade s aplic m aceast
idee i în favoarea noastr ? Ar fi o prostie s ne pricinuim ceea ce noi ne str duim, de fapt, s evit m în lupta cu
ei. «E frumos s mori pentru libertate» — o spun i eu — dar cu condi ia s lup i i s te r pun mâna celui care
vrea s i-o r peasc . Numai c acum ei nici nu pornesc împotriva noastr , nici nu vor s ne curme zilele. La
este cel ce nu se îndur s moar când n-are încotro, dar, în aceea i m sur , i cel ce- i dore te sfâr itul când nu e
neap rat nevoie. Ce anume ne re ine s urc m sus i s ne pred m romanilor? Nu cumva moartea? Ceea ce frica
noastr de du man ne face s a tept m din partea acestuia vre i oare s ne provoc m inevitabil noi în ine?
«Nicidecum, noi ne temem de sclavie» — va spune un altul. Ca i cum noi am fi acum, într-adev r , liberi! «Este
o dovad de m rinimie s te sinucizi», va sus ine un al doilea. Nu, dimpotriv , e fapta cea mai josnic , a a cum
mi se pare deosebit de la cârmaciul care, de bun voie, î i cufund corabia de teama furtunii, înc înainte de
izbucnirea ei. Ba mai mult: sinuciderea este cu des vâr ire str in naturii comune a tuturor f pturilor i o lips de
pietate fa de Dumnezeu, creatorul nostru. în rândul animalelor nu afli nici unul care s - i caute moartea cu
premeditare ori s i-o provoace singur.
276
C ci exist o strict lege a naturii pentru to i: dorin a de a tr i; tocmai de aceea, noi îi socotim du mani pe to i cei
ce caut f i s ne ia via a i îi pedepsim pe cei ce o fac pe ascuns. Crede i oare c Dumnezeu nu se va mânia
dac vede c darul S u este nesocotit? C ci de la El am primit via a noastr i tot lui trebuie s -i încredin m i
sfâr itul propriei existen e. Fiindc , de fapt, noi to i avem ni te trupuri muritoare, alc tuite dintr-o materie
trec toare, în schimb sufletul este nemuritor i s l luie te ca o parte a Dumnezeirii s dit în corpul nostru. Dac
cineva irose te un bun care i-a fost dat în p strare sau îl administreaz anapoda, atunci acela este considerat drept
un scelerat i un necredincios; dac îns cineva îndep rteaz din trupul s u un bun pe care i 1-a încredin at
Dumnezeu, î i închipuie cumva el c se va putea ascunde de ochii celui pe care 1-a jignit? A ijderi, se socote te
cât se poate de îndrept it pedepsirea sclavilor evada i chiar dac ei au fugit de ni te st pâni r i; atunci nou
cum de nu ne pare un p cat faptul c fugim de Dumnezeu, cel mai bun st pân al nostru? Oare n-a i aflat i voi c
cei ce p r sesc via a dup legea naturii i- i achit astfel datoria pe care o aveau fa de Dumnezeu, atunci când
D ruitorul vrea s ia înapoi ceea ce a oferit temporar — aceia se bucur de o glorie etern i de o îndelungat
d inuire a vetrei i a neamului lor? Curate r mân sufletele acestora i supuse i astfel ocup cele mai sfinte locuri
ale Cerului de unde, în decursul veacurilor, ei se pot întoarce iar i în ve mântul altor trupuri2. în schimb cei a
c ror uciga nebunie le-a îndreptat mâinile împotriva lor în ile î i v d sufletele ajungând în cel mai întunecos
cotlon al lumii subp mântene3, iar Dumnezeu, P rintele lor, revars asupra urma ilor acestora pedeapsa pentru
nelegiuirile str mo ilor. De aceea Dumnezeu ur te aceast crim , care este aspru sanc ionat i de legiuitorii cei
mai în elep i4: la noi este datina ca sinuciga ii s zac neîngropa i pân la asfin itul soarelui, cu toate c socotim
ca o datorie a noastr s ne înmormânt m pân i du manii uci i. Alte popoare dispun ca s se taie mâna dreapt
unor asemenea mor i5, întrucât s-a ar tat atât de du m noas cu propriu-i trup, convingerea lor fiind c
înstr inarea dintre corp i suflet trebuie s - i g seasc expresia i în raportul dintre mân i corp. De aceea, dragi
2
Metempsihoz era o caracteristic a doctrinei farizeilor, înf i at de Iosephus mai înainte (vezi Cartea a doua, cap. VIII, paragr. 4) (n.e.)
3
Hades, Infernul elin, împ r ia sumbr a mor ilor (n.e.).
4
în scrierile mozaice, potrivit cuno tin elor noastre de pân azi, nu întâlnim nic ieri o asemenea dispozi ie (n.t.). Platon a condamnat aspru
sinuciderea în descrierile sale (Legile, 9, 873) (n.e!).
5
Oratorul grec Eschine atest acest obicei la atenieni (împotriva lui Ctesiphon, 244) (n.e.).
277
prieteni, bine-ar fi ca gândirea noastr s se împace cu dreptatea i la omene tile noastre nenorociri s nu mai
ad ug m i lipsa de pietate fa de propriul Creator. A adar dac ni se ofer prilejul s sc p m cu via , s ne
folosim de el, c ci nu ne vom înjosi astfel în fa a celor care s-au putut convinge de vitejia noastr dovedit prin
atâtea fapte de arme. Dac tot ne-a teapt moartea, drept este ca ea s ne fie adus de mâna înving torilor. Eu nu
voi trece de partea o tirii du mane ca s m tr dez pe mine însumi, altfel a fi mai n tâng decât dezertorii care
fug de du mani doar ca s - i salveze via a, pe când asta ar însemna pentru mine o pieire sigur , propria mea
pieire. îmi doresc din toat inima s cad victim unei capcane întinse de romani; dac , în pofida promisiunilor
f cute, ei m vor executa, atunci voi muri împ cat, c ci perfidia dovedit prin minciunile lor m va consola mai
mult decât biruin a îns i"6!
6. Multe argumente asem n toare a adus Iosephus pentru a- i îndupleca tovar ii s renun e la sinuciderea
colectiv . Dar în disperarea lor adânc , ei au r mas cu des vâr ire surzi, c ci erau de mult vreme sorti i mor ii.
De aceea p reau atât de îndârji i împotriva lui i din toate p r ile l-au asaltat cu s biile trase, acuzându-1 de
la itate i, aparent, fiecare se ar ta gata s -1 str pung pe loc. Unuia i-a spus pe nume, la altul s-a uitat cu
privirea de general, a prins bra ul drept al celui de al treilea, pe cel de-al patrulea 1-a dezarmat prin rug min i;
r scolit de cele mai felurite sentimente, în împresurarea lui, Iosephus a ab tut de la ceafa lui toate s biile lor
întocmai ca o s lb ticiune încol it întorcându-se mereu împotriva celui care s-a apropiat prea mult de ea.
întrucât chiar i în extrema-i descump nire, ace tia mai stimau înc în el pe comandantul lor, bra ele li s-au
în epenit, s biile le-au alunecat din mâini i mul i dintre cei ce- i tr seser spada împotriva lui, i-au vârât-o în
teac de bun voie.
7. Chiar i în aceast situa ie grea, Iosephus n-a fost lipsit de spirit inventiv, ci i-a l sat salvarea în seama
protec iei lui Dumnezeu, riscându- i via a printr-un joc i a zis urm toarele: „ Deoarece am luat ferma hot râre
de a muri, ei bine, s tragem la sor i ordinea în care unul d lovitura de gra ie celuilalt: sortii vor decide cine va
pieri de mâna celui ce urmeaz la rând el însu i; astfel sorocul ne va veni la to i, f r ca vreunul s fie nevoit s
se sinucid . Ar fi nedrept ca, dup mortea tovar ilor s i, ultimul s se r zgândeasc , salvându- i via a".
6
O completare necesar : Deoarece a a romanii ar comite o fapt pentru care mânia lui Dumnezeu se va abate asupra lor (n.t.).
278
Prin aceast propunere el a rec p tat încrederea lor i, când i-a convins pe ceilal i, a participat el însu i la
tragerea la sor i. Cel ce-a ie it la sor i se expunea docil s biei urm torului, întrucât i generalul lor urma s moar
curând, mai dulce decât via a p rându-li-se moartea împreun cu Iosephus. Ultimul a r mas Iosephus împreun
cu un altul: s-ar zice c la mijloc a fost o pur întâmplare sau pronia divin 7. Spre a nu fi condamnat prin tragerea
la sor i i spre a nu- i mânji nici mâna cu sângele unui compatriot, în cazul când ar fi r mas ultimul
supravie uitor, el i-a convins tovar ul s r mân în via , dându- i cuvântul de onoare.
8. Dup ce Iosephus a sc pat teaf r din r zboiul dus atât cu romanii cât i cu prietenii s i, el a fost condus de
Nicanor la Vespasianus. To i romanii s-au strâns gr mad , ca s -1 priveasc în ochi i din mul imea care se
înbulzea în jurul generalului se în l a o zarv cu tonuri diferite: unii nu- i ascundeau bucuria c fusese prins, al ii
rosteau vorbe amenin toare la adresa lui i mul i î i croiau drum cu coatele, ca s -1 vad de-aproape. Cei afla i
departe cereau prin strig te pedepsirea du manului, cei afla i la mic distan îns erau mi ca i, amintindu- i de
faptele sale de arme i de-a dreptul speria i de rapida r sturnare a destinului. Dintre comandan i, nu era nici unul
care, chiar dac mai înainte fusese pornit împotriva lui, s nu se înduio eze la vederea lui. Mai presus de to i,
Titus se ar ta impresionat de t ria sufleteasc a lui Iosephus în fa a nenorocirilor, comp timin-du-1 totodat i
pentru tinere ea lui8. Când el î i rememora vitejia cu care luptase pân deun zi, iar acum înc puse pe mâna
vr jma ilor s i, gândurile lui zburau la atotputernicia sor ii, la surprinz toarea schimbare a norocului în r zboi,
precum i la deplina nestatornicie a treburilor omene ti. înc de-atunci el i-a determinat i pe majoritatea
celorlal i s împ rt easc acelea i sentimente i aceea i mil pentru Iosephus; mai presus de toate, insistentele
lui interven ii pe lâng tat l s u au fost hot râtoare pentru salvarea prizonierului. Fire te c Vespasianus a
poruncit ca el s fie pus sub o paz strict , anun ând c inten iona s -1 trimit neîntârziat lui Nero.
9. Când a aflat de hot rârea lui, Iosephus i-a transmis c -i cere o întrevedere între patru ochi, Vespasianus a
poruncit tuturor celor de fa s plece, cu excep ia fiului s u i a doi prieteni. Iosephus i-a spus atunci
urm toarele: „Tu crezi, o, Vespasianus, c în persoana lui
7
Mai degrab se poate presupune c a fost o în el ciune a lui Iosephus (vezi introducerea la traducerea mea din Antichit ile iudaice (n.t.).
8
Amândoi erau cam de aceea i vârst , Iosephus fiind n scut în 37, Titus în 41 e-n. (n.e.).
279
Iosephus n-ai pus mâna decât pe un simplu prizonier, dar eu vin la tine ca un vestitor al unor evenimente
importante. C ci dac n-a fi fost trimis la tine de Dumnezeu, a fi tiut ce anume prevede legea iudeilor i cum
se cuvine s moar un comandant suprem. Vrei s m expediezi lui Nero? De ce oare? Urma ii lui Nero se vor
mai men ine mult vreme pân când va începe domnia ta9? Nicidecum, ci tu, Vespasianus, vei deveni Caesar i
suveran absolut, tu, împreun cu acest fiu al t u! Pune-m acum în lan uri i mai sigure, i p streaz -m doar
pentru tine; c ci nu vei fi doar st pânul meu, o Caesar, ci vei domni asupra P mântului, M rii i a întregului
neam omenesc! Te rog îns s -mi înt re ti paza, ca s m po i pedepsi în cazul când te vei convinge c am tratat
cu u urin cuvântul lui Dumnezeu!" Se pare c , la început, Vespasianus n-a dat crezare vorbelor sale, luându-le
drept un vicle ug al lui Iosephus prin care încerca s - i salveze via a10; pu in câte pu in, el a fost ispitit s cread
c Dumnezeu însu i îi insufla aspira iile spre domnie i-i prevestea prin anumite semne11 c va ob ine sceptrul
imperial. Faptul c profe iile lui Iosephus s-au adeverit i în alte ocazii 1-a putut constata i Vespasianus: c ci
unul dintre prietenii care fusese de fa la convorbirea tainic nu i-a putut ascunde mirarea c Iosephus n-a
prevestit locuitorilor Iotapatei cucerirea ora ului lor, nici lui însu i c va fi luat prizonier; a adar toate nu erau
decât vorbe goale ale unui om zb tându-se s înl ture mânia furtunii gata s se abat asupra lui. La acestea,
Iosephus a r spuns c , de fapt, el i prezisese locuitorilor Iotapatei c vor c dea în mâinile du manilor dup 47
de zile i c el însu i va fi prins viu. Dup ce a verificat pe-ascuns, în rândurile prizonierilor de r zboi, afirma iile
sale i a aflat c ele erau adev rate, Vespasianus a început s dea tot mai mult crezare profe iilor privitoare la
propria lui persoan . F r s renun e îns la paznicii temni ei i la c tu ele puse lui Iosephus, el i-a d ruit totu i
ve minte scumpe i obiecte pre ioase, aplicându-i în continuare un tratament prietenos i plin de respect. în cea
mai mare m sur , lui Titus trebuia s -i mul umeasc Iosephus pentru str daniile sale în aceast privin .
9 Dup sinuciderea lui Nero (9 iunie 68 e.n.)> Galba, Otho i Vitellius au cucerit treptat tronul vacant, f r s se poat men ine pe el, pân
când Vespasianus, proclamat împ rat de legiunile din Orient, a întemeiat dinastia Flaviilor (69-96 e.n. n.e.).
10
Vezi Suetonius, Vespasianus, 5: „Et unus ex nobilibus captivis Iosephus, cum conjiceretur in vincula, constantissime asseveravit fore ut ab
eodem brevi solveretur, venim iam imperatore" (n.t.)- Iosephus a sus inut st ruitor c va fi curând eliberat din lan uri de Vespasianus, ca
împ rat (n.e.).
11
Vezi Tacitus, Istorii, II, 78 (n.t.)- Istoricul roman se refer la semne interpretate de Seleucus (astrolog) i de un preot sirian (n.e.).
280
CAPITOLUL IX
1. în a patra zi a lunii Panemos1, Vespasianus i-a adus oastea la Ptolemais i de acolo a pornit spre Caesarea de
pe rmul m rii, unul dintre cele mai mari ora e ale Iudeii, populat în majoritate de greci. Locuitorii au
întâmpinat oastea i pe generalul ei cu tot felul de aclama ii, ur ri de bine i dovezi de prietenie, atât din simpatia
lor fa de romani, cât mai ales din ura lor fa de învin ii acestora. Tocmai de aceea cereau cu glas tare aspra
pedepsire a lui Iosephus. Dar Vespasianus n-a dat curs cererii care venea din partea unei mul imi f r nici un
discern mânt, p strând t cerea. Dou din cele trei legiuni ale sale le-a l sat ca s ierneze la Caesarea, iar
Legiunea a XV-a a încartiruit-o la Scythopolis, ca s nu împov reze ora ul cu în-trega lui oaste. Situat la es i
în preajma m rii, Caesarea are parte în timpul iernii de un soare pl cut, pe cât de dogoritor este el în timpul verii.
2. între timp iudeii izgoni i de r scoal din ora ele lor i care reu iser s fug din localit ile distruse s-au adunat
într-o mul ime deloc lipsit de însemn tate, reconstituind cetatea Ioppe, recent devastat de Cestius, ca s aib un
punct de sprijin al lor. Deoarece nu se puteau hazarda spre interiorul rii, devenit nesigur din pricina du manilor,
ei au luat hot rârea s se îndrepte spre mare. Construindu- i un mare num r de cor bii piratere ti, au jefuit vasele
care cutreierau maritimul drum dintre Siria, Fenicia i Egipt, astfel încât naviga ia în apele acelea a fost cu
des vâr ire în bu it . Când a auzit de raitele întreprinse de ei, Vespasianus a trimis pedestra i i c l re i spre
Ioppe, care au p truns noaptea în ora , fiindc era l sat de izbeli te. Locuitorii observaser , fire te, din vreme
atacul îndreptat împotriva lor dar, alunga i de fric , au renun at s mai opun rezisten ro-
1
La 23 iulie 67 e.n. (n.e.).
281
manilor, c utându- i refugiul pe cor biile lor, unde au i înnoptat în afara razei de b taie a armelor.
3. Ioppe nu are un liman natural, c ci coasta care o m rgine te este povârnitâ i în întregime oabl ; numai la cele
dou capete ale sale se mai înconvoaie pu in spre interior; chiar i acestea sunt al c tuite din faleze abrupte i din
stânci care înainteaz spre mare: acolo i se arat i ast zi urmele c tu elor Andromedei2, fapt care dovede te
vechimea legendei sale. Vântul de miaz noapte asediaz frontal rmul i cl de te peste stâncile al turate talazuri
înalte încât oprirea în rad este mai primejdioas decât popasul în largul m rii. Aceasta era rada unde ancoraser
locuitorii din Ioppe în hul , când spre diminea s-a dezl n uit o furtun pe care cor bierii localnici o numesc
„Neagra Vântoaie de miaz noapte". Ea a sf râmat pe loc unele cor bii care s-au ciocnit între ele, pe altele le-a
zdrobit de stânci; multe altele, care în pofida brizan ilor c utau s r zbeasc în larg, c ci cei de pe puntea lor se
temeau de coasta stâncoas i de du manii care îi pândeau acolo, au fost înghi ite de enormele talazuri. Nu exista
nici un loc spre care s fug , nici o sc pare dac r mâneai pe loc; urgia furtunii îi alunga de pe mare, iar romanii
împiedicau întoarcerea lor în ora . Se auzeau puternice strig te când cor biile se izbeau una de alta i un vacarm
înfior tor se producea când ele se sf râmau. Din aceast mul ime, unii au murit înghi i i de valuri, alii au fost
prin i de sf r m turile cor biilor lor; câ iva îns i-au curmat singuri via a cu sabia, crezând c vor pieri astfel
mai u or a a decât prin înec. în schimb, cei mai mul i au fost arunca i de talazuri încolo i încoace, apoi zdrobi i
de pere ii de stânc , încât marea se înro ise de sânge iar rmul se acoperise de cadavre. Cel ce era adus la mal
înc în via c dea victim romanilor posta i acolo. Num rul cadavrelor aruncate de mare la rm s-a ridicat la
4200. Romanii au f cut una cu p mântul ora ul care a ajuns în st pânirea lor f r nici o lupt .
4. A adar, într-un scurt r stimp, ora ul Ioppe a fost cucerit pentru a doua oar de romani3. Pentru a-i împiedica
pe pira i s se cuib reasc iar i acolo, Vespasianus a înjghebat în citadel o tab r militar alc tuit din c l re i,
l sând i un num r mic de pedestra i; în vreme ce primii r mâneau pe loc, ca s p zeasc tab ra, c l re ii
- Silit de supu ii s i s - i sacrifice fiica unui monstru marin, regele etiopian Cepheus a înl n uit-o pe Andromeda de stâncile acelea, prin esa
fiind salvat de eroul argian Perseus, care a luat-o de so ie (n.e,)-
3
Vezi Cartea a doua, cap. XVIII, paragr. 10 (n.t.).
282
aveau misiunea s jefuiasc împrejurimile i s distrug satele i or elele din vecin tatea Ioppei. Conform
ordinului primit, solda ii au cutreierat inutul pe care l-au pr dat zilnic, preschimbându-1 pe de-a-n-tregul într-un
pustiu.
5. Când vestea despre soarta pe care a avut-o Iotapata a ajuns i la Ierusalim, mai întâi cei mai mul i n-au vrut s-o
cread i fiindc nenorocirea era prea mare, i fiindc nici unul dintre cei ce-o împr tiau nu fuseses martor
ocular. C ci nu a existat nici un sol care s aduc de la fa a locului tirea, ci numai zvonul cuceririi ora ului,
r spândindu-se de la sine cu fireasca închinare de a întuneca orice întâmplare. Pu in câte pu in, de la o localitate
la alta i-a croit drum adev rul care s-a ridicat mai presus de toate îndoielile; fire te c la cele care avuseser loc
aievea s-au ad ugat i întâmpl ri inventate. Astfel s-a spus c o dat cu cucerirea ora ului i-a pierdut via a i
Iosephus. Aceast veste a umplut Ierusalimul de o jale cople itoare. Pe când în fiecare cas i în sânul familiilor
erau bocite doar neamurile care î i aflaser sfâr itul la Iotapata, doliul purtat dup Iosephus a c p tat un caracter
public; unii plângeau fo tii oaspe i, al ii rudele apropiate, al ii prietenii, dar pe Iosephus îl deplângeau cu to ii,
a a c vreme de 30 de zile jelania n-a contenit. Drept acompaniatori pentru cântecele lor de jale, foarte mul i au
fost cei ce au tocmit flauti ti4.
6. Dar dup ce, o dat cu scurgerea vremii, adev rul a ie it la lumin i s-a aflat cum s-au petrecut lucrurile la
Iotapata, s-a dovedit c tirea despre dispari ia lui Iosephus era o n scocire. Când s-a tiut c el tr ie te, c se afl
în mâinile romanilor i c generalii acestora îi aplicau un tratament de care îndeob te nu se bucur nici un
prizonier de r zboi, atunci mânia împotriva celui r mas în via n-a fost deloc mai prejos decât simpatia cu care
l-au cinstit pe când îl credeau mort. Unii îl învinuiau de la itate, al ii de tr dare i întregul ora era plin de
indignare i de oc ri la adresa lui. Iudeii erau tot mai porni i împotriva loviturilor primite, iar e ecurile le sporea
i mai mult înver unarea. Nenorocirea care îndeamn îndeob te pe oamenii chibzui i s se gândeasc la siguran a
proprie, pentru a preveni repetarea unui necaz asem n tor, i-a îmboldit pe ei spre noi n paste; sfâr itul unei
încerc ri grele n-a însemnat altceva decât începutul alteia. Tot mai mult cre tea înver unarea iudeilor împotriva
romanilor, întrucât credeau c în felul acesta se r zbunau pe Iosephus. Asemenea tulbur ri puseser st pânire pe
locuitorii din Ierusalim.

4
Vezi Matei, IX, 23 (n.t.).
283
7. Vespasianus dorea s viziteze regatul lui Agrippa; a adar regele 1-a invitat la el pentru ca s -1 primeasc cu
tot fastul bogat al cur ii sale pe comandantul suprem împreun cu oastea lui i, totodat , pentru c spera s - i
consolideze cu ajutorul romanilor tronul s u primejduit. De aceea, generalul a pornit din Caesarea-pe-mare,
m r luind spre Caesarea denumit i Philippi5. Acolo a acordat trupelor sale, pentru refacere, un r gaz de 20 de
zile, el însu i luând parte la ospe e i aducând jertfe de mul umire lui Dumnezeu, pentru succesele ob inute. Când
îns a primit vestea c în Tiberias izbucnise o r scoal i c Tarichea d dea semne v dite de nesupunere — am-
bele f când parte din regatul lui Agrippa — Vespasianus a socotit c se ivise prilejul potrivit s porneasc într-o
nou expedi ie, mai întâi pentru c era hot rât s -i zdrobeasc pe iudei în toate localit ile unde ace tia se
r zvr teau, mai apoi, pentru c în felul acesta aducea mul umiri regelui pentru ospitalitatea acordat , silind cele
dou ora e s i se supun din nou. El 1-a trimis în acest scop pe fiul s u Titus la Caesarea-pe-mare, ca s ia
oastea sta ionat acolo i s-o conduc la Skythopolis, cel mai mare ora din Decapolis, învecinat cu Tiberias.
într-acolo s-a dus i el, spre a se întâlni cu fiul s u; de aici Vespasianus a m r luit cu trei legiuni i la vreo 30
de stadii dep rtare de Tiberias, i-a instalat tab ra într-un loc anume ales, spre a fi cât mai bine v zut de
r zvr ti i. Numele locului era Sennabris6. Apoi 1-a trimis pe decurionul Valerianus înso it de 50 de c l re i, cu o
solie de pace c tre locuitorii ora ului, ca s -i readuc la supu enie. C ci Vespasianus aflase prin zvonuri c
popula ia avea inten ii pa nice dar c ea era asuprit de o ceat ahtiat dup r zboi. Valerianus a înaintat c lare
pân în preajma zidului Tiberiadei, a coborât de pe cal i a cerut c l re ilor care îl înso eau s descalece la rândul
lor, ca s nu dea impresia c sunt pu i pe har . Dar mai înainte ca el s ia cuvântul, s-au n pustit asupra lui cei
mai îndârji i dintre rebeli, având arme asupra lor; în fruntea lor se afla un anume Iesus, fiul lui Tupha 7, c petenia
întregii liote de jefuitori, Valerianus avea convingerea c nu se cade s se angajeze în lupt f r ordinul dat de
generalul s u, chiar i în cazul când victoria sa ar fi sigur ; în afar de asta, i s-a p rut
5
Se pare c Neronias, nume pe care Agrippa 1-a dat ora ului, potrivit I Antichit ilor iudaice. XX, 9, 4, n-a prea fost folosit (n.t.).
întemeiat de Philippus i împodobit de Herodes cu un templu al lui Pan, ora ul fusese l rgit de Agrippa II, dar numele de Neronias n-a
d inuit, fiind preferat cel de Caesarea panias (n.e.).
6
Localitate situat la 8 km de Tiberias (n.e.).
7
în autobiografia lui Iosephus, el se nume te Sapphias sau Saphitas (n.e.).
284
primejdios s se lase târât într-o înc ierare cu adversari mul i, pu i pe fapte mari, pâlcul lui fiind mai mic i prea
sumar înarmat pentru atac. L-a descump nit deopotriv i nea teptata îndr zneal a iudeilor; a a c a aluat-o la
fug pe jos i al i 5 c l re i i-au abandonat la rândul lor caii. Ace tia au fost adu i în ora de c tre ciracii lui
Iesus cu strig te de bucurie, de parc ar fi capturat animalele într-o lupt deschis , nu printr-o viclenie.
8. Temându-se de urm rile acestei peripe ii, b trânii i oamenii cei mai de vaz ai ora ului s-au dus mai mult
alergând în tab ra romanilor. Dup ce l-au câ tigat pe rege de partea lor, au c zut în genunchi înaintea lui
Vespasianus, rugându-1 s nu-i trateze cu dispre i s nu îng duie ca un ora întreg s aib de p timit din pricina
unor sminti i, pu ini la num r. Se cuvine ca el s cru e popula ia care a fost mereu de bun -credin fa de
romani, iar pedeapsa s-o primeasc doar instigatorii la r scoal , numai iscoditoarea lor veghe de pân acuma
împiedicându-i s înceap mai demult tratativele de pace. Oricât de sup rat pe întregul ora era comandantul
suprem pentru r pirea cailor, el a dat satisfac ie rug min ilor lor, mai ales când a v zut c Agrippa p rea
îngrijorat de soarta cet enilor din Tiberias. Dup ce solii au ob inut astfel solemnul leg mântal iert rii locuito-
rilor, cei din liota lui Iesus, sim ind c r mânerea în Tiberias nu mai prezenta nici o siguran , au fugit la
Tarichea. în ziua urm toare, Vespasianus l-a trimis înainte pe Traianus cu câ iva c l re i spre un vârf de munte,
dominând ora ul, ca s se cerceteze dac i poporul, în întregimea lui, are gânduri de pace. Când a constatat c
acesta împ rt e te acelea i sentimente pa nice ca i solii care imploraser iertarea, el i-a adus armata mai
aproape. Locuitorii i-au deschis por ile ora ului, l-au întâmpinat cu aclama ii i l-au proclamat salvatorul i
binef c torul lor. întrucât armata era stâjenit de faptul c por ile erau prea înguste, fiind silit s se înghesuie,
Vespasianus a dat porunca s se d râme o parte a zidului de miaz zi i a l rgit astfel trecerea. Dar el a interzis
trupelor s se dedea la orice fel de jaf sau silnicie pentru a da satisfac ie regelui i tot datorit lui a cru at i
zidurile de ap rare, Agrippa punându-se cheza pentru deplina fidelitate a locuitorilor în viitor. Astfel
Vespasianus a readus sub st pânirea regelui ora ul care a avut foarte mult de suferit de pe urma r zvr tirii sale.
285
CAPITOLUL X
1. Apoi Vespasianus a plecat mai departe i între Tiberias i Tarichea i-a instalat tab ra pe care a înzestrat-o cu
înt rituri puternice, prev zând c aici peripe iile r zboiului vor dura mai mult. C ci tot uvoiul r zvr ti ilor se
scursese la Tarichea, întrucât ei se bizuiau pe fortifica iile ora ului, ca i pe lacul pe care localnicii îl numeau
Gennesar. Situat ca i Tiberias la poalele unui munte, ora ul fusese bine fortificat de Iosephus pretutindeni pân
la partea sc ldat de apele lacului, fire te, nu atât de mult ca Tiberias. C ci el construise zidul împrejmuitor al
ultimului ora la începutul rebeliunii împotriva romanilor, când îi st teau la dispozi ie, din plin, i fonduri
b ne ti, i atributele puterii; în schimb, Tarichea nu beneficiase decât de r m i ele zelului s u ambi ios. De
aceea, locuitorii aveau la îndemân , pe suprafa a lacului, b rci, gata preg tite, spre a se refugia în ele în
eventualitatea unei înfrângeri pe uscat. Ei erau înarma i i pentru o lupt naval , dac li se oferea cumva prilejul.
F r s se sperie nici de mul imea, nici de ordinea exemplar a du manilor, în vreme ce romanii erau ocupa i cu
înt rirea taberei lor, cei din ceata lui Iesus au f cut o incursiune i de la primul atac au împr tiat pe constructorii
înt riturilor, d râmând o mic parte a lucr rilor acestora, i s-au retras scuti i de pierderi de-abia când au v zut c
solda ii cu armament greu se preg teau s porneasc împotriva lor. Romanii i-aii! urm rit du manii i i-au silit
s se urce în b rcile lor. Ace tia s-au retras spre mijlocul lacului pân la distan a de la care mai puteau s trag în
inamic, i-au aruncat ancorele i, adunându- i b rcile laolalt , în strâns forma iune de lupt , se preg teau de o
b t lie naval cu adversarii lor de pe uscat. între timp Vespasianus, auzind c o mare mul ime de iudei se
adunase în câmpia din fa a ora ului, i-a trimisj propriul fiu împotriva lor, cu 600 de c l re i dintre cei mai buni,
pu i sub comanda lui.
286
2. Când i-au dat seama c num rul du manilor crescuse îngrozitor, Titus i-a vestit p rintele c are nevoie de o
sporire a efectivelor sale. El s-a convins c majoritatea c l re ilor era dispus s atace înainte de sosirea
înt ririlor, dar c ceilal i erau îngrijora i în sinea lor de superioritatea numeric a iudeilor i, ca atare, s-a ridicat
în a a fel ca s poat fi auzit bine de pretutindeni, rostind aceste vorbe: „Romani! Chiar de la începutul cuvânt rii
mele, mi se apre folositor s v reamintesc obâr ia voastr , ca s ti i cine sunte i voi i împotriva cui urmeaz s
lupt m. De for a bra ului nostru n-a sc pat pân acum nici un popor din lumea întreag , numai iudeii — trebuie
s-o spun asta spre cinstea lor — în pofida repetatelor înfrângeri nu s-au dat b tu i niciodat . Ar fi de-a dreptul
umilitor ca noi s d m semne de oboseal în mijlocul succeselor noastre, în vreme ce ei î i înfrunt nenorocirile
r mânând în picioare. M bucur c pe chipurile voastre se cite te limpede buna dispozi ie i râvna de a porni la
lupt , m tem, totu i, ca mul imea du manilor no tri s nu ne îngrijoreze cumva, în sinea lui, pe unul sau altul
dintre noi. Acela se cuvine s chibzuiasc iar i cine este el i pe cine are în fa a lui. Ace ti iudei sunt într-adev r
oameni foarte temerari care dispre uiesc v dit moartea, dar nu au nici ordinea militar , nici priceperea de a purta
r zboiul, încât ei pot fi numi i, mai degrab o gloat decât o oaste. Ce rost mai are s men ionez din nou
experien a r zboinic i disciplina noastr militar ? C ci totu i, numai noi exers m folosirea armelor i în timp
de pace întrucât nu mai avem nevoie în timp de r zboi s socotim mereu num rul du manilor comparându-1 cu
al nostru. Ce folos ne-ar mai aduce permanentele exerci ii militare dac ne-am putea m sura doar cu acela i
num r de adversari nici m car exersa i ca noi. ine i sema de faptul c , înzestra i cu întregul armament, lupta i
cu oameni slab înarma i, porni i c lare împotriva unor pedestra i i, supunându-v unor comandan i pricepu i,
înfrunta i o gloat prost condus . Aceste avantaje pot face s p re i mult mai numero i a a cum dezavantajele
deja pomenite mic oreaz considerabil num rul adversarilor. De fapt rezultatul luptei nu depinde de num rul
solda ilor, fie ei oricât de r zboinici, ci de vitejia lor, fie ei i mai pu ini numero i. Ultimii se Pot deplasa lesne în
b t lie, regrupându-se mai u or ca s se ajute reciproc, pe când trupele prea numeroase î i aduc sie i mai multe
pagube decât cele provocate de du manii în i i. Iudeii se las c l uzi i îndr zneal , temeritate i exasperare,
sim minte puternic încura-e de succese, dar a c ror vâlv taie se stinge la cel mai mic e ec; dar P e noi ne
caracterizeaz vitejia, disciplina i fermitatea, sentimente

287
ce- i dovedesc puterea când sunt ajutate de noroc, rezistând îns pân la cap t chiar i potrivniciilor sortii. Apoi
voi lupta i pentru eluri mai înalte decât cele ale iudeilor care iau asupra lor pacostea r zboiului de dragul
libert ii i a patriei lor; în schimb noi nu cuno tem nimic mai de pre decât gloria, precum i înl turarea p rerii
c , dup amintirea faptului c am supus întregul p mânt, am g sit în iudei ni te adversari de talia noastr . in s
v atrag aten ia c nu trebuie s ne temem de o înfrângere inevitabil , întrucât trupele care vin în ajutorul nostru
sunt numeroase i se afl în apropiere, dar i singuri putem s ob inem victoria i tare bine ne-ar prinde s facem
acest lucru înaintea sosirii înt ririlor trimise de tat l meu, pentru ca izbânda norocoas s devin i mai
str lucitoare, nefiind împ r it cu al ii. Socot c a sosit ora care va decide în privin a p rintelui meu, a mea i a
voastr : dac el este demn de victoriile sale anterioare, eu, de a fi fiul lui i voi, de a fi solda ii mei! Deoarece
pentru el izbânda este de-acum un fapt obi nuit, nici eu nu pot s apar în fa a lui ca un învins. Iar vou nu v-ar fi
ru ine de înfrângerea suferit atunci când generalul vostru se avânt înaintea tuturora în întâmpinarea primejdiei?
Tocmai asta voi face i eu, afla i de la mine, c ci voi înfrunta du manul cel dintâi! Nu r mâne i în urma mea i
fi i convin i c Dumnezeu este al turi de mine, sprijinindu-mi atacul, f r s v îndoi i c vom dobândi acumj un
succes mai mare decât aceast b t lie dat în afara ora ului!"
3. Discursul rostit de Titus a s dit un avânt divin în pieptul b rba ilor i când, înaintea atacului li s-au al turat
Traianus cu 400 de c l re i, ace tia au început s mârâie, ca i cum participarea ajutoarelor sosite le-ar fi
mic orat meritele victoriei. Vespasianus le-a trimis de-asemeni pe Antonius Silo cu 2.000 de arca i, c rora le-a
dat ordinul s ocupe în l imile din fa a ora ului, pentru ca din pozi iile lor s alunge pe cei afla i pe metereze. în
vreme ce, potrivit misiunii lor, romanii împiedicau du manul instalat pe ziduri s acorde un sprijin temeinic
semenilor lor, Titus a fost primul care i-a îndemnat calul s dea n val asupra adversarilor; dup el au pornit
val-vârtej i ceilal i cu puternice strig te de lupt , r sfirându-se apoi peste toat valea pe întregul front al
inamicului. Datorit acestui fapt, p reau mai numero i decât erau în realitate. De i însp imânta i de iure ul i de
ordinea lor riguraos , iudeii au rezistat cât va vreme atacului; dar în cele din urm , au fost str pun i de suli e,
r sturna i de n vala c l re ilor i strivi i în gr mezi de copitele cailor. Când pe întregul câmp de pult z ceau
mul i dintre cei uci i, iudeii s-au împr tiat, i fiecare a c utat s fug spre ora cât mai repede. Titus i-a r pus pe
288

l
unii, lovindu-i din spate, pe al ii în vreme ce str b tea gr mezile lor compacte, pe ceilal i, ajun i din urm , îi
str pungea cu suli a în fa , iar pe ultimii, c zu i în înv lm eal , se n pustea i-i c s pea de-a valma1. A c utat
s reteze tuturora goana spre zid i s -i goneasc spre vale; în cele din urm , iudeii au izbucnit s str pung
rândurile prin for a num rului lor i cu to ii s-au refugiat în ora .
4. Dar acolo, fugarii au întâmpinat o nou dificultate, adic sciziunea. C ci locuitorii, îngrijora i de soarta
averilor i a ora ului lor, au fost din capul locului împotriva r zboiului i st ruiau în aceast privin cu atât mai
mult acum, dup înfrângerea suferit ; numero i str ini ineau neap rat s -i sileasc pe localnici s reziste. în
apriga disput dintre cele dou tabere, au izbucnit atâtea r cnete i vuiete încât pu in a lipsit ca s recurg la arme
unii împotriva altora. Aflat în imediata apropiere a zidului de ap rare, Titus a auzit limpede zarva i a strigat:
„Iat momentul potrivit, osta ii mei! De ce mai ov im, oare, când Dumnezeu vrea ca iudeii s încap pe mâinile
noastre. Cuceri i victoria ce v este la îndemân . N-auzi i i voi gâlcevile lor? Cei care au sc pat de bra ele
noastre sunt profund dezbina i. Al nostru va fi ora ul dac ne vom gr bi! în afara promptitudinii, mai avem
nevoie de efort i de hot râre, c ci nici o izbând mare nu se ob ine f r cutezan a pândit de primejdii. Trebuie
s preîntâmpin m nu numai împ carea du manilor care lesne s-ar putea înf ptui sub presiunea nevoii, ci i
sosirea trupelor trimise în sprijinul nostru pentru ca noi, care am învins deja un puternic vr jma numeros, s
cucerim ora ul cu oaste pu in !
5. Dup rostirea acestor cuvinte, Titus s-a suit pe cal i, înaintea tuturora, s-a îndreptat spre lac, c l rind prin
ap , i a p truns cel dintâi în ora , urmat apoi de ai s i. îndr zne ul s u atac a stârnit panic printre iudeii afla i pe
metereze i nimeni n-a mai cutezat s lupte sau s le a in calea. Ei i-au p r sit posturile, iar ciracii lui Iesus au
fugit spre câmpie; ceilal i au alergat spre lac, nimerind drept în mâinile du manului i au fost masacra i. Unii au
fost uci i când încercau s se suie în b rci, al ii, pe când se str duiau s le ajung din urm pe cele pornite la
drum. Un gfoaznic m cel a avut loc în ora , unde str inii care nu izbutiser s fug au opus rezisten , localnicii
fiind uci i f r sa se împotriveasc ; ultimii s-au ab inut de la lupt , în speran a c vor fi cru a i pentru c nu
doriser r zboiul, dar au fost r pu i i ei. în cele
In suita de biografii ale celor 12 împ ra i, Suetonius precizeaz c la asediul „malei i Taricheei, Titus i-a pierdut propriul cal, fiind nevoit
s încalece pe altul r mas f r c l re (n.e.).
289

din urm , dup ce adev ra ii vinova i au fost lichida i, Titus s-a îndurat de localnici i a ordonat oprirea
m celului. Cei care apucaser s se salveze în b rcile lor de pe întinderea lacului de îndat ce i-au v zut ora ul
ocupat, s-au îndep rtat de du mani cât au putut de mult. j
6. Titus a trimis un c l re pân la tat l s u, ca s -i duc pl cuta veste a faptei r zboinice, îndeplinite de el.
Vespasianus a fost, fire te, foarte bucuros de vitejia fiului s u i de succesul acestuia, c ci lui n s-a p rut c
astfel, cea mai mare parte a r zboiului purtat de el sej încheiase cu bine. A venit el însu i la fa a locului i a
ordonat ca ora ul s fie înconjurat i ap rat cu str nicie, nu cumva s scapej cineva pe ascuns, urmând s fie
ucis oricine ar fi încercat s fug . în ziua urm toare s-a dus pe malul lacului, i a trasat sarcina construiri» unor
plute destinate urm ririi fugarilor; datorit faptului c avea mate-j rial lemnos i me teri pricepu i din bel ug,
treaba a fost repede dus lai îndeplinire.
7. Lacul Gennesar2 î i trage numele de la inutul care o m rgine te: el are o l ime de 40 de stadii, iar în
lungime, dep e te] cu înc o sut de stadii aceast distan 3; în pofida întinderii sale, apa'; lui este dulce i foarte
bun de b ut. Ea se dovede te mai limpedej decât apa deas a b l ilor i deopotriv curat fiindc malurile care o
înconjoar sunt pretutindeni fie pietroase, fie nisipoase. Scoas dini lac, apa p streaz o temperatur potrivit ,
mai pl cut decât unda unui| fluviu sau a unui izvor, r mânând îns mereu mai r coroas decât te-j ai putea
a tepta dup vastitatea sa. Apa lacului devine rece ca ghea a] când este scoas la aer, a a cum obi nuiesc s fac
localnicii înH deob te în nop ile de var . Speciile de pe ti care vie uiesc în undelei sale se deosebesc la gust i la
form de soiurile întâlnite în celelalte ape4, lacul fiind br zdat la mijloc de fluviul Iordan5, Presupusul s u izvor
se afl în Panium6; dar undele sale vin pe sub p mânt i pe-as-
- în Vechiul Testament, denumirea lui este Kinnereth, la evangheli ti Marea Galileei, lacul Gennezareth sau Tiberiada (n.t.).
3
Adic 7,4 km l ime i 25,9 km lungime. Potrivit m sur torilor moderne, lacul numit azi Kinneret are l imea maxim de 12 km i
lungimea maxim de 25 km. (n.e.).
4
Dup spusele lui Burckhardt, numai partea nordic a lacului este bogat în pe te. Aceasta se datoreaz faptului c în partea sudic pe tii
sunt afecta i de apele izvoarelor termale din Tiberias (n.t.).
3
Adic bra ul estic al Iordanului, singurul luat în considera ie de iudei întrucât se afla în inuturile lor (n.t.).
6
Teritoriu muntos din districtul Panias ( vezi Antichit i iudaice, XV, 10, 3)
290
cuns din a a-numitul lac Phiala7 acesta este situat pe drumul spre Trachonitis, nu prea mult spre dreapta, la 120
de stadii» dep rtare de Caesarea. Numele de Phiala (=Cea c ) este îndrept it de forma circular a marginilor
lacului; apa se men ine permanent la acela i nivel, f r s scad sub el dar i f r s -1 dep easc . Mult vreme
nu s-a tiut c adev ratul izvor al Iordanului se afla acolo pân când Tetrarhul din Trachonitis, Philippus, n-a
dovedit primul acest lucru. El a turnat în Phiala ni te drojdie, care a fost v zut ie ind iar i tocmai la Panium,
unde se b nuia mai înainte c ar fi obâr ia fluviului9. Frumuse ea cu care natura a înzestrat Panium a fost sporit
prin fastuoasele construc ii rege ti pe care Agrippa le-a în l at cu întreaga lui bog ie. Din grota de aici începe
vizibilul curs al Iordanului, care str bate mla tinile i b ltoacele lacului Semechonitis10, parcurge apoi alte 120
de stadii i în dreptul ora ului Iulius br zdeaz pe la mijloc lacul Gennesar, pentru ca dup un drum lung, f cut
printr-un pustiu întins, s se verse în Lacul de asfalt11.
8. De-a lungul Gennesarului se întinde regiunea cu acela i nume12, uimitoare prin natura i frumuse ea ei. Prin
fertilitatea lui, solul este prielnic oric rui soi de plant i de aceea, localnicii au s dit în el de toate. Clima
deosebit 13 favorizeaz cre terea unor vegetale diferite. Nucii care, în compara ie cu al i copaci, au nevoie de o
vreme îndeob te r coroas , cresc acolo în num r mare, al turi de palmieri,
7
Are sensul de „cea c " (elin ). Ipoteza potrivit c reia bra ul estic al Iordanului i-ar avea izvorul în Phiala este eronat dup cercet rile
recente, încât se poate presupune c Tetrarhul Philippus a f cut experien a lui cu drojdia într-un alt loc situat mult mai la nord (n.t.).
8
Adic 22 km. Distan a real dintre Phiala i Caesarea Philippi este de 10 km (n.e.).
9
Lacul care are forma i numele unui vas de b ut (castrona ), cu un diametru de 626 m., i o adâncime de 60 m, este situat la altitudinea de
1024 m. Apele sale st t toare i uleioase nu seam n deloc cu undele proaspete ale Iordanului. Iosephus n-a avut prilejul s vad acest lac de
munte. Principalul izvor al Iordanului r mâne Panium, celalalte trei fiind alimentate de z pezile muntelui Hermon (n.e.).
10
în Vechiul Testament (Cartea Iui Iosua, II, 5) acest lac ml tinos poart numele de Merom (azi Hule). Distan a pe care o str bate Iordanul
de la izvor i pân la varsarea lui în lacul Gennezareth este de 17 km, cu 5 km mai pu in decât a apreciat 'osephus (n.e.).
1
Azi Marea Moart (n.e.).
- Câmpia Gennesar este situat în partea nordic a lacului, între Capernaum si Magdala (n.e.).
_ 13 Acest climat tropical î i are explica ia în pozi ia joas a lacului a c rui oglind , *Jp Russeger, se afl Ia 625 de picioare, iar dup al ii la
700 de picioare sub nivelul Wam Mediterane (vezi Raumer, Palestina, p. 56) (n.t.).

291
foarte dornici de ar i ; în imediata lor apropiere se g sesc smochinii i m slinii care tânjesc dup o temperatur
mai echilibrat . S-ar zice! c aici natura se întrece pe sine, dându- i întreaga osteneal s adune la un loc toate
cele care nu se potrivesc, sau c anotimpurile duc o nobil disput i fiecare caut s ob in întâietatea în acela i
 inut. Solul nu numai c rode te poame pe care doar greu pot fi întrez rite al turi,, dar le ofer i un îndelungat
r gaz de coacere. Celor mai rege ti dintre ele — strugurii i smochinele — le îng duie zece luni în ir, f r în-
trerupere, iar celelalte fructe se coc rând pe rând, de-a lungul întregului an. în afar de blânde ea climei, la
fertilitatea acestei regiuni contribuie i iriga ia, înf ptuit printr-un izvor din care â ne te! mult ap , fiind
denumit de localnici Capharnaum14. Unii îl socotesc drept o arter a Nilului, deoarece în el dai de o specie de
„pe teJ corb"15 care se g se te i în lacul Alexandriei16. Regiunea se întinde de-a lungul malului acestui lac pe o
lungime de 30 de stadii i pe a l ime de 20 de stadii. Aceasta este zestrea natural a inutului.
9. Dup ce plutele au fost înjghebate, Vespasianus le-a umplut cu atâtea trupe câte a crezut el c avea nevoie
pentru a- i distruge adversarii refugia i pe lac, împingându-le apoi spre largul acestuia! Iudeii au fost a adar
împresura i pe lac astfel încât nu mai aveau currT s se întoarc pe malul ocupat pretutindeni de romani, nici nu
puteau s se lupte cu ei de la egal la egal. C ci b rcile iudeilor erau mici îl construite pentru incursiuni
piratere ti, mult prea slabe pentru a în-1 frunta plutele, fiecare având un echipaj prea mic ca s aib curajul s )
atace plutele pline de romani, pornite în urm rirea lor. Iudeii au da i totu i, târcoale plutelor, la oarecare
dep rtare ba s-au i apropiat dd ele, aruncând de la distan pietre asupra romanilor i îi a â au pentru lupta corp
la corp. Dar în ambele cazuri, î i aduceau mai multe pagube lor în ile: de pe urma pietrelor aruncate nu se
alegeau decât cu cioc niturile loviturilor neîntrerupte, fiindc intele lor erau ap rate de zale, pe când ei intrau în
raza de ac iune a tragerii romanilor. Dac ve-
14
A nu se confunda cu localitatea Capharnaum sau Capernaum, care la Iosephus se nume te Capharnome. Vezi tot Raumer, op. cil., p. 130
(n.t.). în vecin tatea
. Capernaumului se afl o zon bogat în izvoare, de aici i vechea denumire de Heptapegon (= apte izvoare ,în elin ) (n.e.).
15
Denumirea de „coracinus" (de culoarea corbului) este o traducere for at , numele tiin ific exact al pe telui fiind claris lacera. E o specie
lipsit de solzi, asem n toare somnului, probabil identic cu ar bescul „barbut"', consumarea lui fiind interzis iudeilor (n.e.).
16
Lacul Mareotis (n.e.).
292
neau îns prea aproape de plute, se ciocneau de ele, i înainte de a înf ptui ceva, se duceau la fund împreun cu
b rcile lor. Pe mul i dintre cei ce c utau s se strecoare neobserva i, romanii ce se apropiau i-au str puns cu
suli ele lor; pe unii i-au doborât cu sabia, dup ce apucaser s sar în b rcile lor; pe al ii i-au urm rit cu plutele,
i-au prins la mijloc i i-au luat prizonieri împreun cu b rcile lor. Când unii dintre cei c zu i din b rci î i scoteau
capul din ap , numaidecât erau lovi i de s ge i sau p li i de o plut ; dac al ii, în disperarea lor de a se salva,
c utau s se ca are pe o plut du man , acelora li se t iau mâinile sau capetele de c tre romani. De jur împrejur,
iudeii au fost r pu i cu duiumul în fel i chip pân când supravie uitorii, înpresurati în propriile b rci, în goana
lor au fost mâna i spre uscat. La încercarea lor de debarcare, mul i au fost str pun i de suli e înainte de a sosi la
mal. Mul i al ii au s rit pe uscat, unde au fost m cel ri i de romani, întregul lac se înf i a vederii înro it de
sânge i acoperit de cadavre, c ci nimeni nu sc pase cu via . în zilele urm toare, tot inutul a fost n p dit de o
duhoare cumplit , oferind ochilor o priveli te înfior toare; malurile erau pline de sf râm turile b rcilor i de
hoituri umflate; ar i a verii umplea aerul cu miasmele mor ilor intra i în putrefac ie, lucru care atr gea dup sine
nu numai plan etele iudeilor îndolia i, ci i scârba celor ce provocaser prezenta nenorocire. Astfel s-a încheiat
aceast b t lie naval 17: în ea i-au g sit moartea 6700 de oameni, aici fiind inclu i i cei ce c zuser în ora .
10. Dup lupt , Vespasianus s-a a ezat pe jil ul de judec tor la Tarichea i i-a separat pe localnici de str inii care,
dup p rerea lui, purtau vina dezl n uirii r zboiului; apoi s-a sf tuit cu comandan ii superiori dac se cuvine s
cru e via a acestora. R spunsul ofi erilor de frunte a fost c eliberarea prip i ilor ar fi în defavoarea romanilor,
întrucât, ca ni te oameni f r nici o patrie, nu se vor potoli dup slobozirea lor de acum, ci î i vor a â a la r zboi
gazdele care le vor acorda ospitalitate dup ce vor fi plecat de aici. Chiar i Vespasianus a recunoscut c str inii
nu- i merit via a pe care oricum o vor folosi în dauna eliberatorilor lor; ceea ce îl preocupa era doar modul în
care se va descotorosi de ei. în cazul execut rii lor pe loc, el se temea de faptul c localnicii vor pune iar i mâna
pe arme, c ci nu vor tolera ca la ei s fie m cel ri i atâ ia oameni care îi ceruser îndurare; pe de alt
17
Pentru a celebra aceast victorie (mai degrab lacustr decât naval ), o moned def aram înf i ându-i pe Vespasianus i Titus poart pe
ea inscrip ia „victoria navalis". Multe cor bii au figurat în cortegiul prilejuit de s rb torirea triumfului prin care Roma a s rb torit cucerirea
Ierusalimului (n.e.)
• 293
parte, nici el nu se îndura s - i încalce cuvântul dat i dup aceea s recurg la for împotriva lor. în cele din
urm , prietenii au triumfat asupra lui Vespasianus, pe care l-au convins c nu va putea fi vorba de un sacrilegiu
fa de iudei i c utilitatea trebuise s fie preferat datoriei, atunci când trebuie s te decizi între amândou .
Prizonierilor s i le-a promis amnistia, în cuvinte ambigue, dându-le îng duin a s plece, dar le-a cerut s aleag
numai drumul spre Tiberias. Ei au crezut ce le-a convenit lor i, plini de nevinov ie, i-au luat cu ei avu ia, f r
s ascund nimic, pornind pe drumul ce le fusese trasat. Dar romanii au ocupat marginile întregului drum spre
Tiberias, pentru ca nimeni s nu se abat de la el i astfel au fost du i în ora sub paz strict . Când i-a ajuns din
urm , Vespasianus i-a închis pe to i într-un stadion, poruncind ca b trânii i cei firavi la trup, în num r de 1.200,
s fie uci i. Din rândul tinerilor a ales pe cei mai voinici, în num r de 6.000, i i-a trimis lui Nero, la Isthmus18;
restul mul imii, 30.400 de oameni, i-a vândut ca sclavi, cu excep ia celor pe care i-a d ruit lui Agrippa. întrucât
prizonierii proveneau din regatul s u, el 1-a l sat pe Agrippa s fac cu ei ce pofte te, dar i regele i-a vândut la
rândul lui. Cei r ma i pe dinafar provenind din Trachonitis, Gaulanitis, Hippos i Gadaritis, erau îndeob te ni te
r zvr ti i, fugari precum i neispr vi i pe care nelegiuirile comise în timp de pace i-a împins s - i duc via a în
r zboi. Ei au fost captura i în a 8-a zi a lunii Gorpiaios19.
CARTEA A PATRA

18 Istmul de Corint, a c rui str pungere a început-o cu mult râvn Nero, dar n-a terminat-o. Restul lucr rilor au fost duse la cap t în 1893
(n.t.)
19 La 26 septembrie 67 e.n. (n.e.)-
294

CAPITOLUL I
1. De îndat ce Iotapata a fost cucerit de romani, galileenii care persistau în r zvr tirea lor au redevenit supu i
dup ce Tarichea fusese zdrobit ; astfel romanii au reintrat în st pânirea tuturor fort re elor i ora elor, excep ie
f când doar Giscala i garnizoana din muntele Itabyrion.1 De partea lor a trecut i Galama, ora situat pe cel lalt
mal al lacului, fa în fa cu Tarichea. El f cea parte din teritoriul atribuit lui Agrippa, la fel ca Sogane2 i
Seleucia3; amândou erau ora e din Gaulanitis: Sogane inea de a a-zis regiune Gaulanitis-de-sus, Gamala, de
Gaulanitis-de-jos. Dar Seleucia se afl în preajma lacului Semechonitis. Acesta are o l ime de 30 de stadii i o
lungime de 60 de stadii; luncile sale ml tinoase se întind pân în inutul uscat Daphne,4 o localitate foarte
pl cut care dispune de izvoare de unde î i are sursa a a-numitul Iordan cel Mic5, mai jos de Templul „Vi elului
de aur"6, v rsându- i apoi apele în albia semenului s u mai mare. înc de la începutul rebeliunii antiromane,
Agrippa atr sese de partea lui pe locuitorii din Sogane i Seleucia, dar Gamala a refuzat s se predea, c ci se
încredea în pozi ia ei natural mult mai greu accesibil decât la Iotapata. C ci pe panta unui munte seme se
profileaz o creast abrupt care întruchipeaz la mijloc o cocoa ; din partea cen-
1
Vezi Canea a doua, cap. XX, n. 6 (n.e.).
- Nu e una i aceea i cu localitatea omonim din Galileea (n.e.).
3
Fire te, nu Seleucia pe Tigru, aproape de Babilon, capitala Regatului Seleucid, celebr metropol elenistic , ci Seleucia situat la nord-est
de Bethsaida (azi Seluqije) (n.e.).
4
Probabil Daphna, aflat la 20 km. sud de lacul Hule (n.e.).
5
Iordanul Mic este în realitate cel mijlociu, afluentul cel mai bogat în ap al Iordanului, numit azi Nahr Leddân; vezi Antichit i iudaice,
V,3, 1 (n.t.).
6
Vi elul de aur f cut în dublu exemplar de Ieroboam i instalat unul la Dan, cel al doilea la Bethel, silindu-i pe israeli i s adopte acest cult
dup moartea lui
i destr marea regatului s u (vezi III Regi, 12, 29) (n.e,).
297
tral a proeminen ei coboar o pant care se întinde la fel de mult atât înainte cât i înapoi; astfel totul cap t
înf i area unei c mile, de unde provine i denumirea ora ului, lucru pe care nu-1 exprim prea limpede
locuitorii s i7. Din.dou p r i ca i din fa se casc pr p stii f r fund i doar înapoi se mic oreaz dificult ile
terenului, c ci acolo creasta are leg tur cu muntele. Dar locuitorii au îngreunat pân i accesul acestei pun i
înguste, s pând de-a curmezi ul ei un an transversal. Pe abruptul i u or scobitul perete al muntelui, casele sunt
construite strâns, una lâng alta, i atât de nelini titor suprapuse încât din dep rtare ora ul parc ar fi suspendat în
aer i, din pricina povârni ului, în fiecare clip stând gata s se pr v leasc în gol. El are fa a îndreptat spre
miaz zi i tot austral este i piscul foarte înalt care îi sluje te drept cet uie; partea din spate a r mas f r ziduri,
de acolo pornind o pr pastie foarte adânc . In interiorul incintei, spre cap tul ora ului, â ne te un izvor.
2. Când a fortificat Gamala, Iosephus 1-a înt rit i mai mult, înzestrând-o cu coridoare i an uri. Locuitorii
contau pe natura aparte a locului într-o m sur i mai mare decât cei din Iotapata, aveau în schimb mai pu ini
oameni de arme i, încrez tori în pozi ia lor, n-au recurs la înt riri suplimentare; oricum, faima fortifica iilor sale
a atras o mul ime de refugia i. Datorit acestor înt rituri, ora ul s-a împotrivit vreme de apte luni trupelor
trimise de Agrippa s -1 asedieza.
3. Vespasianus a plecat din Ammathus, acolo unde î i instalase tab ra în fa a por ilor Tiberiadei. Ammathus
poate fi tradus cel mai bine prin „Ape calde", c ci aici se g sesc izvoare termale, care au darul de a vindeca. El a
m r luit la Gamala. Datorit pozi iei sale, pe care am descris-o mai înainte, Vespasianus n-a putut s
încercuiasc întregul ora ; a pus totu i g rzi în punctele unde acest lucru a fost posibil, i a ocupat muntele
dominând localitatea. Acolo i-au construit legiunile, dup bunul lor obicei, o tab r înt rit ; apoi
Vespasianus a început s ridice valuri de p mânt pe spinarea muntelui, ca i în partea de r s rit, unde în cel
mai înalt punct al ora ului se în l a un turn, de care se ocupa Legiunea a XV-a. Legiunea a V-a lucra în zona
central a ora ului, iar Legiunea a X-a astupa an urile i adânciturile naturale. Când regele Agrippa s-a apropiat
de zidurile la Gamalei, c utând s trateze cu oamenii afla i deasupra lor o eventual capitulare, un pr tia 1-a
nimerit cu o piatr
7
Numele ora ului venea de la ebraicul ganial, nu de la elinul camelos (c mil ), grecii fiind cei ce puteau socoti drept neclar pronun ia
cuvântului (n.e.).
298
la cotul mâinii drepte. Numaidecât, înso iiorii regelui l-au înconjurat, ca s -1 ocroteasc , dar romanii au
continuat asediul cu i mai mult râvn , pe de o parte indigna i de felul cum fusese tratat regele, pe de alt parte,
temându-se de ceea ce îi a tepta pe ei; c ci ei socoteau c asemenea oameni, care arat atâta înver unare fa de
un concet ean i un sfetnic bun, nu se vor da înl turi de la nici o cruzime fa de ni te str ni i du mani.
4. Meterezele de p mânt au fost repede în l ate, deoarece la ele au lucrat multe mâini experimentate; apoi
ma inile de asediu au fost aduse în apropiere. între timp, Chares i Iosephus, cei mai influen i b rba i ai ora ului,
i-au adus solda ii înzestra i cu armament greu; dar ace tia erau destul de descuraja i, fiindc î i d deau seama c
nu vor putea rezista asediului prea mult timp, întrucât vor duce lips de ap i de celelalte provozii necesare
traiului zilnic. Totu i, ei au fost condu i pân la zidurile de ap rare, dup ce mai întâi li s-a redat încrederea i,
cât va vreme, solda ii au construit o stavil în calea du manului care aducea ma inile de asediu. Când îns
catapultele i balistele au început s trag asupra lor, ei s-au retras iar i în ora . Atunci romanii i-au pus la
treab berbecele i în trei locuri au f cut bre e în ziduri; apoi, în puternicul sunet al goarnelor, în z ng nitul
armelor i în strig te de r zboi, asediatorii au p truns în ora prin sp rturile zidurilor, ajungând s lupte corp la
corp cu ap r torii. Ace tia au izbutit s se împotriveasc o vreme primilor n v litori, oprind înaintea lor i i-au
respins viteje te. Presa i de mul imea du manilor i a atacurile lor venite din toate p r ile, ap r torii s-au retras
spre partea de sus a ora ului; acolo au f cut dintr-o dat stânga-mrejur i s-au n pustit asupra vr jma ilor porni i
în urm rirea lor, respingân-du-i în josul pantei abrupte, unde, stânjeni i de terenul îngust i denivelat, unii au fost
m cel ri i. întrucât nu erau în stare nici s reziste iure ului iudeilor veni i de sus, nici s - i croiasc o cale de re-
tragere prin mijlocul propriilor camarazi care înaintau, al i romani au s rit pe acoperi urile ora ului vr jma ,
putând fi atins cu u urin de la nivelul solului. Supraînc rcate de oameni, acoperi urile nu i-au mai putut îndura
povara, astfel încât casele s-au d râmat curând. A fost de-ajuns s se pr bu easc una singur pentru a d râma i
alte case aflate dedesuptul ei, iar acestea au târât în c dere pe cele situate mc i mai jos. Cu pre ul vie ii au pl tit
nenum ra i romani care, cuprin i de uluial , au s rit pe acoperi urile pr v lindu-se chiar sub Ochii lor. Mul i au
fost îngropa i de d râm turi, mul i i-au v zut schilodit o parte a trupurilor lor, dar cei mai mul i au pierit
sufoca i de
299

T
colbul care se ridica în jurul lor. Locuitorii din Gamala au întrez rit în asta ajutorul lui Dumnezeu i, f r s se
mai sinchiseasc de primejdiile înfruntate, au t b rât asupra du manilor, silindu-i s se ca ere pe acoperi uri i
tr geau în adversarii care se poticneau pe str zile în pant i c deau mereu, pân când îi ucideau. Ruinele le
puneau la îndemân pietroaie din bel ug iar armele i le procurau de la vr jma ii omorâ i. C ci ei smulgeau din
teaca lor s biile celor c zu i în lupt i le foloseau împotriva celor care nu apucaser s moar . De altfel mul i
romani se aruncau singuri de pe acoperi urule care amenin au i a a s se n ruiasc , punându- i astfel cap t
zilelor. Nici celor ce c utau s fug nu le-a fost deloc u or s scape: deoarece drumurile le erau str ine i din
pricina prafului des nu se recuno teau, se ciocneau între ei c zând unul peste altul.
5. Cel ce g sea cu mult truda o ie ire, p r sea ora ul. Numai Vespasianus a r mas al turi de trupele sale puse la
grea încercare, c ci o cumplit suferin îl cuprinsese v zând c de jur înprejur, ora ul se pr v lea peste solda ii
lui. F r s in seama de siguran a personal , a avansat pe nesim ite pân aproape de punctul cel mai înalt al
ora ului, unde se afla izolat, în mijlocul primejdiei, împrejmuit de prea pu ini înso itori. C ci fiul s u Titus nu era
atunci de fa , el fiind trimis în Siria la MucianusS. S întoarc spatele du manului i s-a p rut i primejdios, i un
fapt nedemn de el: s-a gândit la primejdiile pe care le-a înfruntat înc din tinere ea sa i la vitejia de care d duse
dovad pân atunci i, cuprins parc de o inspira ie divin , a f cut ca trupurile i toate armele solda ilor strân i în
jurul lui s se contopeasc într-un singur scut protector. Astfel s-a postat în calea r zboinicului puhoi care cobora
din vârful muntelui i, f r s se sperie nici de mul imea vr jma ilor, nici de grindina lor de s ge i, s-a împotrivit
pân când adversarii, sl bind iure ul atacului lor, au v zut în t ria lui sufleteasc ceva supranatural. De-abia dup
ce presiunea; inamicului a mai sl bit, el s-a retras pas cu pas, f r s -i arate spatele, pân când a ajuns în afara
zidului de ap rare. Mul i romani i-au pierdut via a în aceast b t lie, printre ace tia numerându-se i centurionul
Aebutius9, care, nu numai în lupta unde a c zut ci i mai înainte, sa ar tase pretutindeni un viteaz f r pereche,
pricinuind pierderi mari
(n.e.). 9
Militarul, diplomatul i scriitorul C. Licinius Mucianus era guvernatorul Siriei
9 S-a distins mai ales în asedierea ora ului Iotapata (vezi Cartea a treia, cap. VII paragr. 3) (n.e.).
300
iudeilor. Mai norocos a fost îns centurionul numit Gallus, care a fost izolat de ai s i împreun cu 10 solda i. în
v lm agul luptei, f r s fie observat de nimeni, s-a refugiat într-o cas ai c ror locatari discutau în timpul cinei
despre ce punea la cale poporul împotriva romanilor precum i a camarazilor s i (el, ca i înso itorii s i, fiind
sirieni). în timpul nop ii, s-a n pustit i a ucis pe to i oamenii din cas , reu ind s ajung împreun cu solda ii s i
în rândurile romanilor.
6. Oastea roman era foarte ab tut datorit nes buitei înfrângerii pe care o suferise, întrucât pân atunci nic ieri
nu se mai ab tuse o asemenea nenorocire asupra ei; dar ru inea cea mare provenea de la faptul c solda ii î i
l saser generalul singur în mijlocul primejdiilor. Vespasianus a c utat s le aduc mângâierea, f r s sufle nici
o vorb despre ceea ce se petrecuse cu propria lui persoan , spre a evita tot ce ar fi putut s par o mustrare. El
le-a spus c ob te tile necazuri se cuvin a fi suportate împreun b rb te te i trebuie s se aib în vedere c prin
însu i natura r zboiului, nici o victorie nu poate fi ob inut f r v rsare de sânge; uneori Norocul î i cere în
r zboi un tribut greu, alteori el trece iar i de partea ta; conteaz faptul c mii de iudei le-au c zut victime în
vreme ce ei în i i trebuiau s aduc acum o mic jertf pentru zeul r zboiului; pe cât de vulgar este s te
împ unezi prea mult cu succesele tale, pe atât de înjositor este s - i pierzi cu totul capul datorit loviturilor
soartei. „C ci nespus de repede survine schimbarea în ambele cazuri i soldatul cel mai bun este cel ce în situa ii
norocoase tie s r mân ponderat i s se arate destul de curajos ca s îndrepte loviturile primite prin lupte noi.
Ceea ce s-a întâmplat tocmai acum nu se explic nici prin la itatea voastr , nici prin vitejia deosebit a iudeilor,
ci mai degrab terenul dificil a fost în avantajul lor i în detrimentul nostru. în leg tur cu dificultatea terenului,
vi se poate fire te repro a c avântul vostru r zboinic a fost nestrunit. Atunci când du manii s-au retras în p r ile
superioare ale ora ului, voi ar fi trebuit s v opri i la timp i nicidecum s alerga i m întâmpinarea primejdiilor
ce v pândeau acolo sus; se cuvenea s Pune i mai întâi st pânire pe ora ul de jos i abia dup aceea s -i
ademeni i, pas cu pas, pe fugari s dea o lupt cu perspective frumoase i ordonat . Numai c , în n valnica
voastr goan spre glorie, a i pierdut din vedere indispensabila voastr siguran . Lupta necuge-teta i atacurile
nebune ti nu sunt tr s turile r zboiului dus de romani care î i datoieaz succesele experien ei i disciplinei, ci
sunt semne distinctive ale barbarilor i mai ales iudeii se vor l sa atra i de aseme-
301
nea erori. Prin urmare trebuie s reveni i la propria voastr vitejie s v rec p ta i curajul, nu s v c ina i la
nesfâr it înfrângerea nemeritat . G seasc - i fiecare mângâierea doar în propria lui mân : numai a a îi ve i
r zbuna pe cei c zu i în lupt , tr gând la r spundere pe cei care i-au ucis. în ceea ce m prive te, a a cum am
f cut i pân acum, în fiecare lupt m voi str dui s fiu primul care o porne te potriva du manului i ultimul
care p r se te câmpul de b t lie"!
7. Cu aceste cuvinte a reu it Vespasianus s - i îmb rb teze o tirea; în schimb locuitorii din Gamala i-au
rec p tat pentru cât va vreme încrederea prin victoria lor atât de nea teptat i de zdrobitoare. Dar când au
chibzuit mai târziu la faptul c pe de o parte, i-au n ruit astfel speran ele în tratative de pace i, pe de alt parte,
i-au dat seama c orice posibilitate de fug nu mai exista iar proviziile erau pe sfâr ite, atunci ei au devenit din
cale-afar de ab tu i i moralul lor a sc zut sim itor. Totu i, atât cât st tea în puterile lor, ei nu s-au dat înapoi de
la nici o m sur care avea în vedere salvarea lor: cei mai viteji st teau de paz în dreptul bre elor, ceilal i
ocupând p r ile nedeteriorate ale zidului de ap rare. Când îns romanii au înt rit meterezul de p mânt i au
încercat s dea un nou atac, mul i au fugit din ora fie prin râpele greu de str b tut i tocmai de aceea nep zite,
fie prin coridoarele subp mântene. Cei care au r mas, temându-se sa nu fie prin i, mureau de foame: c ci
alimentele au fost strânse din întregul ora într-un singur loc i p strate doar pentru cei ce erau în stare s lupte.
8. în vreme ce locuitorii din Gamala nu se l sau încovoia i de : suferin ele lor, Vespasianus a întreprins o
expedi ie paralel cu asediul, împotriva r zvr ti ilor care ocupaser muntele Itabyrion, aflat la jum tatea distan ei
dintre Câmpia mare i Skythopolis. Muntele are o în l ime de 30 de stadii10 i cu greu poate fi escaladat
dinspre miaz noapte; vârful este alc tuit dintr-un platou care are o întindere de 26 stadii,11 fiind în întregime
înconjurat cu un zid. Acest tur împrejmuitor, în pofida perimetrului s u mare, a fost în l at de Iosephus în 40 de
zile numai cu materiale aduse de jos, inclusiv ap ; c ci cei stabili i acolo nu aveau la îndemân decât ap de
ploaie. întrucât acolo se strânseser o mare mul ime de iudei, Vespasianus a
10
Adic 5480 m. Dar în l imea maxim a muntelui Tabor este de 588 m Probabil c Iosephus a scris 3 stadii. Dar vechii greci foloseau
pentru cifra 3 litera gamma, iar pentru 30 litera lambda, un gamma r sturant (n.e.).
11
M sur torile modeme atest doar 3000 picioare sau ceva mai pu in de 900 d( i2V( m. Urmele zidului Iui Iosephus de pe muntele Tabor au
d inuit pân în zilele nostre (n.e.).
302
tnmi! intreag
mpotriva lor pe Placidus, înso it de 600 de c l re i. Dar neputându-se irca pe munte cu trupele sale, el a c utat s
atrag jos mul imea, pe are a ademenit-o cu tentative i cu perspectiva unei în elegeri ,asnice. Iudeii au coborât
într-adev r, având la rândul lor tot inten ii iclene12. Placidus a adoptat anume fa de ei un ton deosebit de >lând,
c ci el se str duia s -i atrag cât mai mult în câmpie; iar ace tia u ajuns în vale, chipurile, pentru încheierea
în elegerii, în realitate ns , cu scopul de a-i surprinde pe cei de fa nepreg ti i de atac. /iclenia lui Placidus a ie it
biruitoare. Când iudeii au pornit s -1 tace, el s-a pref cut c fuge, pentru a-i atrage pe adversari cât mai dânc în
câmpie; la un moment dat, c l re ii au f cut cale-ntoars , go-îindu-i pe iudei înapoi; pe cei mai mul i dintre ei i-a
ucis, iar cetelor mase le-au a inut drumul i le-au t iat retragerea spre munte, rupele care p r siser Itabyrionul
au fugit înspre Ierusalim; în chimb localnicii s-au bazat pe asigur rile date de Placidus, c ci m seser f r ap
de b ut, predându-se acestuia cu muntele lor cu ot.
9. Dintre locuitorii Gamelei, cei mai cutez tori au fugit între imp din ora pe ascuns, iar cei mai ubrezi la trup au
suferit de bame. Cei ce erau în stare s lupte au f cut fa asediului pân în a î2-a zi a lunii Hyperberetaios13,
când trei solda i din Legiunea a KV-a s-au furi at la straja de diminea pân la turnul din fa a lor, pând în
t cere dedesuptul lui. Paznicii afla i deasupra n-au observat îici deplasarea — c ci era înc noapte — i nici
prezen a lor acolo. Str duindu-se s fac cât mai pu ine zgomote, solda ii au reu it s desprind din locul lor
cinci mari pietre de temelie, apoi au s rit repede ieoparte. Numaidecât turnul s-a pr bu it cu un trosnet
însp imânt tor i, o dat cu el, s-au pr v lit i paznicii pe povârni în jos. Cuprin i de spaim , au rupt-o la fug i
santinelele puse de straj la celelalte pos-uri. Romanii au ucis pe mul i dintre cei ce c utau s - i croiasc drum
3
rin mijlocul lor, printre ei num rându-se i Iosephus, pe care 1-a >tr puns o s geat pe când încerca s treac
printr-o sp rtur a zidu-ui- Cei afla i în interiorul ora ului, alarma i de trosnetul pr bu irii i, alergau bezmetici,
cuprin i de o cumplit panic , de parc a oaste du man ar fi p truns în mijlocul lor. Tot atunci a murit ?' Chares,
care z cea bolnav în pat, groaza stârnit gr bind mult tra-
Iudeii i.u mai puteau, oricum, s - i prelungeasc asediul f r s dispun de oarele care curgeau la poalele muntelui (n.e.). 13 La 9 noiembrie
67 (n.e.).
303
gicul deznod mânt al bolii sale. Totu i romanii, cu aminti proasp t a înfrângerii pe care o suferiser de curând,
n-au ata înainte de a 23-a zi a lunii men ionate anterior.
10. Reîntors între timp i indignat de înfrângerea suferit de mani în lipsa lui, Titus a luat cu el 200 de c l re i de
frunte i câ pedestra i, p trunzând în ora într-o lini te deplina. Când g rzile observat incursiunea lui, s-au
repezit s - i ia armele cu strig te pul nice; vestea atacului s-a r spândit repede i printre cei ce se g seai
interiorul zidurilor. Unii i-au în f cat copiii i femeile, ducându-i ei, i printre bocete i strig te au pornit în
goan spre vârful munte! al ii, care au ie it în întâmpinarea lui Titus, au fost m cel ri i rând rând. Cei care nu
erau în stare s suie grabnic spre pisc, erau mârij de neputin a lor în mâinile g rzilor romane. Pretutindeni r sun!
nenum rate gemete ale celor c s pi i i sângele care curgea în jos pantelor inunda întregul ora . împotriva
iudeilor c ra i pe vârî muntelui a pornit Vespasianus cu tot efecivul trupelor sale. Piscul; de jur împrejur stâncos
i greu de escaladat; în l imea lui nespus mare i oriunde nu z reai decât pr p stii adânci, înconjurate numai (
pripoare. De acolo iudeii provocau grele pierderi du manilor caret c rau spre vârf, lansând tot felul de
proiectile i aruncând de j pietre; la rândul lor, ei constituiau o int greu de atins, dato în l imii la care se aflau.
Dintr-o dat , parc trimis de puterile ceri spre pieirea iudeilor, s-a dezl n uit din senin o furtun care a f cut
s ge ile romanilor s zboare în direc ia lor, în vreme ce proprii s ge i deviau de la int . Vântul n prasnic s-a
înte it atât de mult îiw nu- i mai puteau propti piciorul pe proeminen e, nici nu mai z rt vr jma ul înaintând spre
ei. Ca atare, romanii au reu it s se ca ere pisc i cu o mare iu eal i-au înconjurat pe iudeii dintre care unii
ap rau iar al ii întindeau mâinile, spre a cere îndurarea. Dar amintii celor care c zuser jertf primului lor asalt n-
a putut decât s sp" asc i mai mult furia romanilor astfel c ea s-a ab tut asupra tutu f r nici o deosebire.
încol i i de pretutindeni, asedia ii i-au seama c nu mai au sc pare i, mai întâi copiii i so iile lor, api în i i, s-
au aruncat în pr pastia care tocmai în dreptul pisculu c sca h ul lui cel mai cumplit. Astfel c mânia cu care s-au
dezl?1 romanii s-a dovedit mai blând în compara ie cu sinuciga a furie vin ilor fa de ei în i i, c ci doar 4000
au fost m cel ri i de roi pe când num rul celor ce s-au aruncat singuri în pr pastie a trec
304
)00. N-a mai r mas nimeni în via în afar de dou femei. Ele erau cele surorii lui Philippus, fiul lui Iakimus14,
b rbat de seam , fostul ;neral al lui Agrippa. Salvarea lor a constat în faptul c în timpul ceririi ora ului, o
ascunz toare le-a ferit de mânioasele izbucniri ale manilor. Atunci n-au fost cru a i nici m car sugarii, mul i
dintre cei si i fiind în f ca i de solda i i de fiecare dat arunca i de pe îl imi în pr pastie 15. A a a fost cucerit
Gamala în cea de a 23-a zi unii Hyperberetaios; r zvr tirea ei a început îns în a 24-a zi a lunii )rpiaios16.
14
Vezi Cartea a doua, cap. XVII, paragr. 4; cap. XX, paragr. . ,.....,.
15
Solda ii romani i-au întrecut pe cuceritorii Troiei care l-au zvârlit pe micul
. 1 (n.t.).
I vjuiuaiii luiaaiii i-au umecui pe cuceuium nuiei uaie L-au ivami pe uiicui
r'anax, fiul lui Hector i al Andromac i, de pe zidurile cet ii lui Priam, asediat ' de zece ani (n.e.).
La 12 octombrie. Data cuceririi Gamalei (10 noiembrie) nu specific anul (imentului (67 e.n.). Ostilit ile au debutat probabil în toamna
anului precedent (66 ! fiindc în paragr. 2 Iosephus a precizat c asediul oastei lui Agrippa a durat apte Cele dou date par prea apropiate ca
s poat fi vorba de acela i an (n.e.).
305
CAPITOLUL II
1. Din cuprinsul Galileei, nesupus de romani r m seser do or elul Giscala1; dar locuitorii lui aveau inten ii
pa nice, c ci cei m mul i dintre ei erau agricultori ale c ror preocup ri r mâneau men legate de speran ele
recoltelor lor. Din p cate, acolo se aciuase o cea de tâlhari, nu mic la num r, aducând cu ei s mân a distrugerii,
ca molipsise i pe câ iva dintre cet eni. Cel care îi a â ase la revolt i strânsese laolalt era Ioannes, fiul unui
anume Levi?, b rbat viclez cu o fire în el toare, pururi gata s spere la fapte mari i oricând stare s le i
realizeze dac speran ele sale s-ar fi împlinit; era limpei pentru to i c el îndr gea r zboiul, ca prin el s pun
mâna pe puter Sub comanda lui s-a pus tab ra r zvr ti ilor din Giscala prin influen c rora cet enii pa nici, mai
degrab dispu i s trateze cu romanii ci pitularea lor, nu mai a teptau acum decât sosirea acestora, c certitudinea
c r zboiul nu putea fi ocolit. Vespasianus a trimis în potriva lor pe Titus, împreun cu 1.000 de c l re i; a
expedi; Legiunea a X-a spre Skythopolis; cu celelalte dou legiuni, el s-a î. tors la Caesarea, spre a le oferi
cuvenitul r gaz dup neîntreruptei eforturi pe care le-au depus mai înainte; dup convingerea lui, cu aj torul
ora ului bine înzestrat cu de toate, solda ii î i vor împrosp i for ele trupe ti i- i vor rec p ta curajul în vederea
viitoarelor înfrui ri r zboinice. C ci el întrez rea de pe-acum c sub ziduri Ierusalimului ei vor avea de
întâmpinat serioase încle t ri, c ci ora era str veche re edin regal care se bucura de cea mai înalt pre ui a
întregului popor, fiind locul în care s-au strâns to i cei care se paser teferi din luptele de pân atunci. O adânc
îngrijorare
1
Localitate veche din nordul Galileei, situat la 20 km de lacul Hule, azi Gu Halav (n.e.).
2
Vezi Cartea a doua, cap. XX, paragr. I (n.t.).
306
pricinuia for a defensiv a ora ului care se bizuia nu numai pe zestrea natural a terenului, ci i pe fortifica iile
sale; în afar de asta, trebuia s convin c prin t ria de caracter i curajul ap r torilor s i, ei ar fi fost greu de
îngenuncheat chiar i f r zidurile lor de ap rare atât de greu de str puns. De aceea î i antrena Vespasianus
o tenii dinainte, ca pe ni te atle i în ajunul marilor întreceri.
2. Când s-a apropiat c lare de Giscala, lui Titus i-ar fi venit u or s ia ora ul cu asalt, dar tia c la o cucerire
prin for , mul imea va fi m cel rit de solda i f r nici o re inere, iar el se s turase de masacre, a a c a renun at
la atac, milostivindu-se de faptul c cei mai mul i vor pieri de-a valma cu cei nevinova i, f r nici o deosebire.
A a c a preferat s atrag ora ul de partea lui prin tratative. întrucât majoritatea celor urca i pe metereze erau
oameni care îndeob te f ceau parte din clica intru ilor îndârji i, Titus le-a spus c se întreab cu uimire: pe cine
se bizuie ei, împotrivindu-se singuri armelor romane, acum când toate celelalte ora e au fost deja cucerite? Oare
nu v d cu ochii lor cum ora e mult mai puternice au fost zdrobite de la primul asalt, în vreme ce se bucur în
tihn de desf tarea propriilor averi cei care au avut încredere în îng duin a romanilor; i lor li se ofer acum
acest prilej f r ca îngâmfarea lor s fie tolerat prea mult vreme. Trecute cu vederea vor fi speran ele lor de
libertate, nu îns i perseveren a în situa ii f r ie ire. Dac vor l sa s se împr tie în vânt cuvintele prietene ti
i f g duin ele de îndurare, atunci ei vor sim i pe pielea lor nemiloasa cruzime a armelor i f r z bav vor afla
mai mult ca niciodat c pentru ma inile de asediu ale romanilor, zidurile lor constituie o prad u oar . în cazul
când î i pun n dejdea în fortifica iile lor, atunci ei vor dovedi prin asta c , dintre galileeni, ei sunt singurii
prizonieri care mai sufer de înfumurare.
3. Permisiunea de a r spunde acestor vorbe n-a primit-o nici unul dintre locuitorii ora ului, nimeni neavând voie
s se urce pe zidul de ap rare. Din capul locului, acesta era pe întreaga lui lungime împ r it în mod egal între
r zvr ti i, care au instalat santinele i la por i pentru ca nici m car o singur persoan s nu poat ie i în vederea
ducerii tratativelor sau s permit c l re ilor du mani s p trund în interior. Doar Ioannes însu i a luat cuvântul
spunând c este întru totul de acord cu propunerile i c -i va îndupleca ce cei ce li se opun sau îi va s'li s le
primeasc . Desigur c jtus trebuie s in seama de faptul c , potrivit legii iudaice, fiind cea de a aptea zi a
s pt mânii, azi e s rb toare; c ci într-o asemenea zi comite o nelegiuire cel ce pune mâna pe arme ca i cel care
duce tratative de pace. Romanii tiu doar
307
prea bine cu cât stricte e trebuie s se ab in de la orice munc iudei la fiecare a aptea zi; orice înc lcare a
acestei datini înseamn un p cat la fel de mare i pentru cel ce recurge la constrângeri ca i cel cj se las
constrâns. De fapt, aceast amânare nu aduce nici un prejudi* ciu lui Titus. C ci ce se poate pune la cale într-o
singur noapte dec» o tentativ de fug , care poate fi îns lesne z d rnicit prin g rziB în irate de jur împrejurul
ora ului; dimpotriv , pentru iudei va fi ui mare câ tig dac nu vor fi sili i s - i încalce regulile str mo e ti. Se 1
cuvine ca tocmai cel ce vine cu o nea teptat ofert de pace s îngii duie celor salva i pe aceast cale s - i
respecte normele. Prii asemenea argumente 1-a p c lit el pe Titus, c nu-i p sa lui atât de cinstirea Sabatului, cât
de propria lui siguran . Ioannes se temea sj nu fie capturat o dat cu cucerirea Giscalei i n dejdea de a- i salvj
via a i-a pus-o în noapte i în fuga sa. Dar se pare c interven ia lui Dumnezeu, care dorea s cru e via a lui
Ioannes pentru distrugere! Ierusalimului, a f cut ca Titus nu numai s se lase convins de pretexl tul invocat
pentru amânarea tratativelor, ci s i mute tab ra într-ul loc ceva mai îndep rtat de ora , la Cydassa.3 Este vorba
de un tân gu or înt rit situat în interiorul teritoriului ce apar inea Tyrului, ai c ror locuitori îi detest pe galileeni
i sunt mereu în r zboi cu ei, mul imea locuitorilor i fortifica iile fiind mijloacele cu care lupt a împotriva
acestui neam.
4. Noaptea când n-a mai v zut nici o straj roman în juni ora ului, Ioannes s-a slujit de prilejul favorabil i a
luat cu el ni numai pe sus in torii lui bine înarma i, ci i o sumedenie de oameil neînstare s lupte, împreun cu
familiile lor, fugind spre Ierusalinl Pân la distan a de 20 de stadii a putut duce cu el omeneasca droaM de femei
i copii, îmboldi i de teama prizonieratului i de grija del sc pa cu via ; dar când el a m r luit mai departe,
ace tia au rama în urm i cumplite au fost strig tele disperate ale celor ce se vedea] acum l sa i de izbeli te. Cu
cât r mâneau mai în urma semenilor loj cu atât mai aproape de du mani se credeau ace tia; z bavnicii | coteau c
zbirii lor erau foarte aproape de ei, i au fost cuprin i panic ; la fiecare zgomot provocat de propriii lor oameni în
goana 1 nestrunit , ei se întorceau, ca i cum i-ar fi ajuns vr jma ii de c c utau s scape. Mul i r t ceau prin
locuri f r c i b t torite i, drumul mare, mul i al ii erau c lca i^n picioare de cei ce se îmbulzeai
3
Probabil Cadasa, situat la 36 km de Tyr (vezi Cartea a doua, cap. XVIII, paij gr. 1) (n.e.).
s o ia înainte. Jalnic era soarta nenorocit a femeilor i copiilor, dintre care unele persoane cutezau s - i strige
so ii sau rudele, jmplorându-i printre hohote de plâns s -i a tepte. Dar mai tari erau ordinele lui Ioannes care
cerea fiec ruia s se salveze i s fug acolo unde se va putea r zbuna pe romani pentru cei l sa i în urma lor,
dac ice tia vor fi lua i prizonieri: astfel s-a fragmentat ceata fugarilor: fiecare a fugit atât de repede, cât l-au
inut puterile i iu eala picioarelor.
5. In ziua urm toare, Titus s-a ivit în fa a zidurilor ora ului pentru încheierea tratatului de pace. Poporul i-a
deschis larg por ile, întâmpinându-1 cu femeile i copiii, i 1-a proclamat Salvator, cel care a eliberat Giscala de
asupritorii ei. L-au pus la curent cu fuga lui oannes, i-au cerut s -i cru e i s p trund în ora spre a-i înfunda pe
r scula ii care mai r m seser în ora . Titus a trecut rug min ile poporului în planul al doilea, trimi ând de îndat
un pâlc de c l re i în urm rirea lui Ioannes. Solda ii n-au reu it s -1 mai ajung din urm pe el, care intrase deja
în Ierusalim; dar printre sus in torii care fugiser mpreun cu el, ace tia au omorât vreo 6000, i au încercuit
vreo 3000 de femei i copii, aducându-i înapoi. Titus era mâhnit c nu putuse i-l pedepseasc pe Ioannes pentru
tr darea lui, dar num rul mare al prizonierilor i al celor uci i a adus deplin împ care necazului s u. în uralele
popula iei, el a intrat în ora , apoi a ordonat solda ilor s i s d râme o mic parte a zidului, a a cum se
obi nuie te dup o cucerire; >e r scula ii din ora i-a strunit mai mult prin amenin ri decât prin 'edepse; c ci în
timpul trierii celor care meritau cu-adev rat pedeapsa, se putea întâmpla ca mul i, mâna i pare-se fie de ura lor,
fie de onflicte personale, s -i denun e i pe nevinova i. El socotea c era ai bine ca asupra celui în culp s
planeze în permanen teama cât ca împreun cu acesta s fie condamnat i un inocent. C ci este putin ca,
st pânit de fric , vinova ii s se cumin easc i pentru £rtarea f r delegilor comise în trecut s - i arate un respect
recunosc -Or> pe când în cazul pedepsei cu moartea pe care a îndurat-o un 'evinovat, nimic nu se mai poate
îndrepta. Totu i, pentru a înt ri guran a ora ului, Titus a l sat o garnizoan care s -i in în frâu pe ei câ iva
r zvr ti i i dea mai mult curaj cet enilor pa nici i dup ' ecarea lui. Astfel a fost supus Galileea întreag
dup ce romanii au ^sat destul sudoare, f când un bun exerci iu, folositor la asedierea Nsalimului.
308
309
CAPITOLUL III
pe str zi i în jurul fiec rui fugar s-a adunat o uria mul ime de oj meni care se interesau de tristele evenimente
petrecute în inuturi! din afar . Cu toate c r suflau cu n duf i gâfâiau, tr dând mizeria p care o înduraser , ei se
f leau în mijlocul propriilor nenorociri c n-1 fugit de romani, ci au venit aici pentru a-i înfrunta dintr-un loc ni
sigur.1 Doar ni te b rba i sminti i i f r c p tâi i-ar fi riscat inutil! necugetat vie ile pentru Giscala i alte
asemenea or ele lipsite I vlag atunci când mult mai nimerit era s - i p streze armele i for a cu chibzuin în
folosul capitalei decât s i le iroseasc la întâmpla! Ei au trebuit s pomeneasc în treac t i de cucerirea
Giscalei, I unde mul i au presupus c , ceea ce dup spusele lor poleite reprezenj o retragere, fusese o fug în
toat regula. Dar când s-au aflat i tiri despre cei ce fuseser lua i prizonieri, o tulburare f r margini cuprins
poporul, care a dedus c aceste evenimente prevesteau propi
itorul i s nu deplâng soarta ora ului, de parc ar fi fost deja nimicit. }e-o atare înv lm eal era cuprins
popula ia ora ului, dar adânca lezbinare a poporului de la sate s-a r spândit mai înainte ca la erusalim s înceap
r zmeri a. între timp, Titus se i întorsese de la jiscala la Caesarea, iar Vespasianus m r luise pân la Iamnia i
\zotos, pe care le-a cucerit i, dup ce le-a înt rit cu garnizoane, a evenit împreun cu o mul ime de prizonieri
dobândi i printr-o h elegere pa nic . în fiecare ora aveau loc înc ier ri i r zboaie :ivile; cu cât sc dea presiunea
romanilor asupra cet ilor, cu atât se nte eau i conflictele armate dintre ele: cele ce tindeau spre r zboi 1. La
intrarea lui Ioannes în Ierusalim întregul popor s-a rev rsau într-o mare dihonie cu cele ce n zuiau spre pace.
Certurile au
zbucnit mai întâi în sânul familiei, între oameni care mereu se h eleseser de minune; apoi prietenii cei mai
apropia i au pornit unii mpotriva altora, fiecare trecând de partea celui care îi împ rt ea >piniile politice; în cele
din urm , to i s-au împ r it în dou mari abere potrivnice. Discordia se instaurase pretutindeni, iar grupul
zvr ti ilor i al celor dornici s mânuiasc armele, având de partea or for a tinere ii i îndr zneala, s-a impus în
dauna oamenilor vârstni-i i cump ta i. Pentru început, fiecare s-a apucat s jefuiasc de unul ingur pe cei din
propria localitate: apoi s-a trecut la înjghebarea unor ^ande armate, în vederea jefuirii întregului inut. Acestea se
purtau cu ;tâta cruzime i samavolnicie încât cei ce le deveneau victime nu mai Iu eau s fac o deosebire între
romani i concet enii lor, p rându-li-p mult mai u or de îndurat jugul ocupa iei romane.
3. Fie din teama de a nu fi v t mate, fie din ura lor fa de
lui capturare. Dar Ioannes nu s-a jenat de soarta înso itorilor s i Moporul iudeu, garnizoanele din ora e nu
acordau celor p gubi i nici
s cad prizonieri, ci s-a dus la fiecare cet ean în parte, ca s -1 a la r zboi, trezindu-i felurite speran e: pe
romani i-a înf i at dn slabi i, în schimb, a ridicat în sl vi for ele proprii. A f cut glume socoteala locuitorilor
naivi care nu aveau habar de r zboi: nici m d dac i-ar pune aripi, n-ar fi în stare s zboare peste ziduri
Ierusalimului romanii dup ce au avut atâtea de furc cu târgu oad din Galileea, nevoi i s - i foloseasc din plin
ma inile lor de asediu
m ajutor sau cel mult unul neînsemnat. în cele din urm , ghiftui i de gurile lor din întreaga ar , c peteniile
bandelor diferite, r spândite iretutindeni, s-au strâns laolalt ; astfel au înjghebat o oaste de puf c tori,
strecurându-se în Ierusalim, spre pierzania lui. Ora ul era "" ' de o conducere unitar i, dup obiceiul
str mo esc, acorda azil
ui compatriot, f r nici o m sur de precau ie; pe atunci oricine " vea
1
Convingerea c Ora ul sfânt i mai ales Templul sunt inexpugnabile se baz; {aptul c regele asirian Sennacherib asediase f r succes
Ierusalimul în 701 î. e. n. (r
310
2 Prin astfel de vorbe, el a am git cea mai mare parte a tinerii!.;" conv^erea c ">£ cei ce p trundeau de-a valma în
Ierusalim
^ ieau cu bune inten ii de alia i; ori tocmai aceast împrejurare a fost
chibzui i si vârstnici nu g seai nici unul care s nu întrez reasc £.^ ^dependent de r scoala propriu-zis , a dus
mai târziu la ' ' q^u irea ora ului. C ci proviziile care
ar fi trebuit s asigure din
r ?ug hrana trupelor care luptau au fost prematur irosite de turma lor rJ"aP i pentru serviciul militar i de trântori.
în afara r zboiului, au dus cu ei povara dezbin rii si a foametei.

311
4. De la ar au venit în ora i al i tâlhari i, în cârd ie cu cei se aflau în interior, înc i mai r i decât ei, nu s-au
mai dat în l turi la o groz vie. Departe de a- i restrânge nem surata îndr zneal nu la ho ie i jaf, ei au trecut i
la crime comise îns nu noaptea, pe cuns, nici în rândurile unor oameni m run i, ci de fa , în plin zi
g modest , ca s -i aib drept complici la tic lo iilor lor. C ci indivizii f r nici un merit ajun i în cele mai înalte
func ii erau binen eles lievoi i s r mân la cheremul celor care îi însc unaser . Apoi prin felurite intrigi i prin
zvonuri mincinoase i-au a â at i pe magistra i [inii împotriva altora, tr gând foloase de pe urma frecu urilor
dintre
începând cu personalit ile cele mai influente. Ei l-au arestat mai îrl ;ei ce pu eau s stea în calea scopurilor lor.
S tui pân peste cap de
• .- "i ivi__, _i_________ __'_J ______"___!__.<-„_ I.-»; jl , ^ Arant citi IP tctfntP r»Qrnpn i \r\r ci îV> Hranton Hn.fi o-ft Hora'i nanielnoto

pe Antipas2 — b rbat de neam regesc, printre cei mai puternici d|

ora , încât i s-a încredin at pân i tezaurul public —, zvârlindu-ll : tre Dumnezeu, au p truns cu picioarele lor
jegoase pân i în temni . Aceea i soart au avut-o apoi Levias, unul dintre oamenii ce
mai de seamn i Syphas, fiul lui Aregetes, amândoi de-asemenea d vi regal , precum i de al i b rba i care se
bucurau de o înal pre uire în întreaga ar . Poporul a fost cuprins de o spaim cumpli
gândea numai la propria lui siguran .
5. Tâlharii nu s-au m rginit s - i in prizonierii în lan uri i ni
nedrept ile f cute oamenilor i, îndreptându- i sfidarea neru inat
Templul sfânt.
7. Dar poporul se i ridicase împotriva acestora: în fruntea lor se ifla Ananos, cel mai vârstnic dintre preo ii de
neam mare, un om plin ie în elepciune care poate c ar fi fost în stare s salveze ora ul dac
i, ca i cum ora ul'fusese capturat printr-o b t lie crunt , fiecare I « fi sc Pat de necru toarele mâini ale uciga ilor.
Dar ei au transfor-
nat L ca ul lui Dumnezeu într-o fort rea i într-un loc de refugiu mpotriva atacului revoltelor populare: astfel
sanctuarul a devenit un
nu li s-a p rut prea sigur punerea sub paz pentru o vreme îndel* >astion al tiraniei. La aceste fapte cumplite ei
au ad ugat i batjocura,
gata a unor b rba i atât de influen i, c ci rudele acestora, care nu eB™ 8reu de îndurat decât daunele aduse pân
acum; ca s se conving pu ine la num r, puteau s treac la m suri aspre împotriva lor;»ât de adânc era
înfrico area poporului i s - i pun la încercare pro-asemenea nu era exclus ca toi poporul s fie pus în mi care
spr»> ria lor putere, au hot rât s instituie alegerea Marilor Preo i prin porni împotriva f r delegilor lor. De aceea,
s-au decis s -'i dea pieB™gere la sor?i> de?i> a?a cum am men ionat mai înainte, dreptul lor la pe aresta ii lor i
aceast misiune au încredin at-o acelui tovar al 'romovarea în aceast înalt demnitate era ob inut prin
succesiune care se ar ta mereu atras de asasinate, un anume Ioannes: în limba calnicilor i se spunea „Fiul
gazelei"3. Aceasta i al i zece oameni
îreditar . Ei foloseau drept pretext al proiectului lor o datin itr veche, sus inând c odinioar alegerea
în aceast func ie n v lit cu s biile scoase întemni a i i-au m cel rit pe prizonii i easc se f cea prin tragere
la sor i.5 Dar, de fapt, acest lucru pre-
Pentru fapta lor mâr av au g sit un pretext pe m sura abjec iei 1 au pretins c victimele lor au dus tratative cu
romanii, privitoare predarea Ierusalimului i prin executarea lor au fost înl tura i n\ tr d tori ai libert ii ab te ti.
într-un cuvânt, asasinii s-au f lit sfruntata lor nelegiuire, înf i ându-se singuri drept binef c torii] salvatorii
ora ului.
6. Pe cât de joas era treapta de descurajare i de fric , la cj coborâse poporul, pe atât de sus urcase nebunia
tâlharilor, încât, arogau pân i dreptul de a alege pe Marii Preo i.4 Ei au anulat pfl legiul acordat familiilor din
mijlocul c rora erau ale i din tat în Mari Preo i i în locul acestora au pus ni te oameni simpli i de
upunea în realitate înl turarea unei legi mult mai bine hot rnicit i otodat o uneltire pentru înt rirea puterii
proprii prin ocuparea celor nai râvnite func ii în stat.
8. A adar, convocându-se unul dintre triburile sacerdotale, cu 'urnele de Eniachim, ei au ales pe Marele Preot
prin tragere la sor i, ntâmpl tor sor ul a c zut asupra unui om prin care s-a adeverit întoc- nai lipsa de legalitate a
acestei alegeri; numele s u era Phanni =Pinehas),6 fiul lui Samuel din satul Aphtia, b rbat care nu numai c 'u
îndeplinea condi ia de a fi descendentul unei ramuri de înal i 'reia i ci, datorit obâr iei sale rustice, nici m car nu
tia în ce const
2
Vezi Cartea a doua, cap. XVII, paragr. 4 i cap. XX, paragr. 1 (n.e.).
3 în originalul elin: „dorkas". Autorul se refer probabil la un joc de cuvind limba aramaic între echivalentele asem n toare ale termenilor
„gazel " i „masac (n.e.).
4
Textul se refer aici la frunta ii celor 24 de clase de preo i (n.t.).
312
Vechiul Testament nu pomene te nic ieri de tragerea la sor i, practicat exclu- stabilirea ordinii în care intrau la slujbele din templu cele 24
de familii din Pemea lu' Solomon ( vezi Cartea întâi a Cronicilor, cap. 24, 5-19). în spatele tragerii f" °rti nu mai st Dumnezeu, ci întâmplarea
sau Tvche-Fortuna din mitologia greco-(oman (n.e.).
Paranteza red varianta iudaic a denumirii eline (n.e.).
313
func ia Marelui Preot. Deci, dup ce l-au dus cu anasâna de la ar ora , el a fost îmbr cat ca pe scen , pentru un
rol ce nu i se potriv cu straie sfinte, fiind înv at între timp ce anume avea de f cut diferite împrejur ri. Aceast
îngrozitoare mascarad era pentru ei prilej potrivit doar pentru batjocuri i glume, în vreme ce prec ceilal i, cu
lacrimi în ochi, urm reau profanarea serviciului divin fi s - i st pâneasc suspinele.
9. Poporul n-a mai putut tolera aceast obr znicie a tic lo ilor cu to ii laolalt , s-au ridicat ca la r sturnarea unei
tiranii. Cei mai d tin i dintre ei, precum Gorion, fiul lui Iosephus7, i Simeon, fiul G m liei, au îndemnat în
adun ri mul imile i aparte pe cei pe care întâlneau s dea în sfâr it cuvenita pedeaps acestor uzurpatori
libert ii lor, i s cur e sanctuarul de ni te oameni pâng ri i sânge. Cei mai respecta i dintre Marii Preo i,
precum Iesus, fiul Gamala8, i Ananos, fiul lui Ananos, au dojenit cu asprime, în înrx nirile lor, poporul, pentru
del sarea lui i-1 a â au împotriva „zelo ilo! C ci a a s-au numit ei în i i9, ca i cum zelul lor ar fi urm rit eli
nobile i nu cele mai mâr ave fapte, unde fiecare s-a luat într-adev la întrecere cu cel lalt.
10. Când poporul s-a adunat într-o impun toare întrunire i 1 s-au ar tat profund indigna i de ocuparea
sanctuarului precum i jafurile i crimele comise — f r ca cineva s propun vreo m si pentru înfruntarea lor
f i , convingerea general fiind, pe drept c vânt, c zelo ii erau foarte greu de învins — iat c Ananos a p it
mijlocul lor i, dup ce de câteva ori i-a îndreptat spre Templu od s i plini de lacrimi, le-a spus urm toarele:
„Bine ar fi fost s mor n înainte ca s v d l ca ul lui Dumnezeu n p dit de atâtea nelegiuiri sfinte locuri,
interzise prin aspre porunci tuturora, s le tiu cutreiera de t lpile unor uciga i p ta i de sânge! Dar eu, care sunt
îmbr cat ve minte de Mare Preot i port numele Celui mai îndrept it primeasc suprema cinstire10 — înc mai
tr iesc i m mai ag
7
Comandantul ora ului Ierusalim, men ionat i în Cartea a doua, cap. XX, pa gr. 3 (n.e.).
8
Fiul lui Gamala (= Gamliel), acest Iesus a fost mare Preot între 63-65 t (n.e.).
9 Se prea poate c al ii le-au dat denumirea ironic de „zelo i". Descenden unei familii sacerdotale, cu vederi conservatoare, Iosephus
dezaprob „ini iative zelo ilor, prezentându-i într-o lumin defavorabil (n.e.).
1° Aluzie la numele lui Dumnezeu (Iehova), gravat pe placa de pe frunte, afj pe acoper mântul cre tetului Marilor Preo i (n.t.).
314
via 11, în loc s prefer o moarte care ar pune cununa gloriei pe b trâne ea mea. Dac va fi nevoie, oare n-a
putea s plec singur, ca •ntr-o pustietate i s -mi jertfesc eu însumi sufletul lui Dumnezeu? yfai are rost s tr iesc
în mijlocul unui popor care a amu it cu totul în fa a nenorocirii ab tute asupra lui, pierzându- i vlaga ori de câte
ori
re ocazia s se ridice împotriva suferin elor care i-au p truns pân -n unghii? Sunte i jefui i i r mâne i
nep s tori, îndura i lovituri i t ce i din gur i nici m car pe cei uci i nu îndr zne te nimeni s -i boceasc fa .
Ah, amarnic tiranie! Dar de ce s -i dojenesc pe tirani? N-au crescut ei numai datorit vou i îng duin ei
voastre? N-a i r bdat voi, cu privirile voastre nep s toare, ca s se uneasc cei dintâi, când erau înc pu ini la
num r, i prin t cerea vinovat i-a i l sat s se înmul easc , iar apoi le-a i permis s se înarmeze în lini te pentru
ca armele lor s se întoarc împotriva voastr , în loc s fi reprimat primele lor atacuri atunci când ei v-au
def imat rudele? Indolen a voastr i-a încurajat pe tâlhari s se dedea jafurilor i, când casele au fost pr date,
nimeni n-a suflat o vorb împotriv ! Nu-i de mirare c ei i-au deposedat pe proprietarii acestora i, când s rmanii
au fost târâ i prin mijlocul ora ului, nici unul n-a intervenit în favoarea lor. Ei au pus înjositoare c tu e celor
tr da i de voi! Trec sub t cere câ i i ce fel de oameni erau; s-au v zut aresta i f r a fi acuza i, nici judeca i i ni-
meni nu le-a luat ap rarea. Drept urmare, era i de a teptat ca noi s fim martori la uciderea lor. La toate acestea,
noi am asistat întocmai ca o turm de vite f r minte, din mijlocul c reia cele mai izbutite
xemplare sunt smulse pentru a fi jertfite: nimeni n-a scos o vorb , dar mite s - i fi ridicat o mân ! R bda i
a adar, r bda i acum, când trebuie s privi i cum sunt c lcate în picioare locurile sfinte i dup ce singuri a i
a ternut în calea acestor tic lo i toate treptele pe care au urcat spre faptele lor neru inate, s nu v plânge i c ei
au ajuns în vârf! De bun seam c ace tia s-ar afla i mai sus dac ar fi existat ceva mai demn de nimicit decât
sanctuarul. Pe mâinile lor a înc put deja cel mai puternic loc al ora ului: deoarece Templul trebuie privit acum ca
o citadel sau o fort rea . Cu aceast cumplit tiranie bine fortificat împotriva voastr i v zând mereu
du manul deasupra cre tetului propriu, cu ce fel de planuri vre i s v înc lzi i speran ele înghe ate? Conta i
cumva pe ajutorul romanilor în sprijinul sanctuarului vostru? St m atât de r u cu ora ul nostru, ne-a pr v lit atât
de jos
1
în completare: pân reu esc s v înfl c rez, s porni i curând un atac împotri-'a tiranilor vo tri (n.t.).
315

nenorocirea încât pân i du manii s se milostiveasc de noi? Nu \J ve i scula iar, voi, oamenii cei mai r bd tori
din lume, spre a v în drepta împotriva loviturilor — ceea ce se poate vedea pân i 1 animalele s lbatice —
pedepsind astfel pe cei ce v bat? Nu vre i cj fiecare s - i reaminteasc necazurile proprii, pentru ca, având merei
în fa a ochilor suferin ele îndurate, s sim i i îndemnul sufletului de I v r zbuna pe oamenii aceia? S-a stins oare
în voi cel mai pre ios sil mai firesc sentiment: dragostea de libertate? Atât de mult iubi sclavia, atât de dragi v
sunt tiranii încât s se cread c am mo teni voca ia supunerii de la str mo i? Numai c ace tia au purtat multe i
mari r zboaie de neatârnare i s-au împotrivit puterii egiptenilor i mezilor 12, spre a nu fi sili i s le împlineasc
poruncile. Dar de ce mai evoc faptele str bunilor? F r s discut m acum dac este prc fitabil i necesar sau
dimpotriv — r zboiul pe care-1 ducem acum c ostile romane ce anume urm re te? De bun seam , libertatea! D
atâta timp cât noi nu vrem s ne înclin m în fa a st pânilor lumii, cui de accept m ca tirani pe cei ce ne sunt
compatrio i? De supunerea fa{ de regii str ini poate fi tras la r spundere Destinul, care s-a doved mai necru tor
ca oricând; dar s te la i dominat de propriii ti concet eni, i înc dintre cei mai r i, este o tr s tur a oamenilor
ij rând, care i-au ales de bun voie aceast soart . i, cum tot i-pomenit pe romani, n-a vrea s v ascund gândul
ce mi-a venit timpul discursului meu, i anume: dac noi am fi cuceri i de ace — fie ca vorba asta s nu se
adevereasc niciodat ! — atunci chiar n-am avea de îndurat mai multe n paste decât cele pricinuite nou c tre
tirani. Nu este vrednic de plâns faptul c într-o latur a templul vezi cum romanii î i aduc ofrandele lor, pe când
în cealalt lat compatrio i de-ai no tri î i dosesc pr zile smulse de la nobilii ora lui, pe care i-au ucis, înl turând
ni te b rba i care oricum ar fi fi cru a i de du mani dac victoria ar fi fost de partea lor? Nu-i vredn de plâns i
faptul c romanii n-au trecut de stavila pus în calea p: fanilor, nici nu ne-au înc lcat vreodat sfintele datini, ci
s-au m rg: s priveasc cu o pioas înfiorare împrejurimile Templului, în vrei ce dimpotriv , unii oameni n scu i
în aceast ar , crescu i în spirii religiei noastre i numindu-se iudei, au cutezat s treac prin mijloc locurilor
sfinte având pe mâini sângele înc ner cit al celor din acel
12 Iudeii n-au avut de-a face direct cu mezii, cuceri i de vecinii lor, per ii (5501 e. n.), soarta lor fiind împ rt it de noul Babilon, ora ul
captivit ii locuitorii* Ierusalimului (539 î. e. n.) (n.e.).
316
neam? Cum s ne mai temem de un r zboi care d buzna peste noi din afar i de ni te vr jma i mult mai
omeno i în compara ie cu cei de pe propriile noastre meleaguri? Dac ar fi s spunem lucrurilor pe nume, atunci
trebuie s constat m f r înconjur c mai degrab romanii sunt p str torii legilor noastre, cei ce le du m nesc
aflându-se cuib ri i chiar între zidurile noastre. De faptul c ace ti conspiratori împotriva libert ii sunt ni te
tic lo i i cu greu ar putea g si cineva o pedeaps pe m sura faptelor lor — cred c to i a i fost convin i înainte
de a pleca acas , spre a veni aici, i c , înaintea cuvânt rii mele, voi a i fost mânia i pe ei pentru ceea ce a i
îndurat de pe urma crimelor lor. Se pare c cei mai mul i dintre voi sunte i speria i de num rul mare, de
îndr zneala lor precum i de pozi ia favorabil pe care au ocupat-o. Dar fiindc aceast stare de lucruri a fost
instaurat de nep sarea voastr , de-acum încolo ea se va înr ut i cu cât ve i ov i mai mult. C ci i mul imea lor
spore te zi de zi i fiecare r uf c tor trece de partea ciracilor s i, i întrucât pân acum n-au întâmpinat nici o
piedic serioas , cutezan a lor se înfl c reaz mereu. Pozi ia pe care o ocup deasupra cre tetelor noastre va fi
negre it folosit de ei, avantajul acesta sporind prin preg tirile lor militare, dac le vom acorda r gazul. Dar
crede i-m , dac pornim hot rât la atac, atunci con tiin a lor vinovat îi va descuraja i în eleapt chibzuin le
va r pi avantajul oferit de pozi ia lor înalt . Poate c divinitatea batjocorit va întoarce asupra lor ceea ce le
zboar din arcuri, profanatorii devenind astfel inta s ge ilor proprii. Va fi de-ajuns s ne ar t m i soarta lor |este
ca i pecetluit ! în pofida primejdiilor ce ne pândesc, este minunat s mori în fa a por ilor sanctuarului i s - i dai
sufletul, dac nu «ntru so ia i copiii t i, atunci barem pentru Dumnezeu i pentru lu! Eu însumi fi-voi în fruntea
voastr cu vorba i cu fapta i, în e m prive te, nu voi precupe i nimic pentru siguran a voastr i nu va fi dat
s vede i cum îmi cru propria persoan "!
11. Prin asemenea cuvinte a stârnit mul imea împotriva zelo ilor os, de i tia prea bine c ei erau greu de învins
atât pentru um rul mare, tinere ea i dârzenia lor, cât mai ales c erau pe deplin on tien i de propriile nelegiuiri.
Hot râser s nu cedeze pân în ulti-a cHp , c ci tiau c nu le mai r m seser nici o speran de iertare faptelor
comise de el. Oricum, Ananos era preg tit s înfrunte ncâte suferin e decât s tolereze mai departe dezordinea
care "Prinsese statul. Poporul îi striga s -1 conduc la lupt împotriva ad-ersarilor învinov i i de el si fiecare
c uta s ias cel dintâi în calea
317
12. în timp ce Ananos alegea oamenii ap i pentru lupt i se îngrijea de înrolarea lor, zelo ii — care aflaser de
lovitura preg tit împotriva lor, c ci erau destui oameni dornici s -i in la curent cu toi ce se petrecea în popor
— au ie it din Templu plini de mânie, fie în forma iuni compacte, fie în cete mai mici, necru ând pe nici unul
dintre cei ce le ie eau în cale. Numaidecât Ananos a strâns sub comand; lui armata recrutat din popor, care
st tea mai presus doar ca num dar r mânea mai prejos decât zelo ii atât în privin a armamentului câ i al
preg tirii militare. în ambele cazuri îns , avântul r zboinic su plinea aceste dezavantaje: oastea înjghebat de
locuitorii ora ului er înzestrat cu mânia, mai puternic decât toate armele la un loc, pi când lupt torii din
Templu se înarmaser cu o cutezan care nu inea seama de superioritatea numeric . Pe de-o parte unii credeau
c ora ul lor va fi de nelocuit dac nu va fi cru at de tâlhari, pe de alt parte zelo ii tiau c , în cazul unei
înfrângeri, nu vor fi scuti i de nici 0 form de pedeapsa. Astfel patimile i-au mânat în v lm agul unei b t lii
îndârjite; mai întâi au aruncat pietre unii asupra altora fie îl ora , fie în fa a templului, iar de la distan au zvârlit
suli ele lor; apoi când una din tabere o lua la fug , cei victorio i îi urm reau cu s biil trase din teac . Mare a fost
num rul mor ilor de ambele p r i, mulj al ii au fost r ni i. Cei ce f ceau parte din oastea poporului erau adus
acas de rudele lor; zelo ii ce se aleseser cu r ni se retr geau în inte riorul Templului, stropindu-i podeaua
sfânt cu sânge. A ada într-adev r se poate spune c numai oamenii ace tia au pâng rit I sângele lor
sanctuarul13. în incursiunile lor; tâlharii ie eau îndeob t biruitori dar oastea mul imii era tot mai îndârjit , i se
înt reî sporindu- i mereu rândurile; c ci pe cei ce d deau înapoi îi împro ca cu vorbe de ocar cei ce înaintau
vijelios i, t ind calea de întoarcere fugarilor, to i î i înturnau strânsele lor linii de lupt împotriva du! manilor.
întrucât n-au mai putut s se opun iure ului, zelo ii s-a retras pu in câte pu in în Templu; o dat cu ei, au p truns
în untru oamenii lui Ananos. Mare a fost consternarea zelo ilor când au pi dut primul zid de ap rare al
Templului; atunci ei s-au refugiat incinta interioar i au z vorât repede por ile sanctuarului. Anano socotit c
nu- i poate îng dui cutezan a de a lua cu asalt por ile sfin cu atât mai mult cu cât du manii tr geau de sus cu
arcurile. 1 s-a p rj c ar comite un sacrilejiu dac , în cazul ob inerii victoriei, ar fi intri
" Care va s zic , sângele animalelor jertfite era mai curat decât cel al zelo ii
318
dus poporul în Templu f r o purificare prealabil . De aceea din întreaga lui oaste, el a ales prin tragere la sor i
6000 de oameni înarma i, punându-i de paz în fa a porticului. Ace tia urmau s fie înlocui i de al ii i to i, rând
pe rând, erau obliga i s stea de straj . Mul i dintre b rba ii de vaz au fost scuti i, fire te, de comandan ii lor, s
îndeplineasc asemenea corvezi, ace tia pl tind pe cei mai s raci concet eni s le in locul.
13. De pieirea tuturor acestor oameni se f cea vinovat acel Ioannes, despre fuga c ruia din Giscala am vorbit mai
înainte; era un b rbat din cale-afar de iret, p strând în sufletul s u patima despotismului, i de mult vreme
urzea în mintea lui planul de acaparare a puterii statului. i atunci el s-a pref cut c este preocupat de soarta
poporului; nu lipsea din preajma lui Ananos nici în timpul zilei când acesta se consf tuia cu conduc torii, nici în
timpul nop ii, când el f cea rondul g rzilor; apoi transmitea zelo ilor tirile strict secrete i, datorit lui, fiecare
plan al poporului, înc înainte de a fi definitivat, ajungea la urechile du manului. î i d dea toat osteneala s nu
trezeasc b nuieli, purtându-se cu o slug rnicie f r margini fa de Ananos i de cei afla i în fruntea poporului.
Prin zelul s u slugarnic a ob inut contrariul celor urm rite de el: c ci tocmai necugetatele lingu eli l-au f cut s
par i mai suspect i eterna lui prezen acolo unde nu fusese poftit a creat impresia c el ar putea tr da
secretele. A reie it limpede c toate hot rârile luate de tab ra popular erau cunoscute de du mani i nimeni nu
era mai vizat de sperjur decât Ioannes. Sigur c nu era deloc u or s dai deoparte un om care prin intrigi iscusite
exercita o puternic influen , fiind i o personalitate h remarcabil ; în plus, el î i asigurase sprijinul
multor oameni care erau mari sfetnici în treburile r zboiului. S-a convenit c e bine ca s se asigure prin
depunerea unui jur mânt de devotamentul lui fa de mul ime. Cu drag inim , Ioannes a jurat c va sluji cu
credin doar poporul i nu se va m rgini doar la faptul de a nu transmite nici o hot râre i nici un plan
du manului, ci prin fapt i sfat va contribui el fflsu j ia nimicirea atacatorilor. încrez tori în jur mântul depus,
oamenii lui Ananos l-au l sat pe Ioannes s participe f r nici o b nuial 'a toate dezbaterile lor; ba mai mult, l-au
trimis i ca mesagerul lor la zelo i, ca s trateze cu ace tia aplanarea conflictului; c ci ei î i d deau osteneala, atât
cât le st tea la îndemân , ca s cru e Templul de pro-anare inten ionat i s evite ca vreun compatriot s cad în
lupt acolo.
319

L
14. Ca i cum i-ar fi depus jur mântul de credin în slujba zelo ilor i nu în defavoarea lor, Ioannes a intrat în
sanctuar i, stând drept în mijlocul tuturor le-a spus c el i-a primejduit adesea via a pentru ei, ca s nu le
r mân str in nici unul din planurile secrete f u-j rite împotriva lor de cei din tab ra lui Ananos. Acum îns peste
el ca i peste to i zelo ii planeaz cea mai mare primejdie dac nu va inter-j veni la timp un ajutor divin. C ci
Ananos nu mai voia s a tepte i i-a înduplecat poporul s trimit o solie la Vespasianus, spre a-i cera s ocupe
ora ul cât mai repede cu putin . Pentru ziua urm toare Ananos a anun at o jertf de purificare14 astfel ca
oamenii s i, fie ca participan i la ceremonia religioas , fie cu for a, s - i fac intrarea | s înceap lupta corp la
corp; el nu tia cât vreme zelo ii vor mal rezista asediului sau s duc lupta împotriva unor trupe mult mai nul
meroase. A ad ugat c providen a divin 1-a trimis la ei ca s încheiJ un contract de pace; deoarece Ananos
folose te aceste tratative drepj un pretext pentru a-i ataca în clipa când ei vor fi mai pu in prev z j tori; de aceea,
dac in s scape cu via , zelo ii trebuie fie s cearj îndurarea asediatorilor lor, fie s caute ajutor din exterior.
Cei care si am gesc cu speran a c vor fi ierta i în cazul când vor fi înfrân i pej semne c au dat uit rii propriile
ispr vi cutez toare sau singuri se în eal amarnic socotind c poc in a f pta ului trebuie s inspiri neap rat mila
victimei sale. Dimpotriv , tocmai poc in a nelegiui iloj stârne te o ur i mai aprig , iar furia celor afecta i
devine i mal cumplit de îndat ce se v d st pâni pe situa ie. Ei erau pândi i de prif etenii i de rudele celor
uci i, ba chiar i de marea mul ime poporului, indignat de faptul c au înl turat legile i tribunalele; chii dac o
parte a locuitorilor s-ar ar ta mai miloas , ea va fi cople it d zdrobitoarea majoritate a mul imii cerând
r zbunarea.
CAPITOLUL IV
14 O vac ro cat era înjunghiat de Marele Preot în dreptul por ilor sanctuarul» pe Muntele M slinilor, dar ritualul propriu-zis al purific rii
dura apte zile, oferind F r gaz asedia ilor s - i g seasc alia i în afar . (n.e.).
320
1. Prin împestri atele lui minciuni a r spândit o mare panic în rândurile tuturor zelo ilor; totu i, Ioannes n-a
îndr znit s spun deschis despre ce ajutor din afar era vorba, dar el f cea o înv luit aluzie la idumeeni. Dar
pentru a a â a cât mai mult pe c peteniile zelo ilor, 1-a ponegrit pe Ananos, cum c ar fi un om crud i a sus inut
c ei erau cei mai amenin a i de pedepse. Ace ti conduc tori erau Eleazar, fiul lui Gion1, care avea faima de-a fi
printre ei cel mai în stare s ia m surile necesare i, totodat , de a le transpune în fapt , precum i un anume
Zacharias, fiul lui Amphicallei, ambii tr gându-se din familii de preo i. Când, în afara primejdiilor care îi
pândeau pe to i, ace tia au aflat de cele care îi priveau personal i de-asemenea c , pentru a pune mâna pe putere,
cei din tab ra lui Ananos îi chemau în ajutor pe romani — o minciun sfruntat n scotit de Ioannes —
c peteniile zelo ilor au ov it mult vreme în privin a m surilor ce urmau s fie întreprinse de ei sub
necru toarea presiune a timpului r mas la dispozi ia lor. Le era limpede faptul c poporul se preg tea s -i atace
nu dup mult vreme i c r gazul scurt pân la pornirea asaltului le reteza ansa ob inerii unui ajutor din afar ;
c ci puteau s îndure mult i bine toate n pastele mai înainte ca ni te alia i s fi aflat ceva despre ele. Totu i,
zelo ii au decis de îndat s -i cheme în ajutor Pe idumeeni. A adar, au conceput o scurt scrisoare unde au ar tat
c Ananos am ge te poporul i vrea s predea ora ul romanilor dar, de dragul libert ii, ei s-au r zvr tit i sunt
asedia i în Templu; foarte Pu in timp a r mas spre a mai face ceva în vederea salv rii lor; dac jdumeenii nu vor
veni cât mai repede în ajutorul lor, zelo ii vor c dea 111 mâinile lui Ananos i a du manilor, iar ora ul va ajunge
în st pânirea romanilor. în rest, solilor le revine misiunea de a vorbi mai
Vezi Cartea a doua, cap. XX, paragr. 3 (n.t.)
321
pe larg despre asta cu c peteniile idumeene. Pentru transmiterea soliei au fost ale i doi b rba i hot râ i, înzestra i
cu darul de a vorbi i de a pleda conving tor în procesele publice grele, dar o alt calitate a lor mai important
decât celelalte pentru situa ia de fa , consta în aceea c erau alerg tori neîntrecu i. Zelo ii aveau siguran a c
idumeenii se vor l sa lesne convin i, c ci era vorba de o na ie n valnic i dezordonat , mereu atras de agita ii
i dornic s aib prilejul de a se r zvr ti. Doar cu pre ul câtorva lingu eli izbuteau s -i înarmeze cei cei veneau
s -i roage, c ci pentru ei lupta era ca o adev rat s rb toare. Precump nitoare pentru îndeplinirea acestei misiuni
era iu eala. Solii care se numeau amândoi Ananias, nu i-au precupe it eforturile i foarte repede au ajuns la
conduc torii din Idumeea.
2. Revolta i de con inutul scrisorii zelo ilor i de ceea ce le-au relatat solii prin viu grai, ace tia s-au apucat s
cutreiere poporul ca ni te apuca i, propov duind r zboiul prin crainicii lor. Mul imea s-a luat la întrecere cu
ordinele primite i to i i-au în f cat repede armele, chipurile, pentru a elibera capitala. S-au adunat astfel 20.000
de oameni i au m r luit spre Ierusalim sub conducerea a patru ge-i nerali: Ioannes i Iacobus, fiii lui Sosas,
apoi Simon, fiul lui Thakeas precum i Pinehas, fiul lui Clusoth.
3. Plecarea solilor s-a f cut pe ascuns, f r tirea lui Ananos i a santinelelor sale, dar nu s-a întâmplat acela i
lucru cu sosirea idumeeJ nilor. Aflând din timp de ea, Ananos a închis por ile ora ului în fa a lor, în irându- i
str jile pe zidurile de ap rare. Câtu i de pu in dornid s devin vr ma ul idumeenilor, el a c utat s -i câ tige cu
vorba bune, mai înainte de a trece la folosirea armelor. în acest scop IesusJ cel mai vârstnic dintre Marii Preo i
dup Ananos, s-a urcat într-ua turn situat fa în fa cu oastea iduman i le-a spus urm toarele cui vinte:
„Dintre multele i feluritele necazuri care au n p stuit ora ul] cel mai mult m-a uimit faptul c Soarta a trimis
ajutoare unor râuf câj tori de unde nici nu te a teptai. Iat -v dar aici ca s -i sprijini i în dauna noastr pe cei mai
abjec i dintre oameni, cu o râvn pe caii n-a i fi ar tat-o dac îns i capitala v-ar fi chemat s-o ap ra i împotrij va
unor barbari n v litori; dac a fi v zut c oastea voastr estl alc tuit din b rba i de teapa celor care au recurs la
voi, atunci chi c nu mi s-ar fi p rut f r noim zelul vostru, c ci numic nu înt re ti o prietenie împ rt it mai
mult decât asem narea de caracter. în rea litate, dac cineva v-ar cerceta ciracii, unul câte unul, acela ar consta i
c fiecare merit de-o mie de ori pedeapsa cu moartea. Ei sunt mul daria i scursura rii întregi: dup ce i-au
risipit proste te propria Iu
322
avere i i-au dat pe fa nelegiuirea în satele i târgurile din împrejurimi, în cele din urm , ei s-au Infiltrat pe-
ascuns i cu duiumul în Ora ul Sfânt. Spre a- i duce infamia pân la cap t, au pâng rit chiar glia sacr : acum pot
fi v zu i cum, f r pic de ru ine i fric , se îmbat în sanctuar, umplându- i bur ile nes tule cu prada sustras pe
nedrept de la cei asasina i cu mâinile lor. Dimpotriv , oastea voastr numeroas i str lucitoarea podoab a
armelor ofer o priveli te demn de a fi admirat dac v-ar fi chemat capitala printr-o hot râre comun drept
alia i de n dejde împotriva unor neamuri str ine. Cum po i numi altfel decât o batjocur a Soartei faptul c vezi
cum un popor întreg, scut lâng scut, lupt cot la cot cu o hoard de tic lo i? De mult stau i m întreb ce anume
v-a urnit atât de repede, ca s m r lui i încoace? C ci f r un motiv serios nu v-a i fi înarmat voi din cre tet
pân -n t lpi numai de dragul unor tâlhari i împotriva unui popor cu care sunte i înrudi i. Auzit-am ceva privitor
la „romani" i la „tr dare" — aceste vorbe le-au rostit printre strig te unii dintre voi i au ad ugat c au venit
pentru eliberarea capitalei — dar trebuie s re-cuno tem c nici una dintre cutez toarele ispr vi ale acelor
nelegiui i nu ne-a uluit mai mult decât scorneala lor mincinoas . C ci pe ni te oameni care prin îns i firea lor
îndr gesc neatârnarea i tocmai de aceea mai preg ti i decât ceilal i s lupte cu du manii din afar — nimic nu
putea s -i înfurie mai mult împotriva noastr decât arlatania de a înf i a drept autorii pretinsei tr d ri a mult
râvnitei libert i. Dar se cuvine ca voi s cerceta i pe îndelete cine sunt ace ti calomniatori i ce urm resc
calomniile lor, iar purul adev r s -1 descoperi i nu din ni te vorbe, n scocite, ci din starea general a lucrurilor.
Ce motive ne-ar putea determina s ne vindem romanilor chiar în clipa de fa , când noi am fi avut posibilitatea
s-o facem fie înc de la început, încât s nici nu lu m parte la r scoal , fie, dup ce fapta s-a întâmplat totu i, s
revenim degrab la supu enia noastr mai înainte ca ara întreag s fie pustiit de jur împrejur? Acum, oricât de
mult am dori, nu ne-ar fi deloc u or s ne împ c m cu romanii, de vreme ce supunerea Galileei i-a umplut de
trufie, iar pentru noi ar fi o înjosire mai odioas decât moartea s -i îmtâmpin m cu o umil supunere când ei s-au
apropiat de noi. în ce m prive te, a prefera pacea în locul mor ii, dar, întrucât r zboiul a i început i s-au
desf urat lupte sangeroase, a dori mai degrab s am o moarte glorioas decât s C iesc în captivitate. Se spune
a adar c noi, conduc torii poporului ^i dus tratative pe ascuns cu romanii sau poate c poporul însu i, pe baza
unei hot râri colective? Dac noi suntem cei viza i, s ni se in-
323
dice numele prietenilor pe care i-am trimis, precum i slujitorii ce ne-J au mijlocit tr darea! A fost înh at cineva
la plecare? Sau a fost prinsj careva la întoarcere? Vreo scrisoare de-a noastr a înc put în mâinile lor? Cum am fi
putut s ducem tratative f r tirea concet enilc no tri, cu care ne întâlnim ceas de ceas, în vreme ce zelo ii,
niscaiva oameni p zi i cu str nicie i nici m car în stare s coboare din temi piu în ora , au putut afla cu precizie
despre tratativele ce s-au desf urat pe-ascuns în ar ? Doar acum, când ei tiu c vor fi tra i li r spundere pentru
silniciile lor, sunt la curent cu faptele. în schimb nici unul dintre noi n-a fost acuzat de tr dare cât vreme s-au
sim it în siguran . Dac ei arunc vina asupra poporului, e arhicunoscut fapti c întrunirile lui sunt publice i
nici unul n-a lipsit de la adunare, ast-j fel c zvonul despre tr dare ar fi ajuns la voi mai repede decâj dubiosul
denun al zelo ilor. în afar de asta: nu urma s trimiter înapoi i ni te delega i dup încheierea tratativelor de
pace? Cum si numesc cei ale i pentru aceast misiune? Asta trebuie s ne-o spun ei! Dar totul nu este decât un
pretext folosit de ni te oamen| amenin a i de o moarte silnic , c utând numai s scape de pedeapsa care-i
pânde te. Dac ora ul ar fi fost ursit s cad prin vânzarej atunci numai calomniatorii no tri ar fi fost în stare de
asta, c ci dintr cutez taorele nelegiuiri s vâr ite de ei, una singur le mai lipsea: tr i darea! Dar datoria voastr
de-acum, când v-a i i înf i at cu armele-ri mâini înaintea ora ului, ar fi s face i cel mai îndrept it lucru: s
lua i capitala sub ocrotirea voastr i s contribui i la suprimarea tiranilor! care ne-au c lcat în picioare legile,
sentin ele lor judec tore ti fiin<f impuse cu sabia proprie. Nu ne-au în f cat ei, în mijlocul pie ii, b rba ii de
vaz f r cel mai mic cusur i le-au pus împov r toare c tu e, omorându-i f r s -i mai lase s vorbeasc sau s
se roage de eil Ave i voie s intra i în ora — dar nu dup datina r zboiului — i si vede i cu ochii vo tri
m rturiile spuselor noastre: casele devastate ^ jafurile acestor tâlhari, v duvele i copiii celor uci i în negrele Ic
straie de doliu, plan etele i bocetele r sunând în întregul ora . C c nu exist nici un om care s nu fi avut de-a
face cu incursiunile aces| tor scelera i. i-au împins nebunia pân într-acolo încât de la ar a din localit ile
înconjur toare, i-au adus cu ei bandite tile n ravi nu numai în ora — chipul i cre tetul rii întregi — ci le-au
str muj tat chiar i în interiorul Templului. Iat -1 devenit acum fort rea sj loc de refugiu pentru ei, i
deopotriv un arsenal pentru atacurile lol împotriva noastr ; iar l ca ul acesta venerat în toat lumea pân i di
îndep rtatele popoare, care locuiesc undeva, la marginea p mântului
cunoscându-1 doar din auzite — a fost înc lcat de ni te fiare n scute pe meleagurile noastre. Cu toat situa ia lor
disperat , ei înc mai au cutezan a s a â e popoare împotriva altor popoare, ora e împotriva altor ora e, punând
armele în mâinile unor concet eni, spre a le împlânta dintr-o parte în propriile m runtaie. în aceast privin , cel
mai frumos i mai convenabil pentru voi ar fi, dup cum v-am mai spus, s v uni i cu noi, spre a-i st pâni pe
ace ti nelegiui i, pedepsindu-i pentru iretenia de a se fi încumetat s v cheme ca alia i în loc s fie înfrico a i de
r zbunarea voastr . Totu i, dac vre i s asculta i apelul oamenilor care v-au cerut ajutorul vi se d voie, dup
depunerea armelor, s intra i în ora în calitatea voastr de semin ie înrudit 2 i pute i s adopta i rolul celor care
p streaz linia de mijloc între alia i i du mani, fiindu-ne adic judec tori de pace. Oricum, gândi i-v cât de
avantajos pentru ei va fi s se prezinte cu delicte atât de certe i de grele în fa a voastr , ni te arbitrii
nep rtinitori, ei, care n-au îng duit unor oameni f r nici o vin s rosteasc un cuvânt în ap rarea lor. Dar fie-le
îng duit o asemenea favoare mul umit sosirii voastre aici! Dar dac voi nu încuviin a i nici indignarea noastr ,
nici rolul de judec tori, atunci mai r mâne o a treia variant , i anume s p r si i singuri ambele tabere, f r s
atenta i la nenorocirea noastr i f r s trece i de partea celor care uneltesc împotriva capitalei. Dac mai
p stra i nezdruncinate b nuieli c unii dintre noi au întreprins niscaiva convorbiri cu romanii, ave i acum prilejul
cel mai bun s supraveghea i cu str nicie intr rile ora ului; iar dac vreuna din învinuirile voastre va fi
confirmat prin fapte, nimeni nu v va împiedica s veni i în ajutorul capitalei, tr gând la r spundere pe cei
vinova i. C ci vr jma ii n-au cum s v-o ia înainte, cât vreme v-a i instalat tab ra atât de aproape de ora . Dar
nici m car una dintre propunerile noastre nu vi se pare în eleapt i cump tat , atunci s nu vâ mira i c inem
por ile ferecate în fa a voastr atâta vreme cât sunte i înarma i!"
4. Aceasta a fost cuvântarea lui Iesus. Mul imea idumeenilor nu ha acordat nici o aten ie, ci s-a ar tat furioas c
nu i s-a permis s mtre numaidecât în ora ; generalii lor s-au pronun at categoric împotriva depunerilor armelor i,
cuprin i de revolt , socoteau c , mf acest lucru la porunca unor str ini, ei deveneau totuna cu
de r zboi. Dup ce cu mult trud a izbutit s potoleasc
- Vezi Cartea întâi, cap. VI, paragr. 2, n.l (n.t).
324
325
zarva compatrio ilor s i, Simon, fiul lui Caatha, unul dintre conduc torii idumeenilor, s-a a ezat la distan a la
care putea fi auzit de Marele Preot i a zis urm toarele: „Nu m mir deloc c ap r torii libert ii sunt asedia i în
Templu cât vreme exist oameni care împiedic propriul popor s intre în ora ul apar inând tuturora i, între
timp, se fac intense preg tiri pentru primirea romanilor, în cinstea c rora por ile vor fi împodobite cu flori; în
schimb cu idumeenii discut din tur: nurile lor de ap rare, cerându-le s - i depun armele aflate în slujba
libert ii. Paza capitalei nu vor s-o încredin eze celor de acela i neam cu ei, dar îi accept ca arbitrii în
neîn elegerile lor i, acuzându- i unii concet eni c ar fi ucis ni te oameni f r s -i judece deloc, condamn la
dezonoare un întreg popor. Ora ul mereu atât de larg deschis tuturor str inilor veni i s se închine a fost z vorât
în fa a unor rude ca noi. Fire te c noi am pornit repede încoace doar ca s m cel rim i s ne r zboim cu
compatrio ii no tri, când în realitate, graba noastr n-a avut alt el decât s v apere libertatea. La fel stau
lucrurile i cu na dreptatea pe care v-au f cut-o oamenii stând închi i de voi acolo SUSJ în sanctuar, i am aceea i
p rerea despre puterea de convingere a, b nuielilor pe care voi le-a i îngr m dit asupra lor. în timp ce ine i
captivi între ziduri pe cei preocupa i de bunul mers al statului i s v fereca i por ile ora ului în fa a unui
numeros neam cu care sunte i în-j rudit, c unându-i pe deasupra i ni te porunci trufa e, tot voi v , crede i
aservi i i da i injurioasa porecl de «tirani» celor ce îndura tirania voastr . Cine poate s înghit f rnicia
acestor vorbe atunci când însu i starea lucrurilor o contrazice flagrant? Mai r mâne s spune i c cei care v-au
z vorât capitala sunt idumeenii, c rora — ca sa spunem adev rul — voi le-a i închis drumul spre Templul lor
str mo esc! Celor asedia i în Templu li se poate aduce îndrept itul repro c au avut curajul s -i pedepseasc pe
cei înf i a i de voi] complicii lor, drept ni te b rba i de vaz i f r cusur, când de fapt ar fi trebuit s înceap
chiar cu voi, t ind din vreme cele mai s n toase m dulare ale tr d rii! Dar dac ei s-au ar tat mai îng duitori
decât ar fî trebuit s fie, noi, idumeeni, vom proteja Casa Domnului, punându-ne în fruntea luptei pentru ap rarea
patriei comune, i-i vom respinge pej du manii ce o atac din afar ca i pe tr d torii afla i în untru. Vom
r mâne a adar de straj lâng aceste metereze, cu armele în mâinij pân când romanii se vor s tura s v asculte
sau pân când voi v ve i schimba gândurile, înv ându-v s pre ui i libertatea!"
5. Aceste vorbe au fost întâmpinate cu aclama ii de c t mul imea idumeenilor, iar Iesus s-a retras dezam git în
interior
326
ora ului, deoarece a v zut c vr jma ii sunt lipsi i de orice m sur , cetatea urmând s duc lupta pe dou
fronturi. Dar nici în rândurile idumeenilor nu domnea lini tea i siguran a de sine. Pe de o parte, ei erau indigna i
de ocara ce li s-a adus prin neadmiterea lor în ora i, pe de alt parte, ei au fost pu i în încurc tur de
constatarea c zelo ii, pe care ei îi socoteau puternici, nu s reau în ajutorul lor; nu mai tiau ce s fac i multora
dintre ei le p rea r u c veniser pân aici. Totu i, stânjeni i de ru inea de a fi nevoi i s se retrag f r nici o re-
alizare s-a dovedit mai puternic decât c in a, astfel c idumeenii au r mas pe loc, poposind lâng zidurile
ora ului în condi ii vitrege: în timpul nop ii s-a ab tut o furtun deosebit de puternic , înso it de vânturi
n prasnice i ploi toren iale, cu fulgere neîntrerupte i tunete asurzitoare, precum i un nefiresc vaiet al
p mântului zgâl âit din temelii. Cumplita r v ire a ordinii universale p rea s anun e pieirea omenirii i era
lesne de presupus c asta prevestea o mare nenorocire. 6. Potrivit idumeenilor i a locuitorilor ora ului, acest
eveniment avea un singur tâlc: primii socoteau c Dumnezeu i-a desc tu at mânia stârnit de expedi ia lor
militar i c nu vor sc pa de pedeaps pentru faptul c i-au îndreptat armele împotriva capitalei; Ananos i
oamenii s i credeau, dimpotriv , c au biruit f r s dea nici o b t lie i c Dumnezeu lupt pentru cauza lor. i
unii i al ii erau ni te profe i nepricepu i pentru c nenorocirile pe care le prevesteau du manilor aveau s fie
îndurate de propriii lor prieteni credincio i. C ci idumeenii, care s-au strâns laolalt , om lâng om, s-au înc lzit
unul pe altul i, punându- i scuturile deasupra capetelor lor, au îndurat mai u or aversele de ploaie; în schimb
zelo ii au tremurat de fric , dar nu atât pentru primejdia care îi amenin a pe ei, ci pentru cea care plana Peste
alia ii lor; s-au adunat a adar i s-au sf tuit spre a g si calea care îndep rta r ul de ei. Cei mai înfl c ra i erau
dispu i s porneasc cu armele în mâini ca s -i doboare pe cei ce st teau de gard , pentru ca aPoi s dea buzna în
ora , deschizând f r team por ile în fa a alia ilor lor. C ci, n uci i de atacul lor nea teptat, str jile vor intra în
Panic , cu atât mai mult cu cât cei mai mul i sunt prost înarma i i Sr experien de lupt ; cei mul i la num r,
care locuiau în ora , pe care urgia furtunii îi inea închi i în cas , cu foarte mare greutate s-ar fi strâns laolalt ;
chiar dac se expuneau astfel primejdiilor, era datora lor de onoare s înfrunte orice risc, mai degrab decât s
priveasc Cu nep sare cum piere nedemn o oaste atât de mare numai din pricina j°r. Zelo ii mai chibzui i s-au
îndoit c ei vor ob ine ceva cu ajutorul Or ei întrucât v zuser c nu numai g rzile puse împotriva lor spori-
327
ser efectivul, dar i str jile de pe meterezele ora ului deveniser i mai prev z toare din pricina idumeenilor; de
asemenea, ei credeau c i Ananos era pretutindeni prezent, inspectându- i santinelele din or -nl or . A a s-au i
petrecut lucrurile în toate nop ile anterioare, în afarâi de noaptea aceea, nu dintr-o del sare a lui Ananos, ci
fiindc soarta aj urzit pieirea lui i a numeroaselor sale str ji. Puterea ei a f cut ca îrJ noptea târzie, când furtuna
se înte ise de-a binelea, g rzile de la porti-j curi s cad într-un somn adânc, inspirându-le zelo ilor gândul de al
lua fier straiele aflate în Templu, spre a t ia cu ele traversele carel z voreau por ile ora ului. I-a ajutat mugetul
vântului i neîntrecutul! bubuit al tunetelor, împiedicând ca zgomotul f cut de ei s fie auzit.
7. Neobserva i de nimeni, zelo ii s-au strecurat afar din Templi i-au ajuns pân la zidul de ap rare: acolo, cu
ajutorul acelora i fier straie, au deschis poarta cea mai apropiat de idumeeni. La început ace tia s-au speriat,
convin i c sunt ataca i de oamenii lui Ananos fiecare întinzând mâna dreapt spre sabie, ca s se apere; dar
curânc i-au recunoscut pe cei ce veneau la ei i au p truns în interiorul cet ii Dac ei s-ar fi împr tiat în toate
p r ile, nimic nu i-ar fi împiedicat \ m cel reasc poporul, pân la ultimul om, atâta de mare le era mâni; Dar de
fapt ei s-au gr bit s -i elibereze mai întâi pe zelo i de pazni lor; c ci prietenii care îi l saser s intre în ora i-au
rugat s nu-i uit rii pe cei pentru care veniser cu pre ul înfrunt rii multor risc f r s se expun ei în i i unei
primejdii i mai mari. C ci dup ce fi învins g rzile, le va veni u or s ia în st pânire ora ul. Dar de dat ce au
pus în mi care capitala, ei nu vor mai fi în stare s supi g rzile. C ci dup ce acestea au fost aduse în stare de
alarm , ele vor a eza imediat în ordine de b taie, t indu-le drumul ce duce sus3.
CAPITOLUL V
3
Adic spre Templu (n.t.).
328
1. Idumeenii au acceptat acest plan i au str b tut în grab ora ul, urcând spre Templu unde zelo ii pândeau
ner bd tori sosirea lor. Când eliberatorii au p truns în untru, au prins i ei curaj i au ie it din interiorul
sanctuarului. Zelo ii s-au contopit cu idumeenii i s-au n pustit asupra g rzilor; pe cei pu i de straj în fa a
porticului, care adormiser , i-au ucis în somn; apoi, la strig tele santinelelor trezite, toat garda a s rit în
picioare, în f cându- i repede armele, spre a se ap ra. Cât vreme au crezut c sunt ataca i numai de zelo i,
localnicii i-au p strat cump tul, încrez tori fiind în superioritatea lor numeric ; dar când au v zut c din Templu
ie eau cu duiumul i trupe str ine, atunci au priceput c invazia idumeenilor se i produsese i cei mai mul i,
împreun cu bruma lor de curaj, i-au aruncat i armele, sco ând vaiete puternice; totu i, o mic ceat de tineri s-
a grupat într-o pozi ie defensiv i s-a opus cu îndârjire atacurilor date de idumeeni, ap rând cât va vreme grosul
trupelor lipsite de vlag . Prin strig tele lor, acestea vesteau locuitorilor nenoricirea care se ab tuse asupra
ora ului. Nimeni nu mai cuteza s vin în ajutorul ap r torilor de îndat ce s-a aflat despre invazia idumeean ; în
schimb, drept r spuns, to i scoteau ipete i gemete nefolositoare i cel mai adesea r sunau bocetele femeilor,
fiecare având câte o rud apropiat în rândurile g rzilor aflate în primejdie de moarte. Zelo ii î i împreunau
strig tele de lupt cu cele ale idumeenilor, iar vuietul furtunii f cea ca larma general s devin i mai
înfrico toare. înclina i prin firea lor crud spre v rsarea de sânge, idumeenii, îndârji i i de dezl n uirea furtunii,
i de indignarea lor împotriva celor care le închiseser deun zi por ile, i-au dat acum frâu liber s biilor. To i au
fost trata i la fel, i cei care cer eau îndurare, i cei care se ap rau i mul i au fost str pun i de s bii tocmai când
le aminteau de înrudirea lor i îi rugau s venereze Templul la care se închinau împreun . F r s aib încotro s
fug ,
329
f r s mai p streze vreo speram de salvare, ei au fost strân i gr mad i str pun i unul câte unul. Mul i dintre
ei au fost atât de încol i i de lupt tori încât nu le mai r m sese nici un loc unde s se retrag i, fiindc uciga ii
lor urm ritori nu-i sl beau deloc în strâmtorarea lor, s-au aruncat cu capul în jos spre ora , g sindu- i astfel o
moarte aleas de bun voie, dup propria mea p rere mai crâcen decât cea c reia i se sustr seser . Toat curtea
exterioar a Templului era inundat de sânge i lumina zilei care se înfiripa a dat la iveal un num r de 8.500 de
mor i.
2. Dar asta n-a fost de-ajuns ca s potoleasc furia idumeenilor; ei s-au îndreptat apoi împotriva ora ului, au
jefuit toate casele, omorând pe oricine întâlneau în calea lor. Dar li s-a p rut c a se ocupa de poporul de jos
însemna s - i iroseasc for ele degeaba; au plecat a adar în c utarea Marilor Preo i i împotriva lor a pornit n -j
valnic grosul trupelor. Ace tia au fost g si i repede i uci i pe loc; unii s-au urcat pe cadavrele lor i le-au
batjocorit: pe Ananos, pentru p rinteasca-i bun tate fa de popor, iar pe Iesus pentru discursul s u rostit de pe
metereze. Au mers atât de departe în nelegiuirea lor încât au azvârlit cadavrele f r s le mai îngroape, cu toate
c iudeii arat o deosebit grij fa de înmormânt ri, pân i hoiturile r uf c torilor r stigni i fiind coborâte de
pe cruce i înhumate înainte de asfin itul soarelui1. Cred c nu m în el dac spun c cucerirea ora ului a început
o dat cu moartea lui Ananos i c zidurile de ap rare au fost d râmate i statul iudeilor s-a pr bu it în ziua când
ei au v zut cum în mijlocul ora ului z cea ucis Marele lor Preot i Conduc torul pe care se sprijinea propria lor
salvare. C ci el fusese un b rbat demn de stim i de o cinste des râr it ; cu tot prestigiul datorat originii nobile,
rangului i demnit ii sale, ob inute pe merit, obi nuia s -i trateze de la egal la egal chiar i pe oamenii din
treapta de jos; iubea cu înfl c rare libertatea i pre uia mult ocârmuirea poporului, punând mereu binele ob tesc
mai presus de interesul s u personal, iar elul c tre care tindea era ob inerea p cii, fiindc tia prea bine puterea
roman nu putea fi învins . A f cut totu i preg tirile de r zboi silit d împrejur ri, doar pentru ca iudeii, în cazul
când nu vor ajunge la u acord cu romanii, barem s li se împotriveasc onorabil. Ca rezum m: dac Ananos ar fi
r mas în via , atunci s-ar fi ajuns n gre it Ia o în elegere. C ci el era un iscusit vorbitor care ar fi fost stare s - i
conving poporul; el se dovedise capabil s - i înl ture
1
Vezi Moise, V (Deuteronomul), cap. 21, paragr. 23 (n.t.).
330
adversarii. Dac nu i-ar fi reu it planul, de bun seam c , sub conducerea unui asemenea general, iudeii ar fi
opus o rezisten foarte lung romanilor. El era strâns legat de Iesus care, de i r mânea mai prejos decât Ananos,
îi întrecea cu mult pe ceilal i. Dar dup p rerea mea, întrucât Dumnezeu osândise pieirii ora ul fiindc fusese
pâng rit i voia s - i purifice Templul, arzându-1 din temelii, de aceea a luat la el pe cei ce înconjurau sanctuarul
cu o dragoste nem rginit . i astfel ni te b rba i care de curând purtaser ve minte sacre i se aflau în fruntea
unui serviciu religios orânduit pentru întreaga lume, întâmpina i cu suprem venera ie de pelerinii sosi i la
Ierusalim din toate col urile p mântului — puteau fi v zu i acum z când goi, prad aflat la îndemâna câinilor i
animalelor s lbatice! Cred c Virtutea îns i a c inat soarta acestora, deplângând faptul c Viciul i-a pricinuit o
înfrângere atât de grea. Acesta a fost jalnicul sfâr it al Marilor Preo i, Ananos i Iesus.
3. Dup moartea acestora, zelo ii i trupele idumeene s-au n pustit asupra mul imii, m cel rind localnicii ca pe o
turm de animale necurate. Oamenii simplii erau uci i chiar acolo unde erau prin i. în schimb nobilii i tinerii
erau prin i i întemni a i, executarea lor fiind amânat în speran a c poate vor trece în tab ra lor. Dar nici unul
n-a vrut s -i asculte, to i au preferat s moar decât s se înh iteze cu r uf c torii, pronun ându-se împotriva
tr d rii patriei lor. Pentru refuzul lor au trebuit s îndure torturi groaznice: au fost biciui i i schingiui i i, când
trupurile lor nu mai suportau uneltele de tortur , abia atunci li se d dea lovitura de gra ie. Cei captura i în timpul
zilei erau executa i noaptea, iar cadavrele lor aruncate în strad , ca s fac loc altor prizonieri. Poporul era atât de
înfrico at încât nimeni nu se mai încumeta s boceasc pe fa sau s - i înmormâteze rubedeniile; doar cu u ile
bine ferecate î i mai v rsau unii t inuitele lacrimi, iar de câte ori suspina careva, se uita în jurul lui, s nu fie
auzit de un du man. Cel îndoliat împ rt a soarta f pturii dup care purta doliu. Abia în timpul nop ii se mai
strângeau i se pres rau c u e de rân peste cadavrele ce z ceau în câmpul gol, isprav pe care n-o repetau ziua
decât temerarii. Astfel au pierit 12.000 de tineri de vi nobil .
4. Pân la urm , zelo ii s-au s turat de m celurile lor necurmate; de aceea, ei au înscenat ni te tribunale i
procese de ochii lumii. î i Propuseser s -1 sugrume pe b rbatul cel mai de vaz , un anume Zacharias, fiul lui
Bareis. Ceea ce i-a a â at pe zelo i împotriva lui era deosebita-i ur fa de tic lo i i dragostea fiebinte pentru
libertate; în afar de asta, el era bog ta , astfel c va avea în vedere nu numai con-
331
fiscarea averii lui, ci i înl turarea din drum a unui om care ar fi fost în stare s -i r stoarne de la putere pe zelo i.
în acest scop, ei au chemat prin ordin s vin la Templu 70 de cet eni cu înalte func ii publice, le-au dat rolul de
judec tori la fel ca la teatru, f r autoritatea corespunz toare, învinuindu-1 pe Zacharias c vrea s dea statul pe
mâinile romanilor i c între inea leg turi tr d toare cu Vespasianus. Acuza ia lor nu avea nici o confirmare
juridic i nici o prob doveditoare, dar ei sus uneau sus i tare c sunt pe deplin convin i de acest, lucru,
socotind c asta slujea drept garan ie suficient pentru | adev r. Când a v zut c nu-i mai r m sese nici o
speran , c ci el nu fusese adus în fa a unui tribunal adev rat, ci doar pentru a fi zvârlit mi ele te într-o temni ,
Zacharias i-a zis c , de vreme ce tot nu mai scap cu via , nimeni nu-i poate închide gura s vorbeasc . S-a
ridicat în picioare i a batjocorit netemeinicia faptelor pentru care era judecat, spulberând în câteva vorbe
acuza iile invocate. în cuvântarea lui, el s-a adresat apoi direct acuzatorilor s i, a enumerat rând pe rând
nedrept ile toate pe care le comiseser , deplângând haosul însc unat în treburile statului. Zelo ii au protestat
zgomotos dar s-au ab inut s i trag s biile din teac întrucât voiau s duc pân la cap t aceast; comic
înscenare a unui fals proces; în afar de asta, ei urm reau s -pun la încercare pe judec tori, ca s vad dac ,
punându- i în mar< primejdie propriile vie i, r mâneau inten ionat de partea drept ii într-adev r, to i cei 70 s-au
pronun at în favoarea achit rii acuzatului, ar tându-se dispu i mai degrab s moar decât s - i lege numele de
condamnarea unui nevinovat. Aceast achitare a stârnit puternice strig te de protest din partea zelo ilor,
deopotriv de porni i împotriva judec torilor care nu în eleseser c împuternicirea lor fusese am gitoare. Doi
dintre zelo ii cei mai cutez tori s-au n pustit din senin asupra lui Zacharias, l-au ucis în mijlocul Templului i i-
au spus batjocoritor, în vreme ce se pr bu ea f r suflare: „Prime te acum i votul nostru ca s ai parte de-o
achitare deplin !" L-au scos apoi din Templu i l-au zvârlit într-o pr pastie ce se c sca dedesubtul lui. Iar pe
judec tori i-au izgonit din sanctuar, lovindu-i umilitor cu latul sa biei, i s-au ferit s -i omoare anume pentru ca
ace tia, r spândi i î întregul ora , s vesteasc pretutindeni robia în care se zb teau c to ii.
5. Idumeenii regretau deja faptul c au venit la Ierusalim, c ci asemenea întâmpl ri aveau darul s -i
nemul umeasc profund. Atunc unul dintre zelo i i-a strâns laolalt , a venit la ei din proprie ini iativ i le-a ar tat
ce grave abateri de la lege au comis al turi de cei care
332
chemaser aici, înf i ându-le pe îndelete daunele provocate capitalei. Au adus cu ei armele r zboiului c ci erau
convin i c Marii Preo i unelteau s dea capitala pe mâna romanilor; n-au g sit îns nici o dovad a tr d rii i, în
schimb, cei care, chipurile, ap rau ora ul, comiteau f r fric fapte de r zboi i de tiranie. S-ar fi cuvenit ca, de la
bun început, idumeenii s împiedice aceste fapte. Dar dup ce ei în i i s-au l sat târâ i de dragul alian ei în
uciderea unor compatrio i, barem acum s pun cap t samavolniciilor lor i s nu- i mai pun bra ele puternice în
slujba celor care duc de râp legile str mo e ti. Iar dac unii dintre idumeeni mai sunt înc revolta i c por ile
ora ului au fost închise în fa a lor i nu li s-a îng duit s intre decât dup depunerea armelor, oricum, cei ce i-au
l sat pe dinafar i-au primit între timp pedeapsa: Ananos a fost ucis i pu in a lipsit ca, într-o singur noapte,
întregul popor s fie m cel rit. El î i d dea seama c unii dintre idumeeni privesc cu p rere de r u aceste
groz vii în vreme ce, la zelo ii care i-au chemat, nu se constat decât o cruzime nes ioas i nici o urm de
ru ine fa de salvatorii lor. Chiar sub ochii alia ilor, ei cuteaz s înf ptuiasc cele mai josnice fapte iar crimele
lor vor fi puse pe seama idumeenilor, câta vreme nici unul nu le împiedic sau nu se dezice de ele. Dup ce
acuza ia de tr dare s-a dovedit a fi o calomnie i nu se întrez rea deloc apropierea romanilor iar în ora s-a
instaurat un despotism foarte greu de înl turat, ar fi bine ca idumeenii s se întoarc la vetrele lor, f r s mai
aib de-a face cu ace ti r uf c tori; doar astfel se pot ei dezvinov i de mâr viile la care au participat, în ela i de
zelo i.

333

CAPITOLUL VI
1. L sându-se convin i de aceste vorbe, idumeenii au eliberat din temni ele unde z ceau vreo 2.000 de cet eni,
care au fugit numaidecât din ora i s-au îndreptat spre Simon, despre care vom vorbi mai târziu. Apoi,
idumeenii au p r sit Ierusalimul i s-au întors la casele lor. Plecarea acestora a luat prin surprindere ambele
tabere: pentru c nu tia nimic despre faptul c idumeenii î i schimbaser opinia, poporul i-a rec p tat curajul
pentru scurt vreme, la gândul c sc pase de prezen a unor du mani; la rândul lor, zelo ii au devenit i mai
întreprinz tori, de parc n-ar fi fost p r si i de alia ii lor, ci s-ar fi descotorosit de ni te martori care îi stânjeneau,
c utând s -i abat de la înc lcarea legilor. Crimele lor nu mai cuno teau acum nici z bav , nici chibzuin
îndelungat , fiecare din loviturile lor fiind întreprinse cu viteza fulgerului, iar transpunerea lor în fapt era mai
rapid chiar decât planul propriu-zis. Be ia lor de sânge se îndrepta îndeosebi împotriva b rba ilor viteji i nobili;
pe ultimii îi ucideau din invidie, pe cei curajo i, din frica pe care le-o inspirau. Ca ei s se simt în siguran
deplin , nici unul dintre b rba ii de vaz nu trebuia s scape cu via . împreun cu mul i al ii, a pierit atunci un
anume Gurion, om influent i de origine aleas , foarte legat de conducerea poporului i atât de îndr gostit de
libertate c nu mai g seai un al doilea printre iudei. Dintre celelalte calit i deosebite pe care le avea, franche ea
sa în vorbire a fost cea care i-a adus moartea. Nici m car Niger din Peraea1, care se dovedise un b rbat viteaz în
luptele împotriva romanilor, n-a sc pat cu via din mâinile lor. Când a fost adus în mijlocul ora ului, el a strigat
din r sputeri, ar tând cicatricele sale.
1 Vezi Cartea a doua, cap. XIX, paragr. 2, cap. XX, paragr. 4; de asemenea Cartea a treia, cap. II, paragr. 1, .a. Niger era un erou al luptei
împotriva romanilor, în vreme ce Gurion reprezint nobilimea cu vederi democratice, antidictatoriale (n.e.)-
334
Dup ce a fost târât dincolo de por ile ora ului, i-a pierdut orice n dejde de sc pare, cerând ca barem s i se
îng duie înmormântarea. C l ii s i l-au prevenit amenin tor c nu va avea parte de ceea ce i-a dorit atât de
mult: p mântul — apoi l-au omorât. în pragul mor ii, Niger i-a blestemat pe zelo i ca peste ei s se abat
r zbunarea romanilor i, în afara r zboiului, s îndure foametea i ciuma, dar mai presus de toate s se str pung
cu sabia unul pe altul. Toate acestea le-a h r zit Dumnezeu nelegiu ilor i i-a dovedit dreptatea prin faptul c , în
scurt vreme, dihonia din tab ra lor avea s -i împing spre nebunia uciderii reciproce. Moartea lui Niger i-a
scutit pe zelo i de teama pr bu irii lor; totu i, n-a mai r mas nici o p tur a popula iei împotriva c reia s nu
g seasc vreun pretext de execu ie. Cei care într-un fel sau altul se opuseser cândva zelo ilor fuseser de mult
m cel ri i; dar împotriva celorlal i, care în timp de pace nu-i înfruntaser deloc, trebuiau g site pretexte adaptate
momentului. Cei care se fereau mereu s aib de-a face cu ei erau socoti i trufa i; cei care, în leg turile cu ei,
erau mai slobozi la gur , treceau drept dispre uitori; cei ce se ar tau prea supu i, erau suspecta i de tr dare. i
pentru abaterile grave, ca i pentru cele m runte, pedeapsa era una singur : moartea; nu era iertat nimeni, cu
excep ia celor ce apar ineau p turilor celor mai de jos sau aveau o origine modest , sau erau lovi i de soart .
2. To i generalii romani socoteau discordia din tab ra du man drept un noroc nesperat i doreau s m r luiasc
numaidecât împotriva ora ului, f când presiuni asupra lui Vespasianus, în calitatea lui de comandant al o tirii
întregi. Ei aveau convingerea c providen a divin era de partea lor, de vreme ce i-a stârnit pe vr jma i unii îm-
potriva altora; fire te c decizia st tea pe muchie de cu it, deoarece iudeii s-ar fi putut lesne împ ca din nou între
ei, fie din pricina relelor îndurate în interior, fie din pricina c in ei lor. Drept r spuns, Vespasianus le-a zis:
„ elul pe care îl urm ri i nu va fi atins din capul locului dac ave i în vedere ca, la fel ca la teatru, s face i o
demonstra ie a for elor i a armelor voastre, care în cazul de fa n-ar fi lipsit de primejdii; mai degrab s ave i
în fa a ochilor ceea ce este practic i sigur. C ci în cazul când a i m r luit numaidecât împotriva ora ului, n-a i
ob ine altceva decât s -i împ ca i pe du mani; f cându-i pe ace tia s - i îndrepte reg sita putere împotriva
noastr . Dac îns r mâne i unde v afla i, ve i avea de înfruntat mai pu ini vr jma i întrucât ei i-au irosit vie ile
în r zboiul civil. Un comandant mai iscusit decât mine este Dumnezeu, fiindc îi pred f r osteneal pe iudei în
335
mâinile romanilor, d ruindu-le victoria f r riscurile artei de a conduce ostile. De aceea datoria noastr este ca, în
vreme ce adversarii î i curm via a cu propriile lor mâini i îndur r ul cel mai cumplit — r zboiul civil —, noi
s r mânem ca ni te spectatori i s st m deoparte de orice primejdie, neînc ierându-ne deloc cu oamenii care î i
caut singuri moartea i tab r nebune te unul asupra celuilalt. Cel care crede cumva c str lucirea unei victorii
dobândite f r lupt p le te pe jum tate, acela s afle c orice succes ob inut în deplin siguran este preferabil
unei b t lii al c rei rezultat r mâne totdeauna nesigur. C ci biruitorul care a triumfat prin vitejia bra elor nu
trebuie s stea mai presus de cel care a ob inut aceea i izbând prin st pânire de sine i prin precaut chibzuin .
i pe m sur ce num rul du manilor scade mereu, propria mea oaste, ref cut dup necurmatele sale eforturi, va
reveni pe câmpul de lupt cu o for combativ sporit deopotriv . Mai cu seam c nu-i acum momentul potrivit
s umbl m cu orice pre dup o victorie r sun toare: c ci în aceast perioad iudeii nu sunt preocupa i s -
i f ureasc arme, s - i construiasc ziduri de ap rare sau s - i procure trupe auxiliare; a adar amânarea nu
este deloc în dezavantajul celor care o îng duie; ba, mai mult, prin r zboiul civil i prin dihonia lor, iudeii se
expun singuri primejdiilor i îndur zilnic chinuri mult mai ap s toare decât cele pe care le-am fi provocat noi
în ine prin atacurile noastre victorioase. Prin urmare, dac ne preocup numai siguran a proprie, trebuie s -i
l s m pe iudeii dezbina i s se distrug singuri; iar dac urm rim neap rat o expedi ie militar încununat de
glorie, nu se cade s atac m un popor atât de m cinat în interior. Atunci s-ar putea spune, pe drept cuvânt, c
victoria nu este meritul atacatorilor, ci al dezbin rii asedia ilor"!
3. Acestea au fost spusele lui Vespasianus, cu care au fost de acord to i generalii i curând faptele aveau s
adevereasc clarviziunea judec ii comandantului suprem: zilnic soseau la romani mul i transfugi care izbutiser
s scape de zelo i. Fuga lor nu era u oar deoarece, la toate ie irile, zelo ii puseser g rzi i oricine era prins
acolo, indiferent de motivul invocat, era ucis pe loc, suspectat fiind c inten iona s treac în tab ra romanilor. în
realitate, puteau s r zbat cei ce le d deau bani i numai cei ce nu aveau ce oferi treceau drept tr d tori, astfel
încât doar cei boga i î i r scump rau fuga, pe când s racii erau uci i. Cadavrele se adunaser în mormane de-a
lungul tuturor drumurilor încât mul i dintre cei care inten ionaser s fug din Ierusalim se r zgândeau pe
parcurs, preferând s - i dea
336
sfâr itul în ora : c ci speran a de-a avea parte barem de un mormânt f cea ca moartea lor acas s par ceva mai
suportabil . Dar zelo ii i-au împins neomenia pân într-acolo încât nu mai îng duiau s fie înmormânta i nici cei
uci i în interiorul zidurilor, nici cei r pu i pe drum. Dimpotriv : de parc s-ar fi jurat aievea ca împreun cu
legile patriei s le încalce i pe cele ale naturii, la groz viile îndurate de oameni ad ugând i profanarea lui
Dumnezeu: ei l sau cadavrele s putrezeasc la soare2. Cine îndr znea s - i înmormânteze o rud primea una i
aceea i pedeaps ca transfugii — moartea; cel ce oferea cuiva o groap , avea nevoie de-o alta pentru el însu i.
Vorbind pe scurt: nici unul dintre sentimentele nobile n-a fost mai oropsit în acele zile nenorocite decât mila.
Ceea ce era demn s trezeasc mult compasiune stârnea i mai abitir furia nelegiui ilor, ei str mutându- i
alternativ mânia de la cei vii, la asasina i i de la hoituri, iar i la cei în via . Groaza era atât de mare încât
supravie uitorii invidiau victimele care îi precedaser , fiindc ace tia î i g siser lini tea; a ijderi, cei supu i
torturilor în temni , comparativ cu starea lor cumplit , regretau soarta celor ce z ceau neîngropa i. C lcate în
picioare erau toate orânduielile omene ti, de c tre ace ti netrebnici, batjocorind i respectul cuvenit lui
Dumnezeu de vreme ce socoteau simple palavre de arlatani oracolele profe ilor. Totu i, în vremuri str vechi,
ace tia au f cut multe preziceri privitoare la virtute i la viciu; iar zelo ii care au f cut totul împotriva zicerilor
lor, s-au str duit ca acele profe ii s se împlineasc în dauna patriei lor. C ci d inuie o antic revela ie a unor
oameni p trun i de inspira ie divin , potrivit c ruia ora ul va c dea în mâinile du manului, iar Templul va fi
mistuit de fl c ri potrivit datinilor r zboiului atunci când, bântuit de o r scoal , mâinile unor localnici vor
profana incinta preasfânt a Domnului3. Zelo ii n-au refuzat s dea crezare acestei profe ii, dar s-au pus ei în i i
în slujba înf ptuirii sale.
- Zelo ii interziceau înmormânt rile în cimitirele situate în afara ora ului nu pentru a înc lca ritualul, ci pentru a împiedica pe cei ce înso eau
alaiurile funerare s fug , trecând în tab ra roman (n.e.).
3
Vezi Miheia, cap. 3, paragr. 9-12; Iezechiel, cap. 24, paragr. 9-13. Poate c Iosephus are în vedere ni te profe ii nescrise, transmise prin
gura poporului (n.t.). Cit m un verset semnificativ din prorocirile lui Miheia: „Deci, din pricina voastr , Sionul va fi arat cu plugul ca o arin
i Ierusalimul va fi pref cut într-un morman de ruine i muntele templului va ajunge o în l ime acoperit de p dure!" (n.e.).
337

CAPITOLUL VII
1. Ioannes1, care râvnea deja s ajung tiran, socotea c era sub demnitatea lui s se bucure de aceea i cinstire ca
i tovar ii s i; a atras a adar în cete mici pe cei mai r i dintre ei i s-a desprins de tagma zelo ilor. Mereu se
împotrivea hot rârilor luate de ceilal i, pe ale sale dându-le cu aer de st pân, ca pe ni te porunci, a a încât era
limpede c tindea spre puterea absolut . Unii i se supuneau cu fric , al ii din pur simpatie, c ci se pricepea de
minune s - i atrag oamenii prin în el torii i vorbe dulci; apoi mul i al ii socoteau c , pentru siguran a lor, era
mai bine ca r spunderea pentru nelegiuirile comise s revin unuia singur, f r s mai apese asupra celorlal i.
Fire te c prin dârzenia dovedit atât în fapte cât i în gândire, el i-a asigurat un oarecare num r de sateli i. A
r mas totu i deoparte o numeroas ceat de adversari: mai pu ini dintre ei s-au l sat c l uzi i de invidie, p rându-
li-se greu de îndurat faptul de a se l sa condu i de un om care le fusese egal; majoritatea s-a temut îns de
domina ia unui singur om. Dar ace tia au prev zut c , odat ajuns în culmea puterii, înl turarea lui nu va fi deloc
u oar , iar atunci începutul opozi iei ar fi constituit un pretext pentru Ioannes de a porni împotriva lor; de aceea,
fiecare a preferat s îndure orice suferin ca lupt tor decât s primeasc de bun voie jugul robiei, având parte de
o moarte h r zit unui sclav. Din acest motiv, în tab ra lor s-a ajuns la o ruptur i Ioannes s-a ridicat împotriva
rivalilor s i ca un rege du man. în rela iile lor reciproce, ei se mul umeau s se fereasc unii de al ii i mai
degrab rar decât niciodat se mai ajungea la câte o încruci are de arme; ei se luau la întrecere în asuprirea
poporului i ambele tabere se luptau doar ca s ob in o prad mai mare. Astfel c , în vreme ce ora ul avea de
îndurat trei mari cazne: r zboiul, tirania i dihonia par-
Vezi cap. III, paragr. I (n.t.).
338
tidelor, cel mai lesne de suportat p rea oamenilor de rând r zboiul. A a se face c , nevoi i s fug de propriii lor
concet eni, localnicii î i c utau refugiul la str ini i aflau la romani ceea ce nu mai sperau s ob in la
compatrio ii lor.
2. Dar s-a pus în mi care i a patra plag deosebit , împingând poporul spre marginea pr pastiei. Nu prea departe
de Ierusalim se afl o foarte puternic fort rea , construit de vechii regi2 ca s - i ocroteasc avu iile de
vicisitudinile r zboiului i s - i pun la ad post propria persoan : ea se chema Masada. Aceasta a ajuns în
st pânirea a a-numi ilor sicari3 care pân atunci se m rginiser la incursiuni în regiunile învecinate, numai
pentru a- i procura cele necesare traiului, c ci teama îi inuse departe de jafuri pe scar larg . Dar cum au prins
de veste c oastea roman r mânea inactiv , în vreme ce iudeii din Ierusalim erau r v i i de r zvr tiri i tiranie,
în interiorul propriilor ziduri, fiind împ r i i în mai multe tabere, atunci s-au avântat i ei în raite mai îndr zne e.
Pe când iudeii s rb toreau Pastile, în semn de pioas recuno tin pentru izb virea lor, cu prilejul eliber rii din
robia egiptean , s-au reîntors în patrie — sicarii s-au furi at din fort rea a lor în timpul nop ii, nefiind observa i
de bruma de paznici, i s-au n pustit asupra or elului numit Engaddi4. De-acolo i-au alungat pe b rba ii în
putere, înainte ca ei s pun mâna pe arme i s se apere laolalt , iar pe femeile i odraslele care n-au fost în stare
s fug — vreo 700 la num r — le-au m cel rit. Apoi au golit casele, punând mâna pe recoltele cele mai coapte,
i s-au întors cu prada lor în Masada. Asem n toare expedi ii de jaf au f cut sicarii i în toate satele din preajma
fort re ei i au devastat întregul inut; cete deloc neînsemnate veneau zilnic s li se al ture de pretutindeni. i în
toate celelalte regiuni ale Iudeei s-au urnit bandele de tâlhari care pân atunci st tuser cu bretele încruci ate: la
fel se întâmpl cu un trup în care, o dat cu inflamarea p r ilor importante, se îmboln vesc toate m dularele. Din
pricina r zvr tirii i tulbur rilor care cuprinseser capitala, cei mai mâr avi r uf c tori au c p tat frâu liber s
jefuiasc dup pofta lor i fiecare band jefuia satele localnicilor, dup care se retr gea în pustietate.
- Marele Preot Ionathan Macabeul, potrivit C r ii a aptea, cap. VIII, paragr. 3
(n.t.).
3
Vezi Cartea a doua, cap. XIII, paragr. 3 (n.t.).
4
Localitate de pe rmul occidental al M rii Moarte, la 15 km. de Masada, azi Ein Gedi (n.e.).
339
Aici ei î i reuneau for ele, se legau prin jur mânt i alc tuiau trupe mai mici decât ostile, dar mai mari decât
obi nuitele bande de ho i, ab tându-se asupra sanctuarelor i ora elor. Cei ataca i de ei îndurau pe de-o parte o
soart asem n toare cu a celor amarnic lovi i de r zboi, pe de alt parte, eventualitatea de a fi r scump ra i era
exclus din capul locului, c ci adversarii lor, dup bunul obicei al tâlharilor, se f ceau nev zu i cu prada lor cu
tot. Nu mai r m seser a adar nici o parte a Iudeei care s nu fi fost atras în dezastrul capitalei sfârtecate de
neorânduial .
3. Aceast stare de lucruri a fost aflat de Vespasianus de la transfugi. în pofida faptului c r scula ii puseser
str ji la toate ie irile i executau pe oricine se apropia de ele indiferent de motiv, câ iva izbuteau totu i s se
strecoare neobserva i i s fug la romani, unde st ruiau de lâng comandantul suprem s vin în ajutorul
capitalei, spre a salva ceea ce mai r m sese din locuitorii ei; c ci cei mai mul i fuseser uci i datorit simpatiei
lor fa de romani i supravie uitorii erau în primejdie de moarte. Din comp timire fa de suferin ele lor,
Vespasianus a pornit la drum, chipurile, spre a asedia Ierusalimul, de fapt, pentru a-1 elibera de starea de asediu.
Fire te c mai întâi trebuia s nimiceasc inutul r mas liber, spre a nu l sa nici un focar de primejdie în spatele
s u, care s -i stânjeneasc asediul. A m r luit a adar împotriva Gadarei, capitala ^eraeei, înt rit cu str nicie,
p trunzând în ora în cea de a 4-a zi a lunii Dystros5. C ci, f r tirea r scula ilor de la ei, cei mai de vaz
locuitori, dornici de pace i îngrijora i de soarta avu iilor lor — în Gadara fiind numero i cet eni boga i — au
trimis la Vespasianus delega i împuternici i s trateze predarea ora ului. Adversarii lor n-au tiut nimic despre
solie i când cercet rile lor le-au adus ve ti despre ea, Vespasianus se i afla prin apropiere. S-au îndoit de faptul
c vor fi în stare s apere singuri ora ul, fiindc num rul lor era mai mic decât cel al du manilor din interior, i
totodat au v zut c romanii nu erau prea departe de ora ; r scula ii s-au hot rât atunci s fug , dar li s-a p rut
nedemn de ei s plece f r s provoace o v rsare de sânge i f r s se r zbune deloc pe cei vinova i de aceast
situa ie. L-au în f cat deci pe un anume Dolesos — nu numai pe temeiul pozi iei pe care o ocupa precum i a
obâr iei sale de frunta al ora ului, ci i pentru c l-au socotit drept unul dintre ini iatorii soliei —, l-au ucis i, în
furia lor f r margini, i-au batjocorit cadavrul, dup care au fugit din ora . La sosirea trupelor romane în
Gadara, locuitorii i-au f cut o s rb toreasc
5
La 21 martie 68 (n.e.).
întâmpinare lui Vespasianus, primind din partea lui garan ii de pace i o garnizoan alc tuit din c l re i i
pedestra i, pentru a-i ocroti de eventualele incursiuni ale fugarilor. Mai înainte ca romanii s le fi cerut acest
lucru, gadari ii au d râmat zidul de ap rare al cet ii, oferind astfel chez ia dragostei lor pentru pace i a
înl tur rii oric rei posibilit i ca în viitor s mai poarte r zboi, chiar dac ei în i i l-ar dori.
4. Pe urmele celor ce fugiser din Gadara, Vespasianus a trimis pe Placidus cu 500 de c l re i i 3000 de
pedestra i, el însu i întor-cându-se cu restul trupelor în Caesarea. Când fugarii au v zut pe nea teptate c l re ii
porni i în urm rirea lor, înainte de a ajunge la o înc ierare cu ace tia, ei s-au strâns de-a valma într-un târg numit
Bethennabris6; acolo au dat peste un num r deloc neînsemnat de tineri, pe care i-au înarmat în mare grab , unii
cu iar al ii împotriva propriei voin e, dezl n uind un atac pripit asupra trupelor lui Placidus. La primul lor iure ,
acestea au dat întrucâtva înapoi, ca prin aceast manevr s -i atrag pe iudei departe de zidul de ap rare. Dup ce
i-au ademenit la o distan convenabil , romanii au f cut o mi care de înv luire, pentru a-i str punge apoi cu
suli ele lor; cei care c utau s fug erau intercepta i de c l re i în timp ce pedestra ii loveau puternic grosul
oastei lor. Astfel au alergat iudeii spre propria pierzanie, ne-f când altceva decât s dea o dovad a temerit ii
lor. C ci ei se n pusteau asupra trupelor romane care alc tuiau o forma iune compact , p rând ni te metereze
prin zestrea lor de arme încât s ge ile nu g seau nici un loc or descoperit, iar iudeii se dovedeau mult prea slabi
pentru a str bate rândurile du mane; str pun i de suli ele romane, ei se repezeau direct în uciga ele vârfuri de
fier, aidoma fiarelor s lbatice. A a au pierit atunci iudeii, fie r pu i de s bii în lupta corp la corp, fie h itui i de
c l re i.
5. Placidus se ar ta nespus de preocupat s taie calea retragerii spre târg a du manilor. în aceast direc ie î i
îndrepta el mereu cavaleria, îi cerea s fac la un moment dat cale-ntoars , culcând la p mânt cu l ncile pe cei
mai apropia i adversari, care ofereau o int ideal , pe când cei din spatele lor r mâneau pe loc, încremeni i de
fric ; pân la urm , cei mai viteji dintre iudei au reu it s r zbat cu for a pân la zid. Str jerii nu tiau ce s mai
fac : ei nu se îndurau s -i lase pe dinafar pe gadari i, din pricina propriilor compatrio i,
340
6
Localitate de pe malul r s ritean al Iordanului, în dreptul Ierilionului, numit actualmente Teii Nimrin (n.e.).
341
amesteca i printre ei; pe de alt parte, dac îi acceptau în untru, riscau foarte mult s piar împreun cu ace tia.
A a s-au i petrecut lucrurile, în timp ce iudeii se îmbulzeau în fa a zidului, foarte pu in a lipsit ca i c l re ii
romani s dea buzna în interior; fire te c str jerii au reu it s închid por ile în fa a lor, dar Placidus a i început
atacul luptând viteje te pân spre sear , a luat cu asalt zidul i i-a biruit pe ap r torii târgului. Popula ia f r
ap rare a fost m cel rit pe când b rba ii în putere s-au slujit de ansa lor de a fugi; solda ii romani au jefuit
casele i au incendiat târgul. Cei care izbutiser s fug au atras în bejenia lor i popula ia inutului; prin v dita
exagerare a propriei nenorociri i prin zvonul c întreaga oaste roman m r luia pe urmele lor i-au alungat de-
acas pe to i cei din partea locului i de pretutindeni, umplându-i de groaz ; împreun , au alc tuit o adev rat
mul ime, fugind înspre Ierihon; era singurul loc în care î i puneau n d jdea salv rii, întrucât barem prin num rul
locuitorilor, acesta era un ora puternic. încrez tor în cavaleria i în succesele pe care le ob inuse în r zboi,
Placidus i-a urm rit pe fugari pân la Iordan, omorând mereu pe cei întâlni i de el pe drum. A mânat întreaga
mul ime spre fluviul care, umflat de ploile abundente, devenise un uvoi ce nu putea fi trecut de nimeni,
preg tindu- i oastea de lupt în fa a fugarilor. Nevoia îi silea s se bat , fiindc orice posibilitate de fug era
exclus . Dup ce s-au în irat de-a lungul malului cât le-a îng duit locul, iudeii au înfruntat grindina de s ge i i
atacurile c l re ilor care au r nit pe mul i dintre ei sau i-au împins în fluviu. Sub loviturile romanilor au c zut
15.000 de iudei, iar num rul celor care, încol i i de primejdie, s-au aruncat în Iordan, a fost uria . în mâinle
romanilor au c zut 2.200 de prizonieri i o bogat prad alc tuit din asini, oi, c mile i vite cornute. 6. Cu toate
c n-a fost câtu i de pu in mai mic decât cele îndurate pân atunci, aceast înfrângere a p rut iudeilor mult mai
mare decât a fost în realitate, pentru c nu numai întregul inut str b tut de fugari era pres rat de corpuri
neînsufle ite i nici Iordanul nu mai putea fi str b tut din pricina cadavrelor, dar pân i Lacul de asfalt era
n p stuit de hoiturile mânate în mare num r de fluviu într-acolo. C l uzit de norocul s u r zboinic, Placidus a
asaltat i or elele i satele din împrejurimi, ocupând Abila, Iulias i Besimo, precum i toate localit ile pân la
Lacul de asfalt, instalând în fiecare dintre ele garnizoane alc tuite din transfugi pe care i-a g sit potrivi i pentru
a a ceva. Apoi i-a suit solda ii în b rci cu care a capturat pe cei ce î i c utaser refugiul pe lac. Astfel Peraea
întreag a trecut în st pânirea romanilor de bun voie sau a fost supus prin for a armelor pân la Machaerus.
342

CAPITOLUL VIII
1. între timp a parvenit tirea despre r scoala din Gallia: Vindex1 împreun cu frunta ii b tina ilor se
r zvr tiser împotriva lui Nero; aceste evenimente sunt înf i ate pe larg altundeva, în scrieri aparte 2. Vestea 1-a
determinat pe Vespasianus s devin mai energic în ducerea r zboiului la bun sfâr it, c ci el prevedea de pe
acum r zboaiele civile i primejdia ce amenin a întregul imperiu, convingerea lui fiind c prin restabilirea
prealabil a p cii în Orient, ar putea mic ora îngrijor rile Italiei. Atât cât a durat iarna, a înt rit satele i or elele
cucerite prin garnizoane, la conducerea c rora a pus în sate decurioni iar în or ele centurioni. A reconstruit de
asemenea multe localit i ce fuseser pustiite. Cum a sosit prim vara, p ind în fruntea celei mai mari p r i a
trupelor sale, a m r luit din Caesarea pân la Antipatris, unde în decurs de dou zile a restabilit ordinea în ora ,
iar în a treia zi i-a continuat înaintarea, trecând prin foc i sabie toate localit ile din jur. Dup ce a supus
împrejurimile Toparhiei Thamna, el s-a îndreptat spre Lydda i Iamnia; în ambele ora e, care fuseser deja
cucerite, a instalat ca locuitori un însemnat num r de iudei dintre cei ce se predaser mai înainte romanilor, apoi
a plecat la Emmaus. Aici el a ocupat toate drumurile spre capital i a înjghebat o tab r înt rit , unde a l sat
Legiunea a .V-a, îndreptându-se cu restul trupelor sale spre Toparhia Bethleptepha3. A pustiit prin foc aceast
regiune împreun cu împrejurimile ei i a orânduit puncte de sprijin în locurile cele
1
Caius Iulius Vindex (25-68 e.n.), guvernatorul Galliei Lugudunensis, s-a revoltat împotriva lui Nero în martie 68 i, înfrânt în b t lia de la
Vesontio de L. Verginius Rufus, comandantul for elor Germaniei Superior, fidel împ ratului, se sinucide (n.e.).
2 De pild Dio Cassius, LXIII, 22-24 (n.t.).
3
O Toparhie cu acest nume nu este men ionat în Cartea a UI-a, cap. III, paragr. 5, unde au fost enumerate toate cele 11 Toparhii ale Iudeei,
fiind îndeob te necunoscut . Poate c este vorba de ora ul numit Bethlebaoth din tribul lui Simeon, dup Cartea lui Iosua, 19, 6 (n.t.).
343
mai potrivite din vecin tatea Idumeei. El a ocupat chiar în mijlocul inutului idumeean dou sate: Betabris i
Caphartoba, unde a ucis peste 10.000 de oameni, luând i 1.000 de prizonieri; restul popula iei a fost alungat i,
drept garnizoan , a fost l sat o parte deloc lipsit de importan a trupelor romane, spre a cutreiera i devasta
întreaga regiune muntoas . Cu ceea ce-i mai r m sese din oaste Vespasianus a revenit la Emmaus de unde,
trecând de-a lungul Samariei i pe lâng Neapolis, denumit de localnici Mabartha4, a coborât spre Corea; acolo
i-a instalat el tab ra în a doua zi a lunii Daisios 5. în ziua urm toare, a i sosit la Ierihon, unde s-a întâlnit cu
Traianus, unul din generalii lui, care comanda trupele venite din Peraea, inutul de dincolo de Iordan, fiind acum
pe de-a-ntregul în st pânirea romanilor.
2. F r s mai a tepte venirea romanilor, marea majoritate a locuitorilor Ierihonului s-a refugiat în regiunea
muntoas situat fa în fa cu Ierusalimul; cei r ma i pe loc, nici ei chiar a a de pu in numero i, au fost
masacra i. Romanii au cucerit un ora pustiu. Ierihonul este a ezat într-o câmpie, dar la poalele unui lan muntos
ple uv i nefertil, de o mare lungime; spre miaz noapte, el se întinde pân la Skythopolis, spre miaz zi pân la
inutul sodomi ilor i pân la extremitatea Lacului de asfalt. Este îndeob te înv lurat i nelocuit din pricina
aridit ii sale. în fa a lui, de-a lungul albiei Iordanului, se afl un alt lan muntos care începe la miaz noapte la
Iulias i se întinde apoi paralel cu primul pân la Somorrha6, învecinându-se cu ora ul Petra din Arabia. El
cuprinde a a-numitul „Munte-de-fier"7, care ajunge pân în ara moabi ilor. inutul de mijloc dintre cele dou
lan uri muntoase se cheam „Câmpia mare"8 i se întinde de la satul Ginnabris9 pân la Lacul de asfalt.
Lungimea ei m soar 12.000 de stadii, iar l imea 12010; la mijloc câmpia este str b tut de Iordan i
4
Localitate situat aproape de Sichem, în perimetrul c reia Vespasianus însu i va întemeia în anul 72 Flavia Neapolis (n.e.).
5
La 20 iunie e.n. (n.e.).
6
Vezi observa ia la acest nume din Indicele alfabetic (n.t).
7
Bazaltul de la nord de Arnon din actualul el Kura Basalt ( compozi ia principal din feldspat) con ine pân la 20% fier (n.t.).
8 La fel se numea, în afar de câmpia Iezreel, i câmpia Iordanului sau valea Iordanului (el Ghor) (n.t.). La ultima se refer autorul (n.e.).
9 Probabil una i aceea i cu Ginnaea (n.t.).
1° Valea Iordanului are o lungime de circa 110 km, cifra dat de Iosephus reprezentând vreo 220 km (1200 de stadii), adic de dou ori mai
mare. Probabil c ei au inclus aici i Lacul Tiberiada i Marea Moart . L imea v ii variaz i ea între 3 km, la sud de lacul Gennezareth, i
20 km. la extremitatea nordic a M rii Moarte, cifrele date de istoricul evreu fiind aici mai aproape de m sur torile moderne (n.e.).
344
cuprinde dou lacuri de natur foarte diferit : Lacul de asfalt i Lacul Tiberiada; apa celui dintâi este amar i
stearp , cea a Tiberiadei, dulce i fertil . în timpul verii, câmpia este pârjolit de ar i i usc ciunea ei face ca
aerul s -i fie nes n tos. C ci în afara Iordanului, nu mai are nici un strop de ap ; din aceast cauz , palmierii de
pe malul fluviului sunt impun tori i deosebit de înfloritori, în vreme ce semenii lor mai îndep rta i o duc ca vai
de lume.
3. în apropriere de Ierihon fire te c se afl un izvor unde apa curge din bel ug i este foarte indicat pentru
irigarea ogoarelor; el â ne te lâng ora ul vechi, cel dintâi din p mântul canaani ilor pe care 1-a cucerit cu suli a
în mân Iesus11, fiul lui Nave, c petenia evreilor. Despre acest izvor se poveste te c odinioar era v t m tor nu
numai roadelor p mântului i pomilor, ci i plodului femeilor îns rcinate, având un efect boln vicios i
distrug tor asupra tuturor viet ilor, pân când un anume profet Elisa i-a r pit nefasta lui putere, preschimbându-
1 dimpotriv într-un izvor s n tos i d t tor de via . Acest discipol i urma al lui Elia a fost bine primit de
c tre oamenii din Ierihon, care s-au ar tat foarte ospitalieri, iar el le-a fost recunosc tor r spl tind întregul inut
cu un dar care s d inuie mereu. S-a apropiat de izvorul amintit i a aruncat în undele lui curg toare un vas de lut
plin cu sare, apoi, i-a ridicat spre cer justi iara-i mân dreapt , v rsând purificatoare liba ii peste glie. Pe aceasta
a rugat-o s îmbun t easc izvorul i s - i deschid vinele sale de ap mai dulce, amestecând aerul mai s n tos
cu apele curg toare, pentru ca s d ruiasc locuitorilor inutului recolte bogate precum i binecuvântarea de a
avea urma i astfel ca în ambele privin e s nu duc deloc lips de apa zâmislitoare cât vreme ei vor r mâne
oameni drep i. Acestor rugi le-a al turat tot felul de ceremonii înf ptuite cu m iestrie i a preschimbat natura
izvorului: apa care pân atunci h r zise oamenilor doar sterilitate i foamete, a devenit o d ruitoare de copii i de
hran îmbel ugat 12. A adar aceast ap are acum atâta putere în irigarea ogoarelor încât pân i trec toarea ei
întrebuin are o face mai roditoare decât oricare alt ap care stagneaz destul vreme pentru a îmbiba bine
p mântul. De aceea, chiar i când este folosit din plin, cealalt ap d un randament mai mic, pe când acest
izvor, întrebuin at fie i cu zgârcenie, are rezultate mai bune. Practic, el irig
11
în realitate, Iosua, slujitorul lui Moise, care a p it pe p mântul f g duin ei, cucerind Ierihonul dup ce 1-a iscodit (Cartea lui Iosua) (n.e.).
1- Vezi Cartea a patra a Regilor, cap. II, 19-22 (n.t.).
345
o suprafa mai mare decât toate celelalte surse, c ci acoper o câmpie în lungime de 70 de stadii i în l ime de
20 de stadii, între inând în interiorul ei parcuri foarte frumoase i în esate cu plante. Curmalii ad pa i de acest
izvor dau fructe care se deosebesc prin gustul aparte i prin virtu ile lor t m duitoare. Curmalele cele mai
dulcege, fr mântate sub t lpi, pot oferi o mul ime de miere cu nimic mai prejos de cea d ruit de albine, mierea
lor g sindu-se i ea din bel ug în inutul acela. Acolo cre te i copacul care d balsamul13, cel mai pre ios produs
din partea locului, a ijderi cypros14 i myroba-lanul15, încât nu gre e te deloc cel care zice c este binecuvântat
de Dumnezeu acest meleag unde cresc din abunden cele mai rare i mai minunate plante. Nu-i deloc u or s
g se ti pe suprafa a p mântului un loc asem n tor datorit fructelor deosebite care apar aici; atât de numeroase
sunt roadele pe care le d ruie te solul în schimbul celor s dite în el. Explica ia const dup mine în c ldura
atmosferei i în vigoarea apei: pe când cea dintâi ademene te la via vl starele i le dezvolt mai departe,
umiditatea îng duie fiec reia s prind r d cini zdravene, asigurându-le totodat for a de a rezista: ar i a verii
este atât de puternic în acest inut încât de-abia se încumet cineva s ias din casa lui. Scoas cu g leata la
asfin itul soarelui i l sat sub cerul liber, apa devine foarte rece, adoptând o temperatur opus mediului
înconjur tor. Iarna, dimpotriv , ea este c ldu i deosebit de agreabil pentru cei care se scald în ea. Chiar i
clima este atât de blând încât localnicii poart straie de in atunci când în restul Iudeei ninge. Distan a pân la
Ierusalim este de 150 de stadii, iar pân la Iordan, de 60 de stadii16. Regiunea care se întinde de la Ierihon pân la
Ierusalim este nelocuit i stâncoas ; teritoriul pân la Iordan i Lacul de asfalt este mai neted i situat mai jos,
dar tot pustiu i sterp. Socot îns c am relatat destule despre binecuvântatul inut al Ierihonului.
13
Din crest turile f cute în scoar a lui se scurge balsamul, un suc mai întâi albi-cios, care ulterior se înro e te („opos", în elin ) (n.t.).
14
Henna sau arbustul de Alhenna (Lawsonia alba) a c rui frunz este folosit frecvent în Orient la vopsirea unghiilor (n.t.). Ea sluje te i
ast zi la înro irea stofelor (n.e.).
15
Din fructul de Myrobalanus ( Elaeaguus augustifolius L.) se extrage pân în zilele noastre un ulei cu mari virtu i curative, adic uleiul de
Ierihon (vezi i Plinius, Istoria natural , XII, 46) (n.t.).
16
Cele 150 de stadii antice totalizeaz 27 km, iar 60 de stadii = 11 km. Distan ele recente sunt de 37 km pe osea modern , nu lipsit de
cotituri, între Ierihon i Ierusalim, iar de la Ierusalim pân la albia Iordanului: 8 km (n.e.).
4. Demne de men ionat mi se par i propriet ile naturale ale Lacului de asfalt; apa lui, a a cum am spus mai
înainte, este amar i stearp i, datorit u ur t ii17 sale, readuce la suprafa pân i cele mai grele obiecte care
au fost aruncate în lac; nu-i deloc u or s te scufunzi în adâncul lui, oricâte eforturi ai depune în acest scop. Când
a venit în fa a lacului, Vespasianus, ca s se conving cum stau lucrurile, a pus s fie arunca i în ap adânc ni te
oameni care nu tiau s înoate i aveau mâinile legate la spate; to i au plutit îns la suprafa , de parc ar fi fost
împin i în sus de o r bufnire a vântului. Uluitoare este i schimbarea culorii la suprafa ; de trei ori pe zi, apa
cap t o alt înf i are, razele de soare care p trund în untru reflec-tându-se în chip cu totul aparte 18. Cât
prive te asfaltul, lacul d la iveal în mai multe locuri ni te gr mezi negre; acestea plutesc apoi pe suprafa a apei,
având înf i area i dimensiunea unor tauri f r cap. Cei care lucreaz pe lac se apropie, apuc aceste gr mezi
bine închegate i le trag în barca lor; dup ce le-au înc rcat, ei au mult de furc cu golirea b rcilor, fiindc ,
datorit vâscozit ii înc rc turii, aceasta este atât de încle tat de luntre, încât asfaltul nu se mai dezlipe te decât
cu ajutorul sângelui pierdut de femei în fiecare lun sau cu cel al urinei, unicele substan e la care cedeaz
eLAsfaltul este folosit nu numai la c l f tuirea cor biilor ci i la t m duirea unor bete uguri trupe ti; de fapt el
este amestecat în fel i fel de leacuri. Lacul are o lungime de 580 de stadii19, de vreme ce se întinde pân în
Zoar20 din Arabia, l imea fiind de 150 de stadii. în vecin tatea lui se afl ara Sodomei, cândva un petec de
p mânt binecuvântat prin d rnicia fructelor i bog ia fiec ruia dintre ora ele sale, ast zi arse în fl c ri în
întregime. Zice-se c ele au fost preschimbate în cenu de tr snete n prasnice din pricina nelegiuirii locuitorilor.
într-adev r,
17
Suport cu u urin ; c ci, în realitate, din pricina salinit ii apa are o greutate specific mai mare. Greutatea ei specific fa de apa
distilat este dup Marcet de 1211:1000 sau dup Gay-Lussac de 1228:1000. Vezi i Tacitus, Istorii, V, 6 (n.t.).
18
Aceste fenomene de fluorescent se explic prin evaporarea mai rapid sau mai înceat a apei excesiv de s rate. Dup Gay-Lussac, în 100
de p r i din aceast ap a lacului con in: 3,98 calciu clorhidric, 15,31 magneziu clorhidric, 6,95 clorur de na-triu (sare de buc t rie). Marea
concentra ie a s rii d acestei ape gustul ei amar, dezgust tor(n.t.).
19
Adic 104 km, cât rezult din cele 580 de stadii, la care se al tur 27 km (=150 de stadii) pentru l ime. Marea Moart m soar îns circa
85 km în lungime i maximum 15,7 km în l ime. Se pare c în antichitate ea ocupa o suprafa mai mare (n.e.).
20
Cetate în care se refugiaz Lot dup distrugerea Sodomei, vezi Facerea, cap. XIX, paragr. 22.
346
347
st ruie pân în zilele noastre urmele focului divin i se mai deslu esc umbritele contururi l sate de cinci ora e21;
în plus, pân i acum, cenu a mai d inuie în poame: ele au o coaj aidoma fructelor comestibile, dar când le
coje ti cu mâna, ele se destram în fum i cenu 22. Acestea sunt dovezile care aduc în fa a ochilor legendele
despre ara Sodomei.

2
1 Aluzie la: Sodoma, Gomora, Zeboim, Adma i Zoar. Cutremure tectonice au scufundat în perioada istoric a evolu iei sale extremitatea
sudic a M rii Moarte, care a fost acoperit de valuri, curmând existen a unor ora e intrate în legendele biblice (n.e.).
22
Aceste „mere de Sodoma" sunt fructele de Asclepias gigantes, care seam n cu ni te mere mari, turtite i galbene; au un exterior frumos
dar, când sunt ap sate, ele crap ca ni te b ici umplute cu aer, l sându- i în mân numai resturile coajei sub iri i câteva fibre (n.t.). Chiar i
Tacitus (Istorii, Cartea a V-a, cap.7) vorbe te de ni te fructe locale care „se înnegresc i se prefac în pulbere''. Beduinii cred despre „merele
de Sodoma" c sunt ni te l mâi vr jite (n.e.).
348
CAPITOLUL IX

1. în str dania lui de a înconjura din toate p r ile pe cei ce ap rau Ierusalimul, Vespasianus i-a instalat tab ra la
Ierihon i la Adida1, l sând în ambele locuri câte o garnizoan alc tuit din trupe romane i ale alia ilor lor.
Totodat 1-a trimis la Gerasa pe Lucius Annius2, împreun cu un escadron de cavalerie i numero i pedestra i.
Acesta a cucerit ora ul din primul atac, a ucis 1000 de tineri care nu apucaser s fug la timp, luând familiile lor
prizoniere iar avu iile lor le-a l sat solda ilor s i, spre a fi jefuite. Apoi a dat foc caselor i s-a îndreptat împotriva
satelor învecinate. Cei robu ti au apucat s fug , cei slabi au fost str pun i de sabie, tot ce-a mai r mas c zând
prad fl c rilor. întrucât r zboiul bântuia prin întreaga regiune muntoas precum i prin câmpie, locuitorii
Ierusalimului nu mai aveau nici o cale de sc pare: zelo ii îi p zeau cu str nicie pe cei ce aveau inten ia s
dezerteze, iar cei ce nu trecuser înc de partea romanilor erau inu i în frâu de armata înconjurând pretutindeni
ora ul.
2. Vespasianus se întorsese la Caesarea i tocmai se preg tea s m r luiasc el însu i împreun cu oastea lui
întreag când a primit vestea pieirii silnice a lui Nero3, care fusese împ rat vreme de 13 ani i 8 zile4. Nu voi
vorbi acum despre felul cum a abuzat el de putere, l sând conducerea treburilor statului pe mâinile unor foarte
mari tic lo i: Nymphidius i Tigellinus5, cei mai nedemni dintre sclavii
1
Localitate situat la câ iva km de Lod (azi Hadid).
2
Probabil una i aceea i persoan cu Lucius Annius Bassus, proconsulul Cyprului în anul 52 e.n. (n.e.).
3
La 9 iunie 68 e.n. (n.t.).
4
Dup socoteala lui Dio Cassius, Nero a domnit 13 ani i 8 luni: probabil c aceste luni au fost omise de copist, datorit repet rii cifrei 8 i
la num rul de zile (n.e.).
5
Nymphidius Sabinus i Ofonius Tigellinus au fost numi i prefec i ai pretoriului în anul 65, ambii tr dându-1 pe Nero în favoarea lui Galba
(n.e.).
349
elibera i: cum, atunci când ace tia au conspirat împotriva lui, l-au p r sit toate g rzile de corp; cum a trebuit s
fug împreun cu patru liber i fideli6, curmându- i singur via a într-o suburbie roman ; în sfâr it, cum cei care l-
au r sturnat de pe tron i-au primit pedeapsa ceva mai târziu7; apoi cum s-a sfâr it r zboiul din Gallia i cum
Galba, proclamat împ rat8, s-a întors din Spania, cum propriii lui solda i l-au acuzat de avari ie9, omorându-1
apoi mi ele te în mijlocul Forului, dup care a fost proclamat împ rat Otho; cum a decurs campania acestora
împotriva generalilor lui Vitellius i pr bu irea lui10; apoi cum au izbucnit tulbur rile sub Vitellius, urmate de
luptele din Capitoliu11; în încheiere, cum Antonius Primus i Mucianus, zdrobindu-1 pe Vitellius i legiunile sale
germanice, au pus cap t r zboiului civil^. M-am ferit s înf i ez pe îndelete toate aceste evenimente, rând pe
rând, fiindc ele sunt îndeob te bine cunoscute i, în afar de asta, au fost descrise de numero i autori greci i
romani13. Doar pentru a p stra leg tura dintre întâmpl ri i spre a nu l sa un gol în povestirea mea, am prezentat
pe scurt fiecare lucru care s-a petrecut. Mai întâi Vespanianus i-a amânat a adar expedi ia împotriva
Ierusalimului, urm rind cu încordare s vad cine va de ine puterea dup Nero. Apoi, când a aflat c Galba a
devenit autocrat, n-a vrut s mai întreprind nimic, înainte de a primi cuvenitele sale instruc iuni privitoare la
continuarea r zboiului; ba chiar 1-a trimis pe fiul s u Titus ca s -1 hiritiseasc i s -i porunceasc ce m suri
trebuie s ia împotriva iudeilor. în acela i scop, o dat cu Titus s-a îmbarcat i regele Agrippa, ca s c l toreasc
pân la Galba. în timp ce navi-
6
Este vorba de credincio ii Phaon, Sporus, Epaphroditus i un necunoscut (n.e.).
7
Vrând s ajung el însu i împ rat, Nymphidius a fost ucis de pretorieni (68 e.n.); condamnat un an mai târziu de Otho, Tigellinus s-a
sinucis (69 e.n.) (n.e.).
8 Servius Sulpicius Galba, guvernatorul provinciei Hispannia Taraconensis, a fost recunoscut împ rat de Senat la 9 iunie 68, sosind la Roma
abia în luna octombrie; domnia lui a durat pân la 15 ianuarie 69 (e.n.).
9 Auster în domeniul financiar, sever în cadrul armatei, Galba a refuzat s pl teasc donativul pretorienilor, fiind ucis de ace tia în For
(n.e.).
10
Salvius Marcus Otho, proclamat împ rat la 15 ianuarie 69, a luptat cu legiunile lui Vitellius, i s-a sinucis dup înfrângerea de la
Bedriacum (16 aprilie 69) (n.e.).
11
Recunoscut de Senat ca împ rat la 19 ianuarie 69, dup ce fusese guvernatorul Germaniei Inferioare, Aulus Vitellius victorios asupra lui
Otho, a fost ucis la 30 decembrie 69, în luptele de strad de la Roma împotriva trupelor lui Vespanianus (n.e.).
12
Vitellius suferise o sever înfrângere tot lâng Bedriacum la 24 octombrie 69, Vespasianus fiind recunoscut ca împ rat dup cucerirea
Romei (n.e.).
13
Aluzie la istoricii greci Plutarh i Dio Cassius i la cei romani: Tacitus i Suetonius .a. (n.e.).
350
gau împreun de-a lungul rmului Ahaiei cu cor bii mari14 — c ci era iarn pe atunci — Galba fusese deja
asasinat dup o domnie de 7 luni i tot atâtea zile15. Comanda suprem a fost preluat de Otho, care î i disputase
rangul de împ rat ca rival al lui Galba. Agrippa a hot rât atunci s - i continue c l toria pân la Roma, f r s fie
îngrijorat de brusca r sturnare a situa iei de acolo. în schimb Titus, cuprins parc de o inspira ie divin , s-a întors
din Helada în Siria, ajungând repede în preajma tat lui s u, la Caesarea. Adânc îngrijora i de ce se va întâmpla
cu autoritatea statului, datorit furtunii care cl tinase din temelii împ r ia roman , amândoi au acordat o aten ie
mai mic r zboiului împotriva iudeilor; preocupa i mai mult de soarta patriei, au socotit c un atac împotriva
unui popor str in era acum nepotrivit.
3. Dar un nou r zboi se preg tea acum împotriva Ierusalimului. Vina lui o purta un oarecare Simon, fiul lui
Giora16, tân r originar din Gerasa, mai prejos în viclenie decât loannes, care acaparase puterea în ora , dar mai
presus ca el prin vigoarea trupului i prin marea lui îndr zneal ; tocmai datorit temerit ii lui a i fost izgonit de
c tre Marele Preot Ananos din Toparhia Acrabatene, aflat la conducerea acesteia; dup aceea, el s-a înh itat cu
tâlharii care ocupaser Masada17. La început, ei s-au ar tat b nuitori: i-au permis s locuiasc împreun cu
femeile pe care le-a adus cu sine în partea de jos a fort re ei, partea de sus fiind rezervat lor. Mai târziu, pentru
c avea apuc turi identice cu ale lor i le-a inspirat încredere, tâlharii i-au îng duit lui Simon s -i întov r easc
în escapadele lor prin ar , în incursiunile de jefuire a împrejurimilor Masadei. El n-a reu it îns s - i conving
ciracii s întreprind expedi ii mai importante. Tâlharii se obi nuiser cu via a pe care o duceau în fort rea ,
temându-se s se dep rteze prea mult de ceea ce le slujea drept bârlog. Dar Simon n zuia spre o domnie tiranic
i era pus pe fapte mari: cum a aflat de moartea lui Ananos, el s-a retras în mun i i, f g duind prin soli libertate
sclavilor i recompense celor liberi, a strâns astfel din toate p r ile pe cei mai r i în jurul s u.
4. Astfel i-a înrolat o trup destul de puternic încât s jefuiasc satele aflate în regiunea muntoas ; când îns a
primit aderen i în
14
Trireme, cor bii de r zboi cu vâsle, care puteau naviga i iarna, f r pânze (n.e.).
15
Tacitus sus ine c Titus a primit vestea mor ii lui Galba la Corint, colonie ia-tin , re edin a guvernatorului Ahaiei (n.e.).
16
Vezi Cartea a doua, cap. XIX, paragr. 2 (n.t).
17
Vezi Cartea a doua, cap. XXII, paragr. 2 (n.t.).
351
num r din ce în ce mai mare, Simon a cutezat s atace i localit ile situate ceva mai jos. Fiindc începuse s
devin o cumplit primejdie pân i pentru ora e, puterea i neîntreruptele sale succese au atras spre tâlh rie i o
serie de oameni distin i: oastea lui nu mai era alc tuit din sclavi i din tâlhari, ci i dintr-un însemnat num r de
cet eni care i se supuneau ca unui rege. Prin incursiunile lui Simon devasta i Toparhia Acrabetene i întregul
inut pân la întinsa Idumee. Lâng satul numit Nain, el i-a cl dit un bastion care îi slujea drept fort rea ,
garantând propria lui siguran ; într-o v g un numit Pheretai, el a m rit numeroase pe teri i a descoperit
multe altele care erau parc f cute de natur a fi folosite drept înc peri pentru comori sau drept ascunz tori. în
ele î i depozita i cerealele jefuite i multe dintre deta amentele sale locuiau chiar acolo. Era limpede c Simon
î i instruia dinainte trupele pentru un atac asupra Ierusalimului i preg tirile sale urm reau chiar acest scop.
5. Temându-se de atacul lui prin surprindere i dornici s previn cre terea puterii unui om care devenise o
primejdie pentru ei, zelo ii, dota i cu întregul armament, au ie it din ora cu grosul for elor lor; Simon le-a venit
în întâmpinare, s-a angajat în lupt deschis i a ucis pe mul i dintre ei, silindu-i pe ceilal i s se întoarc în ora .
Fiindc nu avea suficient încredere în for ele proprii, el nu s-a încumetat s dezl n uie atacul asupra zidurilor de
ap rare; în schimb, i-a propus mai întâi s supun Idumeea, m r luind împotriva grani elor acestei ri cu
20.000 de oameni înzestra i cu armament greu. Comandan ii din Idumeea au strâns repede sub arme pe cei mai
capabili de lupt din rândurile popula iei, vreo 25.000 de oameni, l sând mul imii locuitorilor grija de a- i ap ra
averile de eventualele incursiuni ale sicarilor din Masada, i s-au dus s -1 a tepte pe Simon la hotarele lor. Acolo
a dat el b t lia, a luptat o zi întreag , desp r indu-se apoi de adversari f r s existe înving tori sau învin i;
Simon s-a îndreptat spre Nain, iar idumeenii s-au întors la vetrele lor. Ceva mai târziu, a p truns din nou în ar
cu for e i mai mari i i-a înjghebat o tab r lâng satul ce se numea Tekoa18; 1-a trimis apoi pe Eleazar, unul
dintre prietenii lui de n dejde, la garnizoana din Herodeion19, aflat în imediata lor apropiere, cu misiunea de a
ob ine predarea fort re ei.
18
Localitate situat la 16 km de Ierusalim, pe o colin , cu o bun pozi ie strategic , ruinele sale d inuind pân azi (n.e.).
19 Vezi Cartea întâi, cap. XXI, paragr. 10. Fort rea a denumit dup întemeietorul ei ilustru, se afla la 5 km de Tekoa (n.e.).
352
Str jile, str ine de motivul venirii lui acolo, l-au primit pe Eleazar f r întârziere; dar, de îndat ce le-a vorbit
despre predare, ei au pornit în urm rirea lui cu s biile trase pân când, neavând încotro s mai fug , Eleazar s-a
aruncat de pe metereze în pr pastia c scat dedesubt, unde a i murit numaidecât. însp imânta i de for ele lui
Simon, idumeenii au hot rât ca, înainte de a se lupta cu el, s -i spioneze mai întâi oastea.
6. Pentru aceast misiune s-a oferit singur unul dintre comandan ii lor, Iacobus, pl nuind din capul
locului o tr dare mi e-leasc . El a pornit din Alurus, satul în care î i strânseser idumeenii oastea, i s-a înfiin at
la Simon; cu el s-a învoit s - i tr deze propriul ora natal i, în ceea ce-1 privea, a fost asigurat prin jur minte c
va ocupa mereu în conducere func ii înalte, f g duind c va contribui la subjugarea Idumeei întregi. Drept
urmare, el a fost osp tat prietene te de Simon, care 1-a ademenit cu promisiuni i mai îmbietoare. O dat întors
la ai s i, a început prin a-i min i c oastea lui Simon era mai numeroas decât în realitate; apoi prin confiden iale
convorbiri cu subordona ii s i i, în grupe mai mici, cu întreaga lui oaste, i-a îndemnat s -1 primeasc cu bra ele
deschise pe Simon, trecând în mâinile lui toat puterea f r nici o împotrivire. înc de pe când punea acestea la
cale, Iacobus a trimis o solie prin care îl poftea pe Simon s - i fac apari ia, promi ând solemn c -i va împr tia
pe idumeeni, ceea ce a i înf ptuit întocmai. Când oastea du man era deja în apropiere, Iacobus a s rit cel
dintâi în aua calului, fugind împreun cu complicii lui. întreaga mul ime a fost cuprins de spaim i, înainte de-
a se ajunge la încruci area armelor, idumeenii au rupt rândurile de b taie, fiecare fugind la casa lui.
7. Contrar a tept rilor sale i f r s verse o pic tur de sânge, Simon a putut p trunde în Idumeea; pentru
început, el a atacat prin surprindere, cucerind or elul Hebron, unde s-a ales cu o prad bogat i a strâns cu
japca o mare cantitate de cereale. Dup spusele localnicilor, Hebronul nu este doar cel mai vechi dintre celelalte
ora e ale inutului, ci este chiar mai vechi i decât Memphisul din Egipt: vârsta lui este apreciat la 2300 de ani20.
Tot ei povestesc c acolo i-a avut locuin a Avraam, str mo ul iudeilor, dup pribegia lui din
20 A ezare atestat arheologic înc din mileniul 4 î.e.n., acest ora locuit de canaaneeni din mileniul 2 î.e.n., a fost înfiin at potrivit tradi iei
biblice cu 7 ani înainte de Zoan (= Tanis din Delta Nilului). Vremelnic ad post al patriarhului Avraam, Hebronul a devenit prima re edin
regal a lui David i centru administrativ al Iudeei
(n.e.).
353
Mesopotamia, iar urma ii lui s-au str mutat de aici în Egipt. Mormintele lor pot fi v zute i azi în acest or el:
ele sunt cioplite din marmur frumoas i lucrate cu m iestrie. La o distan de 6 stadii de Hebron se afl un
terebint21 uria i despre acest arbore se zice c d inuie în locul acela de la facerea lumii i pân în vremurile
noastre. De aici a cutreierat Simon Idumeea întreag , i a distrus nu numai satele i ora ele sale, ci a pr dat pân
i ogoarele; c ci în afara o tenilor lui înzestra i cu armament greu, el era înso it de vreo 40.000 de oameni, astfel
nici m car alimentele strict necesare nu erau suficiente pentru o mul ime atât de mare. La nevoile ap s toare se
ad ugau cruzimea lui i ura pe care o purta poporului idumeean, ceea ce sporea i mai mult pr p dul. Precum
dup o invazie de l custe po i vedea o întreag p dure pr dat de frunze, tot a a în urma o tirii lui Simon
r mânea un adev rat pustiu. Unele localit i erau incendiate, altele rase din temelie; tot ce fusese îns mân at pe
întinsul rii se f cea nev zut: fie c era c lcat în picioare, fie c era folosit drept hran . Sub t lpile lor,
p mântul rodnic r mânea mai b t torit decât un teren sterp. într-un cuvânt, din ora ele devastate nu mai d inuia
nici un semn care s le aminteasc existen a de odinioar .
8. Aceste evenimente i-au stârnit pe zelo i s treac la fapte; dar, cum nu aveau curajul s -1 combat pe Simon
într-o lupt deschis , i-au întins o curs într-o trec toare i au capturat-o pe so ia lui împreun cu o sumedenie de
slujitori de-ai s i. Ei s-au reîntors în ora atât de entuziasma i, de parc l-ar fi f cut prizonier pe Simon însu i i
se a teptau nici mai mult, nici mai pu in ca acesta s depun armele necondi ionat, cer ind cu umilin restituirea
so iei sale. Numai c el nu s-a l sat cuprins de niscaiva mil , ci de furie, îndârjit de r pirea propriei femei. S-a
ivit sub zidurile Ierusalimului unde, la fel ca o fiar r nit , care, nefiind în stare s se n pusteasc asupra
vân torului cu pricina, î i revars furia asupra oricui îi iese în cale. Pe cei ce se aventurau în afara zidurilor ca s
strâng legume sau vreascuri uscate, fie c erau neînarma i sau b trâni, îi prindea, îi tortura i îi ucidea f r mil ,
i nu mai lipsea decât ca, în furia lui excesiv , s se înfrupte i din cadavrele victimelor sale. La mul i al ii le-a
retezat mâinile i i-a trimis înapoi în ora ca s inspire groaz adversarilor s i; totodat el urm rea s a â e i
poporul împotriva celor ce se f cuser vinova i
fa de el. Cei mutila i astfel aveau misiunea s spun c , în numele Domnului Atorv z torul, Simon s-a jurat c ,
în cazul când nu- i va redobândi imediat so ia, el va str punge zidul de ap rare i-i va schilodi la fel pe to i
locuitorii ora ului f r s in seama de vârsta lor i f r s fac nici o deosebire între cei nevinova i i cei
vinova i. Aceast amenin are a b gat în sperie i nu numai poporul, dar i pe zelo i, care i-au trimis înapoi so ia
capturat de ei; acest gest 1-a mai îmblânzit pe Simon, f cându-1 s conteneasc pentru cât va vreme
neîntrerupta v rsare de sânge.
9. Revolta i r zboiul civil bântuiau nu numai în Iudeea, ci r bufneau chiar i în Italia. C ci Galba fusese ucis în
mijlocul Forumului roman iar Otho, proclamat împ rat, era în r zboi cu Vitellius, care râvnea s ob in el tronul:
ultimul fusese ales împ rat de legiunile aflate în Germania. Primul d duse la Bedriacum, în Gallia, o b t lie
împotriva generalilor lui Vitellius, Valens i Caecina unde, în prima zi a învins Otho, iar în a doua zi a ie it
biruitoare oastea lui Vitellius. M celul a fost, atât de mare încât Otho, aflând vestea înfrângerii sale, i-a curmat
singur via a la Brixellum dup ce a inut în mâini frânele puterii timp de 3 luni i 2 zile22. Solda ii lui au trecut de
partea generalilor lui Vitellius, care a m r luit cu oastea lui întreag pân la Roma. Pe când se petreceau toate
acestea, în cea de a 5-a zi a lunii Daisios23, Vespasianus a pornit din Caesarea împotriva acelor inuturi din
Iudeea care nu fuseser supuse înc . P trunzând în inuturile muntoase, el a cucerit cele dou Toparhii care se
numesc Gophna i Acrabeta, urmate de or elele Bethel i Ephraim, unde a l sat ni te garnizoane; apoi a înaintat
cu cavaleria lui pân la Ierusalim, omorând pe mul i dintre cei pe care i-a întâlnit pe drum sau luând numero i
prizonieri. Unul dintre ofi erii s i, Cerealis24 în fruntea trupelor sale de cavaleri i pedestra i, a devastat i el ceea
ce se cheam Idumeea de Sus, cucerind din primul atac a a-zisul „or el" Caphetra, pe care 1-a incendiat; apoi 1-
a atacat i pe-al doilea, denumit Capharabin, pe care 1-a supus unui asediu. Zidurile sale de ap rare erau foarte
puternice, ceea ce 1-a f cut s cread c va z bovi mult vreme acolo; dar pe nea teptate, locuitorii i-au deschis
por ile i, cerându-i îndurare cu ramuri de m slini în mân , s-au predat. Dup ce
2
1 în locul arborelui r inos din care se extrage terebentina, atât Biblia (Facerea, cap. 13, paragr. 18; cap. 18 i 35) cât i Iosephus însu i în
Antichit i iudaice, I, 186) vorbesc despre stejarul din Mamvri (la 3 km de Hebron), unde i-a a ezat corturile Avraam, apoi Isaac i Iacov
(n.e.).
354
22
Suetonius afirm c Otho s-a sinucis într-un or el de pe malul Padului (Brixellum=Brescello) în a 95-a zi a domniei sale: 17 aprilie 69
(n.e.).
23
La 23 iunie 68 (n.e.).
24
Sextus Cerealis (vezi Cartea a treia, cap. VII, paragr. 32) (n.e.).
355
le-a acceptat capitularea, Cerealis a m r luit împotriva Hebronului, un alt ora str vechi; a a cum am mai spus,
el este situat într-un inut muntos, nu prea departe de Ierusalim. De îndat ce a p truns cu for a în ora , a
m cel rit popula ia aflat în interiorul lui, mai ales tinerii, dând apoi prad focului cet uia. Astfel toate
localit ile înt rite fuseser subjugate, cu excep ia fort re elor Herodeion, Masada i Machairus, ocupate de
tâlhari; romanii aveau în fa a ochilor o singur int : Ierusalimul.
10. Dup ce i-a sc pat so ia din mâinile zelo ilor, Simon s-a n pustit iar i asupra r m i elor Idumeei i, dup
ce i-a prigonit pretutindeni poporul, a silit marea lui mul ime s fug spre Ierusalim. El însu i a urm rit-o pân în
fa a ora ului, înconjurând pentru a doua oar zidul s u de ap rare, i d dea pieirii pe oricine ie ea pe câmp s -. i
lucreze ogorul i astfel înc pea pe mâinile sale. înaintea por ilor pândea acum Simon în care poporul vedea un
du man mai de temut decât romanii iar în interior se cuib riser zelo ii, i mai înfrico tori decât primii doi,
laolalt ; dintre ultimii, trupele provenite din Galilea le întreceau pe toate celelalte prin înclinarea spre tic lo ie i
obr znicia lor. Ei fuseser cei care îl ajutaser pe Ioannes s devin a a puternic i, drept r splat pentru faptul c
îi neteziser calea spre suveranitate, acesta le-a îng duit s fac tot ce le d dea prin cap. Pofta lor de jaf era
nes ioas ; s scotoceasc bine casele bog ta ilor, s omoare b rba ii i s necinsteasc femeile erau pentru ei o
joac de copii. înc mânji i de sânge, î i înfulecau pr zile i, din pur plictiseal , adoptau f r pic de ru ine
îndeletniciri de-ale muierilor; î i piept nau p rul cu mult art , î i puneau ve minte femeie ti, se ungeau pe trup
cu uleiuri pl cut mirositoare, î i vopseau pleoapele pentru înfrumuse are. F r s se m rgineasc la g telile
femeilor, ei împrumutau i p tima ele lor deprinderi, în neru inarea lor n scocind iubiri înfierate de legi aspre: se
l f iau în ora ca într-un lupanar, pâng rindu-1 pe de-a-ntregul cu poftele lor desfrânate.Cu toat ginga a lor
înf i are femeiasc , bra ul lor drept împ r ea moartea i, în timp ce se apropiau cu un mers lasciv, se
preschimbau pe nea teptate în r zboinici i de sub mantelu ele lor din stofe de culoare purpurie î i scoteau s biile
cu care str pungeau pe primul venit. Cel ce fugea de Ioannes nimerea în mâinile i mai sângerosului Simon; cel
ce sc pa teaf r de tiranul din interiorul zidurilor, c dea prad tiranului din fa a por ilor. Pentru cel ce c uta s
dezerteze la romani orice cale era închis .
11. în oastea lui Ioannes a izbucnit o revolt împotriva comandantului i to i idumeenii din aceste trupe l-au
p r sit, punându-se de-a curmezi ul tiraniei lui, fiindc îl invidiau pentru puterea ce-o de inea i îl urau pentru
cruzimea ce-o ar ta. în cursul ciocnirii lor, idumeenii au r pus o mul ime de zelo i, iar pe cei ce sc paser i-au
constrâns s se retrag în palatul25 regal, construit de Grapte, o rud a regelui Izates26 din Adiabene. în untrul lui
au n v lit i idumeenii de-a valma cu cei pe care îi urm reau, împingându-i de acolo pe zelo i în incinta
Templului dup care au trecut la jefuirea avu iilor strânse de Ioannes. C ci în palatul men ionat mai sus obi nuia
s h l duiasc îndeob te Ioannes i el î i strânsese prada agonisit de pe urma tiraniei sale. Intre timp cetele de
zelo i r spândite în întregul ora s-au al turat celor refugia i în Templu i Ioannes tocmai se preg tea s
porneasc în fruntea lor, ca s înfrunte poporul i pe idumeeni. Fiind lupt tori mai buni, ace tia se temeau nu atât
de atacul, cât mai ales de nebunia zelo ilor: în timpul nop ii, ei se puteau strecura afar din Templu ca s - i
r pun adversarii i s dea foc ora ului. De aceea, asedia ii s-au întrunit cu Marii Preo i spre a se sf tui ce m suri
trebuie s ia pentru a se ap ra de un atac asupra lor. Se pare îns c Dumnezeu le-a c l uzit hot rârile spre
propria lor nenorocire, c ci mijlocul de salvare n scocit de zelo i era mai r u decât grabnica lor dispari ie. în
vederea doborârii lui Ioannes, ei au decis s -1 cheme în ora pe Simon i, rugându-1 cu ramuri de m slin în
mân , s - i aduc pe capul lor un al doilea tiran. Hot rârea a fost transpus în fapt : a adar a fost trimis Marele
Preot cu misiunea de a-1 aduce înl untrul capitalei pe Simon cel temut de mul i; cererea lui era sus inut i de cei
care fugiser datorit zelo ilor din Ierusalim, iar acum doreau s se întoarc la casele i la averila lor. Plin de
trufie, Simon a consim it s fie conduc torul locuitorilor i a p truns în ora cu promisiunea de a-i salva de
zelo i; poporul 1-a salutat ca pe salvatorul i protectorul s u; dar, de îndat ce s-a v zut intrat împreun cu oastea
lui, unicul lui el a fost s - i înt reasc autoritatea, iar pe cei care îl chemaser i-a socotit ni te du mani în aceea i
m sur cu cei dimpotriv c rora fusese adus s lupte.
12. Astfel a înc put Ierusalimul pe mâinile lui Simon în luna Xanthicus27 din cel de al treilea an al r zboiului. în
schimb Ioannes i
25
Vezi Spiess, Ierusalimul lui losephus, p. 44 (n.t.).
26
Fiul unei regine din Adiabene, convertit Ia iudaism împreun cu urma ul ei (n.e.). .. :!.
27
Aprilie-mai 69 (n.e.). ',',,.",,.; :
356
357
mul imea zelo ilor s-au pomenit cu ie irile din Templu închise în fa ; lor precum i cu toate avu iile pe care le
aveau în ora pierdute, acestea fiind jefuite numaidecât de c tre trupele lui Simon: situa ia zelo ilor p rea lipsit
de orice ans de sc pare. Cu sprijinul poporului, Simon a întreprins un atac asupra Templului, dar ap r torii,
ocupând pozi ii deasupra porticului i pe meterezele sanctuarului, le-au respins asalturile. Printre oamenii lui
Simon s-au înregistrat numeroase victime i mul i al ii au fost r ni i. C ci din pozi iile lor înalte, zelo ilor le
venea u or s - i întâmpine adversarii cu lovituri bine intite. Ei au tiut s - i sporeasc avantajul oferit de teren:
au i construit în plus patru turnuri puternice, pentru ca s poat trage i mai sus: unul în col ul de miaz noapte
spre r s rit, al doilea asupra Xystosului, al treilea în col ul situat în partea ora ului de jos. Ultimul a fost construit
pe acoperi ul Pastophoriilor28, unde dup datina str veche obi nuia s se prezinte un preot ca s anun e cu sunete
de trâmbi , dup -amiaz , ajunul s rb torii Sabatului, iar în seara urm toare, sfâr itul acesteia, vestind poporului
atât încetarea lucrului, cât i reluarea lui.
în aceste turnuri au instalat zelo ii catapulte i baliste, aducându- i arca ii i pr tia ii. De atunci Simon a ov it
tot mai mult s - i sus in atacurile, c ci oamenii î i pierduser îndeob te curajul. Totu i, datorit superiorit ii
sale numerice, el a putut s continue presiunea trupelor sale, dar proiectilele ma inilor de r zboi care aveau
b taie lung au ucis pe mul i dintre solda ii s i destoinici.
CAPITOLUL X
28
Cl dire anex a Templului, care servea ca loc de p strare a ve mintelor preo e ti i a vaselor de cult, asem n toare cu sacristia bisericilor
cre tine (n.t.). <
358

1. în aceea i vreme, i Roma era încercat de necazuri grele. Vitellius tocmai sosise acolo din Germania
împreun cu oastea sa, târând dup el un uria alai de înso itori; întrucât n-a dispus de spa iu suficient ca s - i
ad posteasc solda ii în propriile lor castre, el a transformat întreaga Rom într-o singur tab r militar i a
ocupat pân la refuz fiecare cas cu lupt torii s i înzestra i cu armament greu1. Când ochii acestora, deloc
înv a i cu a a ceva au dat de bog iile din casele romanilor, v zându-se înconjura i pretutindeni de str lucirea
argintului i a aurului, ei nu i-au putut st pâni decât cu mult trud pofta lor de a se deda jafului cu pre ul
uciderii oricui ar fi stat în calea lor. Aceasta era atunci starea de lucruri din Italia.
2. De îndat ce a supus împrejurimile Ierusalimului, Vespasianus s-a întors la Caesarea; acolo a aflat de
tulbur rile de la Roma i de proclamarea lui Vitellius ca împ rat. De i el tia la fel de bine i s se supun , i s
domneasc , totu i, aceste ve ti i-au stârnit indignarea: i se p rea nedemn de a fi suveran cel ce i-a întins
nebune te mâinile spre un tron r mas vacant i, profund îndurerat de cele întâmplate, nu putea s îndure tortura
de a trebui s - i iroseasc vremea într-un r zboi cu popoare str ine atunci când propria sa ar este împins spre
pieire. Dar cu cât de puternic era înclinarea lui de a înl tura r ul, cu atât mai mult îl stânjenea gândul c Roma
era foarte departe: c ci soarta putea s -i ofere destule surprize nepl cute înainte de sosirea lui în Italia cât vreme
era nevoit s c l toreasc pe mare în anotimpul iernii. Iat de ce deocamdat el î i strunea ner bd toarea lui
mânie.
3. în schimb, ofi erii i solda ii s i, în întrunirile lor camarade ti, vorbeau f r înconjur, de o r sturnare i î i
exprimau nemul umirea
1 Aceast suprapopulare a Romei cu legiunile aduse de Vitellius din Germania i Gallia a fost înf i at de Suetonius i Tacitus (n.e.).
359
cu glas tare: solda ii din Roma,2 care se l f iesc în lux i tremur doar la auzul zvonului despre un viitor r zboi,
aleg pe cine vor ei drept câr-muitori, i doar dup speran a foloaselor pe care le vor ob ine proclam singuri
împ ra i. în schimb ei, care au trecut prin atâtea încerc ri grele i au înc run it pretumpuriu sub coifurile lor, de
ce s lase altora dreptul de a alege un împ rat, mai ales c au în mijlocul lor un b rbat demn s ocupe aceast
înalt func ie? Vor mai putea la rândul lor s mai r spl teasc pe bun dreptate binefacerile aduse de el dac vor
irosi acum ocazia favorabil care s-a ivit? La fel cum Vespasianus are mai mari drepturi la conducerea împ r iei
decât Vitellius, a a sunt i ei mai îndrept i i s -1 aleag pe el decât cei ce s-au pronun at pentru cel lalt.
R zboaiele duse de ei în i i nu sunt cu nimic mai prejos decât cele purtate de trupele venite din Germania i nici
armele lor nu dau lovituri mai slabe decât cele mânuite de solda ii care i-au adus de acolo un tiran în Italia. De
altfel, ori ice lupt va fi de prisos: c ci nici Senatul, nici poporul roman nu vor accepta prea mult vreme
desfrâul lui Vitellius în locul cump t rii lui Vespasianus i nici nu vor prefera s aleag în locul unui cârmuitor
în elept un tiran cumplit, dar mite pe unul f r copii3, în locul unui tat având mai mul i fii. C ci cea mai bun
garan ie a p cii este un mo tenitor legitim la tron. Dac pentru rangul de împ rat este indispensabil experien a
b trâne ii, atunci ei îl aveau pe Vespasianus; cât prive te vigoarea tinere ii, ei îl aveau pe Titus; în felul acesta, se
ob in avantajele ambelor vârste. Cei ale i de ei se bazeaz nu numai pe puterea celor trei legiuni ale lor, precum
i pe trupele auxiliare aduse de regi, ci vor contribui efectiv i ostile aflate acum în întregul Orient i în acele
p r i ale Europei care sunt destul de îndep rtate de teroarea r spândit de Vitellius, ei conteaz de-asemeni pe
alia ii din Italia: fratele lui Vespasianus4 i cel de-al doilea fiu al s u5. Ultimul va putea s atrag de partea lui o
sumedenie de tineri distin i, în vreme ce primului i s-a încredin at i supravegherea ora ului, ceea ce nu va fi un
lucru f r însemn tate într-o disput pentru puterea suprem . Pe scurt: dac ei mai ov ie mult vreme, probabil
c Senatul îl va alege
2
Cea din garda imperial , pretorienii care au contribuit din plin la întronarea lui Galba si Otho, bucurându-se de multe privilegii (n.e.).
3
Vitellius avea, de fapt, copii dar nici unul nu era apt pentru domnie. Un fiu al s u era pe jum tate nebun (Vezi Suetonius, Vitellius, V, 17
(n.t.).
4
Flavius Sabinus, fost guvernator al Moesiei, apoi al Romei (Praefectus urbis)
5
Titus Flavius Domitianus, viitor împ rat roman (81 -96) (n.e.).
360

împ rat pe b rbatul pe care ei, credincio i str jeri ai Imperiului, nu l-au cinstit dup cum ar fi meritat.
4. Astfel de discu ii duceau solda ii în adun rile lor separate. Apoi ei s-au întrunit laolalt cu to ii i,
încurajându-se unii pe al ii, l-au proclamat deschis pe Vespasianus drept împ ratul lor i i-au cerut st ruitor s
salveze împ r ia aflat în primejdie. El fusese de mult vreme preocupat de treburile statului, dar nu-i trecuse
vreodat prin cap s preia puterea; pe temeiul faptelor sale viteje ti de pân acum, chiar dac se sim ea în stare
de a a ceva, prefera totu i siguran a vie ii private în locul pericolelor legate de o pozi ie str lucit . A respins
a adar oferta m gulitoare, dar ofi erii au început s devin i mai insisten i iar solda ii, strângându-se de-a valma
în jurul lui, cu s biile scoase din teac , l-au amenin at cu moartea dac nu va duce o via demn de el. Dup ce
le-a expus r spicat numeroasele motive care l-au determinat s nu accepte tronul imperial, nereu ind s conving
pe nimeni, Vespasianus a cedat pân la urm în fa a aleg torilor s i.
5. Numaidecât Mucianus i ceilal i generali l-au îndemnat s se poarte ca un st pân absolut i restul armatei i-a
cerut prin puternice aclama ii s-o conduc împotriva tuturor potrivnicilor f r deosebire; dar el a vrut ca mai întâi
s - i asigure st pânirea Alexandriei, tiind prea bine c Egiptul, în calitatea lui de grânar, constituia o parte de-
osebit de important a împ r iei i, prin aducerea acestei ri sub suveranitatea lui, el spera s -1 doboare pe
Vitellius pân i în cazul prelungirii r zboiului, c ci popula ia Romei nu va putea îndura prea mult înfometarea
ei6. în afar de asta, Vespasianus urm rea s atrag de partea lui cele 2 legiuni sta ionate în Alexandria; în sinea
lui, pl nuia s se slujeasc de aceast ar ca de un bastion împotriva unei sor i nesigure. Pe uscat, Egiptul este o
ar greu de cucerit, iar pe mare, duce lips de porturi. Spre Apus, ea este ocrotit de pustiul f r strop de ap al
Libyei, spre miaz zi are drept grani de n dejde cu Etiopia Syene7 i cataractele nenavigabile ale Nilului; la
r s rit se afl Marea Ro ie care se întinde pân la Coptos.8. Spre miaz noapte, ara are drept meterez inutul care
ajunge pân în Siria precum i a a-nu-mita Mare Egiptean al c rui rm nu este înzestrat cu golfuri. A adar
Egiptul este înconjurat din toate p r ile ca de ni te ziduri. Lungimea

l
6
Privitor la importan a Egiptului pentru aprovizionarea cu cereale a Romei, vezi pasajul discursului lui Agrippa care abordeaz aceast
problem : Cartea a doua, cap. XVI, paragr. 4 (n.t).
7
Ora situat în Egiptul de Sus (= Assuan) (n.e.).
8
Ora la nord de Theba, pe malul drept al Nilului (n.e.).
361
lui de la Pelusium i pân la Syene este de 2.000 de stadii9, iar în c l toria cu corabia de la Plinthine i pân la
Pelusium ai de str b tut 3.600 de stadii10. Nilul este navigabil pân la a a-numitul Ora al Elefan ilorii; dincolo
de el, caracterele de care am pomenit înainte constituie un obstacol de neîntrecut. A ijderi portul din Alexandria
este greu accesibil pentru cor bii chiar i în timp de pace; intrarea lui este îngust i, datorit stâncilor ascunse
sub ap , locul drumului drept îl ia calea erpuitoare. Partea stâng a portului e ap rat de un dig trainic f cut de
mân ; la dreapta se afl insula ce se cheam Pharos, având pe ea un turn uria care emite pân la distan a de 300
de stadii semnale luminoase12 spre a avertiza cor biile dornice s intre în port c în timpul nop ii, din pricina
p trunderii dificile, e mai bine s ancoreze în larg. De jur împrejurul insulei se înal uria e ziduri f urite de
mâini omene ti i, întrucât marea se n puste te asupra lor frângându-se pretutindeni de diguri ie ite în
întâmpinarea ei, trecerea cor biilor este extrem de grea i intrarea în port primejdioas din pricina îngustimii ei.
în interior îns , limanul este foarte sigur, întinderea lui m surând 30 de stadii; pe aici sunt aduse din exterior
toate produsele de care are nevoie ara pentru bun starea ei i tot de aici surplusul propriilor bunuri î i croie te
drumul spre largul lumii întregi.
6. Era lesne de în eles c Vespasianus, din dorin a lui de a- i consolida puterea în întregul imperiu, î i d dea
osteneala s pun st pânire pe aceast ar . De aceea, i-a scris numaidecât lui Tiberius Alexander 13, guvernatorul
Egiptului i al Alexandriei, i i-a prezentat cererea oastei sale, ad ugând apoi c , dup ce a fost nevoit s ia
asupra lui povara cârmuirii statului, inten iona s -i solicite colaborarea i sprijinul deplin. Dup ce a dat scrisorii
lui o lectur public , Alexander a cerut legiunilor i poporului s depun jur mânt de credin în favoarea lui
Vespasianus. i unii i al ii i-au împlinit cu drag inim dorin a, având prilejul s se conving singur de destoini-
cia acestui om, cunoscând campaniile lui militare din imediata lor
9 Circa 370 km. Distan a real m soar în realitate mult mai mult: aproape 1000 de km. (n.e.).
10
Grani a provinciei romane aflându-se la 500 de km de Pelusium, la Paraitonion, distan a corect este mai mic decât cea indicat de
Iosephus: doar 2780 de stadii.
11
Adic Elephantine (vezi Indicele alfabetic de nume) (n.t.).
12 Farul din Alexandria, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice (n.e.).
13
Cel care mai înainte fusese guvernatorul Iudeei (n.t.) Vezi Cartea a doua, cap. II, paragr. 6; cap. XVIII, paragr. 7 (£&.).
apropiere. întrucât i se încredin aser deja treburile conducerii imperiului Alexander a întreprins m surile
necesare pentru demna primire a acestuia; mai repede ca gândul s-a r spândit zvonul care purta solia noului
împ rat din Orient i fiecare ora s rb torea vestea cea bun închinând jertfe în cinstea celui proasp t ales. Chiar
i legiunile din Moesia i din Pannonia, care de curând se ar taser indignate de nepotrivita îndr zneal a lui
Vitellius, i-au depus bucuros jur mântul pentru Vespasianus, socotindu-1 comandantul lor suprem. Acesta a
plecat din Caesarea spre Berytus, unde era a teptat de numeroase solii din Siria i multe altele din celelalte
provincii, aducându-i cununi i decrete de felicitare din partea fiec rui stat. Era de fa i guvernatorul acestei
provincii, Mucianus14, ca s -i spun de devotamentul popula iei fa de el i de faptul c fiecare ora îi jurase
credin .
7. Deoarece oriunde soarta norocoas câ tiga mereu teren a a cum î i dorea Vespasianus, iar situa ia evolua de
cele mai multe ori în favoarea lui, el a c p tat convingerea c , f r ajutorul providen ei divine, el n-ar fi putut
ajunge la cârma rii i c numai dreapta hot râre a destinului a fost cea care i-a încredin at domnia lumii întregi.
Printre alte semne prevestitoare — c ci pretutindeni s-au ivit multe, care i-au f g duit împ r ia — el i-a adus
aminte de cuvintele lui Iosephus care, înc de pe când mai tr ia Nero, a avut curajul s -1 numeasc suveran
unic15. El era consternat de faptul c acest b rbat mai zace înc tu at în preajma lui; a chemat a adar la el pe
Mucianus, împreun cu al i ofi eri i prieteni, vorbindu-le mai întâi despre firea energic a lui Iosephus i cât de
mult au avut de furc ostile romane la asediul Iotapatei din pricina lui; le-a vorbit apoi despre prezicerile sale,
care i s-au p rut atunci lui însu i simple n scociri ale fricii dar s-au dovedit mai târziu revela ii divine. El le-a
mai spus: „Ar fi ru inos ca tocmai omul care mi-a prezis domnia i a fost solul care mi-a transmis cuvântul lui
Dumnezeu s suporte tratamentul unui prizonier de r zboi i s aib soarta unui întemni at!" L-a adus pe
Iosephus la el i a dat ordin s fie eliberat din lan uri. Ca martori ai recuno tin ei sale fa de un str in, ofi erii au
fost îndrept i i s spere, la rândul lor, recompense i mai str lucitoare dar Titus, aflat în preajma p rintelui s u, a
zis: „Tat , dreptatea cere ca, o dat cu lan urile care îl împov reaz , Iosephus s fie eliberat i de oprobriul s u!
Deoarece, dac nu ne

362
14
C. Licinius Crassus Mucianus a guvernat Siria în anul 67 i l-a sus inut pe Vespasianus în lupta lui pentru tron. (n.e.).
15
Vezi Cartea a treia, cap. VIII, paragr. 9 (n.t.)
363
m rginim s -i scoatem lan urile, ci le i sf râm m, asta va s însemne c el va fi ca un om care n-a fost pus în
lan uri niciodat !"16. Acest procedeu era folosit pentru cei care fuseser pu i pe nedrept în lan uri. Vespasianus
i-a dat încuviin area i a venit de îndat un soldat care a t iat lan urile cu o lovitur de bard . Astfel c pentru
profe iile sale, Iosephus a fost r spl tit, intrând în deplina posesie a dreptului cet enesc17 i a putut s rosteasc
preziceri demne de a fi crezute, privitoare la viitor.

1" Romanii nu considerau lupta lor cu iudeii un r zboi, ci o r zvr tire, ceea ce constituia din punct de vedere juridic un aci criminal, autorul
lui fiind tratat ca un r uf c tor. Iosephus este disculpat de aceast pat nedemn de el. El a ob inut totu i cet enia roman abia dup
încheierea r zboiului, la Roma (n.e.).
17
Dobândea calitatea de om liber („epitimos" în elin ), din care decurgeau i celelalte drepturi (n.e.).
364
CAPITOLUL XI

1. Dup ce a primit delega iile i a împ r it posturile de conducere, c l uzindu-se dup dreptate i meritele
fiec ruia, Vespasianus a plecat la Antiohia. Chibzuind asupra locului unde trebuia s se deplaseze mai întâi, a
ajuns la concluzia c evenimentele de la Roma erau mai importante decât c l toria la Alexandria, întrucât ora ul
era în deplin siguran , în vreme ce la Roma Vitellius provoca mari tulbur ri. L-a trimis a adar spre Italia pe
Mucianus în fruntea unei o ti puternice, alc tuit din c l re i i pedestra i. Temându-se s str bat marea fiindc
era în preajma iernii, acesta i-a dus oastea pe calea uscatului, de-a lungul Cappadociei i a Frigiei.
2. între timp, Antonius Primus a pornit degrab în fruntea Legiunii a IlI-a ca s dea lupta cu Vitellius; aceast
legiune f cea parte din trupele sta ionate în Moesia, Antonius fiind tocmai comandantul ei1. Vitellius a trimis în
întâmpinarea lui Antonius, împreun cu o oaste puternic , pe Caecina Alienus, fiindc avea mare încredere în
acest b rbat dup victoria lui asupra lui Otho. Caecina a p r sit Roma i dup un mar for at s-a întâlnit cu
Antonius la Cremona, în Gallia2: acest ora se afl chiar la grani a Italiei. Acolo, cum i-a fost dat s vad
num rul mare i ordinea perfect a trupelor adverse, n-a mai cutezat s dea lupta i, socotind c retragerea era
primejdioas , s-a gândit s recurg la tr dare. în acest scop a întrunit pe centurionii i tribunii subordona i lui i i-
a îndemnat s trec în tab ra lui Antonius; a prezentat cu bun tiin mijloacele de care dispunea Vitellius ca
fiind mai slabe, în vreme ce for ele lui Vespasianus au fost l udate peste m sur . El le-a spus c unul este
împ rat numai cu
1
Potrivit Istoriilor lui Tacitus (II, 86) Primus Antonius a fost pus în fruntea Legiunii a Vil-a (Galbiana), aflat în Pannonia, pe care Iosephus
o confund cu Legiunea a IlI-a din Moesia, p rta i ea la r sturnarea lui Vitellius (n.e.).
- Cremona se afla pe malul nordic al Padului, în Gallia Crisalpin (n.e.).
365
numele, pe când cel lalt de ine puterea; de aceea, pentru ei ar fi mai bine din capul locului s decid ca nevoia s
devin virtute i, întrucât în lupta cu armele înfrângerea lor este inevitabil , s preîntâmpine primejdia printr-o
în eleapt re inere. Oricum, Vespasianus este în stare s ob in ceea ce îi mai lipse te i f r ajutorul lor, pe când
Vitellius nu va fi capabil s p streze chiar i cu sprijinul lor ceea ce posed în clipa de fa .
3. Cu multe argumente asem n toare, Caecina a reu it s -i conving pe to i, trecând împreun cu oastea lui de
partea lui Antonius. în aceea i noapte îns , solda ii s i au fost cuprin i de re-mu c ri i de teama c împ ratul
care i-a trimis acolo se va dovedi mai puternic; cu s biile trase din teac , s-au n pustit asupra lui Caecina, s -1
omoare i poate c ei i-ar fi transpus în fapt inten ia dac n-ar fi intervenit tribunii lor, rugându-i în genunchi s
se ab in de la crim . Solda ii i-au cru at via a dar l-au pus în lan uri pe tr d tor, preg tindu-se s -1 expedieze lui
Vitellius. Când a aflat cum stau lucrurile, i-a pus numaidecât în mi care propriii s i o teni i, pe deplin înarma i,
i-a condus împotriva r zvr ti ilor. în linie de lupt , ace tia s-au împotrivit cât va vreme; b tând apoi în retragere,
ei au luat-o la fug spre Cremona. în fruntea c l re ilor s i, Primus le-a t iat calea i, înconjurându-i pe cei mai
mul i dintre adversari înaintea ora ului, i-a m cel rit pe loc. O dat cu restul fugarilor, a p truns împreun cu
solda ii s i în ora , a c rui jefuire a fost îng duit . Mul i dintre negustorii str ini, ca i mul i cet eni din partea
locului i-au g sit moartea al turi de întreaga oaste a lui Vitellius, num rând 30.200 de oameni3. Din trupele
aduse cu el din Moesia, Antonius a pierdut 4.500 de solda i. Eliberându-1 apoi din lan uri pe Caecina, el 1-a
trimis la Vespasianus, ca vestitor al celor ce se petrecuser acolo. La sosirea lui, Caecina a fost primit cu
bun voin de împ ratul însu i, care i-a înl turat oprobriul tr d rii, prin dovezi de deosebit pre uire, întrecând
orice speran e.
4. Cum a primit vestea c Antonius se afla prin apropriere, la Roma a prins curaj i Sabinus, care i-a strâns
str jile îns rcinate cu paza nocturn a ora ului4 i în timpul nop ii a ocupat Capitoliul. în zorii zilei i s-au al turat
mul i oameni de vaz ai Romei, împreun cu
nepotul s u Domitianus, în care î i pusese cele mai mari speran e de izbând . Griji prea multe în privin a lui
Primus nu- i f cea Vitellius care î i îndrepta întreaga furie a mâniei sale mai degrab împotriva complicilor la
r zvr tirea lui Sabinus: înn scuta lui cruzime era însetat dup sânge nobil; a poruncit unei p r i a armatei sale,
care îl înso ise în Germania, s dezl n uie un atac asupra Capitoliului. Fapte de vitejie au s vâr it atât aceste
trupe, cât i b rba ii care luptau în fa a templului, dar în cele din urm , legiunile venite din Germania, mult mai
numeroase, au cucerit colina. Domitianus i destui cet eni de vaz ai Romei au sc pat ca prin minune 5, cealalt
parte a mul imii fiind m cel rit ; Sabinus, adus în fa a lui Vitellius, a fost executat i între timp solda ii care,
dup ce au pr dat ofrandele templului6, l-au incendiat. A doua zi, Antonius a p truns cu oastea lui în ora ;
sus in torii lui Vitellius au venit s -1 întâmpine i, în cursul luptelor date în trei col uri ale ora ului7, to i i-au
g sit moartea. Din palatul s u au ie it atunci Vitellius ame it de b utur : sim indu- i sfâr itul aproape, se
ghiftuise înc o dat la propria-i mas într-un osp din cale-afar de îmbel ugat. Târât în mijlocul mul imii, care
i-a desc tu at asupra lui n duful prin maltrat ri de tot felul, el a fost ucis în plin centrul Romei. A de inut
puterea suprem vreme de 8 luni i 5 zile; dac i-ar fi fost dat s tr iasc mai mult, atunci, dup p rerea mea,
Imperiul nu i-ar fi ajuns pentru înclinarea lui spre desfrâu. Cu acest prilej i-au pierdut via a 50.000 de oameni.
Toate acestea s-au petrecut în cea de a treia zi a lunii Apellaios8. în ziua urm toare a sosit cu oastea lui i
Mucianus, ordonând trupelor lui Antonius s pun cap t m celului; c ci acestea perchezi ionau mereu casele i
omorau cu duiumul nu numai solda i vitellieni, ci i destui cet eni în care ei vedeau ni te sus in tori ai acestora;
în mânia lor nu g seau r gazul suficient pentru o cercetare r bd toare. Mucianus 1-a adus pe Domitianus i 1-a
prezentat poporului drept omul care, pân la sosirea
3
Vezi Dio Cassius, LXV, 15 (n.t.).
4 înc din vremea domniei lui Augustus, Roma dispunea de g rzi de noapte, 7 cohorte puse sub comanda Prefectului pretorienilor, func ie de inut de fratele lui
Vespasianus (n.e.).
-* Cel mai mic fiu al lui Vespasianus s-a ascuns în l ca ul paznicului de templu, apoi, îmbr cat în ve minte de in, s-a pierdut în cea a preo ilor zei ei Isis, f r s
fie recunoscut, reu ind s se strecoare neobservat în casa unui client al tat lui s u. Ajuns împ rat, Domitianus a pus s se d râme l ca ul paznicului, în l ând
acolo o incint lui Jupiter Conservator i un altar de marmur (vezi Tacitus, Istorii, III, 74) (n.e.).
6
Templul lui Iupiter Capitolinus cinstruit pe Colina Capitolin , a c rui distrugere a fost înfierat de Tacitus ca cea mai ru inoas fapt întâmplat de la
întemeiarea capitalei imperiului (n.e.).
7
Antonius i-a împ r it oastea în trei, p trunzând în ora prin trei puncte diferite; vitellenii au fost sili i s se grupeze la rândul lor tot pe trei coloane (vezi
Tacitus, Istorii, III, 82) (n.e.). ..
8
La 20 decembrie 69 (n.e.). ;• ; ^i -.-; >;• w : . ,«>» , ^ î'/>;: ..-;\:.'. ;:. >M
366
367
p rintelui s u, va fi cârmuitorul statului. Eliberat de spaimele sale, poporul aclama alegerea ca împ rat a lui
Vespasianus, s rb torind în acela i timp i urcarea lui pe tron, i c derea lui Vitellius.
5. Curând, dup sosirea lui la Alexandria, Vespasianus a i primit ve tile bune de la Roma, precum i soliile care
îi aduceau felicit ri din toate col urile lumii, devenit de-acum a lui. De i era al doilea ca m rime dup Roma,
acest ora s-a dovedit neînc p tor pentru mul imea care se strânsese acolo. Acum, când supunerea întregului
imperiu fusese definitiv încheiat iar salvarea statului roman întrecuse toate a tept rile, Vespasianus i-a
îndreptat iar i aten ia asupra acelei p r i din Iudeea care nu fusese îngenuncheat . El însu i dorea s plece cu o
corabie spre Roma, o dat cu sfâr itul iernii astfel c a rezolvat repede problemele sale din Alexandria, iar pe
pro-priu-i fiu Titus 1-a trimis s cucereasc Ierusalimul în fruntea unor trupe de elit . Cu ele a m r luit acesta
pe uscat pân la Nicopolis, ora situat la 20 de stadii9 de Alexandria; îmbarcându- i acolo oastea pe cor bii de
r zboi, a plutit pe Nil în sus de-a lungul nomei Mendes10 pân la ora ul Thmuis. Aici a debarcat, urmându- i
mar ul pe uscat i peste noapte a poposit în târgu orul Tanis. inta celui de-al doilea mar a fost Heracleopolis11,
al celui de-al treilea, Pelusium. Dup ce a îng duit acolo trupelor sale dou zile de refacere, în a treia zi a
traversat bra ul de confluen de la Pelusium, str b tând într-un mar de o zi pustiul. i-a a ezat apoi tab ra în
aproprierea Templului lui Zeus Casios12 iar a doua zi la Ostrakine. Acest loc de popas duce lips de ap , de aceea
localnicii sunt nevoi i s-o aduc din afar . Urm toarea oprire pentru refacere a fost Rhinocorura13, de unde a
ajuns la al patrulea popas, Raphia; cu acest ora începe propriu-zis Siria. în a cincea zi i-a a ezat tab ra la Gaza;
de acolo a m r luit pân la Ascalon, apoi pân la Iamnia i, în cele din urm , pân la Ioppe. De la Ioppe, a sosit
la Caesarea, locul de întâlnire prestabilit al celorlalte trupe.
9
Adic 3,7 km. Distan a dat de geograful grec Strabon este de 30 de stadii (=5,4 km). Nicopolis (= Ora ul Victoriei) fusese întemeiat pe
rmul m rii, la est de Alexandria, pe locul unde Augustus ob inuse victoria lui decisiv asupra lui Marcus Antonius (n.e.).
10 Capitala unui district omonim din nord-estul Deltei Nilului, de unde se trage cea de-a 29-a Dinastie a Egiptului (n.e.).
11 Nu trebuie confundat cu Heracleopolis cel Mare, situat la 130 km de Cairo (n.e.).
12 Numit astfel dup muntele Casios (azi EI Cas Casarun sau El Catieh ( ), unde, în afara templului, se mai afl i mormântul lui Pompeius,
ucis aici (vezi Strabon, XVI.12, 33; Plinius, Istoria natural , V, 12) (n.t.).
13
Ora al Feniciei, situat la grani a cu Egiptul, pe rmul de sud-est al Mediteranei ( azi EI Ari ). Rapha se afla la o distan de 45 km (n. e.).

CARTEA A CINCEA
368
CAPITOLUL I
1. Dup ce a str b tut pustiul între Egipt i Siria, a a cum am ar tat deja, Titus a sosit la Caesarea, locul stabilit
de la început pentru concentrarea trupelor sale, în vederea plec rii în expedi ia militar pl nuit . înc de pe când
se mai afla în Alexandria, preocupat împreun cu tat l s u de legitima preluare a ocârmuirii imperiului
încredin at lor de c tre Dumnezeu, conflictele izbucnite în interiorul Ierusalimului au atins punctul lor culminant,
ducând la o împ r ire în trei tabere opuse: într-una dintre cele dou partide rivale, o parte fiind ostil p r ii
echivalente — întrucât ciocnirea avea loc între r uf c tori — s-ar zice c era un semn bun i o dovad de
dreptate. C ci despre atacurile pornite de zelo i împotriva poporului, care a însemnat pentru un ora începutul
ruin rii sale, am pomenit pe îndelete mai înainte, prezentând cauzele care le-au provocat i ce extindere au
c p tat neîn elegerile. N-ar fi deloc gre it s spunem c era o r scoal ivit în sânul r scoalei, la fel ca un animal
care a luat-o razna, crâncena lips de hran f cându-1 s - i înfig col ii în propria lui carne.
2. Eleazar, fiul lui Simon, cel ce, la început, i-a desp r it pe zelo i de popor i i-a condus în interiorul
sanctuarului, s-a rupt de ceata acestora, chipurile, fiindc era indignat de cutez toarele nelegiuiri comise
zilnic de Ioannes — acesta nepunând cap t niciodat crimelor sale — dar în realitatea, el nu suporta s se supun
unui tiran mai tân r decât el, c ci n zuia el însu i spre puterea suprem i spre domina ia personal . A atras
a adar de partea lui pe Iudas, fiul lui Chelika i pe Simon, fiul lui Esron, doi b rba i influen i c rora li s-a al turat
i Ezechias, fiul lui Chobar, nici el lipsit de însemn tate. Fiecare dintre ace tia a fost urmat de numero i zelo i.
Noua grup a ocupat curtea interioar a Templului, plasându- i armele deasupra por ilor sfinte, pe frontonul
sanctuarului. Faptul c aveau provizii din bel ug îi scutea de griji, c ci le st teau la îndemân multe alimente
371
aduse drept ofrand , fiind îmbietoare pentru ni te oameni care nu se d deau în l turi de la dovezi de impietate.
Oricum, num rul lor mic îi f cea s tremure pentru via a lor, dar ei se mul umeau s r mân pe loc f r s fac
nimic. în schimb, loannes, având de partea lui num rul mai mare de solda i, era dezavantajat de o pozi ie
defavorabil : întrucât du manul era situat deasupra cre tetului s u, el nu- i putea ataca du manul f r s se
expun primejdiilor, dar nici furia nu-i îng duia s stea degeaba; de i îndura pagube mai mari decât cele pe care
le provoca trupelor lui Eleazar, tot nu se d dea b tut; atacurile i ploaia de s ge i se succedau necontenit i
pretutindeni Templul era pâng rit de cadavre.
3. Cât prive te pe Simon bar Giora, în care poporul, cople it de greut i de neînvins, î i pusese speran a lui de
salvare, trezindu-se îns cu un alt tiran pe cap, acesta de inea Ora ul de Sus i cea mai mare parte a Ora ului de
Jos; mai îndârjite erau atacurile sale împotriva sus in torilor lui loannes când a v zut c ei se r zboiau i cu cei
de deasupra lor. Ducând o lupt pe dou fronturi, loannes era pus în situa ia de a suporta mai u or pagubele
îndurate de el prin pagubele pe care la rândul s u le aducea celuilalt adversar; în m sura în care se afla mai
prejos de superioara pozi ie a oamenilor lui Eleazar, în aceea i m sur era loannes mai presus de locul inferior,
ocupat de Simon i ai s i1. De aceea, pe când asalturile venite de jos erau respinse prin lupta de-aproape, el
comb tea cu ajutorul ma inilor de r zboi atacurile celor de sus care îi str pungeau oamenii cu suli ele lor. C ci
loannes avea la îndemân nu pu ine arunc toare de s ge i, catapulte i baliste2 cu care nu numai c se ap ra de
atacurile r zboinicilor, dar omora i o mul ime de credincio i aducând jertfe la altare. Chiar dac , în turbarea lor,
r zvr ti ii nu se d deau în l turi de la nici o nelegiuire, oamenii lui Eleazar l sau s intre în templu pe cei veni i
s aduc jertfe: fire te, localnicii erau privi i cu suspiciune i pruden , str inii fiind perchezi iona i cu str nicie.
Chiar dac la intrare ace tia reu eau s înduplece prin rug min i cruzimea paznicilor, ei deveneua apoi
nevinovatele victime ale dihoniei. C ci proiectilele azvârlite de ma inile de r zboi erau purtate de for a zborului
lor pân

1 Sub conducerea lui Eleazar s-au separat de zelo i cei ce ineau de tagma preo easc , ceea ce explic i pa nica lor izolare în curtea
interioar a sanctuarului; partizanii lui loannes din Giscala ocupau curtea exterioar , ora ul propriu-zis r mânând în st pânirea lui Simon, fiul
lui Giora (n.e.).
2
Ma inile de r zboi capturate de la Cestius Gallus, men ionat în Cartea a doua (cap. XIV, XVI, XVIII, XIX, XX) (n.e,).
la altar i pân la sanctuar, omorând deopotriv preo ii slujitori i aduc torii de jertfe: astfel mul i dintre cei ce se
str duiser s vin de la marginile lumii pân la renumitul l ca sfânt pentru to i oamenii c deau împreun cu
propriile jertfe i cu sângele lor altarul venerat de întreaga suflare atât a grecilor cât i a barbarilor.
Neînsufle itele trupuri ale localnicilor i str inilor, ale preo ilor i laicilor z ceau unul peste altul iar sângele celor
uci i se aduna în b ltoacele din mijlocul cur ilor interioare. O, preafericitule ora , îndurata-i tu ceva asem n tor
din partea romanilor r zbind pân aici doar pentru a purifica prin foc nelegiuirile cu care te-au pâng rit vl starele
tale? C ci tu nu mai e ti s la ul lui Dumnezeu i nu mai po i d inui ca atare dup ce ai devenit mormântul
propriilor t i locuitori, transformându-te din sanctuar, într-un uria osuar al victimelor r zboiului civil! Poate c
vei mai avea parte de zile i mai bune dac vei reu i cândva s -1 îmbunezi pe Dumnezeu, care te-a h r zit
pierzaniei! Dar se cuvine s ne st pânim sim mintele de durere conform normelor de care ascult scrierea
istoriei i aici este locul potrivit nu pentru intonarea unui cântec de jale ci pentru depanarea faptelor petrecute
aievea. De aceea voi continua s înf i ez desf urarea evenimentelor legate de r scoal .
4. Astfel când cei ce unelteau împotriva ora ului s-au separat în trei tabere rivale3, oamenii lui Eleazar, având în
p strarea lor primele ofrande ale p mântului, se l sau îmb ta i de atacurile împotriva celor din banda lui loannes;
sub conducerea lui, ace tia î i jefuiau cet enii i duceau lupte crâncene cu trupele lui Simon; i pentru ultimul,
ora ul era o c mar care îl aproviziona ca s -i combat pe r zvr ti i. Ori de câte ori era amenin at i dintr-o parte
i din alta, loannes î i a eza sus in torii pe dou fronturi: pe cei ce îl asediau dinspre ora îi împro ca cu s ge i
trimise din porticul Templului, iar de cei ce aruncau de sus suli e venite dinspre Templu, el se ap ra cu ma inile
sale de r zboi. De câte ori se vedea sc pat de presiunea pe care o exercitau asupra lui cei ce îl atacau de sus —
c ci adesea be ia sau oboseala îi silea pe ace tia s se odihneasc —, loannes f cea incursiuni împotriva taberei
lui Simon cu for e mai puternice i cu atât mai plin de îndr zneal . în ori ice parte a ora ului ajungea în raitele pe
care le d dea, mereu se îngrijea s dea foc caselor celor mai doldorea de cereale i felurite alimente; de îndat ce
se retr gea loannes, se i ivea Simon i înf ptuia acela i lucru. Ei d deau astfel impreisa c f ceau
3
Vezi Tacitus, Istorii, V, 12 (n.t.).
372
373
totul inten ionat, parc spre placul romanilor, distrugând proviziile agonisite de ora în vederea asediului, ca s
taie fibra nervoas a for elor proprii. Drept urmare, întreaga zon locuit din jurul Templului a fost ars din
temelii, în mijlocul ora ului ap rând un loc pustiu i o scen adecvat r zboiului civil, a a c toate grânele care s-
ar fi dovedit îndestul toare pentru câ iva ani de asediu au fost în cele din urm mistuite de fl c ri. Nu înc pea
nici o îndoial c locuitorii vor muri de foame, lucru de care n-ar fi trebuit s le fie fric deloc dac nu i-ar fi
provocat ei în i i aceast n past .
5. Astfel ora ul, în întregimea lui, a fost târât în r zboi de perfizii du mani i liota lor, iar poporul, situat la
mijloc, era ca un trup uria , sfârtecat în mai multe buc i. Dezarma i în fa a nenorocirilor îndurate în interior,
b trânii i femeile se rugau pentru venirea romanilor i a teptau ner bd tori r zboiul cu du manul din afar , spre
a se vedea elibera i de l untricele nenorociri. O cumplit deprimare i spaim puseser st pânire pe adev ra ii
cet eni: nu se întrez rea nici o perspectiv de îmbun t ire a situa iei, nici o speran într-o bun în elegere sau
în fuga din ora , pentru cine pl nuia a a ceva. Totul era supus unei paze stricte; f r s cad de acord în celelalte
privin e, c peteniile r zvr ti ilor omorau pe cei atra i de încheierea p cii cu romanii ca i pe cei suspecta i c Vor
s dezerteze, de parc ar fi fost du manii lor comuni i unica lor punte de în elegere era uciderea celor care
meritau s scape cu via . Zi i noapte r sunau f r întrerupere strig tele lupt torilor dar i mai sfâ ietoare erau
vaietele bântuite de fric ale celor îndolia i. Soarta nemiloas oferea dese prilejuri pentru bocetele de
înmormântare dar marea am r ciune a celor lovi i de ea îi f cea s - i z voreasc tânguirea în piept i, punându- i
durerea sub pecetea t cerii, ei îndurau chinul gemetelor sugrumate. Rudele nu puneau nici un pre pe cei r ma i
în via din rândurile lor i de înmormântarea r posa ilor nu se sinchiseau câtu i de pu in. Ambele atitudini se
explicau prin totala descump nire de care fusese cuprins fiecare. Cei ce nu luau parte la r scoal î i pierduser
orice chef de via , de vreme ce to i î i a teptau sfâr itul dintr-o clip în alta. R zvr ti ii se b teau între ei c lcând
pe stive de cadavre de parc i-ar fi supt turbarea din trupurile întinse sub picioarele lor, sporindu- i furia
s lbatic . Mereu g seau noi mijloace de distrugere reciproc i transpuneau în fapte f r ov ial tot ce închipuia
mintea lor, nel sând deoparte nici un soi de silnicie i de cruzime. Lemnul destinat sanctuarului a fost folosit de
Ioannes în chip nelegiuit, pentru f urirea ma inilor de r zboi. C ci poporul împreun cu Marii Preo i
hot râser de mult vreme s consolideze i s înal e cu 20 de co i temelia Templului4; cu mari cheltuieli i
mult osteneal , Agrippa5 a reu it s procure din Liban lemnul de construc ie necesar; trunchiurile de copac
meritau s fie admirate, fiind atât de drepte i de înalte. întrucât r zboiul a dus la întreruperea lucr rilor de
consolidare, Ioannes a poruncit ca trunchiurile s fie fier struite spre a se construi din ele turnuri de ap rare; el a
g sit c în l imea trunchiurilor era adecvat pentru a atinge nivelul celor care atacau, stând deasupra Templului.
El a adus aceste turnuri în dreptul zidului din spate al incintei, fa în fa cu exedra situat spre miaz zi, unicul
loc unde puteau fi ele amplasate, celelalte p r i ale zidului neputând fi atinse din pricina lungului ir de trepte.
6. Prin ma inile sale de r zboi pe care le-a construit p c tuind la adresa Templului, a sperat Ioannes s - i domine
du manii. Dumnezeu a f cut ca truda lui s r mân zadarnic , aducându-i pe romani înainte ca vreun lupt tor s
fi pus piciorul în aceste turnuri. C ci, dup ce a strâns o parte a trupelor în jurul s u, restul armatei a primit
ordinul s se întâlneasc cu el la Ierusalim. Titus a p r sit Caesarea6. Celor trei legiuni împreun cu care tat l s u
devastase mai înainte Iudeea7, li s-a al turat Legiunea a XII-a, învins mai demult sub comanda lui Cestius8, dar
cunoscut îndeob te pentru vitejia ei, plecând acum cu atât mai plin de avânt la lupt , spre a terge amintirea
ru inii îndurate cândva de ea. Dintre aceste legiuni, celei de a V-a i-a poruncit s vin la el pe drumul care trecea
prin Emmaus, cea de a X-a urmând s ajung prin Ierihon la Ierusalim. El însu i a pornit la mar cu celelalte
legiuni?, c rora li s-au ad ugat trupele mult sporite, trimise de regii popoarelor aliate10, precum i numero i
mercenari provenind din Syria. Golurile create în cele patru legiuni prin trupele selectate de Vespasianus i
expediate în Italia sub comanda lui Mucianus au fost completate de cei care veniser împreun cu Titus. C ci
2000 de oameni au fost ale i din oastea sta ionat la Alexandria i 3000 de
4
Vechea temelie a Templului din Ierusalim se afundase de-a lungul timpului, coborând astfel construc ia lui. Consolidarea funda iei i
ridicarea cl dirii la în l imea ei ini ial a fost întreprins în timpul domniei lui Nero (n.e.).
5
Este vorba de Agrippa II (n.e.).
6
în prim vara anului 70 e.n. (n.t).
7
Legiunile a V-a, a X-a i a XV-a (n.t.).
8
Vezi Cartea a doua, cap. XVIII, paragr. 9; cap. XIX, paragT. 7 .u. (n.t.).
9
Legiunea a IlI-a i Legiunea a XVIII-a din Alexandria .a. (n.e.).
10
Agrippa, regele Iudeei; Soemus, regele Emesei i Antioh al IV-lea Epiphanes Magnus, regele Commagenei i Ciliciei (veziTacitus, Istorii,
V, 1 (n.e.).
374
375
solda i din garnizoanele de la fluviul Eufrat. Printre prietenii din alaiul lui Titus se num ra i cel care se dovedise
i mai devotat, i mai priceput: Tiberius Alexander. Acesta aranjase mai înainte ca evenimentele din Egipt s
decurg în favoarea lui Vespasianus i Titus; de aceea a fost socotit demn s devin comandantul o tilor romane,
el, care întâmpinase cel dintâi cu mult c ldur venirea la putere a unei dinastii noi, i cu o neasemuit fidelitate
î i legase propria soart de înc nesigurul noroc al acesteia11. Prin prestigiul asigurat de vârsta i experien a sa, îl
înso ea pe Titus ca sfetnic în treburile r zboinice.
---------
11
Vezi Cartea a patra, cap. X, paragr. 6 (n.t.).
376
CAPITOLUL II
1. Când Titus a p truns în teritoriul inamic, trupele regale i întreaga oaste a auxiliarilor a mers în frunte. Lor le
urmau constructorii de drumuri i solda ii care m surau perimetrele taberelor; apoi cei care c rau bagajele
ofi erilor; înapoia celor înzestra i cu armament greu, care asigurau paza acestora, venea c lare comandantul
suprem, înso it de suli a i, al turi de ni te solda i ale i cu grij ; le serveau drept acoperire c l re ii legionari.
Ace tia erau precursorii ma inilor de r zboi, urmate nemijlocit de tribuni i de comandan ii cohortelor, cu
solda ii lor de elit ; înd r tul lor, grupate în jurul vulturului, erau purtate stindardele, precedate de trompeti tii 1
care apar ineau de ele. Abia dup aceea venea grosul trupelor într-o coloan de mar cu câte ase solda i în
fiecare rând. Urm torul e alon era alc tuit din slujitorii fiec rei legiuni în parte, care mânau înaintea lor vitele de
povar cu bagajele lor; în încheiere, m r luiau to i mercenarii i, în sfâr it, trupele folosite la ap rarea
arierg rzii. în aceast deplin ordine conform cu tradi ia roman , i-a condus Titus oastea i, str b tând
Samaria, a ajuns repede la Gophna, care fusese cucerit mai înainte de tat l s u i înzestrat cu o garnizoan 2.
Dup ce a petrecut acolo o singur noapte sub cerul liber, la ivirea zorilor i-a continuat drumul i, în urma unei
zile de mar , i-a a ezat tab ra în locul ce se cheam în limba iudeilor „Valea spinilor", i se afl lâng satul
numit „Gibea Sauls", adic „Dealul lui Saul"3, situat la vreo 30 de stadii distan de Ierusalim. De acolo, luând
cu el 600 de c l re i pe alese, a plecat s
1
Din Cartea a treia. cap. VI, paragr. 2, unde ordinea de mar a romanilor a mai fost decris , rezult c trompeti tii veneau dup stindarde
(n.t.)
2
Vezi Cartea a patra, cap. IX, paragr. 9 (n.t.).
3
Locul de na tere al biblicului Saul. S p turi arheologice f cute între 1922-1933 au scos la iveal ruinele fortifica iei lui Saul cu 4 turnuri
(n.e.).
377
cerceteze t ria fortifica iilor Ierusalimului, ca i starea de spirit a iudeilor, spre a se convinge dac , cuprin i de
fric la vederea romanilor, iudeii nu se vor preda singuri, înainte de a se ajunge la încruci area direct a armelor.
El aflase — ceea ce era i adev rat — c , terorizat de r scula i i de tâlhari, popula ia dorea totu i pacea, dar era
prea slab pentru a se r zvr ti împotriva asupritorilor.
2. Cât vreme Titus a c l rit drept înainte, pe drumul mare care ducea pân la zid, nu s-a ar tat nimeni în fa a
por ilor; dar cum s-a ab tut de la acest drum în direc ia Turnului lui Psephinus 4 i c l rimea compact s-a
desf urat, ca s înainteze de-a lungul zidului, pe nea teptate, s-au v zut ataca i de nenum ra i iudei în locul ce
se cheam Turnurile femeilor, n v lind dinspre poarta situat în fa a monumentului funerar al Elenei5. Ei au
str puns irurile c l re ilor i s-au pus de-a curmezi ul romanilor ce veneau în galop pe drumul mare,
împiedicându-i s se al ture celor ce f cuser deja cotitura i astfel Titus a r mas izolat cu câ iva dintre înso itorii
s i. Era cu neputin s mearg mai departe, c ci întregul teren din preajma meterezelor era împ r it în parcele
pentru gr din rit i gropi, divizat fiind prin ziduri transversale i garduri multe. Titus vedea c nici nu mai putea
s se al ture trupelor sale datorit , pe de o parte, mul imii du manilor care îi separaser i, pe de alt parte,
deoarece c l re ii care r m seser pe drumul mare f cuser deja cale-ntoars : cei mai mul i nu observaser deloc
c prin ul mo tenitor era într-o cumplit primejdie, ci credeau c acesta pornise înapoi, a a c ei o luaser la
fug . Când a v zut c pentru salvarea lui nu se putea bizui decât pe propriu-i curaj, Titus i-a întors calul, i-a
chemat înso itorii s -1 urmeze i s-a avântat în mijlocul du manilor, str duindu-se din r sputeri s - i croiasc
astfel un drum spre ai s i. Privitor la asemen cazuri se impune cu prec dere gândul c Dumnezeu se preocup i
peripe iile r zboiului i de primejdiile care amenin regii; oricât s ge i s-au îndreptat val-vârtej împotriva lui
Titus — care nu avea ni coif i nici armur , fiindc , a a cum am spus, el plecase înainte nu i lupt tor, ci ca
observator — nici una nu i-a atins trupul, ci fiecare trecut zbârnâind f r rost mai departe, de parc toate ar fi
urm rit d nadins s nu- i ating inta. Cu sabia în mân a împr tiat mereu
cei ce-1 atacau dintr-o parte sau alta, a doborât pe mul i dintre cei ce i-au ie it înainte, trecând cu calul peste
du manii pr v li i la p mânt. Prin pilda de vitejie pe care a dat-o, Caesar6 a stârnit strig tele de furie i chem rile
de îmb rb tare ale iudeilor de a porni împotriva lui, dar oriunde î i îndrepta el calul, du manul o lua la fug sau
se retr gea de-a valma. Amenin a i de acelea i primejdii, înso itorii lui Titus i-au strâns rândurile în jurul
acestuia, chiar dac erau împro ca i cu s ge i fie din spate, fie de pe flancuri; c ci unica speran de salvare a
fiec ruia era s r zbeasc pân la int împreun cu Titus, înainte de încercuirea lor total . Au p it-o doi dintre
ei, r ma i în urm : unul a fost împresurat împreun cu calul s u i str puns cu suli e; al doilea, care apucase s
descalece, a fost ucis de iudei, calul s u fiind adus în ora , ca prad de r zboi; al turi de ceilal i c l re i, Titus s-a
întors teaf r în tab ra sa. Dar iudeii, care ie iser biruitori în primul lor atac, au fost n p di i de o speran
neîntemeiat , succesul de moment dându-le o mare încredere în viitor.
3. Dup ce în timpul nop ii a f cut jonc iunea cu legiunea venit din Emmaus, în ziua urm toare, Caesar a
p r sit tab ra i a mers pân la locul denumit „Scopus", de unde se i z rea ora ul precum i Templul în întreaga
lui m re ie. Tocmai de aceea platoul care m rgine te la miaz noapte ora ul poart pe drept cuvânt numele de
„Scopus"7. Pentru ambele sale legiuni, Titus a instalat o tab r comun la o distan de 7 stadii de ora , stabilind
îns tab ra Legiunii a V-a la trei stadii dincolo de prima. C ci el socotea c solda ii, istovi i de mar ul lor din
timpul nop ii, meritau s fie cru a i, ca s - i fortifice pozi ia în deplin siguran . De-abia începuser s lucreze la
construirea taberei, când a sosit i Legiunea a X-a din Ierihon, unde l sase un deta ament de solda i înzestra i cu
armament greu, spre a p zi trecerea aflat în mun i, cucerit de Vespasianus. Aceste trupe au primit ordinul s - i
înjghebe tab ra la o distan de 6 stadii de Ierusalim, pe a a-numitul Munte al M slinilor, situat în partea de
r s rit a ora ului, fiind desp r it la mijloc de o râp adânc , ce se cheam Cedron.
4. Aprigele dispute din interiorul ora ului, prin care grup rile rivale se sfâ iaser necontenit între ele, au încetat
pentru prima oar pe nea teptate sub puternica presiune a r zboiului care se apropiase din
4 Privitor la acest turn, ca i la toate localit ile i construc iile Ierusalimului i acest capitol i din cele urm toare, consult planul ora ului i
frecvent citata lucra Spiess, Ierusalimul lui losephus (n.t.).
5
Mormântul reginei din Adiabene, al c rui palat va fi men ionat în cap. VI. paragr. 1 (n.e.).
6
în vremea aceea, Caesar era numele deosebit de însemnat pe care în acorda împ ratul întronat, în timpul vie ii sale, celui pe care îl
proclamase succesorul s u, adic Prin ul mo tenitor (n.t.).
7
De la verbul elin „scopein" (= a observa), a adar „Observator". E o traducere a cuvântului ebraic „Hatsofim" (n.e.).
378
379
afar . R zvr ti ii au v zut consterna i cum romanii î i înjghebau deja taberele în trei locuri diferite, încheind între
ei o în elegere de bun seam nedemn i i-au împ rt it unii altora urm toarele gânduri: „Ce mai a tept m oare
i ce anume s-a întâmplat cu noi c urm rim resemna i cum se înal trei ziduri prin care ni se taie r suflarea,
r b-dând ca r zboiul s - i f ureasc nestingherit o fort rea în preajma noastr ? Noi în ine privim ca simpli
spectatori la ni te lucr ri bune i folositoare, stând cu mâinile în sân i cu toate armele l sate deoparte, la
ad postul propriilor metereze! Doar în luptele dintre noi tim s lovim viteje te — î i strigau ei — în vreme ce
romanii, profitând de dihonia noastr , ne cotropesc ora ul f r s verse o pic tur de sânge"! Prin asemenea
vorbe î i strângeau oamenii laolalt i se încurajau reciproc; i-au luat repede tot armamentul, dezl n uind un
atac prin surprindere împotriva Legiunii a X-a i au str b tut în goan râpa, s-au n pustit cu strig te asurzitoare
asupra du manilor ocupa i cu construirea fortifica iilor. Pentru o mai bun executare a lucr rilor, ace tia erau
împ r i i în grupe mai mici, mul i dintre ei punându- i armele deoparte: nici nu- i închipuiser c iudeii vor
îndr zni s ias la atac i, chiar dac ar fi avut acest curaj, convingerea romanilor era c adversarii lor î i
irosiser for ele în disputele interne! L sându- i lucr rile la voia întâmpl rii, unii au b tut în retragere, iar cei mai
mul i au fugit s - i ia armele dar, înainte de-a apuca s se împotriveasc vr jma ilor, au fost lovi i i doborâ i de
ace tia. încuraja i de succesul primului val de atac, iudeii au adus necontenit for e noi i, favoriza i fiind de
noroc, atât lor cât i adversarilor lor de altfel li s-a p rut c erau mult mai numero i decât în realitate. Mai întâi
de toate, solda ii care sunt obi nui i s lupte într-o anumit linie de b taie, într-o ordine des vâr it i sub o
comand priceput , î i pierd cump tul de îndat ce se instaleaz pe nea teptate dezordinea. A a se explic faptul
c , lua i prin suprindere de inamic, romanii au cedat în fa a repetatelor sale atacuri. Fire te, când iudeii îi
prindeau din urm , se întorceau din drum, le st vileau asaltul i provocau r ni adversarului care, în elanul s u se
preocupa prea pu in de propria-i ap rare; dar, întrucât for e tot mai puternice participau la atac, înv lm eala în
rândurile legionarilor a crescut i în cele din urm romanii au fost izola i de tab ra lor. Pentru moment, se p rea
c întreaga legiune nu avea sc pare din primejdia care o pândea, dac Titus n-ar fi aflat de situa ia-i disperat ,
venind numaidecât în ajutorul ei; dup ce le-a f cut aspre mustr ri pentru la itatea lor, i-a întors din drum pe
fugari i, cu trupele de elit , aduse de el, i-a atacat din flancuri pe iudei, din-
380
tre care destui au fost uci i dar i mai mul i s-au ales cu r ni, f cân-du-i pe to i s intre în panic i împingându-i
în râpa din vale. Pantele abrupte le-au adus acestora grele pierderi îns , dup ce au trecut dincolo, iudeii au f cut
front comun împotriva urm ritorilor i, în pofida râpei care îi desp r ea, au continuat s -i înfrunte pe romani.
Astfel luptele au durat pân la jum tatea zilei; la scurt vreme dup orele amiezii, Titus a l sat la fa a locului
trupele ajut toare pe care le adusese cu el precum i cohorte auxiliare, spre a sluji drept pav z împotriva
eventualelor atacuri ale iudeilor, restul legiunii întorcându-se în vârful muntelui, ca s reia lucr rile de
fortifica ie.
5. Iudeii au v zut în retragerea asta o fug i, întrucât straja pus de ei s vegheze pe metereze i-a fluturat
mantia ca un avertisment, o i mai proasp t gloat a n v lit în afara ora ului cu atâta impetuozitate încât sem na
cu goana unor fiare dezl n uite. Dar dintre cei care primiser misiunea s -i întâmpine, gata de lupt , n-a r mas
nimeni s a tepte atacul lor ci, ca i cum ar fi fost lovit de o catapult , to i au p r sit linia de b taie, f când
stânga-mprejur i au rupt-o la fug spre creasta muntelui. Numai Titus a stat pe loc împreun cu câ iva înso itori
pe la jum tatea pantei; prietenii care, din respect fa de persoana comandantului suprem, r m seser lâng
dânsul f r s se sinchiseasc de primejdia pe care o înfruntau, nu i-au precupe it vorbele, îndemnându-1 s se
retrag din calea unor iudei care- i c utau moartea cu orice pre , i s nu- i expun via a în locul celor care ar fi
trebuit s r mân lâng el, asigurându-i ap rarea. Mai bine s se gândeasc la ursita lui norocoas de pân acum
i s nu îndeplineasc serviciul unui soldat de rând, cât vreme este conduc torul de oaste într-un r zboi i
totodat st pânul lumii întregi; de aceea s nu se mai expun nici unei situa ii primejdioase, toate lucrurile
depinzând de el. Dar Titus nici n-a stat s asculte îndemnurile lor, ci a ie it în calea iudeilor care urcau muntele
spre el, i-a doborât în lupta corp la corp pe atacatori t b rând apoi asupra mul imii pe care a împins-o în josul
pantei. înfrico a i de vitejia i dârzenia cu care se ap ra el, iudeii n-au fugit totu i spre ora ci, ocolindu-1 pe
Titus prin dreapta i prin stânga, au pornit în urm rirea celor ce goneau spre vârful muntelui. Atunci Titus i-a
atacat din flanc, izbutind în felul acesta s le st vileasc iure ul. între timp i legionarii care lucrau la înt rirea
taberei de pe creast , v zând c dedesubtul lor trupele de ap rare se retr geau precipitat, au fost din nou cuprin i
de confuzie i panic . întreaga legiune s-a împr tiat, ferm convins c atacul iudeilor era de neoprit i c Titus
însu i b tuse în retragere; c ci, atâta timp cât el i-ar fi
381
p strat pozi ia, ceilal i n-ar fi fugit cu nici un chip. Asemenea oamenilor în mijlocul c rora s-a r spândit o
cumplit panic ®, ei au alergat de jur împrejur, oriunde s-a nimerit, pân ce unii i-au z rit generalul prins în
v lm agul b t liei i, foarte îngrijora i de soarta lui, prin strig te puternice au vestit întreaga legiune c Titus era
pândit de mari primejdii. Ru inea le-a redat judecata: î i repro au unii altora c i-au p r sit Caesarul, ceea ce era
mult mai grav decât fuga de la datorie; s-au n pustit a adar asupra iudeilor cu toate puterile lor i de îndat ce au
reu it s -i fac s coboare povârni ul, nu le-a venit greu s -i împing pe to i în vale. Iudeii se retr geau pas cu
pas, ap rându-se, dar romanii, avantaja i de pozi ia lor mai bun , i-au pr v lit pe to i în râp . între timp Titus i-a
înte it propriile sale atacuri; i-a trimis legiunea înapoi, la lucr rile ei de construire a taberei, iar el însu i, cu
trupele pe care le avea la îndemân , a preluat asigurarea ordinii, inând du manul la distan . A adar, ca s
spunem adev rul curat, f r s ad ug m ceva din spirit de lingu ire, dar i f r a sc dea nimic din invidie, atunci
Caesar însu i a salvat dintr-o mare primejdie întreaga legiune în dou rânduri, îng duindu-i s - i continue
nestingherit înt rirea taberei de pe munte.
CAPITOLUL HI

8
Expresia elin „Groaza lui Pan" are drept echivalent în ebraic „Groaza lui Iahve" care paralizeaz du manii în r zboiul sfânt (n.e.).
1. Pe când r zboiul din fa a por ilor se domolise pentru cât va vreme, a r bufnit din nou vrajba din interiorul
ora ului. Sosind s rb toarea Pa tilor în a 14-a zi a lunii Xanthicos1, când, potrivit credin ei lor, iudeii au ie it
pentru prima oar din robia egiptean , sus in torii lui Eleazar au deschis por ile Templului, dup luarea
cuvenitelor m suri de prevedere, i poporul venit s se închine a primit îng duin a s p trund în interior.
Ioannes a profitat de aceast s rb toare pentru a pune la cale o lovitur viclean : el i-a dotat cu arme bine
ascunse pe cei mai pu in cunoscu i dintre ciracii s i i, în pofida faptului c cei mai mul i nu erau purifica i, i-a
strecurat în untru cu grij printre ceilal i vizitatori, dându-le sarcina de a pune st pânire pe sanctuar. De îndat ce
s-au aflat în interiorul Templului, i-au azvârlit ve mintele de deasupra, ar tându- i zestrea lor de armament
greu. Numaidecât în preajma l ca ului sfânt s-a instaurat o profund consternare i o zarv fireasc : poporul care
nu lua parte la r scoal credea c atacul era îndreptat f r discern mânt împotriva celor de fa , zelo ii
observând, dimpotriv , c acesta îi avea în vedere numai pe ei. ultimii nu s-au mai preocupat de paza por ilor i
au s rit de pe creneluri f r s mai a tepte începutul luptelor, c utându- i refugiul în coridoarele subterane ale
Templului. închin torii din rândurile poporului, ghemui i lâng altar sau strân i împrejurul sanctuarului, au fost
strivi i sau c s pi i f r mil cu ajutorul ciomegelor i al s biilor. Mul i cet eni pa nici au c zut victime
du manilor lor, spre a le satisface urile personale sau aversiunile, sub pretextul c erau adversarii r scoalei
împotriva romanilor; oricine adusese jigniri mai înainte vreunuia dintre conspiratori, pe m sur ce era recunoscut
de acesta, trecea drept zelot, fiind omorât în chinuri. în vreme ce supuneau atrocit ilor ni te inocen i, intru ii au
acordat un armisti iu tacit adev ra ilor vinova i i, la ie irea lor din coridoarele subterane, i-au l sat s plece
nestin-
Corespunde lunii ebraice Nisan: martie-aprilie, fiind echivalentul ei în calendarul macedonean (n.e.).
382
383

gheri i. Punând astfel st pânire pe interiorul Templului i pe toate resursele de care dispuneau din bel ug, ei
puteau s duc lupta împotriva lui Simon cu i mai mult curaj. A a se face c r scoala, înainte vreme scindat în
trei, r m sese acum divizat doar în do"u partide.
2. Dornic s - i str mute tab ra instalat pe Scopos ceva mai aproape de ora , Titus strâns un num r care i-a
p rut lui îndestul tor de c l re i i de pedestra i ale i ca s -1 apere împotriva oric ror atacuri ale iudeilor; apoi a
dat porunc restului o tirii s niveleze terenul întinzându-se pân la zidurile de ap rare. Toate gardurile i
împrejmuirile de piatr cu care localnicii î i ocroteau gr dinile de legume i livezile au fost doborâte, pomii
fructiferi din perimetrul lor t ia i, iar adânciturile i râpele din partea locului, astupate; deoarece legionarii au
înl turat cu sculele lor de fier proeminen ele stâncoase, a fost netezit întregul teren pân la Scopos i pân la
monumentul funerar al lui Herodes2, situat lâng a a-numitul Bazin al erpilor.
3. în zilele acelea, iudeii au întins romanilor urm toarea capcan : cei mai îndr zne i dintre r scula i au p r sit
ora ul prin a a-numitele Turnuri ale femeilor; ei se purtau de parc ar fi fost expulza i de sus in torii taberei p cii
i, de teama unui eventual atac al romanilor, s-au strâns gr mad , înghesuindu-se unii în al ii. Al ii, care se str -
duiau s par reprezentan i ai poporului pa nic, s-au postat în diferite puncte ale zidului de ap rare i strigau:
„Pace!" Ei cereau încheierea unui leg mânt i cu glas tare îi chemau pe romani, f g duind chiar c le vor
deschide por ile. în timp ce strigau, aruncau cu pietre spre oamenii lor de afar , ca i cum ar fi vrut s -i alunge de
lâng por i. La rândul lor, cei de jos d deau impresia c vor s intre cu for a i st ruiau pe lâng compatrio ii lor
afla i în untru: alergau mereu în direc ia romanilor, apoi se tr geau iar i înapoi, având aerul c sunt foarte
tulbura i. Vicleana lor manevr n-a întârziat s - i fac efectul asupra solda ilor lui Titus: ei credeau de-a binelea
c o parte dintre iudei înc puser deja în mâinile lor, gata s - i primeasc pedeapsa, sperând, c ceilal i le vor
deschide por ile ora ului, a a c au înaintat, ca s treac la fapte. Dar lui Titus i s-a p rut suspect oferta lor sur-
prinz toare; c ci cu o zi mai înainte, prin intermediul lui Iosephus3, încercase s ajung la o învoial cu iudeii,
f r s descopere la ei nici o dovad de cump tare. El a poruncit atunci solda ilor s i s nu se
- Este cunoscut faptul c Herodes a fost înmormântat la Herodeion. Se pare a adar c e vorba de un mormânt care, contrar destina iei sale
ini iale, a r mas nefolosit ca atare (n.t).
3
C Iosephus 1-a înso it pe Caesar din Alexandria pân la Ierusalim, afl m chiar din Autobiografia lui (paragr. 75), ca i din lucrarea
intitulat Contra lui Apion (I, 9)
384
clinteasc din loc. Din p cate, f r s -i a tepte ordinul, unii solda i din fa , situa i înaintea celor ce lucrau la
fortifica ii, i-au în f cat armele i au alergat spre por i. La început cei ce f ceau pe expulza ii s-au retras din
calea lor; când îns romanii au ajuns în dreptul turnurilor care str juiau por ile, ei au t b rât asupra lor, i i-au
împresurat, atacându-i din spate. Cei instala i pe metereze i-au împro cat cu o grindin de pietre i tot felul de
proiectile, omorând o puzderie dintre ei, r nind îns pe cei mai mul i. Pe de o parte, din pricina vr jma ilor care
îi presau din spate, romanilor nu le venea u or s se îndep rteze din preajma meterezelor, pe de alt parte,
ru inea provocat de eroarea lor i teama pe care le-o inspirau comandan ii îi silea s - i îndure nenorocirea, pân
la cap t. De aceea, abia dup o nespus de crâncen lupt dus cu suli ele i dup ce s-au ales cu multe r ni din
partea iudeilor, provocându-le, fire te, nu mai pu ine r ni la rândul lor — au reu it în cele din urm legionarii s
sparg încercuirea. Dar iudeii i-au urm rit de-aproape în retragerea lor pân la mormântul Elenei, tr gând mereu
asupra lor cu ce aveau la îndemân 4.
4. Dup ce norocul i-a umplut de o trufie lispit de orice m sur , iudeii au luat în derâdere pe romani pentru c s-
au l sat p c li i de o manevr în el toare i i-au ridicat scuturile deasupra capetelor, dansând i chiuind de
bucurie5. în schimb solda ii romani au fost primi i de c tre ofi erii lor cu amenin ri i cu mânie de Caesar, care
le-a spus urm toarele: „Iudeii — cu unicul lor general: dezn dejdea — dau dovad de chibzuin i prevedere în
tot ce întreprind ei; recurg la iretlicuri r zboinice i capcanele pe care le întind sunt încununate de ans pentru
c nu duc lips de ascultare, de bun în elegere i deplin încredere în for ele proprii. Iar solda ii romani, care
prin disciplina i supunerea fa de conduc torii lor au adus norocul în robia lor permanent , acum, printr-o
comportare contrar , cunosc înfrângerea deoarece nu tiu s - i st pâneasc zelul r zboinic i — ceea ce este i
mai r u—lupt în fa a lui Caesar, f r ordinul acestuia." Vorbitorul a ad ugat: „Ofteaz din greu orânduielile
ost e ti i, cu atât mai mult p rintele meu, la vestea acestui e ec, el .care, de i înc run it în slujba r zboiului, n-a
avut parte niciodat de-o asemenea înfrângere! Dintotdeauna, regulamentele pedepsesc cu moartea chiar i cea
mai
4
Capcanele întinse du manului sunt legitime forme de lupt într-un r zboi sfânt. Cursa prin care Iosua a cuprins cetatea Ai (vezi Cartea lui
losua, cap. 8) a fost întins la îndemnul lui Dumnezeu însu i (n.e.).
5
Jubila ia iudeilor se justific prin faptul c ei atribuie victoria lor lui Dumnezeu, s rb torit ca ocrotitorul Ierusalimului, care ad poste te
sfântul l ca de cult (n.e.).
385
m runt abatere de la ordinea militar , dar de ast dat ne-a fost dat s vedem cum o trup întreag i-a p r sit
forma ia de lupt . S afle de îndat înfumura ii ace tia c la romani pân i victoria dobândit f r primirea unui
ordin de la comandant dezonoreaz pe cei ce au ob inut-o!" Potrivit vehementelor vorbe rostite în prezen a
ofi erilor, p rea mai mult ca sigur c Titus va aplica tuturor legea r zboiului. Vinova ii se socoteau pierdu i,
convin i c în curând vor primi, pe bun dreptate, pedeapsa cu moartea ce li se cuvenea. Dar legiunile l-au
înconjurat pe Titus i au intervenit în favoarea camarazilor lor, rugându-1 st ruitor s ierte temeritatea unora,
pu ini la num r, de hatârul deplinei supuneri a tuturor celorlal i: gre elile comise acum vor fi îndreptate în viitor
prin noi fapte de vitejie.
5. Caesar s-a l sat înduplecat de rug min ile solda ilor ca i de propriile sale interese; c ci el era de p rere c
pedeapsa trebuia s fie dus pân la cap t doar când era vorba de un singur om, în cazul unui num r mare de
persoane preferând s se m rgineasc numai la cuvinte de amenin are. El i-a iertat a adar solda ii, avertizându-i
îns ca în situa ii asem n toare s fie alt dat mai circumspec i; el însu i s-a gândit apoi cum i-ar putea pedepsi
pe iudei pentru vicle ugul lor. Dup ce în patru zile de munc întregul teren pân la Templu a fost nivelat, Titus,
care dorea s - i aduc în deplin siguran , bagajele i restul o tirii, aproape de ora , i-a desf urat cea mai
destoinic parte a trupelor sale cu fa a spre ziduri orientat de la miaz noapte la apus. Linia de lupt num ra în
adâncime apte rânduri: în fa se aflau pedestra ii iar în spate c l re ii, fiecare pe câte trei rânduri; linia a aptea,
situat la mijloc, era alc tuit din arca i. întrucât prin compacta grupare a for elor armate atacurile iudeilor
fuseser oprite, animalele de povar ale celor trei legiuni6 ca i personalul înso itor care le apar inea a putut s
treac în siguran . Titus însu i i-a a ezat tab ra la vreo dou stadii dep rtare de zidul de ap rare, în col ul aces-
tora din fa a turnului denumit Psephinus, unde meterezul orientat spre miaz noapte o cotea spre apus. Cealalt
parte a o tirii sale i-a f cut tab ra în dreptul turnului Hippicus7, aflat tot la o dep rtare de dou stadii de ora .
Cât prive te Legiunea a X-a, ea i-a p strat pozi ia de pe Muntele M slinilor^.
CAPITOLUL IV
6
Legiunea a V-a, a Xl-a i a XV-a (n.e.).
7
Vezi observa ia lui Spiess, op. cit., p. 26 (n.t.).
8 Exact la fel ca Titus a procedat mai târziu i Godefroy de Bouillon. Francezii i-au avut tab ra în fa a por ii lui tefan, vechea poart a
oilor, aproape de cap tul nord-vestic al ora ului, de-a lungul p r ii nordice i vestice a Ierusalimului pân la Turnul lui David, ocupând pân
i Muntele M slinilor, din pricina incursiunilor f cute de sarazini prin poarta estic (vezi Raumer, Palestina, ed. a IV-a, p. 388) (n.t.).

L Ora ul era înt rit prin trei ziduri împrejmuitoare, cu excep ia locurilor unde se aflau pr p stii de netrecut, un
singur meterez dovedindu-se aici îndestul tor. Prin ambele sale p r i a ezate fa în fa , ora ul fusese construit
pe dou coline desp r ite la mijloc de o râp 1, unde se terminau casele înghesuite una în alta. Dintre cele dou
coline, cea pe care se în l a Ora ul de Sus2 era mult mai înalt , fiind mai întins în privin a lungimii. Datorit
fortifica iei sale naturale, fusese denumit „Citadel "3 de c tre regele David, tat l lui Solomon, primul f uritor al
Templului; noi îns îi zicem Pia a de Sus. Cealalt colin , denumit Acra, pe care se afla Ora ul de Jos, era
arcuit ca o semilun . în fa a ei se în l a o a treia colin , mai scund de la natur decât Acra i desp r it cândva
de prima tot printr-o râp lat . Mai târziu, în timpul domniei lor, Ha moneii au astupat râpa din dorin a lor de a
uni Templul cu ora ul; s-au executat lucr ri asupra crestei, în vederea mic or rii ei, astfel ca Templul s-o
dep easc . Râpa care se cheam „Tyropoion"4 i, a a cum am spus, separ colina Ora ului de Sus de cea a
Ora ului de Jos, se întinde pân la Siloah: astfel numim noi izvorul cu ap dulce, care curge din bel ug. în
exterior, cele dou coline care g zduiesc ora ul sunt împrejmuite de râpe adânci i pantele abrupte ce se casc în
ambele p r i fac ca ora ul s fie inaccesibil.
1
Valea albiei lui Tyropeon care, dup ce str b tea ora ul de la nord la sud, se v rsaînCedron(n.e.).
2
Fusese construit pe colina vestic a c rei în l ime m sura 760 m.; Ora ul de Jos ocupa colina sudic , atingând 680-700 m. (n.e.).
3
Sion (n.t.) Cetatea lui David era situat pe Ophel, la est i nu la vest de Tyropeon (n.e.).
4
„Valea brânzarilor" (n.t.). în greaca veche: „tyropoios" însemna: „cel care prepar brânza". Nu se cunoa te originea i sensul acestei
denumiri (n.e.).
386
387
2. Dintre cele trei ziduri de ap rare, cel mai vechi era totodat i mai greu de cucerit din pricina râpelor i
colinelor pe care se ridica. La avantajul pozi iei pe care o ocupa se ad uga tr inicia construc iei sale, c ci David
i Solomon, ca i regii care au domnit dup ei, au depus toat str dania la în l area lui. La miaz noapte, acest zid
începea la Turnul Hippicus i se întindea pân la Xystos5; trecea apoi pe la Sala consiliului, terminându-se la
porticul de apus al Templului. De partea cealalt , c tre apus, zidul pornea din acela i punct, trecea prin locul
denumit Bethso, spre Poarta esenienilor, o cotea apoi c tre miaz zi6 pân dincolo de bazinul Siloah; de acolo se
îndrepta iar i c tre r s rit7 spre ele teul lui Solomon; mai apoi el str b tea locul ce se chema Ophel i ajungea
în sfâr it pân la porticul r s ritean al Templului. Al doilea zid pornea de la poarta care mai apar inea primului
zid i se numea Gennath8; dup ce înconjura doar partea de miaz noapte a ora ului, se întindea9 pân la
fort rea a Antonia. Al treilea zid avea drept punct de plecare tot Turnul Hippicus, de unde se întindea c tre
miaz noapte pân la Turnul Psephinus; trecea apoi prin fa a monumentului funerar al Elenei — regina din
Adiabene i mama regelui Izates —, se desf ura de-a lungul pe terilor regale i o cotea spre turnul de col situat
în dreptul a a-numitului Mormânt al piua-rilor, apoi se contopea cu vechiul zid, terminându-se în a a-zisa Vale
Cedron. Cu acest zid a înconjurat Agrippa noul ora , pân atunci cu totul lipsit de ap rare; c ci din cauza
înmul irii popula iei ora ul care n-o mai cuprindea s-a extins treptat dincolo de zidurile sale. Zona situat la
miaz noapte de sanctuar, în dreptul colinei Templului, a fost cuprins în perimetrul ora ului, ajungându-se pân
acolo încât casele au n p dit de jur împrejur pân i cea de a patra colin . Ea se chema Bezetha, se afla fa -n
fa cu Antonia, fiind îns desp r it de ea printr-un an adânc. Aceast s p tur a fost dinadins f cut pentru ca
temeliile Antoniei s nu fie în leg tur direct cu colina, p rând astfel prea lesne accesibil i totodat prea
scund : adâncimea an ului aducea o însemnat contribu ie la în l area turnurilor. Partea proasp t construit a
fost denumit de c tre localnici Bezetha, ceea ce în limba
5
Vezi Cartea a doua, cap. XVI, paragr. 3, n.3 (n.e.).
6
Cu fa ada spre sud (n.t.).
7
Cu fa ada spre est (n.t.).
8 Adic Poarta gr dinii (n.t.).
9 în direc ie sudic (n.t.).
388

greac s-ar traduce prin Cainopolis10. Deoarece i locuitorii de aici aveau nevoie de protec ie, tat l actualului
rege, care tot Agrippa se numea, a început construirea zidului men ionat mai sus; temându-se îns c , prin marile
dimensiuni ale construc iei, l-ar putea face pe Caesarul Claudius s -1 suspecteze de eluri subversive i de
r scoal , el a încetat lucrarea dup ce i-a pus doar temeliile11. într-adev r, ora ul ar fi devenit de necucerit dac s-
ar fi continuat în l area zidului, a a cum se pl nuise ini ial; c ci era construit din blocuri de piatr având o
lungime de 20 de co i i o l ime de 10 co i, atât de bine îmbinate încât n-ar fi putut fi lesne subminate cu unelte
de fier, nici dizlocate cu ajutorul ma inilor de asediu. Zidul însu i avea o l ime de 10 co i i în l imea lui ar fi
fost desigur i mai mare dac râvna celor care îl începuser n-ar fi fost st vilit . Mai târziu, de i în l at de iudei
în mare grab 12, zidul a atins în l imea de 20 de co i; la aceasta se ad ugau parape ii de doi co i i crenelurile de
trei co i, în l imea total ajungând astfel la 25 de co i.
3. Deasupra zidurilor se în l au turnurile având 20 de co i l ime i 20 de co i în l ime; ele erau p trate i masive
la fel ca meterezul. Prin îmbinarea pietrelor i frumuse ea lor, aceste turnuri se luau la întrecere cu Templul. Mai
sus de compacta în l ime de baz , care m sura 20 de co i, turnurile aveau locuin e fastuoase, iar deasupra lor
înc peri i bazine pentru colectarea apei de ploaie, fiecare turn fiind prev zut cu sc ri late, în spiral . Zidul al
treilea avea 90 de asemenea turnuri, distan a dintre ele m surând 200 de co i. Zidul din mijloc era jalonat de 14
turnuri, iar zidul cel vechi de 60 de turnuri. Circumferin a ora ului avea în întregimea ei 33 de stadii 13. Oricât de
admirabil era construc ia zidului al treilea, i mai demn de admira ie era turnul Psephinus, situat în col ul de
miaz noapte spre apus, în vecin tatea c ruia î i a ezase tab ra Titus. El avea în l imea de 70 de co i i, din vârful
lui, la r s ritul soarelui, aveai perspectiva spre Arabia dar i spre mare, c tre cele mai îndep rtate hotare ale rii
evreilor. Tumul avea o form octogonal . în fa a lui, Herodes a pus s se construiasc turnul Hippicus i, în
apropiere, alte dou turnuri
10
Ora ul Nou (n.t.).
11
Vezi Antichit ile iudaice, XIX, 7, 2, (n.t.). Tacirus precizeaz c înc din timpul lui Claudius, iudeii i-au putut ridica ziduri ca pentru
r zboi, de i era pace, .,cump rându- i dreptul de a se înt ri": de la cet ile supuse se încasau sume mari pentru fortifica ii (Istorii, V, 12)
(n.e.).
12
Dup victoria iudeilor asupra lui Cestius, guvernatorul Siriei (n.e.).
13
Adic 6 km, (n.e.).
389
în l ate tot pe zidul cel vechi: ca m rime, frumuse e i tr inicie, ele nu- i g seau asem narea în întreaga lume.
C ci în afar de înn scuta noble e i de generozitatea lui fa de Ierusalim, prin realizarea acestor minunate
construc ii, regele a vrut s - i exprime p tima ele sale sim minte fa de ni te f pturi care i-au fost foarte
apropiate, perpetuând amintirea lor prin atribuirea numelui lor acestor turnuri: fratele, prietenul i so ia 14. Pe
ultima a ucis-o din gelozie, a a cum am men ionat anterior15, pe primii doi i-a pierdut în r zboi16, dup ce s-au
b tut viteje te. Turnul Hippicus17, care purta numele prietenului s u, avea forma de patrulater, i m sura în
l ime i în lungime 25 de co i, iar în în l ime 30 de co i, nici cel mai mic spa iu neexistând în interiorul lui.
Deasupra acestei masive construc ii din blocuri de piatr perfect îmbinate, se afla un rezervor adânc de 20 de co i
pentru acumularea apei de ploaie, i, peste acesta, o locuin prev zut cu un acoperi dublu i m surând 25 de
co i, ale c rei înc peri erau împodobite diferit. i mai sus se aflau de jur împrejur turnule e de doi co i fiecare i
creneluri de trei co i, astfel c în l imea total a turnului era de 80 de co i. Al doilea turn, c ruia Herodes îi
d duse numele fratelui s u Phasael, avea una i aceea i l ime i lungime, adic 40 de co i fiecare; funda ia
masiv atingea i ea în l imea de 40 de co i. Deasupra se afla un portic de 10 co i care alc tuia un p trat, fiind
ap rat de parapete i metereze. în mijlocul porticului se în l a un nou turn care era împ r it în locuin e fastuoase,
având i o baie, încât nimic nu-i lipsea acestui turn s par un adev rat palat regal. Vârful era împodobit de jur
împrejur cu creneluri i turnule e. în l imea lui atingea 90 de co i i în exterior sem na cu Turnul din Insula
Pharos, care trimite semnale luminoase cor bierilor ce se apropie noaptea de Alexandria, având îns un
perimetru cu mult mai mare. Pe atunci el g zduia cârmuirea tiranic a lui Simon. Al treilea turn, Mariamme —
c ci a a se chemase regina — avea o masivitate compact i m sura 20 de co i în l ime i tot atâta în lungime.
Dar locuin ele situate deasupra erau mai luxoase i mai frumos g tite decât în cazul celorlalte dou turnuri,
regele g sind de cuviin c aceast construc ie care purta numele unei femei se cuvenea s fie mai împodobit
decât cele
14
Phasael, Hippicus i Mariamme (n.e.).
15
Vezi Cartea a doua, cap. XXII, paragr. 5 (n.t.).
16
Luat prizonier de p r i, Phasael s-a sinucis (vezi Cartea întâi, cap. XIII, paragr. 10). Turnul lui Phasael este actualul Turn al lui David
(n.e.).
17
Acest prieten atât de iubit nu apare în relatarea despre Herodes cel Mare
390
cu nume b rb te ti.; în schimb, ambele turnuri cu denumiri b rb te ti trebuiau s fie mai trainice decât cel cu
denumire femeiasc . în l imea total a turnului Mariamme era de 55 de co i.
4. Cele trei turnuri atât de impozante prin m rimea lor p reau i mai înalte datorit pozi iei lor; deoarece vechiul
zid pe care se aflau ele fusese cândva construit deasupra unei coline, pe o proeminen de vreo 30 de co i, ca un
fel de creast , i turnurile de deasupra lor câ tigau mult în în l ime. Uimitoare era pân i m rimea fiec rui bloc
în parte, întrucât el nu era dintr-o piatr obi nuit sau dintr-un stei de stânc , putând îi lesne aduse de oameni, ci
era cioplit din marmura alb de .unde fusese desprins. Orice bloc de marmur avea o lungime de 20 de co i, o
l ime de 10 co i i o în l ime de 5 co i; ele erau atât de bine îmbinate încât fiecare turn p rea alc tuit dintr-o
singur stan de piatr ivit de la sine din p mânt i abia dup aceea lefuit de mâinile unui cioplitor spre a
c p ta forma i unghiurile cuvenite: atât de greu se distingeau în vreun loc modul de asamblare a construc iei
întregi. Turnurile situate la miaz noapte se învecinau spre interior cu palatul regal care st tea mai presus de orice
descriere. Prin materialele folosite ca i prin prelucrarea lor, el r mânea neîntrecut. Pe de-a-n-tregul, palatul era
ocrotit de un zid împrejmuitor înalt de 30 de co i, având frumos împodobite turnuri situate la egal distan între
ele; con inea apoi uria e s li de mese cu paturi pentru o sut de oaspe i. Aceste spa ii erau înzestrate cu o nespus
de mare varietate de pietre, c ci cele ce constituiau pretutindeni ni te rarit i erau strânse laolalt în num r mare
i adev rate minun ii erau tavanele cu grinzile lor lungi i ornamenta ii splendide. Existau o sumedenie de
înc peri de o infinit varietate de forme; toate erau foarte bine mobilate, fiecare fiind g tit cu nenum rate
obiecte din argint i din aur. De jur împrejur se aflau multe portice care comunicau între ele, coloanele tuturora
deosebindu-se între ele. Cur ile interioare r mase sub cerul liber erau acoperite de verdea ; aici z reai felurite
crânguri pe care le str b teau drumuri de promenad m rginite de adânci canale nesecate; acolo întâlneai iazuri
artificiale având pretutindeni statuete de bronz din care â nea apa, precum i printre iscusit curg toarele unde
multe turnule e pentru porumbeii domestici. Pare cu neputin s înf i ezi cum se cuvine acest minunat palat
regal; se stârne te astfel dureroasa amintire a devast rii lui prin focul pus de ni te tâlhari. C ci nu romanii sunt
cei ce i-au preschimbat în cenu cl direa, ci într-o mare m sur conspiratorii din interiorul ora ului, la începutul
r zvr tirii, cum am spus mai înainte18. Incendiul a început în fort rea a Antonia, a cuprins apoi palatul regal i s-
a întins spre acoperi i cele trei turnuri.
Vezi Cartea a dom, cap. XVII, paragr. 7(n.t.). 391

CAPITOLUL V
1. Chiar dac Templul1 a fost — cum am zis deja— construit pe o puternic colin , platforma din vârful ei abia
dac s-a dovedit la început suficient pentru cl direa sanctuarului i pentru altar întrucât, de jur împrejur, creasta
avea pante înclinate i abrupte. Dar regele Solomon, întemeietorul propriu-zis al Templului, a înt rit partea de
r s rit a platformei printr-un zid; un singur portic a fost ridicat pe umplutura de p mânt astfel ob inut ; în
celelalte p r i sanctuarul r mânea descoperit. în veacurile urm toare, poporul a îngr m dit mereu tot mai mult
p mânt; în felul acesta, colina a c p tat aceea i în l ime i i-a l rgit întinderea. A fost str puns i zidul de
miaz noapte i astfel s-a câ tigat o suprafa atâta de mare încât ulterior a cuprins incinta întregului sanctuar.
Mai întâi colina a fost înconjurat la poale, în trei dintre laturile ei2, de un zid de ap rare, înf ptuindu-se o lucrare
care a întrecut toate a tept rile; pentru asta, constructorii au avut nevoie de mult vreme i au cheltuit toate
tezaurele sfinte constituite din dona iile trimise lui Dumnezeu de c tre întreaga lume locuit . Apoi ei au în l at de
jur împrejurul cur ii superioare i a p r ii inferioare a sanctuarului un zid atotcuprinz tor. în cele mai coborâte
puncte ale temeliei sale, zidul împrejmuitor atingea în l imea de 300 de co i iar în câteva locuri, chiar i mai mult
decât atât. Cât de adânci erau în realitate temeliile nici nu ie ea la iveal c ci, în majoritatea lor, adânciturile
fuseser îndeob te umplute în vederea aducerii lor la nivelul îngustelor drumuri ducând spre ora . La construirea
zidurilor de ap rare s-au folosit blocuri de piatr mari de 40 de co i. C ci bogatele mijloace b ne ti i zelul ar tat
de popor
1 Vezi Antichit i iudaice, XV, II precum i ilustra ia copertei la voi. II al traducerii mele din Antichit i iudaice (n.t.).
•» •
2
Regele Solomon construise deja zidul r s ritean (n.e.). . ,*;.. ;'.. v' -
392
au dus la realizarea acestei întreprinderi mai presus de orice închipuire: lucrarea pe care nimeni nu mai spera s-o
vad înf ptuit , printr-o perseveren îndelungat , a fost dus totu i la cap t.
2. Demne de aceste puternice temelii s-au ar tat i construc iile ridicate deasupra lor. Toate porticurile erau duble
i acoperi urile lor se sprijineau pe coloane înalte de 25 de co i, fiecare fiind f cut dintr-o unic bucat de
marmur de un alb str lucitor; tavanele lor erau din lemn de cedru sculptat. Materialul pre ios, prelucrarea
iscusit i îmbinarea lor armonioas le asigura un aspect impresionant, în pofida faptului c nici o lucrare de
pictur sau de sculptur nu contribuise deloc la înfrumuse area lor exterioar . L imea porticurilor era de 30 de
co i iar perimetrul lor, punând la socoteal i Antonia, însuma 6 stadii3. întregul spa iu interior l sat sub cerul
liber str lucea în culori diferite, pavat fiind cu pietre care se deosebeau mult între ele. Dup ce ai str b tut spa iul
deschis, înspre cel de al doilea4 sanctuar, îl g se ti înconjurat de ni te bariere de piatr înalte de 3 co i i lucrate
cu mult iscusin . Pe aceste bariere se aflau dou coloane de piatr a ezate la o distan egal una de alta, pe ele
fiind gravate pe de o parte cu litere eline, pe de alt parte, cu litere latine ti, legea p str rii purit ii, potrivit
c reia nici unui str in de neamul evreu nu-i era îng duit s calce în l ca ul sfânt5, c ci cea de a doua incint era
numit sacrosanct . Acolo se ajungea urcând 14 trepte dinspre prima incint 6-înc perea superioar avea form de
p trat, i era ap rat de un zid f cut anume pentru ea. în l imea exterioar a zidului atingea 40 de co i, fiind îns
acoperit de sc ri; în l imea interioar era de 25 de co i. întrucât platforma cur ii interioare fusese construit
lâng un teren mai ridicat, zidul nu era vizibil în întreaga lui în l ime, partea lui inferioar fiind acoperit de
colin . La cap tul celor 14 trepte se afla un spa iu ce m sura 10 co i pân la zid, având rolul de teras perfect
neted : De aici pornea o alt scar cu cinci trepte care ducea pân la por i; aceste por i erau în num r de opt,
situate spre miaz noapte i miaz zi, câte patru de fiecare parte. Mai erau alte dou por i aflate obligatoriu la
r s rit: c ci în acest punct cardinal se izolase printr-un perete desp r itor o înc pere rezervat exclusiv femeilor
spre închin ciune, ceea ce a impus de la sine o alt poart : ea a fost t iat fa -n
3
Adic 1130 m. în realitate, erau 8 stadii (n.e.).
4 Autorul se refer la „interiorul" Templului (n.e.).
5
Cel care înc lca aceast interdic ie se condamna singur la moarte (n.e.).
6
Dup ce a trecut de bariera de piatr (n.t).
393
fa cu cea dintâi. i în celelalte puncte cardinale, adic dinspre miaz zi i miaz noapte, exista câte o poart care
ducea la vestibulul destinat femeilor. Lor nu le era îng duit s intre prin celelalte por i i nici m car s treac prin
propria lor poart dincolo de peretele desp r itor. De altfel, de aceast înc pere de rug ciune beneficiau
deopotriv atât femeile b tina e cât i cele str ine de neamul evreu. Partea dinspre apus nu avea nici o poart :
acolo zidul continua f r nici o întrerupere. Acoperi urile porticurilor situate între por ile din zidul interior,
ducând spre tezaurul Templului, se sprijineau pe ni te coloane deosebit de frumoase i de înalte. Aceste
porticuri, chiar dac nu erau duble, în afara m rimii, nu r mâneau cu nimic mai prejos decât cele din curtea
inferioar .
3. Dintre por ile Templului, nou erau pe de-a-ntregul acoperite cu aur i argint, inclusiv usciorul i lintoul; în
schimb una, aflat în exteriorul sanctuarului, era din bronz corintic, întrecând cu mult valoarea celor argintate i
aurite. Fiecare poart avea câte dou canaturi cu o în l ime de 30 de co i i cu o l ime de 15 co i. Dup intrarea
propriu-zis , în interior se l rgea îndeob te construc ia por ilor; ele erau înzestrate în ambele p r i cu exedre în
form de turnuri late de 30 de co i i înalte de 40 de co i. Fiecare poart era sus inut de dou coloane cu o
circumferin de 12 co i. Toate por ile aveau de obicei aceea i m rime, numai cea situat dincolo de poarta
corintic era mult mai mare; aceast poart se deschidea spre vestibulul femeilor, c tre r s rit, aflându-se fa în
fa cu poarta de intrare a sanctuarului. Ea atingea o în l ime de 50 de co i, iar u ile înalte de 40 de co i i îm-
podobite cu ornamente foarte valoroase, fiind acoperite cu pl ci groase de argint i de aur. Cu aceste podoabe a
g tit Alexander, tat l lui Tiberius7, cele nou por i. De la zidul desp r itor al vestibulului femeilor spre poarta cea
mare urcau 15 trepte: ele erau mai pu in cu 5 fa de celelalte por i.
4. La cl direa Templului propriu-zis, cea mai sfânt parte a sanctuarului în mijlocul c ruia se afla, ajungeai
urcând 12 trepte; fa ada principal avea în l imea egal cu l imea, adic 100 de co i. în spate, cl direa era cu 40
de co i mai îngust ; zona din fa se întindea de fiecare parte cu 20 de co i, asemenea unor umere. Prima poart a
Templului m sura 70 de co i în în l ime i 25 de co i l ime, f r s aib canaturi. C ci ea întruchipa astfel faptul
c , de i ascuns, cerul era
7
Alexander Lysimachos, Alabarhul din Alexandria, fratele celebrului filosof alexandrin Filon (vezi Antichit i iudaice, XVIII, 6, 3; 8, 1;
XIX, 5, 1). Fiul s u Tiberius Alexander a fost mai întâi guvernatorul Iudeei, fiind frecvent men ionat (n.t.).
394
deschis tuturor. întregul fronton era acoperit cu aur; prin deschiz tura por ii se vedea din afar prima înc pere în
toat m re ia ei; de-ase-meni aurul care acoperea cadrul interior al por ii ap rea str lucitor în fa a privitorilor.
Dar pe când în interior cl direa Templului era constituit din dou caturi, accesibil privirilor în deplina lui
în l ime neîntrerupt r mânea numai vestibulul: era înalt de 90 de co i, lung de 50 de co i i lat de 20 de co i.
Poarta prin care se intra în spa iul propriu-zis al Templului era, a a cum am mai spus, în întregime acoperit de
aur, ca i pere ii din jurul ei. Deasupra por ii se aflau ramuri de vi de vie f cute din aur i din ele atârnau
ciorchine de struguri de statura unui om. întrucât era alc tuit din dou caturi, cl direa Templului p rea mai
scund din untru decât privit din afar ; intrarea se f cea printr-o poart de aur înalt de 25 de co i i lat de 16
co i. în fa a ei atârna o perdea la fel de lung : era o pânz babilonian , din felurite es turi precum lâna albastr
ca stânjenelul, byssus, lân stacojie i purpurie, m iastr lucr tur . Materialele nici nu fuseser îmbinate la
întâmplare, c ci ea trebuia sa fie deopotriv o întruchipare a întregului univers. Stacojiul p rea s subîn eleag
focul, byssusul — p mântul, violetul — aerul i purpura — marea; cât prive te stacojiul i violetul — pentru
culoarea lor asem n toare cu modelul; cât prive te byssusul, i purpura, pentru provenien a lor, unul crescând
din p mânt, cel lalt fiind extras din mare8. Pe aceast perdea era brodat întreaga bolt cereasc , cu excep ia
animalelor din zodiac.9
5. Cum treceai dincolo de acesta poart , te aflai a adar la parterul cl dirii Templului. Acesta avea o în l ime de
60 de co i, lungimea fiind aceea i i l imea de 20 de co i. Dar cei 60 de co i ai lungimii erau împ r i i în dou . în
prima înc pere10, care m sura 40 de co i, se g seau trei minunate opere de art , a c ror faim s-a r spândit pentru
to i oamenii din lume: sfe nicul, masa i altarul de mirodenii. Cele apte bra e ce se ramificau din sfe nic
întruchipau planetele11, iar cele 12 pâini puse pe mas — cercul zodiacului i al anului. Altarul de mirodenii prin
cele 13 soiuri de aromate care erau arse pe el,
8 Byssus era de fapt o pânz fin de in, iar purpura — sucul extras din scoicile marine „Purpura" i „Murex", cu care se vopseau stofele
(n.t.).
9 Legea mozaic , printr-o cunoscut prevedere, interzicea iudeilor s reproduc imagini de oameni i de animale (n.t.
10
Ea se numea „Sfânta" (n.t.).
11
Planetele cunoscute de oamenii antici erau: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Iupiter i Saturn (n.t.).
395
provenind fie din mare, fie din pustietate i din lumea locuit , ar tau limpede c toate sunt de la Dumnezeu.
înc perea cea mai retras spre interior m sura 20 de co i i era separat de exterior tot printr-o catapeteasm ,
înl untrul ei nu se afla nimic12: nimeni nu avea voie s intre acolo, nici s-o ating sau s - i arunce privirea în ea;
i se spunea „Sfânta Sfintelor". Parterul Templului, pe-o latur i pe alta, era m rginit de numeroase case cu trei
caturi legate între ele, având de fiecare parte c i de acces dinspre poart . Catul superior al cl dirii Templului nu
era prev zut cu asemenea locuin e al turate, fiind propor ional mai îngust; el dep ea parterul cu 40 de co i i era
mai simplu decât acesta. Cei 40 de co i, ad uga i la cei 60 de co i ai parterului, d deau în l imea total de 100 de
co i.
6. în privin a aspectului exterior al Templului, n-a fost omis nimic din ceea ce umple de uimire atât sufletul, cât
i ochii. C ci îmbr cat cum era cu masive pl ci de aur, la r s ritul soarelui el rev rsa o str lucire atât de
puternic încât privitorul care se str duia s -1 contemple era silit s - i întoarc privirile la fel ca în fa a razelor
astrului zilei. A adar str inilor veni i la Ierusalim în pelerinaj, Templul le ap rea din dep rtare ca o creast de
munte acoperit cu z pad ; c ci por iunile neaurite erau str lucitor de albe. Pe coama acoperi ului se iveau
ascu ite epi tot din aur care. împiedicau p s rile s se a eze, l sând murd rie în urma lor. Dintre pietrele folosite
pentru construc ia Templului, unele aveau o lungime de 45 de co i, o în l ime de 5 co i i o l ime de 6 co i. în
fa a cl dirii propriu-zise se afla un altar înalt de 15 co i; fiindc i l imea i lungimea lui atingeau deopotriv 50
de co i, aducea cu un bloc de forma unui p trat ale c rui unghiuri se r suceau în sus ca ni te coarne, la el
ajungându-se dinspre miaz zi printr-o ramp cu o pant u or ascendent . Nici o unealt de fier n-a fost utilizat
la construirea altarului i chiar mai târziu, fierul nu s-a atins niciodat de el. i Templul, i altarul erau
înconjurate de un parapet f urit din pietre frumoase, înalt de un cot, care desp r ea poporul din afar de preo i.
Celor bolnavi de blenoragie i de lepr le era interzis pân i intrarea în ora ; interdic ia frecvent rii sanctuaru-
lui era prescris femeilor în timpul ciclului lor i, chiar când erau curate, ele tot nu aveau voie s treac dincolo
de parapetul men ionat anterior. Nu erau admi i în curtea interioar b rba ii care nu erau pe deplin purifica i, nici
m car preo ii în curs de purificare.
12
Nimic altceva decât o piatr pe care, de ziua împ c rii, Marele Preot punea un vas cu mirodenii. Arca cea sfânt a fost distrus împreun
cu primul templu (n.t.).
396
7. Cei care, de i f ceau parte dintr-o familie sacerdotal , nu aveau voie s îndeplineasc serviciul divin din
pricina unei infirmit i corporale, erau admi i în interiorul parapetului al turi de preo ii f r nici un cusur trupesc
i primeau tainul lor de jertf pe temeiul obâr iei lor dar purtând, fire te, straie obi nuite; doar preotul care slujea
avea voie s îmbrace ve mântul sacru. La altarul de jertf i în Templu aveau acces numai preo ii f r cusur,
îmbr ca i în byssus; din respect fa de serviciul divin, ei se fereau s bea vin neamestecat cu ap , ca s nu
comit vreo gre eal în timpul slujbei religioase. i Marele Preot urca împreun cu ei în Templu, dar nu
întotdeauna ci numai cu prilejul Sabatului i a Lunii pline, ori la str mo e tile s rb tori, ori la reuniunile anuale
ale poporului. în timpul slujbei el î i acoperea cu un or coapsele pân la p r ile ru inoase; pe dedesubt purta un
strai de in, iar deasupra o hain lung pân la glezne, albastr ca stânjenelul, rotund i prev zut cu franjuri, de
care atârnau clopo ei de aur alternând cu rodii; ace ti clopo ei simbolizau tunetele, iar rodiile fulgerele. Cordonul
care inea haina strâns lipit de piept era alc tuit din cinci benzi frumos împodobite având diverse culori, adic :
auriul, purpuriul, stacojiul, precum i de byssus i albastrul ca stânjenelul; a adar, culori care figurau în es tura
perdelei din Templu. Din acela i material multicolor era f cut tunica pe care o purta peste umeri Marele Preot,
doar c predomina auriul. Ea sem na cu o plato prins în partea de jos cu dou fibule ce aveau forma unor
scuturi mici, pe care erau montate dou splendide i mari sardonixuri, pe ele fiind gravate numele b rba ilor pe
care le-au primit dup aceea triburile poporului. în partea din fa , grupate pe patru rânduri a câte trei buc i, erau
fixate 12 pietre pre ioase, dup cum urmeaz : sardonix, topaz, i smarald; granat, jasp, i safir; agat, ametist, i
rubelit ; onix, berii i crisolit; pe fiecare era s pat iar i numele unui întemeietor de triburi. Marele Preot purta
pe cre tet o tiar din byssus, cu benzi de un albastru ca stânjenelul; tiara era înconjurat la rândul ei, de o coroan
de aur pe care erau imprimate patru litere sacre, tuspatru fiind ni te vocale13. Fire te c aceste ve minte nu erau
îmbr cate mereu de Marele Preot, care purta îndeob te straie obi nuite, ci numai atunci când p trundea în partea
interzis a Templului. El intra acolo singur o dat pe an, în ziua când to i iudeii in postul în cinstea lui
Dumnezeu14. O am nun it descriere a ora ului, a Templului, precum i a datinilor i
13
Este vorba de numele lui Dumnezeu (Iehova), pe care Iosephus nu-1 men ioneaz pentru c iudeii nu aveau voie s -1 rostesac (n.t.).
Literele 1, A, U, H reproduceau în grece te tetragrama YHVH din ebraic , redat îndeob te prin Iehova {Antichit i iudaice, 11, 12, 4) (n.e).
14
Adic în Ziua împ c rii (n.t.).
397
legilor privitoare la ele o voi face în alt parte15: c ci nu pu ine sunt lucrurile care au r mas de spus pe aceast
tem .
8. Fort rea a Antonia era situat în unghiul format de dou dintre porticurile primei cur i interioare a Templului,
unul la apus, cel lalt la miaz noapte; ea fusese construit pe o stânc înalt de 50 de co i, înconjurat
pretutindeni de pr p stii. Antonia reprezenta o oper a regelui Herodes care exprima i mai limpede fireasca
eleva ie a spiritului s u. Mai întâi, înalta stânc a fost acoperit de la baz în sus cu netede pl ci de piatr ,
deopotriv pentru frumuse e i pentru a face s alunece pe oricine ar fi încercat s se ca ere în vârf sau s coboare
la poalele ei. Apoi, nemijlocit în fa a fort re ei propriu-zise, se afla un zid de 3 co i, înd r tul c ruia se profila
întreaga construc ie a Antoniei, înalt de 40 de co i. Interiorul avea înf i area i amenajarea unui palat regal. El
era împ r it în înc peri cu tot felul de forme i de destina ii, având peristiluri, b i i cur i spa ioase pentru
g zduirea trupelor, a a încât, datorit faptului c era înzestrat cu toate instala iile indispensabile vie ii, Antonia
p rea un ora i, datorit somptuozit ii sale, o re edin regal . Dar aspectul general al construc iei era cel al
unui turn cu alte patru turnuri distribuite în fiecare col al s u; trei dintre ele m surau 50 de co i pe când turnul
din col ul de miaz zi spre r s rit atingea în l imea de 70 de co i, astfel c din vârful lui i se oferea priveli tea de
ansamblu a sanctuarului. în locul unde fort rea a se m rginea cu porticurile Templului existau ni te sc ri i pe
ele coborau spre amândou oamenii ce f ceau parte din gard . C ci în fort rea sta iona în permanen o cohort
roman ai c ror solda i, în zilele de s rb toare, bine înarma i, erau r spândi i în porticuri spre a supraveghea
poporul, ca nu cumva s se r zvr teasc . A a cum Templul era o fort rea care domina ora ul, la fel Antonia era
bastionul Templului, iar trupele instalate în ea le supraveghea pe toate trei. Ora ul de Sus avea drept propria lui
fort rea palatul lui Herodes. Colina Bezetha, precum am spus mai înainte, era desp r it de Antonia. Dintre
toate colinele, ea era cea mai înalt , unit prin construc iile sale cu o parte a Ora ului Nou, fiind singura care
adumbrea dinspre miaz noapte Templul. Deoarece tot am de gând ca despre ora i zidurile sale s vorbesc pe
îndelete în alt parte, va trebui ca, cel pu in deocamdat , s v mul umi i cu cele relatate pân acum.
15 Dup cum reiese din Antichit i iudaice, XX, 11, 2, Iosephus inten iona s scrie o lucrare cu un asemenea subiect; totu i, se pare c el nu
i-a realizat acest plan pentru c posterit ii nu i-a parvenit a a ceva (n.t.). Uitându- i probabil promisiunea, autorul nu mai vine cu
interesantele detalii suplimentare în ultimele dou c r i ale istoriei sale (n.e.).
398
CAPITOLUL VI
1. For ele combatante ale r zvr ti ilor din ora , strânse în jurul lui Simon, în afara idumeenilor, însumau 10.000
de oameni; comanda celor 10.000 era de inut de 50 de ofi eri, supremul lor comandant fiind Simon însu i.
Idumeenii, afla i în cârd ie cu el, erau în num r de 5.000, având 10 comandan i, printre care cei mai de vaz
p reau lacobus, fiul lui Sosas i Simon, fiul lui Cathla1. Pe de alt parte Ioannes, care pusese st pânire pe
Templu, de inea 6.000 de solda i înzestra i cu armament greu, în fruntea lor fiind 20 de comandan i. Lor li s-au
al turat zelo ii, care încetaser s mai constituie o tab r rival 2; ei dispuneau de un efectiv de 2.400 de oameni,
care, ca i mai înainte, ascultau de Eleazar i de Simon, fiul lui Arinos. Cele dou tabere se mai h r uiau înc , a a
cum am spus, iar poporul trebuia s dea tributul luptei pentru amândoi prin faptul c locuitorii care nu se f ceau
p rta i la nedrept ile lor erau pr da i i de unii, i de al ii. Simon inea sub st pânirea lui Ora ul de Sus i zidul
cel mare pân la Cedron, iar din vechiul zid, partea care se întindea de la bazinul Siloah, unde o cotea spre
r s rit, pân la locul unde cobora spre palatul lui Monobazus; acesta fusese rege în Adiabene, dincolo de Eufrat.
El st pânea de-asemeni i izvorul însu i, i Acra, adic Ora ul de Jos, precum i terenul pân la palatul Elenei,
mama lui Monobazus3. Ioannes la rândul lui dispunea de Templu i de un teritoriu nu lipsit de însemn tate din
juru-i, a ijderi Ophel i râpa numit Cedron. Pentru c fusese incendiat zona locuit dintre ambii rivali, s-a creat
astfel un
1
Din acest loc ca i din Cartea a patra, cap. IX, paragr. 11, tragem concluzia c idumeenii chema i mai înainte în ajutor de c tre zelo i
(Cartea a patra, cap. IV) fie c nu s-au întors acas (Cartea a patra, cap. VI, paragr. 1), fie c au revenit par ial mai târziu în Ierusalim (n.t.).
- Vezi Cartea a cincea, cap. III, paragr. 1 (n.t.).
3
Vezi Antichit i iudaice, XX, 2; 4, 3 (n.t.).
399
teren propice pentru luptele lor fratricide4. Nici m car faptul c romanii î i f cuser tab ra chiar lâng zidurile de
ap rare nu potolea dezbinarea din interiorul ora ului. Curând dup dezmeticirea lor v dit cu prilejul primei
incursiuni împotriva romanilor, asupra r zvr ti ilor s-a ab tut i mai abitir vechea boal : taberele învr jbite i-au
reînceput luptele, f cându- i sie i tot ce le doreau i asediatorii, într-adev r, ei n-au avut de îndurat din partea
romanilor rele mai mari decât cele pe care i le-au pricinuit singuri unii altora i, dup ce i-a tolerat pe ace ti
oameni, ora ul n-a avut parte de o suferin necunoscut ; cele mai mari necazuri l-au lovit înainte de cotropirea
lui astfel încât cuceritorii lui i-au f cut cet ii mai degrab un bine. Sunt înclinat s afirm c r zvr tirea din
interior a adus pieirea ora ului în vreme ce romanii au învins aceast r zvr tire, mult mai puternic decât zidurile
de ap rare. Avem cele mai temeinice motive s punem în seama localnicilor pacostea i în cea a romanilor
dreptatea. Dar se cuvine totu i, ca fiecare s - i fac o p rere proprie pe baza faptelor ar tate aici.
2. în timp ce lucrurile st teau astfel în interiorul Ierusalimului, în exterior Titus, împreun cu c l re ii lui de elit ,
i-a f cut înconjurul c lare, spre a g si locul potrivit de unde s porneasc asaltul zidurilor. Pretutindeni el era pus
în încurc tur de faptul c , pe de o parte, acolo unde predominau râpele, ora ul era inaccesibil i, pe de alt parte,
în celelalte locuri primul zid se dovedea prea rezistent pentru a fi str puns de ma inile lui de asediu; de aceea
Titus a decis s dea atacul dintr-un punct situat lâng mormântul Marelui Preot Ioannes5. în acest loc cel dintâi
meterez era mai scund, f r s se mai îmbine cu cel de al doilea, pentru c s-a întârziat lucrarea de fortificare a
Ora ului Nou, care nu era a a de populat; în afar de asta, pe acolo se ajungea mai lesne la cel de al treilea zid i,
trecând de el, pl nuia Titus s p trund în Ora ul de Sus i, prin Antonia, s cucereasc Templul. în timp ce,
c l rea în preajma zidului, o s geat a r nit la um rul stâng pe unul dintre prietenii s i, ce se numea Nicanor6;
împreun cu Iosephus, acesta se apropiase prea mult ca s propun eventuale tratative de pace iudeilor afla i pe
metereze, pentru care el nu era un personaj necunoscut. Din acest incident a dedus Caesar cumplita îndârjire a
iudeilor, fiindc ei nu se ab ineau s -i atace pân
4
Vezi Cartea a cincea, cap. 1, paragr. 3 (n.t.).
5
Ioannes Hyrcanos (vezi Cartea întâi, cap. II, paragr. 3). Mormântul s u se afla probabil la nord-vest de actuala poart Iaffa (n.e.).
6
Vezi Cartea a treia, cap. VIII, paragr. 2 (n.e.).
400
i pe solii trimi i pentru propria lor salvare, hot rând cu am r ciune s treac la înte irea lucr rilor de asediu. El
a îng duit numaidecât legiunilor s devasteze împrejurimile ora ului, dându-le ordinul s strâng lemnul necesar
construirii unor valuri de p mânt. Pentru aceste lucr ri, el i-a împ r it oastea în trei grup ri: între valurile de
p mânt a aliniat arunc tori de suli e i arca i, iar în fa a lor a instalat scorpioni7, catapulte i baliste pentru a
preîntâmpina eventualele incursiuni ale du manului împotriva lucr rilor de asediu precum i încerc rile celor
afla i pe metereze s stânjeneasc munca celor de jos. T ierea pomilor a dus la grabnica dezgolire deplin a
suburbiilor ora ului. Dar în vreme ce întreaga oaste strângea de zor lemnele pentru ridicarea valurilor de p mânt,
trudind cu mult râvn la lucr ri, nici iudeii n-au stat cu mâinile în sân. între timp poporul care tr ia sub
amenin area jafurilor i a crimelor a avut prilejul s - i redobândeasc curajul; tr gea n dejdea c atâta vreme cât
asupritorii s i erau absorbi i de lupta lor împotriva vr jma ilor din afar , el va putea s r sufle pu in,
r zbunându-se asupra celor vinova i dup ce romanii vor fi câ tigat r zboiul.
3. Oricât st ruiau sus in torii s i s porneasc la atac împotriva du manului aflat în fa a por ilor, frica lui fa de
Simon îl f cea pe Ioannes s nu se clinteasc din loc. în schimb Simon n-a stat degeaba de vreme ce era i mai
aproape de asediatori: el a în irat pe metereze ma inile care lansau proiectile, luate cândva ca prad de r zboi de
la Cestius, ca i cele capturate dup masacrarea garnizoanei din Antonia. Fire te c , pentru majoritatea solda ilor
lui, aceste unelte erau de prisos întrucât nu se pricepeau deloc s le mânuiasc ; cei câ iva care fuseser instrui i
de transfugi^ puneau în func iune f r îndemânare aceste ma ini capturate. De pe zid, ei împro cau cu bolovani
i s ge i pe cei ce lucrau la fortifica iile de p mânt sau, organiza i pe grupe, f ceau incursiuni, angajându-se în
lupta corp la corp. Lucr torii romani foloseau împletiturile de nuiele întinse peste îngr dituri de pari, drept
pav z împotriva armelor aruncate de du mani, respingând incursiunile iudeilor cu propriile lor arunc toare de
s ge i. Toate legiunile erau echipate cu uimitoare ma ini de r zboi, dar îndeob te se distingea Legiunea a X-a9:
scorpionii erau mai puternici i balistele
7
Scorpionul era un fel de catapult ceva mai mic (n.t.).
8 Dezertorii proveneau din rândurile trupelor siriene auxiliare (n.e.).
9
Cantonat pe Muntele M slinilor, Legiunea a X-a nu putea lua parte direct la asediu; pare s fie vorba mai degrab de Legiunea a XII-a,
care a fost echipat cu noi ma ini de r zboi, dup ce le-a pierdut pe cele vechi, suferind o grea înfrângere sub comanda lui Cestius (n.e.).
401
mai mari, încât, cu ajutorul lor, legionarii se puteau ap ra nu numai de cei ce f ceau incursiuni ci i de iudeii
posta i pe metereze. Pietrele lansate pe traiectorie cânt reau un talant10 i zburau pân la distan a de 2 stadii, ba
chiar i mai mult; dinaintea lor se tr geau nu numai cei din primele rânduri ci i cei ce se aflau mult în spatele
acestora. La început iudeii au tiut s se asigure împotriva acestei pietre c l toare, c ci ea era alb : sosirea i
vestea din vreme atât prin uierul asurzitor, cât i prin str lucitoarea-i albea . Observatorii care- i ocupau pos-
turile bine stabilite în turnuri de paz anun au din vreme oamenii clipa când ma ina apuca s trag i piatra s - i
ia zborul, strigându-le în limba lor matern : „Vine fl c ul"11. Atunci to i cei afla i pe traiectoria pietrei se fereau
din calea ei, aruncându-se pe burt i, dac aceste m suri de precau ie erau respectate cu stricte e, atunci piatra
trecea peste ei i c dea pe p mânt f r urm ri pentru nici unul. Ca s combat aceast manevr , romanilor le-a
venit ideea s vopseasc pietrele în negru; întrucât nu mai puteau fi v zute ca mai înainte, proiectilele î i
atingeau astfel inta, cu o singur lovitur curmând mai multe vie i deodat . Dar chiar i în pofida acestor
pierderi, ap r torii ora ului nu i-au l sat pe romani s - i continue nestingheri i munca lor la fortifica iile de
p mânt, ci i-au h r uit zi i noapte, dând multe dovezi de iscusin i îndr zneal .
4. Dup terminarea lucr rilor la fortifica ia de p mânt, me terii dulgheri au m surat distan a pân la zidul de
ap rare, aruncând de pe valul de p mânt o bucat de plumb legat la cap tul unei sfori; alt posibilitate nici nu
aveau întrucât cei de sus aruncau mereu pietre grele. Constatându-se c berbecele ajungea pân la zid,
sp rg torul de metereze a fost adus la fa a locului. Titus a apropiat cât mai mult ma inile de asediu, pentru ca
ap r torii s nu poat v t ma de pe zidurile lor berbecele, dând ordinul ca acesta s intre în ac iune. Atunci din
trei p r i deodat , un n prasnic vuiet a cuprins ora ul; în interior locuitorii au scos strig te, pân i r zvr ti ii
fiind st pâni i de aceea i spaim . Acum, când în sfâr it i-au dat seama c au de înfruntat o primejdie comun ,
taberele învr jbite s-au gândit i la o ap rare comun . Adversarii de alt dat ipau unii la al ii, spunându- i c tot
ce f ceau era în favoarea du manului atunci când, fie i dac Dumnezeu nu le d dea o în elegere trainic , ei
trebuiau în clipa de
10
Aici unitate de m sur pentru greut i, variind în jurul a 26 kg i nu moned de aur sau argint valorând 60 de mine sau 6.000 de drahme
(n.e.).
11
Metafor ost easc sau posibil joc de cuvinte în limba elin , între „yios" (=fiu) i „ios" (=s geat , lance) (n.e.).
402
fa s treac peste neîn elegerile lor i s lupte cot la cot împotriva romanilor. Simon a anun at prin crainici c
oricare dintre lupt torii din Templu dorea s vin la zidul amenin at, putea s-o fac nepedepsit de nimeni;
Ioannes i-a dat asentimentul, chiar dac nu avea deplin încredere în Simon. Ambele tabere i-au dat uit rii urile
i conflictele lor personale, devenind unul i acela i trup; s-au r spândit de jur împrejurul zidurilor i au zvârlit o
sumedenie de tor e aprinse asupra ma inilor de asediu; apoi i-au aruncat f r întrerupere suli ele înspre solda ii
care împingeau berbecele în zid. Cei mai cutez tori se strângeau în cete i t b rau asupra uneltelor r zboiului, le
smulgeau împletiturile de nuiele i se n pusteau asupra servan ilor pe care izbuteau s -i biruie, mai rar prin
 tiin a armelor, mai adesea prin temeritatea lor. Mereu sosea Titus însu i în ajutorul celor afla i în dificultate i,
grupându- i solda ii în ambele laturi ale ma inilor de asediu, izgonea pe iudeii veni i cu tor e incendiare; totodat
respingea pe cei ce aruncau arme din turnuri i se îngrijea ca berbecele s ac ioneze de zor. Totu i, zidul nu voia
s cedeze deloc la puternicele sale izbituri; numai berbecele Legiunii a XV-a izbutise s clinteasc pu in col ul
unui turn. în schimb zidul propriu-zis r m sese nedeteriorat, c ci el nu e pus în v dit primejdie de daunele
pricinuite turnului care i a a, fiind mult ie it în afar , n-ar fi putut desprinde u or, în c derea lui, o bucat din
zidul de ap rare.
5. Pentru scurt vreme, asedia ii i-au încetat incursiunile, dar îi pândeau cu str nicie pe romanii care se
r spândiser , întorcându-se fie la lucr rile lor de asediu, fie la tab ra lor, convin i c iudeii se retr seser sub
imboldul epuiz rii i al fricii. Dar ace tia au n v lit în afar printr-o poart mascat 12 din preajma turnului
Hippicus: to i aduceau tor e aprinse, cu care s incendieze lucr rile asediatorilor, n zuind s -i împing pe romani
pân la ocrotitoarele lor fortifica ii de p mânt. La auzul strig telor lor, romanii care erau prin apropiere, s-au
preg tit în mare grab de lupt , iar solda ii afla i mai departe au fugit în ajutorul celorlal i. Cutezan a iudeilor i-a
demonstrat superioritatea fa de disciplina romanilor i, dup ce i-au respins pe primii solda i ie i i în
întâmpinare, s-au n pustit asupra trupelor care înc se mai regrupau. O aprig lupt s-a dezl n uit în preajma
ma inilor de asediu: unii se îndârjeau s incendieze totul, al ii se c zneau cu mari eforturi s împiedice
înf ptuirea planului lor. Ambele tabere scoteau strig te
Fusese, pare-se, abandonat dup construirea palatului lui Herodes (n.e.).
403
din care nu se mai distingea nici un ordin i mul i dintre cei afla i în primele rânduri au c zut în lupt .
Temeritatea iudeilor a ie it biruitoare i fl c rile înv luiau deja lucr rile de asediu: totul ar fi c zut prad focului,
împreun cu ma inile de r zboi dac majoritatea trupelor de elit din Alexandria n-ar fi opus o rezisten
crâncen , dovedind o vitejie mai mare decât se a tepta de la ei. C ci în aceast b t lie, ei au întrecut îns i
trupele care se acoperiser de faim . în cele din urm , Caesar a adus la fa a locului pe c l re ii s i cei mai
destoinici,avântându-se în fruntea lor asupra du manilor. Cu bra ul lui a doborât 12 lupt tori din primul rând 13;
soarta acestora a speriat restul cetei, care a dat înapoi, iar Titus a urm rit-o pas cu pas, silindu-i pe to i s se
refugieze în ora i în felul acesta a sc pat de foc instala iile de asediu. întâmpl tor, în aceast b t lie a fost prins
teaf r unul dintre iudei; Titus a poruncit atunci ca el s fie intuit pe cruce înaintea zidului, sperând c ceilal i,
îngrozi i de priveli tea torturilor sale, se vor supune. Dup retragerea lor, pe când st tea de vorb în fa a
meterezelor cu un soldat cunoscut, Ioannes, comandantul idumeenilor, a fost atins în piept de o s geat tras de
un arca arab, murind pe loc; pieirea lui a îndoliat adânc pe idumeeni, îndurerându-i pân i pe iudeii r zvr ti i;
c ci prin vitejia i chibzuin sa, el fusese un b rbat deosebit 14.

CAPITOLUL VII
1. în noaptea urm toare, romanii au fost cuprin i de o spaim mai presus de a tept rile lor. C ci Titus d duse
ordinul s se construiasc trei turnuri înalte de 50 de co i care urmau s fie insalate pe fiecare val de p mânt
pentru ca din vârful lor s fie alunga i ap r torii de pe metereze; din întâmplare, unul dintre ei s-a pr bu it de la
sine1 în toiul nop ii. Acest fapt a stârnit o zarv cumplit care a b gat în sperie i armata i, fiindc au crezut c
sunt ataca i de du mani, to i au alergat s - i în face armele. în sânul legiunilor domnea deruta i larma; întrucât
nimeni nu era în m sur s le spun ce anume se întâmplase de fapt, solda ii alergau f r rost încolo i încoace;
de vreme ce nu se ar ta nici un du man, ei au început s se sperie unul de altul i fiecare cerea celuilalt parola, de
parc iudeii s-ar fi furi at în tab ra lor. Ei au ar tat ca ni te oameni cuprin i de panic pân când Titus, aflând ce
se petrecuse în realitate, a dat ordin s se transmit tirea tuturor; de-abia atunci s-a restabilit calmul cu chiu cu
vai.
2. Iudeii înfruntau cu b rb ie celelalte atacuri, dar turnurile le provocau daune mari; c ci de pe platformele lor,
ma inile de r zboi u oare, arunc torii de suli e, arca ii i pr tia ii tr geau din plin asupra lor; ei nu puteau s
ajung pân la tr g torii romani datorit faptului c erau situa i mult prea sus; nici turnurile nu puteau fi f cute
inofensive fiindc , din pricina greut ii, ele nu puteau fi r sturnate cu u urin i nici date prad fl c rilor
datorit faptului c aveau o îmbr c minte metalic . Nevoi i s stea în afara câmpului de b taie al armelor
romane, iudeii deveneau neputincio i în fa a agresivit ii berbecelor care, prin necontenitele lor izbituri, î i
atingeau încet dar
13
Vezi Suetonius, Titus, 5 (n.t).
14
Vezi Cartea a patra, cap. IV, paragr. 2 (n.t.).
1
Instalat pe ro i, înalta construc ie nu era terminat , ceea ce explic surparea ei nea teptat . Vegetius relateaz despre o întâmplare
asem n toare în timpul asedierii Rhodosului (n.e.).
404
405
sigur inta. Zidul începuse s cedeze în fa a „Victoriosului"2 — aceas-l ta era porecla dat de iudeii în i i celui
mai mare berbece roman, de 1 vreme ce biruia orice obstacol. Asediatorii î i sleiser deja puterile în 1 atâtea
b t lii i în g rzile de noapte pe care trebuiau s le sus in de-1 parte de ora ul propriu-zis. Din pricina nep s rii
i a obi nuin ei lori de a lua în toate privin ele numai hot râri anapoda, cei mai mul i au I fost îndeob te de p rere
c oricum, nu mai aveau nevoie de acest zid ] atâta timp cât mai erau alte dou în spatele acestuia; prin urmare,
au 1 fost cuprin i de o mole eal i s-au retras. Iar atunci când romanii s-au suit pân la sp rtura pe care
„Victoriosul" o i f cuse în zid, to i i-au p r sit posturile de paz i s-au refugiat în spatele celui de al doilea zid.
Cei care au r zbit dincolo de primul zid au deschis por ile, l sând s p trund în untru oastea întreag . Astfel au
pus romanii st pânire pe primul zid al Ierusalimului dup 15 zile de asediu, în cea de a 7-a zi a lunii Artemision 3,
d râmând o mare por iune a acestuia, precum i toat suburbia de miaz noapte a ora ului, distrus odinioar de
Cestius4.
3. A adar Titus i-a mutat tab ra în interiorul ora ului, pe locul denumit „Stani tea asirienilor", dup ce a ocupat
întregul s u teritoriu pân la Cedron, stabilindu-se atât de departe de cel de al doilea zid de ap rare încât s nu
intre în b taia s ge ilor du mane. Iudeii care î i împ r iser efectivele ap rau zidul cu înver unare. Sus in torii
lui Ioannes luptau de la fort rea a Antonia i porticul de miaz noapte al Templului, precum i în dreptul
monumentului funerar al regelui lor Alexandru5; iar trupele lui Simon ocupau intrarea monumentului funerar al
Marelui Preot Ioannes, ap rând meterezul pân în dreptul por ii prin care conducta de ap ajungea la turnul
Hippicus. De nenum rate ori s-au avântat în afara por ilor înfruntându- i vr jma ul în lupta de aproape, dar au
fost întotdeauna împin i înapoi i sili i s se bat de pe metereze; ei se dovedeau inferiori în lupta corp la corp,
deoarece nu aveau instruirea militar a romanilor, dar în înfruntarea de pe metereze, dimpotriv , de ineau
superioritatea. în vreme ce ro-
2
în original „Nikon" (de la Nike=Victoria, divinitatea triumfului militar vechii greci). într-una din viziunile profetului Daniel (cap.8),
puterea persan care cuceri Babilonul era întruchipat de un berbec „lovind cu coamele la apus, M miaz noapte i la miaz zi", f r ca
nimeni s i se poat opune (n.e.).
3
La 25 mai 70 (n.e.).
4
Vezi Cartea a doua, cap. XIX, paragr. 4 (n.t).
5
E vorba despre Alexandru Iannaios (vezi Cartea întâi, cap. IV, paragr. 1, n.D
406

manii, pe lâng for a lor numeric , aveau încredere în experien a r zboinic , iudeii se distingeau prin temeritatea
lor alimentat de fric i de înn scuta lor capacitate de a suporta, plini de resemnare, loviturile grele; ace tia
nutreau necontenit speran a în salvarea lor, romanii a teptându-se în schimb la o victorie rapid . Semne de
oboseal înc nu d deau nici unii, nici al ii: f r întrerupere se succedau de-a lungul zilei întregi atacurile,
b t liile lâng metereze i incursiunile în cete mai mici, f r ca vreo form de lupt s nu fie pus la contribu ie.
Noaptea de-abia dac le oferea un scurt r gaz c ci îndeob te dis-de-diminea h r uielile reîncepeau; f r somn
pentru ambele tabere, ea trecea mai greu decât ziua, c ci aici, unii se întrebau b nuitori cât mai aveau de a teptat
luarea cu asalt a zidului, iar acolo, al ii socoteau cât va mai dura pân când iudeii vor ataca tab ra prin
surprindere; de aceea i de-o parte i de alta, fiecare î i petrecea noaptea înarmat i, o dat cu primele raze ale
soarelui, era din nou gata de lupt . Iudeii î i disputau cinstea de a înfrunta primul primejdia spre a fi pe placul
comandantului lor; cel mai respectat, dar i cel mai temut dintre to i era Simon, fa de care subalternii erau atât
de devota i încât fiecare ar fi fost în stare s - i curme singur via a, dac el le-ar fi cerut a a ceva. în schimb,
romanii erau stimula i s fie viteji, pe de o parte, de obi nuin a lor de a învinge mereu i de a nu accepta
înfrângerea, pe de alt parte, de serviciul militar neîntrerupt, de permanentele exerci ii cu armele, ca i de m re ia
imperiului, dar în mod deosebit de Titus, întotdeauna i pretutindeni al turi de ei. A te ar ta lipsit de vlag când
luptai al turi de Caesar constituia o mare ru ine; cel ce lupta curajos avea în r spl titorul meritelor sale un martor
ocular. Era un câ tig însu i faptul de a fi socotit de Caesar un b rbat viteaz. Acesta a i fost motivul pentru care
mul i solda i au dovedit o râvn mai presus de for ele lor proprii. De pild , într-una din zilele acelea, iudeii
alc tuiser înaintea zidului de ap rare o puternic ceat , preg tit de lupt , iar ambele tabere tr geau una în alta
de la distan ; atunci unul dintre c l re i, cu numele de Longinus, a n v lit din rândurile de lupt ale romanilor în
mijlocul forma iei iudeilor, care s-au retras în fa a iure ului s u. Pe doi dintre cei mai viteji i-a omorât pe loc: pe
cel dintâi, care i-a a inut calea, 1-a izbit în fa , iar pe cel de-al doilea, când a vrut s -1 ocoleasc , 1-a str puns
dintr-o parte cu aceea i lance smuls din rana celui dintâi; din mijlocul du manilor, el s-a întors apoi nev t mat
la camarazii s i. Isprava lui a v dit o vitejie ie it din comun, ca atare, mul i au c utat Sa împlineasc asemenea
acte de bravur . F r s se sinchiseasc de
407
pierderile suferite, iudeii se ar tau preocupa i doar s aduc vr jma ilor daune, iar moartea li se p rea u oar
dac , pierind, târau dup : ei un inamic. în schimb, Titus nu punea siguran a solda ilor s i mai prejos de succesul
lor militar; c ci orice atac nepreg tit, din vreme cu] pruden , era numit de el o fapt nebuneasc i într-adev r
vitejeasc era socotit ac iunea întreprins cu matur chibzuin i cu ocrotirea vie ii solda ilor care iau parte la
ea, îndemnîndu- i legionarii s - a demonstreze curajul f r s - i expun inutil primejdiilor nici trupul i nici
via a.
4. Titus însu i a dat ordinul ca berbecele s fie adus la turnul din mijloc al zidului de miaz noapte, unde un iudeu
 arlatan, cu numele de Castor, împreun cu zece ciraci de-ai s i, st teau la pând , dup ce ceilal i se retr seser
din fa a arca ilor. Cât va vreme, ace tia au ad stat t cu i, ghemui i dup parapete; dar când turnul a început s se
clatine, ei au s rit în picioare i Castor, întinzându- i mâinile ca unul care cere îndurare, 1-a strigat cu f rnicie
pe Caesar i pe un ton jalnic 1-a implorat s -i fie mil de ei. Titus i-a acordat încredere f r nici o re inere i,
tr gând n dejdea c iudeii se vor r zgândi acum, i a poruncit ca berbecul s - i înceteze loviturile, a interzis i
arca ilor s trag , iar lui Castor i-a cerut s spun ce dorin e are. Când acesta i-al r spuns c vrea s coboare din
turn dac i se garanteaz siguran a, Titus s-a ar tat încîntat din cale-afar de în eleapt hot râre luat de Castor,
el fiind i mai bucuros dac to i ar adopta aceea i decizie; pân i ora ul ar putea primi dezlegarea lui. Cinci
dintre cei zece ciraci s-au asociat la cererea ireat a lui Castor; ceilal i cinci au strigat îns c nu vor deveni
niciodat sclavii romanilor întrucât ei potl muri ca ni te oameni liberi. în r stimpul acestei tocmeli, atacul a
lâncezit; Castor i-a trimis vorb lui Simon c avea acum r gazul s ;' hot rasc în lini te cele mai urgente m suri
cât vreme el îl va rnai duce de nas pe comandantul suprem al romanilor. Concomitent cit» trimiterea soliei,
Castor se pref cea c vrea s -i conving pe înd r tnicii s i ciraci s se predea la rândul lor. Dar ace tia, cuprin i
de-o8 mare indignare, i-au în l at deasupra parapetelor s biile trase din teac , pe care i le-au îndreptat spre
plato ele lor, spre a se str punge, c zând, chipurile, mor i la p mânt. Titus i înso itorii s i au fostj adânc
impresiona i de dârzenia oamenilor acelora, ar tându- i; admira ia pentru deosebitul curaj precum i mila
pentru soarta lor c ci, de jos, ei nu puteau s vad ce se întâmplase, în realitate, acolo sus.j între timp un arca a
tras asupra lui Castor i 1-a nimerit lâng nas, iar I acesta i-a smuls s geata din ran i a ar tat-o lui Titus,
plângându-sej
408
de nedreptatea ce i se f cuse. Caesar 1-a mustrat cu asprime pe cel care a tras i i-a cerut lui Iosephus, aflat lâng
dânsul, s se duc la Castor, ca s dea mâna cu el. Dar Iosephus a ezitat s se duc , c ci el însu i b nuia c cei ce
cer eau îndurarea nu aveau gânduri curate, oprindu- i chiar i prietenii gata s plece într-acolo. Atunci un
transfug cu numele de Aeneas s-a oferit s mearg el. Iar când Castor a spus s vin cineva pân sus, ca s ia în
primire banii pe care îi avea asupra lui, Aeneas a i fugit degrab spre turn, desf urând poala mantiei sale.
Atunci Castor a apucat o bucat de stânc i a aruncat-o de sus asupra lui, dar nu 1-a nimerit pe el, fiindc s-a
ferit la vreme, în schimb 1-a r nit pe soldatul care îl întov r ea. De îndat ce i-a dat seama, în sfâr it, c fusese
am git, Caesar a recunoscut c în r zboi mila nu poate duce la nimic bun, c ci neînduplecata asprime barem nu
se las p c lit de un potrivnic viclean. Indignat de faptul c fusese tras pe sfoar , Titus a cerut ca berbecele s - i
înte easc loviturile în zid. Când turnul a cedat în cele din urm , oamenii lui Castor i-au dat foc i, n pustindu-se
printre fl c ri, au p truns într-un tainic coridor subteran, atr gându- i pentru a doua oar , deplina pre uire a
romanilor pentru b rb ia lor, c ci ace tia erau siguri c ei s-au aruncat singuri în mijlocul vâlv t ilor.

CAPITOLUL VIII
1. Din acest loc, Caesar a pus st pânire pe cel de al doilea zid de ap rare în a cincea zi de la cucerirea celui
dintâi; dup ce iudeii au fugit de acolo, el, împreun cu o mie de solda i înzestra i cu armament greu i cu trupele
de elit care f ceau parte din garda lui personal , a intrat în locul unde se aflau magherni ele negustorilor de lân ,
atelierele ar marilor i Târgul de haine din Ora ul Nou, str zile ducând oblic spre zid. Dac de la început, fie c
el ar fi d râmat cea mai mare parte a zidului, fie c , dup p trunderea lui acolo, ar fi pr dat por iunea cucerit ,
potrivit datinilor r zboiului, atunci socot c aceast izbând n-ar fi fost umbrit de nici o pierdere. Dar Titus a
tras n dejdea c -i va dezarma pe iudei, nevrând s le fac r ul la care se a teptau ei i n-a l rgit sp rtura din zid,
încât s fie îndestul toare pentru o eventual retragere f r necazuri: nu putea s accepte c ei vor pune la cale o
lovitur împotriva lui, care le ar ta atâta bun voin . O dat intrat în ora , el a interzis uciderea vreunui prizonier
i incendierea caselor; pân i r zvr ti ilor le-a f g duit c au îng duin a lui s se retrag în siguran dac —
f r s aduc vreo daun poporului — vor s - i continue lupta, iar poporului propriu-zis c - i va p stra bunurile
sale. C ci Titus inea nespus de mult s salveze ora ul în favoarea lui, iar Templul în favoarea ora ului.
Mul imea era de partea lui, bucuroas mai demult s accepte ceea ce propusese el, dar sus in torii r zboiului au
socotit aceast dragoste de oameni drept un semn de sl biciune, zicându- i în sinea lor c Titus a f cut aceste
oferte fiinc nu se sim ea în stare s cucereasc întregul ora . Rebelii i-au amenin at pe cet eni cu moartea, dac
vreunul ar fi cutezat fie i numai în gând, s se predea; cei ce vorbeau de pace, chiar i pe ocolite, erau uci i pe
loc. Ei au atacat chiar i pe romani, când ace tia au p truns în ora : unii le ie eau în întâmpinare pe
410
str du ele înguste, sau se n pusteau din casele proprii asupra lor; al ii s reau prin por ile de sus în inutul de
dincolo de ziduri. însp imânta i de ace tia, santinelele instalate pe metereze p r seau în grab turnurile i se
retr geau în taberele lor. R sunau puternicele strig te ale celor afla i în interiorul zidurilor i care se pomeniser
împresura i de du mani ivi i de pretutindeni, dar i al solda ilor din exterior, temân-du-se de soarta camarazilor a
c ror retragere fusese t iat . Iudeii deveniser tot mai numero i i, avantaja i de faptul c - i cuno teau mai bine
str zile, au r nit numero i adversari, alungându-i prin asalturile lor. Pentru c nu aveau de ales, romanii au opus
rezisten , c ci oricum nu puteau s fug în num r mare prin îngusta sp rtur din zid. Se p rea c to i cei ce
trecuser prin bre i-ar fi g sit sfâr itul dac Titus n-ar fi s rit în ajutorul lor. Repede i-a grupat arca ii la
cap tul str zilor i s-a plasat el însu i unde îmbulzeala era mai mare, izgonind du manii cu s ge ile trase asupra
lor. Al turi de el a luptat Domitius Sabinus1, b rbat destoinic care i în aceast b t lie i-a ar tat str luci-toarea-i
vitejie. Prin s ge ile trase f r întrerupere de arca ii s i, Caesar i-a împiedicat pe iudei s se apropie, r mânând
pe Ioc pân când to i solda ii s i i-au terminat retragerea lor.
2. Astfel romanii, dup ce puseser deja st pânire pe cel de al doilea zid de ap rare, au fost respin i, ceea ce i-a
f cut pe r zboinicii din întreaga cetate s fie cuprin i de îngâmfare; pe acest succes se în-temeiau marile lor
a tept ri, convingerea lor fiind c de-acum încolo romanii nu vor mai cuteza s p trund în ora sau, dac totu i,
vor veni iar i, ei în i i îi vor învinge din nou. Pesemne c Dumnezeu le-a întunecat dinadins mintea din pricina
nelegiuirii lor, încât s nu- i dea seama c totalitatea armatei romane este incomparabil mai puternic decât acea
frac iune alungat de ei i nici c foametea se strecurase neauzit în mijlocul lor. înc î i mai puteau permite s
se înfrupte din nenorocirile ob te ti i s soarb din sângele ora ului în vreme ce oamenii cumsecade îndurau de
mult vreme o crunt mizerie i mul i erau cei slei i de lipsa hranei. Aceast exterminare a poporului constituia
pentru rebeli un prilej de u urare, c ci dup p rerea lor, nu meritau s scape teferi decât cei ce se împotriveau cu
orice pre p cii i care nu doreau s tr iasc decât pentru a lupta împotriva romanilor. Când vedeau cum se
stingea de la sine mul imea potrivnicilor lor, ei se bucurau de parc ar fi fost vorba de ni te barbari: a a se purtau
rebelii cu popula ia ora ului. Se fortificau îns în preajma zidului
Vezi Cartea a treia, cap. VII, paragr. 34 (n.t.). 411
împotriva romanilor, respingându-i ori de câte ori încercau s i p trund iar în ora ; cu propriile lor trupuri
astupau bre a zidului dej ap rare i vreme de trei zile au opus o rezisten îndârjit ; dar în aj patra zi n-au mai
putut face fa crâncenului asalt al lui Titus. Au fostj a adar învin i i constrân i s se retrag pe pozi iile pe care
le ocu-paser mai înainte. Punând a doua oar st pânire pe zidul de ap rare,. Titus a dat ordin s fie d râmat
partea lui de miaz noapte, iar pe latura lui de miaz zi a instalat garnizoane în turnuri, i de-acum înco-1 Io avea
în vedere asaltarea celui de al treilea zid.

412

CAPITOLUL IX
1. Dar Titus a g sit de cuviin s întrerup deocamdat asediul, ca s dea timp de gândire r zvr ti ilor, v zând
dac nu cumva d râmarea celui de-al doilea zid de ap rare i spaima lor fa de foamete nu-i va determina s
cedeze, c ci proviziile ob inute prin jaf nu puteau s le ajung o vreme îndelungat . Titus a tiut s dea o folosi-
toare întrebuin are acestui r gaz; deoarece tocmai sosise ziua îri care urma s se pl teasc solda ilor solda
cuvenit 1, el a dat comandan ilor ordinul s aduc oastea în forma ie de mar chiar sub privirile du manilor,
pl tind banii fiec rui soldat în parte. Trupele s-au înf i at ca de obicei în armura lor întreag i cu s biile trase
din teac , iar c l re ii î i duceau caii frumos îmodobi i inându-i de h urile lor. în lung i-n lat, împrejurimile
ora ului str luceau de atâta argint i aur i nimic nu era mai în l tor pentru proprii camarazi, nimic mai înfior -
tor pentru du mani decât acest spectacol. Vechiul zid de ap rare al ora ului, pe întreaga lui lungime, ca i partea
de miaz noapte a Templului, erau în esate pân la refuz cu privitori; se distingeau i acoperi urile caselor pline
de curio i care î i întindeau capetele înainte, neexistând nici un loc din ora care s nu mi une de mul imea
oamenilor. O cumplit deprimare a cuprins pe cei mai cutez tori dintre iudei când au v zut cu ochii lor întreaga
oaste adunat într-un singur loc, precum i frumuse ea armelor i des vâr ita ordine a solda ilor. Mie mi se pare
c pân i r scula ii ar fi trebuit s - i schimbe p rerea în urma celor v zute atunci, dar nenorocirile aduse de ei
asupra ora ului le r pise orice speran c mai pot avea parte de mdurarea romanilor. întrucât tiau c depunerea
armelor ar fi însem-
Solda ii romani î i încasau solda o dat la 4 luni, abia mai târziu, în timpul d "^'ei lui Domitianus plata devenind trimestrial . Solda zilnic a
unui legionar era de ua ori mai mic decât cea a unui centurion si de trei ori mai mic fat de cea a unui calare (n.t.).
413
_
nat pentru ei condamnarea sigur la moarte, cel mai potrivit lucru li s-ai p rut s sfâr easc în lupt . Astfel a
hot rât soarta ca nevinova ii s i piar împreun cu cei vinova i, ora ul disp rând o dat cu proprii s i r zvr ti i.
2. De patru zile au avut nevoie romanii pân când, una dup alta, toate legiunile i-au încasat solda; în a cincea zi
îns , fiindc n-a sosit nici o propunere de pace din partea iudeilor, Titus i-a împ r it legiunile în dou i a
început s înal e valuri de p mânt în dreptul Antoniei i a monumentului funerar al lui Ioannes: pe aici pl nuia el
s cucereasc Ora ul de Sus i, prin Antonia, Templul. înainte de cap-j turarea acestuia, st pânirea ora ului n-ar
fi fost lipsite de primejdii pentru el. i de-o parte, i de alta erau construite dou valuri de< p mânt, unul de
fiecare legiune. Trupele care lucrau în preajma monumentului funerar erau stânjenite de idumeeni precum i de
oastea bine înarmat a lui Simon prin incursiunile lor surprinz toare; împotriva solda ilor din preajma Antoniei,
procedau la fel oamenii lui Ioannes ii cetele de zelo i. Ei erau avantaja i nu numai de pozi ia superioar din. care
î i mânuiau armele în lupt , ci i din aportul adus de armele de asediu, a c ror manevrare o deprinseser între
timp: prin exerci iul, zilnic, iscusin a lor crescuse sim itor. Ei de ineau 300 de scorpioni i 40 de baliste, prin
intermediul c rora îngreunau mult munca ro-: manilor la valurile de p mânt. tiind prea bine ce importan avea
pentru el salvarea ora ului sau distrugerea lui, în vreme ce î i continua cu zel lucr rile de asediu, Titus nu- i
neglija încerc rile sale de a schimba atitudinea iudeilor fa de romani, îngem nând preg tirile militare cu
tratativele de pace. Deoarece era de p rere c adesea cuvintele au mai mult succes decât armele, i-a îndemnat
iar i el însu i pe iudei s se salveze, predându- i ora ul aproape cucerit; 1-a îns rcinat îns pe Iosephus s le
vorbeasc în limba lor matern , n d jdiund' c poate se vor l sa îndupleca i de un compatriot de-al lor.
3. Mergând a adar de jur împrejurul zidului care înconjura ora ul, spre a g si un loc pe cât posibil nesituat în
raza de b taie aj armelor, dar de unde s i se aud glasul, Iosephus i-a rugat pe iudei în repetate rânduri s se
cru e i pe ei, i poporul, s - i cru e patria i Templul, i s nu se arate fa de toate acestea mai nep s tori decât
str inii în i i. Romanii, care nici nu au voie s calce pragul Templului, respect sanctuarul vr jma ilor lor
i pân în prezent i-ail inut mâinile departe de el. în schimb ei, care au crescut în ambian i' lui sacr , singurii
c rora ar trebui s le apar in , au f cut ce le-a stat i putin s -1 distrug . De fapt, cele mai puternice ziduri, cum
au v zuf
ei în i i, au fost d râmate i din toate trei n-a mai r mas decât cel mai slab. Unanim cunoscut era faptul c
puterea roman nu putea fi înfrânt , recunoa terea suprema iei lor ner mânându-le str in . C ci, negre it, oricât
de drept i de frumos ar fi s lup i pentru libertate, acest lucru trebuia f cut chiar la început; dar dup ce ai fost
odat înfrânt, fiind i supus atâta vreme, s vrei s - i scuturi jugul nu înseamn altceva decât s - i alegi singur o
moarte crâncen , nicidecum s îndr ge ti libertatea. E ti îndrept it s dispre uie ti în fel i chip ni te st pâni
neînsemna i, dar nu pe cei care au subjugat întreaga lume. Ce inuturi au mai sc pat de domina ia romanilor în
afar de cele pe care ar i a sau frigul le-au f cut de nelocuit? Pretutindeni norocul a fost de partea lor, iar
Dumnezeu, care las s treac atotputernicia de la un popor la altul, se afl acum în Italia. O lege de seam , la fel
de valabil atât la fiarele s lbatice cât i la oameni î i cere s cedezi în fa a celui mai tare ca tine i face ca
puterea s apar in posesorului armelor mai bune. De aceea i str mo ii lor care î i întreceau urma ii în ce
prive te sufletul i trupul, precum i prin alte resurse proprii, s-au înclinat în fa a romanilor, ceea ce nu s-ar fi în-
tâmplat dac ei n-ar fi tiut c Dumnezeu era de partea Romei. i de ce i-ar mai fi pus ei n dejdea într-o dârz
împotrivire atunci când cea mai mare parte a ora ului fusese deja cucerit i, chiar dac le mai r mânea un zid de
ap rare, în interior le mergea mai r u decât dac ar fi fost lua i prizonieri? Romanilor nu le era str in faptul c
foametea bântuia în ora i c ea secera mai întâi poporul, dar c în curând ea urma s -i r pun i pe lupt tori.
Chiar dac romanii ar fi încetat asediul i n-ar mai fi n v lit în ora cu s biile scoase din teac , pe asedia i tot îi
mai pândea nedomolitul du man care devenea din ce în ce mai puternic; cel mult dac ar fi putut lupta împotriva
foametei cu armele în mân , fiind singurii oameni care biruie astfel chinurile ei. Dac nu vor st rui pân la cap t
în arogan a lor, nu le vor p stra nici o ranchiun Pentru cele întâmplate, romanii care, prin firea lor, se las
c l uzi i de blânde e când ob in victoria i pun un pre mai mare pe avantajul lor decât pe setea de r zbunare. Ei
n-au interesul s pun st pânire pe un ora privat de locuitori i pe o ar pustiit . Tocmai de aceea Cezarul le
mai cere acum s cad la învoial i s se predea; c ci nimeni nu va scap cu via dac el va fi nevoit s
cucereasc ora ul cu for a, mai a'es în cazul când pa nica lui propunere i-a fost respins în cea mai "'sperat
situa ie. Cât de curând va fi luat cu asalt i cel de al treilea Zjd, primele dou ziduri cucerite putând fi luate ca
martore. Dar i
414
415
dac fortifica ia lor s-ar dovedi de necucerit, foametea va lupta potriva lor, în locul romanilor.
4. în timp ce Iosephus le adresa aceste îndemnuri, mul i îl batjocoreau de pe metereze, îl oc rau sau tr geau
asupra lui. Când a v zut c nu-i poate convinge pe iudei cu transparentele lui sfaturi, Iosephus a recurs la istoria
patriei lor, spunând urm toarele: „Neferici ilor, oare a i uitat de alia ii vo tri de n dejde i vre i s -i înfrunta i pe
romani cu armele i cu pumnii! Pe cine a i mai învins voi pe aceast cale? Dar când oare Dumnezeu, creatorul
nostru, n-a fost totodat i R zbun torul, ori de câte ori iudeii au îndurat o nedreptate? Oare nu vede i, privind în
jurul vostru, de unde anume porni i în faptele voastre de arme i ce fel de alia i puternici a i jignit amarnic? Nu
v mai aminti i de minunatele fapte s vâr ite de str bunii vo tri i de puternicii du mani pe care i-a doborât
cândva în fa a voastr acest Loc sfânt? M înfioar faptul c trebuie s pomenesc faptele lui Dumnezeu, vorbind
unor urechi nedemne. Asculta i îns cu luare-aminte ca s v da i seama c nu lupta i doar împotriva romanilor,
ci i a lui Dumnezeu! Cândva Nechao, regele Egiptului2, numit i Faraon, a venit cu oaste puternic i a r pit-o
pe prin esa Sara, str buna neamului nostru. Ce-a f cut atunci so ul ei, Avraam, str bunul nostru? L-a pedepsit
cumva cu ajutorul armelor pe nelegiuit, când de poruncile lui ascultau 318 vasali,3 fiecare având la dispozi ia lui
un num r nesfâr it de trupe? N-a pus nici un pre pe to i ace tia cât vreme se sim ea p r sit de Dumnezeu, ci i-
a ridicat bra ele sale curate spre locul pe care voij îl pâng ri i acum, ca s - i asigure astfel sprijinul celui
atotputernic, înainte de noaptea urm toare, prin esa r mas neatins n-a fost tri-1 mis înapoi so ului ei, în timp
ce egipteanul s-a prosternat în fa a J locului pe care voi îl pâng ri i cu sânge fr esc i însp imântat de nocturne
apari ii de co mar, i-a trimis acas pe ace ti evrei îndr gi i de Dumnezeul lor, oferindu-le drept daruri argint i
aur4? S vorbesc dinadins despre str mutarea str mo ilor no tri în Egipt? N-au fost ei] oprima i vreme de 400 de
ani i supu i unor regi str ini i, în pofida'; faptului c se puteau ap ra cu armele, ei s-au sprijinit pe ajutorul lui
2 în Vechiul Testament (Facerea, 12, 10-20), Avraam coboar în Egipt, cerându-i Sarei s se prezinte drept sora i nu so ia lui, Faraonul
(din Tanis) i nu Nechao, o ia la el pentru scurt vreme, restituind-o so ului ei, dup grele lovituri date] de Dumnezeu casei lui. Nechao a
domnit mult mai târziu (n.e.).
3
în realitate, oamenii de cas ai lui Avraam (Facerea, cap. 14, paragr. 14) (n.e.J
4
Vezi Antichit i iudaice, 1, 8, 1 (n.t.).
416
Dumnezeu? Cine nu tie c Egiptul întreg a fost n p dit de felurite vie uitoare i bântuit de toate molimele, c
p mântul nu mai d dea nici un rod, c Nilul a secat, i c s-au ab tut una dup alta asupra rii cele zece pl gi5,
în urma c rora str mo ii no tri au fost condu i dincolo de hotare de o escort înarmat , f r v rsare de sânge i
f r înfruntarea unor primejdii, Dumnezeu p ind în fruntea viitorului popor de slujitori ai Templului s u?
Pentru r pirea chivotului sfânt de c tre sirieni, oare n-au avut de p timit amarnic atât Palestina6 cât i idolul ei
Dagon7? Au nu s-a v itat întregul neam de r pitori c p r ile ascunse ale pântecelui intrau în descompunere iar
m runtaiele se scurgeau o dat cu mâncarea înghi it 8? Cu propriile lor mâini, jefuitorii au adus înapoi chivotul i
prin sunete de imbale i tâmpine ca i prin tot felul de jertfe pentru a- i isp i vina fa de sanctuar. Sub
comanda lui Dumnezeu au ob inut aceast izbând str mo ii no tri, c ci ei nu puneau deloc mâna pe arme,
a teptând ca Dumnezeu s aib cuvântul hot râtor în treburile lor. De mâini omene ti a fost doborât regele
asirienilor, Sennaherib, în oastea c ruia se înrolaser toate popoarele Asiei, atunci când a împresurat ora ul
nostru? N-au l sat aceste mâini armele deoparte i s-au ridicat în semn de rug ciune în vreme ce îngerul
Domnului a nimicit într-o singur noapte o oaste uria ? Iar când s-a trezit în zorii zilei, Asirianul n-a g sit
185.000 de trupuri moarte9 în tab ra lui i cu restul trupelor a fugit din fa a evreilor neînarma i, care nici m car
nu au pornit pe urmele lor? V este bine cunoscut captivitatea din Babilon, unde poporul nostru a ad stat vreme
de 70 de ani pe meleaguri str ine, f r s se r zvr teasc pân când Cyrus10 i-a redat libertatea ca o cinstire
adus
-1 Descrierea lor ocup cap. 7-12 din Ie irea (Vechiul Testament) (n.e.).
6
Iosephus îi nume te palestinieni pe filisteni (n.t.).
' Dup ce filistenii i-au înfrânt pe israeli i, au luat ca prad de r zboi chivotul legii, ducându-1 de la Eben-Ezer la A dod, în templul lui
Dagon, idol cu trup de pe te i cap de om. Pedepsele îndurate de filisteni i de Dagon precum i întoarcerea chivotului legii sunt descrise în
cap. V-VI din Cartea întâi a Regilor (n.e.).
° Din Antichit i iudaice, VI, 3, reiese c filistenii au fost secera i de dizenterie
(n.e.).
" De ast dat , Iosephus este fidel Bibliei (Cartea a patra a Regilor, 19, 35), unde întâlnim aceea i cifr . Herodot (Istorii, 11, 141) atribuie
brusca retragere a lui ^ennaherib, regele Asiriei (705-681 î.e.n.), invaziei oarecilor de câmp care au ros c°rzile arcurilor i cing torile s biilor,
încât solda ii din tab ra de la Pelusium nu s-au mai pUnjt ap ra. Alt motiv poate fi izbucnirea unei epidemii de cium , care a f cut numeroase
victime (n.e.).
10
Regele persan Cyrus II cel Mare (590/580-529 î.e.n.), cuceritorul Babilonului, j* îng duit în 538/537 î.e.n. revenirea în Palestina a evreilor
str muta i acolo de abucodonosor, ordonând reconstruirea Templului din Ierusalim (n.e.).
417
lui Dumnezeu; a adar mul umit Lui s-a întors acas neamul evreu i s-a îngrijit iar i de Templul lui
Dumnezeu, aliatul s u11. Ca s scurt m vorba, n-a existat nici un caz în care str mo ii no tri au întreprins ceva cu
arma în mân sau în absen a acestora, f r s se bizuie pe sprijinul lui Dumnezeu. A adar r mânând f r solda i
la postul lor, ei biruiau potrivit hot rârii luate de judec torul lor divin; cum intrau în lupt , erau mereu învin i.
De pild , atunci când regele Babilonului a asediat acest ora , regele nostru Sedechia12, contrar proorocirilor lui
Ieremia, s-a r zboit cu acesta; a c zut el însu i prizonier i a trebuit s vad cu ochii lui cum au fost d râmate
ora ul i Templul s u. i totu i, cu cât mai m surat a fost regele acela decât conduc torii vo tri, precum i
poporul condus de el fa de voi în iv . Atunci Ieremia le-a spus sus i tare c Dumnezeu le-a devenit potrivnic
din pricina gre elilor pe care le-au comis fa de El, i c vor fi lua i prizonieri dac ora ul nu va fi predat
du manului, nici regele i nici poporul nu l-au ucis pe prooroc. Dar cum v purta i voi? Nici nu vreau s vorbesc
despre ce se petrece în interiorul zidurilor, c ci n-a fi în stare s înf i ez cum se cuvine înc lc rile legii pe care
le s vâr i i; voi m jigni i i trage i asupra mea, cel ce v dau sfaturi pentru mântuirea voastr , clocotind de furie
când v reamintesc propriile p cate i nu tolera i s se spun pe nume lucrurilor pe care le face i zilnic. Iat înc
o pild : când Antioh cel poreclit Epiphanes 1-a: sfidat pe Dumnezeu i i-a instalat tab ra în preajma ora ului,
str mo ii no tri l-au înfruntat cu armele în mân ; au fost m cel ri i în aceast b t lie, ora ul fiind pr dat de
du mani, iar sanctuarul a fost l sat în paragin vreme de trei ani i ase luni. De ce s men ionez i alte exemple?
Dar cine i-a a â at pe romani împotriva poporului nos-, tru? Oare nu lipsa de evlavie a localnicilor în i i? De
când am c zut noi în robie? Ea n-a început o dat cu r zboiul civil al str mo ilor no tri, atunci când nebunia lui
Aristobol i Hyrcanos i rivalitatea dintre ei l-au f cut pe Pompeius s porneasc împotriva ora ului nostru,
Dumnezeu l sând s ajung sub jugul romanilor ni te oameni care nu' erau demni de libertatea lor? Dup un
asediu de trei luni i jum tate, ei au fost sili i s se predea f r s fie atât de vinova i fa de sanctuar

11
Si în Cartea a II-a a Macabeilor, Dumnezeu este frecvent men ionat drept „ajutorur'evreilor i „C petenie în lupt " (cap. 12, paragr. 36)
(n.e.).
12 Dac Iezechia a reu it s salveze Regatul Iudeu de cotropirea asirian cu ajutorul rug ciunii, ultimul ei suveran a fost capturat de
Nabucodonosor II, care 1-a orbit, a a c n-a mai apucat s vad cucerirea i distrugerea Ierusalimului survenit dup asediu de doi ani i
jum tate (586 î.e.n.) (n.e.).
i de lege ca voi, de i dispuneau de mijloace mult mai mari în vederea ducerii r zboiului decât ave i voi. Nu
cunoa tem adic sfâr itul lui Antigonos, fiul lui Aristobul, sub domnia c ruia Dumnezeu a pedepsit iar i
poporul pentru p catele sale prin cucerirea ora ului? Herodes, fiul lui Antipater, 1-a adus pe Sossius, iar Sossius
la rândul lui, armata roman ; ea a asediat Ierusalimul timp de ase luni pân când, drept pedeaps pentru
nelegiuirile lor, iudeii au fost subjuga i i ora ul lor jefuit de du mani13. A adar, armele n-au înc put niciodat pe
mâinile neamului nostru, dup fiecare r zboi a survenit îndeob te subjugarea. A adar, dup p rerea mea,
localnicii care au sub obl duirea lor l ca ul sfânt trebuie s se bizuie în toate privin ele pe sentin ele lui
Dumnezeu i, dac vor s aib parte de binevoitoarea ascultare a Judec torului suprem, s - i arate dispre ul fa
de mâna i for a omeneasc . Dar dintre lucrurile binecuvântate de Legislator14, pe care anume le-a i s vâr it? Sau
mai degrab : pe care dintre cele detestate de el le-a i ocolit? Cu cât sunte i voi mai nelegiui i decât ta ii vo tri,
care au pierit mai repede decât voi? Desigur c nu v-a i ar tat dispre ul fa de p catele t inuite precum: furtul,
vicle ugul i adulterul — dar în privin a jafului i a crimei, v lua i de-a binelea la întrecere i prin tic lo ia
voastr , trasa i drumuri noi i neobi nuite. Sanctuarul a devenit un fel de refugiu al tuturor acestora i de mâinile
b tina ilor a fost profanat sfântul l ca , în fa a c ruia s-au prosternat din dep rtare romanii, trecând cu vederea
multe din propriile lor obiceiuri din respect pentru datina voastr . i dup toate acestea, mai a tepta i s primi i
sprijinul lui Dumnezeu fa de care a i p c tuit atât de mult? Dar fire te, sunte i negre it ni te pio i închin tori
i-1 striga i pe ocrotitorul vostru întinzând spre el ni te mâini neprih nite. Cu asemenea mâini odinioar a cerut
ajutor împotriva asirienilor regele nostru, atunci când, într-o singur noapte, Dumnezeu a pus la p mânt uria a
lor armat . în tratativele pa nice de-acum sunt oare romanii la fel ca asirienii de alt dat , încât s v a tepta i la
aceea i r splat ? N-a Primit Asirianul bani de la regele nostru15, f g duind solemn c nu va Pustiii ora ul, iar el
i-a înc lcat leg mântul i s-a întors apoi ca s dea foc Templului? Dimpotriv , romanii v cer numai
tradi ionalul tribut, Pe care str mo ii no tri l-au pl tit mereu; odat satisf cut aceast
13
Vezi Cartea întâi, cap. XVIII, paragT. 1-2 (n.e.).
14
Moise (n.e.).
Sedechia. Adversarul s u Nabucodonosor n-a domnit îns în Asiria, ci în Kegatul Noului Babilon, emancipat de sub autoritatea asirian (n.e.).
418
419
cerere, ei nu vor mai devasta ora ul i nici nu se vor atinge de sanctuar, i asigurându-v deopotriv i toate
celelalte lucruri care intr în discu ie: libertatea familiilor noastre, neîngr dita st pânire a averilor personale i
respectarea legilor sfinte. E o curat nebunie s - i] închipui c Dumnezeu se va purta fa de cei drep i la fel ca i
fa de ! cei nedrep i. Dimpotriv , el este în m sur s se r zbune pe loc, atunci când e cazul. De pild , pe
asirienii care î i instalaser tab ra în preajma ora ului, i-a nimicit din prima noapte; a adar dac ar fi g sit de
cuviin c genera ia noastr merita s dobândeasc libertatea, iar romanii trebuiau s - i primeasc pedeapsa,
judecata Lui ar fi venit numaidecât, ca în cazul asirienilor, atunci când Pompeius a atacat j neamul nostru, sau
când a intervenit Sossius, sau când Vespasianus a devastat Galileea, sau în sfâr it acum, când Titus s-a apropiat
de ora . Din contr , i Magnusi6, i Sossius, f r s sufere pierderi, ne-au luat ora ul cu asalt, iar Vespasianus i-
a ob inut rangul de împ rat prin intermediul r zboiului dus împotriva noastr . Mai mult ap îi dau lui Titus
izvoarele care pentru voi încetaser cu des vâr ire s curg , înaintea sosirii sale, cum ti i i voi, atât Siloah, cât
i celelalte izvoare din afara ora ului secaser , astfel c apa era vândut cu amfora; acum ele curg din bel ug
pentru du manii vo tri încât apa ajunge nu numai pentru romani i vitele lor de povar , ci i pentru stropitul
gr dinilor. Acela i semn prevestitor ar tat i mai înainte, la o ante- ] rioar cucerire a ora ului, când babilonianul
pe care l-am pomenit deja a pornit într-o expedi ie împotriva noastr , dând prad fl c rilor ora ul i Templul,
de i, dup p rerea mea, nici unul dintre cei ce au p c tuit atunci n-au comis nelegiuiri atât de mari ca ale voastre.
Asta m face s cred c Dumnezeu ne-a p r sit sanctuarul, trecând de partea celor cu care v r zboi i acum.
Când orice om cumsecade fuge de o cas unde domne te desfrâul, detestându-i locuitorii, voi v închipui i c
Dumnezeu, care vede fiecare lucru ascuns i aude fiecare gând t inuit, va mai z bovi într-un l ca plin de vicii?
Ce-a mai r mas printre voi demn de trecut sub t cere sau ascuns? Ce lucruri mai ave i voi care s nu fie de mult
familiare du manilor vo tri? V tot; împ una i cu înc lcarea legilor, v întrece i zilnic în cele mai rele] fapte,
f lindu-v cu orice nedreptate s vâr it de parc ar fi o dovad j de virtute. Dar i pentru voi a r mas deschis o
cale spre salvare, dac j vi-o dori i, c ci Dumnezeu se împac lesne cu cel ce- i m rturise te vina si se c ie te.
Voi oameni, a c ror duritate se ia la întrecere cu I
Iosephus se refer la Cnaeus Pompeius (n.e.). 420
fierul, arunca i-v cât colo armele! îndura i-v de ora ul vostru natal distrus în bun parte de pe-acum! întorce i-
v i privi i cât frumuse e h r zi i voi pieirii, ce mândre e de ora , ce minun ie de sanctuar, ce bog ie de daruri
primite de la multe popoare! Cine vrea s dea prad fl c rilor, cine urm re te s distrug toate acestea? Ce
merit mai presus de orice s d inuie, voi, inimi neînduplecate i mai nesim itoare decât pietrele?! Iar dac
privirile v sunt prea împ ienjenite ca s le mai vede i, atunci ave i mil barem de familiile voastre, pune i-v
fiecare în fa a ochilor so ia i copilul, tat l i mama pe care fie foametea, fie r zboiul îi va doborî cât de curând!
Eu tiu c în mijlocul acestor primejdii se afl mama i so ia mea, de-asemenea o familie care nu duce lips de
faim i un neam care se bucur de o faim str veche, astfel c unii ar putea s cread c nu v dau aceste sfaturi
decât pentru mântuirea lor. Nici vorb de a a ceva! Uci e i-i pe ei, lua i sângele meu drept pre al salv rii
voastre: sunt gata s -mi dau i via a, dac prin asta v va veni mintea la cap!"

421
CAPITOLUL X
1. în pofida cuvintelor rostite cu glas tare de Iosephus cu lacrimi în ochi, r scula ii au persistat în înc p ânarea
lor, socotind c aceast schimbare de atitudine nu reprezenta în nici un caz o cale sigur pentru ei; ponorul,
dimpotriv , a fost ispitit s dezerteze. Unii î i vindeau pe pre uri de nimic propriet ile lor, al ii obiectele
pre ioase i înghi eau monedele de aur ob inute pentru agonisirea lor, ca nu cumva acestea s fie descoperite de
c tre tâlhari. Apoi, fugeau la romani i, dup ce eliminau aurul pe calea nevoilor naturale, aveau cu ce s - i
asigure traiul lor zilnic. Titus i-a l sat pe mul i dintre ei, s plece în localit ile de la ar , unde dorea fiecare.
Acest lucru i-a f cut pe tot mai mul i iudei s devin transfugi, fiindc astfel sc pau de mizeriile pe care le
îndurau în ora , f r s mai ajung sclavi ai romanilor. Dar sus in torii lui Ioannes i ai lui Simon pândeau
ie irile transfugilor cu ochii mai necru tori decât eventuala apropiere a romanilor i era de-ajuns umbra unei
b nuieli pentru ca oamenii s fie uci i pe loc.
2. Chiar i dac r mâneau în ora , cei boga i î i riscau în aceea i m sur via a: fiecare putea s fie omorât sub
pretextul dezert rii, ca s i se ia averea. O dat cu foametea, cre tea i nebunia r scula ilor, ambele pl gi
devenind de la o zi la alta i mai cumplite. întrucât cerealele nu mai puteau fi z rite nic ieri, ei n v leau prin
surprindere în casele oamenilor i le perchezi ionau; oriunde se descopereau niscaiva provizii, locuitorii erau
b tu i f r mil fiindc t g duiser existen a lor; acolo unde nu se g sea nimic, proprietarii erau supu i torturilor,
fiindc , pas mite, î i ascunseser prea bine rezervele de hran . Dovada c alimente mai erau sau lipseau cu
des vâr ire era oferit de trupeasca înf i are a neferici ilor. Cei care p reau s mai aib ceva putere în ei, aceia
î i dosiser negre it proviziile lor; de cei care ar tau din cale-afar de vl gui i nu se atingea nimeni, fiindc nu
avea nici un rost s ucizi oameni care oricum urmau s fie r pu i în
422
curând de lipsuri. Mul i î i d deau pe ascuns avu ia lor întreag pentru o m sur de grâu, dac se întâmplau s fie
mai înst ri i, în vreme ce s r ntocii se alegeau doar cu o m sur de orz; dup aceea, ei se ascundeau în cea mai
t inuit înc pere a casei lor, unii fiind atât de lihni i încât ron iau gr un ele nem cinate, al ii f când pâine
coapt , dup cum îi îndemna nevoia sau frica. Nu mai existau nic ieri mese întinse: mânc rurile pe jum tate
g tite erau scoase de pe foc i înfulecate cu l comie.
3. Demn de mil era hrana lor iar aspectul ei î i storcea lacrimi; cei puternici î i primeau partea lor întreag ,
s racii având asigurate numai vaietele. Dintre toate poftele omene ti, cea mai puternic r mâne foamea, dar
aceasta distruge în mod deosebit sentimentul bunei-cuviin e i al onoarei. Ceea ce în alte situa ii putea s devin
stânjenitor, nu mai preocupa nici un om r zbit de foame. Astfel femeile rupeau mâncarea de la gura b rba ilor,
copiii de la cea a p rin ilor i — ceea ce era i mai întrist tor — mamele o smulgeau de pe buzele pruncilor lor;
în timp ce scumpele lor odrasle li se stingeau în bra e, ele nu se sfiau s le r peasc ultimii stropi d t tori de
via . Dar pân i aceste jalnice prânzuri nu treceau neobservate, c ci pretutindeni st teau la pând r scula ii,
gata s le fure i pu inul pe care-1 mai aveau locatarii. Unde vedeau o cas cu u ile z vorâte, asta era pentru ei un
semn c în interior se servea câte ceva; numaidecât, . r scula ii smulgeau u ile din â âni, d deau buzna în untru
i înh au totul, în stare s strâng oamenii de gât spre a le smulge bucatele înfulecate. Mo negii care- i ineau
bucata de pâine cu din ii erau snopi i în b taie, femeile erau trase de p r dac î i ascundeau mâncarea în mâini.
Nu erau cru a i nici cei cu pletele c runte, nici copila ii: smulgeau dumicatele de la pruncii care se ag au de ele,
ridicându-i i hâ ânându-i încolo i încoace, pân ce ace tia se pr v leau la podea. Cu locuitorii caselor ce
apucaser mai înainte de descinderea lor, s înghit toate bucatele pe care urm reau s i le însu easc , r scula ii
se purtau i mai r u, de parc li s-ar fi f cut cine tie ce nedreptate. Ei n scoceau cele mai cumplite torturi pentru
a da de urma resurselor de hran : astupau cu boabe de maz re c ile de scurgere ale m dularelor ru inoase i
împlântau be e ascu ite în ezutul nefericitelor victime. Te apuc groaza doar la auzul faptelor de care erau ei în
stare pentru descoperirea unei buc i de pâine ori pentru aflarea locului unde fusese ascuns un pumn de f in de
orz. i totu i, schingiuitorii nu duceau lips de nimic, c ci cruzimea lor ar fi fost mai mic dac ar fi fost într-
adev r la ananghie; astfel î i exersau ei zilnic nebunia i î i
423
agoniseau niscaiva provizii pentru zilele negre care urmau s vin . Celor ce se furi aser sub obrocul nop ii în
afara zidurilor, pân în preajma g rzilor romane, ca s adune legume s lbatice i plante hr nitoare, le a ineau
calea tocmai când ei se credeau sc pa i de du mani, luându-le tot ce aveau asupra lor. Oricât de mult îi rugau
ace tia, invocând temutul nume al lui Dumnezeu, s le lase m car o parte din cele culese cu primejduirea vie ii
lor, tot nu se alegeau cu nimic de la ei. Ace tia se puteau socoti noroco i c au fost numai jefui i, f r s - i piard
în acela i timp i via a.
4. Astfel de persecu ii trebuiau s suporte oamenii de rând din partea suli a ilor, în schimb cei de vaz i boga ii
erau adu i în fa a tiranilor; unii dintre ei erau acuza i pe nedrept c puneau la cale presupuse comploturi, fiind
executa i, al ii piereau sub mincinosul pretext c , chipurile, urm reau s dea ora ul pe mâna romanilor.
Procedeul cel mai frecvent folosit era aducerea unui martor mincinos care sus inea c aresta ii doreau s
dezerteze. Cel ce fusese pr dat de Simon era trimis apoi la Ioannes, iar cei jefui i de Ioannes erau lua i în primire
de Simon. A adar, ei sugeau rând pe rând sângele concet enilor lor, împ r indu- i între ei cadavrele
neferici ilor. Amândoi î i disputau cu ardoare hegemonia, dar în privin a comiterii nelegiuirilor, armonia lor era
deplin . Cel ce nu îng duia ciracului s u s contribuie la persecutarea str inilor, acela trecea drept un tic los
egoist, iar cel ce nu era l sat s devin p rta la o groz vie, se sup ra de parc ar fi fost înl turat de la înf ptuirea
unui bine.
5. Nu-i cu putin s înf i ezi pe îndelete, fiecare mâr vie comis de ace tia; ca s nu lungim vorba, nici un alt
ora n-a mai îndurat atâtea suferin e, nici un alt neam n-a mai fost în stare de atâtea nelegiuiri. în cele din urm ,
r scula ii au împro cat cu oc ri neamul evreilor, pentru ca tic lo ia lor s par mai mic în fa a str inilor, recu-
noscându-se drept ceea ce erau în realitate: sclavi, liot de vagabonzi, bastarzi i scursura poporului. Ei sunt cei
ce au distrus ora ul, ei i-au f cut pe romani, contar voin ei lor, s parafeze sinistra lor izbând , tot ei au dus pân
la Templu, aproape cu de-a sila, focul care ov ia s ard . Oricum, când l-au v zut din Ora ul de Sus cum era
mistuit de fl c ri, ochii lor n-au fost n p di i nici de durere i nici de lacrimi; în schimb asemenea emo ii au
putut fi observate la romani1. Dar asupra acestor lucruri vom reveni mai târziu, la locul potrivit.
1
Este evident tendin a lui Iosephus de a- i disculpa protectorii de distrugerea Templului, spre a arunca întreaga vin a pr p dului asupra
zelo ilor prezenta i mereu în cele mai sumbre culori (n.e.).
424
CAPITOLUL XI
1. între timp, lucr rile de fortifica ie ale lui Titus înaintau cu mare repeziciune, în pofida faptului c ap r torii
zidurilor provocau multe pierderi solda ilor. Totodat , el însu i a trimis un deta ament de c l re i, cu ordinul de a
prinde în curs pe iudeii care p r seau ora ul, umblând dup hran în râpele din jur. Printre ace tia se aflau i
niscaiva r scula i înarma i, care nu se mai descurcau cu proviziile jefuite de la popula ie, dar cei mai mul i erau
simplii oameni din popor pe care teama pentru soarta familiilor lor îi împiedicau s treac de partea romanilor. Ei
nu tr geau speran a c pot în ela vigilen a r scula ilor dac î i luau cu ei nevestele i copiii; dar nici nu se
îndurau s -i p r seasc pe cei ce le erau dragi, pentru ca tâlharii s -i c s peasc în locul lor. Doar foametea le
d dea curajul s plece i chiar dac reu eau cumva s se strecoare neobserva i afar din ora , nu aveau siguran a
c nu vor fi prin i de du manii lor. Atunci când erau captura i, ei se zb teau s scape din impasul în care se aflau,
iar dup o dârz împotrivire, era prea târziu s mai cear îndurare. Prin ii erau biciui i i înainte de a fi trimi i la
moarte, supu i la tot felul de cazne, fiind în cele din urm intui i pe cruce înaintea meterezelor. Jalnica lor soart
fire te c n-a fost trecut cu vederea de c tre Titus, dar zilnic erau adu i câte 500 de prizonieri, uneori i mai
mul i; pe de o parte, el recuno tea c n-ar fi fost prudent s elibereze pur i simplu pe cei captura i în lupt ; pe de
alt parte, a pune sub paz un num r atât de mare de iudei, însemna s -i fac paznicii propriilor paznici.
Principalul motiv care 1-a determinat pe Titus s nu interzic crucific rile a fost îns altul: el n d jduia c , având
în fa a ochilor o asemenea priveli te, poate c iudeii se vor l sa convin i s cedeze, ca nu cumva s aib i ei
aceea i soart dac nu se vor preda romanilor. Plini de furie i de ur , solda ii î i b teau joc de prizonieri,
intuindu-1 pe fiecare de cruce1 într-o alt pozi ie i în scurt vreme n-au mai fost destule locuri pentru cruci i
nici destule cruci pentru atâtea trupuri.
1
Potrivit izvoarelor antice, crucile aveau i ele forme diferite (n.e.).
425
2. Dar r scula ii n-au catadicsit câtu i de pu in s se r zgândeasc , ca urmare a caznelor la care erau martori
oculari ci, dimpotriv , au în eles s se foloseasc de ele pentru a în ela restul popula iei ora ului. De aceea au
târât pe metereze rudele fugarilor precum i pe cet enii dornici s se încheie un acord de pace, ca s se conving
singuri de jalnica soart a celor ce- i c utau sc parea la romani; victimele erau prezentate drept ni te oameni
veni i s cer easc îndurare, nicidecum ca ni te prizonieri. A a i-au f cut s renun e pe mul i dintre cei ce se
preg teau s fug la romani pân când, în cele din urm , adev rul a ie it la iveal . Au fost i unii care nu ov iau
deloc s dezerteze, chiar dac erau siguri de pedeapsa ce-i a tepta, c ci moartea venit din partea du manului li
se p rea o u urare în compara ie cu tortura foamei. Titus a dat ordin s li se taie mâinile celor mai mul i
prizonieri pentru ca ei s nu mai fie socoti i transfugi i prin slu irea lor s li se dea crezare, apoi ace tiaierau
trimi i înapoi la Simon i Ioannes. Astfel Titus atr gea aten ia amândorura ca barem acuma s pun cap t
împotrivirii lor, spre a nu-1 sili pe dânsul s distrug întregul ora i, prin schimbarea lor, survenit în ultima
clip , s - i salveze vie ile, patria atât de minunat i Templul care i în viitor nu putea s apar in nim nui în
afara lor. Dar în acela i timp f cea înconjurul valurilor de p mânt, zorindu- i solda ii ce lucrau la ele, pentru ca
vorbele s fie înso ite cât mai repede i de fapte. Drept r spuns, iudeii trimiteau de pe metereze injurii la adresa
lui Caesar i a p rintelui s u; îi strigau c dispre uiau f i moartea, care li se p rea mai atr g toare decât sclavia
nedemn , ar tându-se dornici s aduc romanilor cele mai mari pagube de care erau în stare, atâta timp cât mai
aveau suflare în pieptul lor. De ora ul lor natal nu se sinchiseau deloc c ci, dup spusele lor, el era oricum sortit
pieirii; i dac Templul va pieri la rândul s u, Dumnezeu î i va g si un altul mai bun ca el, adic universul. Dar
pân i sanctuarul p mântesc va fi salvat de cel ce s l luie te în el; iar cu un aliat de talia lui, ei pot s dea cu
tifla , tuturor amenin rilor netranspuse în fapte: c ci ultimul cuvânt îl are j Dumnezeu. Acestea erau repro urile
lor, în esate cu vorbe de ocar .
3. între timp a sosit în fa a Ierusalimului i Antioh Epiphanes2, , care, în afara numero ilor s i solda i înzestra i
cu armament greu, ] adusese cu el i o trup de a a-numi i „macedoneni", drept garda lui personal : to i aveau
aceea i vârsta, de statur înalt , abia trecu i de
- Din Commagene (referitor la el, vezi Antichit i iudaice, XIX, 9, 1 i XX, 7, 1) (n.t.).
anii adolescen ei, echipa i i instrui i dup tradi ia macedonean , de unde i porecla lor, cu toate c pu in dintre ei
se tr geau cu adev rat din neamul macedonenilor. Dintre to i regii afla i sub st pânire roman , cel din
Commagene3 era de departe cel mai r sf at de noroc pân când a trebuit s cunoasc i el toanele destinului: i
el a dovedit la b trâne e c nimeni nu poate fi socotit un om fericit înaintea mor ii sale4. Pe vremea când se mai
afla înc în apogeul domniei sale, s-a ivit în tab r fiul s u care a întrebat din cale-afar de uimit de ce ov ie
romanii s înceap atacul zidului de ap rare. Avea o fire r zboinic , era pus pe fapte mari din n scare i atât de
puternic încât îndr zneala lui a fost aproape mereu încununat de succes. Titus i-a r spuns zâmbind: „Cauza
noastr este comun ", dup care Antioh, urmat de „Macedonenii" lui, s-a i n pustit asupra zidurilor. Mul umit
for ei i iscusin ei sale militare, el însu i a tiut s se fereasc de s ge ile iudeilor, pe când cele pornite din arcul
s u nu i-au gre it inta, pe când foarte tinerii s i înso itori, cu pu ine excep ii, au fost de-a dreptul cople i i de
loviturile primite: ca s - i respecte leg mântul de credin , ei s-au ambi ionat s - i duc lupta pân la cap t.
Când în cele din urm , au trebuit s se retrag , cei mai mul i sângerau de pe urma numeroaselor r ni primite; în
momentele lor de r gaz, ei au tras înv tura c , pentru a învinge, pân i adev ra ii macedoneni aveau nevoie de
norocul lui Alexandru.
4. începute la 12 Artemisios5, lucr rile la valurile de p mânt au fost terminate de c tre romani, cu mult
osteneal i cazn , la data de 29 a aceleia i luni6, dup 17 zile de munc neîntrerupt ; c ci toate cele patru
fortifica ii erau deosebit de înalte. Primul, situat fa -n fa cu fort rea a Antonia a fost ridicat de c tre Legiunea
a V-a pe unde se afla mijlocul bazinului numit Srruthion7; al doilea val, situat la o distan de 20 de co i, era
înf ptuirea Legiunii a Xl-a. Mult mai de-
^ inut muntos din nord-estul Siriei, a f cut parte din Regatul Asirian Nou, apoi din Regatul Seleucid, când a fost guvernat de urma ii
satrapului persan Orontes, fiind transformat în provincie roman (în anul 17 e.n.). împ ratul Caligula 1-a reinstalat pe Antioh IV ca rege
clientelar (38-72 e.n.). El 1-a sprijinit pe Vespasianus, iar lui Titus i-a trimis trupe conduse de fiul s u Epiphanes. Sfâr itul domniei sale este
înf i at în Cartea a aptea, cap. 7, paragr. 1-2 (n.e.).
4
Celebru dicton al lui Solon relatat de Herodot (Istorii, 1, 32) (n.e.).
5
Adic 30 mai 70 (n.e.).
6
La 16 iunie 70 (n.e.).
Poate s însemne deopotriv bazinul Vr biilor sau al S punelului (Spiess), P«ma traducere fiind cea mai des folosit (n.t.).
426
427
parte de ele, spre miaz noapte, lâng bazinul numit Amygdalon,s d deai de lucrarea Legiunii a X-a; al turi, la o
distan de 30 de co i, Legiunea a XV-a î i în l ase propriul s u val de p mânt, în preajma monumentului funerar
al Marelui Preot9. Romanii î i instalaser deja ma inile de asediu pe pozi iile prev zute dinainte; între timp,
Ioannes a poruncit ca din interior, în intervalul dintre Antonia i valurile de p mânt, s se sape pe dedesubt un
tunel, c ptu ind galeria cu trunchiuri de copaci, astfel c întreaga construc ie se sprijinea pe stâlpi. A introdus
apoi în subteran lemne unse cu smoal i asfalt, c rora le-a j dat foc. Dup ce stâlpii au ars mocnit de jos în sus,
tunelul a cedat dintr-o dat , iar valurile de p mânt s-au pr v lit în adânc cu un zgomot înfior tor. Mai întâi, în
acela i timp cu norul de praf, s-a ridicat i un fum gros, c ci povara uria ei gr mezi de p mânt aproape c a
în bu it focul; dar dup ce au fost mistuite lemnele sf râmate, au izbucnit în afar vâlv t i str lucitoare. Aceast
nea teptat surpare i-a speriat aidoma unui tr snet pe romani; când îns au descoperit vicle ugul du manului, ei
au c zut prad descuraj rii. Tocmai când se credeau atât de siguri de izbând , întâmplarea de-acum le înghe a
speran ele pe care i le puseser în viitor. Li s-a p rut de prisos s mai lupte împotriva focului c ci, chiar dac l-
ar fi stins, valurile de p mânt erau oricum pierdute.
5. Dou zile mai târziu, sus in torii lui Simon au atacat i celelalte valuri de p mânt c ci de-acum romanii î i i
instalaser pe aceste pozi ii berbecii lor de asalt, începând s clatine zidurile de ap rare. A a-numitul Tephtheus,
originar din Garis, ora al Galileei, Mega-ssarus, slujitor de la curtea regal al Mariammei10, precum i un altul
din Adiabene, fiul lui Nabataeus, c ruia din pricina infirmit ii sale i se zicea i Agiras, adic chiopul — tustrei
s-au repezit spre ma inile de r zboi cu tor e aprinse în mâini. Dintre b rba ii care s-au distins în luptele din afara
ora ului, nici unul n-a fost mai temerar i mai înfrico tor decât ace tia. De parc ar fi fost vorba de ni te
camarazi apropia i, a a au fugit ei spre mul imea deas a vr jma ilor i, f r s ov iasc sau s -i ocoleasc , s-au
aruncat în mijlocul adversarilor lor, i le-au incendiat ma inile de r zboi. De i întâmpina i de o ploaie de
^ Al Migdalelor (n.t.). Bazinul era situat la nord de palatul lui Herodes i totodat de primul zid de ap rare, aproape de actuala poart Iaffa
(n.e.).
9 Vezi cap. VI, paragr. 2, n.5 (n.e.).
10
Nu este vorba de so ia lui Herodes, Mariamme din familia Ha moneilor, ci o urma a acesteia (vezi arborele genealogic al Ha moneilor de
la traducerea mea din Antichit ile iudaice) (n.t.).
428
s ge i i lovi i din toate p r ile de s bii, nimic nu i-a putut îndep rta de locul primejdios pân ce ne-au dat foc
uneltelor r zboiului. Doar dup ce fl c rile s-au ridicat deasupra, au venit în ajutor i romanii din taberele lor
apropiate; dar iudeii de pe metereze le-au barat drumul i s-au angajat apoi într:o aprig înc ierare cu solda ii
veni i s sting focul, f r s evite riscul luptei corp la corp. Romanii se str duiau s smulg din foc ma inile de
r zboi, deasupra c rora ardeau deja împletiturile de nuiele, îns iudeii înconjura i de fl c ri li se împotriveau,
nevrând s dea drumul berbecelor, în pofida faptului c fierul lor se încinsese. De la ma inile de asediu, focul s-a
extins repede i asupra digurilor de p mânt, mai înainte ca trupele venite în ajutor s -1 poat st vili. Când s-au
v zut împresura i de vâlv t i, romanii au pierdut orice speran s - i salveze ma inile, retr gându-se spre
taberele lor. în schimb iudeii, care primeau necontenit for e proaspete din interiorul ora ului, îi urm reau pas cu
pas; îmb rb ta i de succesele lor, au devenit atât de îndr zne i încât au dezl n uit a-tacuri furibunde, l sând
deoparte orice m sur de prevedere, pân ce au ajuns la fortifica iile taberei, unde au început lupta de-aproape cu
santinelele. îndeob te romanii au mereu în fa a taberelor lor un ir de solda i care stau de straj în permanen ,
fiind schimba i la anumite intervale de timp11. Ei trebuiau s respecte severa lege roman de r zboi care prevedea
c oricine dintre ei î i p r sea postul, indiferent de motivul invocat, primea pedeapsa cu moartea. Preferând
fire te o moarte eroic unei execu ii capitale, aceste str ji s-au opus cu îndârjire; mul i dintre romanii care o
luaser la fug , când au v zut lupta disperat dus de camarazii lor, au fost cuprin i de ru ine i s-au întors din
nou împotriva du manului. Dup ce i-au instalat în grab scorpionii de-a lungul zidului taberei, solda ii au putut
s opreasc în sfâr it puhoiul de oameni care ie eau de-a valma pe por ile ora ului, neluând nici o m sur de
acoperire sau de eventual ap rare a lor: iudeii se angajau în lupta corp la corp cu cel dintâi du man ie it în calea
fiec ruia, i f r ov ial se repezeau în vârful suli elor îndreptate spre ei, astfel c - i doborau la p mânt
potrivnicii prin greutatea propriului lor trup. Iudeii ie eau biruitori mai pu in prin succesul faptelor cât mai ales
prin totala absen a fricii, i mai degrab funesta lor temeritate decât pagubele provocate de ei i-au f cut pe
romani s dea înapoi.
1
Este vorba de a a-numitele ,jtationes ante portas", unit i numeroase care juiu intr rile taberelor romane i nu de posturi izolate (n.e.).
429
6. Dar de-acum Titus se afla din nou în mijlocul lor, venind dinspre Antonia, unde fusese ca s caute locul de
amplasare al altor valuri de p mânt; el a adus multe mustr ri solda ilor s i pentru faptul c , dup ce puseser
st pânire pe zidurile du manilor, î i primejdui-ser propriile fortifica ii, i l saser s ajung ei în i i în postur
de asedia i îng duind iudeilor s n v leasc asupra lor ca dintr-o temni . El a f cut o manevr de înv luire
împreun cu trupele sale de baz i, în fruntea lor, a c zut în flancul vr ma ilor. Cu toate c erau în acela i timp
ataca i viguros din fa , iudeii s-au întors numaidecât împotriva lui, f r s se retrag deloc. în apriga încle tare a
b t liei care b tea pasul pe loc, din pricina prafului stârnit precum i a s lbaticelor strig te scoase de lupt tori, nu
se mai vedea i nu se mai auzea nimic, fiind cu neputin s mai distingi inamicul de amic. Iudeii rezistau cu
succes, mai pu in prin vitejia, cât mai ales prin palida n dejde în salvarea lor; dar nici pe romani nu-i p r sea
preocuparea pentru faima i onoarea lor militar , dar mai cu seam pentru str lucita pild pe care le-o d dea
Caesarul, înfruntând primejdiile în primele rânduri. Zelul r zboinic le-a crescut în a a m sur încât, dup p rerea
mea, în cele din urm ei ar fi capturat mul imea întreag a lupt torilor iudei dac ace tia nu s-ar fi retras repede
în ora , f r s mai a tepte momentul decisiv al luptei. Pr bu irea valurilor de ap rare a contribuit, fire te, la
adânca descurajare a romanilor care au v zut cum ceea ce realizaser ei printr-o îndelungat munc istovitoare se
dusese de râp într-un singur ceas, mul i dintre ei îndoindu-se sincer c vor putea cuceri vreodat ora ul cu
ma inile lor de r zboi obi nuite.
CAPITOLUL XII
1. Titus a inut un consiliu de r zboi cu comandan ii s i: cei ce se înfierbântau prea repede erau de p rere s fie
pus în mi care întreaga armat deodat , ca s supun zidurile unui asalt viguros; c ci pân acum doar unit ile
ei r zle e au dus lupta cu iudeii: ace tia nu vor putea s fac fa nici m car primului atac al tuturor for elor
reunite, grindina de s ge i acoperindu-i de-a binelea. Cei care se ar tau mai chibzui i propuneau s se înal e alte
valuri de p mânt, al ii cereau ca asediul ora ului s continue f r ele, ci doar s fie p zite cu str nicie toate c ile
de leg tur cu exteriorul, pentru a z d rnici orice încercare de a aduce alimente în interior. în felul acesta, ora ul
era l sat prad foametei, f r s se ajung la nici o lupt de-aproape cu du manul; c ci este dificil s te r zboie ti
cu ni te dispera i care i-au luat n dejdea de la via , dorind cu orice pre s fie r pu i de sabie, c ci altfel îi
a teapt o soart i mai amarnic . Lui Titus i s-a p rut înjositor s nu întreprind nimic cu o oaste atât de
numeroas , pe cât era de inutil s te lup i cu ni te oameni care i a a se omoar unii pe al ii. El a explicat apoi c ,
pe de alt parte, foarte greu poate fi dus la cap t i construirea unor noi valuri de p mânt datorit lipsei
materialului lemnos, cu mult mai grea fiind îns supravegherea tuturor ie irilor; nu era deloc simplu nici s
încercuie ti cu oastea întregul ora din cauza întinderii Ierusalimului i a terenului accidentat impropriu, desf u-
rarea prezentând i reale primejdii în cazul surprinz toarelor incursiuni ale asedia ilor. A ijderi chiar dac ar fi
puse sub paz ie i-nle cunoscute, atunci constrân i de nevoie i baza i pe excelenta cunoa tere a terenului, iudeii
vor descoperi drumuri secrete; iar dac , Pe c i ocolite, vor fi aduse niscaiva provizii în ora , atunci asediul se va
prelungi singur. El se temea de altfel ca orice t r g nare s nu umbreasc gloria victoriei. Toate pot fi realizate
cu timpul, dar izbânda
430
431
trebuie s fie înf ptuit cu o mare rapiditate. A adar, ca s îmbini rapiditatea cu siguran a, nu mai r mâne altceva
de f cut decât ca întregul ora s aib un zid împrejmuitor; numai i numai a a vor fi închise toate intr rile, iar
iudeii ar avea de ales între a- i pierde orice speran , predându-se, i între a c dea de la sine în mâinile du manu-
lui din pricina foametei. Fire te c nici el nu va sta cu mâinile-n sân, ci se va îngriji de în l area altor valuri de
p mânt, pentru a folosi din plin sl birea h r uielilor du manului. Iar dac cineva consider c aceast lucrare este
prea mare i prea greu de dus la cap t, acela trebuie s se gândeasc la faptul c st mai prejos de demnitatea
romanilor s se ocupe de treburi m runte i c , f r trud , nici m car Dumnezeu n-ar putea realiza ceva m re .
2. Dup ce i-a convins conduc torii prin vorbele sale, Titus a dat ordinul ca trupelor s li se repartizeze lucr rile
care le reveneau. De un zel nemaipomenit au fost cuprin i solda ii i, dup ce le-au fost distribuite cuvenitele
por iuni din îmrejurimile ora ului, nu numai legiunile, ci i cohortele s-au luat la întrecere între ele: o teanul sim-
plu c uta s -1 mul umeasc pe decurion, decurionul pe centurion, acesta pe tribun, în vreme ce râvna tribunilor
aspira la laudele generalilor, cel ce d dea verdictul asupra întrecerii fiind Caesar însu i. Titus f cea personal de
mai multe ori pe zi ronduri de inspec ie, pentru a supraveghea lucr rile. începând de la "Stani tea asirienilor"
unde se afla cartierul s u general, zidul cobora spre Ora ul Nou, de unde, prin valea Cedronului, atingea Muntele
M slinilor; apoi o cotea spre miaz zi, i înconjura creasta pân la a a-zisa Stânc Peristereon1, precum i pân la
colina ce domina râpa i izvorul Siloah; de acolo, se îndrepta c tre apus i cobora spre râpa izvorului. Dup
aceea, zidul j urca spre mormântul Marelui Preot Ananos i înconjura muntele unde i-a f cut tab ra Pompeius2,
îndreptându-se spre miaz noapte pân la satul ce se numea Casa N utului3; dincolo de el, includea monumentul
funerar al lui Herodes, dup care se întâlnea la r s rit cu tab ra generalului, de unde pornise de fapt. Zidul avea o
lungime de 39 de stadii i în exteriorul lui erau construite 13 turnuri de paz , fiecare
1 Hulub riile. Se presupune c aici s-ar fi aflat mormintele profe ilor sau a a-zisul Labirint mic, pe vârful sudic al Muntelui M slinilor (n.
t.).
2
Nu este amintit decât aici faptul c Pompeius, înainte de a p trunde în ora (vezi Antichit i iudaice, XIV, 4, 1 . u.), ar fi poposit aici,
adic la nivelul p r ii de jos j a v ii Cedronului i a drumului care ducea spre Bethlehem. Dup aceea, venind dinspre lerihon, el a ocolit
Ierusalimul pe la sud (n. t.).
3 în original: „Erebînthos oîkos" (n.e.)-
432
m surând de jur împrejur 10 stadii4. Totul a fost construit în numai trei zile; a adar o lucrare care avea nevoie de
luni de zile de munc a fost executat cu o repeziciune greu de crezut. Dup ce a închis ora ul printr-un zid
împrejmuitor, instalând trupe în turnurile de paz , Titus însu i a f cut inspec ia de la prima straj de noapte i s-a
dus pretutindeni, ca s vad totul cu ochii s i. Inspec ia de la cea de a doua straj a nop ii a încredin at-o lui
Alexander3, iar pentru cea de la a treia straj , au tras la sor i comandan ii legiunilor. Pân i santinelele î i
tr geau la sor i orele de somn i întreaga noapte patrulau în intervalele dintre turnurile de paz .
3. O dat cu posibilitatea ie irii din ora , iudeilor li s-au t iat i toate speran ele lor de se salva, iar foametea
f cea ravagii în rândurile poporului, cas de cas i familie de familie. Acoperi urile erau n p dite de femei i de
odrasle sleite, iar str zile pline de cadavre de mo negi; copiii i tinerii buh i i cutreierau pie ele ca ni te spectre
ov itoare, pr v lindu-se în drum acolo unde îi r punea n pasta. Nimeni nu se mai sim ea în stare s - i
înmormânteze rudele din pricina epuiz rii, dar pân i cei care mai aveau vlag în ei se ab ineau de la îndatoririle
lor, c ci num rul mor ilor era prea mare i propria lor soart nesigur . De altfel mul i se pr v leau mor i peste
cadavrele celor pe care urmau s -i îngroape, mul i al ii se târau pân la mormintele h r zite lor mai înainte ca ei
s - i fi dat ob tescul sfâr it. Nici un bocet nu r suna la asemenea pogrebanii, nici un vaiet nu se auzea, c ci
foamea pricinuise amu irea oric rui sim mânt. Cu ochii sec tui i de lacrimi i cu gurile încle tate de durere, cei
afla i în lupta cu moartea se holbau la cei ce o luaser înaintea lor. O însp imânt toare lini te înv luise ora ul ca
o noapte a mor ii; dar i mai presus de aceste groz vii erau tâlharii care, la fel ca ni te profanatori de morminte,
d deau n val în cas spre a jefui mor ii i, smulgând lin oliul de pe trupurile lor reci, plecau apoi râzând
batjocoritor. î i încercau ascu i ul s biilor pe cadavre i câteodat îi str pungeau i pe cei care z ceau întin i pe
jos, dar mai erau înc în via , ca s - i verifice t i ul armelor. în schimb pe al ii, care îi rugau st ruitor s le dea
lovitura de gra ie cu bra ul i sabia lor, îi l sau dispre uitori s moar de foame; iar muribundul ca la ultima-i
suflare î i mai arunca o dat ochii încremeni i spre Templu, z rea acolo pe r scula ii care îi supravie uiau. Dac
la început, ace tia au dat ordinul ca mor ii s fie
4
De aici rezult c aceste forturi aveau o circumferin proprie de 142 m. (n. e.).
5
Vezi cap. 1, paragr. 6 (n. t.).
L
433
înhuma i pe cheltuiala statului, fiindc nu le mai suportau duhoarea, mai târziu, incapabili s mai fac fa
num rului lor mare, îi aruncau pur i simplu peste zidurile cet ii, în râpe.
4. Atunci când Titus, în timpul rundelor sale de inspec ie, a v zut aceste râpe pline de mor i i mâzga deas care
se scurgea din hoiturile intrate în putrefac ie, el i-a ridicat mâinile spre cer, luându-1 ca martor pe Dumnezeu c
asta nu este opera lui. Atât de r u se prezenta situa ia din interiorul ora ului: în timp ce nici unul dintre r scula i
nu mai cuteza s fac vreo incursiune în afar , c ci i în rândurile lor domnea foametea i descurajarea, romanii
se ghiftuiau având din bel ug cereale i celelalte alimente, pe care le primeau din Siria i provinciile învecinate.
Mul i dintre ei se instalau în preajma zidurilor i î i prezentau marele lor num r de merinde spre a a â a i mai
mult poftele du manilor lihni i de foame. întrucât r scula ii nu se l sau îndupleca i de chinurile pe care le
îndurau. Titus, cuprins de mil fa de restul popula iei i dornic s -i salveze pe supravie uitori de la pieire, a
început s înal e iar i valuri de p mânt, chiar dac lemnul de construc iei era procurat cu mare greutate; c ci în
împrejurimile ora ului to i pomii fuseser t ia i cu prilejul lucr rilor anterioare, iar solda ii trebuiau s aduc
acum alt lemn de la o distan de 90 de stadii6. Doar în fa a fort re ei Antonia au fost construite în patru locuri
valuri de p mânt, ele fiind mult mai mari decât cele care le-au precedat. Caesar c l rea de la o legiune la alta i
le îndemna s - i zoreasc lucrul, ca s arate tâlharilor c se aflau în mâinile sale. Dar ace tia erau singurii care nu
se c iau deloc pentru nelegiuirile comise de ei de parc sufletele ar fi fost desp r ite de trupurile lor, ca i cum
amândou le-ar fi fost str ine. Nici o durere nu le mai îmblânzea sufletul, nici o suferin nu le mai atingea
trupul: ca ni te câini sfârtecau ei poporul devenit cadavru, umplându- i temni ele doar cu oameni r ma i f r
putere. .
CAPITOLUL XIII
6
Adic 16,650 km, (n. e.).

434
1. Un lucru sigur este faptul c Simon nu 1-a scutit de o moarte în chinuri crâncejae nici m car pe Matthias cu
ajutorul c ruia pusese st pânire pe ora 1: el era fiul lui Boethos i descindea dintr-o familie de Mari Preo i,
bucurându-se de o mare încredere i de pre uirea poporului. Atunci când zelo ii asupreau mul imea i Ioannes
trecuse deja de partea lor, el a fost cel care a convins poporul s -1 primeasc pe Simon în ora ca aliat, f r s fi
încheiat mai întâi o în elegere cu acesta i f r s se a tepte la r ut i din partea lui. De îndat ce a p truns în ora
i a devenit st pânul acestuia, tocmai pe acest Matthias, care intervenise în favoarea lui, el 1-a pus ca pe to i
ceilal i în rândurile du manilor s i, dup p rerea lui ini iativa acestuia fiind o dovad de naivitate. Târât în fa a
judec ii, Matthias a fost acuzat c era prietenul romanilor i Simon nici nu i-a dat voie s se apere, con-
damnându-1 pe loc la moarte împreun cu cei trei fii ai s i; cel de al patrulea fiu a apucat îns s se refugieze la
Titus. Când condamnatul 1-a rugat fierbinte pe Simon s -1 execute înaintea fiilor s i, drept r splat pentru c -i
deschisese cândva por ile Ierusalimului, Simon a dat ordinul ca el s fie l sat la urm . Sub ochii lui au fost r pu i
a adar propriii s i fii, fiind ucis peste cadavrele lor el însu i, dup ce mai întâi a fost adus într-un loc unde putea
fi v zut bine i de romani. Simon 1-a îns rcinat pe cel mai aprig din garda lui personal — Ananos, fiul lui
Bagadates — s -1 întrebe provocator, înainte de execu ie, dac vor veni s -1 salveze romanii la care inten ionase
s dezerteze; a fost interzis totodat îngroparea cadavrelor. Urm toarele victime au fost preotul Ananias, fiul lui
Masbalos, un om distins, împreun cu secretarul Consiliului, Aristeus, originar din Emmaus, precum i al i 15
b rba i foarte bine v zu i de popor. Tat l lui losephus a fost zvârlit în temni i p zit cu str nicie, apoi
locuitorii
1
Vezi Cartea a patra, cap. IX, paragr. 2 (n. e.).
435
ora ului au fost vesti i prin crainici c nu au voie s aib leg turi unii cu al ii, nici s se întruneasc laolalt , de
teama tr d rii, cei care se adunau ca s se plâng de aceast situa ie erau executa i pe loc, f r s se mai fac
cercet ri.
2. V zând toate aceste întâmpl ri, Iudas, fiul lui Iudas, unul dintre subalternii lui Simon, care îi încredin ase
paza unui turn, a fost cuprins de compasiune pentru soarta jalnic a celor uci i f r mil , dar mai ales de adânc
îngrijorare pentru propria lui via ; a chemat la el pe zece dintre oamenii s i cei mai de încredere i le-a spus
urm toarele: „Cât vom mai îndura noi aceste nelegiuiri? Ce speran e mai putem s ne punem în salvarea noastr ,
r mânând credincio i acestui nemernic? Nu bântuie oare foamea printre noi i pu in mai lipse te ca romanii s se
afle de-a binelea în ora ? Simon a tr dafc i pe binef c torii s i; cu atât mai mult trebuie s ne temem noi în ine
de pedeapsa lui, putând în schimb s ne încredem în cuvântul romanilor. S le pred m a adar zidul de ap rare i
ne vom salva i pe noi, i ora ul! Nu va fi nici o nedreptate dac , ajuns prad disper rii, Simon î i va primi mai
curând binemeritata lui pedeaps "! Dup ce prin aceste vorbe i-a câ tigat de partea lui pe cei zece, în zorii zilei el
a trimis pe ceilal i subordona i ai s i în diverse direo ii, ca s nu se afle nimic din ceea ce s-a pus la cale,
chemând la a treia or 2 pe romani la turnul s u. Unii dintre ei i-au ar tat dispre ul fa de acest apel, al ii neîn-
crederea, dar cei mai mul i ov iau s întreprind ceva, c ci oricum, ora ul urma s fie cucerit de ei în scurt
vreme. Dar tocmai când Titus se preg tea s se apropie de zid cu solda ii s i înzestra i cu armament greu, Simon,
avertizat din timp, le-a luat-o înainte, a ocupat la vreme turnul i, arestându-i pe cei afla i acolo, i-au executat sub
ochii romanilor i le-au aruncat trupurile mutilate la poalele zidului.
3. în acest r stimp Iosephus, care nu încetase în ocolurile sale s -i îndemne la supunere pe iudeii de pe metereze,
a fost lovit la cap de o piatr , c zând la p mânt f r s mai tie de el. Dup pr bu irea lui, iudeii au f cut o
incursiune i l-ar fi târât, desigur, în interiorul ora ului dac Caesar nu i-ar fi trimis numaidecât oamenii în
ap rarea lui. în vreme ce ace tia s-au luptat cu iudeii, Iosephus, str in de cele ce se petreceau în jurul lui, a fost
dus de acolo, iar r scula ii, convin i c -1 uciseser pe omul a c rui moarte o doreau din toat inima, au scos
stra nice chiote de bucurie. De îndat ce vestea s-a r spândit ca fulgerul în ora , mul imea care mai r m sese a
fost cuprins de,
2
Ora 7 diminea a (pentru luna iunie) (n. e.).
436
adânc descurajare, crezându-l mort cu-adev rat tocmai pe omul care îi încurajase pân atunci s fug la romani.
Dar când mama lui Iosephus, în temni a unde fusese aruncat , a aflat de moartea fiului ei, a spus paznicilor s i
c , înc de la c derea Iotapatei, ea se a teptase la a a ceva i c , atât cât a tr it el, nu i-a adus prea multe bucurii.
în schimb, când r mânea singur cu slujitoarele sale, ea striga i se v ieta c , de pe urma binecuvânt rii de-a
z misli copii, n-a avut nici m car parte s - i îngroape fiul de care sperase cândva s fie înmormântat ea îns i.
Totu i, zvonul mincinos n-a întristat-o prea mult vreme i nici nu i-a mai bucurat mult pe tâlhari. Iosephus i-a
revenit repede de pe urma loviturii primite i a reap rut în fa a zidurilor, spunând du manilor s i c nu va mai
dura mult pân când se vor c i pentru rana pe care i-au pricinuit-o; a îndemnat poporul s nu- i piard
încrederea. Prezen a lui a inspirat cet enilor siguran , iar r scula ilor consternare.
4. Unii transfugi, împi i de nevoie, s reau de pe zid f r s mai stea la îndoial ; al ii, înarma i cu pietroaie, se
avântau chipurile, în lupt i o tergeau apoi la romani. Acolo îi pândea o soart mai rea decât mizeria pe care o
înduraser în ora ; ei înv au din proprie experien c sa ietatea întâlnit la romani avea urm ri mai funeste
decât foamea îndurat în Ierusalim. Din pricina lipsurilor îndurate, ei soseau în tab r umfla i i asemenea
bolnavilor de dropic , iar atunci când î i umpleau pântecul gol cu o mul ime de bucate, le plesneau intestinele.
N-au fost prea mul i atât de experimenta i încât s - i struneasc foamea de lup i s se hr neasc pu in câte pu in,
c ci trupurile lor se dezv aser s mai suporte mânc rurile. Cei care aveau norocul s scape teferi din aceast
primejdie, erau pândi i de-o alt nenorocire. Un transfug ajuns la trupele siriene a fost surprins când scotea
monede de aur din scârna stomacului s u. A a cum am rciai spus, iudeii înghi eau asemenea monede înainte de-a
fugi, c ci r scula ii'îi perchezi ionau cu deosebit grij , iar în ora era aur din ^ ug: monedele din acest metal
pre ios puteau fi cump rate cu 12 drahme atice, când pre ul lor obi nuit era de 25 de drahme 3. De i acest iretlic
a fost descoperit într-un caz, imediat s-a r spândit în în-freaga tab r zvonul c to i transfugii soseau îndopa i cu
aur; de aceea Mul imile de arabi i de sirieni despicau pur i simplu bur ile
In epoca imperial , etalonul monetar atic, al turi de cel roman, a c p tat o de-sebit importan ; de aceea, Iosephus a recurs la el, în dauna
etalonului tyrian cu care *ii erau familiariza i. Pre ul monedelor de aur este confirmat i de Dio Cassius s>°ria roman , 55, 12) (n. e.').
437
transfugilor, ca s le scotoceasc m runtaiele. Dup p rerea mea, asupra iudeilor nu s-a ab tut nici o alt
nenorocire mai mare ca asta: într-o singur noapte au fost spintecate vreo 2000 de bur i ale fugarilor.
5. Când Titus a auzit de aceast fapt monstruoas , pu in a lipsit ca el s -i împresoare cu cavaleria lui i s -i
str pung cu l ncile pe cei vinova i; prea mare era mul imea celor implica i în nelegiuire, iaa num rul celor ce
urmau s fie pedepsi i dep ea de câteva ori pe cel al victimelor. A chemat la el pe comandan ii trupelor auxiliare
i pe ceti ai legiunilor, c ci printre acuza i se num rau i niscaiva legionari, i a explicat ambelor p r i ale
armatei c este revoltat de faptul c unii solda i de sub comanda lui cuteaz s înf ptuiasc asemenea infamii de
dragul unui câ tig îndoielnic, f r s le fie ru ine de armele lor f urite din argint i din aur 4. El este pornit îns
împotriva arabilor i sirienilor, în primul rând, fiindc într-un r zboi str in ei i-au dat frâu liber patimilor, de
parc s-ar lupta pentru cauza lor proprie; în al, doilea rând, fiindc prin pofta lor de omor i prin ura fa de iudei,
ajung s terfeleasc numele romanilor, întrucât acum chiar i unii din^ tre legionarii s i s-au împov rat de cele
mai rele calomnii. în cel mai> aspru ton a amenin at trupele str ine cu condamnare la moarte daca vreunul dintre
ei va îndr zni s mai fac ceva asem n tor;. condamna ilor de legiuni le-a dat ordinul s fac cercet ri, spre a-L
trimite la el pe cei suspecta i. Dar se pare c goana dup bani nu ine seama de nici o pedeaps i amarnica râvn
de câ tig a omului este în-ij n scut , dar nici o alt patim nu-1 r v e te mai mult decât l comiai Fire te c
poftele î i au grani ele lor i îndeob te frica le poate st vili, numai c de ast dat la mijloc era Dumnezeu însu i,
care con-s damnase întregul popor i fiecare cale de salvare era deturnat sprq pierzanie. Faptele interzise de
Caesar sub amenin area pedepsei cutezau s le comit pe ascuns unii în dauna transfugilor i, înainte di a fi
v zu i de to i ceilal i, fugarii erau prin i i c s pi i de barbarii Apoi ei se uitau cu mare aten ie în jurul lor, ca s
nu fie v zu i de vreun roman, dup care spintecau bur ile neferici ilor, smulgând din m runtaie murdarul lor
câ tig. Doar în prea pu ine cazuri descoperea» ceva i astfel cei mai mul i au fost sacrifica i degeaba, dintr-o
speran l de art . Oricum aceast pacoste i-a f cut pe mul i dintre cei ol pl nuiau trecerea la du man s renun e la
inten iile lor.
4
Aceste arme scumpe erau strict decorative, fiind purtate de soldau festivit i i par zi (n. e.).
438
6. Dup ce bunurile r pite cu de-a sila poporului s-au isp rvit, loannes a trecut la jefuirea Templului: multe
dintre ofrandele sanctuarului, dar i numeroase obiecte ale serviciului divin, precum vase de amestecat vinul cu
apa, blide i mese de cult le-a dat la topit, f r s se ab in barem de la pocalele aduse în dar de Augustus i so ia
lui. împ ra ii romani au cinstit fire te mereu Templul, sporind podoabele sale i tocmai un iudeu a luat darurile
unui str in. loannes a spus ciracilor s i c pot s se slujeasc f r team de avu ia lui Dumnezeu cât vreme ei se
lupt pentru divinitate, fiind un lucru firesc s fie între inu i de Templu aceia care îi ap rau de primejdii. Din
acela i motiv el a luat tot vinul sfânt i uleiul pe care preo ii le p strau în interiorul sanctuarului pentru arderea-
de-tot5 a jertfelor; pe amândou le-a distribuit mul imii oamenilor s i, fiecare ungându-se f r team pe trup cu
mai mult de un hin6 de ulei sau bând vin. Nu pot s m ab in i trebuie s -mi dezv lui gândul pe care mi-1
impune durerea. Eu cred c , dac romanii ar fi întârziat s stârpeasc liota lor criminal , atunci p mântul s-ar fi
c scat ca s înghit ora ul sau acesta ar fi fost m turat de un potop sau ar fi fost ars de fulger la fel ca Sodoma,
c ci ora ul nostru a z mislit un neam cu mult mai tic los decât oamenii peste care* s-au ab tut acele calamit i.
Nebunia lor a fost cea care a târât întregul popor în pr pastie.
7. Dar ce rost are s istorisesc, una câte una, nenorocirile care s-au întâmplat atunci? Chiar în zilele acelea s-a
înf i at la Titus, ca fugar, un anume Mannaeus, fiul lui Lazarus, i a sus inut c printr-o singur poart , pe care o
avea sub supravegherea lui, au fost scoase 115.880 de cadavre i anume în intervalul dintre cea de a 14-a zi a
lunii Xanthicus, data instal rii taberei romane în fa a zidurilor Ierusalimului, pân la Luna nou a lui
Panemus7. Aceast uria mul ime f cea parte numai din rândul s rmanilor; el nu se instalase acolo din proprie
ini iativ , ca s fac num r toarea, ci în virtutea func iei sale, c ci trebuia s pl teasc din tezaurul public
cheltuielile de îngrop ciune. Rudele aveau datoria s se îngrijeasc de înhumarea celorlal i. Dar înmormântarea
însemna scoaterea mor ilor din ora i aruncarea lor într-o râp . Mul i cet eni de vaz , care au fugit din ora
dup Mannaeus, au apreciat c , în total, vreo 600.000 de cadavre ale Celor s raci au fost azvârlite dincolo de
por ile ora ului; num rul
5
Adic holocaustul (termen folosit de Iosephus) (n. e.).
6
Cuvânt ebraic indicând o m sur de lichide (n. e.). 1 Hin= 12 Log; 1 Log= c°n inutu( a 6 coji de ou (n. t).
7
De la 1 mai i pân la 20 iulie 70 (n. e.).
439
celorlal i nici nu poate fi stabilit. Când supravie uitorii n-au avut pu- \ terea de a c ra cadavrele pân la poart ,
potrivit spuselor lor, acestea erau îngr m dite în casele cele mai spa ioase i închise acolo. O sin-! gur m sur 8
de grâu se vindea pe un talant; mai târziu, când nici m car zarzavaturile nu mai puteau fi culese, fiindc ora ul
fusese înconjurat cu un zid, nevoia i-a împins pe unii pân acolo încât scotoceau canalele de scurgere i vechiul
b legar al vitelor, mâncând scârbo eniile pe care le g seau; lucruri care prin simpla lor vedere stârneau cândva
grea , slujeau acum drept hran . La auzul acestor groz vii, romanii erau cuprin i de mil ; în schimb r scula ii,
care aveau nenorocirea în fa a ochilor lor, nu se r zgândeau deloc, a teptând ca mizeria s r zbeasc pân la ei;
c ci erau orbi i de Destinul care plana asupra ora ului i a lor deopotriv .
CARTEA A ASEA
8
Aceast m sur (metron) era romana bani (modius)= 8,75 1., utilizat i Iudeea (n. t.).
440
.

CAPITOLUL I

1. Suferin ele Ierusalimului sporeau, devenind mai groaznice de la o zi la alta, deoarece nenorocirile îndârjeau i
mai mult pe r scula i iar foamea, care pân atunci bântuise doar în rândurile poporului, se ab tuse acum i asupra
lor. Mul imea cadavrelor adunate gr mad în întregul ora însp imânta vederea, umplând atmosfera cu o duhoare
cumplit i constituia un obstacol pentru incursiunile lupt torilor; ca ni te solda i deprin i cu str pungerea
rândurilor du manului i cu mii de victime, ei erau nevoi i s calce în picioare cadavrele. Nu erau cuprin i nici de
groaz i nici de remu c ri când treceau peste cei mor i, f r s le treac prin gând c jignirea adus r posa ilor
putea s fie i pentru ei o piaz -rea. Cu mâinile înc mânjite de sângele fra ilor uci i, ei se avâtau în lupta
împotriva str inilor, de parc ar fi vrut s -i aduc mustr ri lui Dumnezeu pentru faptul c întârzia s - i reverse
pedeapsa peste capetele lor. C ci nu speran a victoriei, ci pierderea oric rei încrederi în propria lor salvare le
insufla atâta curaj. între timp, în pofida dificult ilor pe care le întâmpinau în procurarea materialului lemnos,
adus cu mult trud , romanii i-au în l at valurile de p mânt în 21 de zile, defri ând întregul inut de jur
împrejurul ora ului pe o distan de 90 de stadii, precum am ar tat mai înainte1, •falnic era priveli tea pe care o
oferea ara: meleaguri odinioar împodobite cu pomi i gr dini minunate ar tau acum cu des vâr ire Pustii i
lipsite de vegeta ie; nici un str in care mai v zuse Iudeea de alt dat i splendidele suburbii ale ora ului, având
în fa a ochilor acest de ert, nu i-ar fi putut st pâni lacrimile i gemetele pricinuite ^e schimb rile neobi nuite ale
întregului. C ci toate dovezile de frumuse e ale Ierusalimului fuseser nimicite de r zboi; iar dac vreunul care
tia mai dinainte inutul s-ar fi pomenit aici pe nea teptate,
1
Vezi Cartea a cincea, cap. XII, pragr. 4 (n. t.).
443

n-ar mai fi recunoscut locul unde se afla, ci ar fi c utat ora ul din fa a lui.
2. Terminarea valurilor de p mânt a fost, de fapt, un prilej de în-l girjorare la fel de mare pentru romani ca i
pentru iudei; în cazul când i nu reu eau s incendieze i aceste lucr ri, ultimii nu se puteau a tepta I decât la
c derea ora ului lor; în schimb romanii puteau s - i ia r mas bun de la cucerirea lui în cazul când valurile de
p mânt le-ar fi fost] din nou v t mate. C ci, pe de o parte, ei n-ar mai fi avut de unde s i fac rost de lemne, iar
pe de alt parte, solda ii erau, din punct de vedere fizic, istovi i de pe urma eforturilor grele i la cap tul puterilor
lor suflete ti datorit e ecurilor lor succesive. A a se face c , în realitate, cumplitele evenimente din interiorul
ora ului descurajau mai] mult pe romani decât pe asedia ii în i i; c ci ei aveau de furc cu ni te adversari care, în
pofida atâtor suferin e îndurate, nu luptau cu mai] mic îndârjire, iar romanii vedeau cum speran ele li se n ruiau
mereu, j La valurile de p mânt erau h r ui i de capcanele care li se întindeau,] la ma inile de asediu întâmpinau
rezisten a zidurilor de ap rare i în] lupta de aproape erau dezavantaja i de avântul cu care vr jma ii porneau la
atac. Dar cel mai nelini titor lucru pentru ei era constatarea curajului de neclintit al iudeilor, cu ajutorul c ruia
biruiau r scoala, foametea, r zboiul i multe alte întâmpl ri nefericite. Astfel romanii au ajuns la concluzia c
for a ofensiv a acestor oameni nu poate fi sl bit în nici o b t lie i n-ai cum s le zdruncini senin tatea cu carej
înfrunt ei loviturile destinului. Câte lucruri ar fi în stare s înf ptu-j iasc iudeii în cazul când soarta le-ar
surâde, dac au dovedit atâta r bdare în fa a nenorocirilor! Aceste considerente i-au f cut pe roj mani s - i
înt reasc paza în jurul valurilor de p mânt.
3. F r s neglijeze deloc m surile de prevedere pe care le-a luat în fort rea a Antonia pentru viitorul lor, în
cazul când zidul de ap rare j va fi d râmat, oamenii din tab ra lui Ioannes au pornit un atac îm-j potriva
lucr rilor de asediu mai înainte de aducerea berbecelor.1 Aceast tentativ a lor n-a mai fost încununat de
succes c ci, dup cd au n v lit afar cu tor e aprinse în mâinile lor, au f cut cale-ntoars j cu speran ele risipite,
nemaiapucând s se apropie de valurile dej p mânt. Mai presus de orice, planurile lor nu erau bine coordonate,
fi-j idc ei atacau în grupuri mici, cu intervale între ele i ov ielii inspirate de team , de parc n-ar fi fost cu
adev rat iudei. Darurile! acestui popor le lipseau cu des vâr ire: temeritatea, iure ul atacului,! elanul v dit de to i
dar mai ales, efectuarea retragerii f r nici o gre eal militar . în înaintarea lor lipsit de tradi ionala energie s-aJ
444
ciocnit de o linie de lupt a romanilor mai puternic decât cea obi nuit . Cu trupurile i armele lor, împrejmuiau
pretutindeni valurile de p mânt încât nu mai l sau nici un loc or pe unde s se strecoare focul, fiecare având
inima înarmat cu ferma hot râre de a muri mai degrab decât s - i p r seasc postul încredin at lui. Toate
speran ele lor ar fi fost retezate dac fl c rile ar fi mistuit lucr rile de asediu; în afar de asta, solda ilor li se
p rea extrem de ru inos ca de fiecare dat viclenia s triumfe asupra vitejiei, temeritatea asupra armelor, gloata
asupra me te ugului precum i iudeii asupra romanilor. în acela i timp, ma inile de r zboi î i f ceau datoria,
nimerind pe cei ce porneau la asalt; oricine c dea, devenea un obstacol în calea celui din spatele s u i primejdia
la care se expuneau înainta ii domoleau avântul lor r zboinic. Cei ce izbutiser s treac dincolo de b taia
ma inilor de r zboi se întorceau din drum înainte de înc ierarea propriu-zis , unii fiind însp imânta i de
disciplina i desimea rândurilor inamice, al ii atin i de suli e. în cele din urm iudeii s-au retras f r nici un
rezultat, acuzându-se reciproc de la itate. Atacul lor a avut loc la crai-nou al lunii Panemos2. Dup retragerea
iudeilor, romanii i-au adus berbecele lor cu toate c , din fort rea a Antonia, asupra lor erau aruncate frânturi de
stânc , tor e aprinse, buc i de fier i feluritele proiectile pe care nevoia le punea la îndemâna iudeilor. De i
aveau deplin încredere în rezisten a zidurilor de ap rare i dispre uiau ma inile de asediu, ei se str duiau s
împiedice apropierea romanilor. Totu i, s-au luat la întrecere prin eforturile lor cu ace tia, deoarece au socotit c
râvna cu care ap rau Antonia de izbiturile ma inilor de r zboi se datora fragilit ii zidurilor de ap rare, sperând
c temeliile lor erau de-acum ubrede. îns i por iunile supuse loviturilor nu voiau s cedeze iar romanii, de i
supu i unui bombardament neîntrerupt, nu s-au sinchisit deloc de primejdiile care îi pândeau de sus, ac ionându-
i din plin berbecele lor. Dar fiindc se aflau mereu în dificultate i sufereau pretutindeni pierderi de pe urma
pietrelor aruncate peste metereze, al i solda i i-au f cut un acoper mânt din scuturile puse deasupra trupurilor
lor, încercând s submineze temeliile cu mâinile i pârghiile ?i cu st ruitoare eforturi au reu it s desprind patru
blocuri de piatr . Truda ambelor tabere a fost curmat de noaptea în cursul c reia, clintit <fe loviturile
berbecelui, zidul s-a pr bu it pe nea teptate tocmai în Jocul unde galeria îndreptat de Ioannes împotriva
precedentelor valuri de P mânt s-a surpat.
2
în 20 iulie 70 (o. e.).
.
445
4. Acest eveniment a f cut asupra lupt torilor din ambele tabere o impresie diferit , la care nu s-ar fi a teptat
nimeni: iudeii, care, dup toate aparen ele, ar fi trebuit s fie descuraja i întrucât aceast pr bu ire se produsese
contrar a tept rilor lor, f r ca ei s fi în-| treprins deosebite m suri de ap rare pentru aceast eventualitate, se
ar tau cât se poate de încrez tori pentru c Antonia propriu-zis r m sese în picioare; în schimb la romani, buna
dispozi ie pricinuit de nescontata surpare a meterezului s-a risipit numaidecât la vederea celui de al doilea zid
pe care oamenii lui Ioannes îl în l aser în interior, drept înlocuitor al celuilalt. Oricum, el era mai u or de asaltat
decât precursorul s u; chiar i escaladarea lui p rea înlesnit de sf râm turile por iunii zidului care se d râmase;
noul zid era socoti i de ei mult mai ubred decât Antonia i, având în vedere faptul c erai o construc ie
ocazional , f cut în mare grab , urma s fie doborât re-j pede. Fire te, nu cuteza nimeni s urce în vârful lui
c ci cei ce f ceau! prima încercare erau sorti i unei mor i sigure.
5. Socotind c avântul lupt torilor poate fi stârnit cel mai mult prin cuvinte d t toare de speran i c adesea
încuraj rile i promisi-j unile fac ca primejdiile s fie date uit rii, ba chiar i moartea ajunge uneori s fie
dispre uit , Titus i-a strâns laolalt pe cei mai viteji o teni ai s i i, pentru a-i pune la încercare, le-a zis
urm toarele:! „Tovar ii mei de lupt ! A îndemna oamenii s ia parte la ni tdl ac iuni nepândite de primejdii
înseamn o jignire adus celor c rora tfl adresezi, atr gând asupra celui ce li se adreseaz dojana înclin rii spflH
la itate. Cred c îmb rb tarea î i g se te locul cuvenit doar când avem de-a face cu misiuni periculoase. în
celelalte cazuri înf ptuirea lucrurilor venind de la sine. Eu însumi in s vorbesc deschis: escsm ladarea zidului e
o sarcin grea. Dar tocmai despre faptul c luptai dus în condi ii vitrege se potrive te de minune cu cei ce aspir
la faima vitejiei, c este frumos s ai parte de o moarte glorioas i c n« va r mâne f r r splat b rb ia celor
care vor cuteza s p easc primii pe aceast cale — iat despre ce v voi cuvânta pe îndelete. Fie mai întâi
pentru voi un prilej de înfl c rare ceea ce pentru unii poate constitui un motiv de îngrijorare: perseveren a
iudeilor i dârzenia cjl care întâmpin ei toate nenorocirile. Ar fi ru inos pentru ni te romani,! care pe deasupra
sunt i solda ii mei, înv a i cu luptele chiar i în timp de pace i deprin i s ias mereu înving tori în r zboi, —
sa r mân mai prejos decât iudeii în for i curaj chiar acum, când vic4 toria este aproape câ tigat i noi ne
bucur m de sprijinul Iu i Dumnezeu! E ecurile noastre se datoreaz exclusiv disper rii iudeiloii
446
pe când suferin ele îndurate de ei sunt sporite deopotriv de vitejia voastr ca i de sprijinul pe care nil d
Dumnezeu! C ci r zboiul cjvil, foametea, asediul i pr bu irea zidului de ap rare f r interven ia ma inilor de
r zboi oare ce altceva sunt toate dac nu dezl n uirea mâniei lui Dumnezeu asupra lor i implicit ajutorul adus
nou ? N-ar fi demn de noi s supunem ni te adversari mai slabi i s pierdem de bun voie sprijinul acordat de
Dumnezeu. Nu este într-adev r o ru ine? C ci iudeii, pentru care înfrângerea nu înseamn un fapt umilitor,
întrucât i a a ei s-au deprins s fie sclavi, dispre uiesc moartea doar ca s nu mai îndure din nou aceea i soart i
n v lesc adesea în mijlocul trupelor noastre f r s spere într-o izbând , ci numai ca s - i dovedeasc pur i
simplu vitejia; în schimb voi, care v întinde i st pânirea aproape asupra întregului p mânt i asupra m rilor,
pentru care pân i victoria constituie o pat cât vreme nu este deplin , voi nu v arunca i nici m car o singur
dat asupra du manului, ci a tepta i ca foametea i soarta s -1 r pun , r mânând cu bra ele încruci ate în pofida
str lucitelor arme de care dispune i? Si asta când, printr-un risc minim din partea voastr , a i putea încheia cu
deplin succes ac iunea pe care o întreprinde i? C ci de îndat ce am reu it s ne c r m în fort rea a Antonia,
ora ul este al nostru. Si chiar dac va trebui s mai ducem niscaiva lupte în interiorul cet ii — lucru de care m
cam îndoiesc —, conteaz faptul c de inem o pozi ie dominant i c nu vom îng dui du manului nostru s
respire, ob inând astfel o victorie rapid i total . Eu nu vreau s ridic un imn de slav mor ii în r zboi i nici
nemuririi h r zite celor care cad în toiul b t liei aprige; totu i, celor ce au altfel de concep ii le doresc s - i dea
duhul în timp de pace, în urma unei boli, trupul lor fiind condamnat s coboarea în mormânt împreun cu
sufletul. Oricine dintre oamenii bravi tie c sufletele celor c zu i pe câmpul de lupt , care au fost slobozite de
sabie din înveli ul lor de carne, sunt preluate de cel mai pur dintre elemente, eterul, i str mutate printre astre3,
reap rând dup aceea în fa a urma ilor sub forma unor spirite bune i eroi binevoitori; în schimb, sufletele celor
care lâncezesc în trupuri macinate de boli, oricât de neîntinate de vreo pat sau fapt rea ar fi acestea, tot sunt
înghi ite de noaptea subp mântean i cufundate într-0 adânc uitare, v zând cum o dat cu via a i cu trupul li se
stinge ^ i amintirea. Atunci când ursita i-a h r zit omului necru torul
Potrivit stoicilor, luminosul eter este împ r ia sufletelor i, potrivit agoreicilor, ferici ii s l luiesc printre stele, cultul eroilor fiind
caracteristic a' iilor populare ale vechilor greci (n. e.).
447
sfâr it, iar sabia se dovede te o slug mai folositoare decât orice; boal , ce anume cadreaz mai mult cu
demnitatea i interesul nostru decât s pui în slujba altora ceea ce oricum trebuie s dai ca obol destinului? în
expunerea mea de pân acum m-am sprijinit pe presupunerea c cei care vor întreprinde atacul nu vor putea s
scape cu via ; dar printre ace ti viteji s-ar putea s existe i oameni în stare s se descurce în cele mai grele
situa ii. C ci din capul locului, nu-i] atât de greu s te urci pe ni te ruine i, dup aceea, tot ce s-a construit recent
poate fi d râmat cu u urin . Dac v încumeta i mai mul i s porni i cu dib cie la treab , v ve i îndemna i
sprijini unii pe al ii: atunci, hot rârea cu care ve i ac iona va înfrânge repede trufia du -; manului. Nu-i exclus ca
fapta voastr s izbuteasc f r v rsare dej sânge, fire te, dac a i început a a cum se cuvine. Este de a teptat cai
ei s caute din r sputeri s împiedice escaladarea voastr ; dar dac viu ve i c ra neobserva i pân sus i ve i
n v li dintr-o dat cu de-a sila,] ei nu v vor opune o rezisten îndelungat , în pofida num rului:; vostru mic.
Cât prive te cel ce va deschide drumul, ar trebui s -mi fie mie ru ine dac prin r splata pe care i-o voi aduce, nu-
1 voi face un om de invidiat. Numai s scape cu via i-1 voi face comandant peste camarazii s i. Dar pân i
cei c zu i în lupt vor avea parte de cele mai înalte onoruri!"
6. Chiar i dup discursul rostit de Titus, mul imea solda ilor a r mas însp imântat de gravitatea primejdiei la
care era chemat s se expun ; dar un lupt tor dintr-o cohort , cu numele de Sabinus, originar din Siria, s-a
dovedit un r zboinic de o deosebit for i îndr zneal , cu toate c , judecându-1 dup înf i area lui exterioar ,]
nici nu puteai s -1 socote ti un soldat obi nuit: cu piele neagr , slab « desc rnat; totu i, un suflet de erou
s l luia în trupul s u usc iv care p rea prea neînc p tor pentru for a lui de lupt . El s-a ridicat cel din-j tâi i a
zis: „Sunt gata s m jertfesc cu drag inim , pentru tine,; Caesar! M voi urca primul pe zid i-mi doresc ca
norocul t u s -mfl înso easc puterea i hot rârea. Dar dac soarta va pizmui împlinirea! cu succes a misiunii
mele, atunci afl c e ecul nu-mi va contrazic^ a tept rile, dar prin libera mea op iune am ales s mor pentru
tine!1! Spunând acestea, cu mâna stâng el i-a inut scutul deasupra capului] iar cu mâna dreapt i-a smuls
sabia din teac , apoi s-a îndreptat spra zid chiar în cea de a asea or a zilei4. L-au urmat al i 11 solda i, sini
4
Adic la amiaz (n. e.).
gurii care au vrut s se întreac în vitejie cu el. Dar Sabinus a luat-o mult înaintea celorla i, parc mânat de o
for supranatural . G rzile de pe ziduri i-au ales drept int a suli elor lor, i-au împro cat de pretutindeni cu o
puzderie de s ge i, pr v lind asupra lor uria e blocuri de stânc , unii dintre cei 11 fiind uci i de acestea. Dar
Sabinus s-a avântat cu mult curaj în pofida tuturor obiectelor aruncate spre el i, chiar dac ploaia de s ge i
aproape c -1 acoperise în întregime, nu s-a oprit din goana lui pân ce n-a ajuns în vârful zidului silindu- i
adversarii s dea înapoi. însp imânta i de puterea i cutezan a lui, iudeii i-au pierdut cump tul i au fugit,
convin i c numero i du mani urcau pe urmele sale. i aici ar putea fi mustrat Soarta c pizmuie te faptele de
vitejie i c întotdeauna ea se opune ca ispr vile extraordinare s se încheie cu bine. A a s-a întâmplat i cu acest
b rbat: tocmai când asaltul s u fusese încununat de succes, el a alunecat, poticnindu-se de-o piatr i s-a pr v lit
peste ea cu un zgomot asurzitor. Iudeii s-au întors din drum i, când l-au v zut singur, trântit la p mânt, l-au
atacat din toate p r ile. Dar Sabinus s-a ridicat în genunchi i în aceast pozi ie, a reu it la început s se apere,
g sindu- i protec ia sub scutul s u. Astfel a r nit pe mul i dintre cei ce s-au apropiat de el. Sl bit îns de
mul imea r nilor primite, mâna dreapt i-a c zut f r vlag i, mai înainte de a- i da duhul, a fost pân la urm
ciuruit de s ge i: pentru vitejia lui, acest b rbat ar fi meritat o soart mai bun , dar sfâr itul s u a fost pe m sura
atacului întreprins de el. Dintre camarazii care ajunseser pân la metereze, iudeii au ucis cu pietre al i trei,
ceilal i opt, de i r ni i, au fost târâ i i adu i înapoi în tab r . Toat aceast întâmplare a avut loc în cea de a treia
zi a lunii Panemos5.
7. Dup dou zile, dou zeci de solda i din posturile de paz ale valurilor de p mânt s-au strâns laolalt , atr gând
de partea lor pe purt torul emblemei de vultur a Legiunii a V-a, împreun cu doi oameni din trupele de cavalerie
auxiliare, precum i un trompetist. La a noua or a nop ii, ei s-au îndreptat în lini te pe deasupra d râm turilor
spre Antonia, au înjunghiat primele santinele, biruite de somn, au luat aPoi în st pânire zidul, punând
trompetistul s - i sune semnalul din trâmbi . La auzul lui, au s rit numaidecât în picioare i celelalte santinele,
rupând-o la fug f r s mai stea s socoteasc deloc num rul atacatorilor. Spaima i trompeta i-au f cut s - i
închipuie c o mare mul ime de du mani urcase pân la ei. Când semnalul a ajuns la ure-
5
în 22 iulie 70 (n. e.).

L
449
chile sale, Caesar i-a preg tit la repezeal oastea în vederea atacului i a pornit el însu i spre fort rea împreun
cu comandan ii s i, fiind urmat de o ceat de lupt tori pe alese. întrucât iudeii î i c utaser refugiul în sanctuar,
romanii i-au permis la rândul lor s intre prin galeria subteran pe care Ioannes o s pase în dauna valurilor de
p mânt în l ate de romani. De i împ r i i în dou tabere separate -M cea a lui Ioannes i cea a lui Simon —,
r scula ii c utau s -i resping împreun pe romani, f r s piard nici un prilej de a se lua la întrecere în privin a
for ei i a vitejiei lor. î i d deau seama c soarta ora ului era pecetluit prin cucerirea l ca ului sfânt de c tre
romani, a a cum la rândul lor i ace tia vedeau în asta începutul victoriei lor.. Astfel c în fa a por ilor, s-a încins
pe loc o aprig lupt între cei ce se str duiau din r sputeri s ocupe Templul i iudeii care se zb teau s -i
împing pe romani spre Antonia. Nici unii i nici al ii nu puteau s se foloseasc de s ge i sau de suli e,
înfruntarea corp la corp ducându-seri doar cu s biile trase din teac i în toiul înc ier rii nu mai distingeai-; din
care tab r f cea parte fiecare lupt tor deoarece r zboinicii alc tu-j iau o singur gr mad încâlcit în care
pozi iile se inversau din pricina locului strâmt i doar ni te chem ri confuze mai r zbeau pân ,; la urechi datorit
vuietului puternic. Mult sânge a curs de ambelel p r i, r zboinicii c lcând în picioare trupurile celor c zu i i
armai mentul lor. Dup partea în care atârna mai greu balan a luptei, mereu i r sunau când strig tele de
îmb rb tare ale înving torilor, când geme-!-tele de durere ale învin ilor. Nu exista spa iu suficient nici pentrusj
fug , nici pentru urm rire i mai limpede era sinuoasa linie de luptai care indica înaintarea sau retragerea,
împ r it în mod egal. Cei ca ajungeau s lupte în primele rânduri trebuiau fie s moar , fie s omoare ei pe al ii,
retragerea lor fiind cu neputin ; din ambele p r i, cei ce se aflau mai în spate î i împingeau viguros propriii lor
oamenii mereu înainte, nel sând nici m car spa iul intermediar, indispensabil desf ur rii ostilit ilor. Pân la
urm , impetuozitatea iudeilor a tri-l umfat asupra experien ei romanilor, rândurile lor cedând în toata punctele
dup ce b t lia a durat de la cea de a noua or a nop ii pân | la cea de a aptea or a zilei6. Pe de o parte, iudeii au
participat \m lupte cu întreaga oaste de care dispuneau i curajul lor a fost cu atâw mai mare cu cât aveau în fa a
ochilor pericolul cuceririi ora ului; p<| de alt parte, romanii au recurs doar la o parte a armatei lor, c ci]
legiunile în care î i puseser speran a lor, lupt torii nici nu escaj
ladaser m car cetatea. A adar pentru moment, ei s-au declarat satisf cu i cu cucerirea fort re ii Antonia 7.
8. Dar s-a ivit Iulianus, centurion din Bithynia, b rbat nelipsit de importan , unul dintre cei pe care am avut
prilejul s -1 cunosc8 drept cel mai experimentat în tiin a armelor i cel mai bine înzestrat cu for a trupeasc i
sufleteasc , stând pân atunci în preajma lui Titus la Antonia; când a v zut c romanii b teau în retragere i se
ap rau din ce în ce mai slab, s-a avântat în lupt împotriva iudeilor aproape victorio i, alungându-i într-un col al
cur ii interioare a Templului. Adunat în grupuri compacte, mul imea fugea din fa a lui, c ci i se p reau
supraomene ti puterea i îndr zneala de care d dea dovad . N pustindu-se de la un cap t la altul, în mijlocul
adversarilor împr tia i, el ucidea pe oricine îi ie ea înainte, nimic neputând s desfete mai mult vederea lui
Caesar i s -i îngrozeasc totodat pe ceilal i. Dar i pe el 1-a urm rit fatalitatea, de care nu scap nici un
muritor. Aidoma celorlal i, purta în picioare înc l ri sold e ti9, având t lpile în esate cu cuie ascu ite; alergând
pe pardoseala de piatr , el a alunecat i a c zut pe spate, iar armura lui a scos un z ng nit înfior tor, ceea ce i-a
f cut pe fugari s se întoarc din drum. Atunci în fort rea a Antonia a r sunat puternicul strig t al romanilor,
îngrijora i de soarta viteazului, în vreme ce iudeii îl i înconjuraser , strân i gr mad în jurul lui, lovindu-1 din
toate p r ile cu suli ele i s biile lor. El a reu it s abat numeroasele lor arme cu scutul, dar cu toate repetatele
lui încerc ri de a se ridica în picioare, el a fost trântit mereu la podea de ploaia loviturilor pe care le-a primit,
chiar i doborât izbutind s r neasc cu sabia pe mul i dintre adversarii lui. N-a fost îns ucis atât de repede, c ci
toate punctele mai vulnerabile ale trupului s u erau ocrotite de casc i de plato , iar el î i tr gea ceafa înapoi.
De-abia dup ce i s-au h cuit m dularele i nici un camarad n-a îndr znit s -i sar în ajutor, a trebuit s - i dea
duhul. Caesar a fost cuprins de o cumplit durere pentru faptul c acest b rbat viteaz a Pierit astfel, sub privirile
atâtor lupt tori: în pofida dorin ei lui de a-1 aJuta, locul unde se afla 1-a împiedicat s intervin în sprijinul lui,
iar cei care ar fi putut s-o fac au r mas încremeni i de spaim . Dup ce
Adic de la ora 3 noaptea i pân la ora 1 dup -prânz (n. t.).
450
Importan a ei strategic era mai mare pentru romani decât Templul care avea o deosebit semnifica ie religioas pentru iudei (n. e.).
Din aceast m rturisire, se poate deduce c i Iosephus a f cut parte dintre fflso itorii lui Titus, ca martor ocular al luptelor din Antonia.
Acest gen de înc l minte este reprezentat în cartea lui Lindenschmit, inuta ?' armamentul armatei romane în epoca imperial , ilustra ia
XII (n. t.).
451
s-a luptat din greu cu moartea i pu ini dintre uciga ii lui au sc pai nev t ma i de r nile provocate de el, a a a
fost doborât, nu f r multa trud , Iulianus, l sând o glorioas amintire atât în memoria romanilor i a lui Caesar,
cât i a propriilor s i vr jma i. De îndat ce au luat cu ei cadavrul, iudeii i-au respins din nou pe romani,
închizându-i în fort rea a Antonia. Cei care s-au distins în mod deosebit din partea lor în aceast b t lie au fost
urm torii: Alexis i Gyphteus, din tab ra lui Ioannes; dintre oamenii lui Simon: Malachias i Iuda, fiul lui
Merton, apoi Iacobus, fiul lui Sosa, comandantul idumeenilor, iar dintre zelo { ambii fra i Ari, fiii lui Iudes.

CAPITOLUL II
1. Titus a dat solda ilor s i ordinul s d râme din temelii fort rea a Antonia pentru ca întreaga oaste s urce mai
lesne pân la Templu, aducându-1 el însu i pe Iosephus în preajma lui; el a aflat c în acea zi — cea de a XVII-a
a lunii Panemus — tradi ionala ,Jertf necontenit "1 adus lui Dumnezeu2 n-a fost celebrat datorit lipsei de
b rba i3, fapt care a pricinuit poporului o adânc dezam gire. Titus i-a cerut lui Iosephus s -i repete ceea ce i-a
mai spus i mai înainte: dac apriga-i sete de lupt nu poate fi potolit , n-are decât s vin s se r zboiasc el
însu i, înso it de atâ ia oameni cât dore te s ia cu dânsul, ca s nu duc spre pieire i ora ul i Templul, f r s
mai pâng reasc sanctuarul sau s p c tuiasc fa de Dumnezeu; r mâne la libera lui alegere s celebreze
nes rb torita .Jertf necontenit " împreun cu iudeii pe care îi dore te singur. Iosephus s-a plasat în a a fel încât
s fie bine auzit nu numai de Ioannes, ci i de mul imea care tr gea cu urechea, i le-a transmis mesajul lui
Caesar în limba ebraic 4, ad ugând multele-i rug min i st ruitoare ca ei s - i cru e patria, s îndep rteze de
Templu focul ale c rui p l l i îi dau deja târcoale i s aduc lui Dumnezeu jertfe de isp ire. Poporul a ascultat
aceste vorbe într-o t cere ap s toare dar tiranul, dup ce 1-a cople it cu insulte i oc ri pe Iosephus, a spus în
încheiere c el nu se teme de
1
în ebraic Tamid, s rb toare care avea loc în august (Panemus din calendarul macedo-tyrian sau la 17 Tammuz, durând mai multe zile 1-a
rând), (n. t).
2
Vezi Antichit i iudaice, X, 1, 2, i Ie irea, 29, 38-42 (n. t.).
Unii comentatori moderni au presupus c asedia ii nu duceau lipsa b rba ilor {a>>dron, în elin ), ci a mieilor (=arnon) destina i jertfelor. Dar
autorul se refer la o nz de preo i: unii fugiser la romani, ca s nu fie uci i, al ii, din pricina r nilor, nu mai puteau oficia, dup ce
participaser la lupte, cu sau f r voia lor (n. e.). 4 De fapt, în aramaic (n. e.).
452
453
cucerire, întrucât ora ul este al lui Dumnezeu. Drept r spuns Iosephus a rostit cu glas r spicat urm toarele:
„Negre it c ora ul l-ai p strat curat pentru Dumnezeu! Sanctuarul lui a r mas i acum tot neîntinat! De nici o
infamie nu te tii vinovat fa de cel al c rui sprijin n d jduie ti s -1 dobânde ti, primind de la tine jertfele cerute
de datini! Pe cine vine s - i ia de la gur pâinea cea de toate zilele, tu, cel mai mare nelegiuit, îl socote ti du -
manul t u; în schimb, î i închipui c - i va fi aliat în acest r zboi Dumnezeu de la al c rui str vechi ritual tu te-ai
sustras? Propriile tale p cate vrei s le pui în cârca romanilor care pân acum au avut grij de legile noastre i
vor s te sileasc s reinstaurezi jertfele aduse lui Dumnezeu, de întreruperea c rora e ti pe deplin vinovat. Cine
oare nu va c ina i deplânge ora ul acesta pentru nefireasca inversare de roluri, întrucât ni te str ini i, pe
deasupra, i du mani, caut s îndrepte un sacrilegiu în vreme ce tu, un iudeu crescut în spiritul legilor noastre, te
înver unezi împotriva lor mai abitir decât cei ce le sunt din capul locului vr ma i? i totu i, o, Ioannes, nu e
deloc ru inos s te c ie ti de p catele tale chiar i în ultimul ceas i pentru frumoasa ta inten ie de a salva ara, te
po i sluji de str lucita pild a regelui iudeilor Iehonia5. Odinioar , când Babilonianul a pornit cu oaste împotriva
lui, el a p r sit de bun voie ora ul, înainte de cucerirea lui, plecând într-un prizonierat voluntar împreun cu
familia lui6, ca s nu dea pe mâinile du manilor locurile sfinte i s nu lase prad fl c rilor Casa Domnului. De
aceea îl i prosl ve te sfânta tradi ie a tuturor iudeilor, iar amintirea lui în curgerea ei de la un veac la cel lalt, se
transmite, etern i împrosp tat , genera iilor urm toare. Iat un minunat exemplu pentru tine, Ioannes, repetarea
lui nefiind lipsit de riscuri: eu însumi î i garantez c vei fi iertat de romani. Ia aminte câ- a vorbesc ca un
compatriot de-al t u i ca iudeu î i fac aceast promisi-; une, c ci tu trebuie s ai în vedere cine anume î i d
sfaturi i de unde. provine el. Negre it, nu mi-a dori deloc s fiu prizonierul nevoit siU tr iasc în a a fel încât
s renun e la obâr ia lui i s dea uit rii| mo tenirea str mo easc . Tu te dezlân ui iar împotriva mea i-mii strigi
vorbe de ocar i merit pe deplin s fiu tratat i mai r u fiindc , în pofida destinului, eu dau sfaturi unor oameni
condamna i dej Dumnezeu, str duindu-m din greu s -i salvez. Cine nu cunoa te]
5 Urma ul lui Ioachim i precursorul lui Sedechia, ultimul suveran al regatului I Iudeii, Iehonia a domnit 3 luni (597 î. e. n.), predându-se lui
Nabucodonosor al Il-leaj (n. e.).
6
Vezi Antichit i iudaice, X, 7, 1 i Cartea a patra a Regilor, 24, 8-12 (n. t).
454
însemn rile vechilor profe i i proorocirea lor privitoare la sfâr itul acestui nefericit ora a c rui adeverire se
prefigureaz acum? Ei au prezis cucerirea Ierusalimului atunci când cineva va începe s verse sângele confra ilor
s i. Oare atât ora ul cât i întregul Templu nu sunt pline de cadavrele propriilor voastre victime? A adar
Dumnezeu, da, Dumnezeu însu i, prin intermediul romanilor, aduce focul care va purifica Templul i va nimici
ora ul împov rat de atâtea fapte odioase"!
2. Dup ce a rostit printre gemete i lacrimi aceste vorbe, glasul lui Iosephus a fost sugrumat de suspine.
Romanii în i i erau înduio a i de suferin a lui i admirau calea aleas de el, dar ciracii lui Ioannes se împotriveau
cu o i mai mare îndârjire romanilor, mâna i de apriga lor dorin de a pune mâna pe Iosephus. Cu toate c mul i
oameni de vaz au fost impresiona i de discursul lui, unii dintre ei au r mas pe loc, temându-se de g rzile
r scula ilor, chiar dac erau convin i de inevitabila pieire a lor i a ora ului; dar al ii au pândit momentul potrivit
când puteau sc pa f r nici o primejdie i s-au refugiat la romani. Printre ace tia s-au aflat Marii Preo i Iosephus
i Iesus7, ni te feciori de Mari Preo i, a ijderi cei trei fii ai lui Ismael, decapitat în Cyrene, tuspatru fiii lui
Matthias, precum i feciorul celuilalt Matthias; acesta izbutise s fug dup cumplitul sfâr it al p rintelui s u
care fusese executat de Simon, fiul lui Giora, împreun cu tustrei fiii s i, a a cum am relatat mai înainte8. Al turi
de Marii Preo i au trecut deopotriv de partea romanilor i mul i al i oameni de neam mare. Caesar i-a întâmpinat
prietene te, ba chiar, tiind c nu se vor sim i în largul lor din pricina obiceiurilor str ine de ei, i-a trimis la
Gophna, unde le-a cerut s r mân deocamdat : el va restitui fiec ruia averile lui de îndat ce va g si r gazul
necesar, dup terminarea r zboiului. Ei s-au retras bucuro i în ora ul care le-a fost repartizat, unde se sim eau în
deplin siguran . întrucât ei n-au mai fost v zu i de nimeni, r scula ii au r spândit din nou zvonul c transfugii
au fost masacra i de romani — asta pentru a-i însp imânta Pe cei care mai r m seser , având inten ia s fug la
rândul lor. Cât va vreme, acest iretlic a avut succes ca i mai înainte9, c ci frica '-a f cut pe mul i s - i suspende
fuga lor la romani.
3. Mai târziu îns , când Titus i-a rechemat pe oamenii trimi i de e' la Gophna i le-a ordonat s fac înconjurul
zidurilor de ap rare,
Amândoi fuseser numi i i apoi destitui i de Herodes Agrippa II (n. e.). ° Vezi Cartea a cincea, cap. XIII, paragr. 1 (n. t.). 9 Vezi Cartea a
cincea, cap. XI, paragr. 2 (n. t).
455
împreun cu Iosephus, spre a fi v zu i de popor, numero i au fost locuitorii care au fugit la romani. Strâns
grupa i i posta i în fa a liniilor romane, cu suspine i lacrimi în ochi, ei i-au rugat pe r scula i ca mai întâi de
toate s -i primeasc pe romani în întregul ora i s - i salveze iar i patria sau, dac nu sunt gata s-o fac , barem
s treac la evacuarea total a sanctuarului, p strând astfel intanct Templul pentru popor, c ci romanii nu vor
cuteza s dea foc locurilor sfinte decât numai în caz de for major . Aceste cereri n-au f cut decât s sporeasc
i mai mult împotrivirea r scula ilor i, dup ce au strigat o sumedenie de oc ri la adresa transfugilor, au instalat
în pozi ie de tragere, deasupra por ilor sanctuarului, scorpionii, catapultele i balis-tele lor astfel încât tot
înconjurul l ca ului sfânt, acoperit cu stive de cadavre nenum rate, sem na cu un osuar, iar Templul cu o
fort rea , în sacrele înc peri unde intrarea era strict interzis , r scula ii d deau buzna cu arma în mâinile mânjite
de sângele înc ner cit al fra ilor uci i de ei; înc lcarea legilor fusese împins atât de departe încât indignarea
care ar fi fost fireasc îndeob te la iudei, dac romanii ar fi comis asemenea nelegiuiri împotriva lor, era resim it
acum de romani fa de iudei, pentru lipsa de respect pe care o ar tau în privin a propriilor lor sanctuare. C ci
printre solda i nu se afla nici m car unul care s nu fi privit cu o înfiorat venera ie Templul, prosternându-se i
n-ar fi n zuit în sinea lui ca tâlharii s se c iasc înainte ca nenorocirea s - i pun pecetea ei necru toare.
4. în adânca-i tulburare l untric , Titus a adresat înc o dat liotei lui Ioannes mustr rile sale, rostind cuvintele
urm toare: „N-a i trasat voi, tic lo i f r pereche, acea barier din jurul sfântului vostru l ca ? N-a i în l at
deasupra ei, din loc în loc, acei pila trii având inscrip ii de advertisment cu litere de-ale grecilor i de-ale noastre
prin care era interzis trecerea balustradei? Nu v-a i permis s i pedepsi i cu moartea pe oricine o dep ea, chiar
dac era roman? De ce atunci, uciga ilor, c lca i în picioare cadavrele situate dincolo de j barier ? De ce
pâng ri i sanctuarul cu sângele str inilor i al localni-1 cilor? Drept martori s -mi slujeasc zeii str bunilor mei
i cel care a ocrotit cândva acest inut, dar sunt sigur c acum n-o mai face deloc;; drept martori s -mi slujeasc
propria mea oaste precum i iudeii care se afl acum la mine, dar pân i vou v cer s adeveri i faptul c nuj v
silesc s profana i sanctuarul acesta! Iar dac voi dori i s v alegi alt câmp de lupt , atunci nici un roman nu va
înc lca i nici nu va pâng ri sfântul vostru l ca ! Templul vil voi p stra neatins, chiar i în pofida voin ei
voastre"!
456
5. Dup ce Iosephus, la ordinul lui Caesar, a transmis mesajul s u, tâlharii l-au tratat cu batjocur i dispre ,
socotind c îndemnurile sale nu erau o dovad de bun voin , ci un semn de sl biciune. Când a v zut c ace ti
oameni nu arat nici o mil fa de soarta lor i nici o preocupare pentru slavarea Templului, Titus a trecut, din
nou, nu f r strângere de inim , la aplicarea m surilor r zboinice. S porneasc cu întreaga lui armat împotriva
lor era cu neputin c ci spa iul era mult prea mic pentru desf urarea ei; de aceea, a i ales din fiecare centurie
câte 30 dintre cei mai viteji solda i, repartizând unui tribun câte 100 de lupt tori, iar în fruntea lor a pus drept
comandant pe Cerealius10, cu misiunea de a porni atacul împotriva g rzilor iudaice la a 9-a or a nop ii. Titus se
înarmase i se preg tea s coboare împreun cu solda ii, dar l-au re inut propriii s i prieteni, ar tându-i c se
expunea la o mare primejdie, precum i obiec iile comandan ilor lui. C ci, potrivit spuselor acestora, era mult
mai indicat ca el s r mân pe loc, în fort rea a Antonia i în decursul luptelor s - i asume rolul de judec tor al
solda ilor s i, decât s coboare jos, spre a înfrunta f i pericolele. Asta deoarece, sub privirile lui Caesar, to i vor
c uta s se arate ni te vajnici lupt tori. Caesar s-a l sat convins de aceste argumente i a explicat soda ilor s i c
el va r mâne deoparte numai pentru ca s cânt reasc faptele lor r zboinice, spre a nu l sa nici un viteaz lipsit de
r splata cuvenit i nici un la nepedepsit dup cum merit . Va fi a adar privitor i martor direct al tuturor
faptelor, el, suveranul împ r itor al pedepselor i al recompenselor. Oamenii ale i pentru îndeplinirea misiunii au
primit ordinul s plece la ora men ionat mai sus, iar el s-a dus la un bun punct de observa ie din Antonia, unde
a a teptat, cu încordare, desf urarea evenimentelor.
6. Lupt torii pleca i la atac n-au g sit, fire te, santinelele adormite, a a cum speraser ei, ci dimpotriv , ele au
s rit în picioare, strigând i numaidecât romanii s-au i angajat în lupta corp la corp. La strig tul lor de lupt , i
celelalte g rzi de noapte au ie it în grupuri compacte din interior. Romanii au fost asalta i de primele lor rânduri,
fiindc urm torii s-au ciocnit de propriile lor trupe i mul i i-au tratat camarazii ca pe ni te du mani. C ci unul
nu-1 mai recuno tea pe cel lalt, nici cu ajutorul chem rilor, de vreme ce strig tele se în l au de-a valma din
ambele p r i, chiar i mai pu in cu ajutorul v zului, de vreme ce era noapte adânc . Pe unii furia, pe al ii frica îi
f cea s or-
Sextus Cerealius, care avea sub comanda lui legiunea a V-a: vezi Cartea a Clncea, cap. VII, paragr. 32 (n. e.).
457
beasc de-a binelea, lupt torii lovind la întâmplare pe oricine se nimerea în calea lor. Faptul c ei nu se
recuno teau reciproc a provo-! cat mult mai pu ine daune romanilor, care î i ineau scuturile strâns lipite unul de
altul, înaintând grupa i în ordine de lupt ; în plus, fiecare soldat inea minte parola. Dar iudeii, mereu dispu i s
se împr tie, atacau i se retr geau la voia întâmpl rii, ajungând s par du mani unii altora. C ci oricine se
întorcea la propriii s i camarazi devenea din pricina întunericului un presupus roman care se apropia. Ca atare,
numero i iudei au fost r ni i mai degrab de semenii lor decât de c tre du mani pân când, o dat cu mijirea
zorilor, ochii au v zut din nou i situa ia b t liei s-a limpezit cât de cât; de-abia atunci oamenii s-au grupat în
ordine de lupt i au putut s - i slobozeasc s ge ile, luându- i ost e tile m suri de ap rare. Dar nici una dintre
tabere nu ceda i nu d dea semne de oboseal . Mai ales romanii, tiin-du-se urm ri i de privirile Caesarului lor,
se luau la întrecere între ei, om cu om, unitate cu unitate i fiecare era convins în sinea lui c aceast zi îi va
aduce avansarea în grad, dac se va lupta viteje te. în schimb, ceea ce stimula temeritatea iudeilor era, pe de o
parte, grija fa de propria lor via i fa de sanctuar, pe de alt parte, prezen a tiranului, care îi îmb rb ta pe
unii, iar pe al ii îi mâna din urm cu lovituri de bici sau amenin ri. A a se face c b t lia se desf ura îndeob te
în unul i acela i loc, lentele avans ri ale liniei de lupt interveneau într-o mic m sur , fiind urmat repede de
deplas ri în sens invers. Nici una, nici alta dintre tabere nu avea spa iu suficient pentru fug sau urm rire. La
fiecare schimbare a situa iei, dinspre Antonia porneau puternicele strig te ale propriilor oameni, care î i aclamau
camarazii atunci când erau în avantaj sau îi încurajau s reziste atunci când b teau în retragere. Era ca o b t lie
reprezentat pe scena unui teatru: nimic din ceea ce se petrecea în cursul încle t rii nu trecea neobservat atât de
Titus cât i de înso itorii s i. Dup ce au început s se bat de la cea de a 9-a or a nop ii, p r ile adverse i-au
încetat ostilit ile la cea de a 5-a or a zilei11, chiar din locul unde se dezl n uise atacul, f r ca vreuna din tabere
s - i fi silit rivala s se retarg , ambele l sând ca victoria s r mân nedecis . De la romani, mul i au fost cei ce
s-au distins în lupt ; de la iudei, s-au remarcat din grupul lui Simon: Iudes, fiul lui Mareotos i Simon, fiul lui
Osaia; dintre idumeeni: Iacobus si Simon — ultimul fiind fiul lui Acatela —- j
precum i Iacobus, fiul lui Sosa; dintre lupt torii lui Ioannes: Gephteos i Alexas, iar dintre zelo i: Simon, fiul
lui Ari.
7. între timp, restul armatei romane a ras din temelii în decurs de apte zile fort rea a Antonia, croind un drum
larg pân la Templu. De îndat ce au ajuns în preajma primului zid împrejmuitor, legiunile au si început s înal e
noi valuri de p mânt: cel dintâi, fa în fa cu col ul cur ii interioare a Templului, situat în partea de
miaz noapte spre apus; cel de al doilea, în fa a exedrei de miaz noapte, aflat între cele dou por i; mai erau apoi
alte doua: unul în dreptul porticului de apus din curtea exterioar a Templului i altul mai departe, în dreptul
porticului de miaz noapte. Totu i, aceste lucr ri au atras asupra romanilor multe eforturi i mari greut i,
deoarece materialul lemnos trebuia s fie adus de la o distan de 100 de stadii. Li s-a întâmplat uneori ca în
timpul ciocnirilor s aib de suportat pagube, deoarece din pricina superiorit ii lor zdrobitoare, romanii n-au fost
prea prev z tori, în iudeii care î i pierduser orice speran c vor sc pa dând peste ni te du mani tot mai
cutez tori. De pild , anumi i c l re i, trimi i s strâng lemne sau s procure furaje, în r stimpul cât erau ocupa i
cu aceste corvezi, î i l sau caii s pasc liber, cu hamurile scoase; inamicii atunci n v leau în cete mari, r pindu-
le cabalinele. întrucât faptul acesta s-a repetat de mai multe roi, Caesar a c p tat convingerea — cum era de
altfel i cazul — c asemenea jafuri se datorau mai mult neglijen ei propriilor s i lupt tori decât deosebitei vitejii
a iudeilor i a decis ca prin drastice m suri s -i determine pe ceilal i s - i p zeasc mai bine caii lor. El a dat
ordinul ca unuia dintre solda ii care r m sese f r cal s i se aplice pedeapsa cu moartea, prin groaza pe care a
inspirat-o f cându-i pe ceilal i s - i p zeasc cu str nicie caii: acum nu-i mai l sau s pasc la întâmplare, ci îi
luau cu ei de parc ar fi crescut împreun , de câte ori se sim ea lipsa materiilor prime. A a cum am spus, romanii
asediau Templul i în l au noi valuri de p mânt.
8. A doua zi dup urcarea legiunilor în sanctuar12, numero i r scula i, c rora li se terminaser proviziile luate cu
japca i acum erau chinui i de foame, i-au strâns rândurile i au întreprins în cea de a 11-a or a zilei un atac
împotriva santinelelor roamne de pe Muntele M slinilor: ei credeau c vor str punge lesne rândurile lor pentru c
m
ai întâi g rzile nu b nuiau nimic i mai apoi, pentru c sosise vre-
La ora 11 a. m. (n. e.).
12
Dup ce fort rea a Antonia a fost distrus în întregime, netezindu-se drumul annatei romane spre Templul asediat (n. e.).
458
459
mea când ele se ocupau de cur enia lor corporal 13. Romanii au observat din timp apropierea lor i de la
fortifica iile învecinate au venit U} fug ca s -i împiedice pe iudei s treac de zidul împrejmuitor, reu ind s
r zbeasc cu for a. S-a încins o lupt crâncen , în ambele tabere desf urându-se multe fapte de vitejie; romanii
i-au pus în valoare nu numai puterea, ci i îndemânarea lor militar , în schimb iudeii i-au demonstrat
impetuozitatea necru toare i nest vilita lor furie r zboinic . Unii luptau sub imboldul onoarei, al ii sub cel al
nevoii. A oferi iudeilor prilejul s scape acum, când erau prin i ca! într-o plas , constituia pentru romani un fapt
foarte ru inos, unica ans de salvare a primilor, doar în cazul când reu eau, fiind str pungerea cu for a a zidului
împrejmuitor. Când iudeii erau cuprin i de panic i împin i de-a valma înspre o râp , atunci s-a întâmplat ca un
c l re dintr-o cohort , pe nume Pedanius, s dea frâu liber calului s u, ca s galopeze vijelios în flancul
du manilor fugari, tr gând spre el un tân r zdrav n la trup i bine înarmat, pe care îl în f case de c lcâie. Atât de
mult s-a aplecat de pe calul s u în plin galop i atâta vigoare a avut în bra ca i întregul s u corp, dovedind de
asemeni în cel mai înalt grad m iestria lui de c l re ! inându- i prizonierul în mâini ca pe un obiect de mare
pre , r pit de el. Pedanius 1-a adus înaintea lui Caesar. Fa de cel ce realizase aceast captur , Titus i-a j ar tat
admira ia pentru puterea lui deosebit ; cât prive te îns pri-j zonierul, el a dat ordin s fie executat pentru
participarea la atacul împotriva zidului împrejmuitor. Apoi s-a consacrat luptei decisive pentru cucerirea
Templului, gr bind construirea valurilor de p mânt.
9. între timp, mâhni i de daunele suferite în ciocnirile lor cu du manii i de faptul c , încetul cu încetul, r zboiul
atingea punctul culminant i în desf urarea lor luptele se apropiau necontenit dej Templu, iudeii au extirpat
m dularele deja bolnave, la fel ca în cazul unui corp atins de cangren , spre a împiedica proliferarea r ului: ei au
dat prad fl c rilor porticul situat la miaz noapte spre apus, puntea de leg tur dintre sanctuar i fort rea a
Antonia, distrugându-1 apoi pe înc o distan de 20 de co i. A adar, cu propriile lor mâini, ei au început in-
cendierea l ca ului sfânt. Dou zile dup aceea, la data de 24 a lunii de care am mai vorbii 4, romanii au dat foc
porticului învecinat. Când vâlv taia a avansat pre de 15 co i, iudeii au d râmat din nou acoperi ul, f r s arate
nici un respect fa de construc ia propriu-zis
13
Nu era vorba exclusiv de baia de sear a solda ilor romani, ci i de cin i i preg tirea pentru repaosul de noapte (n. e.). l4în 12 august 70
(n. e.).
460
nimicind leg tura acesteia cu Antonia. De aceea ei au asistat în lini te la asaltul fl c rilor, de i ar fi putut s
st vileasc incendiul, îng duind focului s progreseze doar cât era în interesul lor. în acest interval, luptele din
jurul Templului n-au cunoscut nici o întrerupere, ci aveau loc mereu h r uieli între grupele care se n pusteau
unele asupra altora.
10. în acele zile, unul dintre iudei — care era mic de statur , deloc ar tos i f r s se disting nici prin originea
i nici prin calit ile sale i se numea Ionathan — a înaintat în fa a mormântului Marelui Preot Ioannes 15 i,
adresând romanilor multe cuvinte pline de trufie, 1-a provocat pe cel mai viteaz dintre ei la un duel. Dar cei mai
mul i dintre solda ii în ira i în linie de lupt chiar în locul acela l-au tratat cu dispre , de i mai mult ca sigur, unii
se temeau de el; al ii, î i f ceau socoteala — i chibzuin lor nu era deloc f r temei — c nu este indicat s te
masori cu unul care î i caut moartea cu orice pre ; c ci asemenea oameni care nu mai au nici o speran c vor
sc pa demonstreaz în atacurile lor o total lips de prevedere i Dumnezeu se las lesne influen at de ei; chiar i
o victorie ob inut asupra lor nu este o mare isprav , iar a suferi o înfrângere din partea lor constituie o fapt nu
numai ru inoas , ci i primejdioas întrucât nu-i o dovad de curaj, ci de temeritate s te expui. Mult vreme
nimeni n-a ie it în fa a rândurilor i iudeul i-a împro cat pe to i cu batjocoritoare învinuiri de la itate, c ci era un
palavragiu grosolan i neru inat; pân la urm , unul dintre romani, care f cea parte din escadronul de cavalerie i
se numea Pudens, indignat de flec rerile i arogan a lui, a ie it s lupte cu Ionathan; ce-i drept, n-a fost deloc
prev z tor, l sându-se am git de statura scund a adversarului s u. Chiar dac , la înfruntarea lor, i-a dovedit
superioritatea în toate privin ele, soarta lui 1-a tr dat; el s-a pr v lit la p mânt i Ionathan a t b rât asupra lui,
înjunghiindu-1. S-a urcat apoi cu picioarele pe cadavru, i-a ridicat în mâna dreapt sabia de pe care iroia sânge
i în mâna stâng i-a agitat scutul, proclamân-du- i întruna izbânda în fa a oastei romane în vreme ce se f lea cu
cel c zut i-i batjocorea pe romanii ce-1 priveau pân când centurionul Priscus i-a încordat arcul i 1-a str puns
cu o s geat în timpul smintitului s u dans victorios. i în tab ra iudeilor, ca i în cea a romanilor, s-a în l at în
acela i timp un strig t având un sens diametral opus. încovoiat de durere, Ionathan s-a pr v lit peste cadavrul
Potrivnicului s u, dovedind prin acest exemplu cât de repede tie R zboiul s pedepseasc cum se cuvine pe cei
încununa i de soart cu un noroc nemeritat.
15
Vezi Canea a cincea, cap. VI, paragr. 2, n. 5 (n. e.).
461
CAPITOLUL III
1. între timp, r scula ii din preajma Templului n-au renun at la lupta lor deschis , desf urat zi de zi, împotriva
solda ilor du mani în ira i pe valurile de p mânt i în cea de a 27-a zi a lunii de care am vorbit mai înainte 1, au
urzit vicle ugul urm tor: spa iul cuprins între grinzile de la acoperi ul porticului de apus i tavanul de dedesubtul
lor l-au umplut cu lemne uscate, precum i bitum, i smoal , dup ] care s-au retras, pref cându-se c sunt
doborâ i de oboseal . Mul i solda i nechibzui i, excesiv de zelo i, s-au încumetat s -i urm reasc pe iudeii fugari,
proptind ni te sc ri de pere i, ca s ajung pân la| portic. Dar cei prev z tori n-au avut încredere în curioasa
retragere a iudeilor i au r mas pe loc. De îndat ce acoperi ul galeriei s-a umplut cu cei ce se c raser pân
sus, numaidecât iudeii au dat foc de jos I cl dirii întregi. Când fl c rile s-au în l at pe nea teptate din toate]
p r ile, romanii afla i în afara zonei dezastrului au fost cuprin i de-o mare panic , iar cei afla i în interiorul ei au
constatat deplina lorf neputin . Atunci când s-au trezit înconjura i de vâlv t i, unii s-au pr bu it de pe peretele
posterior al porticului în ora ul de dedesubt, al ii, chiar în preajma du manilor, mul i au s rit în mijlocul cama-
razilor lor, în speran a c vor sc pa teferi, dar i-au frânt oasele ; m dularelor; focul a devansat elanul celor mai
mul i, unii dintre ei preîntâmpinând pârjolul cu propriile lor s bii. Fl c rile ce ajungeau departe r zbeau repede
pân la cei ce- i g siser un alt soi de moarte. De i era sup rat în sinea lui pe solda ii care- i pierdeau via a,
fiindc j se urcaser pe acoperi ul porticului f r s fi primit nici un ordin în j acest sens, Caesar sim ea o mare
mil pentru ei. întrucât nimeni nu | putea s le vin în ajutor, ace ti neferici i, ajun i în pragul mor ii, aveau
barem mângâierea urm toare: vedeau cât de îndurerat era cel.j
1
ii 15 august 70 (n. e.).
462
pentru care î i sacrificau via a. Ei puteau s constate limpede cum le adresa strig te puternice, cum alerga el din
loc în loc, cerând oamenilor din jurul lui s dea cât mai repede tot ajutorul de care erau în stare. C ci chem rile i
sufleteasca participare a comandantului erau socotite de fiecare drept o glorioas ceremonie de înmormântare,
f cându-i s moar cu inima împ cat . Câ iva, g sindu- i refugiul pe zidul porticului, care era gros, s-au salvat
de foc, dar au fost împresura i de iudei; mult vreme, ei au opus o dârz rezisten îns pân la urm au fost uci i
cu to ii.
2. Ultimul a pierit un tân r cu numele de Longus: el a rev rsat un dram de str lucire asupra groaznicei scene i
— dintre to i b rba ii care i-au g sit acolo moartea, meritând fiecare în parte s i se p streze o vie amintire — el
a fost cel mai viteaz. Plini de admira ie fa de puterea lui de lupt i prea slabi pentru a fi capabili s -1 doboare,
iudeii i-au cerut lui Longus s coboare de pe zid, f g duind c -i vor cru a via a; de cealalt parte, fratele s u
Cornelius 1-a rugat st ruitor s nu- i p teze propria onoare i cea a armatei romane. El 1-a ascultat i,
smulgându- i sabia din teac , cât mai în v zul ambelor tabere, i-a gr bit singur sfâr itul. Dintre cei împresura i
de fl c ri, un oarecare Artorius i-a salvat via a printr-un vicle ug; 1-a chemat pe camaradul s u Lucius,
împreun cu care împ r ea acela i cort, zicân-du-i cât a putut de tare: „Te numesc mo tenitorul averii mele dac
te apropii de mine, ca s m prinzi în bra e"! Lucius s-a apropiat bucuros: Artorius a c zut peste el, sc pând
teaf r, dar cel lalt, care 1-a apucat a fost strivit de pietrele pavajului, datorit greut ii camaradului i a murit pe
loc. Aceast cumplit întâmplare i-a descump nit pe solda i pentru moment, dar ea le-a slujit pentru ceea ce a
urmat i i-a f cut s nu se mai lase a a u or ademeni i de provoc ri, romanii devenind mult mai prev z tori fa
de iretlicurile iudeilor, de pe urma c rora au avut de tras ponoase datorit necunoa terii locurilor i a firii
acestor oameni. Porticul a ars în întregime pân la turnul lui Ioannes2, construit de acesta 1-a în l at în timpul
luptelor sale cu Simon deasupra por ilor care se deschideau spre Xystos. Iudeii au d râmat ceea ce mai r m sese
din portic, dup ce romanii urca i deasupra lui î i g siser moartea. în ziua urm toare, romanii, la rândul lor, au
mistuit în fl c ri întregul portic de miaz noapte, pân tocmai la porticul de apus. Acolo se întâlneau ambele
porticuri i, împreun , alc tuiau un
Al doilea din cele patru turnuri construite de Ioannes în timpul ostilit ilor cu Simon (n. e.).
463
unghi ce se profila deasupra a a-numi ei râpe Cedron, unde terenul se] pr v lea într-o pr pastie ame itoare.
Aceasta era situa ia din preajma Templului.
3. în ora , bântuia foametea ucig toare, o mul ime uria îi c dea victim , mizeriile provocate de ea fiind de
nedescris. în fiecare cas , în care se întrez rea undeva o umbr de mâncare, se desf ura pro-priu-zis o b t lie,
cei mai buni prieteni t b rau cu pumnii unii asupra altora, smulgându-i jalnicele firimituri, spre a- i mai prelungi
via a amar . Nici m car muribunzilor nu li se d dea crezare c n-ar mai avea nici o îmbuc tur ; tâlharii îi
scotoceau mai ales pe cei afla i în agonie, dac nu cumva se pref ceau c mor, ascunzând în faldurile hainei, la
sân, vreun rest de mâncare. Cu gurile c scate de foame, p reau ni te câini turba i; a a cutreierau, hoin reau la
voia întâmpl rii, luau cu asalt u ile, aidoma be ivilor, i în n uceala lor intrau de dou -trei ori pe or în una i
aceea i cas . Nevoia îi silea s duc totul la gur , nesfiindu-se s adune i s m nânce pân i obiecte cu care nu
s-ar fi împ cat nici m car cele mai murdare i mai proaste dobitoace. Pân la urm , nu s-au ab inut s - i mestece
îns i cordoanele i înc l rile i, smulgând pieile de pe propriile scuturi, le ron iau i pe acelea. Unii se hr neau
cu frânturi de fân vechi, al ii strângeau firele de paie i cantitatea cea mai mic era vândut cu pre ul de 4 drahme
atice. Dar ce rost are s descriu am nun it neru inarea omeneasc pe care foamea a ab tut-o asupra obiectelor
neînsufle ite? Prefer s dau la iveal o performan a foametei cum nu mi-a mai fost dat s aud printre cele
dep nate atât la greci cât i la barbari; simpla povestire este înfior toare, iar ascultarea i mai greu de crezut! în
ce m prive te, bucuros a fi trecut sub t cere acest caz aparte, ca s nu apar în fa a genera iilor urm toare drept
un scornitor de fapte incredibile, dac n-a fi avut nenum ra i martori printre contemporanii mei. Pe de alt parte,
ar însemna s ar t o recuno tin rece fa de patria mea dac n-a reda cu fidelitate ceea ce a trebuit s îndure ea
în realitate.
4. Este vorba de o femeie din rândurile locuitorilor de dincolo de Iordan, care se chema M ria, tat l ei numindu-
se Eleazar; ea se tr gea din satul Bethezuba (ceea ce înseamn Casa Isopului), se bucura de o mare vaz datorit
obâr iei i bog iei sale i împreun cu mul imea s-a refugiat la Ierusalim, unde i-a fost dat s tr iasc peripe iile
asedi- j ului. O parte din averea pe care a izbutit s-o aduc cu ea din Peraea i ora i-a fost de mult r pit de tirani,
restul de bijuterii, precum pu ina hran r mas fiindu-i furate de suli a ii tâlharilor în timpul:
464
nicelor incursiuni. Femeia fusese cuprins de-o cumplit indignare; î i oc ra i blestema adesea jefuitorii,
c utând s -i a â e astfel împotriva lor. Dar nimeni nu s-a îndurat s-o ucid nici de sil , nici de mil . Se s turase
ea îns i s tot strâng bruma de mâncare numai i numai pentru al ii i, de fapt, nic ieri nu se mai g sea nimic.
Foamea îi r zbise pân în m runtaie i în m duva oaselor dar, i mai tare decât foamea, se aprinsese mânia ei;
pentru propriu-i necaz i-a luat drept sfetnic mânia i a recurs la un gest împotriva naturii; în f cându- i copilul,
c ci avea un prunc înc neîn rcat, i-a gr it astfel: „B ie a nefericit, ce rost mai are s te cresc acum când
bântuie cu furie r zboiul, foametea i r scoala? Soarta pe care ne-o rezerv romanii este robia, dac vom mai
avea zile pân s ajungem în st pânirea lor. înaintea robiei ne i pa te foametea i r scula ii sunt un r u mai mare
decât amândou la un loc. A adar, hran s devii pentru mine, pentru r scula i, temutul geniu al r zbun rii3, iar
pentru cei ce tr iesc o întâmplare de pomin , singura care mai lipsea pentru ca s ating culmea toate
nenorocirile îndurate de iudei"! Dup ce a rostit aceste cuvinte, i-a ucis fiul, 1-a fript i a mâncat jum tate din el,
acoperind cealalt parte, pentru p strarea ei. Cât ai bate din palme, s-au i înf i at r scula ii care adulmecaser
blestematul abur al fripturii i au amenin at femeia c , dac nu le va ar ta mâncarea pe care tocmai a preg tit-o,
ei o vor ucide pe loc. Dânsa i-a asigurat c le-a pus de-o parte o ciozvârt bun i a descoperit resturile pruncului
ei: un fior de groaz a str b tut bandi ii pe care ceea ce vedeau cu ochii lor îi schimbase în stane de piatr .
Atunci ea le-a zis: „Este copilul meu legitim, fapta îmi apar ine. Osp ta i-v , c ci i eu am mâncat cu poft din
el! Nu fi i voi mai slabi decât o femeie i nici mai sim itori decât o mam ! Dac sunte i atât de pio i, iar jertfa
mea v însp imânt , socoti i c am mâncat i partea voastr , restul r mânându-mi tot mie"! R scula ii au p r sit
casa tremurând; de ast dat se dovediser ni te frico i, l sând mamei aceast cumplit hran , chiar dac n-o
f ceau cu pl cere. Ca fulgerul s-a r spândit în întregul ora vestea despre aceast groz vie i fiecare tremura de
spaim , aducându- i în fa a ochilor înfrico toarea nelegiuire, de parc el ar fi comis-o, înfometa ii se zoreau
acum s moar i-i socoteau noroco i pe oamenii care apucaser s se sting mai înainte de a le fi dat s aud
despre sau s vad asemenea fioroase întâmpl ri.
3
în original Erinys= personificarea r zbun rii nelegiuirilor la elini (Furii la romani) (n. e.).
465
5. Vestea despre oribila fapt s-a r spândit repede i printre! mani. Unora le-a inspirat neîncrederea, altora, mil ,
dar celor F mul i le-a a â at ura fa de acest popor. Caesar s-a dezvinov it! aceast privin fa de Dumnezeu,
sus inând c , în ceea ce-1 pri personal, le promisese iudeilor pacea i independen a i suprima pedepselor pentru
nelegiuirile pe care le-au comis. „Totu i, în Io armoniei, au ales învr jbirea, în locul p cii, r zboiul, în locul
destul rii i prosperit ii, foametea, ei, cu mâinile lor, dând 1 Templului lor pe care noi doream s -1 p str m în
favoarea lor: aq au parte de un asemenea osp pe care l-au i meritat!" Infamia! vor rii unui prunc, el o va
acoperi cu ruinele patriei lor, spre a nu J oferi soarelui prilejul de a vedea pe fa a p mântului un ora mamele se
hr nesc în acest fel! Mai degrab decât mamele, de: crâncen hran sunt ta ii care mai in armele în mân dup o
în plare atât de cutremur toare. Dup ce i-a spus acestea, Caesar convins de disperarea f r margini a iudeilor:
nu- i vor mai redobâi judecata limpede ni te oameni care au îndurat mai înainte ti nenorocirile de care ar fi putut
sc pa dac ar fi acceptat cumva schimbe propria atitudine.
CAPITOLUL IV

1. Când îns dou dintre legiuni î i terminaser deja valurile de p mânt, în a 8-a zi a lunii Loos1, Titus a dat
ordin ca berbecele s fie aduse aproape de exedra de apus din curtea interioar a Templului, înc mai înainte de
sosirea acestora, cel mai puternic dintre berbecii de care dispuneau romanii a izbit ase zile în ir zidul f r nici
un folos: nici el, nici ceilal i aidoma lui nu izbutiser s dovedeasc m rimea i perfecta îmbinare a blocurilor de
construc ie. între timp, al ii s paser la temelia por ii de miaz noapte i, dup multe eforturi istovitoare, reu iser
s dizloce piatra din fa . Totu i, temelia a fost sus inut de celelalte pietre situate mai în interiorul zidului i
poarta a r mas în picioare. Atunci romanii au renun at s se mai osteneasc cu ma inile de r zboi i cu pârghiile
lor de fier i au proptit de portice sc rile de asalt. Iudeii nu se gr beau deloc s -i stânjeneasc în vreun fel; de-
abia dup ce romanii au ajuns sus, iudeii porneau la atac împotriva lor: pe unii îi împingeau înapoi, pr v lindu-i
în gol cu capul în jos, pe al ii, care li se împotriveau, îi ucideau. Pe mul i dintre ei îi str pungeau cu s biile în
clipa când coborau de pe sc rile de asalt, a-tacându-i înainte de-a apuca s se apere cu scutul propriu; alteori, I
iudeii reu eau s încline de sus unele sc ri pline cu solda i romani ^ i cu armament greu, i s -i arunce la p mânt.
Chiar i din pro-Priile lor rânduri, num rul celor ce au pierit n-a fost neînsemnat. Acei solda i romani care au
adus cu ei stindardele s-au luptat s le apere, capturarea lor de c tre du mani trecea drept o mare nenorocire,
atr gea dup ea i pierderea onoarei celor în cauz . Pân la urm , ii au izbutit s pun mâna pe stindarde i s
ucid pe cei ce se garaser pân sus, pe ziduri. To i ceilal i au b tut în retragere, ^sp imântati de soarta
camarazilor lor doborâ i. Din rândurile ro-
U
In 27 august 70 (n. e.).
466
467
_
manilor, nimeni n-a murit f r s dea o dovad de vitejie; din i r scula i s-au eviden iat i de data asta prin
bravura lor în lupt tot cej care se purtaser exemplar i în b t liile anterioare, în afara acestora distingându-se i
Eleazar, nepotul tiranului Simon. Când a v zut ci menajarea sanctuarelor str ine aducea solda ilor s i numai
pierderi J pr p d, Titus a dat ordin s se dea foc por ilor.
2. între timp, au dezertat la el Ananos din Emmaus2, cel mai sângeros dintre suli a ii care îl ocroteau pe Simon i
Archelaos, fiu[ lui Magaddates, sperând c vor fi ierta i de Titus pentru c se desp r iser de iudei într-un
moment când ace tia erau victorio i. Titus era convins din capul locului de iretenia acestor b rba i, iar când a
aflat i despre cruzimea cu care s-au purtat fa de propriii lor. compatrio i, a fost înclinat s -i execute pe
amândoi: au venit la dânsul — i-a zis el — nicidecum la libera lor alegere, ci sili i de nevoie nu merit s
scape cu via ni te oameni care fug din ora ul lor natal cuprins de vâlv taia aprins chiar din vina lor. Totu i,
respectarea promisiunii solemne a stat iar i mai presus de mânia Caesarului i el i-a eliberat pe ace ti oameni,
fire te, f r s le acorde aceea i pre uire-ca i celorlal i. între timp, solda ii d duser foc por ilor sanctuarului i,
topindu-se, argintul a deschis repede drumul fl c rilor spre lenw n rie; de-acolo, ele s-au r spândit val-vârtej i
au cuprins porticurile3. Când au v zut c focul bântuia de jur împrejur, iudeii i-au pierdut dintr-o dat vigoarea
lor trupeasc i curajul i, prad constern rii! generale, nici unul nu s-a gr bit s st vileasc focul sau s -1 sting :
încremeni i, st teau în picioare i priveau. Dar nici aceast distrugere^ i nici descump nirea pricinuit de ea nu
i-a influen at câtu i de pu in ca s se preocupe i mai mult barem de partea intact a Templului, ia| furia lor
împotriva romanilor cre tea dinadins de parc înc de-atuncn întregul lor l ca sfânt era deja cuprins de fl c ri.
Atât ziua aceea cffl i noaptea care i-a urmat, focul a de inut suprema ia. C ci romanii nil puteau s incendieze
porticurile decât unul dup altul i nu din toatl p r ile deodat .
3. A doua zi, Titus a dat ordin unei p r i a o tirii s se ocupe de stingerea incendiului i s netezeasc un drum,
spre a u ura urcarea legiunilor sale pân la por ile Templului; apoi a chemat la el pe generi alii s i. S-au adunat
ase dintre c peteniile cele mai de searn j
2
Vezi Cartea a cincea, cap. XIII, paragr. 1 (n. t.).
3
Poarta sanctuarului era învelit în aur i mai ales argint, metal care se tope te 1* o temperatur mai mic (n. e.).
468
Alexander, care de inea comanda tuturor trupelor, Sextus Ce comandantul Legiunii a V-a, Larcius
Lepidus, comandan-
tul Legiunii a X-a, Titus Phrygius, comandantul Legiunii a XV-a; în afara lor au mai fost Fronto Heterius, care
avea în subordinea lui am- jgje legiuni venite din Alexandria, precum i Marcus Antonius lulianus, guvernatorul
Iudeei; lor li s-au al turat al i guvernatori i ofi eri de rang înalt. Titus le-a cerut acestora s supun dezbaterii
soarta Templului. Unii erau de p rere c se cuvine s se aplice legea r zboiului. C ci iudeii nu vor înceta s se
r zvr teasc atâta vreme cât el va d inui ca loc unde ei se întrunesc din toate col urile lumii. Al ii s-au pronun at
pentru p strarea Templului cu condi ia ca iudeii s -1 evacueze i nimeni s nu aib cumva, în interiorul lui, arme
la îndemân ; dar dac ei se vor urca deasupra lui, ca s poarte r zboi, atunci sanctuarul s fie ars. El va deveni
astfel o fort rea , nicidecum un l ca sfânt. în acest caz, nu romanii vor fi tra i la r spundere pen-tru nelegiuirile
comise, ci cei care au impus înf ptuirea lor. Dimpotriv , Titus a sus inut c , chiar dac iudeii se vor urca
deasupra Templului, ca s duc r zboiul de acolo, r zbunarea nu trebuie s se reverse asupra lucrurilor
neînsufle ite, ci asupra oamenilor, dându-se prad fl c rilor o construc ie f r de pereche. Paguba va fi îndurat ,
la urma urmei, de romani c ci, dac va fi p strat, sanctuarul ar constitui o adev rat podoab a împ r iei.
Fronto, Alexander i Cerealius s-au al turat bucuros p rerii lui. Titus a dizolvat apoi adunarea i a ordonat
comandan ilor s i s acorde timp de refacere ansamblului trupelor penlru ca ele s - i împrosp teze for ele în
vederea luptelor ce le a teapt ; doar anumitor solda i, ale i din cohorte pentru acest scop, 'e-a încredin at sarcina
s cutreiere printre d râm turi si s sting focul.
w 4. R zbi i de oboseal i dezam gire, iudeii n-au mai fost în stare sa Porneasc la atac în ziua aceea. A doua zi,
ei i-au rec p tat for a i furajul i la cea de a 2-a or 4 au ie it la atac prin poarta de miaz zi, ""•Potriva g rzilor
din curtea exterioar a templului. Acestea s-au îm-Qivit viteje te asaltului iudeilor; în timp ce se acopereau cu
^Priile scuturi, ele î i strângeau rândurile de parc ar fi fost un zid v cetate- °ar romanii i-au dat seama c nu vor
rezista prea mult me, având în vedere mul imea i elanul atacatorilor. Caesar n-a e' a teptat ca b t lia s ia o
întors tur nefavorabil : el a v zut totul din Antonia, i a trimis în ajutorul g rzilor c l re ii lui ale i pe
Mc la ora 7 (n. e.).
469
sprâncean . Iudeii n-au putut s fac fa impetuosului lor asalt, a, f cut, stânga-mprejur i, dup ce au c zut cei
din fa . to i ceilal i ^ fugit de-a valma. Dar în vreme ce romanii se retr geau la rânduS iudeii au f cut cale-
ntoars înc o dat ; atunci romanii s-au rr%, iar i spre ei, punându-i din nou pe fug pân când, la a 5-a « zilei5,
ei au fost împin i din r sputeri spre interiorul inel Templului, z vorându-se în untru.
5. Apoi Titus s-a retras iar i în fort rea a Antonia, ferm hotjfe ca în zorii zilei urm toare s se n pusteasc cu
oastea lui întreagi asupra du manului i s încercuiasc Templul. Acesta fusese demul: h r zit de Dumnezeu s
cad prad fl c rilor i în scurgerea limpuli; îi venise data sorocit — cea de a 10-a zi a lunii Loos6 —, zi în
care sanctuarul de dinaintea lui fusese preschimbat în cenu de reget Babilonului. Cei care au pricinuit i au
purtat vina incendieri Templului au fost îns de data asta, fire te, iudeii în i i. C ci atunc când Titus s-a retras la
Antonia i r scula ii au avut un scurt r gaz 41 odihn , ei au pornit un nou atac împotriva romanilor i s-a ajuns
lai înc ierare între g rzile Templului i solda ii care se îndeletniceau c stingerea incendiului în curtea interioar a
l ca ului sfânt. Roman; i-au alungat pe iudei, urm rindu-i pas cu pas pân în fa a cl dii sanctuarului. Acolo, unul
dintre solda i, f r s mai a tepte w ordin i f r s se sperie de gravitatea faptei sale, dintr-un îndem
supranatural, a smuls din lemn rie o bucat cuprins de fl c ri iM cat în bra e de propriul s u camarad, a
aruncat-o printr-o porti r aur, pe unde se ajungea din latura de miaz noapte la locuin ele i jurul Templului. De
îndat ce fl c rile s-au ridicat în sus, iudeii scos un strig t demn de nenorocirea ab tut asupra lor; f r s stfl
chiseasc de vie ile lor i f r s - i cru e puterile, ei au alergat c« ca s sting focul i s nu dispar acum tocmai
ceea ce fuseser pu i s str juiasc .
6. Sosind în fug , un soldat i-a adus vestea lui Titus. Acesta t în cortul s u, s se odihneasc de pe urma luptelor;
a a cum se afli i s rit în picioare alergând spre Templu, ca s opreasc r spândi incendiului: îl înso eau to i
generalii s i i în urma lor p eau W nile profund îngrijorate. Strig tele i vacarmul predominau, cuffle i firesc
s se întâmple când o mare mul ime de trupe se deplaseaz , dezordine. Fie prin viu grai, fie prin semne f cute cu
mâna, Cj
5
La ora 11 (n. e.).
6
în 30 august 70 (n. e.).
470
c uta s dea de în eles solda ilor care luptau, s sting incendiul, dar ace tia nu-i auzeau chem rile, fiindc
ipetele mai puternice le împuiau urechile, nici nu ineau seama de gesturile mâinilor sale, fiind piea absorbi i de
b t lie unii, iar al ii prea îndârji i de mânia care îi cuprinsese. Impetuozitatea cu care porneau la atac legiunile
n v litoare nu putea fi frânat nici prin îndemnuri, nici prin amenin ri, unicul lor comandant suprem al tuturor
r mânând furia. Atât de cumplit era îmbulzeala din fa a intr rilor încât mul i romani au fost c lca i în picioare
de c tre propriii lor camarazi, mul i s-au pr v lit peste ruinele înc fierbin i i fumegânde ale porticurilor,
îndurând i ei soarta du manilor doborâ i.
Ajun i în imediata apropiere a Templului, solda ii se pref ceau c nici nu aud ordinele date de Caesar, strigând
celor din fa a lor s arunce focul în interiorul cl dirii. R scula ii pierduser orice n dejde s mai sting incendiul:
pretutindeni erau uci i i pu i pe fug . Dar îndeob te cet eni slabi i neînarma i, f când parte din rândurile
popula iei, înc peau pe mâinile du manilor i erau m cel ri i pe loc. Cadavrele se adunau în gr mezi uria e în
preajma altarului; sângele curgea în pâraie pe treptele sanctuarului, urmate de trupurile înjunghia ilor, care se
pr v leau de sus. **""
7. Când îns a v zut c nu mai poate st vili n valnicul atac al solda ilor ce- i desc tu aser furia, i c incendiul
cotropise totul, Caesar, înso it de comandan ii s i, a p truns în interiorul sanctuarului i a contemplat sfântul
l ca i ceea ce se afla în el: toate se situau mai Presus de faima lui printre str ini, dar nu r mâneau mai prejos
fa de renumele i str lucirea de care vorbeau mereu localnicii. Deoarece fl c rile nu r zbiser înl untru în nici
un loc, ci pustiiser deocamdat d°ar înc perile laterale, Titus a crezut — i lucrurile a a st teau — c °Pera mai
putea fi cru at de foc. El a ie it repede afar i a c utat s -i c°nvjngg personal pe solda i s sting incendiul; a
ordonat apoi i I Wurionului Liberalius, unul dintre suli a ii care alc tuiau garda lui I COrP. ca prin lovituri de
toiag s -i sileasc s se supun pe cei ce I ascultau de poruncile lui Caesar. Dar mai puternice decât respectul L
e
Caesar i teama inspirat de centurionul7 care le st tea în drum .ost îndârjirea, ura împotriva iudeilor i
nest vilitul lor avat le. °m'c- Cei mai mul i erau atra i de perspectiva jafului: întrucât Ost dat s vad în exterior
atâtea obiecte f urite din aur, solda ii
entUr onu avea
' al ra ' ' întotdeauna la el un vrej de vi de viefvitis), ca semn distinctului s u (vezi Lindenschmit, op. cit., tab. I, fig. I, 6, 7) (n.L).
471
aveau ferma convingere c interiorul Templului era ticsit cu eoni Dar tocmai când Caesar se gr bise s ias
afar , ca s -i re inijB solda i, unul dintre romanii care p trunsese deja în interior, zori« întunericul din jur, a dat
foc balamalelor por ii masive. Când flac B â nit luminoas din l untrul Templului, atunci generalii, împreunB
Caesar, au fost sili i s se retrag ; n-a mai r mas nimeni care s - M osteneala s -i împiedice pe solda ii din afar
s pun alte focare da cendiu. în acest fel, contrar voin ei lui Titus, sanctuarul a fost cupB de fl c ri. ~~
->—.—
8. Se cuvine negre it s deplângem mult acest edificiu: dia
toate construc iile pe care am avut prilejul s le cunoa tem, fii
calea vederii, fie pe cea a auzului, Templul r mâne cel mai denm
admira ia noastr , nu numai prin splendoarea arhitectonic i marin
ci, dimpotriv , pentru bog ia fiec rui detaliu în parte i pent
sfin enia locului pe care-1 ocup . Ceea ce ne aduce o mare consola;
este gândul c nici monumentele, nici locurile unde tr iesc oarnl
nu pot s - i ocoleasc propria soart 8, la fel ca i vie uitosB
Uimitoare r mâne îns precizia cu care evenimentele se succed îm
cerea timpului: s-au potrivit, a a cum am mai spus, atât luna ca
ziua când sanctuarul a fost incendiat de babilonieni9. De la prima»
meiere de c tre Solomon pân la distrugerea lui de acum în cel
doilea an al domniei lui Vespasianus s-au scurs 1130 de ani, 7 lu$
15 zile, iar de la cea de a doua întemeiere înf ptuit de Haggai înc
de al doilea an al domniei lui Cyrus i pân la cucerirea ora ulB
c tre Vespasianus, au trecut 639 de ani i 45 de zile.
8 C prin Soart (eimarmene) losephus în elege voin a lui Dumnezeu, i care c l uze te unanima providen divin , reiese din lucrarea lui
Lewinski ilfl Contribu ii la cunoa terea concep iilor religioase i filosofice ale lui Flavius loM
p. 28 . u. (n. t.).
9
Aceasta s-a întâmplat în anul 586 î. e. n. (n. t.).
472
CAPITOLUL V

•
1. în timp ce sanctuarul ardea f r întrerupere, solda ii jefuiau tot ce le c dea în mân i m cel reau cu miile
iudeii care le ie eau în cale, f r nici o mil fa de vârst i f r nici un respect fa de locurile sfinte: b trâni i
copii, mireni sau preo i au fost c s pi i de-a valma. Furia r zboiului nu f cea nici o deosebire între categorii,
chiar dac oamenii cer eau îndurare sau se mai ap rau cu armele lor. Pârâitul fl c rilor care se întindeau departe
i pretutindeni se îmbinau cu gemetele celor c zu i. Datorit în l imii colinei sanctuarului i a uria ului edificiu
incendiat, aveai impresia c întregul ora luase foc, dar nici nu puteai s - i închipui ceva mai cople itor i mai
fioros decât zarva pornit de acolo. C ci legiunile romane î i în l au chemarea la lupt când porneau la atac, iar
r scula ii, sim ind în jurul lor i focul, i sabia, scoteau vaietul lor de groaz ; aflat în partea de sus i pomenindu-
se acum izolat, poporul cuprins de spaim alerga singur în calea du manilor i- i acoperea durerea cu gemete de
jale. Urletele oamenilor strân i pe colina sanctuarului se contopeau cu strig tele celor r ma i în ora . Mul i dintre
cei care erau atât de slei i de foame wcât nu mai puteau rosti un cuvânt, la vederea templului în fl c ri, au mai
g sit în ei puterea s mai scoat gemete i plan ete. Ecoul stârnit °e Peraea1 i de mun ii din jur f cea ca vacarmul
s fie i mai greu de wdurat. Dar spectacolul suferin elor îndurate era mult mai cumplit ^t acest vuiet
însp imânt tor. Colina Templului, chiar de la Poalele ei, putea s par privitorului un clocotitor furnicar, de jur
îm-F^jur n p dit de pârjol, de parc pâraiele de sânge ar fi fost mai nt decât fl c rile, iar cei uci i mult mai
numero i decât uci-
e f
L>d ^e în elege c nu poate fi vorba de îndep rta ii mun i din Peraea. losephus se f j e mai degrab la regiunea deluroas din partea de
est i de nord a Cedronului (n.
473
ga ii lor. Sub puzderia de cadavre nu se mai z rea deloc pardoseala; solda ii trebuiau s calce pe movile de
trupuri neînsufle ite, ca s -i u,. m reasc pe fugari. Exercitând o puternic presiune asupra coloanej romanilor,
ceata de tâlhari i-a croit cu mare greutate un drum pân în curtea exterioar a Templului, iar de acolo a fugit în
ora ; mul imea r mas pe loc i-a g sit refugiul în porticul exterior. Mai întâi, câ iva preo i au smuls suli ele de
pe acoperi ul sanctuarului2, împreun cu plumbul cu care erau fixate, aruncându-le asupra romanilor; mai apoi
când au v zut c n-au ob inut nici un rezultat i focul a ajuns pân la' ei, s-au retras cu to ii pe un perete cu
l imea de 8 co i, unde au r mas neclinti i. Doi dintre ei, oameni de vaz , care s-au v zut pu i în alternativa de a
sc pa cu via , trecând de partea romanilor, sau s împart o soart trist împreun cu ceilal i, s-au aruncat
singuri în mijlocul fl c rilor, arzând împreun cu Templul: cei doi erau Meirus, fiul lui Belgas i Iosephus, fiul
lui Dalaeus.
2. Deoarece romanii au socotit c acum, dup ce Templul fusese ars din temelii, nu mai avea nici un rost s cru e
cl dirile aflate în preajma lui, ei au dat toate celelalte porticuri prad fl c rilor, cu excep ia a dou por i: cea de
r s rit i cea de miaz zi; dar i acestea au fost distruse mai târziu. Ei au ars de-asemenea i tezaurul sanctuarului,
unde se p strau uria e sume de bani, nenum rate ve minte scumpe i alte obiecte* de pre , într-un cuvânt toat
avu ia pe care iudeii i-o adunaser acolo, golindu- i locuin ele. Apoi romanii s-au îndreptat împotriva porticului
care r m sese neatins în curtea exterioar a Templului; acolo se refugiaser femei, copii i o mul ime pestri de
oameni din popor, cam 6.000 la num r. Nea teptând nici decizia lui Caesar privitoare la soarta acestora i nici
ordinele comandan ilor lor, solda ii mâna i de furie au dat foc porticului de jos; unii au pierit când au fugit de
fl c ri, al ii chiar în mijlocul lor: din marea lor mul ime, nu s-a salvat nici unul. Vinovat de moartea lor ert un
fals profet care deun zi, tocmai r spândise printre locuitorii ora ului vestea c Dumnezeu le porunce te s urce
pân la Templu, a teptând semnele mântuirii lor. în vremea aceea mul i profe i se l sau ademeni i de tirani ca s
am geasc poporul, vestindu-1 c poate fi sigur de sprijinul lui Dumnezeu, pentru ca oameni cât mai pu ini S?
treac de partea romanilor, iar cei care sc paser de team i & temni s - i recapete speran a. Ce lesne se las
oamenii târâ i & vorbe în pr pastie! Când un arlatan flutur nimbul salv rii în fa 3
Vezi Cartea a cincea, cap. V, paragr. 6 (n. t). 474
hi celui pândit de mari nenorociri, s rmanul care sufer se aga @r re inere de speran .
3. Nefericitul popor s-a l sat atunci ademenit de ni te am gitori
în el tori, dându-se în chip cu totul mincinos drept trimi ii Domnului, în schimb minunilor care prevesteau
apropiata distrugere
u le-a dat nici aten ie i nici crezare; ca i cum ar fi fost încremenit de un tr snet, f r s mai fie înzestrat cu
vedere i sim uri, el n-a luat în seam avertismentele divine. De pild atunci când deasupra ora ului s-a ivit o stea
în form de sabie i o comet a d inuit pe cer timp de un an întreg3; sau cu pu in înainte de izbucnirea revoltei i
a agita iei care a dus la r zboi, când poporul s-a întrunit pentru s rb torirea Pa tilor — era în a 8-a zi a lunii
Xanthicus4 —, pe la ora 9 seara, o puternic lumin s-a rev rsat asupra altarului i a Templului, de parc ar fi
fost în plin zi, totul durând o jum tate de ceas: profanii au v zut în asta o prevestire bun dar numaidecât
cunosc torii scrierilor sfinte au dat întâmpl rii interpretarea adeverit de evenimentele ulterioare. La aceea i
s rb toare, o vac dus la locul de înjunghiere a jertfelor a f tat în mijlocul sanctuarului un miel. Poarta
r s ritean a cur ii interioare, f urit din bronz i atât de masiv încât seara putea fi tras la loc cu mult trud de
20 de oameni voinici, care pe deasupra era i închis cu traverse de lemn, c ptu ite cu fier, având i z voare
verticale, adânc înfipte într-un prag cioplit dintr-o singur bucat de stânc — ei bine, aceast poart a fost g sit
deschis în cea de a 6-a or a nop ii. Paznicii sanctuarului s-au gr bit s aduc vestea comandantului lor; când
acesta a venit la fa a locului, a reu it cu chiu cu vai s închid iar i poarta. Iar i au socotit profanii i asta o
foarte bun prevestire, chipurile, c Dumnezeu le-a deschis poarta spre bine; c rturarii au socotit, în schimb, c
siguran a Templului va ceda de la sine ?• poarta se va deschide ca un dar oferit du manului, tâlcuind între ei
aceast întâmplare drept un semn al devast rii. La pu ine zile dup j^b toarea aceea — a 21-a din luna
Artemision5 — a survenit o înfrico toare apari ie, aproape de necrezut: ceea ce vreau s v ^îa i ez poate s
par , dup socoteala mea, o scorneal , dac n-ar fi
v
ut m rturia unor martori oculari, suferin ele îndurate ulterior meri-^" s fie al turate acestor semne. A adar
înainte de asfin itul
°arelui v zduhul din întreaga ar a fost bântuit de spectre: o ti i
J^ezi Tacitus, Istorii, V, 13 (n. t.).
5 ta 25 aprilie 66 (n. e.). La data de
iunie a aceluia i an (n. e.). 475
cete bine înarmate care se vânturau printre nori i înconjurau oras# De-asemeni, la a a numita s rb toare a
Rusaliilor, când au noaptea în curtea interioar , ca s - i preg teasc din vreme slujba, cum aveau obiceiul,
preo ii, potrivit spuselor lor, au auzit mai întâie mi care i un vacarm, mai apoi strig tul unei mul imi: „L sa i-ne
$j ie im de aici"! Dar i mai nelini titor decât aceste prevestiri a fost u. m torul fapt: cu patru ani înainte de
izbucnirea r zboiului, când orasm se bucura de pace i prosperitate deplin , un anume Iesus, fiul iuj Ananias, om
neinstruit, care tr ia la ar , a venit s ia parte la s rb toarea unde se obi nuia ca to i iudeii s înal e câte un
tabernacol Iuj Dumnezeu, i în mijlocul Templului a început deodat s spun % gura mare: „Un glas din r s rit,
un glas din apus, un glas din cele patru vânturi, un glas peste7 Ierusalim i Templu, un glas peste logodnic i
logodnic , un glas peste întregul popor"! Apoi a cutreierat zis noapte toate str zile Ierusalimului, strigând
acelea i vorbe. Exaspera i de cobelile lui, ni te cet eni de vaz l-au prins pe acest om i i-au dai o b taie
zdrav n . Dar el n-a scos o vorb , nici pentru propria lui ap rare, nici împotriva celor ce-1 cotonogiser , ci a
st ruit s strige mai departe cuvintele sale. Socotind, ceea ce era de altfel adev rat cum c b rbatul sta era
mânat de o for supranatural , magistra ii l-au târât în fa a guvernatorului care fusese numit atunci de romani
De i loviturile de bici îl r zbiser pân la oase, el n-a îngânat acolt nici o rug minte, n-a v rsat nici o lacrim ci,
cu cea mai jalnic intona ie a glasului s u, a r spuns la fiecare plesnitur cu: „Vai « Ierusalime"! Dar când
Albinus — c ci el era pe atunci guvernator-1-a întrebat cine este, de unde vine i de ce roste te aceste cuvinte
schingiuitul nu i-a dat nici o l murire, ci a continuat s boceasc soar ta ora ului i n-a încetat pân ce Albinus,
socotind c nu era în 1 min ile, 1-a eliberat. în întregul r stimp pân la izbucnirea r zboiului el n-a avut de-a face
cu nici unul dintre concet enii s i, ci zi de zi," pe o rug ciune înv at pe de rost, i-a rostit jalnicul s u refren:
ie, Ierusalime"! Nu blestema pe nici unul dintre cei care-1 b tea» de i asta se întâmpla zilnic, nici nu-i
binecuvânta pe cei care-i ofere» de mâncare — dând tuturor drept unic r spuns cobitoarea invoca ie. Dar el î i
trimitea strig tele mai ales cu prilejul s rb torile1
6
Cu alte cuvinte, un miraj (Fata morgana). Astfel de povestiri sunt cât se p^* de credibile, setea de adev r a istoricului fiind mai presus de
orice îndoial . Tocmai indc nu cunoa te deloc explica ia acestui fenomen natural, Iosephus îi face o de» exact , ceea ce adevere te cele
relatate de el (n. t.).
7
„Un glas peste" este totuna cu: „Vai-vai!" (n. t.). >' ' *-• •
476
gsta a f cut timp de 7 ani i 5 luni necontenit — f r ca vocea lui s f gu easc sau s dea semne de oboseal ,
pân când a amu it cu totul jp vremea asediului, c ci a v zut cum prezicerea lui se adeverise, pgnd a adar ocol
zidurilor de ap rare, a mai trimis în jos stridentul s u strig t: „Vai ie, ora ule, i ie, poporule, i ie, Templule"!,
apoi a ad ugat la sfâr it: „Vai i mie"!, c ci a i fost izbit de o piatr aruncat de o catapult , care 1-a ucis pe loc
i astfel i-a dat sufletul cu jalnicul s u vaiet pe buze.
4. Dac st m s judec m toate acestea, ne d m seama c Dumnezeu are grij de f pturile omene ti în fel i chip
El arat dinainte ce c i contribuie la salvarea neamului lor ce- i datoreaz pieirea nechibzuin ei precum i
nenorocirii pe care singur i-o provoac . A a i iudeii, prin distrugerea fort re ei Antonia, au f cut ca sanctuarul
lor s fie p trat, de i prin oracolele divine c p taser avertismentul c ora ul i l ca ul lor sfânt vor fi cucerite
când Templul va avea o form p trat ». Dar ceea ce i-a îndemnat mai ales s - i dezl n uie r zboiul a fost o
profe ie echivoc , p strat tot în scripturile lor sacre, cum c în acest r stimp cineva din ara lor va deveni
st pânul Iumii9. Iudeii au crezut c acela va fi neamul lor i mul i dintre în elep ii lor au dat o interpretare gre it
prezicerii. Oracolul divin avea în vedere întronarea lui Vespasianus, care a fost proclamat împ rat tocmai în
Iudeea. Dar omul nu este în stare s scape de soarta lui, chiar i când el a prev zut-o. Iudeii au tâlcuit unele
prevestiri
n
™ai ?up bunul lor Plac' iar Pe aItele mci nu le-au luat în seam Pân când cucerirea ora ului natal i propria lor pieire au
dovedit conving tor nepriceperea lor.
Zachari ,mâne discutat>il dac textul se refer la Daniel, 8, 22 i la Daniel 9; 27 sau la 9 y '.'8- Cel mai probabil este ultimul (n. t.). '
,' .r «; . •
e
ZiTacitus, Istorii, V, 13 i Suetonius, Vespasianus, 4 (n. t.). **' '
477
CAPITOLUL VI

1. în timp ce r scula ii î i g siser refugiul în ora iar TempH împreun cu toate cl dirile din preajma lui erau
mistuite de fl c ri, romanii i-au adus stindardele în incinta sanctuarului i le-au împlânta în fa a por ii r s ritene,
aducând tot acolo i jertfe1, unde cu entua aste ur ri de s n tate, l-au proclamat pe Titus imperator2. Solda i erau
atât de împov ra i de comorile r pite încât în Siria aurul a ajuna s fie vândut la jum tatea pre ului pe care îl
avusese anterior. Printa preo ii care r m seser ascun i pe zidul Templului3 se afla i M b ie a ; chinuit de sete,
el a st ruit pe lâng str jile romane s -1 crM i le-a ar tat cât de însetat era. Milostivindu-se de tinere ea, dar n
suferin a lui, ace tia i-au f g duit c nu-i vor face nici un r u, a aj poate s coboare pân la ei. Dup ce i-a
potolit setea, b ie a ul i-j umplut cu ap vasul pe care îl adusese cu el i, îndep rtându-sM fug , s-a întors sus,
pe zid, la ai s i. Pentru c nici unul dintre ei putut s -1 prind , str jile l-au batjocorit pentru lipsa lui de
credin . El a sus inut îns c nu a înc lcat deloc învoiala pe care o f cuser înj preun : nu a primit asigurarea c
va fi cru at pentru ca s r mân lafl ci doar pentru ca s coboare i s se aprovizioneze cu ap ; devreme <x le-a
f cut pe amândou , i-a respectat pe deplin cuvântul. Atâta iretenie dovedit de un copil la o vârst înc fraged
a uluit pe soldai p c li i de el. Chinui i de foame, în a cincea or a zilei, preo ii coborât de pe zidul sanctuarului;
condu i de str ji în fa a lui Titus, l-au rugat s le cru e via a. Acesta le-a explicat c r gazul iert rii
unui 5
1 Vezi Cartea a treia, cap. VI, paragr. 2, n. 1 (n. t.).
2 Acest titlu era acordat comandantului de o ti atunci când cel pu in 6000 de mani uci i acopereau dup victorie câmpul de lupt i solda ii
în i i îl aclamau a Dar Caesarii purtau acest titlu ca semn al demnit ii lor, echivalând-o pe cea a
de stat (n. t.).
3
Vezi cap. V, finalul paragr. 1 (n. e.).
478
eClitpentru ei întrucât ceea ce l-ar fi îndrept it s -i p streze în via mai exista i prin rangul lor de preo i aveau
menirea s dispar îm-nreun cu propriul lor sanctuar; apoi Titus a ordonat executarea preo ilor.
2. Când au v zut c luptele îi h r uiau de pretutindeni i zidul jjjjprejmuitor în l at de romani le t iase orice
posibilitate de fug , cetele din jurul tiranilor l-au poftit pe Titus s vin la o consf tuire. Deoarece firea lui avea o
prietenoas înclinare fa de oameni, el inea nespus s salveze barem ora ul, iar amicii s i îl i sf tuiser de ase-
meni s primeasc invita ia, presupunând c acum tâlharii deveniser mai chibzui i; ca atare, s-a instalat în partea
apusean a cur ii exterioare a Templului, c ci acolo erau por ile situate mai sus de Xystos, precum i podul4 care
f cea leg tura dintre Ora ul de Sus i Templu; aceast punte se afla acum la mijloc între tirani i Caesar.
Mul imea era îngr m dit de ambele p r i: în jurul lui Simon i Ioannes, iudeii frem tând de speran a gra ierii i
în jurul lui Caesar, romanii ner bd tori s asculte ce anume li se cerea. Titus a poruncit solda ilor s - i
potoleasc mânia i s nu- i mai trimit s ge ile înspre du mani; a chemat lâng el un t lmaci i — ca un semn
doveditor c el era biruitorul — a luat cuvântul cel dintâi: „Sunte i în sfâr it s tui de suferin ele ora ului natal,
voi, cet enii lui? F r s fi apreciat câtu i de pu in puterea noastr i sl biciunea voastr , doar dintr-o oarb
temeritate i curat nebunie, v-a i dus spre pieire poporul, ora ul i Templul, iar acum v-a venit i vou rândul,
pe bun dreptate! De mult, înc de pe când v-a subjugat Pompeius, voi n-a i încetat s Pune i la cale r scoale,
pentru ca apoi s porni i r zboiul declarat împotriva romanilor. Oare num rul vostru mare s v fi inspirat atâta
încredere? Practic, doar o mic parte a o tirii romane a fost în stare s •a doboare. Ave i cumva încredere în
alia ii vo tri? Dar care popor .m ^ara împ r iei noastre ar prefera s treac mai degrab de partea m eilor decât a
romanilor? V baza i atunci pe for a fizic ? Totu i, '' J 1 Prea bine c pân i germanii sunt sclavii no tri. Conta i
oare pe vawicia zidurilor de ap rare? Dar ce obstacol poate fi mai greu de în-s decât meterezul Oceanului?
Britanicii sunt înconjura i de el i I Usi> se înclin pân la p mânt în fa a armelor romane. Conta i pe nq t rie
moral i pe iretenia comandan ilor vo tri? Dar, cum
ce[ a] ^ac^ urmele acestui pod trebuiesc c utate în a a-numitul arc al lui Wilson sau ve?; t, ' Robinson din zilele noastre, este problematic.
Referitor la aceast întrebare °P- cit., p. 63, . u. (n. t.).
479
prea bine ti i, i cartaginezii au fost înfrân i de noi. Prin urmare, potriva romanilor nu v-a îndreptat nimic
altceva decât omenj roman . Mai întâi, noi v-am încredin at ara, ca s-o st pâni i i am tronat regi din neamul
vostru; mai apoi, am respectat legile pe caret le-au transmis str mo ii i v-am l sat s tr i i dup placul vostru
numai între cei de acela i neam cu voi, ci i între cei ce v erau strai ni. Dar suprema favoare a fost c v-am
îng duit s încasa i biruri % numele lui Dumnezeu5 i s strânge i ofrandele, f r s aducem mus tr ri i f r s
punem piedici celor ce le ofereau — numai pentru c voi s v îmbog i i pe cheltuiala noastr i s v înarma i
cu bani no tri împotriva noastr . i tocmai voi, care a i tr it din beneficiu acestor favoruri, a i d ruit în schimb
celor care vi le-au oferit ghiftu iala voastr semea i, dup pilda erpilor neîmblânzi i, a i împro ca cu venin pe
cei veni i s v mângâie prietene te. Se cuvine sa recunoa te i c a i dispre uit firea u uratic a lui Nero; în
perioada d început a i p strat o r ut cioas cumin enie la fel ca rupturile sf râm turile dintr-un corp care iese
la iveal de-abia când se agraveaz boala6: profitând de ocazie, a i dat adev rul la iveal nem suratele dorin e
au c p tat aspira ii neru inate. Tat l meu n-venitîn ara voastr ca s v pedepseasc pentru ciocnirile voastre c«
Cestius, ci doar ca s v aminteasc ce datorie ave i. In orice caz, dac el ar fi urm rit s stârpeasc neamul
vostru, atunci, atacându-v de 1 r d cini, el ar fi trebuit s v distrug neîntârziat ora ul; dar în timpu acesta, a
pustiit Galileea i împrejurimile sale, dându-v astfel a mult r gaz, ca s v r zgândi i. Dar dragostea lui de
oameni a fost so cotit de voi drept un semn de sl biciune i blânde ea noastr alimentat impertinen a voastr .
Dup moartea lui Nero, voi v-a i p« tat aidoma celor mai mari tic lo i: v-au dat curaj tulbur rile interi» ale
împ r iei noastre i atunci când eu însumi, împreun cu p rinte1' meu, am plecat în Egipt, voi v-a i folosit de
acest prilej ca s fi preg tirile de r zboi, nesfiindu-v s -1 stânjeni i pe cel care a ob in demnitatea imperial ,
dup ce voi l-a i cunoscut mai înainte drept" inimos comandant de o ti. De îndat ce Imperiul i-a g sit refug1
sub ocârmuirea noastr i i-a redobândit lini tea în toate privin e popoarele str ine trimi ându-ne soliile care ne
împ rt eau buc»11
5
Vezi Evanghelia dup Matei, cap. 17, paragr. 24 precum i Cartea a "P cap. VI, paragr. 6 din prezenta lucrare (n. t.).
6
Aluzie la a a-zisul an „al celor patru împ ra i" (vezi i Cartea a patra, &$" paragr. 2) (n. e.).
480
iori din nou iudeii au fost cei ce ne-au declarat r zboi. Trimi ii vo tri aU ajuns pân la oamenii de dincolo de
Eufrat, ca s le propov duiasc r scoala; v-a i construit de îndat noi ziduri de ap rare, au' izbucnit revolte i
certuri între tirani, ara a fost bântuit de r zboaie civile — n paste care survin numai la ni te oameni r i ca voi!
Am venit în fa a ora ului ca s împlinesc sumbrele porunci pe care mi le-a dat tat l meu, f r nici o pl cere. M-
am bucurat când am aflat c poporul are inten ii pa nice. înc înainte de izbucnirea r zboiului, am c utat s v
conving s renun a i la el din capul locului; când voi a i pomit ostilit ile împotriva mea, mult vreme m-am
str duit s v cru ; i-am gra iat pe transfugi, fa de cei ce i-au c utat sc parea la mine mi-am inut cuvântul dat;
am fost milos cu mul i prizonieri, iar pe cei ce i-au supus torturilor i-am pedepsit dup un aspru interogatoriu;
mi-am apropiat de zidurile voastre ma inile mele de r zboi cu de-a sila: mereu a trebuit s -mi domolesc solda ii
mei prea ahtia i s v ucid ; iar dup fiecare victorie v-am f cut propuneri de pace, ca i cum eu a fi fost cel
învins. Ajuns în preajma Templului, iar i n-am mai inut seama de legile r zboiului, chiar din ini iativa mea,
rugân-du-v s evita i distrugerea l ca ului sfânt i s v salva i sanctuarul în propriul vostru interes; v-am
aprobat liber trecere, cu asigurarea c viet ile v vor fi garantate i, în cazul în care inea i cu orice pre , v-am
oferit prilejul de-a str muta lupta în alt loc. Toate propunerile mele au fost ignorate de voi, care a i dat foc
Templului cu mâinile voastre. Pâng ri i de atâtea mâr vii, veni i la mine i-mi pretinde i s duc tratative cu voi?
A mai r mas ceva de salvat, care s poat fi pus al turi de ceea ce a c zut deja prad distrugerii? Ce rost mai are
propria voastr existen dup ce Templul a fost definitiv distrus? înc mai r mâne i înarma i i acum,
neferici ilor, i nici m car în extrema Primejdie în care v afla i nu v schimba i atitudinea, cer indu-v în-
durarea? Pe ce v mai baza i? Neamul vostru n-a murit, Templul v°stru nu-i distrus, ora ul vostru nu-i al meu,
via a voastr nu-mi st ' ea la îndemân ? Socoti i o fapt eroic s v c uta i moartea cu ^e pre ? Cu orbirea
voastr nu in s rivalizez: celui ce- i arunc j^ele i se precj , aceluia îi voi d rui via a; eu fac ceea ce face orice r1
st pân în casa lui — pedepsind ceea ce nu poate fi îndreptat i Pastrând restul pentru mine însumi!"
del ^a toate acestea' r scula ii au r spuns c nu-i pot accepta
00 e
cj- J g mântul; c ci ei s-au jurat s n-o fac niciodat , cu nici un
P- In schimb îi cer liber trecere prin zidul împrejmuitor pentru ei,
481
împreun cu so iile i copiii lor; atunci vor pleca în pustiu7, l ora ul în st pânirea lui. Indignat de faptul c ni te
oameni ajun i % situa ia de prizonieri cutezau s -i impun condi ii de parc ei ar fi fOs) înving tori, Titus le-a
transmis printr-un crainic ordinul c de-acuu, înainte nimeni s nu mai dezerteze i nici s nu mai conteze pe u,
leg mânt cu dânsul: c ci nu va mai cru a pe nimeni. E de datoria lor ca to i s lupte cu întreaga putere de care
dispun, spre a se salva i ^ fiecare m sur se va ine seama numai de legile r zboiului. A l sat ora ul în seama
solda ilor s i, ca s -1 incendieze i s -1 jefuiasc . Ace tia s-au ab inut în ziua aceea, dar în ziua urm toare, ei au
pref cut în scurm Arhiva, Acra, Sfatul i a a-numita colin Ophel. Focul s-a întins pân la palatul Elenei, aflat în
mijlocul Acrei. Au ars si str zile, i casele care erau pline de cadavrele celor mor i de foame.
4. în aceea i zi, fiii i fra ii regelui Izates, împreun cu numero i cet eni de vaz , care se adunaser acolo, i-au
cerut lui Caesar îndurare. Oricât de sup rat era pe restul iudeilor, nu s-a ab tut de la bun tatea cu care era
înzestrat, ci a acceptat supunerea lor. Pentru moment, i-a pus pe to i sub paz strict ; mai târziu i-a trimis la
Roma, în lan uri, pe fiii i pe celelalte rude ale regelui, ca s slujeasc drept os-tateci.

7
Zelo ii au în vedere regiunea situat între muntele Iuda, malul Iordanului! Marea Ro ie i care a jucat un rol important în istoria Israelului,
mai ales în ^B Macabeilor, ca loc de refugiu (n. e.).
482
CAPITOLUL VII

.
1. R scula ii s-au n pustit atunci asupra palatului regal1 în care mul i iudei î i adunaser avu iile lor, datorit
faptului c era fortificat; i-au izgonit pe romanii de acolo, m cel rind toat popula ia strâns în untru — vreo
8400 de oameni i au pr dat toate bog iile g site. Au fost captura i i doi romani: un c l re i un pedestra . Pe
pedestra ei l-au ucis pe loc i l-au târât prin ora , de parc ar fi vrut s se r zbune printr-un cadavru asupra
tuturor romanilor; dar c l re ul care a sus inut ca poate s le fac dezv luiri folositoare pentru salvarea lor, a fost
adus în fa a lui Simon. întrucât n-a avut nimic deosebit s -i spun , el a fost dat pe mâna unuia dintre comandan i,
pe nume Ardalas, în vederea execut rii lui. Acesta i-a legat mâinile la spate, 1-a legat la ochi i 1-a dus într-un
loc situat în raza vederii romanilor, ca s -1 decapiteze. Prizonierul i-a luat-o înainte i a reu it s fug la romani
în timp ce iudeul î i tr gea sabia din teac . Pe un om care izbutise s scape din mâinile du manului, Titus nu s-a
îndurat s -1 execute, dar, socotindu-1 nedemn de a fi soldat roman, pentru c fusese capturat viu, 1-a dezarmat i
1-a exclus din legiune2, ceea ce pentru un soldat însemna o pedeaps mai rea decât moartea.
2. A doua zi, romanii au alungat pe tâlharii din Ora ul de Jos i au incendiat întreaga zon pân la bazinul
Siloah3; ei au avut satisfac ia de a vedea ora ul mistuit de fl c ri, dar prada le-a sc pat
mâini, c ci r scula ii goliser totul mai înainte de retragerea lor în de Sus. Nici vorb ca ace tia s se c iasc
pentru nelegiuirile
P. IV
Fusese construit de Herodes cel Mare în Ora ul de Sus (vezi Cartea a cincea,
paragr. 4) (n. e.).
, A a-zisa missio ignominiosa f cea parte dintre asprele pedepse disciplinare
F?e"e militum), care presupunea alungarea din Roma i din preajma împ ratului a r cu rang înalt (n.e.).
Adic latura sud-estic , cea nordic fiind ars cu o zi mai înainte (n. e.).
483
pe care le comiseser , ci, dimpotriv , se i l udau cu ele, de parc ar fi fost vorba de ni te ispr vi viteje ti; ei
priveau cu fe e vesele la cetatea în fl c ri i î i spuneau c sunt gata s - i primeasc sfâr itul acim, când poporul
a fost m cel rit, Templul distrus de foc, ora ul incendj' at, du manilor ner mânându-le nimic de luat. Pân i în
aceasta situa ie extrem , Iosephus nu obosea totu i s -i roage, încercând s scape de la pieire m car ceea ce mai
r m sese din ora ; dar cu toate c le-a adus multe mustr ri pentru cruzimea i lipsa lor de credin , dând i multe
sfaturi salvatoare, nu s-a ales decât cu mâr ave vorbe de ocar din partea r scula ilor. Deoarece pe de o parte, nu
se puteau preda romanilor, fiind împiedica i de jur mântul lor, pe de alt parte nici nu erau în stare s -i înfrunte
pe romani de la egal la egal, ei se sim eau împresura i ca într-o temni , dar, întrucât deprinderea de a ucide le
punea bra ele în mi care, r scula ii s-au r spândit în terenurile din fa a ora ului, vânând printre ruine pe cei ce
inten ionau s fug la romani. Mul i au c zut în mâinile lor i zelo ii îi masacrau f r excep ie, mai ales c cei
sl bi i de nemâncare nici nu erau în stare s fug : cadavrele lor erau aruncate la câini. Orice alt fel de moarte
decât cea pricinuit de foame p rea mai u oar acestor neferici i care, în pofida faptului c î i pierduser orice
speran c vor avea parte de îndurare, ei fugeau totu i la romani, l sându-se s cad de bun voie în mâinile
r scula ilor asasini. în ora nu mai r m sese nici un loc liber: pretutindeni z cea un înfometat sau unul c zut în
lupta dintre taberele rivale. Fiecare loc era n p dit de victimele r scoalei i ale foametei.
3. Ultima speran a tiranilor i a liotei lor de tâlhari erau hrubele subterane, în care inten ionau s se refugieze i
unde, dup p rerea lor, nu puteau fi g si i. Dup cucerirea ora ului, în întregimea lui, dup retragerea
romanilor, ei î i propuseser s ias din ascunz toarea lor i s fug . Dar planul lor n-a fost decât un vis frumos,
c ci nu fc era h r zit s scape nedescoperi i de Dumnezeu i de romani. Mâna i de speran ele pe care i le
puseser în hrubele subterane, tocmai fc vremea aceea, ei d deau foc ora ului mai mult decât romanii în i i! f r
pic de ru ine, r scula ii îi ucideau i pr dau pe cei ce din ruinele în fl c ri î i c utau sc parea în acele ad posturi
subp mântene; i% dac g seau la una dintre victime un lucru ce putea fi mâncat, îl smul' geau i-1 înghi eau pe
de-a-ntregul, chiar dac era cumva stropit <* sânge. Chiar i între ei se purta o lupt aprig de dragul pr zii. Sufli
ferm convins c , din pricina cruzimii lor excesive, ei s-ar fi înfrupt i din cadavre, dac ora ul n-ar fi fost cucerit
din vreme.
484

CAPITOLUL VIU

1. Deoarece, datorit faptului c era înconjurat numai de pr p stii, ora ul nu putea fi cucerit decât cu ajutorul
digurilor de p mânt, la data de 20 a lunii Loos1, Caesar i-a repartizat lucrul for elor sale armate. Deosebit de
dificil era procurarea materialului lemnos dup ce, cum am mai spus, toat regiunea din jurul ora ului, pe o
distan de 100 de stadii, fusese deja defri at , cu prilejul construirii anterioarelor valuri de p mânt. Lucr rile
celor patru legiuni au început s se înal e în povârni ul de miaz zi al ora ului, în dreptul palatului regal. Trupele
auxiliare i surplusul mul imii î i în l au valurile de p mânt aproape de Xystos, de pod i de turnul lui Simon,
construit de acesta ca un bastion împotriva lui Ioannes.
2. în zilele acelea, conduc torii idumeenilor s-au întrunit în mare tain i au luat hot rârea s se predea
romanilor; în acest scop, au trimis cinci soli, ca s ob in de la Titus leg mântul lui. Sperând c i tiranii se vor
preda dup abandonarea lor de c tre idumeeni, a c ror participare cânt rea mult în desf urarea r zboiului,
acesta le-a acordat clemen a lui, nu f r oarecare ov ial , i a trimis solii înapoi. Tocmai când idumeenii f ceau
preg tirile de plecare, Simon a aflat de planul lor; i-a executat numaidecât pe cei cinci b rba i care fuseser la
Titus, iar pe conduc torii lor, dintre care cel mai de vaz era Iacobus, fiul lui Sosa, i-a arestat i întemni at. Nici
mul imea solda ilor Klumeeni, descump nit de pierderea c peteniilor lor, n-a fost l sat nesupravegheat de
Simon, punând pe metereze str ji înt rite, care s -i supravegheze cu stricte e. Totu i, str jile nu erau în
stare s st vileasc puhoiul dezert rilor i, oricât de însemnat era num rul celor uci i de ei, mult mai numero i se
dovedeau cei care fugeau. Romanii îi primeau acum pe to i fugarii, c ci Titus, datorit bun t ii
1
în 25 septembrie 70 (n. e.).

485
lui, nu mai inea seama de poruncile sale anterioare, iar solda ilor lj
f cuse lehamite de omoruri i- i puneau speran a în câ tiguri. Ej •
l sau s treac numai pe cet enii Ierusalimului, cei din mul ime, v
preun cu nevestele i copiii, fiind vându i ca sclavi, fiecare pe ^
pre de nimic, datorit ofertei prea mari de robi i a num rului nre,
mic de cump r tori2. De i Titus anun ase prin crainici ca nimeni s n»
fug de unul singur, au fost l sa i s treac i dezertori solitari care se
prezentaser f r familie. El a dispus s fie tria i oamenii, spre a {
separa i de cei ce meritau s fie pedepsi i. Num rul persoanelor care
au fost vândute ca sclavi a fost nem rginit. în schimb cet enii care
s-au putut salva au trecut de 40000, fiecare fiind l sat de Caesar si
plece oriunde dorea.
3. în cursul acelora i zile, s-a înf i at un preot cu numele de Iesus, fiul lui Thebuti, pe care Caesar 1-a asigurat
prin jur mânt c -1 va cru a, cu condi ia ca el s -i predea o parte din comorile sfinte. El a scos i i-a dat din zidul
Templului dou sfe nice asem n toare celor aflate în interiorul sanctuarului, precum i mese de cult, cratere3 i
cupe, toate fiind f urite din aur masiv. I-a mai adus perdele, ve minte ale Marilor Preo i, care erau împodobite cu
pietre pre ioase i multe alte obiecte indispensabile slujbei preo e ti. A fost capturat i trezorierul Templului, cu
numele de Phineas; acesta le-a ar tat straie i cordoane ale preo ilor, precum i mult purpur i vopsea stacojie,
p strate pentru ameliorarea perdelelor Templului. El a mai dat i mult scor i oar , casia4 i numeroase alte
substan e aromatice, care, bine amestecate, erau arse zilnic pe altar, în cinstea lui Dumnezeu. Totodat , el a
predat romanilor i multe alte bijuterii ale Templului, precum i un mare num r de podoabe sfinte, datorit
c rora s-a bucurat de acela i tratament ca i transfugii, cu toate c , la arestarea lui, trezorierul opusese o dârz
împotrivire.
4. Dup ce în 18 zile de munc , au terminat construirea valurile de p mânt — la data de 7 a lunii Gorpiaios5 —,
romanii i-au apropiat de ziduri ma inile de asediu. Pierzându- i de pe-acum orice speran în salvarea ora ului
lor, unii dintre r scula i s-au retras de P6 metereze în Acra, al ii s-au ascuns în canalele subp mântefl& Numero i
au fost cei ce i-au împ r it între ei pozi iile c utând sa-'
2
în antichitate, ostile cuceritorilor erau înso ite de negustori de sclavi, aido vulturilor negri ai caravanelor (n. t.).
3 Vas mare, care slujea la amestecarea vinului cu apa (n. e.).
4
Arbust care producea scor i oar , la fel ca i cinnamomul (n. e.). -1 în 25 septembrie 70 (n. e.).
486
oiedice pe solda ii care aduceau berbecii de asalt. Dar romanii îi în-ceau pe r scula i atât ca num r, cât i ca putere
i, ceea ce era mai portant, aveau un moral mult mai ridicat fa de ni te oameni descuraja i i f r vlag . Dup
ce zidul a fost str puns într-un loc i uniurile au început s se clatine sub loviturile berbecelor, ap r torii si fugit
numaidecât, tiranii fiind cuprin i de o spaim care nu avea nici o leg tur cu situa ia de fapt. C ci mai înainte ca
romanii s fi apucat s treac dincolo de sp rtura zidului, zelo ii r m seser încremeni i, f r s mai tie dac
trebuiau s fug sau s r mân pe loc. Acum ai fi putut s vezi cum ni te oameni odinioar atât de arogan i i de
mândri de nelegiuirea lor, deveniser acum umili i înfrico a i încât schimbarea lor profund î i inspira mil ,
chiar dac era vorba de ni te tic lo i f r pereche. Inten ia lor era s întreprind un atac asupra zidului
împrejmuitor i s resping g rzile i, stre-curându-se printre rânduri, s - i g seasc sc parea. Când îns ei n-au
mai v zut în jurul lor oamenii întotdeauna credincio i — c ci ace tia fugiser acolo unde fuseser chema i de
nevoie —, când unii s-au gr bit s -i anun e c toat partea de apus a zidului fusese distrus , iar al ii pretindeau c
romanii p trunseser deja în untru, al ii cum c se i aflau prin apropiere, porni i în c utarea lor, în timp ce al ii
le spuneau c - i v zuser du manii în turnuri, f cându-i s aib vedenii de groz —, atunci tiranii au c zut cu
fa a la p mânt, i-au deplâns propria orbire, incapabili s se mai mi te din loc, de parc li s-ar fi t iat picioarele.
Aici s-a v dit cel mai bine puterea lui Dumnezeu asupra nelegiui ilor, precum i norocul romanilor; c ci tiranii
au renun at singuri la siguran a lor i au coborât nesili i de nimeni din turnurile unde nimeni nu iar fi putut
supune cu for a ci numai prin foame. Romanii, dup ce avuseser atâta de furc cu ziduri mult mai slabe, ajuta i
de soart au ocupat ni te construc ii pe care n-ar fi putut pune mâna niciodat cu ajutorul uneltelor lor de r zboi,
cele trei turnuri6 descrise mai sus7 fiind fiecare în parte mai puternice decât orice !îla in de asediu.
5. Dup ce au p r sit turnurile sau, mai degrab , dup ce
umnezeu i-a izgonit din ele, r scula ii i-au g sit ad post în râpa de
Su
° Siloah; aici i-au revenit pu in din prima fric pe care o
^sim iser i au atacat împrejmuitorul val de p mânt al romanilor.
otu
i, curajul le-a fost mai prejos decât situa ia lor critic , c ci frica
' Hippicus, Phasael i Mariamme (n. t). "ezi Cartea a cincea, cap. IV, paragr. 3 (n. e.).

L
487
i nenorocul au contribuit din plin la dispari ia puterii; r scula ii ail fost respin i de c tre g rzile romane i
desp r i i unii de al ii, apoi s-a afundat în canalele subterane. Dup ce au cucerit meterezele, romanij i-au înfipt
stindardele în vârful turnurilor i, cu mult larm i tyy, curie i-au intonat cântecul lor de biruin , deoarece
sfâr itul r zboiului li s-a p rut mai u or decât începutul s u. Dup ce le-a fost dat s treac de ultimul zid de
ap rare f r s verse o pic tur de sânge, romanilor nu le-a venit s cread i, când au v zut c nu întâlnesc nici
un adversar, contrar obiceiului lor, au fost pu i în încurc tur . Cu s biile smulse din teac , ei au n v lit în
str zile înguste i au omorât f r deosebire pe oricine le-a ie it în cale; casele în care î i mai c utau refugiul
iudeii, ei le d deau foc împreun cu oamenii afla i în interiorul lor. Cu prilejul jefuirii multor case, romanilor li s-
a întâmplat adesea ca atunci când p trundeau în untru, pentru prad , s dea peste cadavrele întregii familii sau
peste case ticsite de victime ale foametei; când d deau cu ochii de asemenea scene, ie eau îngrozi i afar din
cas , cu mâinile goale. Chiar dac ar taser mil pentru cei care avuseser un sfâr it atât de jalnic, romanii nu
împ rt eau acela i sim mânt fa de cei vii, ci îi str pungeau pe fiecare dintre cei întâlni i întâmpl tor,
astupând cu hoituri uli ele, astfel c multe dintre ele care fuseser deja incendiate, erau stinse de pâraiele de
sânge care inundaser tot ora ul. La c derea serii omorurile au încetat, dar în timpul nop ii, focul a luat propor ii,
iar cea de a 8-a zi » lunii GorpiaiosS, soarele a r s rit peste ruinele înc fumegânde ale Ierusalimului; ora ul
acesta a îndurat atâtea nenorociri în timpul asediului, încât dac el ar fi avut parte la fondarea lui de tot atât de
mult noroc, atunci ar fi ajuns demn de invidiat, el care nu merita, totu i, nici una din n pastele, dac n-ar fi dat
na tere unei genera ii care 1-a dus la pieire.
CAPITOLUL IX
1
în 26 septembrie 70 (n. e.).
488
1. Dup ce a p truns în untru, Titus n-a admirat numai tr inicia ora ului, ci mai ales turnurile pe care tiranii, în
nebunia lor, le-au p r sit. în timp ce contempla în l imea masivelor construc ii, m rimea fiec rui bloc de
piatr i perfecta lor îmbinare, observând cât de late i de seme e erau turnurile, el a exclamat cu glas tare: „De
fapt, noi am luptat cu ajutorul lui Dumnezeu, c ci Dumnezeu a fost cel ce i-a alungat pe iudei din aceste
bastioane, fiindc ce-ar fi putut face mâinile omene ti i ma inile de asediu împotriva unor astfel de turnuri?". i
multe alte lucruri asem n toare a discutat el atunci cu prietenii s i; apoi a eliberat pe prizonierii pe care i-a g sit
în beciurile turnurilor1, redându-le libertatea. Mai târziu, când a distrus din temelii restul ora ului i a pus s se
d râme zidurile de ap rare, el a l sat neatinse cele trei turnuri, ca o m rturie a norocului s u, cu sprijinul c ruia a
putut s cucereasc chiar i ceea ce p rea inexpugnabil.
2. Deoarece solda ii obosiser între timp s tot r pun oameni i o mare mul ime de supravie uitori din rândurile
iudeilor înc mai ie eau la iveal , Caesar a dat ordinul ca s fie uci i numai cei înarma i sau care opuneau
rezisten , ceilal i urmând s scape cu via , spre a fi lua i prizonieri. Pe lâng categoriile destinate pieirii prin
ordinul lui Titus, solda ii mai ucideau b trânii i nevolnicii; dar cei afla i în floarea vârstei i ap i de- munc au
fost mâna i spre templu i închi i 111 interiorul zidurilor din curtea femeilor. Caesar a încredin at paza 'or unui
dezrobit, iar prietenului s u Fronto, sarcina de a decide soarta fiec ruia. Acesta a executat pe to i r scula ii i
tâlharii care se denun au de fapt unii pe al ii; din rândul tinerilor, el a triat îns pe cei ^ai dezvolta i i mai
frumo i, spre a-i p stra pentru mar ul triumfal.
Zelo ii au întemni at de la început elementele incomode sau nesigure din popor, Precum i pe unii comandan i idumeeni (n. e.).
489
Dintre ceilal i, Titus i-a trimis pe prizonierii peste 17 ani, ca ss munceasc în minele din Egipt2: pe cei mai mul i
i-a d ruit provincj. ilor, unde trebuiau s piar în teatre3, r pu i de sabie sau de fiarele s lbatice. Cei care nu
împliniser 17 ani au fost vându i ca sclavi. Jj zilele în care Fronto î i f cea trierea lui, au mai murit de foame
înc 11.000 de prizonieri, unii fiindc paznicii lor nu le-au dat hran , da. torit urii pe care le-o purtau, al ii
fiindc au refuzat s m nânce ceea ce li se oferea. De altfel, pentru o mul ime atât de mare nici cerealele nu erau
suficiente.
3. Num rul total al celor care au fost lua i prizonieri în cursul întregului r zboi a fost de 97.000, iar num rul
celor care au murit în timpul asediului se ridic la 1.100.000 de oameni. Cei mai mul i dintre ace tia au fost iudei
prin na tere, nu îns originari din Ierusalim4. C ci adunat din întreaga ar , cu ocazia s rb toririi Pa tilor,
poporul a fost încercuit acolo pe nea teptate de desf urarea r zboiului, astfel c mai întâi, datorit aglomer rii
excesive, el a fost bântuit de cium , iar mai târziu de foametea care i-a cuprins i mai repede în vârtejul ei. Faptul
c ora ul putea s ad posteasc atâta mul ime de oameni reiese din recens mântul f cut în timpul lui Cestius;
pentru a-1 convinge pe Nero, care era înclinat s subestimeze poporul iudeu, c Ierusalimul avea o situa ie
înfloritoare, el i-a îns rcinat pe Marii Preo i s fac num r toarea popula iei cum vor g si ei de cuviin 5. Când a
sosit a a-numita s rb toare a Pa tilor, în care între ora a 9-a i ora a 11-a se aduceau jertfe, unde de fiecare dat
nu luau parte mai pu in de zece oameni, ca într-o fratrie6 de unul singur neavând voie s se osp teze nimeni —
iar câteodat se adunau i 20 de b rba i —, s-a ajuns la num rul total de 255.600 de animale de jertf . Dac
socotim numai câte zece in i de fiecare jertf , rezult un num r de 2.700.000 de participan i 7, absolut toate
persoane curate i purificate: cei bolnavi de
2
Vezi Diodor, Biblioteca istoric , III, 12. Din aceste mine se extr gea aur (n. t).
3
Se subîn elege: amfiteatre (n. e.).
4 Privitor la soarta cre tinilor, afl m de la Eusebius (Istoria bisericii, III, 5) c înainte de asediul Ierusalimului, ei s-au refugiat la Pella (n. t).
5
La iudei num rarea poporului era interzis pentru c mai întâi, potrivit profetului Osea (2,1): „va fi ca nisipul m rii, care nu se socote te,
nici nu se num r '', i mâi apoi pentru c recens mântul f cut de regele David a avut urm ri nefaste (Cartea o doua a Regilor, cap. 24). Cifra
locuitorilor urma s fie aflat , cerându-se fiec ruia c⣠o moned sau num rându-se mieii jertfi i de Pa ti. Ultimul procedeu, potrivit lui
Midra Echa Rabbati, a fost respectat i de regele Agrippa (n. t.).
6
Fr ie — reuniune de cet eni care participau la o jertf , urmat de totodat o subdiviziune a tribului la grecii vechi (n. e.).
7
Cifr rotunjit în plus (n. t.).
490
rj si sculament, femeile în perioada lor de ciclu, precum i cei cu 1*1 feluri de impurit i, nu aveau voie s ia
parte la jertfe, a ijderi cei
alt neam decât iudeii, care participau totu i la servicul religios.
4 Majoritatea celor strân i laolalt de s rb toare erau sosi i din afara capitalei. Astfel soarta a f cut atunci ca
întregul popor s fie în-hjs ca într-o temni , iar r zboiul a încercuit un ora ticsit de oameni. ASa c mul imea
celor care a pierit întrece cu mult distrugerile provocate fie de oameni, fie de c tre cer. Dintre cei care au ie it la
iveal , unii au fost uci i pe de o parte, iar al ii, lua i prizonieri, pe de alt parte. Romanii i-au c utat i pe cei din
canalele subp mântene, au scormonit chiar i p mântul, omorând pe to i cei descoperi i de ei. Astfel, s-au g sit
acolo peste 2000 de mor i, dintre care unii î i luaser viata cu mâna lor, iar al ii se r puseser între ei; cei mai
mul i muriser îns de foame. Solda ii intra i în subteranele acelea au fost întâmpina i de groaznica duhoare a
hoiturilor, a a c mul i s-au retras imediat; dar al ii, mâna i de l comia lor, au trecut peste mormanele de cadavre;
multe obiecte pre ioase au fost g site în canale sub p mânt, c ci o îndrept it r splat încununa fiecare drum.
Au fost sco i de acolo i mul i prizonieri ai tiranilor; pân i în aceast situa ie extrem , ace tia mai persistau în
cruzimea lor. Dar Dumnezeu i-a pedepsit pe amândoi, dup cum merita fiecare: Ioannes, împreun cu fr ânii
s i, a r bdat de foame în canalele subterane, cerând romanilor îndurarea pe care o dispre uise de atâtea ori; dup
o aprig lupt cu nevoile, Simon s-a predat i el, a a cum vom ar ta mai departe8. Ambii au fost lua i prizonieri:
Simon a fost p strat spre a sluji drept jertf la mar ul triumfal, iar Ioannes, condamnat la închisoare pe via .
Romanii au incendiat pân i cele mai îndep rtate p r i ale ora ului, zidurile de ap rare fiind una cu p mântul.
vezi Cartea a aptea, cap. II, paragr. 2 (n. t.).
491
CAPITOLUL X

1. A a a c zut Ierusalimul în al doilea an al domniei lui Vespasianus, în cea de a 8-a zi a lunii Gorpiaius 1; ora ul
fusese mai înainte cucerit de cinci ori, fiind distrus cu acest prilej pentru a doua oar . Asochaeus2, regele
Egiptului, dup el Antioh3, Pompeius, urmat de Sossius împreun cu Herodes, au cucerit ora ul, p strându-1 îns
întreg. înaintea acestora, regele Babilonului4 1-a cucerit i distrus dup 1468 de ani i 6 luni de la fondarea lui.
Primul s u ctitor a fost un domnitor cananeean, al c rui nume însemna în limba rii: „rege drept"5; în realitate,
a a a i fost. Acesta 1-a slujit pe Dumnezeu ca primul s u preot, tot el a fost cel dintâi constructor al sanctuarului
dând i numele de „Hierosolyma"6 ora ului care mai înainte se chemase „Solyma". Apoi David, regele iudeilor, a
gonit de acolo pe locuitorii cananeeni i a populat ora ul cu oameni din neamul lui: dup 477 de ani i 6 luni, el a
fost ras din temelii de babilonieni. De la regele David, primul iudeu care a domnit asupra ora ului, i pân la
distrugerea lui de c tre Titus, s-au scurs 1179 de ani. De la prima întemeiere i pân la ultima cucerire, au trecut
2177 de ani7. A adar nici marea vechime, nici nesecata bog ie, nici larga r spândire a poporului s u peste
întregul p mânt i nici m car deosebita faim a serviciului divin, între inut de el, — n-au putut feri ora ul de
propria distrugere. Astfel a luat sfâr it asediul Ierusalimului.
1
în 28 septembrie 70 (n. t.).
2
în Antichit i iudaice, VIII, 2 . u., el nume te Susac, la Herodot (Istorii, U. Cil) Sesostris, în Vechiul Testament (Cartea a treia a Regilor,
14, 25) i ac (n. t.).
3
E vorba de Antioh IV Epiphanes, suveran al Regatului Seleucid (n. e.).
4
Nabucodonosor II din Regatul Noului Babilon (598 î. e. n.) (n. e.).
5
Melhisedec, regele Saiemului (Facerea, 14, 18; Apostolul Pa vel, Epistola C&& evrei, cap. 7); cuvântul înseamn : „Sedec (Dreptatea) este
rege" (n. e.).
6
Adic : „Sfânta Solyma" (în greaca veche hieros= sacru). Etimologia prop"* de losephus este eronat pentru c scrisorile expediate de
egipteni din El Amarna (se-colul XIV î. e. n.) ora ul era numit „Urusalim", adic „Ctitoria din Salem" (n. e.).
7
Nu se poate conta pe precizia acestor cifre deoarece vechile texte n-au fost * deauna transcrise corect. De aceea, fiecare codex d cifre
diferite (n. t.).
492
CARTEA A APTEA

CAPITOLUL I

Pentru
1. Când îns armata n-a mai avut ce s m cel reasc i s jefuiasc , întrucât solda ii nu mai aveau la îndemân
nimic asupra c ruia s - i reverse mânia lor, c ci ei nu se îndurau s cru e nici oameni i nici obiecte care s scape
de furia lor distructiv — Caesar a dat ordin ca întregul ora împreun cu Templul s fie rase în întregime.
Urmau s r mân în picioare numai turnurile Phasael, Hippicus i Mariamme, care st teau mai presus de
celelalte, ca i zidul de ap rare, atâta cât împrejmuia partea de apus a ora ului. Zidul trebuia s slujeasc drept
loc de instalare a taberei pentru garnizoan h r zit s se stabileasc acolo, iar turnurile, ca s fie p strate anume,
pentru a dovedi urma ilor cât de m re i de bine ap rat a fost ora ul pe care vitejia romanilor a izbutit s -1
înving . Solda ii cu for a lor demolatoare au f cut una cu p mântul restul zidului împrejmuitor astfel încât
eventualii vizitatori ai regiunii s nu aib nici un motiv s - i mchipuie c aici au locuit vreodat fiin e omene ti.
Acesta a fost sfâr itul pe care 1-a avut acest minunat Ierusalim, ora vestit în lumea ntreag , datorit orbirii
propriilor lui r zvr ti i.
2. Caesar a hot rât s lase acolo, ca trupe de paz , Legiunea a X-a, Precum i câteva escadroane de cavalerie
i unele cohorte de Pedestra i. Acum, când toate misiunile r zboiului erau deja încheiate,
a
dorit s felicite oastea, în întregimea ei, pentru perfoman ele 0 inute, i s dea cuvenitele r spl i celor ce se
eviden iaser mai u'[- Dup ce i s-a în l at în mijlocul fostei sale tabere o tribun ^e, s-a instalat acolo împreun
cu comandan ii s i i a vorbit astfel, . s fie auzit de întreaga o tire: El le mul ume te pentru exemplarul dev
;v
otament, pe care l-au p strat pân la cap t. Le aduce laude supunerea pe care i-au ar tat-o în tot cursul
r zboiului, oferind
^., varate pilde de vitejie personal în numeroase i cumplite primej-' ei au sporit prestigiul puterii romane în
folosul patriei i au ar tat
495
limpede tuturor oamenilor c nici mul imea du manilor, nici trainici fort re elor, nici m rimea ora elor, nici
temeritatea nestrunit a vrii" ma ilor sau s lb ticia de fiar dezl n uit nu pot împiedica virtute roman s triumfe,
chiar dac adesea adversarii descoper în noroc m aliat de încredere. Le-a mai spus c au încununat în chip
glorios un r zboi de lung durat ; c nici nu- i putea dori un sfâr it mai bm decât cel pe care l-au sperat de la
început. Dar ceea ce le spore te si faima, i onoarea, este faptul c cel pe care ei l-au ales ca s fie conduc torul
i st pânitorul imperiului i pe care l-au trimis în patrie, s-a bucurat de buna primire a tuturora, c m surile luate
de el au pane de-o aprobare unanim , recuno tin a rev rsându-se acum chiar asupra aleg torilor s i. De aceea —
le-a mai spus — îi admir si îndr ge te pe to i, c ci tie prea bine c fiecare a f cut ce i-a stat în putin , cu un
zel str in de ov ial . Totu i, unii s-au eviden iat în lupt printr-o mai mare for corporal i i-au împodobit
întreaga lor via prin nobila str lucire a faptelor r zboinice, reu itele ac iuni întreprinse de ei asigurând armatei
sale o i mai mare faim . Acelora vrea el s le distribuie numaidecât meritatele distinc ii i cinstiri, pentru ca s
nu r mân f r r splat nici unul dintre cei ce s-au str duit s fac mai mult decât ceilal i camarazi. C ci cea mai
ar z toare n zuin a lui este ca mai degrab s recompenseze bravura tovar ilor de arme decât s -i pedepseasc
pentru abaterile lor de la disciplin .
3. Titus a poruncit de îndat celor care aveau func ia cuvenit sa citeasc numele realizatorilor de fapte viteje ti
deosebite în cursul r zboiului. în timp ce ace tia se prezentau, el îi desemna f i , strigân-du-i pe nume, îi l uda
i se bucura din cale-afar , de parc ar fi fost propriile sale ispr vi; le punea pe cre tet cununi de aur, le d ruia
l n i oare de aur, mici suli e tot din aur, insigne din argint i-i în l a în grad pe fiecare. Din ce- i însu ise victoria
le mai împ r ea cu d rnicie argint, aur i ve minte scumpe, precum i multe obiecte din restul pr zilor. Dup ce
au fost r spl ti i cu to ii a a cum a g sit de cuviin a* el s-a rugat ca binecuvântarea zeilor s se reverse asupra
o tirii întreg' i a coborât de pe tribun în mijlocul aclama iilor entuziaste ale mul imii, îndreptându-se spre locul
de celebrare a jertfelor închin^ izbânzii. în fa a altarelor se strânseser deja nespus de mul i tauri: top au fost
înjunghia i, iar carnea lor distribuit o tirii pentru banchet. »J însu i a s rb torit împreun cu ofi erii s i, trei zile
la rând, osp "1 victoriei; apoi a îng duit trupelor str ine s se îndrepte unde dorea1 ele. A încredin at paza
Ierusalimului Legiunii a X-a, în loc s-o ^
496
jjjjt pe malul Eufratului, unde sta ionase ea mai înainte1. întrucât Titus nu putea s dea uit rii faptul c , sub
comanda lui Cestius, legiunea a XII-a se retr sese din fa a iudeilor, el a îndep rtat-o cu totul de Siria — c ci mai
înainte statornica-i tab r se afla la Raphanaea2 — i a expediat-o tocmai la Melitene, regiune situat pe fluviul
Eufrat, la hotarul dintre Armenia i Cappadocia. Dou legiuni __ cea de a V-a i cea de a XV-a — au primit
deosebita cinste de a-1 înso i pân la sosirea lui în Egipt. S-a îndreptat apoi cu oastea lui în jos, spre Caesarea de
lâng mare, unde a l sat uria a lui prad de r zboi, spre a fi p strat , precum i prizonierii de r zboi, spre a fi
p zi i; c ci anotimpul nefavorabil al iernii îi z d rnicise c l toria pe mare spre Italia.

1
Legiunea a X-a Fretensis a participat la luptele împotriva Armeniei (vezi
Tac
itus, Anale, XV, 6) (n. e,).
2
Adic la 150 km distan de Antiohia pe râul Orontes, capitala provinciei ro-
mat
»e Siria (n.e.).

L
497
CAPITOLUL II

1. în r stimpul când Caesarul Titus asedia de zor Ierusalimul, Vespasianus s-a îmbarcat pe o corabie
negustoreasc , str b tând marea din Alexandria pân în insula Rhodos. De aici, i-a continuat c l toria pe o
trirem i a vizitat toate ora ele întâlnite în drumul s u; pretutindeni, el a fost primit cu mare cinste. Apoi a plecat
din lonia spre Grecia1 i mai departe din Corcyra2 pân la Promontoriul Iapygiei3, de unde i-a urmat drume ia pe
uscat. între timp, Titus a plecat din Caesarea de lâng mare i s-a dus la Caesarea numit Philippi; acolo a r mas
un timp mai îndelungat spre a organiza tot felul de spectacole, unde mul i prizonieri i-au g sit moartea, fie
arunca i în ghearele fiarelor s lbatice, fie sili i s se lupte între ei, grupa i în cete adverse. Aici a primit Titus
vestea captur rii lui Simon, fiul lui Giora, care s-a produs în felul urm tor:
2. Cât vreme Ierusalimul a fost supus asediului, Simon s-a aflat în Ora ul de Sus; când îns armata roman a
p truns în interiorul zidurilor i devastau întregul ora , Simon i-a luat cu el pe cei mai apropia i prieteni ai s i,
împreun cu ni te pietrari, înzestra i cu uneltele lor de fier pentru t ierea pietrelor, aprovizionându-se cu hran
care s le ajung pentru mai multe zile; cu to ii s-au afundat laolalt într-un coridor subp mântean întunecat. Ei
au înaintat atât cât Ie-a îng duit vechea galerie; când au dat peste un p mânt înt rit, au s pat mai departe, în
speran a c vor putea s înainteze i va r zbi deasupra într-un loc mai ferit, unde se vor sim i în siguran . Dar
desf urare^ lucr rilor le-a dovedit c n dejdea pe care i-o puneau în ele era am gitoare; c ci muncitorii
avansaser foarte pu in i cu mult trud
1
în anul 69 (n. t.).
- Insul de pe coasta Epirului (azi Corfu) (n. e.).
3
Iapigia reprezenta partea sud-estic a Apuliei i Calabria pân la Salentinum. Este vorba de Capul Santa M ria di Leuca (Otranto) (n. e.).
498
pe când alimentele, de i dr muite cu zgârcenie, amenin au s se ispr veasc curând. Ca s -i p c leasc pe
romani prin însp imântarea lor, Simon s-a îmbr cat atunci cu o tunic alb , peste care a prins cu agrafe o mantie
purpurie i a ie it de sub p mânt în locul unde mai înainte fusese Templul. Mai întâi, solda ii care l-au v zut s-au
speriat sj au r mas pe loc, încremeni i, mai apoi s-au apropiat de el i l-au întrebat cine este. Simon nu s-a l sat
recunoscut i le-a cerut s -1 aduc pe ofi erul lor. Ei s-au dus repede la Terentius Rufus, care a i venit imediat,
fiindc acesta era comandantul trupelor l sate la fa a locului. Dup ce a aflat tot adev rul de la Simon, el 1-a
înc tu at, punându-1 sub paz i i-a comunicat lui Caesar felul cum 1-a capturat. A a 1-a l sat Dumnezeu s
cad în mâinile celor mai aprigi du mani ai s i pe Simon, spre a-1 pedepsi pentru cruzimea lui fa de propriii
concet enii, pe care i-a asuprit ca un tiran nemilos. El n-a înc put pe manile romanilor cu de-a sila, ci s-a predat
de bun voie, spre a- i primi pedeapsa: ca s-o merite din plin, singur a trimis cândva la moarte pe mul i al ii, sub
mincinoasa învinuire c pl nuiau s dezerteze la romani. Fa de r utate, mânia divin nu-i nici iert toare, nici
nepunticioas . Dreptatea ac ioneaz mai târziu asupra celor care au înc lcat legea i abate o pedeaps i mai rea
pe cre tetul nelegiuitului tocmai când acesta se i credea sc pat de ea; c ci nici unul nu este pedepsit pe loc.
Acest lucru 1-a aflat i Simon când i-a fost dat s cad în r zbun toarele mâini ale romanilor. Revenirea lui de
sub p mânt a permis ca în zilele acelea o mare mul ime de al i r scula i s fie dibui i în canalele subterane. Când
s-a întors din Caesarea de lâng mare, în fa a lui Titus a fost adus, în lan uri, Simon; potrivit poruncii sale, acesta
a fost p strat pentru mar ul triumfal care urma s se desf oare s rb tore te la Roma.

499
CAPITOLUL III
1. în timpul cât a stat la Caesarea, Titus a s rb torit cu mare fast ziua de na tere a fratelui s u1 i în cinstea lui a
l sat ca o mare parte dintre condamn rile la moarte s -i aib în vedere pe iudei. Num rul celor care au pierit în
lupta cu fiarele s lbatice, au ajuns prad fl c rilor sau au c zut în luptele dintre ei este mai mare de 2500.
Indiferent de feluritele c i în care i-au g sit moartea, romanilor li s-a p rut c pedepsele primite de r scula i
erau, totu i, prea u oare. Dup aceea, Caesar a plecat la Berytus, o colonie roman din Fenicia. Acolo a poposit o
vreme i mai îndelungat pentru ca s celebreze i ziua de na tere a tat lui s u cu o i mai mare pomp 2, dovedit
atât prin m re ia organiz rii spectacolelor, cât i prin costisitoarele cheltuieli f cute, oglindind bog ia resurselor.
i cu acest prilej, o mul ime de prizonieri au trebuit s - i piard via a în împrejur rile ar tate mai sus.
2. în acest timp s-a întâmplat ca iudeii care mai r m seser în Antiohia s devin inta unor grave acuza ii 3 i s
ajung în primejdie de moarte; antiohienii erau foarte porni i împotriva lor nu numai ca urmare a recentelor
învinuiri care li se aduceau, ci i datorit unor întâmpl ri petrecute cu mult timp în urm ; tocmai de aceste
incidente trebuie s vorbesc pe scurt pentru a urm ri mai u or desf urarea faptelor ulterioare.
3. Poporul iudeu cunoa te o larg r spândire printre locuitorii de ba tin din lumea întreag , dar mai cu seam în
Siria, datorit în~ vecin rii ei cu Palestina i mai presus de orice în Antiohia datorita
1 Fire te, Domitianus, n scut la 24 octombrie 51 e. n. (vezi Suetonius' Domitianus, I), când tat l s u era consul designatus (n. e.).
2
Vespasianus a v zut lumina zilei la 17 noiembrie anul 9 e. n., locul lui de ba ' tin fiind Reate, în ara sabinilor (n. e.).
3
Vezi Cartea a doua, cap. XVIII, paragr. 5 (n. t.).
500
,ntjJ1derii ora ului; îndeosebi urma ii lui Antioh4 le-au permis s tr iasc colo în deplin siguran . Chiar dac
Antioh, supranumit Epiphanes, devastat Ierusalimul i a pr dat Templul, cei care i-au urmat la domnie restituit
toate ofrandele din bronz iudeilor din Antiohia, îng duind expunerea lor în sinagogi; în plus ei au acceptat s li
se acorde acelea i drepturi ca i grecilor. întrucât i regii de mai târziu i-au tratat la fel de bine pe iudei, num rul
lor a sporit sim itor; ei i-au g tit sanctu-jrul cu ofrande lucrate cu m iestrie i nespus de frumoase i au permis
mereu ca la ceremoniile lor religioase s asiste o mare mul ime de greci, încât ace tia erau socoti i ca f când
parte dintre ai lor. Dar atunci când a izbucnit r zboiul i Vespasianus de-abia debarcase în Siria cu trupele sale,
iar ura împotriva iudeilor atinsese apogeul, unul dintre ei — care se numea Antioh i se bucura de mult respect
datorit p rintelui s u, îns i c petenia comunit ii iudaice5 din Antiohia — a p truns în teatrul unde se
adunaser cet enii antiohieni i i-a ar tat cu degetul propriul tat i pe al i iudei, acuzându-i c împreun au pus
la cale s dea foc într-o noapte întregului ora . Numaidecât le-a predat i câ iva iudei str ini, care trebuiau s ia
parte la complot. De îndat ce a aflat tirea, mul imea n-a mai putut s - i st pâneasc furia i a înjghebat repede
un rug pentru to i acuza ii care urmau s fie ar i chiar în teatru. Apoi ea s-a n pustit asupra iudeilor, afla i în
mare num r, convin i c - i pot salva mai sigur ora ul natal, cu cât mai repede î i vor înf ptui r zbunarea asupra
lor. Antioh a înte it i mai mult mânia localnicilor; deoarece credea c e neap rat nevoie s aduc o dovad a
convenirii precum i a urii lui fa de datinile iudaice, a adus o jertf dup tradi ia greceasc . Apoi a cerut
grecilor s -i constrâng i pe ceilal i iudei s fac acela i lucru; deci va fi cât se poate de limpede ea
recunoa terea conspiratorilor se va face dup refuzul lor. Când an- iohienii au f cut într-adev r aceast încercare,
pu ini iudei s-au l sat mdupleca i; înd r tnicii au fost executa i pe loc. Antioh a primit de la §Uvernatorul roman
solda i cu ajutorul c rora i-a persecutat i mai u concet enii: nu le-a îng duit s se odihneasc în a 7-a zi,
silindu-i a 'ucreze la fel ca i în celelalte zile. El i-a supus pe iudei la o crunt -5r£ejpentru ca r gazul din ziua a 7-
a s fie suprimat6 nu numai în
s Antioh I Soter, suveran al Regatului Seleucid (281-261 î. e. n.) (n. e.). 3e£U' din Alexandria i din Antiohia au admis ca iudeii s aib un
asemenea atOr (aici arhonte îndeob te denumit Alabarh) drept propriul lor magistrat
^ i pân i sub autoritatea romanilor s-a men inut aceast ormanizare (n. t.). (Q,,., . ng rirea zilelor de odihn i a s rb torilor a fost cerut
de Antioh Epiphanes
ea
"" i a Macabeilor, I, 48) (n. e.).

501
Antiohia ci — o dat cu începutul f cut acolo — i în alte ora e oricum îns , pentru scurt timp.
4. Asemenea nenorociri au avut de îndurat iudeii din Antiohia în vremea aceea când s-a ab tut peste capul lor o a
doua pacoste, pentru în elegerea c reia am i povestit-o pe cea care a precedat-o. întâmplarea a f cut ca un
incendiu s cuprind pia a p trat , sediul magistra ilor, arhiva i basilicele 7 i cu mare trud a fost împiedicat
extinderea fl c rilor asupra întregului ora ; Antioh a sus inut c iudeii purtau vina pârjolului. Chiar dac n-ar fi
fost mai dinainte porni i împotriva iudeilor, antiohienii tot s-ar fi l sat lesne ademeni i de aceasta calomnie,
r v i i de nenorocirea care-i lovise; cu atât mai u or puteau ei s dea crezare vorbelor cu cât precedentele
învinuiri erau proaspete, de parc i vedeau cu ochii lor cum focul fusese pus de c tre iudei. Ca i orbi i de furie,
în nebunia de care erau cuprin i, to i s-au n pustit asupra celor calomnia i. Cu mare greutate a reu it s calmeze
tulburarea lor loc iitorul guvernatorului, Gnaeus Collega, care le-a cerut s aib r bdare pân ce va raporta
Caesarului cele întâmplate. Vespasianus tocmai îl trimisese pe Caesennius Paetus, s ocupe postul de guvernator
al Siriei8, dar acesta nu sosise înc la destina ie. Dup cercet ri minu ioase, Collega a aflat adev rul: dintre iudeii
acuza i de Antioh, nimeni n-avea nici un amestec în aceast treab . Toat isprava fusese pus la cale de ni te
tic lo i care erau împov ra i de datorii i crezuser c prin incendierea pie ii i distrugerea documentelor publice
ei vor sc pa de angarale. Atâta vreme cât acuza iile planau deasupra cre tetului lor, iudeii î i priveau viitorul cu
neîncredere, pândi i de-o mare team .
CAPITOLUL IV
7 Vaste cl diri publice înv mântului . a. m. d. (n. e.).
8 în anul 72 (n. e.).
puse deopotriv în slujba justi iei,
502
1. Când Caesarul Titus a primit ve i privitoare la tat l s u: c în toate ora ele Italiei s-a bucurat de o c lduroas
primire i mai cu seam Roma 1-a întâmpinat cu mare entuziasm, inima i s-a umplut de o nespus bucurie i
satisfac ie, sim indu-se eliberat în chip atât de fericit de grija pe care i-o stârnise propriu-i p rinte. înc de când
Vespasianus se afla departe de ei, îl omagiau deja locuitorii Italiei, de parc ar fi sosit de-a binelea; dorin a lor
fierbinte de a-1 vedea le punea la încercare a teptarea sosirii sale, ata amentul lor fiind scutit de orice
constrângere. Având amintirea înc vie a rapidelor schimb ri a succesorilor la tron pentru Senat, nu putea fi nimc
mai pre ios decât un împ rat cu prestigiul vârstei înaintate, i cu aureola' str lucitelor fapte r zboinice, de la care
te puteai a tepta s - i foloseasc înalta-i pozi ie numai spre binele supu ilor s i. Poporul, pus la grea încercare de
tulbur rile interne, a tepta cu atât mai ner bd tor sosirea lui, cu cât se credea definitiv sc pat de nenorocul s u,
ferm convins c - i va redobândi siguran a i prosperitatea. Mai cu seam armata avea ochii a inti i asupra lui:
c ci solda ii pricepeau cel mai bine importan a pe care o aveau r zboaiele câ tigate de Vespasianus i, de vreme
ce cunoscuser nemijlocit incapacitatea i la itatea celorlal i împ ra i, ei °reau s - i înl ture marea înjosire,
socotindu-1 singurul în stare s le
Uc
salvarea i gloria. în fervoarea care cuprinsese toate p turile ar *'*e'' ce' care 0CUPau ranguri înalte n-au mai
putut s a tepte
ta, îndreptându-se c tre un loc cât mai în afara Romei, ca s fie
niii care îl vor întâmpina. Dar nici al i cet eni n-au mai îndurat ^ anarea întâlnirii cu împ ratul: i-au strâns
rândurile, ie ind cu hurta ara ora ului, c ci li se p rea tuturor mai comod i mai pl cut s tor' u'asc decât s
z boveasc astfel încât, pentru prima oar în is-d ei> cetatea a avut bucurosul prilej s simt c interiorul i s-a
°Pulat. C ci num rul celor r ma i era mult mai mic decât al celor
503
pleca i. Când îns s-a anun at sosirea lui, iar cei ce se gr biser $â-i ias înainte au l sat s se afle cordialitatea cu
care saluta fiecare gmp atunci i restul popula iei, femei i copii de pe traseul s u, a dorj neap rat s -1 întâmpine
pe marginea drumului. Pl cerea de a-i priVj chipul blând i farmecul f pturii sale îi f cea pe cei prin fa a c rora
trecea s -1 aclame în chip i fel: „Binef c torul", „Salvatorul" sj „Unicul împ rat demn de Roma"; întregul ora
era la fel ca un templu n p dit de ghirlande i fum de t mâie 1. Cu mare greutate a reu it Vespasianus s - i
croiasc drum prin mul imea strâns în jurul lui, ajungând pân la palatul unde a închinat zeilor protectori ai
vetrei2 jertfe de mul umire pentru norocoasa-i sosire acas . între timp poporul s-a îndreptat spre s rb torescul
osp : împ r i i a adar dup triburi, neamuri i vecin tate, romanii s-au a ezat la mesele banchetului, unde prin
liba iuni cereau zeilor s -1 p streze cât mai mult vreme pe Vespasianus în fruntea împ r iei, iar domnia fiilor
i urma ilor s i s r mân mereu la ad post de orice disput . într-adev r, dup entuziasta primire pe care i-a
oferit-o Roma lui Vespasianus, prosperitatea ora ului a cunoscut un mare avânt.
2. Ceva mai devreme, pe când Vespasianus se afla înc la Alexandria, iar Titus era absorbit de asediul
Ierusalimului, o mare parte a germanilor3 a recurs la r scoal 4 i galii5, învecina i cu ei, au îmbr i at aceea i
cauz , punându- i mari speran e în scuturarea jugului impus de romani. Ceea ce i-a determinat pe germani s se
pronun e pentru r scoal i s înceap r zboiul inea mai întâi de firea lor care-i face s nu asculte de sfatul
ra iunii, împingându-'i orbe te în cea mai mare primejdie la cea mai slab lic rire de speran . Mai apoi venea
ura fa de asupritorii lor, c ci ei tiau c romanii au fost singurii care le-au pus poporul sub jugul robiei. Mai
ales starea generala a lucrurilor le inspira curaj; cum vedeau c imperiul roman era pf fund m cinat în interior de
necontenita schimbare a conduc torilo1 s i, aflând c fiecare parte a lumii romane era nesigur i ubreda, 0
1 i Cassius Dio (Istoria roman , LXV, 10, 1) sus ine c Vespasianus n-a>°' primit la Roma ca un autocrat, ci ca un simplu particular (n.
e.).
2 Adic Pena ii, ocrotitorii c minelor la romani (n. e.).
3
E vorba de batavii condu i de Iulius Civilis (n. e.). (
4
Aceast revolt , ca i cea a sarma ilor, men ionat mai departe, a fost intro*1^ de Iosephus în istoria sa doar în scopul glorific rii
protectorilor s i, Domiti^" ' Vespasianus. Oricum, meritele lui Domitianus sunt f r îndoial exagerate mult ( Suetonius, Domitianus, 7) (n.
t.).
5 Trevirii (vezi Tacitus, Istorii, c r ile II i V) (n. e.)- '•
ocoteau c prin nenorocirile romanilor i dezbinarea lor, li se oferea *ti clipa aceea cel mai favorabil prilej. Doi
oameni transpuneau în fapt acest plan i-i îmbrobodeau cu oarbe speran e pe germani: un oarecare Classicus
împreun cu Vitillus6, care erau comandan ii lor. pe mult vreme preg teau ei pe fa aceast r zvr tire; ocazia
ivit acum le-a inspirat o mare încredere, a a c i-au dat în vileag planul; ambii c utau s - i încerce norocul cu
mul imile credincioase lor. Germanii, în cea mai mare parte a lor, se i pronun aser pentru revolt , iar ceilal i nu
aveau nici ei alte inten ii când, printr-un semn al providen ei, Vespasianus a trimis fostului guvernator al
Germaniei Ventidius Cerealius, o scrisoare care îi conferea demnitatea de consul, dându-i ordinul s preia
administra ia Britaniei. Pornit la drum spre destina ia lui, el a aflat despre r scoala germanilor i, întrucât ace tia
î i strânseser for ele laolalt , a dezl n uit atacul asupra lor, i în cursul b t liei a m cel rit un mare num r dintre
ei, silindu-i s renun e la planurile lor nebune ti i s le vin min ile la loc. Chiar dac Cerealius n-ar fi venit atât
de promt la fa a locului, r scula ii tot i-ar fi primit pedeapsa ceva mai târziu. Dar de îndat ce prima tire despre
r scoala lor a ajuns la Roma i Caesar Domitianus a aflat de ea, n-a ov it ca oricare altul la vârsta lui — c ci era
înc foarte tân r7 — s - i asume o sarcin atât de grea; gra ie vitejiei pe care o mo tenise de la p rintele s u,
precum i a experien ei militare situându-se mai presus de vârsta lui, el a pornit de îndat împotriva barbarilor.
Din clipa când le-a parvenit tirea c înainta în mar spre ei, r scula ii s-au i decis s i se supun 8; datorit
cumplitei lor frici, ei au socotit un mare câ tig faptul c , f r s mai sufere iar i alte pierderi, vor putea reveni la
vechiul jug. Dup ce a pus în ordine treburile din Galia, astfel ca asemenea tulbur ri s nu se mai petreac în ara
aceea, el s-a întors la Roma, încununat de faim i unanim admirat pentru fapte m re e, care nu erau de a teptat la
vârsta lui, dar demne de fiul unui asemenea kt ca al sau.
3. în acela i timp cu deja men ionata ruptur a germanilor, a aJuns i vestea cutez toarei revolte a sci ilor
împoriva romanilor. C ci ^a-numi ii sarma i, acea ramur a sci ilor, cu o popula ie numeroas , au trecut f r s fie
observa i Istrul, ajungând cu bine pe cel lalt mal;
, El trebuia s se numeasc Claudius Civilis, potrivit lui Tacitus (Istorii, IV, 54-8' (n. t.).
1
Avea doar 19 ani (n. e.).
^ Când Cerealius i-a zdrobit pe romani, Domitianus ajunsese doar la Lyon=
SUdu (T
p (Tacitus, Istorii, IV, 85) (n. e.).
505
504

L
printr-un atac foarte puternic i cu atât mai primejdios, cu cât fuSese dezl n uit prin surprindere, ei au r pus
numero i romani pu i ! str juiasc acolo; l-au ucis i pe legatul consular Fonteius AgriPpa care li se împotrivise cu
îndârjire; apoi au str b tut întreaga ar care se deschidea larg înaintea lor, pustiind i pr dând tot ce au întâlnit în
calea lor. Când a aflat despre aceste evenimente i despre devastarea Moesiei, Vespasianus le-a trimis neîntârziat
pe Gubrius Gallus, ca s -j pedepseasc pe sarma i. Mul i dintre ei au c zut sub loviturile acestuia în cursul
b t liei, iar cei care au sc pat cu via , de fric , s-au refugiat în ara lor. Astfel a pus cap t r zboiului generalul
care s-a îngrijit i de siguran a viitoare a inutului; a plasat în regiune garnizoane mai numeroase i mai puternice
pentru ca trecerea fluviului de c tre barbari s devin cu neputin . Acesta a fost rapidul sfâr it al r zboiului din
Moesia.

506
CAPITOLUL V
1. Caesarul Titus a poposit cât va vreme la Berytus, a a cum am mai spus; de acolo a pornit iar la drum i în
toate ora ele Siriei, pe unde a trecut, a organizat fastuoase spectacole, unde prizonierii de r zboi iudei au trebuit
s apar ca s moar , luptând între ei. în calea lui a întâlnit un râu care merit s fie pomenit datorit naturii lui
aparte. El curge între Arkea1 din regatul Agrippa i Raphanaea i are o particularitate ie it din comun. Atâta
timp cât curge, are un bogat debit de ap i un curent puternic; apoi, dintr-o dat , izvoarele lui seac în întregime
timp de ase zile i el î i dezv luie în fa a ochilor albia lui uscat . De parc n-ar fi survenit nici o schimbare, în a
aptea zi izvor te ca mai înainte; aceast succesiune este p strat cu stricte e. De aceea, el a i fost numit „Râul
Sabatului", dup cea de a 7-a zi, care la iudei este sfânt 2.
2. Când locuitorii Antiohiei au aflat c Titus se afla în apropierea ora ului, bucuria nu le-a mai permis s r mân
în spatele zidurilor i ei s-au gr bit s ias în întâmpinarea lui. Nu numai b rba ii au fost cei ce au înaintat vreo 30
de stadii, ci chiar i cete de femei i copii au •e it în afara ora ului. De îndat ce l-au v zut pe Titus apropiindu-
se, s1 s-au în irat pe ambele laturi ale drumului, i-au întins mâinile spre el m semn de salut i l-au condus în ora
cu tot felul de ur ri de bun-Venit. Dar toate felicit rile erau necontenit înso ite de cererile lor Asistente, privitoare
la alungarea iudeilor din ora . Titus nici nu a luat ^ seam rug min ile lor, ci doar le-a ascultat în t cere vorbele,
dar
ata vreme n-aveau cum s tie nici ce gânde te i nici ce planuri avea 111 Privin a lor, iudeii au plutit mult vreme
într-o atmosfer de mare
1
Port la 50 km de Byblos (azi Aica) (n. e.).
sj . Plinius (Istoria natural , 31, 11) prezint lucrurile invers: râul curgea 6 zile în 'r'lar în a 7-a zi stagna (n. t.).
507
panic . De fapt, Titus nici n-a z bovit în Antiohia, ci i-a con in^, mar ul pân la Zeugma3 pe Eufrat, unde îl
a tepta o solie a regeiUj p r ilor Vologese4, care îi adusese în dar o cunun de aur pentru vjc. toria de curând
ob inut asupra iudeilor. Titus a primit cadoul, a oferit un osp în cinstea solilor regali, dup care s-a reîntors în
Antiohia La st ruin ele consiliului or enesc i al cet enilor de a veni la Teatrul lor, unde mul imea adunat îl
a tepta, el a acceptat invita ia cu bun voin . Când localnicii l-au asaltat i mai insistent i f r întreru-pere i-au
expus rug mintea s -i alunge pe iudei din ora , Titus le-a dat acest r spuns promt: „Da, dar ora ul lor de ba tin ,
unde s-ar fi cuvenit s fie str muta i ca iudei ce sunt zace distrus, iar alt loc care s -i primeasc nu mai exist " 5!
Dar întrucât fuseser nevoi i s renun e la prima lor cerere, antiohienii au venit numaidecât cu cea de a doua:
anume c , dup p rerea lor, s-ar cuveni ca s fie distruse barem t bli ele de bronz pe care au fost gravate
drepturile iudeilor. Nici m car aceast dolean nu le-a fost acceptat de Titus care, l sându-i pe iudeii din
Antiohia s - i p streze orânduirea de pân atunci, s-a îndreptat mai apoi spre Egipt. în drumul s u s-a ab tut i
prin Ierusalim. Când a comparat înfior torul pustiu din fa a ochilor s i, cu fosta str lucire a ora ului,
reamintindu- i grandoarea construc iilor devenite ruine i întreaga lor splendoare de odinioar , s-a l sat cople it
de mil fa de p r ginita capital ; altfel decât oricare altul aflat în situa ia lui. nu s-a f lit câtu i de pu in cu
faptul c a cucerit prin for a armelor o cetate atât de întins , ci i-a blestemat iar i i iar i pe urzitorii r scoalei,
care l-au silit s aduc cumplita pedepsire a ora ului. Titus a ar tat limpede c n-a fost deloc în inten ia lui s - i
lege celebritatea de jalnica soart a unor vinova i pedepsi i. O însemnat parte a bog iile ora ului mai erau
descoperite i acum sub d râm turi. Majoritatea Io' erau scormonite de romani dar cele mai multe descoperiri se
datorai indica iilor date de prizonierii de r zboi: aur, argint i alte obiect pre ioase pe care fo tii lor proprietari le
îngropaser în p mânt, fiii"1' c nu tiau ce surprize le mai rezerv schimb rile r zboiului.
3. Apoi Titus i-a reluat mar ul s u spre Egipt, a a cum prev zut, str b tând pustiul în cea mai mare grab , i a
sosit
3
Ora situat pe Eufratul superior, la nord-est de Antiohia (n. e.).
4
Vologese I care a domnit în Par ia între anii 51-78 e. n. în tradi ia eleni»* cununa de aur era o distinc ie acordat generalilor victorio i (n.
e.).
5
Expulzarea iudeilor dincolo de hotarele ora ului i statului lor, preconiza antiohieni, este respins de Titus din ra iuni de stat, dar i din
considerente uman1 pe care Iosephus le sugereaz în scopurile sale encomiastice (n. e.).
508
Alexandria; în urma hot rârii lui de a se îmbarca spre Italia, el a trimis ambele legiuni pe care le-a avut pân
atunci sub comanda lui, fiecare în tab ra permanent de unde fuseser aduse: Legiunea a V-a înspre jvloesia, iar
Legiunea a XV-a, înspre Panonia. Din rândurile prizonierilor de r zboi, în afara conduc torilor Simon i Ioannes,
a mai ales un num r de 700 de b rba i care se distingeau prin statura înalt i frumuse ea lor corporal , dând
ordinul ca ei s fie transporta i numaidecât în Italia, unde urmau s ia parte la mar ul lui triumfal. Dup ce
c l toria pe mare a decurs a a cum i-o dorise singur, ora ul Roma i-a ie it înainte, fiind primit cu acelea i
onoruri, ca i tat l s u, odinioar . Cu atât mai solemn a fost pentru Titus intrarea în ora , cu cât propriul s u
p rinte 1-a întâmpinat personal i i-a urat bun-venit. Mul imilor de cet eni romani li s-a oferit prilejul de a privi
cu un ceresc entuziasm pe cei trei principi reuni i laolalt . Dup câteva zile, tustrei au hot rât ca printr-un triumf
comun s - i s rb toreasc glorioasele lor fapte, în pofida faptului c Senatul decretase pentru fiecare câte unul
aparte. în ziua dinainte anun at , când urma s se desf oare festivit ile mar ului triumfal, n-a mai r mas acas
în întregul ora nici un om din uria a mul ime de locuitori; to i s-au rev rsat pe str zi i au ocupat fiecare loc or
unde puteau s stea în picioare, astfel încât s r mân liber doar spa iul strict necesar pentru trecerea celor pe
care erau atât de dornici s -i vad .
4. înc din timpul nop ii întreaga o tire — pe centurii i cohorte, sub comanda ofi erilor ei — i-a ocupat pozi ia
în fa a por ilor, dar nu cele ale Palatului de Sus6, ci în preajma Templului lui Isis7, unde im-peratorii i-au aflat
noptateca lor odihn . în zorii zilei, i-au f cut apari ia Vespasianus i Titus; aveau deja cununi de lauri pe frunte,
dar Purtau înc tradi ionalele ve minte de purpur i s-au dus spre galeria Octaviei8. Acolo Senatul, magistra ii
de frunte i cei mai de vaz dinte cavaleri a teptau sosirea lor. în fa a porticului fusese înjghebat o ™un , pe
care se aflau scaune de filde , preg tite pentru s rb tori i.
• au p it pe tribun i s-au a ezat pe scaune, i numaidecât s-au jnal at aclama iile trupelor, prosl vind printr-un
cor pe mai multe voci aPtele lor de vitejie. Solda ii nu aveau arme asupra lor, ci purtau
e
minte de m tase i erau încununa i cu lauri. A adar, dup ce le-a Mrnit cu bun voin omagiile, iar ei nu se
mai îndurau s - i înceteze
?e Palatin (n. e.). i In Câmpul lui Marte (n. e.). Lâng Teatrul lui Marcellus (n. e.).

L
509
ova iile, Vespasianus le-a f cut un semn s tac . Pretutindeni s-a a ternut o adânc t cere i atunci Vespasianus
s-a ridicat în picioare i cu o pulpan a ve mântului s u i-a acoperit aproape întreguj cre tet, rostind rug ciunile
prescrise de datin ; la fel s-a rugat i Titus Dup rug ciuni, Vespasianus a adresat adun rii întregi un scurt dis-
curs, apoi i-a trimis solda ii s ia micul dejun pe care îl ofer îndeob te împ ra ii cu acest prilej. El însu i a p it
pe sub poarta pe unde înc din vremuri vechi obi nuiesc s treac triumfalele cortegii, fapt care i-a dat i
numele9. Aici au luat i principii o gustare, apoi ei i-au îmbr cat ve mintele triumfale, închinând jertfe zeilor ale
c ror statui se în l au lâng por i, dup care au dat ordinul s porneasc în sfâr it mar ul triumfal; au l sat anume
cortegiul s treac prin teatru, pentru ca mul imea s -1 poat vedea mai bine.
5. Este cu neputin s zugr ve ti cum se cuvine multitudinea lucrurilor demne de a fi v zute i splendoarea
tuturor formelor cu greu îmbr i ate de închipuire, fie c erau opere de art , obiecte de lux sau curiozit i ale
naturii. C ci tot ce putea fi mai uimitor i mai costisitor, i fusese achizi ionat treptat i bucat cu bucat de c tre
oamenii avu i, fiind i ceea ce era mai aparte la fiecare popor — iat ce s-a strâns laolalt i din bel ug în acele
zile, spre a ilustra pe viu m re ia împ r iei romanilor. Nenum ratele scule din argint, aur i filde , lucrate sub
cele mai diverse aspecte, nu erau numai singulare obiecte de fast dintr-un cortegiu s rb toresc, ci alc tuiau cum
s-ar spune un fluviu curgând f r întrerupere: es turi din cea mai rar purpur , alte pânzeturi care, potrivit
me te ugului babilonian, aveau brodate pe ele iscusit lucrate tablouri; transparente pietre pre ioase, fie montate
pe coroane de aur, fie prelucrate prin alte procedee, erau aduse într-un num r atât de mare, încât oricine putea s
socoteasc drept o eroare presupunerea c avea de-a face cu ni te giuvaiere rare. Erau purtate pe sus i statui ale
zeilor cinsti i de ei, de-a uimitoare m rime, lucrate cu des vâr it m iestrie, f r nici o excep ie, din materiale
scumpe. D6 asemeni, animale din toate speciile erau mânate din urm cu alai. fiecare, g tit cu podoabele care i
se potriveau; chiar i purt toni obiectelor de mare pre erau îmbr ca i în ve minte purpurii i brodate cu fire de
aur. Cei ale i s formeze cortegiul triumfal propriu-zis puf' tau îns cele mai alese i neasemuite g teli. Nici
m car la ceata prizonierilor de r zboi, ochiul nu era tulburat de absen a podoabelor-
9 Poarta triumfal , situat între Capitoliu i Tibru (n. e.).
510
jCj varietatea i frumuse ea hainelor trebuia s cru e privirea spectatorilor de nepl cuta impresie l sat de
infirmit ile corporale. Cea mai gjare admira ie o stârneau construc iile decorurilor mobile: în l imea lor inea
treaz grija pentru siguran a înc rc turii, care se putea r sturna oricând; multe dintre aceste înjgheb ri aveau câte
3-4 etaje, splendoarea i înzestrarea lor provocând privitorilor bucurie i spaim , deopotriv . Multe erau ni te
schele drapate cu stofe între esute cu fire de aur, de jur împrejur fiind fixate pretutindeni opere de art din aur i
filde . R zboiul însu i era înf i at prin nenum rate tablouri care d deau o plastic imagine despre fazele sale
într-o neîntrerupt desf urare: aici se vedea cum o binecuvântat regiune era pustiit , cum întregi forma iuni de
lupt ale du manilor piereau într-o b t lie; aici ni te vr jma i care fugeau, acolo al ii, lua i prizonieri; aici,
pr bu irea unor ziduri înalte sub loviturile ma inilor de r zboi; acolo, zdrobirea rezisten ei unei fort re e sau
cucerirea de sus a meterezelor unui ora în esat de oameni. Mai departe se vedea cum oastea d dea n val într-un
ora , cum m celul bântuia întregul inut sau cum b rba i lipsi i de ap rare î i întindeau mâinile, ca s cer easc
îndurare; cum sanctuarele erau pe cale de a fi incendiate, iar casele se pr bu eau peste st pânii lor. în sfâr it,
dup scenele de distrugere i pr p d, erau reprezentate ni te fluvii; dar ele nu br zdau terenuri cultivate i nici nu
ad pau oamenii sau animalele, ci curgeau printr-o ar înc mistuit pretutindeni de fl c ri — toate aceste
suferin e pricinuindu- i-le singuri iudeii prin r zboiul în care s-au l sat târâ i. M iestria execut rii tablourilor i
impresionantele construc ii ale decorurilor mobile reproduceau atât de autentic în fa a ochilor evenimentele încât
cei ce nici nu le v zuser parc ar fi luat ei în i i parte la ele. Pe fiecare dintre decorurile mobile, comandantul de
odinioar al câte unui ora cucerit era înf i at a a cum fusese capturat, precum i locul °cupat de el; apoi urma
un mare num r de cor bii10. Cât prive te Prazile de r zboi, luate laolalt , acestea au fost aduse cu gr mada;
dintre toate, se distingeau cele smulse din Templul Ierusalimului: o masâ de aur în greutate de câ iva talan i i un
sfe nic, de asemenea din aur> de o form cu totul diferit de cele obi nuite. Din mijlocul soclu-; în l a un stâlp din
care se desprindeau, întocmai ca la trident, ramuri apropiate; fiecare dintre aceste ramuri avea la cap tul ei o
lui
io
Comemorarea b t liei navale, desf urat pe lacul Tiberiada (vezi Canea a
ia c
' ap.X,paragr.9)(n.e.).
511
lamp de bronz. Ramurile erau în total apte, spre a dovedi mare pre uire de care se bucur printre iudei cifra 711.
Ca ultima pies a pr zii de r zboi, a fost adus legea de c petenie a iudeilor 12. Ea a W urmat de mul i oameni
care purtau statui ale Victoriei, f urite din aur i filde . La sfâr it a trecut mai întâi Vespasianus în carul s u,
urmat de Titus, în vreme ce Domitianus — el însu i în str lucitoare ve minte — c l rea pe un arm sar demn de
toat admira ia.
6. elul cortegiului s rb toresc era pia a din fa a Templului lui Iupiter Capitolinus; ajuns în acest loc, el f cea un
proces. Era un vechi obicei, mo tenit din str buni potrivit c ruia se a tepta acolo pân când un sol aducea vestea
mor ii comandantului du man. în cazul de fa , era vorba de Simon, fiul lui Giora, care participase la mar ul
triumfal ca prizonier de r zboi; acum, cu funia legat de gât, biciuit f r întrerupere de c tre c l ii s i, el era târât
într-un loc situat aproape de Forum13, unde, potrivit legilor romane, erau executa i criminalii condamna i la
moarte. De îndat ce a sosit vestea mor ii sale, to i au scos chiote de bucurie, triumf torii i-au început jertfele de
mul umire; dup împlinirea lor, sub auspicii favorabile, prin rostirea rug ciunilor prev zute, ei s-au retras în
palat. Din partea lor, unii au fost invita i s ia parte la banchet, pentru tot restul mul imii, bucatele pentru ospe e
a teptând gata preg tite acas . în aceast zi, ora ul Roma î i s rb torea izbânda în campania împotriva du -
manilor, ca i încetarea conflictelor interne i începutul speran elor puse într-un viitor mai bun.
7. Dup ce triumful a fost celebrat astfel, iar situa ia imperiului s-a stabilizat pe deplin, Vespasianus a hot rât s
înal e un templu închinat zei ei P cii; acesta a fost construit foarte repede14 i realizarea lui a întrecut toate
a tept rile omene ti. El a cheltuit sume
11
Probabil sulurile Torei, dup cum s-ar putea deduce din finalul prezentului capitol si nu o tabl de aur cu cele 10 porunci (n. t.).
1* Cifra se întâlnea în num rul zilelor s pt mânii i al planetelor (n. e.).
13
A a-zisul Tullianum, subsolul închisorii publice, construit de Servius Tulii"*-Uciderea c peteniilor du mane, capturate în r zboi, intra în
tradi ia celebr rii triumfurilor romane. Pentru executarea condamna ilor se folosea îns securea, nu treangul, & în cazul lui Simon. Moartea
acestei c petenii a iudeilor a fost men ionat i de W° Cassius (Istoria roman , LXVI, 7, 1) (n. e.).
14
Situat în partea de est a Forumului roman, aproape de Forumul * Vespasianus, Templul P cii a fost inaugurat abia în anul 75 e. n., fiind
distrus de un t» cendiu în timpul domniei lui Commodus (161-169 e.n.). Din mâinile lui Gensefw vasele sanctuarului jefuit de romani au
trecut în cele ale bizantinilor, care le-au rea** în Ierusalim (n. e.).
512
^iase din bog ia lui, împodobind în afar de asta sanctuarul cu opere de pictur i de sculptur , înf ptuite în
vremurile vechi. în noul templu au fost adunate i p strate cu grij lucruri pentru contemplarea c rora alt dat
oamenii trebuiau s cutreiere lumea în lung i-n lat, dac ineau cu orice pre s vad obiecte împr tiate într-o
ar sau alta. Vespasianus a poruncit s fie expuse aici i sfintele vase de aur luate din templul iudeilor, de care
era din cale-afar de mândru. Dar sulurile legilor lor precum i catapetesmele de purpur ale sanctuarului, el le-a
adus în palatul s u, spre a fi p strate acolo cu grij .

513
CAPITOLUL VI
1. între timp, Lucius Bassus a fost trimis ca Legat1 în Iudeea i a preluat comanda armatei de la Cerealius
Vetilianus, supunând fort rea a Herodeion i garnizoana ei. Dup aceea, a reunit toate for ele militare, risipite în
felurite grupuri mai mici, i le-a al turat Legiunii a X-a2, spre a porni împreun ca s atace Machaerus3. Trebuia
cu orice pre ca aceast fort rea s fie distrus , c ci îns i rezisten a ei putea s îndemne pe mul i evrei la
r zvr tire, fiindc , prin avantajele pozi iei sale, ea inspira ap r torilor îndrept ite speran e în salvarea lor, iar
atacatorilor, dimpotriv , numai ezitare i team . Por iunea împrejmuit cu ziduri era propriu-zis o colin stân-
coas având o deosebit în l ime care, în temeiul acestui fapt, f cea ca ansamblul s fie foarte greu de cucerit; în
plus, natura avusese grij ca ea s devin inaccesibil . Din toate p r ile, colina era flancat de râpe atât de adânci,
încât nu li se z rea fundul, i de aceea nu era u or s treci peste ele i de-a dreptul cu neputin s le astupi cu
p mânt. Valea care o m rginea la apus se întindea tocmai pân la Lacul de asfalt, pe o lungime de 60 de stadii;
de asemeni, Machaerus îns i era dominat de cel mai înalt pisc. Râpele dinspre miaz noapte i dinspre miaz zi
nu erau tot atât de adânci ca i cele men ionate anterior, dar i ele f ceau cu neputin orice fel de atac.
Adâncimea râpei dinspre r s rit nu era mai mic de 100 de co i. Râpa se termina lâng un munte situat fa -n
fa cu Machaerus.
1 Trimis special al împ ratului într-o provincie roman (n. e.).
2
Fusese l sat în Iudeea spre a constitui trupele de ocupa ie locale (vezi Car!e<t a aptea, cap. I, paragr. 2) (n. t.).
3
Fort rea a este cunoscut mai ales prin faptul c Ioan Botez torul a fost executat în acest loc (vezi Antichit ile iudaice, XVIII, 5, 2) (n. t.).
514
2. Recunoscând pozi ia strategic a acestui loc, regele iudeu alexandru4 a fost cel dintâi care i-a încununat
cre tetul cu un zid, ca pe un punct de sprijin, care a fost distrus curând dup aceea de c tre Gabinius în cursul
r zboiului s u cu Aristobul. Cum a ajuns rege, Herodes a socotit c acest teren era mai prielnic decât oricare altul
pentru construirea unei fort re e deosebit de puternice, mai ales pentru vecin tatea ei cu arabii; c ci locul oferea
o excelent perspectiv spre ara acestora. De aceea, a i înconjurat cu ziduri i turnuri o suprafa mai mare,
unde a întemeiat un ora din care pornea un drum ducând spre vârful propriu-zis. Totodat , el a înt rit vârful în
partea de sus cu un zid împrejmuitor, prev zut la col urile sale cu turnuri înalte de 60 de co i. în centrul spa iului
astfel fortificat, Herodes a în l at apoi un palat de un fast neasemuit prin spa ioasele i minunatele lui înc peri. în
cele mai potrivite locuri, a construit multe bazine de colectare a apei, ca s - i asigure mereu rezerve îmbel ugate.
Aflat parc într-o întrecere cu natura, el i-a consolidat inexpugnabili-tatea cu care fusese înzestrat a ezarea prin
iscusit lucrate fortifica ii. Apoi a înarmat localitatea, înt rit cu o mul ime de s ge i i ma ini de r zboi, i în
toate privin ele s-a îngrijit s permit locuitorilor s reziste chiar i unui asediu mai lung.
3. în interiorul palatului regal cre tea un virnan de o m rime impresionant c ci nici prin în l imea i nici prin
circumferin a lui, nu r mânea mai prejos decât un smochin5. Zice-se c el data din vremea lui Herodes i ar mai
fi d inuit mult i bine dac n-ar fi fost t iat de iudei atunci când au ocupat fort rea a. De asemeni, în valea situat
în partea de miaz noapte a ora ului, se afl un loc numit Baaras; acolo cre te o plant cu acela i nume6. Ea este
ro ie ca focul i spre sear , revars o lumin str lucitoare. Nu-i deloc u or s te apropii de ea i s-o aPuci, ca s-o
culegi, c ci se sustrage mereu i nu r mâne nemi cat Pân ce n-o strope ti cu urin sau cu sângele v rsat lunar
de femei. Chiar i atunci, ea înseamn o moarte sigur pentru oricine atinge Planta în afar de cazul când
r d cina smuls nu-i atârn mai jos de mân . Ea poate fi ob inut i pe-o alt cale, ferit de primejdii, în felul
urm tor: se dizloc de jur-împrejur p mântul astfel încât doar o mic Por iune a r d cinii mai r mâne ascuns în
sol. Apoi se leag de ea un
4
Alexandru Iannaios (vezi Cartea întâi, cap. I, paragr. 4, n. 1) (n. e.).
Ruta (în lat.) are îndeob te 1,25 m., în timp ce smochinul atinge o în l ime de fi- Relatarea de mai sus întrece m sura (n. t).
Poate c este vorba de m tr gun (Mandragora officinalis). Cele ce urmeaz nu ^m decât pove ti (n. t.).
515
câine care, strâduindu-se numaidecât s -1 urmeze pe cel ce 1-a legat smulge lesne r d cina cu totul; câinele
moare pe loc, drept victimj care se substituie celui care a vrut s smulg planta, c ci dup aceea aceasta poate fi
luat în mân f r nici o team . Ea are îns o însu ire aparte pentru care, în pofida primejdiilor men ionate mai
sus, este atât de râvnit . E de ajuns ca r d cina s fie adus în preajma celor bolnavi pentru ca s fie alunga i a a-
numi ii demoni, adic duhurile oamenilor r i, care se strecoar în trupurile celor vii, spre a-i ucide dac ace tia
nu sunt ajuta i la vreme. în acel loc â nesc i izvoare de ap cald , al c ror gust difer mult: unele dintre ele sunt
amare, iar altele cu o savoare deosebit . Se întâlnesc îns i o sumedenie de izvoare reci, care nu â nesc unele
lâng altele, numai din locuri adânci, ci i din cele înalte i astfel ajungem la un fapt i mai deosebit: în imediata
apropiere se afl o grot nu prea adânc , ocrotit de ni te stânci ie ind mult în afar . Deasupra stâncilor, foarte
aproape una de alta, se afl dou ridic turi asemenea unor sâni de femeie. Tocmai de sus, dintr-unul curge o ap
foarte rece, din cel lalt o ap foarte cald ; amestecate, ambele ofer împreun o baie pl cut , în stare s vindece
numerose boli, mai ales cele de natur nervoas . Locul mai are i z c minte de sulf i alaun.
4. Dup ce a examinat obiectivul din toate punctele de vedere, Bassus a decis s - i croiasc drumul înspre o
fort rea prin astuparea râpei r s ritene; s-a a ternut numaidecât pe treab , f când tot ce i-a stat în putin s
înal e cât mai repede terasamentul, spre a înlesni în felul acesta asediul. Iudeii încercui i în interior s-au separat
de str ini, pe care oricum îi socoteau o adun tur , silindu-i s r mân în ora ul de jos, spre a fi expu i cei dintâi
primejdiilor. Ei au ocupat citadela situat mai sus, nu numai pentru c prezenta o mult mai mare siguran , ci i
pentru a se îngiji de propria lor salvare i pe alt cale: ei pl nuiau s ob in gra ierea dac vor preda cet tuia
romanilor, f r lupt . Iudeii doreau ca mai întâi s - i valorifice speran a de a sc pa în întregime de asediu. De
aceea, ei întreprindeau în fiecare zi viguroase incursiuni, intrând în lupta corp la corp cu adversarii i pierdeau
astfel o mul ime dintre oamenii lor, dar ucideau totodat i numero i romani. Dar ceea ce f cea ca victoria s - i
încline balan a de-o parte sau de alta era îndeob te numai alegerea momentului potrivit: în cazul iudeilor atunci
când îi luau pe romani prin surprindere; în cazul romanilor, atunci când de pe terasamente, observau la timp
ie irea la atac i îl preîntâmpinau strângându- i rândurile. Totu i, nu aceste h r uieli aveau s aduc pân la urm
sfâr itul asediului; mai degrab
516
,j-tâmplarea a contribuit mult la faptul c iudeii au fost constrân i pe nea teptate s - i predea fort rea a. Printre
cei asedia i se afla i un
-jjjâr cu numele de Eleazar; viteaz i temerar, el a întreprins multe ac iuni cutez toare. în incursiunile f cute, s-a
eviden iat cel mai mult; el îmb rb ta mul imea s porneasc la atac împotriva du manilor, spre a împiedica
lucr rile lor la fortifica iile de p mânt. Singur i-a atras pe romani în multe i totodat primejdioase lupte, iar celor
gata s porneasc într-o incursiune împreun cu el, le-a înlesnit lupta; în timpul retragerii camarazilor, le-a
acoperit spatele, p r sind cel din mm locul b t liei. într-una din zile, când ostilit ile se încheiaser i ambele
tabere se retr geau, Eleazar a r mas singur în fa a por ilor fort re ei; el urm rea s - i arate astfel dispre ul s u
fa de du mani i era convins c nici unul dintre ei nu inten iona deloc s reia lupta. Eleazar p l vr gea cu iudeii
afla i pe ziduri, aten ia lui fiind îndreptat spre ace tia. De acest prilej favorabil s-a slujit un egiptean din armata
roman , cu numele de Rufus; dintr-o dat , când nimeni nu se a tepta, a alergat spre tân r, 1-a luat pe sus cu arme
cu tot i, în vreme ce privitorii de pe metereze r m seser încremeni i de uimire, 1-a dus în tab ra roman .
Generalul a dat ordin ca tân rul s fie dezbr cat în pielea goal i dus într-un loc unde s poat fi v zut cât mai
bine de cei ce priveau dinspre ora , ca s -1 biciuiasc acolo. Iudeii au fost adânc înduio a i de soarta tân rului.
întregul ora a început s se tân-guie, jalea fiind mult mai mare decât s-ar fi cuvenit când era vorba de
nenorocirea unui singur om. Când Bassus a constatat dispozi ia sufleteasc a vr jma ilor, s-a folosit de un iretlic
r zboinic; a hot rât s le înte easc pân într-atât durerea încât, de dragul salv rii acestui b rbat, asedia ii s fie
constrân i în cele din urm s predea fort rea a; i Bassus nu s-a în elat deloc în speran ele sale. El a dispus s se
ridice o cruce, ca i cum inten ia lui imediat era ca Eleazar s fie intuit pe ea. Jalea privitorilor din fort rea a
devenit i mai amar-nic . Sco ând puternice gemete, ei au strigat c suferin a lor este ^suportabil . Atunci pân i
Eleazar i-a rugat concet enii s nu Priveasc nep s tori cum el va pieri de cea mai nemiloas moarte i Sa" i
asigure propria salvare, înclinându-se în fa a puterii i norocului r°nianilor, care au deja aproape totul în mâinile
lor. Cuvintele sale au "fipresionat profund pe iudei. Când îns mul i al ii din interiorul '°n re ei au intervenit în
favoarea lui — c ci el descindea dintr-o ^niilie renumit i numeroas — s-au l sat cople i i de mil , contrar
lri
i lor i prin soli trimi i de ei au dus tratative cu romanii pentru P redarea fort re ei: au cerut pentru ei
îng duin a de a pleca
517
nestingheri i, împreun cu Eleazar. Romanii i generalul lor le-au ac ceptat condi iile propuse. Când îns cei din
ora ul de jos au aflat de acordul separat care prevedea condi ii favorabile doar pentru iudei, ei au decis s fug în
timpul nop ii pe ascuns. De îndat ce locuitorii ail deschis por ile ora ului lor, Bassus a primit o în tiin are de la
cei care îi mijlociser intrarea, fie din invidie, c ci pizmuiau salvarea lor, f le de teama c vor fi tra i la r spundere
pentru fuga altora. Dintre locuitorii ce c utau s ias din ora , cei mai viteji au avut norocul s r zbeasc i s
fug . Dar dintre oamenii care au r mas în interiorul fort re ei, vreo 1.700 au fost uci i, în schimb femeile i
copiii lor au fost vându i ca sclavi. întrucât a crezut c trebuie s respecte învoiala f cut cu cei ce i-au predat
citadela, Bassus i-a l sat s plece pe iudei7, eliberându-1 i pe Eleazar.
5. Dup ce i-a îndeplinit astfel misiunea, Bassus i-a dus oastea în mar for at pân la p durea Iardes8. El fusese
informat c acolo se adunaser mai demult numero i iudei care sc paser din asediul Ierusalimului i din cel de
la Machaerus. Sosind la fa a locului i constatând c informa ia primit nu era mincinoas , mai întâi a încercuit
întregul inut cu ajutorul cavaleriei sale; astfel urm rea el s înl ture, cu ajutorul c l re ilor, orice posibilitate de
fug , în cazul când iudeii ar fi cutezat s str pung rândurile romanilor. Bassus a dat ordin pedestra ilor s i s
culce la p mânt trunchiurile p durii unde se ad postiser fugarii. Pu i în aceast situa ie, iudeii s-au v zut
constrân i s întreprind o ac iune temerar . Ei au hot rât s dea o lupt dârz crezând c poate î i g sesc
sc parea pe aceast cale; s-au n pustit a adar de-a valma cu strig te s lbatice asupra romanilor care îi încer-
cuiau. Ace tia i-au întâmpinat f r s dea înapoi un pas; întrucât pe de o parte unii erau mâna i de curajul
disper rii, iar al ii de ambi ie sold easc , lupta s-a prelungit cât va vreme. Dar deznod mântul ei s-a dovedit
foarte inegal pentru ambele tabere. Dintre romani n-au c zut în lupt decât 12 oameni i destul de pu ini s-au ales
cu r ni u oare; în schimb dintre iudei, nici unul n-a sc pat teaf r din lupt , ci to i i-au pierdut via a, num rul
total nefiind mai mic de 3.000 de mor i, împreun cu generalul lor, Iudas, fiul lui Ari. Despre el s-a mai
7
Prezentându-1 pe Bassus ca un militar integru, Iosephus las s se în eleag <* romanii nu- i înc lcau cuvântul dat chiar i când erau
tenta i s-o fac . Se pare c iude" din Machaerus nu f ceau parte din tagma zelo ilor i a sicarilor r zvr ti i, constituind tab r aparte (n. e.).
8
Localitate neidentificat (n. e.).
518
pUS c în asediul Ierusalimului^ a condus o ceat de iudei, reu ind s ,g salveze printr-un canal subteran.
6. în vremea aceea, Caesar a transmis printr-o scrisoare lui Bassus i Laberius Maximus, pe atunci vistiernicul
provinciei, ordinul de a arenda întregul p mânt al Iudeei. Fiindc nu luase hot rârea s întemeieze acolo un ora
al s u, împ ratul a p strat ara, ca proprietate personal . Doar unui num r de 800 de solda i l sa i la vatr , le-a
cedat o colonie care s-a numit Emmaus, fiind situat la 30 de stadii de Ierusalim. Iudeilor, indiferent unde î i
aveau re edin a, le-a impus un tribut anual de 2 drahme pe cap de locuitor, pe care trebuiau s -i dea Capitoliului,
a a cum îl pl tiser cândva Templului lor. Aceasta era situa ia de atunci a iudeilor.

9 vezi Cartea a asea, cap. I, paragr. 8 (n. e.).

519
CAPITOLUL VII
1. La 4 ani de când Vespasianus devenise cârmuitorul imperiului1, o mare nenorocire s-a ab tut din senin asupra
lui Antioh, regele din Commagene i a familiei sale2, lucrurile întârnplându-seîn felul urm tor: Caesennius
Paetus, care era pe atunci guvernatorul provinciei Siria, a trimis împ ratului o solie scris ; dac a fost numai din
dragoste fa de adev r sau de ura lui fa de Antioh, nu se tie cu siguran . Oricum, mesajul sus inea c Antioh
i fiul s u Epiphanes au convenit s -i tr deze pe romani i au încheiat un pact cu regele p r ilor; de aceea trebuie
s se ia m suri de preîntâmpinare a tratativelor, ca s nu se precipite lucrurile i toat st pânirea roman s fie
târât în v lm agul r zboiului. Primirea unui asemenea avertisment nu putea fi trecut cu vederea de împ rat;
vecin tatea celor doi regi impunea de la sine urm rirea împrejur rilor cu o maxim aten ie. C ci Samosata,
capitala Commagenei, este situat chiar pe Eufrat astfel încât, dac p r ii ar fi pus ceva la cale în aceast privin ,
ei ar fi g sit aici un bun punct de trecere i un sprijin de n dejde. Paetus a câ tigat încrederea împ ratului i a
primit depline puteri s întreprind ceea ce g sea el de cuviin ; f r s ov ie, luând prin surprindere pe Antioh
i curtea lui, el a n v lit fulger tor în Commagene în fruntea Legim"1 a Vi-a, a unor trupe de pedestra i i
escadroane de cavalerie. în afa# acestora, l-au înso it, ca alia i, Aristobul, regele inutului num1' Chalkidica3,
precum i Soaemus, regele a ceea ce se cheam
1
în anul 72 (n. t.).
2
Iosephus men ioneaz acest eveniment întrucât casa regal din Commagene' cu excep ia lui Epiphanes (vezi Antichit i iudaice, X, 7, 1), a
îmbr i at credin a I daic (n. t.). (
3
Probabil Chalkis din mun ii Liban, d ruit de Claudius lui Herodes, nepotul Herodes cel Mare, de al c rui fiu ar putea fi vorba aici (n. e.).
520
jnvazia lor n-a întâmpinat nici o rezisten c ci locuitorii nu ntentionau s - i ridice mâna împotriva lor. Când
neprev zuta veste a ajuns la Antioh, acesta nici nu s-a gândit s poarte r zboi cu romanii, gl a decis pe loc s - i
p r seasc toat ara în situa ia în care se g sea si sa fug pe ascuns împreun cu so ia i copiii s i; credea c în
felul acesta va putea dovedi c , în fa a romanilor, el se va disculpa de vina care i se imputa. îndep rtându-se de
ora , la o distan de 120 de stadii4, într-o vale, i-a instalat acolo tab ra.
2. Paetus i-a trimis o parte dintre solda ii s i, s cucereasc ora ul i prin ei, a intrat în st pânirea lui, iar cu
restul trupelor a pornit el însu i atacul împotriva lui Antioh. Dar nici m car în aceast situa ie de for major , n-
a avut de gând s întreprind r zboince m suri împotriva romanilor, ci i-a deplâns singur soarta 5, l sându-se cu
totul în voia desf ur rii evenimentelor. Dar fiilor s i, ni te tineri versa i în arta militar i înzestra i cu o
impun toare for fizic , nu le-a fost u or s îndure aceast grea cump n f r s se lupte deloc. Epiphanes i
Callinicos au recurs la violen . Timp de-o zi întreag , s-a desf urat o aprig lupt , amândoi dovedind o
extraordinar vitejie, încât spre sear ei s-au desp r it de adversari, f r ca trupele acestora s fi ob inut cel mai
mic avantaj. Dar nici dup b t lia care se terminase în acest fel, Antioh tot n-a fost de p rere s mai r mân pe
loc. Luându- i cu el so ia i fiicele, a fugit în Cilicia6; dar gestul acesta a descurajat r zboinicul elan al solda ilor
s i care, având impresia c el însu i î i socotea tronul definitiv pierdut, au dezertat i au trecut de partea ro-
manilor; dezn dejdea era v dit pe chipurile lor. înainte de a se desp r i pentru totdeauna de camarazii lor de
lupt , pentru Epiphanes i cei care îl înso eau s-a pus arz toarea problem de a se debarasa de du mani; ca so i
de drum, doar zece c l re i credincio i au mai r mas ^ s treac împreun cu ei Eufratul. Sim indu-se de atunci
încolo în siguran , ei s-au dus la regele p r ilor, Vologese; departe de-a fi Privi i cu dispre , ca ni te fugari, au
fost primi i cu toat cinstea, de Parc apusul lor noroc înc mai era de partea lor.
A
Circa 20 km.
, Se socote te el însu i un suveran c zut în dizgra ia împ ratului de la Roma,
^n> convins c orice împotrivire era zadarnic . Iosephus s-a referit la destinul lui „ l°h IV si la nefericitul sfâr it al domniei sale fericite în
Cartea a cincea, cap. II, Paragr.3(n.'e).
Regiune de pe coasta Asiei Mici, la poalele muntelui Taurus, unde Antioh avea bab»l ° proprietate a lui (n. e.).
521
3. De îndat ce Antioh a ajuns la Tars în Cilicia, Paetus a trimis ia el un centurion i 1-a expediat înl n uit la
Roma. Dar Vespasianus n-a admis ca regele s fie adus astfel în fa a lui, g sind c era mai nimerit s respecte
vechea lor prietenie decât s - i reverse asupra lui o necru toare mânie pentru un pretins r zboi. De aceea, el a
dat ordin înc de când mai era pe drum, s i se scoat lan urile, scutindu-1 chiar i de c l toria pân la Roma i i-
a îng duit s se stabileasc la Lacedemona7. S-a îngrijit s -i parvin bogate venituri b ne ti, ca s poat duce un
trai nu numai lipsit de griji, ci de-a dreptul demn de curtea unui rege. Când Epiphanes i fratele lui au aflat cum
se prezentau lucrurile, s-au sim it u ura i de grija lor ap s toare, c ci mare fusese frica cu care se gândiser pân
atunci la p rintele lor; chiar i în privin a lor, i-au pus mari speran e în împ carea cu Caesar, mai ales c
Vologes intervenise pe lâng el printr-o scrisoare care le era favorabil : chiar dac le mergea bine, nu suportau s
tr iasc în afara grani elor st pânirii romane. în bun tatea lui, Caesar le-a acordat gra ierea, a a c ei au venit la
Roma. Dup ce i tat l s-a gr bit s ajung din Lacedemona pân la ei, au r mas împreun acolo, înconjura i de
toate onorurile.
4. Dar poporul alanilor — ni te sci i care locuiesc în inutul dintre fluviul Tanais8 i lacul Maeotic9, a a cum am
mai ar tat altundeva10 — au pl nuit în vremea aceea s întreprind o expedi ie de jaf înspre Media i mult mai
departe, în acest scop, intrând în tratative cu domnitorul Hyrcaniei11. El era pe atunci st pânul trec torilor pe care
regele Alexandru le închisese cu por i de fier12. Dup ce regele le-a permis libera trecere, ei au n v lit în hoarde
mari asupra mezilor lua i prin surprindere; au pr dat ara dens populat i bogat în turme de vite de tot felul,
f r ca vreunul s îndr zneasc s li se
7
La întemeierea provinciei Ahaia, Augustus a dat Spartei str vechi statutul de ora liber („civitas externa") care putea s primeasc exila i
(n. e.).
8
Donul de azi (n. e.).
9 A a numeau oamenii antici marea de Azov, socotit de ei un lac (vezi Cartea a doua, cap. XVI, paragr. 4, n. 19) (n. e.).
' 0 Probabil c losephus are în vedere cap. XVI, din cartea a doua, paragr. 4, unde este vorba despre popula iile din Pont i Marea Maeotic
f r nici o men ionare aparte a alanilor. Ce leg tur poate s fie între pr dalnica incursiune a acestor neamuri scitic* în Media i istoria
r zboiului iudeilor împotriva romanilor r mâne greu de în eles (n.L)-
11
Hyrcania era în partea sud-estic a M rii Caspice i Media în cea sud-vestic -Pentru a evita Caucazul, alanii au ocolit Caspica pe la nord,
str b tând Hyrcania (n. e-)-
12
Adic a a-zisele „Por i caspiene" (vezi Arrianus, Istoria expedi iei /<" Alexandru cel Mare, 1, 15) (n. t.).
522
^potriveasc . Chiar i regele rii, Pacorus13, cuprins de groaz , s-a refugiat în pustiet i aproape de nestr b tut,
renun ând la toate pose- yjjile sale; cu mare greutate, i-a r scump rat din ghearele .usrnanilor so ia i
concubinele sale, care fuseser luate prizoniere, pl tind pentru ele suma de 100 de talan i. Cu o surprinz toare
u urin si f r nici o lupt , alanii au devastat totul în calea lor, ajungând toceai pân în Armenia. Regele de
atunci al rii, Tiridate14, le-a ie it în întâmpinare i s-a încins o b t lie în care pu in a lipsit s nu fie prins de viu.
Un du man a aruncat asupra lui, de la distan , un la i poate c l-ar fi târât dup el, dac n-ar fi reu it s taie
repede frânghia cu sabia lui, sc pând apoi cu fuga. Alanii, pe care lupta i-a f cut s devin i mai s lbatici, au
jefuit întreaga ar . Cu o uria mul ime de prizonieri i cu o prad foarte bogat , luat din ambele regate jefuite,
ei s-au întors în propria lor ar .
, Fratele lui Vologese I, regele p r ilor, care 1-a întronat în Media din anul 54
j Tiridate I, alt frate al lui Vologese I, care 1-a impus pe tronul Armeniei i a
"^it între anii 52-60 i 62-88 (n. e.).
523

CAPITOLUL VIII
1. între timp, Bassus î i g sise moartea în Iudeea i cel care i-a preluat func ia de guvernator a fost Flavius
Silva1; când a v zut c , în urma r zboiului, întreaga ar fusese subjugat i doar o singur fort rea mai
r m sese r zvr tit , a strâns laolalt trupele împr tiate în diverse locuri, pornind împotriva ei. Numele
fort re ei era Masada2. Ea fusese ocupat de sicari, în fruntea c rora se afla un om influent, Eleazar 3, urma ul
acelui ludas care, a a cum am ar tat mai înainte4, atunci când Quirinius fusese trimis s stabileasc tributul în
Iudeea, convinsese un num r deloc neînsemnat de iudei s se împotriveasc tax rii acesteia. Pe atunci sicarii au
f cut o conjura ie îndreptat împotriva celor dispu i s se supun romanilor, pe care ei îi tratau ca pe ni te
du mani, le r peau avu iile, ducându-le cu ei, apoi le incendiau casele. Ei socoteau c ace ti concet eni nu se
deosebeau cu nimic de str ini, fiindc sacrificau mi ele te libertatea dobândit cu pre ul atâtor lupte de c tre
iudei, preferând dup propria lor m rturisire s - i plece grumazul sub jugul romanilor. Acestea nu erau decât
vorbe de clac cu care- i acopereau cruzimea i l comia: ei le-au dovedit cu prisosin prin faptele lor. C ci
tocmai compatrio ii care s-au al turat r scoalei lor i i-au sprijinit nemijlocit în r zboiul împotriva romanilor au
avut de îndurat din partea sicarilor cele mai man mâr vii. i de asemenea, când li se dovedea faptul c
pretextele lor erau mincinoase, ei î i tratau i mai mi ele te concet enii care le
1
La sfâr itul anului 72 (n. e.).
- Iosephus a men ionat-o de dou ori în Cartea a patra: când a ajuns w st pânirea sicarilor (cap. VII, paragr. 2) i când în Masada s-a refugiat
Simon, fiul'"' Giora, care urma s devin celebru (cap. IX, paragr. 3) (n. e.).
3 Vezi Cartea a doua, cap. XVII, paragr. 9 i Cartea a patra, cap. VII, (n. t.).
4 Vezi Cartea a doua, cap. VIII, paragr. 1 (n. t.).
524
duceau mustr ri perfect îndrept ite pentru r utatea lor. Aceast perioad a istoriei iudeilor a fost îndeob te
fertil în crime de tot felul â nici o tic lo ie n~a r mas neînf ptuit ; nimeni, chiar dac s-ar fi
jjic
c znit s scorneasc acest lucru, n-ar mai fi descoperit o nou form de nelegiuire. Boala molipsise totul, atât
treburile particulare, cât i pe cele publice. Se luau la întrecere între ei pentru a- i dep i reciproc nelegiuirea fa
de Dumnezeu i nedreptatea fa de aproapele lor. Cei puternici asupreau poporul, iar mul imea se str duia, la
rândul ei, s -i stârpeasc pe cei puternici; unii se canoneau nespus de mult ca s pun mâna pe putere, pe când
al ii foloseau din plin violen a, ca s ia cu japca averile boga ilor. Mai întâi, sicarii au început s dea dovad de
nelegiuire i cruzime fa de consângenii lor; n-a r mas nerostit nici un cuvânt care s aduc jignire, n-a r mas
neîmplinit nici o fapt care s atrag dup sine pieirea celor h itui i de ei. Dar i pe ace tia, Ioannes i-a f cut s
par pondera i în compara ie cu el; c ci nu i-a fost de-ajuns s -i asasineze pe to i cei care l-au sf tuit mereu s
aleag o cale dreapt i folositoare, tratându-i ca pe cei mai aprigi du mani ai s i dintre to i concet enii, ci prin
felul cum i-a exercitat puterea, a c unat patriei sale o sumedenie de suferin e a a cum n-ar fi fost în stare s-o
fac decât un om gata oricând s -1 înfrunte pân i pe Dumnezeu. C ci el a servit la mas alimente interzise, iar
în traiul zilnic n-a respectat niciodat str mo easca datin a purific rii. A adar nu-i de mirare c un individ care a
sfidat de-a dreptul nebune te respectul cuvenit lui Dumnezeu s calce în picioare i fa de oameni regula
cump t rii i a bunei în elegeri. în sfâr it, Simon, fiul lui Giora, a l sat vreo crim necomis ? De la ce silnicie s-a
ab inut el fa de trupurile unor oameni liberi, c rora le datora rangul s u de despot? A existat vreo prietenie sau
leg tur de sânge care s nu-1 împing pe el i pe oamenii lui s comit zi de zi asasinate i mai brutale? C ci
to i ace tia socoteau drept o netrebnicie m runt a pricinui vreun r u unui str in; în schimb, aveau ferma
convingere c r fuiala cu semeni apropia i era o str lucit isprav . Dar smintita trufie a acestor oameni a fost cu
mult întrecut de furia turbat a idumeilor. Dup ce i-au înjunghiat pe Marii no tri Preo i, ca s nu mai r mân
nici o urm de fric fa de Dumnezeu, ace ti odio i netrebnici au înl turat i tot ce mai d inuia din ordinea
public , instaurând pretutindeni totalul dispre fa de legi, în temeiul c rora cetele din tagma a a-numi ilor zelo i
au ob inut puteri depline. C ci zelo ii erau ni te oameni care câutau s - i adevereasc porecla prin ispr vile care
gr iau de la sine. Ei imitau cu str nicie, f r excep ie, fiecare fapt rea; iar dac istoria
525