Lucian Din Samosata Scrieri Alese 1959

SCRIERI ALESE
https://biblioteca-digitala.ro
CLASICII LITERATURII UNIVERSALE
LU CIAN
DIN SAMOSATA
SCRIERI ALESE
Traducere şi note de
RADU HÎNCU
lntroducef e de
PETRU CRETIA
EDIT-URA DE STAT f'E-NTRU LITERATURĂ 51 ARTĂ

I
LUCI AN DIN SAMOSATA
Ultimul mare scriitor grec din antichitate nu s-a născut în

Grecia, ci în Siria, la Samosata, pe Eufrat, acolo unde
marele fluviu iese din munţi către spaţii mai largi. La
vremea naşterii lui Lucian, în jurul anului 120, sub An-
tonini, Commagene, ţinutul a cărui capitală era Samosata,
devenise de cîteva decenii provincie romană, la hctarul
dinspre Asia frămîntată şi ostilă.
Lucian se trăgea din oameni modeşti, probabil meşteşugari,
ale căror mijloace nu le îngăduiau aspiraţii prea mari.
C!nd şi-au văzut copilul trecut de şcoala elementară, s-au
gîndit că' le-ar fi greu să-l trimită mai departe şi că lucrul
cel mai bun ar fi să-l dea ucenic la unchiul său după mamă,
cioplitor de statui. Într-adevăr, băiatului li plăcuse să-şi
petreacă o parte din răgazurile lăsate de şcoală modelînd
cu îndemînare figurine de ceară: boi, cai şi „pe Zeus, chiar
oameni", cum spunea el însuşi. Ucenicia lui Lucian a fost
însă scurtă şi violentă: din prima zi el sparge, din lipsă
de experienţă, o placă de marmoră, e bătut de unchiul său
1
şi fuge acasă înlăcrimat şi îngrozit. Şi a fost trimis să

înveţe mai departe.
Metamorfoza adolescentului cu limbă şi veşminte „bar-
bare" într-un grec cultivat s-a desăvîrşit pe litoralul occiden-
tal al Asiei Mici, în şcolile superioare de retorică din cetă
ţile foniei. Acolo Lucian dobîndeşte cunoştinţele necesare
5
oricarui om instruit şi în special tehnica subtilă şi compli-
cată a cuvlntului rostit în public, arta de a conferenţia.
Pentru un om nu lipsit de talent era drumul cel mai sigur
spre avere, spre glorie şi spre ranguri. Într-adevăr, puţini
erau mai preţuiţi decît aceia în stare să încînte un ceas
publicul avid cu vorbe alese şi melodioase, cu gînduri
ingenioase şi paradoxale, cu o ţinută studiată în efectele ei
dramatice şi sugestive. Cuvîntul sărăcit de rostul lui politic
într-o lume fără libertate era iubit pentru el însuşi, pentru
fosforescenţa, cadenţa, eufonia lui, chiar dacă în formalismul
său sterp nu aducea nici o idee nouă, nu chema spre nici o
faptă şi spre nici un ideal. Oamenii care practicau această
artă umblau din oraş în oraş, de-a lungul şi de-a la-tul im-
periului, căutînd un public mere11 proaspăt şi stîrnind în el,
fiecare după puterile sale, un entuziasm febril şi hiperbolic.
Lucian a îmbrăţişat şi el, pe urmele atltor altora, meseria
de retor ambulant şi a străbătut, într-un turneu imens,
Asia Mică, Grecia, Macedonia, Italia, ajungînd pînă în
Galia, unde succesele sale i-au adus cinstea unei catedre
de retorică, generos subvenţionată de un municipiu prosper.
încărcat de faimă şi bogat, se înapoiază prin 156-157 în
Siria şi se stabileşte la Antiohia, unde se ocupă o vreme şi cu
avocatura, nu fără succes. De aici putea face din cînd
în cînd călătcrii în apropiata Samosata; ni s-au păstrat
cîteva cuvîntări, pe care Lucian le-a rostit în faţa concetă
ţenilor săi şi în care străbate, pe lîngă mulţumirea de sine
a omului care a reuşit, şi căldura unei sincere afecţiuni
pentru loci,11 obîrşiei sale.
Tot din Antiohia, prin 159, Lucian întreprinde, ca
ambasador al Samosatei, sau, cum afirmă el, din motive de
sănătate, o călătorie la Roma. Aici Lucian întîlneşte un
filozof, altminteri necunoscut nouă, Nigrinos, care îl con-
verteşte la filozofie, ciînd întregii activităti ulterioare a lui
Lucian o orientare nouă, din ce în ce mai eliberată de ori-
zontul îngust şi de procedeele amăgitoare ale retoricii.
Această primenire are loc nu numai prin ascendentul per-
sonal al lui Nigrinos, ci şi în contact cu viaţa coruptă şi
-6
degradantă a metropo ei, unde contradicţiile acelei socie-
tăţi viciate erau mai evidente decît oriunde.
După această călătorie, atît de fructuoasă pentru el,
Lucian se întoarce la Antiohia, unde fără îndoială se mai
găsea în 162, cînd războiul cu parţii, care invadaseră păr
ţile răsăritene ale imperiului, face necesară acolo prezenţa
legiunilor comandate nominal de asociatul la tron al lui
Marcus Aurelius, Lucius Verus. La aceste împrejurări şi la
ecoul lor în opera istoricilor contemporani face adesea
aluzie Lucian în Cum trebuie scrisă istoria. Dar mersul
evenimenţelor se agrava, şi războiul pustia Armenia şi
Siria. Lucian se vede nevoit să-şi ia familia (tatăl şi rudele
mai apropiate) şi să părăsească această regiune agitată
şi primejdioasă. Operaţiile militare îl silesc să aleagă o cale
foarte ocolită, spre Nord, prin Asia Mică, pînă la litoralul
Mării Negre, apoi, de-a lungul coastei, pînă la Bosfor şi,
în sfirşit, peste Egee (unde călătoreşte, se pare, cu Peregri-
nos), la Atena. Un episod al acestei călătorii merită să fie
aici menţionat, pentru că pune bine în lumină mentalitatea
lui Lucian: vizita acestuia la falsul profet Alexandru.
Lucian urmărea mai demult prodigioasa carieră a acestui
impostor, şi în mai multe rinduri, prin emisari, reuşise
să-l pună în încurcătură pe neruşinatul personaj. Acum,
trecînd pe lingă Abonoteichos, reşedinţa lui Alexandru,
Lucian nu rezistă ispitei şi se duce să-l vadă. Alexandru îi
întinde mina pentru sărut, dar Lucian i-o muşcă, aproape
cu riscul vieţii, căci Alexandru avea apărători fanat ici.
Este în gestul acesta o prevestire a ceea ce avea să fie mult
mai tîrziu scrierea Alexandru sau profetul mincinos şi,
într-un sens mai larg, întreaga sa activitate satirică îndrep-
tată împotriva imposturii şi a cabotinismului mistic şi
mistificator.
Călătoria se isprăveşte cu bine şi, din anul 163, putem socoti
că Lucian şi-a ales drept domiciliu statornic Atena, unde îl
atrăgeau tihna provincială şi marele prestigiu de cultură al
oraşului. Aici compune Lucian scrierile sale cele mai ori-
ginale şi mai durabile şi le citeşte, cu mult succes,. publi-
cului atenian. Dintre evenimentele biografice ale acestei
1
ultime perioade a vieţii satiricului sînt cîleva care pot
interesa prin lumina pe care o aruncă asupra lui Lucian
ca om. ln 167 el asistâ la Jocurile panhellenice de Ia Olimpia
şi este martorul sinuciderii lui Peregrinos. Din scrierea
Despre moartea lui Peregrinos, prezentă în această culegere,
cititorul poate vedea nu numai ce credea Lucian despre
oameni ca Peregrinos, ci şi ce atitudine a avut autorul la
faţa locului, manHestîndu-şi cu hotărîre şi curaj aversiunea
pentru astfel de exhibiţii degradante.
Tot la Olimpia, cu alt prilej, Lucian a fost pe punctul de
a provoca un scandal: un retor cu renume, Timarh, recita
melodios o suită de extravaganţe şi inepţii asupra lui
Pitagora, alcătuită cu multă osteneală, dar prezentată
drept o improvizaţie. ln mijlocul di!cursului se auzi însă
din mulţime un rîs zgomotos şi nereţinut, batjocoritor şi
ironic. Cel care rîdea în felul acesta, se vedea bine că pri-
cepuse mistificarea. Era Lucian, care ştia să ridă şi atunci
cind rîsul lui ar fi putut avea cele mai directe şi mai supă
rătoare consecinţe. De altfel, întreaga sa activitate satirică
nu era menită să-i atragă prea multe simpatii. tn conflict
cum era cu aproape toată lumea - filozofi, retori, oameni
bogaţi şi influenţi - nu este exclus ca viaţa sa Ia Atena
să fi ajuns Ia un anumit moment destul de spinoasă.
Poate acestei atmosfere ostile se datoreşte singura mare
întrerupere a şederii sale Ia Atena. Este vorba de cei cîţiva
ani pe care, în jurul lui 175, i-a petrecut tn Egipt, Ia Alexan-
dria, în calitate de şef al cancelariei imperiale. La sfîrşitul
lor, probabil în urma unei revizuiri radicale a întregului
personal imperial al Egiptului, Lucian se întoarce la Atena,
iar aici, deşi bătrîn, îşi reia lecturile: publice. Citea scrieri
mai vechi şi altele noi, încă pline de forţă, şi, cu toate decla-
raţiile contrare ale autorului, pline de încrederea unui om
cu spiritul încă neveştejit de ani. Clnd a murit nu ştim.
1n Alexandru sau profetul mincinos, Marcus Aurelius este
pomenit ca divinitate, aşadar scrierea este posterioară
lui 17 martie 180, data morţii împăratului (cînd era posibilă
zeificarea). Pe de altă parte, nici una din scrierile lui Lucian
nu conţine aluzii la evenimente posterioare acestei date.
8
Putem presupune că Lucian şi-a încheiat harnica şi cinstita
viaţă între 181-184, lăsînd în urma sa vreo cîteva zeci de
scrieri, care sînt ultima glorie a culturii hellene.
*
Vorbind, mai sus, despre schimbarea de direcţie care se
manifestă în activitatea lui Lucian în jurul vîrstei de patru-
zeci de ani, cînd, detaşîndu-se de retorică, se apropie tot
mai mult de filozofie, n-am indicat sensul în care s-a făcut
această apropiere, orientarea ideologică a lui Lucian. Acest
lucru este însă esenţial pentru a înţelege poziţia sa în cul-
tura acelei vremi şi în cultura greacă în general. De aceea,
se cuvine să arătăm din capul locului că gîndirea marelui
satiric, de-a lungul multor căutări şi îndoieli, a sfîrşit
prin a se integra bogatei tradiţii a materialismului filozofic
antic, aderînd la epicureism. Mărturiile implicite şi expli-
cite în acest sens abundă în opera de deplină maturitate a
scriitorului. Democrit este menţionat în cîteva locuri ( Iubi-
torul de minduni, 32; Sacrificii, 15; Alexandru, 17) ca duş
man al superstiţiilor şi al credulităţii, spirit liber, capabil,
după anecdota citată de Lucian, să mediteze şi să-şi com-
pună scrierile într-un mormînt pustiu şi, neoprindu-se
din scris, să răspundă netulburat unor tineri care veniseră
să-l sperie, dansînd în jurul său, travestiţi în morţi: ,,Lăsaţi
gluma I" ( Iubitorul de minciuni, 32). Mult mai manifestă
este simpatia lui Lucian pentru Epicur şi epicurieni.
ln acelaşi dialog, Iubitorul de minciuni, printre cei întru-
niţi să povestească istorii cu vrăji şi strigoi nu există nici
un epicurian, iar ultima replică (40), cea a lui Tychiades,
reprezentantul lui Lucian, este epicuriană în $pirit şi
chiar în termenii folosiţi (cf. Alexandru, 47). ln cîteva
locuri ( Icaromenipp, 22; lndoita învinui;e, 2 etc.) Lucian
imaginează pe zei alarmaţi de răspîndirea ateismului lui
Epicur, care îi ameninţa direct în privilegiile lor, promo-
vînd dizolvarea oricărei forme de credulitate şi deci a ori-
cărui cult. Foarte amplu e prezentată această situaţie în
Din pătimirile lui Zeus, unde zeii speriaţi urmăresc disputa
9
dintre stoicul Timocle şi epicurianul Damis, dispută al
cărei obiect era existenţa zeilor înşişi. Reiese evident din
întreaga scriere simpatia lui Lucian pentru ideile ateiste
profesate de Damis şi pentru Damis însuşi, ca personaj
învestit cu tăria unei argumentări riguroase şi a unei atitu-
dini stăpînite şi demne. Dar mai limpede decît oriunde
poate fi văzută adeziunea fermă a lui Lucian la doctrina lui
Epicur în Alexandru sau profetul mincinos. Din întreaga
scriere rezultă teama de epicurieni a impostorului, duş
mănia sa declarată faţă de aceşti adversari ai şarlataniei
şi ai superstiţiei. Cînd un epicurian acuză pe Alexandru
de a fi provocat condamnarea ca ucigaşi a unor sclavi
nevinovaţi, sinistrul personaj incită pe cei de faţă să lapideze
pe acuzatorul său, care scapă teafăr cu mare greutate. Ura
lui Alexandru îl împinge la un act tipic pentru orice fana-
tism speriat de adevăr: arde în for o carte a lui Epicur,
Principiile fundamentale. ,,Nu ştia blestematul - comen-
tează Lucian - ce multe binefaceri aduce această carte
cititorilor săi, cîtă pace, cîlă linişte, cîtă libertate le pri-
lejuieşte! Căci 'ea îi mîntuieşte de temeri, de năluciri şi
minuni, de nădejdi neîntemeiate şi de dorinţe zadarnice.
Ea le dă în schimb cuminţenie şi adevăr, purificîndu-le, în
adevăratul înţeles al cuvîntului, cugetele, nu prin făclii,
prin cepe de mare şi prin alte fleacuri de felul acesta, ci
prin dreaptă judecată, prin adevăr, prin neprefăcătorie"
(47). ,,Ca să nu lungesc vorba, Alexandru ducea un război
înverşunat, fără de cruţare, împotriva lui Epicur. Şi era
foarte îndreptăţit s-o facă, deoarece un şarlatan şi un iubitor
de scamatorii magice, vrăjmaş al adevărului, nu s-ar fi
putut mai cu temei război cu altcineva decît cu Epicur,
cu bărbatul care a pătruns natura lucrurilor, singurul care a
priceput adevărul cuprins în ele. Alexandru era, însă, prieten
cu discipolii lui Platon, ai lui Chrysipp şi ai lui Pitagora,
cu care trăia într-o desăvîrşită înţelegere. Pe cttă vreme
neînduplecatul Epicur, cum îl numea şarlatanul, era cel
mai mare duşman al lui, şi pe drept cuvînt, deoarece socotea
scamatoriile de soiul acelora pe care le făcea omul nostru
ca fiind vrednice de luat în rîs, ca pe nişte jocuri copilă-
ID
reşti" (25). Iar în încheierea scrierii, Lucian, enumerînd
motivele care l-au îndemnat s-o compună, spune: ,,Am
voit ceva mai mult ... să-l răzbun pe Epicur, bărbat într-ade-
văr divin, cu o fire cerească, singurul cunoscător ce nu dă
greş în judecarea lucrurilor frumoase, cel care-şi trece ştiinţa
sa ucenicilor lui şi care face din ei oameni slobozi" (61).
La aceste convingeri Lucian n-a ajuns dintr-o dată,
ci în urma unui lung proces, din care n-au lipsit contrazice-
rile şi ezitările. Dar în această lungă căutare părţile pozitive
nu lipsesc, şi o menţiune specială merită numeroasele sale
scrieri de inspiraţie cinică, în care străbate o critică atît
de violentă a bogaţilor ( Dialogurile morfilor, Menipp sau
evocarea morţilor, Charon sau privitorii etc.). De altfel,
în numeroase alte scrieri, el îi prezintă pe cinici într-o
lumină puţin măgulitoare, dezvăluind, sub grosolănia lor
afectată, instincte şi pofte brutale, sau prezentîndu-i ca
pe nişte impostori profesionali de tipul lui Peregrinos şi al
acoliţilor săi. Pe de altă parte, filozofia mizeră a epigonilor
din vremea sa, filozofie redusă la un catehism de şcoală,
făcut din formule abstruse şi moarte, şi detestabila conduită
practică a multora dintre filozofi (vezi Pescarul, 31-32,
34 etc. şi Ospăţul sau lapiţii, în care filozofii diferitelor
secte sînt arătaţi hătindu-se pentru bucate, furînd vesela,
corupînd sclavi tineri şi frumoşi, dedîndu-se la cele mai
teribile excese, rostind vorbe neroade şi pătimaşe etc.)
erau menite să împingă pe rezonabilul şi cinstitul Lucian
la deprecierea filozofiei în general şi la un moment de scepti-
cism total. Acesta se manifestă într-un dialog neinclus în
culegerea de faţă: Hermotimos sau sectele, în care Lucian,
procedînd prin reducere la absurd, caută să demonstreze că
adeziunea la o filozofie sau alta este iraţională, subiectivă,
întîmplătoare, nejustificată, iar drumul cel mai bun este
în afara filozofiei, către o comportare practică inspirată
de bunul-simţ. Dar la puţini ani după aceea, Lucian des-
coperă că bunul-simţ, în numele căruia vorbea, poate fi
găsit înlăuntrul filozofiei înseşi, în epicureismul care co-
respundea atît de bine ireductibilului său ateism şi aspira-
ţiilor sale etice celor mai adînci.
Ateismul său, pe care cititorul îl poate găsi aproape în
fiecare scriere din culegerea de faţă, a fost de o intransigenţă
şi de o consecvenţă admirabile. De-a lungul întregii sale
cariere, Lucian n-a ostenit să prezinte credinţa în zei ca pe
ceva absurd şi ridicol, şi pe zei ca pe nişte ficţiuni incoerente,
în care nimic din ceea ce e nobil în oameni nu străbate, ci
numai minciuni, slăbiciuni şi jalnice turpitudini. Remar-
cabil este şi faptul că Lucian nu s-a mulţumit să dizolve
critic religia tradiţională greacă, miturile şi superstiţiile,
ceremoniile şi riturile ei, credinţa ei în supranatural şi în
supravieţuire. El a inclus în condamnarea sa orice formă
de religie, strîngînd în Olimp pe zeii lumii întregi şi cu-
prinzîndu-i într-o singură negare şi într-o singură batjocură.
CîL despre creştinism, Lucian nu-i acordă un loc special
printre formele de misticism ale epocii sale, arătînd foarte
bine cum mulţimile naive puteau fi uşor înşelate de primul
şarlatan dornic de profituri uşoare ( Despre moartea lui
Peregrinos, 13): ,,Nefericipi ăştia de creştini sînt încredin-
ţaţi că vor trăi în veşnicie", spune Lucian şi adaugă: ,, ... tă
găduindu-i pe zeii hellenilor, începură să se închirie vesti-
tului sofist care fusese răstignit şi să trăiască după legile
date de el".
Lucian a pătruns adînc în sufletul bolnav al epocii sale,
în care oamenii căutau să scape de mizeria lor personală sau
de sentimentul confuz al unei lumi rău rînduite şi fără spe-
ranţă - în superstiţii extravagante, în rituri bizare şi
maladive. Ce vii accente capătă satira sa cînd loveşte în cei
care exploatează prostia şi lipsa de spirit critic a oamenilor,
ca Peregrinos însuşi, sau ca Alexandru, şarlatan abil,
corupt şi pervers I Şi între cei care se lasă înşelaţi nu sînt
numai oameni rămaşi în ignoranţă şi incultură, ci, cum
apare în Mincinosul, chiar oameni bogaţi şi instruiţi, filo-
zofi, medici, care, stlnd de vorbă, înşiră cu naivitate stupidă,
sau cu voluptatea de a se minţi, cele mai incredibile poveşti
cu vrăji, minuni şi strigoi.
Lucian a manifestat tot timpul o repulsie robustă faţă
de orice formă de mistificare şi de iraţionalitate. Şi dacă
acest lucru e adevărat cînd este vorba de şarlatani mistici
12
ca Alexandru şi Peregrinos, el nu este mai puţin adevărat
cînd se raportează Ia nesinceritatea şi Ia lipsa de conţinut
a retoricii şi a retorilor vrem ii sale, retori printre care se
numărase şi el şi de care se detaşase în numele criticii lucide
şi cinstite.
In lndoita in"inuire (31) retorica e arătată ca o curtezană
fardată şi împodobită, complăcîndu-se în societatea suspi-
nătorilor ei beţi, iar în Profesorul de retorică, în Contra
lui Timarh, în Pseudosofistul, Lucian îi prezintă pe retori
ca pe nişte ignoranţi negustori de vorbe deşarte, personaje
dornice de a parveni cu puţină osteneală, adesea mărginiţi,
impertinenţi şi cabotini, şi critică aspru tendinţa contem-
poranilor săi de a substitui meritelor reale de cultură şi
talent o falsă strălucire întemeiată pe folosirea cltorva
cuvinte ieşite din uz şi a cîtorva procedee necinstite de
intimidare a publicului. Mergînd mai departe, Lucian atacă,
în Cum trebuie scrisă istoria, şi istoriografia infectată de
retorică, lipsită de criterii riguroase, înclinată spre nara
ţiuni incredibile, spre iiserţiuni necontrolate, spre exagerări
ridicole şi spre măgulirea interesată a puternicilor zilei. O
satiră spirituală a acestor scrieri pseudoistoriografice este
Po,,estiri adevărate, în care Lucian dă curs liber exuberantei
sale fantezii în succesiunea rapidă a unor ficţiuni burleşti,
prezentate cu gravitatea simulată a celei mai veridice
naraţiuni istorice.
*
Soqietatea în care a trăit Lucian era, cum se ştie, aşezată
pe imensa exploatare a muncii sclavilor. Imperiul însuşi, ca
suprastructură politică, era menit să asigure stabilitatea
acestei baze şi să ferească întreg sistemul social de izbucnirile
temute ale mulţimilor de sclavi asupriţi. Lucian a văzut
multe rele ale lumii sale; dar pe acesta nu l-a văzut, căci
vremurile nu erau încă pregătite pentru o asemenea atitudine.
Aici, la temeliile adinci ale aşezărilor de atunci, nu erau
încă ochi destul de ascuţiţi ca să privească, nici minţi să
înţeleagă, şi Lucian n-a fost nici ochiul, nici mintea aceea:
13
instituţia sclavagismului n-a pus-o niciodată serios în dis.
cuţic, n-a condamnat sclavajul. Această limită trebuie
pusă de la bun început orizontului critic al marelui satiric.
Era nevoie de o minte altfel înarmată teoretic ca să vadă
că înfloritorul imperiu roman este minat de nerentabilitatea
mîinii de lucru servile şi de faptul că aceasta sufoca pe micii
proprietari şi meseriaşi, pauperizînd straturi tot mai largi
ale populaţiei, concentrînd averile în mîini puţine şi pro-
rocind fenomenul caracteristic al parazitismului privat şi
public, ceea ce diminua progresiv forţele productive ale
societăţii, împovăra statul şi corupea adînc viaţa obştească.
Lucian a văzut sărăcia, a avut simpatie pentru oamenii
săraci şi i-a prezentat cu simpatie, dar n-a văzut cauzele
economice ale sărăciei, nici mijloacele de a o înlătura.
Mai mult, uitînd că el însuşi spune adesea că sărăcia degra-
dează pe om, cum se vede atît de bine şi în ale sale pitoreşti
Dialoguri ale curtezanelor, Lucian a ajuns să facă elogiul
sărăciei, să laude în ea lipsa de griji complicate, de abuzuri
neigienice şi de degradare morală. Dar este limpede: a spune
omului că este bine să fii sărac şi că bogăţia este o deşertă
ciune înseamnă să consacri, chiar cu cele mai bune intenţii,
o ordine nedreaptă, să consolezi superficial, să nu îndrepţi.
E drept însă că pe cei bogaţi nu i-a compătimit pentru
bogăţiile lor şi i-a arătat într-o lumină nemăgulitoare:
egoişti, meschini, ignoranţi, vanitoşi, laşi şi putrezi, încon-
juraţi de oameni pe care îi aduna doar interesul - paraziţi,
linguşitori, vînători de testamente, toată gloata celor
dornici să trăiască fără muncă, înşelînd la rîndu-le pe cel
îmbogăţit din exploatare. Lucian a fost duşmanul fără
şovăială şi fără iluzii al oricărei forme de impostură: sub
vorbe a văzut golul, sub bărbi venerabile - turpitudine şi
cupiditate, sub zîmbetul făţarnic - delaţiunea şi lingu-
şirea, sub decorul inspiraţiei profetice - şarlatania cea mai
primejdioasă, sub pretenţiile de cultură ale unora - igno-
ranţa totală, sub reprezentările mitice - iraţionalitate şi
nerozie, sub bogăţie şi putere - vermina unor suflete mici.
Şi înţelegînd toate cele de mai sus, n-a şovăit niciodată să
le rostească tare, rîzînd, uneori uşor şi vesel, adesea amar
14
şi cu o crispare de scîrbă şi de violent protest. Toate acestea
i-au adus lui Lucian o reputaţie în întregime neîndreptăţită:
aceea a unui spirit făcut să dărîme fără osteneală şi să lase
pustiu după el. Şi totuşi nimic mai fals, întîi pentru că
în orice critică este implicat un punct de vedere pozitiv,
acela de la care pornind se face critica, şi apoi pentru că,
şi explicit, Lucian a arătat destul de limpede care este idealul
său moral, fie direct, fie înfăţişînd cu simpatie oameni ca
Nigrinos, Demonax şi alţii. E un ideal care nu urmăreşte
schimbări adînci, şi prin aceasta e un ideal fără perspectivă
socială şi istorică. Dar Lucian crede, depăşind în felul
acesta chiar şi epicurismul, în omul a cărui „virtute consta
mai ales în fapte", în omul activ, capabil să contribuie
cu ceva acolo unde crede de cuviinţă că e bine să lovească
ferm în ceea ce socoteşte rău, crede în omul cinstit faţă
de el şi faţă de alţii, în omul simplu, care nu încearcă să se
singularizeze căutînd absurdităţi, ci merge alături de oamenii
obişnuiţi, de care îl leagă bunul-simţ şi dreapta judecată,
bucuros să colaboreze cu ei în fapte, nu în vorbe, responsabil
de actele lui şi fără a aştepta nici o răsplată alta decît intima
satisfacţie a echilibrului său moral. într-o lume plină de atî-
tea fatuităţi cum a fost a lui, şi mai ales atît de însetată după
o imposibilă consolare de dincolo de vizibil, idealul lui
Lucian nu e un lucru neînsemnat.
lată cum îl exprimă Lucian însuşi, sub formă utopică,
într-o pagină în care imaginaţia sa, liberă de prejudecăţi,
pare a fi depăşit pentru o clipă limitele sale proprii şi ale
vremii sale: ,,Compar Virtutea cu o cetate ai cărei cetăţeni
se bucură de o fericire desăvirşită ... , ajunşi la înţelepciunea
cea mai înaltă, curajoşi fără excepţie, drepţi, cumpăta ţi. ..
Tot ce găsim între noi, furtuni, silnicii, pofte, a fost, se zice,
alungat din această fericită cetate ... Toţi locuitorii ei sint
străini, veniţi de pe alte meleaguri. .. barbari, sclavi, infirmi,
oameni mărunţi şi săraci; într-un cuvînt, oricine vrea
devine cetăţean, căci legea lor e să înscrie pe oricine, fără
a-i cerceta averea, veşmintul, statura, frumuseţea, obîrşia,
nobleţea strămoşilor; de acestea nu ţin nici o socoteală.
PentrtJ a deveqi cetăţean ajunge să ai judecată, dorinţă
15
de bine, hărnicie, dispreţ pentru plăceri, un suflet care nu
se frînge şi nu slăbeşte în faţa greutăţilor numeroase pe care
le întîlneşti în drum ... Cuvintele: inferior, superior, om
de neam bun sau om de rînd, sclav sau liber n-au înţeles
şi n-au putere în cetatea aceasta." (Hermotimos, 22, 24.)
Cu toate limitele, inerente unui om care a trăit cu opt-
sprezece secole înaintea noastră, deşi legat de clasa stăpî
nitorilor de sclavi, Lucian a lăsat o operă cu un puternic
caracter protestatar, a fost un adversar al păturilor domi-
nante - al tiranilor, al oamenilor sus-puşi, al îmbuibaţilor,
al puternicilor zilei, al funcţionarilor superiori, al preoţi
lor - manifestîndu-şi antipatia faţă de moravurile social-
politice pe care aceştia le promovau.
*
Cît priveşte meritele artistice ale operei lui Lucian,
ele pot fi apreciate direct de cititorul culegerii de faţă, în
care intră tot ce este mai reprezentativ din opera scriitorului
şi din acest punct de vedere. Nu avem pretenţia de a învăţa
pe cititor să guste frumuseţea literară a unor scrieri care,
cu toate reminiscenţele retorice, sînt atît de limpezi, de
„sincere" în ţinuta lor artistică, atît de lipsite în general de
false străluciri şi de false adîncimi. Mai util este să pre-
zentăm, în linii mari, evoluţia artistică a marelui satiric.
Prima perioadă a activităţii lui Lucian s-a desfăşurat,
cum s-a arătat, sub semnul retoricii şi se prezintă sub forma
unor conferinţe ale căror subiecte erau cele la modă: tiranul
Falaris, a cărui cruzime devenise proverbială, se disculpă în
faţa delfienilor, pentru a-i face să primească în dar un taur
de aramă care servea execuţiilor sale sadice şi un delfian
îi apără cauza în faţa adunării locale; un fiu dezmoştenit
devine medic, îşi vindecă tatrd căzut în demenţă, este rein-
tegrat, din recunoştinţă, în drepturile sale filiale, apoi din
nou dezmoştenit pentru că nu poate să vindece nebunia
mamei sale vitrege; un democrat ucide pe fiul tiranului, pro-
vocînd sinuciderea acestuia din urmă, şi cere răsplata, deşi
tiranul n-a murit de mina lui. Nu lipsesc nici elogiile: al
16
unui arhitect, Hipias, şi al băii magnifice pe care o construise,
al unei săli de conferinţe, al patriei. şi chiar al muştei,
,,care cîntă zburînd" şi „are aripi irizate, ca ale pămîntului".
în aceeaşi categorie de scrieri retorice intră şi cîteva pream-
buluri, scurte preludii oratorice, menite să cîştige atenţia
şi bunăvoinţa publicului, printre care unul, intitulat Hero-
dot, conţine o frumoasă descriere a tabloului lui Aetion,
Nunta lui Alexandru cu Roxana. în altul, Dipsazii, setea
conferenţiarului de publicul său este comparată cu setea
de nepotolit a celor muşcaţi de dipsazi, şerpi veninoşi din
dezolatul deşert al Libiei. Tot din perioada retorică a lui
Lucian datează două scrieri în dialect ionic ( Despre astro-
logie şi Despre zeiţa siriană) şi Lucius sau măgarul, povestea
unui tînăr schimbat prin vrajă în măgar, a peregrinărilor
lui sub această formă şi a revenirii lui la umanitate, poveste
pe care, probabil după acelaşi izvor ca şi Lucian, a reela-
borat-o mai pe larg Apuleius în Măgarul de aur.
Considerînd în ansamblu această producţie retorică, se
pot degaja cîteva caractere generale interesante pentru
aprecierea şi înţelegerea operei ulterioare a lui Lucian.
Remarcabil este în primul rînd faptul că, proiectate pe fondul
producţiei retorice din acea epocă, scrierile lui Lucian se
disting net prin caracterul organic al compoziţiei, prin
limpezimea şi rafinamentul nesupărător al expresiei, prin
vivacitatea, verva şi eleganţa lor, dar mai ales printr-o
calitate pe care autorul însuşi o considera remarcabilă:
,,Vedeţi ce simplă e vorba mea,, (spune el în Chihlimbarul, 6),
şi fără povestiri ciudate, şi fără să-i adauge cîntarea", cu o
aluzie evidentă la cîntările forţate şi stranii ale contempo-
ranilor săi şi la elocinţa lor melodioasă şi deşartă. Pe de
altă parte, unele din aceste scrieri par a anunţa de departe
viiLoarea preferinţă a lui Lucian pentru dialog, nevoia,
încă vagă, de a da scrierii tensiune dramatică, aşa cum se
vede în Visul sau viaţa lui Lucian. în sfîrşit, ceea ce este
mai important e că, urmărită în evoluţia ei, această primă
producţie literară a lui Lucian anunţă tot mai bine vii-
toarea poziţie a auLorului faţă de credinţele şi riturile
religioase.
2 17
Nu trebuie să credem că Lucian s-a născut cu satira anti-
religioasă în mină. O vreme a împărtăşit şi el dacă nu cre-
dinţele vremii, măcar reverenţa faţă de ideea politeistă şi
mai ales faţă de reprezentările ei literare. Şi este intere-
sant de urmărit reacţiunea mereu mai precisă a intelectului
său la iraţionalitatea miturilor şi superstiţiilor. ln Despre
astrologie se găseşte o încercare de a explica raţional miturile
astrale: dragostea Pasifaei pentru taur este dată drept dra-
goste pentru astronomie şi studiu al constelaţiei Taurului,
iar Faeton e prezentat ca un astronom care a cercetat
drumul soarelui, dar a murit lăsînd incomplete calculele
sale. în Despre zeiţa siriană, printre alte semne ale spiritului
critic, apare explicaţia naturistă a unui fenomen în aparenţă
miraculos: un rîu fenician se transformă, în fiecare an la
dată fixă, în rîu de sînge. Lucian găseşte o explicaţie plau-
zibilă în faptul că rîul cară o pulbere roşie, stîrnită de: un
vînt periodic. în Chihlimbarul, Lu.cian se pune pe sine însuşi
în situaţia de a fi luat în rîs de nişte oameni simpli, pescari
pe Eridan (actualul Po), pentru că i-a întrebat cu naivitate
dacă n-au auzit de căderea lui Faeton, de surorile acestuia,
preschimbate în plopi cu lacrimi de chihlimbar, de cîn-
tecul lebedelor. Cit despre ceea ce s-ar putea numi anti-
clericalismul incipien( al lui Lucian, elocvente sînt paginile
din Despre zeiţa siriană, în care unele miracole din templul
zeiţei orientale Atargatis (Astrate) sînt prezentate, cu un
surîs discret şi insinuant, drept înscenări ale preoţilor:
delirul mulţimii obţinut prin dansuri frenetice, muzică de
tobe şi flaute, cîntece sacre, templul de marmură, care
pare să plutească pe apa unui lac, dar este de fapt sprijinit
pe o coloană, statuia lui Apollo, care dă răspunsuri marelui
preot mişcîndu-se înainte sau înapoi, dar numai cînd este
purtată pe umerii preoţilor, pe care, zice Lucian cu o naivi-
tate simulată, parcă îi cîrmuieşte din frîie. De asemenea,
plin de o pămîntenească lăcomie este arătat, în al doilea
discurs al cuplului Falaris, preotul, a cărui idee principală
este că, dacă templul vrea să se mai bucure de daruri pre-
ţioase, ţinuta morală a donatorilor nu trebuie examinată
prea atent şi prea sever.
18
O dată cu trezirea interesului pentru filozofie, adică
pentru o înţelegere mai ad încă a lucrurilor, Lucian tşi
schimbă, încetul cu încetul, şi tiparele literare. Inovaţia
cea mai importantă şi mai originală, singura care merită
să fie prezentată mai pe larg aici, este adoptarea dialogului.
Lucian era perfect conştient de meritele sale în această pri-
vinţă şi a prezentat natura şi etapele acestei înnoiri artis-
tice cu o admirabilă luciditate ( lndoita în{)inuire, 33 -34,
Unui om care mi-a spus: ,,Eşti un Prometeu în cu{)întările tale",
5-7). Lucian se socoteşte pe drept cuvînt inventatorul
unui gen nou, obţinut prin sinteza dialogului filozofic
tradiţional (pe care îl imită, cu mijloace proprii, în Despre
dans, în Toxaris sau prietenia etc.) cu spiritul comediei,
al poeziei iambice şi al satirei cinice. în felul acesta, afirmă
el, dialogul a fost din nou coborît pe pămînt şi învăţat să
umble printre oameni, să-şi lepede subtilităţile obscure şi
încruntarea şi să dobîndească un chip senin şi surîzător,
o viaţă mai proaspătă, gata să primească noul conţinut al
satirei muşcătoare şi acerbe. La aceasta Lucian adaugă
însă un lucru remarcabil prin seriozitatea artistică pe care
o dovedeşte: nu e de ajuns să uneşti două lucruri frumoase
pentru a obţine un al treilea, tot frumos; e nevoie pentru
aceasta de ceva mai mult: se cere ca îmbinarea să fie armo-
nioasă şi bine proporţionată; noutatea nu este frumoasă
prin ea însăşi, ci prin merite mai adînci: ,,fericita alegere a
expresiilor... vioiciunea gîndurilor, fineţea închipuirii,
graţia attică, în sfîrşit, arta care rezultă din toate aceste
calităţi" (Zeuxis, 2). Şi uneori Lucian, cu o modestie rară
la greci, se întreabă dacă scrierile sale au într-adevăr aceste
calităţi, sau sînt doar nişte hibrizi care stîrnesc, prin nou-
tatea lor ciudată, un interes trecător. Răspunsul i l-a dat
timpul, care le-a păstrat prospeţimea.
De altfel, dialogul satiric nu este singura formă literară
în care Lucian are meritul întîietăţii. Nu-l putem socoti
inventatorul pamfletului în proză, dar pamfletele sale
( Despre moartea lui Peregrinos, Alexandru, lmpotri{)a unui
ignorant biblioman, Profesorul de retorică etc.) sînt primele
dintre cele ajunse pînă la noi şi au rămas exemplare prin
2* 19
savanta dozare a ironiei, a violenţei şi a dispreţului, prin
focul lor susţinut şi mobil, prin seriozitatea etică, din care
se simte că izvorăsc indignarea şi sarcasmul.
In sfîrşit, PoCJestiri adeCJărate este prototipul naraţiunii
fantastice cu intenţie satirică şi, ca multe dintre îndrăznelile
lui Lucian, este mai mult decît schiţa stîngace şi elementară
a unei noutăţi literare, este o operă viabilă prin ea însăşi,
expresia unui talent matur, stăpîn pe mijloacele sale şi
conştient de formula sa specifică. Imitîndu-1, Rabelais şi
Swift n-au lăsat în umbră vechiul lor model.
*
S-ar părea că anticii au ţinut cu orice preţ să-l ignore pe
Lucian şi să treacă sub tăcere opera sa. Autorii care îi
citează numele sînt extrem de rari. Filostrat (secolul III)
nu-l pomeneşte niciodată în Vieţile sofiştilor, deşi nu putea
să ignoreze remarcabila sa activitate de retor. Suidas
(secolul X) îi consacră o scurtă şi ineptă notiţă. Doar în
Biblioteca lui Photios se vorbeşte cu oarecare înţelegere
şi bunăvoinţă despre operele lui Lucian. Evul mediu l-a
ignorat aproape cu desăvîrşire. în schimb,._ întreaga Re-
naştere este străbătută de o înaltă preţuire a activităţii
literare a lui Lucian, pe care umaniştii l-au imitat cu
pasiune, simţindu-se aproape de spiritul său şi găsind în
formulele literare promovate de el tipare excelente pentru
propria lor activitate satirică. Reuchlin, Hulten şi Erasm
se inspiră adesea din el, iar cel din urmă a fost poreclit
„al doilea Lucian". In Anglia opera lui Lucian a fost tradusă
în latineşte de Thomas Morus, autorul Utopiei. Cum era şi
firesc, iluminismul secolului al XVIII-iea îl adoptă cu
entuziasm pe Lucian: între atlţia alţii, Fontenelle imită
Dialogurile morţilor, iar Voltaire, atît de înrudit în multe
privinţe cu Lucian, mărturiseşte că încearcă să scrie în
maniera lui. L omonosov îl traduce pentru întîia oară în
0
ruseşte şi îl pomeneşte adesea în scrierile sale.

Lucian a fost aşadar preţuit, înţeles şi imitat de majorita-
tea spiritelor libere şi progresiste, care găseau un sprijin
20
puternic în critica sa antiobscurantistă. N-au lipsit însă
nici tentativele de a denatura sensul adevărat al scrierilor
sale. Merită să fie citată aici în mod special încercarea de a
atenua caracterul anticreştin al operei lui Lucian, afirmîn-
du-se fie că Lucian îi critica pe creştini cu moderaţie şi
bunăvoinţă, fie că a adus creştinismului mari servicii criti-
cînd şi dizolvind miturile religiei politeiste. Aceste aser-
ţiuni pot fi uşor respiri.se de orice cititor atent şi obiectiv,
iar critica lor cea mai eficace vine dinăuntrul creştinismului
însuşi: Suidas, în notiţa mai .sus pomenită, îl trimite fără
scrupule şi ezitări spre „focul veşnic în viaţa de apoi, îm-
preună cu Satana", iar Despre moartea lui Peregrinos a fost
trecută de biserica catolică în rîndul scrierilor interzise. Şi
nimeni nu poate nega faptul că biserica catolică a ştiut
întotdeauna foarte bine cine îi este duşman.
lntorcîndu-ne însă la linia progresistă, se cuvine să
arătăm care a fost atitudinea faţă de Lucian a spiritelor
înaintate din secolul al XI X-lea. Democraţii revoluţionari
ruşi l-au apreciat foarte mult. Bielinski (Opere complete,
VII, pag. 485) îl considera printre cei mai mari creatori
ai culturii umane, alăturîndu-1 de Aristofan, iar Herzen
ca pe unul dintre cele mai mari talente ale vremii sale
(Opere, XVII, pag. 28); acelaşi Herzen nu scapă din vedere
satira anticreştină a scriitorului grec (Opere, XV, pag. 286).
Deosebit de caldă şi de pătrunzătoare a fost preţuirea
pe care Marx şi Engels au arătat-o lui Lucian. Multe dintre
personajele vechiului satiric apar în polemica lui Marx din
paginile Gazetei Renane. Tot Marx scrie în altă parte: ,,Zeii
Eladei, răniţi de moarte, în chip tragic, în Prometeu înlân-
ţuit al lui Eschyl, au trebuit să moară încă o dată, în chip
comic, în Dialogurile lui Lucian. De ce se petrec astfel
lucrurile în istorie? Pentru ca omenirea să se despartă cu
voioşie de trecutul ei." (Karl Marx, Fr. Engels, Opere vol. I,
Buc., E.P.L.P., 1957, pag. t.17.) Iar Engels, considerîndu-1
din punct de vedere al raporturilor sale cu creştinismul, scrie
în Istoria creştinismului primitir,: ,,Una din sursele noastre
cele mai preţioase asupra primilor creştini este Lucian
din Samosata, Voltaire-ul antichităţii clasice, care avea o
21
atitudine deopotrivă de sceptică faţă de orice superstiţii
religioase şi care tocmai de aceea nu avea nici motive reli-
gioase păgîne, nici motive politice să-i trateze pe creştini
altfel decît pe adepţii oricărei alte comunităţi religioase.
Dimpotrivă, el !şi bate joc de toţi din pricina superstiţiilor
lor, de adoratorii lui Jupiter în aceeaşi măsură ca de adora-
torii lui Hristos." (Fr. Engels, Istoria creştinismului primitiP,
în Marx-Engels, Despre religie, Buc., E.P.L.P., 1958,
pag. 286-287.)
*
Prezenta culegere nu inaugurează seria traducerilor romî-
neşti din Lucian. Scrieri izolate sau culegeri au apărut în
romîneşte destule. Putem cita, pentru că au avut o mai
largă circulaţie, Toxaris, în traducerea lui I. Popa-Lisseanu,
Dialogii morţilor, în cea a lui I. Teodorescu şi I. Diaconescu
(Bucureşti, 1935, Tipografia finanţe şi industrie), în sfîrşit
volumul Dialoguri şi conferinţe, în care sînt cuprinse, în
traducerea lui Ştefan şi Elefterie Bezdechi, 24 dintre scrierile
lui Lucian, alese cu destulă chibzuială (Bucureşti, Casa
şcoalelor, fără dată). Aceste traduceri şi altele făcute de
autori diferiţi, la epoci diferite, au totuşi o trăsătură comună:
insuficienţa lor literară, stilul greoi şi incoerent, alunecînd
de la tonul arhaizant şi bisericesc la neologismul strident.
Cît despre meritele culegerii de faţă, dreptul de a le
judeca revine cititorului.
PETRU CREŢIA
CUM TREBUIE SCRISĂ
ISTORIA
CUM TREBUIE SCRISĂ ISTORIA
1. Scumpe Filon, se povesteşte că - pe vremea cînd

Lisimah1 s-a urcat pe tron-s-ar fi abătut peste abderiţi
o boală ciudată. Mai întîi, întreaga cetate fu cuprinsă
de nişte friguri, ce se dovedeau din prima zi foarte
puternice şi nu se mai potoleau. Prin ziua a şaptea,
pe unii începu să-i năpădească sîngele pe nas; altora
sudoarea le curgea şiroaie. In chipul acesta frigurile-i
lăsau. Fierbinteala aduse mintile abderitilor 2 într-o
stare cum nu s~ poate mai car~ghioasă. C~ toţii, stă
pîniţi de furii, se porniră să declame ca la teatru,
recitînd iambi şi strigînd cit îi ţinea gura. Recitau,
mai ales, cu modulări versurile Andromedei3 lui Euri-
pide. Şi fiece om - la rîndul său - declama tirada
lui Perseu. Cetatea întreagJ era pe atunci plină de
oameni gălbejiţi şi slăbănogi, care de o săptămînă
strigau în gura mare: ,,Eros, o, tiran al zeilor şi al
oamenilor l" Şi cite altele încă! Asta ţinu multă vreme,
pînă cînd iarna şi gerul - care se iviseră intre timp
- curmară, în sfîrşit, vorbăria acestor smintiţi. Pricina
rătăcirii minţilor fu Arhelau, actorul tragic, care se
bucura pe vremea aceea de faimă şi care, în mijlocul
verii, cînd era arşiţa mai mare, interpretase Andromeda
in faţa abderiţilor. Iată de ce, chiar la ieşirea din
25
teatru, pe cei mai mulţi i-au cuprins frigurile. Apoi,
după însănătoşire, abderiţii căzură în patima reci-
tărilor tragice; iar Andromeda stărui multă vreme în
minţile· lor: Perseu cu Meduza' le frămîntau mereu
închipuirea.
2. Dacă ar fi să folosim o comparaţie, aş spune că
patima locuitorilor din Abdera s-a întins acum, ajun-
gînd să-i stăpînească pe cei mai mulţi dintre oamenii
învăţaţi. Dar aceştia nu declamă tragedii: nebunia
lor ar fi fost mai mică şi s-ar fi mărginit doar la reci-
tarea unor iambi bine alcătuiţi, făcuţi de altul. De
cînd însă s-au ivit, de curînd, tulburările ştiute
- războiul împotriva barbarilor, nenorocirea noastră
din Armenia5 şi apoi izbînzile ce se ţin lanţ - toată
lumea compune lucrări de istorie I Mai mult chiar:
orice om cît de cit mai învăţate un Tucidide, un Hero-
dot sau un Xenofon; astfel pare a se adeveri zicala
care spune că „războiul e părintele tuturor lucrurilor",
căci a făcut să iasă deodată, ca din pămînt, o puzderie
de istorici.
3. Iubite prietene, cînd i-am văzut şi i-am ascultat,
mi-a venit în minte o binecunoscută ispravă a filozo-
fului din Sinope 6 • Se vorbea de apropiata sosire a lui
Filip în fruntea oştilor sale. Pe toţi corintienii îi
cuprinse panica. Îndată s-au şi pus pe lucru: unul
pregătea armele, altul căra pietre, un al treilea întărea
temelia zidului, ori îi refăcea crenelurile. Un altul,
în sfîrşit, dădea o mînă de ajutor acolo unde putea să
fie şi el cu ceva de folos. Diogene, uitîndu-se la toate
acestea şi neavînd ce face - nimeni nu-l folosea la
nimic I - işi strînse mantaua în cingătoare şi se porni
cu înverşunare să rostogolească in sus şi-n jos, pe
Craneion7 , butoiul unde îşi avea adăpostul. Cînd unul
din cunoscuţii lui i-a pus întrebarea: ,,Ce vrei să faci,
Diogene?", el a răspuns: ,,lmî rostogolesc şi eu butoiul,
pentru ca, in mijlocul atîtor oameni harnici, să nu
par a fi singurul leneş".
26
4. Scumpe Filon, ca să nu fiu doar eu mut, intr-o
vreme în care se găsesc atîţia ce-i tot dau cu gura,
şi ca să nu mă arăt asemenea unui soldat-figurant de
prin comedii, care gura şi-o cască, dar de vorbit nu
vorbeşte nimic, am socotit de bine să-mi rostogolesc
şi eu butoiul - atît cît m-or lăsa puterile - fără să
scriu însă istorie şi să povestesc întîmplări. Căci nu
sînt chiar atît de cutezător. Nu te teme I Ştiu ce pri-
mejdios lucru e să rostogoleşti printre stînci un butoiaş
- mai ales unul ca al meu, care nici măcar dintr-o
argilă mai vîrtoasă nu-i făcut. lntr-adevăr, numai că
s-ar ciocni de vreo piatră cit de mică şi ar trebui să-i
adun cioburile! Am să-ţi înfăţişez acum ce mi-am pus
în gînd să fac pentru a putea să iau parte la război,
fiind însă ferit de primejdii şi rămînînd in afară de
bătaia săgeţilor. Mă voi ţine cu înţelepciune departe
„de fum şi de valuri", precum şi de toate grijile cite-I
copleşesc pe un istoric. Istoricilor am să le dau numai
un mic îndemn şi cîteva sfaturi, ca să pot lua şi eu,
alături de ei, parte la munca de clădire, dar fără să
pretind ca numele meu să figureze pe inscripţia vreunei
zidiri, fiindcă eu, unul, n-am atins argila decît cu
vîrful degetului.
5. Cei mai mulţi cred că pentru ceea ce săvîrşesc nu
le sînt de nici o trebuinţă poveţele, tot aşa cum nu
e nevoie de nici o destoinicie deosebită ca să mergi,
să mănînci ori să priveşti; că-i ceva uşor, şi că oricine
poate alcătui scrieri istorice, dacă are iscusinţa să
tălmăcească în cuvinte ceea ce-i trece prin gînd. Poate
ţi-ai dat şi tu seama, prietene, că îndeletnicirea despre
care vorbim nu prea stă la îndemîna oricui şi cere
multă trudă. Mai cu seamă aci, şi mai mult decît oriunde
în meşteşugul scrisului, e nevoie de chibzuială temei-
nică, dacă vrei să întocmeşti - aşa cum spune Tuci-
dide - un lucru trainic, de veşnic folos. Ştiu că pe
prea puţini oameni am să-i pot face să gîndească altfel
decît gîndesc eu şi că unora le voi părea chiar cu totul
nesuferit, mai ales acelora care şi-au terminat de scris
27
istoria lor şi au şi dat-o tuturor in vileag. Dacă ascul~
tătorii i-au aplaudat, ar fi o nebunie să mai credem
că istoricii aceştia vor reface cele o dată aşternute pe
foaia de papyrus, cînd opera lor a fost atît de bine
primită de ascultători şi, pe deasupra, a fost depusă
şi în palatele regilor. In ciuda celor arătate mai sus,
n-ar fi totuşi rău să-mi îndrept cuvintele şi către ei,
pentru împrejurarea în care s-ar isca din nou vreun
război, fie între celţi şi geţi, fie între inzi şi bactrii
- căci împotriva noastră nimeni nu va îndrăzni să
pornească, acum, cînd totul ne este supus! - urmînd
ca, în împrejurarea despre care am vorbit, aceşti
sitorici, cu ajutorul canonului propus de mine - dacă,
fireşte, îl vor găsi îndreptăţit - să poată scrie mai
cu pricepere. Dacă vor fi însă de altă părere, atunci să
continue a măsura cu aceleaşi măsuri pe care le-au
folosit pînă acum. Nu încape nici o îndoială că medicul
nu va fi prea supărat dacă toţi abderiţii vor binevoi să
joace tragedia Andromedei.
6. Ca povăţuitor, am o îndoită îndatorire: să arăt
prin sfaturile mele care întîmplări trebuie alese şi
care ocolite. Voi arăta mai întîi de ce anume trebuie
să se ferească un istoric, ce fapte n-ar trebui cu nici un
preţ povestite. Apoi voi arăta ce are el de făcut ca
să urmeze calea cea dreaptă şi care-l duce la ţintă,
cum se cuvine să înceapă, ce rînduială ar fi mai
potrivită cu povestirea faptelor, măsura de folosit în
toate, ce anume ar fi bine să treacă sub tăcere, unde
s-ar cere stăruit, unde să nu insiste, in ce cuvinte vor
fi îmbrăcate ideile si cum se vor înlăntui ele. Dar
toate sfaturile astea,' şi altele de soiul lor:, or să vină
mai tîrziu. Acum să-ti înfătisez care sînt scăderile
peste care dăm îndeobşte Ia'. ~criitorii slabi.
Ar fi prea lung şi nu s-ar potrivi cu ţinta noastră
dacă am înşirui greşelile comune tuturor lucrărilor de
literatură, greşeli ţinînd şi de felul în care sînt rostite
ideile - de potrivirea cuvintelor - şi de înseşi aceste
idei, şi de tot ce-ar putea stînjeni scrisul. Stîngăciilc
28
exprimării şi nepotrivita îmbinare a cuvintelor sînt
negreşit scăderi pentru orice scriere literară.
7. Ce fel de greşeli pot fi făcute într-o compoziţie
istorică vei înţelege şi tu, ca şi mine, care am ascultat
adesea lucrări de acest soi, şi vei înţelege acest lucru
mai cu seamă dacă-ţi vei apleca cu grijă urechea la tot
ce se citeşte în această privinţă. Deocamdată n-ar fi
rău să pomenesc, bunăoară, de cîteva din scrierile
istorice neizbutite, alcătuite în zilele noastre. Să cer-
cetez, mai întîi, cît de mare e greşeala acelora care nu
se sinchisesc de istorisirea întîmplărilor, ci îşi irosesc
talentul tot aducînd laude cîrmuitorilor şi căpeteniilor
de osti.
Ac~şti istorici îi înalţă în slăvi pe cei de un neam
cu ei, ponegrindu-i peste măsură pe vrăjmaşi: nu-şi
dau seama că ceea ce desparte istoria de laudă nu este
doar un istm îngust, ci un zid foarte gros. Ca să fac
o comparaţie, pe care o împrumut Muzicii, aş spune că
intre Istorie şi Elogiu se află un interval de două
octave. Cel care înalţă laude nu se îngrijeşte decît de
un lucru: să laude, desfătîndu-1 astfel pe cel lăudat,
chiar dacă numai cu preţul unei minciuni îşi atinge
scopul. Desigur că lui puţin îi pasă de asta! Istoria
însă nu poate răbda nici un neadevăr, fie el cit de mic,
tot aşa precum - după spusa medicilor - artera
trahee nu poate primi nici o picătură de lichid.
8. Scriitorii de care-ţi vorbesc nu ştiu, pare-JP.i-se,
că unele sînt condiţiile şi regulilemeşteşugului poeziei
şi ale compoziţiei poetice, şi altele acelea ale istoriei.
Acolo nimic nu stînjeneşte libertatea, şi doar o singură
lege-i stăpînă: bunul-plac al poetului. El este stăpînit
de zei, fiind pradă inspiraţiei muzelor. Dacă vrea să
înhame nişte cai înaripaţi la vreun car sau dacă pune
alţi cai să alerge pe luciul apelor sau peste vîrfurile
spicelor, prin aceasta nu supără pe nimeni. Tot aşa,
dacă Zeus, cel din poezie, agaţă pămîntul şi mările
de-un lanţ şi le ridicăîn înălţimile văzduhului, oamenii
se tem că lanţul o să se frîngă şi că, prăbuşindu-se,
29
lumea are să se zdrobească. Cînd poeţii vor să-l laude
pe Agamemnon 8 , nimeni nu se împotriveşte ca ei să
şi-l închipuie cu un cap şi cu nişte ochi ca ai lui
Zeus, cu un piept ca acela al lui Poseidon, fratele lui
Zeus, şi cu un brîu ca acela al lui Ares 9 • Pe scurt,
fiul lui Atreu şi al Aeropei trebuie inchiruit drept o
îmbinare din elemente luate de la toţi zeii. Într-adevăr,
nu-i deajuns ca numai Zeus, sau numai Poseidon, sau
numai Ares să-i fi alcătuit frumusetea.
Dar dacă istoria se învoieşte cu a;tfel de linguşire,
ce-ar fi altceva decit poezie lipsită de ritm şi de măreţia
expresiilor? Ea lasă să se vadă orice ticluială, viclenia
ei vădindu-se încă şi mai mult din pricină că-i lipseşte
ritmul poetic. Mare, nespus de mare greşeală se săvîr
şeşte cînd nu se pune hotar între istorie şi poezie,
împodobindu-se istoria cu podoabele poeziei - vreau
să spun cu legendele, cu laudele şi cu exagerările,
care acesteia ii sînt fireştii Ar fi ca şi cum unuia dintre
atleţii aceia vînjoşi ca stejarii i s-ar pune pe trup un
veşmint şi podoabele unei curtezane, iar faţa i s-ar
sulemeni, dîndu-i-se cu rumeneală. Pe Heracle, cît
de caraghios ar fi atletul acesta şi cit l-ar schimonosi
o asemenea împopoţonare I
9. Nu cer ca întotdeauna istoricul să ocolească lauda.
Dar lauda trebuie să fie şi ea făcută la vreme potrivită
şi cu. măsură, ca să nu ajungă a stingheri judecata
vremilor viitoare. Ca să fiu scurt, regula care se cuvine
rînduită va trebui să ţină seama de posteritate, aşa
cum am să arăt puţin mai încolo. Unii cred că în
istorie sînt îndreptăţiţi să deosebească două părţi:
ceea ce place şi ceea ce foloseşte, introducînd prin
urmare şi lauda în operele istorice, sub cuvînt că astfel
ele desfată şi-i înveselesc pe cititori. Gîndeşte-te, însă,
cît de mult se abat de la adevăr istoricii de soiul ăsta I
Mai intîi, ei fac o deosebire înşelătoare. Căci scrisul
istoricului are ca ţintă „utilul", ,,folositorul", ceea ce
doar pornindu-se de la adevăr s-ar putea atinge.
30
E de dorit ca desfătarea să se mărginească a însoţi
folosul, precum frumuseţea nu face decît să se adauge
însuşirilor atletului. Iar dacă lucrul nu e cu putinţă,
nimic nu-l împiedică să coboare din neamul luiHeracle 10
pe un Nicostratos, fiul lui Isidotos, care, deşi pocit
la înfăţişare, era totuşi un luptător destoinic, ce şi-a
învins amîndoi protivnicii în întrecere, în vreme ce
frumosul Alcaios - iubitul său, după cîte se spune
- era chiar unul din protivnicii învinşi. Desigur că,
dacă istoria şi-ar mai adăuga şi ceea ce poate alcătui
o desfătare, ea ar atrage pe mulţi. Dar cită vreme îşi
îndeplineşte îndatorirea dind la iveală adevărul, prea
puţin va trebui să-i pese de frumuseţe.
10. Ar fi locul să mai spunem şi că în povestirea
istoriei nu putem afla nici un farmec dacă ceea ce este
doar legendă ne copleşeşte. Apoi, laudele - adevărate
ori mincinoase - supără pe ascultători. Să nu te
îngrijoreze pleava societăţii, ci numai cei care te ascultă
ca nişte judecători, ba chiar - pe Zeus ! - ca nişte
acuzatori. Acestor oameni nimic n-ar putea să le scape,
pentru că au vederea mai ageră decît Argus 11 şi privesc
cu tot trupul lor, asemuindu-se în cercetarea fiecărui
cuvînt cu zarafii care aruncă pe dată orice monedă
rea şi nu primesc decît ceea ce este bun, prevăzut de
lege şi făcut cu grijă. Spre oamenii din această categorie
trebuie istoricul să-şi îndrepte privirile, iar de ceilalţi
puţin să-i pese, chiar dacă aceştia i-ar aduce laude cu
nemiluita.
Dacă însă nesocoteşti poveţele ce ţi le dau şi dacă
într-o lucrare istorică presari la tot pasul poveşti,
laude şi tot felul de linguşiri dulcege, vei preface îndată
istoria în ceva ce aduce cu întîmplarea lui Heracle pe
cînd se afla în Lydia12 • De bună seamă că pe Heracle
l-ai văzut pe undeva zugrăvit în chip de rob al
Omfalei, purtînd o îmbrăcăminte cu totul nepotri-
vită, iar pe Omfale o vei fi văzut acoperită cu pielea
de leu a eroului şi ţinînd în mină măciuca, de parcă
ar fi fost chiar el I Er,-,ul Heracle, cu o tunică de
31
culoarea şofranului şi într-o rochie purpurie, torcea
lînă, iar Omfale il lovea cu sandala. Ce poate fi mai
caraghios decît să vezi o îmbrăcăminte nepotriyită cu
trupul şi care te supără la vedere, iar bărbăţia de
semizeu a lui Heracle s-o vezi atît de înjosită sub
înfăţişarea unei femei?!
11. Poate că multimea va încuviinta felul de a
scrie pe care eu îl v~ştejesc. Dar puţinii oameni pri-
cepuţi, pe care tu îi dispreţuieşti, au să se tăvălească
de rîs văzînd absurditatea, nepotrivirea şi lipsa de
armonie a unei asemenea opere. Există, desigur, o
frumuseţe proprie fiecărui lucru. Dacă o treci însă
altui lucru - prin reaua folosire de care-ţi vorbesc
- ea se preface în sluţenie. Nu-ţi mai spun că laudele
pot fi pe plac unuia, celui căruia ele îi sint îndreptate,
pe cită vreme restul oamenilor nu le rabdă, mai ale3
dacă ele par din cale-afară de mari. Aşa sînt cele pe
care le ticluiesc scriitorii de rînd. Aceştia vînează
bunăvoinţa celor pe care-i înalţă în slăvi, copleşindu-i
atît de mult cu lauda, încît oricine poate să vadă
limpede intenţia lor de a-i linguşi. Ei nu ştiu să fie
indeminatici şi nu-şi ascund măgulirea, ci dau buzna
cu laudele şi cu spusele lor, cărora nu-ţi vine cu nici
un chip să le dai crezare.
12. Urmarea este că aceşti oameni nu izbutesc să
capete ceea ce rîvneau cu atîta înflăcărare. Intr-adevăr,
cei care primesc lauda îi urăsc mai degrabă şi fug de
ei ca de nişte linguşitori. Şi pe bună dreptate! Mai
ales dacă li-e firea bărbătească. Astfel, Aristobul,
care a descris lupta ce avusese loc doar între Alexandru
şi Porus, îi citea lui Alexandru mai ales aceste rînduri
ale scrierii lui. Nădăjduia că-i va prilejui regelui o
plăcere nespusă. Născocise ca atare tot felul de vitejii,
umflînd peste măsură realitatea celor întîmplate.
In timp ce navigau pe fluviul Hydaspes, Alexandru,
apucîndu-i cartea, i-o aruncă în apă şi-i spuse lui Aris-
tobul: ,,Tot aşa ar fi trebuit să te azvirl şi pe tine,
fiindcă m-ai înfăţişat dînd lupte atît de năzdrăvane şi
32
ucigînd elefanţi dintr-o singură aruncătură de suliţă" 13 •
La fel trebuie să se fi mîniat Alexandru şi atunci cînd
n-a mai putut răbda îndrăzneala arhitectului care îi
făgăduise să-i facă statuie din întreg muntele Athos,
astfel încît muntele să ia chipul regelui. Şi-a dat
îndată seama că se află în faţa unui linguşitor şi n-a
mai vrut să-l folosească la alte lucrări, ca pînă atunci.
13. Ce poate fi oare plăcut în faptul exagerării?
Afară numai dacă nu e cineva atît de prost, incit să-l
bucure laudele al căror neadevăr sare în ochi. Tot aşa
sînt şi oamenii urîţi, mai ales femeile, care cer picto-
rilor să-i înfăţişeze cît se poate mai frumoşi. Femeile
acestea îşi închipuie că vor avea un chip mai plăcut
dacă pictorul, zugrăvindu-li-I, le pune mai multă
rumeneală pe obraji şi amestecă mult alb în vopsea.
fată şi greşeala celor mai mulţi istorici care înfăţi
şează în chip măgulitor prezentul, urmărind să tragă
tot felul de foloase şi de ciştiguri de pe urma istoriei.
Se cuvine să-i urîm ca pe unii care, în vremea noastră,
s-au dovedit linguşitori şi neîndemînatici, iar prin
exagerarea lor vor face ca pe viitor să fie puse la
îndoială toate faptele descrise. Dar dacă cineva crede
că e de neapărată trebuinţă ca într-o lucrare istorică
să-şi aibă şi desfătarea partea ei, lucrul este posibil
folosind unele podoabe care nu vatămă adevărul şi
care pot fi întîlnite şi în alte feluri de scrieri. Cei mai
mulţi istorici .1nsă le nesocotesc, aducînd în scrisul lor
înfrumuseţări şi împodobiri cu duiumul, care nu se
potrivesc cîtuşi de puţin.
14. Am să-ţi înfăţişez acum, pe cit îmi aduc aminte,
cele ce-am auzit de curînd în ţara loniei, şi mai deunăzi
în Ahaia, din gura unor istorici care povesteau răz
boiul acesta din zilele noastre. ln numele graţiilor,
nimeni să nu se îndoiască de cele ce voi spune! Aş
putea să-mi întăresc mărturia şi printr-un jurămint,
dacă n-ar fi necuviincios să dai loc jurămintelor înţr-o
scriere istorică. Unul dintre aceşti autori începu tocmai
prin a invoca muzele şi prin a le ruga pe aceste zeiţe
3 - Lucian din Samosata - Scrieri alese 33

să-l spripne în opera pe care el o înfăptuia. Iată o
introducere nimerită la îndemîna istoricului, intro-
ducere care pe deasupra e şi foarte elegantă! Apoi,
după ce mai spuse cîte ceva, istoricul de care-ţi
vorbesc îl asemui pe împărat cu Ahile, iar pe regele
perşilor cu Thersit. Nu ştia, desigur, că o mai mare
laudă i-ar fi putut aduce lui Ahile dacă l-ar fi arătat
ca omorîtor al lui Hector, iar nu al lui Thersit. Cum
se exprimă poetul, dacă înainte fugea un viteaz, ,,cel
care fugea după el era cu mult mai destoinic" 14 • Acest
autor îşi aduce apoi lui însuşi laudă, socotindu-se
vrednic să alcătuiască istoria unor intimplări atît de
strălucite. Mai departe, îşi înalţă în slăvi patria,
Miletul, şi ne mai spune că procedează mai cu judecată
<lecit Homer, care nici nu pomeneşte de patria lui.
Sfîrşindu-şi introducerea, făgăduieşte, limpede şi răs
picat, că are să preamărească faptele noastre, luptînd-
du-se şi el, cît îl vor ţine puterile, împotriva barbarilor.
Cînd înşiruie cauzele pentru care a izbucnit războiul,
işi începe istorisirea aşa: ,,Omul cel mai nelegiuit, el,
Vologesus - pierire-ar în chip groaznic!-, este pricina
izbucnirii războiului".
15. Aşa glăsuia omul acesta. Un altul, dorind neîn-
chipuit de mult să-l imite pe Tucidide şi ţinîndu-se
pas cu pas de felul lui de a scrie, a început, ca şi mo-
delul său, prin a-şi pune in fruntea operei numele.
Minunată introducere, împrăştiind mireasmă de cimbru
attic ! la aminte: ,,Crepereius Calpurnianus, locuitor
din Pompeiopolis 15 , a scris războiul parţilor cu romanii
şi a înfăţişat intîmplările acestei lupte, a cărei poves-
tire o începe o dată cu iscarea neînţelegerii". După un
atare început, mai trebuie oare să mai amintesc cele
ce urmează, de pildă cuvîntarea din Armenia, unde
scriitorul nostru ni-l readuce pe oratorul corcyrian?
Sau să mai pomenesc de ciuma pe care-o aruncă asupra
nisibenilor, pentru că n-au fost de partea romanilor? 16
Epis'odul cu ciuma il ia în întregime din Tucidide,
cu excepţia rîndurilor unde se vorbeşte despre cartierul
34
pelasgic şi despre zidurile cele lungi, unde erau ţinuţi
oamenii care se molipseau. 17, Ca şi la Tucidide, ,,boala
işi avea obirşia in Etiopia, coborîse apoi in Egipt şi in
cele mai multe tinuturi de sub ascultarea Marelui
Rege", unde a făcut foarte bine că s-a oprit. Pe acest
istoric il lăsai pe cind încă ii mai îngropa pe nenoro-
ciţii de atenieni la Nisibis, căci ştiam de minune tot
ce avea să vorbească după plecarea mea.
Într-adevăr, în zilele noastre uşor poţi intilni istorici
care-şi închipuie că scriu într-un chip vrednic de
Tucidide dacă ii iau frazele şi le mai schimbă pe ici,
pe colo; ca şi cum expresiile istoricului atenian - dacă
mi-e îngăduit să spun aşa - ar fi nişte petice pe care
le coşi unul de altul! Dar era să pierd din vedere
un lucru: istoricul nostru vorbeşte despre arme şi
maşini de război, folosind numele date acestora de
către romani; şanţului, podului şi altor lucruri asemă
nătoare, el le spune cum le spun romanii. Poţi să te
gîndeşti cită măreţie mai poate avea istoria şi cit
de mult se potriveşte ea cu Tucidide, dacă împănezi
o rostire attică cu vorbe italice, închipuindu-ţi că
ar fi un tiv de purpură care împodobeşte o togă, armo-
nizîndu-se pe deplin cu ea!
16. Un altul şi-a scris Amintirile, iar lucrarea a
compus-o într-o formă negrăit de prozaică şi lipsită de
avînt. Parcă ai avea in fată însemnările zilnice ale
unui soldat, sau mai bine' zis ale unui dulgher ori
neguţător de merinde ce însoţeşte armata. Totuşi, pe
nepriceputul ăsta il poţi mai uşor răbda, fiindcă iţi arată
de la început ce poate. El s-a trudit să pună faptele
istorice la indemina unui om destoinic, in stare să
întocmească o istorie. L-aş învinovăţi numai că pune
un titlu cu mult prea pompos şi deci nepotrivit cu
modesta lui compoziţie: Istoriile partice ale lui Calli-
morfos, medicul celei de-a şasea legiuni a contoforilor18 ,
dind şi cite un număr fiecărei cărţi. Dar, pe Zeus, a
mai întocmit şi-o introducere lipsită de orice gust şi
care se încheie cu următoarele cuvinte: ,,Se cuvine
3* 35
ca medicul să scrie istorie, de vreme ce Asclepios,
patronul medicinei, e fiul lui Apollon, iar Apollon
- căpetenia muzelor şi patronul oricărei învăţături".
Ar merita să-i mai aducem încă o învinuire, şi anume
că, deşi începe prin a scrie în dialectul ionic19 , trece pe
negîndite - nu ştiu ce l-a făcut s-o facă! - Ia limba
comună. Spune: iatrike (medicină), peire (încercare),
hok6sa (cîte), nusoi (boli); dar încolo totul e redat
într-o rostire de rînd.
17. Dacă se cuvine să mai pomenesc pe un filozof
- numele i-l trec sub tăcere! - voi face cunoscute
cugetarea şi scrierile lui, care au fost citite de curînd
Ia Corint. Ele întrec toate aşteptările. ln primele
cuvinte ale introducerii, acesta se adresează cititorilor
prin întrebări, grăbindu-se să Ie dovedească - prin
argumentări foarte înţelepte - că numai unui filozof
i se potriveşte a scrie o carte de istorie. Apoi, după
puţin timp, vine Ia rînd un alt raţionament silogistic,
şi după aceea un altul. Pe scurt, toată introducerea e
alcătuită din silogisme de toate felurile. Linguşirea
ajunge să ne dezguste, laudele apar grosolane şi cu
totul caraghioase, înveşmîntate şi ele în haina silogis-
mului, cu întrebări şi răspunsuri. Ceea ce m-a mai
supărat şi mi s-a părut cît se poate de nevrednic de
un filozof cu barba căruntă şi stufoasă a fost afirmaţia
lui de Ia începutul lucrării, şi anume că împăratul se
va bucura de deosebita cinste ca tocmai filozofii să-i
povestească isprăvile. Decît să ne-o spună el, trebuia
mai degrabă să ne lase pe noi a cumpăni dacă e sau
nu adevărat ceea ce susţine.
18. N-ar fi îndreptăţit nici a nu-I pomeni pe autorul
care a început aşa: ,,Vin să vorbesc despre romani şi
despre perşi20 ". Puţin mai încolo el afirmă: ,,Trebuia
să Ii se întîmple nenorociri perşilor". Apoi: ,,Era
Osroes, pe care hellenii il numesc Oxyroes", şi multe
altele de acest soi. lti dai seama? Seamănă cu celălalt,
amintit adineauri; ~umai că primul îl imită pe Tuci-
36
dide, pe cită vreme acesta din urmă ni-l aminteşte
cît se poate de bine pe 1-!erodot.
19. Alt istoric, vestit prin însuşirile stilului său,
aduce şi el cu Tucidide, ba, chipurile, fiind ceva mai
valoros decît Tucidide, dă cu foarte multă limpezime
şi gravitate lămuriri privitoare la toate oraşele, la toţi
munţii, cîmpiile şi fluviile. Fie, însă, ca zeul ce în-
depărtează nenorocirile să arunce peste capetele duş
manilor noştri o asemenea pacoste ! lntr-adevăr,
descrierile lui sînt mai reci decît zăpada caspică şi
decît gheaţa celtică. Ca să ne descrie amănunţit scutul
împăratului, are nevoie de o carte întreagă, care şi
ea abia ii ajunge. ln mijlocul scutului poate fi văzută
o gorgonă 21 cu ochii zugrăviţi în albastru, alb şi negru.
Cingătoarea ei e de culoarea curcubeului, cu şerpi
încolăciţi în spirală ca buclele părului. Vai, Heracle,
cite mii de cuvinte n-au cerut şalvarii lui Vologesus sau
frîul calului său! Ce mai plete purta Osroes cînd a trecut
Tigrul înot şi în ce minunată peşteră s-a aciuiat: acolo
iedera, mirtul şi laurul• se împleteau şi-i dădeau multă
umbră, căci aşa îl descrie autorul pe Osroes ! Gîndeşte-te
cît de necesare pentru istorie sînt toate aceste lucruri,
fără ajutorul cărora n-am înţelege de fel tot ce s-a
petrecut acolo!
20. Fiindcă nu sînt în stare să spună ceea ce poate fi
de folos, ori fiindcă nu-şi dau seama ce trebuie să fie
povestit, istoricii noştri se apucă să descrie regiuni şi
peşteri. Cind au de-a face cu întîmplări multe şi
însemnate, se aseamănă întocmai acelui sclav nedeprins
cu avuţia stăpinului său şi pe care acesta i-a lăsat-o
de curind drept moştenire. Nu ştie nici cum să îmbrace
o haină, nici cum să se poarte la un ospăţ. Se află deseori
în faţa unor fripturi de pasăre, de porc şi de iepure,
dar înghite peste măsură numai zarzavat fiert sau
cărnuri sărate, pină plesneşte de cit înfulecă. Autorul
pe care l-am pomenit ne descrie şi unele răni cu totul
de necrezut, şi unele morţi nemaiîntîlnite. Povesteşte,
bunăoară, că un luptător a fost rănit la degetul cel
37
mare de la picior, fapt care i-a adus pe loc moartea;
de asemenea că, numai prin strigătele lui, generalul
Priscus a ucis douăzeci şi şapte de duşmani. Pînă şi
in privinţa numărului celor care au murit ne înşală,
fiind în contrazicere cu cifrele pe care le putem găsi
în scrisorile cîrmuitorilor de oşti. Astfel, pretinde că
la Europos 22 şi-au găsit moartea trei sute şaptezeci
de mii două sute şapte duşmani, romanii pierzînd
numai doi soldaţi, iar răniţii lor fiind doar nouă la
număr. Nu ştiu ce om cu mintea cumpănită ar răbda
minciunile acestuia I
21. Mai trebuie să spun încă un lucru foarte însemnat.
Deoarece vrea să fie cu totul attic, folosind o limbă
cit se poate mai curată, acest istoric 1 socoteşte de cuvi-
inţă să transforme numele romanilor, transcriindu-le in
greceşte. ln chipul acesta, Saturninus devine Cronios,
Fronto devine Frontis, Tibianus devine Titanios 23 •
Şi mai scorneşte el şi alte bazaconii, încă şi mai hazlii.
Privitor la moartea lui Severianus 24 , a scris că toţi
ceilalţi istorici se înşelaseră închipuindu-şi că sabia
ii adusese pieirea, întrucît - spunea acest istoric -
Severianus s-a lăsat să moară de foame, socotind că
moartea aceasta este cea mai lipsită de dureri. Dar
· istoricul nostru nu ştie că Severianus a stat, pare-mi-se,
fără să mănince numai vreo trei zile şi că cei mai mulţi
oameni pot răbda şapte zile de foame. Afară numai dacă
nu trebuie să credem că Osroes a rămas cu bratele
încrucişate aşteptînd ca Severianus să piară de foame
şi că de aceea vreme de şapte zile n-a pornit la luptă.
22. Unde ii vom pune, scumpe Filon, pe istoricii
care, folosindu-se de cuvinte poetice, spun: ,,Maşina
de război a clătinat zidul cetăţii, iar acesta s-a
prăbuşit cu mare vuiet"? Apoi, în aceeaşi minunată
lucrare istorică, într-un alt Ioc, citim: ,, ln chipul
acesta, Edessa 26 răsuna de loviturile armelor, şi pre-
tutindeni nu era decît strigăt şi freamăt". Iar „condu-
cătorul oştirii îşi rostogolea în minte gîndurile, ca
38
să-si dea seama cum ar face să se apropie mai mult de
zid:'. Pe de altă parte, printre aceste expresii, scriitorul
nostru mai strecoară o serie de alte cuvinte vulgare,
pe care le ia din gura norodului şi a cerşetorilor.
Bunăoară: ,,Comandantul armatei scrise împăratului,
iar soldaţii cumpărară cele de trebuinţă" şi „după ce
s-au îmbăiat, au venit in jurul lor". Şi alte lucruri de
felul acesta. Incit istoricul nostru s-ar asemăna cu un
actor de tragedie care la un picior şi-ar pune înaltul
coturn, iar la celălalt o sandală.
23. Se pot vedea şi alţi autori care compun introdu-
ceri strălucitoare, bune pentru tragedii şi lungi de nu
se mai isprăvesc. Ascultătorii îşi închipuie că, negreşit,
au să urmeze intîmplări uimitoare. Dar, după acest
început, ni se înfăţişează un trup al istoriei atît de mic
şi de pipernicit, incît te simţi îndemnat să-l compari
cu un copil care se joacă - asemenea lui Eros 26 , dacă
l-ai văzut pe undeva reprezentat in felul acesta -
acoperindu-şi faţa cu uriaşa mască a lui Heracle sau
a vreunui titan27 • Îndată ascultătorii aruncă im potriva
unor asemenea istorici zicale: ,,Un munte a născut un
şoarece ... " Nu cred că lucrurile trebuie să se înfăţişeze
in felul acesta. Dimpotrivă, trebuie ca toate părţile
să se potrivească unele cu altele, să aibă cam acelaşi
colorit, iar capul să se armonizeze cu restul corpului.
Coiful nu se cade să fie din aur, in vreme ce restul
armurii stîrneşte rîsul, platoşa fiind alcătuită din
zdrenţe culese de peste tot sau din bucăţidepieleputrede
cusute laolaltă, scutul din trestie, iar pulparele din
şoric de porc. Ai să vezi mulţi istorici de felul ăsta,
care aşază pe un trup pitic capul colosului de la
Rhodos 28 , pe cîtă vreme alţii, dimpotrivă, ne prezintă
trupuri fără cap: nemaifăcind nici o introducere,
intră de-a dreptul in tratarea faptelor. Aceştia din
urmă se laudă că pot fi puşi în rind cu Xenofon, care
începuse astfel: ,,Darius şi Parysatis au avut doi
copii" 29 - şi că sînt şi în buna tovărăşie a altor istorici
de demult. Ei nu pricep că unele povestiri ţin loc de
39
introducere, lucru care ar fi de înţeles să scape unor
oameni de rînd. Dar lucrul acesta îl voi desluşi în altă
parte.
24.. In ciuda celor arătate mai sus, scăderile privitoare
la exprimarea ideilor şi la orînduirea materialului
tot ar mai putea fi primite. Cu ce minunăţii să comparăm
însă încurcarea localităţilor care sint mutate din loc,
şi nu cu cîţiva paşi, ci cale de „popasuri" întregi?
Unul din autori şi-a cules informaţiile cu atîta lipsă
de grijă, încît, fără să fi întîlnit cîndva vreun sirian
şi fără ca măcar să fi auzit - vorba aceea - lucrurile
povestite la bărbieri, a susţinut în privinţa lui Euro-
pos cele ce urmează: ,,Europos se află în Mesopotamia,
la două popasuri de Eufrat, şi alcătuieşte o colonie
a celor ce locuiesc Edessa". Nemulţumit numai cu
această greşeală, el smulge foarte îndrăzneţ-în aceeaşi
carte - patria mea Samosata, cu cetăţuia şi zidurile
ei, şi-o strămută în Mesopotamia, aşezînd-o între cele
două fluvii, care curg pe lingă ea de o parte şi de alta,
mai-mai să-i atingă zidurile. Ar însemna să glumesc
dacă m-aş dezvinovăţi în faţa ta, scumpe Filon, cum
că nu sînt part sau locuitor al Mesopotamiei, unde m-a
dus, transformîndu-mă în colonist, acest minunat istoric I
25. Pe Zeus, iată ce fapt vrednic cu totul de crezare
ne-a mai înfăţişat acelaşi scriitor cu privire la Seve-
rianus. El se jură cum că ar fi auzit următoarele de la
unul scăpat din acel prăpăd: Severianus n-a vrut să-şi
pună capăt zilelor nici prin sabie, nici prin otravă,
nici prin spînzurătoare, ci a închipuit o moarte vrednică
de tragedie şi uluitoare prin îndrăzneala ei. într-adevăr,
el avea nişte cupe neobişnuit de mari, făcute dintr-o sti-
clă foarte frumoasă. Ho'tărît să moară cu orice preţ, a
spart-o pe cea mai mare şi s-a omorît, tăindu-şi beregata
cu unul din cioburi. Prin urmare, Severianus n-a
putut să afle pe acolo un pumnal sau o prăpădită
de lance, pentru ca moartea să-i fie bărbătească şi
vrednică de un erou.
40
26. Apoi, pentru că Tucidide alcătuise un discurs
funebru întru cinstirea celor dîntîi morti din războiul
povestit de el, autorul nostru socoate că ar fi potrivit
să pună şi el în lucrarea lui o cuvîntare spre lauda lui
Severianus. Căci toţi istoricii de teapa lui se iau la
întrecere cu Tucidide, măcar că, atunci cînd e vorba
de nenorocirile noastre din Armenia, nu există nici
o îndreptăţire pentru acest lucru. După măreaţa în-
gropăciune a lui Severianus, autorul nostru înalţă
deasupra mormîntului pe un protivnic al lui Pericle,
şi anume pe centurionul Afranius Silo, care declamînd
din belşug şi cu strălucire - pe graţii! - mi-a stors
lacrimi cu nemiluita, dar lacrimi de rîs. Şi asta s-a
întîmplat mai ales atunci cînd, la sfîrşitul cuvîntării,
vorbitorul Afranius a izbucnit în plîns, scoţînd gemete
pline de durere la amintirea costisitoarelor ospeţe
ce le dădea Severianus şi a închinărilor de pahare
ce aveau loc în timpul lor. Apoi şi-a încununat vorbirea
cu o faptă vrednică de Aias: şi-a tras sabia - gest
plin de măreţie şi vrednic de un Afranius !30 - şi,
în văzul tuturor, şi-a pus capăt vieţii pe mormîntul
lui Severianus. Dar, pe Enyalios31 , era mai potrivit
să moară cu mult înainte de a fi rostit frumoasa lui
declamaţie. Istoricul ne spune că atunci cei de faţă
au rămas cu toţii uimiţi şi l-au preamărit pe Afranius.
In ceea ce mă priveşte, nu-l preamăresc, ci-I învinuiesc,
mai întîi pentru unele lucruri mărunte, bunăoară
pentru că a pomenit aproape pînă şi de sosurile şi
farfuriile de la ospeţe şi pentru că a început să plîngă
cînd a pomenit de plăcinte; învinuirea cea mai grea
este, însă, că şi-a dat sfîrşitul fără să-l fi omorit mai
întîi pe istoricul care alcătuise această dramă.
27. Prietene dragă, deşi îmi stă la îndemînă să-ţi
înşirui mulţi alţi istorici plămădiţi din acelaşi aluat,
voi aminti doar pe cîţiva, ca să mă îndrept apoi spre
al doilea punct, pe care am făgăduit să-l tratez, şi
anume sfaturile de care trebuie să mă ţin pentru a
scrie in chipul cel mai nimerit istorie. Sint unii istorici
41
care trec cu vederea sau pomenesc doar in treacăt
intîmplările de seamă şi vrednice de amintit. Din
pricina nedibăciei lor, a gustului lor vulgar, ori pentru
că nu ştiu ce anume trebuie spus şi ce anume trecut
sub tăcere, ei zăbovesc, stăruind şi ostenindu-se cu
desluşiri nefolositoare. Pe aceştia am putea să-i ase-
mănăm cu cel care, în loc să privească statuia lui
Zeus de la Olimpia in întregul ei, in toată nobila şi
marea ei frumuseţe, în loc s-o laude şi s-o descrie celor
ce n-ar cunoaşte-o, s-ar minuna de linia dreaptă şi
de suprafaţa netedă a piedestalului, de armonia
soclului, şi despre aceste lucruri ar da lămuriri cu foarte
multă grijă.
28. Mi-a fost dat să-l ascult pe un istoric care,
tn cel mult şapte propoziţii, isprăvise cu lupta de la
Europos, dar care irosea douăzeci de măsuri de apă32
~i mai bine într-o povestire searbădă şi fără nici o
valoare pentru noi. A istorisit cum un călăreţ maur,
pe nume Mausacas, rătăcea însetat prin munţi. Acesta
i-a intîlnit pe nişte ţărani sirieni gata să prînzească.
Mai intîi ţăranii se temură de el, dar, aflind apoi
că le e prieten, ii poftiră la masă, ospătîndu-1. In
continuare, istoricul nostru povesteşte că unul dintre
acei ţărani plecase intîmplător şi el intr-o călătorie
prin ţara maurilor, unde un frate al său era oştean.
Urmează o lungă sporovăială şi nu ştiu cite desluşiri,
cum că ţăranul acesta vînase în Mauretania33 şi
văzuse mulţi elefanţi, care păşteau toţi laolaltă, iar
un leu era cit pe-aci să-l mănince. Mai aflăm şi ce
peşti frumoşi a cumpărat el la Caesarea. Părăsind
cumplitul măcel ce se iscase la Europos şi atacurile
cavaleriei, nemaipăsindu-i de încetarea vremelnică a
încăierărilor, care s-a impus atunci, nes.ocotind gărzile
şi contragărzile, minunatul istoric zăboveşte pînă la
ivirea nopţii,ca să-l poată vedea la Caesarea pe Malchion
sirianul cumpărînd pe un preţ de nimic nişte cogeamite
acari.
42
Dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, poate ar fi rămas cu
el la cină, căci scarii erau gata._Şi de n-ar fi înregistrat
cu grijă toate aceste amănunte, am fi fost împiedicaţi a
cunoaşte fapte de seamă. Iar pentru romani, îngrozi-
toare pierdere ar fi fost ca Mausacas maurul, chinuit de
sete şi negăsind de băut, să se fi înapoiat în tabără fără
să cineze! Şi de bunăvoie trec sub tăcere atitea şi atitea
amănunte! Bunăoară, că la ei a venit o cintăreaţă din
satul vecin, că şi-au făcut daruri intre ei, că maurul
a dăruit o lance lui Malchion, iar acesta din urmă o
agrafă lui Mausacas. Multe alte întîmplări sînt cam de
acelaşi soi, intimplări de căpetenie din lupta de la
Europos. Pe drept cuvint am putea spune despre această
tagmă de scriitori că nu privesc floarea trandafirului,
ci cercetează cu de-amănuntul spinii de pe tulpină.
29. Alt istoric, dragă Filon, foarte caraghios şi
acesta, cu toate că n-a ieşit o singură dată măcar din
Corint, n-a călătorit nici pină la KenkhraiM şi n-a
văzut nici Siria, nici Armenia, începuse - imi amin-
tesc - astfel: ,,Urechile merită n...ai puţină crezare
decît ochii; scriu cele ce am putut vedea, nu lucru-
rile auzite". Dar el văzuse atit de amănunţit toate,
incit despre balaurii parţilor, adică despre steagurile
trupelor (fiecare steag, după cîte ştiu, stă în fruntea
a o mie de oameni), ne spune cum că ar fi nişte şerpi
vii, groaznic de mari, care se nasc in Persia, puţin
mai sus de Iberia35 • Parţii - pretinde el - ii ţin
un timp ridicaţi, sus de tot, pe nişte prăjini foarte
lungi, de care şerpii sint legaţi. Iar cind dau atacul,
ii inspăimintă de departe pe duşmani cu şerpii aceştia.
O dată încinsă lupta, soldaţii îi dezleagă şi-i asmut
asupra vrăjmaşului. Desigur că mulţi dintre ai noştri,
ca şi alţii înaintea lor, au pierit înghiţiţi de aceşti
balauri. Căci dihăniile s-au încolăcit in jurul soldaţilor
romani, sugrumindu-i şi zdrobindu-i. Scriitorul despre
care vorbim zice că se afla prin apropiere şi că i-ar
fi văzut el însuşi, căci a privit bătălia de pe un copac
înalt, unde se urcase, fiind in afara oricărei primejdii.
43
Bine a făcut că nu s-a apropiat de monştri. Altmin-
teri nu l-am mai avea astăzi pe acest uimitor scriitor,
care cu mina lui a săvirşit în războiul acesta mari
şi strălucite fapte I Multe primejdii a mai avut el de
înfruntat I A fost şi rănit lingă Sura, de bună seamă tn
vreme ce mergea de la Craneion spre Lerna. Şi toate
astea le-a citit în faţa corintienilor, care ştiau
bine că în viaţa lui nu văzuse un război, nici măcar
zugrăvit pe vreun perete. Habar n-avea de arme ori de
maşini de război, şi nu aflase niciodată cum se numesc
chipurile deosebite în care e orînduită o oştire sau in
care se face împărţirea pe cohorte. Căci trebuia cu
tot dinadinsul să-i spună formaţiei in linie rînduire
în coloană, înţelegînd prin marş frontal pe cel lateral.
30. Un minunat scriitor a îngrămădit in mai puţin
de cinci sute de rtnduri toate întimplările petrecute de
la început pînă la sfîrşit, în Armenia, în Siria, în
Mesopotamia, lingă Tigru. şi in Media. El pretinde că
ar fi compus o scriere istorică. Operei ii dă un titlu
aproape mai lung <lecit toată cartea: PoCJestirea lui
Antiochianus, înCJingător la sfintele jocuri ale lui Apollon
- cred că biruise printre copii la cursa stadiului cel
lung36 - priCJitoare la i,sprăCJile de acum ale romanilor,
în Armenia, Mesopotamia şi Media.
31. L-am mai ascultat şi pe un altul, care, întocmind o
lucrare istorică asupra faptelor ce încă nu s-au întim-
plat, a descris prinderea lui Vologesus şi uciderea lui
Osroes, ce va trebui să fie aruncat unui leu, şi, in
sfirşit, izbînda atît de mult dorită. Hărăzit din plin
cu darul prorocirii, el merge grăbindu-se către sfirşitul
scrierii sale. Pînă una-alta, însă, el întemeiază în
Mesopotamia o cetate de proporţii uriaşe şi frumoasă
cum nu se mai află. Totuşi, mai stă încă pe gînduri,
cumpănind dacă să-i spună Niceea, Homonoia sau
Eirenia37 •
Autorul nostru nu este încă hotărît; şi avem o mîndră
cetate, căreia nu i s-a găsit un nume, prilej pentru o
nesfîrşită flecăreală şi pentru acel guturai care-i
44
prosteşte pe istorici38 . Scriitorul nostru a tnaî făgăduit
să povestească într-o altă scriere cele ce au să se întîm-
ple în India, precum şi felul cum vom pluti de-a
lungul coastelor Mării din Afară 39 • Şi n-a făcut doar
o simplă făgăduială, ci a şi compus o introducere a
scrierii despre India. A treia legiune, celţii şi o mică
parte din mauri - toţi aceştia avtndu-1 în frunte pe
Cassius40 :_au si trecut fluviul Indus. Ce vor face sol-
daţii sau cum 'vor înfrunta atacul elefanţilor, nease-
muitul istoric ne va scrie nu peste multă vreme de la
Muziris 41 sau de la oxydraci42 •
32. Lipsa de cultură îi face pe scriitorii pomeniţi să
dea la iveală numeroase nerozii. Ei nu văd cele ce stnt
vrednice a fi văzute şi, chiar dacă le-ar vedea, n-ar fi
în stare să le înfăţişeze cum se cuvine. Recurgînd la
imaginaţie, ei plăsmuiesc tot ceea ce - cum zice un
proverb - îţi vine pe limbă în chip nepotrivit. Se
laudă cu marele număr de cărţi alcătuite, dar mai ales
cu titlurile lor. Căci aceste titluri sînt fără pereche
de caraghioase: A tîtea cărţi despre CJictoriile partice
ale unui autor oarecare. Prima, a doua carte a
Parthidei, desigur după modelul A tthidei 43 • Unul,
mult mai îndemînatic - l-am citit şi eu - îşi inti-
tulează lucrarea: Parthyenicele lui Demetrios din
Sagalassos. Spun aceasta nu atit pentru a lua în rîs
şi a batjocori aceste nespus de frumoase scrieri is-
torice, ci pentru a fi folositor: căci astfel oricare va
şti să se ferească de asemenea stîngăcii, sau de altele
asemănătoare, va ajunge să stăpinească destul de
bine arta de a scrie într-un chip cuviincios istorie
sau - mai bine zis - va avea nevoie numai de
puţină silinţă pentru o stăpinire desăvirşită a meşte
şugului acestuia. Afară numai dacă nu se înşală dia-
lectica44 - ea care ne invaţă că, între două lucruri
ce nu lasă loc unei a treia posibilităţi, respingerea
unuia atrage de îndată acceptarea celuilalt.
33. Acum s-ar putea spune că terenul este curăţat cu
desăvîrşire, că spinii şi mărăcinii ce se aflau acolo
45
au fost tăiaţi, că molozul a fost luat şi că tot ce era
zgrunţuros s-a netezit. lncepînd de aci, clădeşte tu
însuţi, ca să arăţi că ştii să faci pe viteazul nu numai
cînd e vorba să răstorni ceea ce clădesc alţii. Dovedeşte
că şi tu poţi închipui o construcţie cu atita iscusinţă,
incit nici Momos 46 să nu fie in stare a-i găsi vreun
cusur.
34. Cer ca istoricul desăvîrsit să vină înarmat cu
două însuşiri personale neapă;at trebuincioase: înţe
legerea politică şi puterea de-a lămuri. Prima este
un dar al firii şi nu se poate transmite altuia prin
învăţătură, pe cită vreme însuşirea de a te exprima
frumos cere desăvtrşirea prin mult exerciţiu, printr-o
mare străduinţă şi prin imitarea celor vechi. Cele
două însuşiri nu pot fi dăruite de nici O artă şi, de
altfel, istoricii n-au nevoie de sfaturile mele tn
această privinţă. Cărticica pe care o scriu nu afirmă
că pe cei nehărăziţi de fire ea ii va face inteligenţi
şi pătrunzători. Ar fi, într-adevăr, o iscusinţă nepre-
ţuită şi mai presus de orice aceea de-a putea să aduci
schimbări atit de mari, încît din plumb să dai la
iveală aur şi din cositor să scoţi argint, ori dintr-un
Conon să faci un Titormos, şi dintr-un Leotrofides
un Milon. 46
35. La ce folosesc arta şi sfaturile? Nu pentru a
da naştere unor însuşiri care ar fi necesar să existe mai
dinainte. Arta şi sfaturile sînt de folos pentru între-
buinţarea aşa cum se cuvine a însuşirilor înnăscute.
Fără îndoială că nici Iccos, nici Herodicos, nici Theon 47 ,
nici oricare alt profesor de gimnastică n-ar fi în stare
a-ţi făgădui că, de-1 va lua pe Perdiccas pe lingă el
(dacă e să ne gîndim la cel îndrăgostit de mama lui
vitregă, acela care se topea de dor; nu e vorba de
Antioh, fiul lui Seleucos, îndrăgostit de binecunoscuta
Stratonike48 ), îi va asigura biruinţa la Jocurile olim-
pice, făcîndu-1 să se întreacă cu Theagenes din Thasos
sau cu Polydamas din Scotussa.49 Aceştia vor spune
că numai dacă le va fi fost dată din naştere o natură
46
bine înzestrată pentru a primi învăţăturile gimnasticii,
ei, cu ajutorul destoiniciei lor, ii vor desăvîrşi însu-
sirile înnăscute.
• Ar fi, deci, neîntemeiată vina ce ni s-ar aduce în
legătură cu susţinerea noastră că am descoperit
meşteşugul acestor lucruri atît de mari şi de anevoioase.
Nu făgăduim că vom scoate din oricine un istoric, dar
afirmăm că vom arăta celui înzestrat cu minte multă
şi bine deprins în ale scrisului căile cele drepte - de
vor fi socotite astfel - pe care, urmindu-le, să poată
ajunge la ţintă mai grabnic şi mai uşor.
36. Va trebui să afirmăm că un om, fie el cit de
deştept, are totuşi nevoie să-şi însuşească un meşteşug
sau o învăţătură ca să afle ceea ce nu cunoştea. Căci
altfel ar însemna că ar putea să cinte din chitară şi
din flaut şi ar şti de toate fără să fi primit nici o
educaţie. De fapt, însă, fără învăţătură nimeni nu
poate să execute vreo melodie. Dar dacă primeşte
lecţii de la un dascăl, omul ajunge degrabă să cinte
de unul singur.
37. Să ni se dea, prin urmare, şi nouă un elev aşa
cum l-am zugrăvit mai sus, înzestrat cu inteligenţă şi
deosebit prin felul exprimării sale, privind pătrunzător,
în stare să ducă la îndeplinire treburile obştii - dacă
i s-ar încredinţa; să imbin:e destoinicia politică cu
experienţa conducătorului de oşti. Aş mai dori, pe
Zeus, să fi trăit viaţa taberelor, să fi văzut exerciţiile
soldaţilor, să ştie în ce fel sint rînduiţi, să le cunoască
armele ori maşinile de război, să ştie ce înseamnă o
aripă sau un front, cum sint alcătuite cohortele de infan-
terie şi cele de cavalerie, ce se înţelege prin mişcarea
de învăluire pornită de călăreţi. Pe scurt, n-am nevoie
de un om închis în casă, increzîndu-se numai în cele
pe care i le spun alţii.
38. Vreau, mai cu seamă, să-şi rostească liber păre
rile, să nu-l înfr'icoşeze nimeni, să nu fie amăgit de
nici o speranţă. Căci altminteri s-ar asemăna acelor
judecători necinstiţi care, pentru bani, rostesc hotăriri
47
din părtinire sau ură. Să nici nu-i pese că la Olynth
arcaşul amfipolitan Aster i-a scos lui Filip 50 un ochi,
ci să-l arate pe rege aşa cum era. Chiar dacă Alexandru
s-ar simţi tare prost pentru cruda ucidere a lui Cleitos61 ,
pe care a săvîrşit-o la un ospăţ, istoricul trebuie să
zugrăvească lucrurile aşa cum s-au petrecut. Pe el
nu se cuvine să-l înfricoşeze nici Cleon52 , măcar că-i
atit de puternic în Adunarea Poporului şi că se bucură
de mare autoritate la tribună. Se cade să spună de-a
dreptul că acest om este o pacoste şi un smintit. De
ce să-l înspăimînte întreg oraşul atenienilor, cînd
istoricul nostru va înfăţişa nenorocirile din Sicilia,
prinderea lui Demostene, moartea lui Nicias, felul cum
soldaţii au suferit de sete, ce fel de apă au băut aceş
tia, cei mai mulţi dintre ei fiind omorîţi în timp ce
beau? 53 Are să se gîndească cu foarte multă îndreptăţire
că nici un om cuminte nu-l poate învinui că povesteşte
niscai întîmplări nefericite sau urmarea vreunei proaste
chibzuieli. Căci istoricul nu le-a născocit, ci doar le
dă în vileag. Cînd atenienii sînt înfrînţi într-o luptă
pe mare, nu el scufundă corăbiile. Iar dacă stnt puşi
pe fugă, nu el îi urmăreşte. I s-ar putea doar aduce
învinuirea că nu s-a rugat îndeajuns pentru biruinţă.
De bună seamă, dacă situaţia s-ar schimba prin faptul
că povestitorul tace sau face unele descrieri ce se
împotrivesc adevărului, atunci cît de uşor ar fi pentru
Tucidide ca, printr-o simplă trăsătură de condei,
să răstoarne fortificaţiile de la Epipolai, să cufunde
trirema lui Hermocrate, să-l străpungă pe blestematul
de Gylippos în clipa cînd taie drumurile, durînd
ziduri şi şanţuri; în sfîrşit, să-i arunce pe siracuzani
in carierele de piatră54 • In timpul acesta, atenienii ar
pluti în jurul Siciliei şi al Italiei, aşa cum nădăjduia
la început Alcibiade55 • Cred, însă, că nici Clotho
n-ar ţese din nou întimplările, nici Atropos n-ar reveni
asupra ceea ce s-a petrecut56 •
39. Singura îndatorire a istoricului este aceea de a
ne înfăţişa evenimentele. Dar acest lucru nu l-a1,1·,
48
putea înfăptui cită vreme, fiind medicul lui Artaxerxe,
s-ar teme de el sau ar trage nădejde că regele are să-i
dăruiască un veşmînt de purpură, o salbă de aur şi
un cal din Nisaion, ca răsplată pentru laudele prin
care, cu scrisul său, îl va fi ridicat în slăvi 57 • N-ar fi
săvîrşit o asemenea faptă nici Xenofon, istoricul cel
nepărtinitor, nici Tucidide. Chiar dacă nutreşte vreo
vrăjmăşie, istoricul nostru crede că întîietatea se
cuvine binelui obştesc, astfel că nu dă curs urii perso-
nale, ci înfăţişează în primul rînd adevărul. Iubindu-l
pe careva, el n-are dreptul să-l cruţe cînd acela săvîr
şeşte o greşeală. Căci, precum am mai spus, un singur
lucru se cere istoricului: dacă se apucă să scrie, este
dator să se închine doar adevărului. Putin va trebui
să-i pese de celelalte lucruri! Pe scurt, o singură
regulă, un singur îndreptar să-l îndrume: să privească
nu spre cititorii din vremea lui, ci spre oamenii care-i
vor· citi scrierile în viitor.
40. Iar dacă istoricul caută să smulgă bunăvoinţa
prezentului, pe drept cuvînt il putem rîndui între
linguşitori, oameni faţă de care istoria dintru început
s-a simţit tot atît de îndepărtată ca şi gimnastica faţă
de meşteşugul de a te sulemeni. Se mai citează un
cuvînt de duh al lui Alexandru: ,,Onesicrate 58 - spunea
el -după ce voi fi murit, m-aş întoarce bucuros în
lumea noastră pentru o vreme, ca să aflu cu ce simţă
minte vor citi atunci oamenii înfăptuirile mele, aşa
cum le-ai descris tu. Nu-i de mirare că aceste isprăvi
sînt, in clipa de faţă, lăudate şi primite cu uşurinţă.
Toţi cei care îmi aduc laude îşi închipuie că vor
dobîndi bunăvoinţa mea. Prin această puternică mo-
meală, cu toţii cred c-or să-şi atrag_ă bunăvoinţa mea."
Deşi Homer a întocmit numai ca pe o poveste cea mai
mare parte a compoziţiei sale privitoare la Ahile,
unii sint înclinaţi să creadă în cele spuse de Homer
şi aduc drept dovadă că vorbele lui sînt adevărate doar
faptul că el n-a vorbit despre un om în viaţă. Lumea
nu găseşte nici un temei pentru care poetul să fi minţit.
4 49
41. Iată cum socot de cuviinţă că trebuie să fie un
istoric: curajos, incoruptibil, independent, iubitor al
vorbirii neprefăcute şi al adevărului. După spusa unui
poet comic: să-i zică smochinei smochină, luntrii
luntre. Să nu fie atras nici de ură, nici de părtinire,
să nu cruţe, îndemnat de milă, de ruşine sau de respect,
ci să judece cu dreptate, arătînd doar atîta bună
voinţă cît merită fiecare. 1n cărţile sale va fi întocmai
ca un străin; nu se va cunoaşte că-i cetăţean, fiindcă
nu se va teme de legi şi nu va fi supusul nici unui rege.
N-are să-i pese de ce va crede cutare sau cutare, ci
va povesti cele ce s-au petrecut.
42. Tucidide a statornicit minunat legile istoriei
şi a hotărît cu înţelepciune ce vrea să însemne o bună
sau o rea scriere istorică. Văzînd admiratia stîrnită
in jurul lui Herodot, care ajunsese atît 'de departe
incit cărţile lui primiseră numele muzelor, Tucidide
ne spune despre sine că scrie o lucrare menită să înfrunte
veşnicia, nu o declamaţie pentru desfătarea clipei de
faţă. El nu acceptă simplele legende şi vrea să lase
urmaşilor icoana celor ce s-au intîmplat, respectînd
adevărul. Mai adaugă Tucidide că istoria e şi folo-
sitoare; iar scopul pe care un om cuminte şi-l atribuie
este ca, dacă ar reveni vreodată întimplări asemănă
toare, ele să poată fi - zice el - ,,folosite cum trebuie
prin pătrunderea faptelor mai vechi ce ne-au fost
descrise".
43. Bine-ar fi să întîlnesc un istoric care să gindească
astfel! Cit priveşte stilul şi felul exprimării, el nu va
întrebuinţa un ton aprig şi muşcător şi nu va folosi
perioade ce nu mai sfirşesc, nu va recurge la explicaţii
întortocheate şi la dibăcii retorice. înclinările isto-
ricului se cuvine să fie mai puţin războinice. Cuge-
tarea trebuie să aibă o bună şi strînsă înlănţuire,
cuvintele să fie limpezi şi potrivite cu treburile obşteşti,
pentru ca subiectul să poată apărea cit mai bine lămurit.
44. După cum cugetarea istoricului - am arătat
mai înainte - trebuie să-şi aibă drept ţintă sinceri-
50
tatea şi adevărul, tot astfel primul şi singurul scop al
limbii folosite de el trebuie să fie acela de-a lămuri în
chip potrivit evenimentele şi de-a aşterne cît mai
multă lumină asupra faptelor. Nu se cuvine ca el
să folosească vorbe de neînţeles, fără circulaţie, sau
rostite în pieţe ori prin cîrciumi, ci e bine să rostească
doar acele cuvinte care, fiind înţelese de mulţime, să
se bucure deopotrivă de încuviinţarea oamenilor învă
ţaţi. Poate să-şi împodobească stilul cu figuri, însă
neîmpovărătoare şi necăutate. Căci altminteri ceea ce
scrie s-ar asemăna cu un terci prost gătit.
45. Cugetarea istoricului se cuvine să-şi însuşească
şi din arta poeziei cite ceva, luînd şi din calităţile
poeţilor, intrucit şi istoricul grăieşte cu măreţie şi cu
avînt. Lucrurile stau astfel mai ales cind el înfăţi
şează oşti aşezate in linie de bătaie, lupte date pe uscat
şi pe mare. Căci atunci va fi nevoie de un suflu poetic
care să-i umfle pînzele, care să-i mine corabia, uşoară,
pe deasupra valurilor. Cu toate acestea, un istoric,
cind vorbeşte, trebuie să fie cu picioarele pe pămint.
El se poate ridica, desigur, pînă la frumuseţea şi măre
ţia celor ce se cer povestite, căutînd să-şi însuşească
cit mai mult şi calităţile poeziei, şi ale istoriei, fără
însă ca, lăsindu-se peste măsură pradă entuziasmului,
să-şi piardă însuşirea proprie. De bună seamă că s-ar
găsi atunci in primejdia de a-şi întuneca mintea şi
de-a fi stăpînit de furia poetică a korybanţilor 59 • Cu
atît mai mult într-o împrejurare ca aceasta se cere să
ne stăpînim şi să fim cumpătaţi. Istoricul trebuie să
ştie că, aşa cum se întîmplă şi la cai, goana nemăsurată
vădeşte intr-o scriere o mare scădere. Ar fi de dorit
ca stilul - pedestraş - să ţină grăbit pasul cugetării
- care merge călare - şi să-i apuce şi şaua, ca să .
nu fie lăsat în urmă de alergarea calului.
46. Potrivirea cuvintelor trebuie făcută cu iscusinţă
~i cu măsură, fără a merge prea departe, in aşa fel ca
să ne abatem mult de la ritmul oratoric, căci acest
4• 51
lucru ar da asprime exprimării, dar nefiind nici legaţi
de o anumită cadenţă, aşa cum sînt poeţii. Dacă prima
scădere merită dojană, cea de-a doua supără, la rîndul
ei, urechile.
47. Nici faptele nu trebuie culese la întîmplare, ci
se cer supuse unei cercetări deseori repetate, la care se
ajunge cu multă trudă şi migală. Istoricul e obligat să
fie de faţă la evenimente, privind el însuşi întîmplările
sau, dacă nu, să acorde încredere celor mai nepărtini
toare povestiri, în privinţa cărora nu există bănuiala
că din linguşire sau ură au înlăturat sau adăugat ceva.
Aci istoricul trebuie să fie pătrunzător şi în stare de-a
imbina fericit mărturiile care pot convinge.
48. După ce-a adunat întreg materialul, sau cea mai
mare parte a lui, e bine să înjghebeze simple notări,
alcătuind un trup care poate să nu aibă încă frumuseţe
şi să fie nearticulat. Apoi, după ce-şi va fi rînduit
datele culese, poate să adauge şi frumuseţea, să-şi colo-
reze vorbirea, să presare figuri de stil în scrierea sa şi
totodată să dea un ritm textului.
49. Ca să fiu scurt, el trebuie să se asemene cu Zeus
din Homer, care priveşte cînd spre pămintul tracilor
cei deprinşi să călărească, cind spre ţinutul mysieni-
lor60. Tot aşa trebuie să facă şi istoricul. Să-şi arunce
privirile şi către concetăţenii săi, arătîndu-ni-i cum ii
apar lui cînd îi vede de la înălţime, şi apoi să privea-
scă şi către perşi, sau - dacă se află într-o încăierare
- şi către unii şi către alţii în acelaşi timp. Cind sol-
daţii sînt rînduiţi în linie de bătaie, el nu trebuie să
privească o singură parte, să observe un singur călăreţ
sau pedestraş, afară de cazul cînd Brasidas61 nu face
cumva vreo săritură ieşind din rînd, sau cînd Demo-
stene nu stăvileşte năvala. ,Înainte de toate, trebuie
să-i aibă sub privirile sale pe generali. Ctnd aceştia
dau un ordin, istoricul trebuie să-l audă. Se mai cere
să afle şi cum, prin ce socoteală şi în vederea cărui scop
generalii aceştia i-au rînduit într-un anume fel pe
52
ostaşi. Cind cele două armate se vor încăiera, el tre-
buie să le cuprindă tntr-o singură privire şi să le cum-
pănească isprăvile, ca într-o balanţă. Să-i urmărească
alături de învingători şi pe învinşi. Trebuie, de ase-
menea, să fugă o dată cu aceştia.
50. Istoricul se cuvine să pună o măsură în toate cite
le-am pomenit mai sus, pentru a nu fi nici plictisitor
sau lipsit de gust, nici nerăbdător ca un tinăr. Va tre-
bui să-şi isprăvească însă lesne istorisirea. Lăsind
deoparte intîmplările pe care le povesteşte, să se în-
drepte spre altele, care-l cheamă degrabă. Iar după ce
va fi sfîrşit cu acestea din urmă, poate să se întoarcă
iarăşi la primele, dacă e nevoie. Trebuie să aibă pasul
grăbit şi, pe cit e cu putinţă, să povestească faptele
in timpul cînd s-au petrecut. Să zboare din Armenia
şi Media şi, de acolo, luîndu-şi avînt, să ajungă în
Iberia şi apoi în Italia, ca să nu piardă nici o clipită.
51. Ii cer, mai ales, o inteligenţă limpede ca o oglindă
lucitoare, cu centrul bine fixat. Aşa cum primeşte
înfăţişarea lucrurilor, aşa s-o şi răsfrîngă, dezvăluind-o
fără să-i schimbe nici culoarea, nici forma. Căci
istoricul nu trebuie să scrie ca retorii, ci se cade să
înfăţişeze lucrurile aşa cum sînt, fiindcă el are în vedere
evenimente reale. Rostul lui e numai de-a le orîndui
şi de-a le face cunoscute. Nu va urmări, deci, ce trebuie
să spună, ci cum trebuie să spună. Rezumînd, se cuvine
să-l considerăm pe istoric asemenea lui Fidias, Praxi-
teles şi Alcamenes 62 sau oricărui alt artist vestit.
Nici aceia nu produceau ei înşişi aurul, argintul,
fildeşul sau celelalte materiale cu care lucrau, ci le
aflau gata pregătite spre a le folosi, fiind puse la în-
demina lor de către eleeni, atenieni sau argieni 63 •
Ei nu făceau decît să dea formă acestor materiale,
tăind fildeşul cu ferăstrăul, lustruindu-l, lipindu-l,
proporţionîndu-l şi punînd peste el aur. Meşteşugul lor
era să lucreze materialul în chipul cel mai potrivit. Aşa
stau lucrurile şi cu îndeletnicirile istoricului. Se cu-
53
vine ca el să ne înfăţişeze intimplările cu o ctt mai
mare limpezime. Iar cind ascultătorului i se pare că
vede în faţa ochilor cele ce i se povestesc şi îşi dă apoi
încuviinţarea prin aplauze, atunci putem socoti că
lucrarea este izbutită şi vrednică să culeagă laudele ce
se cuvin unui Fidias al istoriei.
52. Dacă a fost pregătit tot ce e necesar şi dacă subiec-
tul nu cere neapărat lămuriri introductive, istoricul
poate să înceapă şi fără prefaţă. Dar şi atunci e liber
să recurgă la exordiu, unde va desluşi tot ce trebuie
să spună mai departe.
53. Exordiul însă va pomeni numai două lucruri,
şi nu trei, precum fac retorii. Căci grija autorului nu
trebuie să fie aceea de a capta bunăvoinţa ascultători
lor, ci de a-i ajuta pe aceştia să-şi fixeze atenţia, ca să
înţeleagă cit mai temeinic ceea ce li se spune. Acestor
ascultători li se poate trezi luarea-aminte arătindu-li-se
că subiectul cuprinde lucruri însemnate, trebuincioase,
interesante şi folositoare. Istoricul va avea apoi să
lămurească şi să limpezească partea ce urmează, tre-
buind însă să desluşească mai intii cauzele şi să preci-
zeze ce e mai de căpetenie in P.Venimentele care trebuie
povestite.
54. Introduceri cum sint acestea au făcut cei mai
buni istorici. Herodot, bunăoară, urmăreşte să păs
treze vie amintirea unor intimplări strălucite şi mi-
nunate, arătind biruinţele hellenilor şi infringerile
barbarilor. Şi Tucidide, pe de altă parte, credea că
războiul de care se ocupă va fi mare şi vrednic de
amintire, intrecind ca însemnătate războaiele de di-
naintea lui, căci in cursul desfăşurării !ui s-au petrecut
nenorociri puţin obişnuite.
55. După exordiu, care va fi mai lung sau mai
scurt, după întinderea lntimplărilor ce vor fi tratate,
se va trece - firesc şi simplu - la naraţiune. Intreaga
istorie e desigur numai o lungă expunere. Ca atare, se
cuvine să fie împodobită cu toate însuşirile unei poves-
54
tiri. Mersul ei trebuie să fie neted, uniform, mereu
acelaşi, fără un stil prea încărcat, dar nici prea sărac
în expresii. E nevoie de o limpezime asemenea crista-
lului, care se obţine datorită exprimării şi înlănţuirii
fericite a faptelor. Istoricul trebuie să realizeze o ex-
punere închegată şi întreagă. Sfîrşind să trateze un
prim punct, urmează să ni-l înfăţişeze pe un al doilea,
ce-l continuă pe cel dîntii - fiind legat de acesta, ca să
spunem aşa, ca printr-un lanţ. Naraţiunea să nu fie
întretăiată şi alcătuită din mai multe povestiri puse
una lingă alta. Intotdeauna, prima nu trebuie să fie
faţă de următoarea doar într-un simplu raport de
vecinătate, ci să se şi lege strîns laolaltă, în aşa fel
incit sfîrşitul uneia să se împletească cu începutul ce-
leilalte.
56. In toate aceste povestiri concizia este folositoare,
mai ales cînd povestirea ţi-a fost îngreunată de nume-
roasele lucruri pe care le aveai de spus. Ea trebuie să
se înfăptuiască nu atit prin alegerea cuvintelor, cit
printr-o chibzuită alegere a faptelor. Adică se cuvine
să treci in fugă pe lingă intimplările mărunte şi netre-
buincioase, expunindu-le în schimb amănunţit pe cele
importante. Vreau să spun că multe lucruri trebuie
lăsate deoparte. Cind iţi chemi, bunăoară, prietenii
la masă şi ai pregătit de toate, intre prăjituri, păsări,
mistreţi, iepuri, ugere de purcea şi nenumărate min-
căruri alese n-ai să te-apuci s-aşezi şi scrumbie sărată
sau fierturi de zarzavat numai pentru că le ai şi pe aces-
tea la indemină. Le vei lăsa deoparte pe cele de mai
puţin preţ.
57. Cumpătarea trebuie să ţi-o arăţi îndeosebi la
descrierea munţilor, a întăriturilor şi a fluviilor, ca
să nu pari atit de lipsit de gust, incit să-ţi dezvălui
calităţile scriitoriceşti pentru propriul tău interes, iar
nu pentru acela al istoriei. Să atingi doar in treacăt
asemenea lucruri, şi numai atit cit aceasta poate fi de
vreun folos pentru limpezirea povestirii. Să treci la
55
altele, ca să ocoleşti capcana, şi să nu te prinzi în mre-
jele unui atare gînd. ln acelaşi chip vezi că procedează
şi mărinimosul Homer. Cu toate că e poet, abia po-
meneşte de Tantal, de Ixion, de Tityos 64 şi de alţii
ca ei. Dacă despre asemenea lucruri ar avea să vor-
bească Parthenios, Euforion sau Callimachos 65 , cîte
versuri n-ar mai întrebuinţa ei ca să poarte apa pină
la buzele lui Tantal? I Şi cîte alte versuri le-ar mai
trebui ca să mişte roata lui Ixion? I Priveşte mai de-
grabă la însuşi Tucidide, şi ai să vezi cît de puţin
recurge el la o asemenea formă şi cît de repede se înde-
părtează de la acest stil, ca să ne dea lămuriri despre
un turn de luptă, să înfăţişeze un asediu - lucru tre-
buincios şi folositor! - sau să descrie poziţia de la
Epipolai şi portul siracuzanilor. E-adevărat că, atunci
cînd descrie ciuma, pare că o cam lungeşte. Gîndeşte-te
însă bine cum stau lucrurile, şi-ţi vei da seama cît de
concis e totuşi Tucidide: pe el, deşi merge în pas aler-
gător, îl ţine-n loc mulţimea întîmplărilor.
58. Dacă e nevoie să înfăţişezi un vorbitor, în pri-
mul rînd fă în aşa fel ca vorbele rostite de el să se potri-
vească cu acel personaj şi să convină împrejurării.
Dă-le apoi o cît mai mare limpezime; ţi-e îngăduit de
data aceasta să foloseşti stilul oratoric şi să-ţi arăţi
meşteşugul în arta cuvîntării.
59. Laudele şi dojana să le foloseşti cu foarte multă
măsură şi prevăzător, ţinîndu-te departe de clevetiri
şi recurgînd numai la dovezi. Se cere aci o vorbire
vioaie şi neocolită, care să corespundă împrejurărilor.
Căci nu vorbeşti în faţa unui tribunal. Dacă vei pro-
ceda in alt chip, vei fi dojenit ca şi Theopompos 66 ,
căruia i se aduce învinuirea că vorbeşte cu multă rău
tate despre cei mai mulţi oameni amintiţi în istoria
sa, parcă s-ar îndeletnici anume cu asta; ceea ce face
ca lucrarea lui să pară mai curind un rechizitoriu
decît o scriere istorică.
56
60. Dacă ţi se întîmplă să dai peste vreo legendă,
povesteşte-o, dar nu-i da chezăşia ta cum că ar fi un
lucru adevărat. Lasă-l pe fiecare să-şi închipuie ce-o
voi cu privire la ea. Tu pune-te la adăpost de orice
primejdie, fără să înclini nici într-o parte, nici într-alta.
61. Aminteşte-ţi, îndeobşte, şi de ceea ce-ţi voi mai
spune acum. Nu e potrivit să alcătuieşti o scriere ur-
mărind doar folosul ce ţi-l poate aduce pentru moment,
arătindu-te dornic să fii lăudat şi cinstit de oamenii
din vremea ta. Priveşte timpul în întreaga lui durată
şi scrie-ţi istoria mai curînd pentru cei ce vor veni.
Aşteaptă pentru opera ta răsplata de la viitorime, ca
să se poată spune şi în privinţa ta: ,,Iată un bărbat
independent şi cu totul neprefăcut. In tot ce rosteşte
nu se află nici o linguşire, nici o slugărnicie. La el nu
găsim decît adevăr." Un om înţelept trebuie să aşeze
o atare laudă mai presus de lucrurile atît de vremelnice
ce le putem spera de la contemporanii noştri.
62. Cunoşti, desigur, isprava vestitului arhitect
din Cnidos. Clădind turnul din Faros 67 - constructia
cea mai măreată si mai frumoasă ce s-a zidit vreodâtă
pentru a da lu~i~ă corăbierilor ce plutesc departe de
ea, lumină menită a-i împiedica să nimerească in Parai-
tonia, un loc zice-se foarte primejdios, între ale cărui
stînci, o dată ajuns, nu mai afli scăpare - arhitectul
şi-a săpat numele în piatră; şi pe deasupra, pentru a
tăinui inscripţia, a pus un strat de tencuială, pe care a
scris numele regelui din acea vreme. Căci ştia - ceea
ce s-a şi întimplat I-că, după un foarte scurt răstimp,
literele arătînd numele regelui vor cădea o dată cu ten-
cuiala şi vor scoate la iveală următoarele cuvinte:
„Sostratos, fiul lui Dexifanes din Cnidos, în cinstea
zeilor care mîntuiesc pe corăbieri". Nici artistul acesta
nu se uita la vremea lui sau la răstimpul, atît de
scurt, al vieţii sale, ci-şi aţintea privirile spre ceea ce
e acum şi va rămîne de-a pururi, cită vreme va dăinui
turnul şi va dura meşteşugul său.
57
63. Asa trebuie scrisă istoria: întemeind-o numai
pe adevăr şi cu nădejdea doar în viitorime, fără a-i
linguşi pe cei de azi şi fără a-i măguli prin laude. Iată
modelul şi norma compunerii unei lucrări istorice care
să se învrednicească de numele acesta. Dacă unii isto-
rici se vor lua după rînduielile amintite, scrierea noas-
tră îşi va fi atins scopul. Iar de nu, ne vom fi rostogo-
lit şi noi butoiul pe Craneion.
DIALOGURILE ZEILOR
DIALOGURILE ZEILOR
VII
H efaistos 1 şi Apollon2
\_
-1. H e f a i s t o s: Apollon, văzut-ai pe copilaşul

Maiei3 , pe care ea-l aduse de curînd pe lume? Cît e
de frumos, cum zimbeşte tuturor! Şi, încă de pe acum,
arată că va fi un binefăcător!
A p o 11 o n: Hefaistos, pruncul ăsta un binefă
cător? Oare nu e mai hîrsit în ticălos ii decît însusi
Iapetos 4 ? ' ' '
H e f a i s t o s: Cum ar putea săvîrşi ticăloşii un
plod abia născut?
A p o 1 1 o n: Întrebarea asta pune-i-o lui Poseidon,
căruia i-a şterpelit tridentul 6 l Sau întreabă-l pe Ares,
căruia, pe nesimţite, i-a scos sabia din teacă. Nu-ţi
mai spun că pe mine m-a lăsat fără arme, despuindu-
mă de arc şi de săgeţi.
2. H e f a i s t o s: Pruncul ăsta, care de-abia se
ţine pe picioare şi care e încă înfăşurat în scutece?
Apo 11 o n: Numai să se apropie de tine, Hefaistos,
şi ai să-ţi dai tu seama!
H e f a i s t o s: Păi a stat pînă mai adineauri pe
lîngă mine.
A p o 1 1 o n: Ce spui?! Şi mai ai încă toate unel-
tele? Nu ţi-a şterpelit nimic?
H e fa ist os: Le am pe toate, dragă Apollon.
A p o 1 1 o n: Ia uită-te mai cu băgare de seamă!
61
H e fa ist os: Pe Zeus, nu văd unde ar putea să-mi
fie cleştele!
Apo 11 o n: Ai să dai tu de el pe undeva, prin
scutecele copilului.
He fa ist os: Atît de iute e de mină, de parcă
s-ar fi îndeletnicit cu furtul încă din burta maică-si I
3. Apo 11 o n: Dar l-ai auzit ce bune de gură
şi cit de repede şi de atrăgător ştie vorbi? Ba încă
mai vrea să ne fie şi slujitor. Chiar ieri l-a provocat
pe Eros 6 la trîntă şi l-a învins. Nu ştiu cum ii puse
piedica, dar, cit ai clipi, l-a şi pus la pămînt. Apoi,
in timp ce primea laudele, a şterpelit brîul Afroditei 7 ,
care tocmai il îmbrăţişa pentru izbindă. Lui Zeus,
care hohotea de ris, i-a furat sceptrul. Şi pină şi
trăsnetul i l-ar fi furat, dacă n-ar fi fost prea greu,
şi focul lui prea tare.
H e f a i s t o s: Tare iscusit mai e şi pruncul ăsta I
A p o 11 o n: Dar să-l vezi ce meşter e in muzică I
H e fa ist o s: Cum ţi-ai putut da seama?
4. Apo 11 o n: A găsit - nici eu nu ştiu pe unde
- o broască ţestoasă moartă şi din carapacea ei şi-a
făcut pe loc un instrument muzical. De carapace a
prins nişte braţe, le-a legat printr-o stinghie, a pus
un căluş şi, cu nişte chei, a întins şapte coarde. Apoi
a început să cinte, şi încă tare gingaş şi armonios,
scumpe Hefaistos I Iată de ce eu, care de atita amar
de vreme îmi dau osteneala să cint din ceteră, il piz-
muiesc. Maia îmi povestea că nici noaptea nu stă
locului in cer, ci, fiind de felul lui tare iscoditor,
coboară pînă şi in lăcaşul lui Hades 8 , ca să mai şter
pelească şi de pe acolo cite ceva. Băieţelul ăsta are
şi nişte aripi, şi-a mai născocit şi o vargă care face
minuni; mulţumită ei, mină sufletele şi-i conduce pe
morţi sub pămint.
He fa ist os: Eu i-am dat-o, ca să se joace cu ea.
A p o 1 1 o n: Iar cleştele ţi l-a şterpelit, fără îndo-
ială, ca să te răsplătească.
62
H e f a i s t o s: Bine că-mi adusesi aminte! Mă
duc să-l iau îndărăt, dacă - precum spui - am să i-l
găsesc în scutece.
VIII
Hefaistos şi Zeus
H e f a i s t o s: Ce trebuie să fac, Zeus? Am sosit,

cum mi-ai cerut, aducind cu mine securea atit de bine
ascuţită, incît, la nevoie, ar putea dintr-o lovitură să
despice şi-o piatră.
Z e u s: Prea bine, Hefaistos ! Haide, crapă-mi
capul cu securea!
H e f a i s t o s: Mă pui la încercare? Vrei să ştii
dacă nu cumva sînt nebun? Cere-mi ceea ce ţi-ai pus
în gind să-mi ceri!
Z e u s: Dar tocmai asta vreau: să-mi despici capul!
Dacă nu mă asculţi, ai să ai de-a face - şi nu pentru
intîia oară - cu minia cea peste fire a lui Zeus. Tre-
buie să loveşti însă cu sete şi fără zăbavă. Durerile
facerii mă omoară şi nu mai ştiu unde mi-e capul de
mult ce mă chinuiesc.
He fa ist os: Ia seama, Zeus, să nu facem vreo
greşeală I Intr-adevăr, securea mi-i foarte tăioasă, şi
nu fără să curgă singe naşte; naşterea nu va fi nici
aşa cum ar putea-o face Eiletyia9 •
Zeu s: Iţi cer doar să loveşti, Hefaistos. N-ai
teamă! Ştiu eu ce foloase voi trage.
He fa ist os: Măcar că nu vreau, am să lovesc
totuşi, că nu se cade, desigur, să-nfrunt porunca ta.
Dar ce văd? O fecioară înarmată* I Vai, Zeus, ce chi-
nuri iţi frămintau creierii! Fără îndoială că pe bună
dreptate te-apucaseră furiile, cînd sub meningea ta
purtai vie o fecioară atît de mare, şi pe deasupra încă
·· Zeiţa Pallas-Athcna (n.t.).
63
şi înarmată! Nu mi-ar fi trăsnit prin minte că ai în
loc de cap o tabără ostăşească. Fata noastră face în-
tr-una sărituri, joacă pyrrhicul10 , agită scutul şi se pre-
găteşte s-arunce lancea, parc-ar fi stăpînită de-o por-
nire zeiască! Ceea ce le întrece pe toate e că, în cîteva
clipe, sub ochii noştri, fata s-a făcut nespus de fru-
moasă. Iată-o acum în floarea vîrstei ! Are ochii verzi-
albăstrui, iar coiful îi sporeşte frumuseţea. Dar ce
să mai lungesc vorba? Dăruieşte-mi-o, rogu-te, drept
plată pentru moşit! Logodeşte-mă de îndată cu ea!
Zeu s: lmi ceri un lucru cu neputinţă, Hefaistos.
Căci fata vrea să rămînă fecioară. În ce mă priveşte,
nu mă împotrivesc.
H e f a i s t o s: lată tocmai ce doream. Restul
lasă-l pe seama mea! Nu peste multă vreme am s-o
răpesc.
Z e u s: Dacă spui că ăsta nu-i un lucru greu, n-ai
decît să-ţi împlineşti gîndul. Eu ştiu prea bine că
rîvneşti ceea ce nu poţi avea.
IX
Poseidon şi Hermes
1. P os e id o n: Hermes, oare mi-e îngăduit să-l

văd pe Zeus?
Hermes: Nu, Poseidon.
P o s e i d o n: Totuşi, vesteşte-l că am venit.
Hermes: Îţi spun să nu mai stărui: nu e clipa
nimerită. Acum nu poţi să-l vezi.
Poseidon: Nu cumva o fi împreună cu Hera 11 ?
H e r m e s: Nu! E vorba despre altceva.
P o se id o n: Pricep! E împreună cu Ganymede 12 •
H e r m e s: Te înşeli! Zeus se simte foarte rău.
P o s e i d o n: De ce oare o boli? Ciudat lucru imi
spui, Hermes!
H e r m e s: Mi-e ruşine că trebuie să rostesc ase-
menea vorbe, dar aşa stau lucrurile !
64
P o s c i d o n: Te ruşinezi de mme, de unchiul
tău?
H e r m e s: Zeus a născut adineauri, Poseidon.
Poseidon: Drept cine mă iei? Cum ar putea
Zeus să nască? Cu cine-o fi zămislit copilul? Nu pot
să cred că-i androgin! Să nu fi ştiut noi lucrul ăsta?
Dar nici pîntccul nu-i crescuse!
Hermes: Ai dreptate. Dar nu în pîntec îşi
purta el plodul.
Poseidon: Acum înţeleg: şi de astă dată plo-
dul i s-a născut din cap, aşa cum i s-a întîmplat şi
cu Athena! La el, din ţeastă vin naşterile.
H e r m e s: Nu! Pe copilaşul Semelei13 îl purta în
coapsă.
P o s e i d o n: Grozav mai e ! Îşi ţine plozii şi-i
naşte prin toate părţile trupului său! Dar cine-i
Semele?
2. H e r m e s: O tebană, una din fiicele lui Cad-
mos. Împreunîndu-se cu ea, Zeus a lăsat-o grea.
P o s e i d o n: Aşadar, Hermes, în locul ei a născut
Zeusl
H e r m e s: . Chiar aşa! Măcar că un lucru ca ăsta
e greu să-ţi treacă prin minte. Hera, care ştii cît e de
geloasă, a amăgit-o pe Semele şi a înduplecat-o să-i
ceară lui Zeus hatîrul de-a veni la ea cu f_ulgerele şi
cu trăsnetele lui. Iar Zeus s-a lăsat, la rîndul lui,
înduplecat şi-n fulgere a venit la ea! Dar flăcările au
cuprins casa Semelei, care a pierit mistuită de foc.
Atunci el mi-a poruncit să-i spintec femeii pîntecele
şi să-i scot plodul, ce nu ajunsese încă la soroc - era
doar în a şasea lună - şi să i-l aduc lui. I-am împlinit
porunca întocmai. Atunci Zeus şi-a despicat coapsa
şi a vîrît copilul înăuntru, ca să-şi împlinească sorocul
acolo. Acum, în a treia lună de la treaba asta, l-a
născut. Vezi dar că din pricina durerilor facerii se
simte rău Zeus.
Poseidon: Şi copila~ul unde se află?
5 - Lucian din Samosala - Scrieri alese 65

H e r m e s: L-am dus la Nysa şi l-am încredinţat
nimfelor să-l crească. I s-a dat numele de Dionysos.
P o s e i d o n: Prin urmare, fratele meu 14 ii este
acestui micuţ Dionysos şi tată şi mamă.
H e r m e s: Fără îndoială! Dar acum mă duc să
caut apă pentru rana lui, şi să-i dau toate îngrijirile
care se dau de obicei lăuzelor.
XIII
Zeus, Asclepios 16 şi Heracle
1. Zeu s: Asclepios şi Heracle, încetaţi odată cu

sfada voastră! Nu vă deosebiti cu nimic de muritori.
E foarte urît ceea ce faceţi, ~u atît mai urît cu cît o
faceţi la ospăţul zeilor!
He racle: Oare îngădui tu, Zeus, ca spiţerul
acesta să stea înaintea mea la masă?
As c le pios: Pe Zeus, de bună seamă, că sînt
mai de ispravă decît tine!
H e r a c l e: Şi pentru ce, trăsnitu le? Fiindcă Zeus
te-a lovit cu fulgerul cînd ai săvîrşit ceea ce soarta
nu îngăduia? Acum ţi s-a făcut din nou parte - şi
numai din milă - la nemurire.
As c le pios: Tocmai tu să mă ocărăşti că am
fost pradă flăcărilor! Poate ai uitat, Heracle, că şi pe
tine te-a mistuit focul pe mun1:ele Oita16 •
H e r a c l e: Dar nu se potriveşte şi nici nu sea-
mănă felul meu de viată cu felul tău de-a trăi! Eu
sînt fiul lui Zeus, şi cît m-am trudit, cit de greu m-am
opintit ca să fac mai curată viaţa oamenilor, luptînd
împotriva fiarelor, pedepsindu-i pe nelegiuiţi I Pe cită
vreme tu nu eşti decît un culegător de ierburi şi un
pehlivan hoinar. Poate că te pricepi să-i lecuieşti
pe cei bolnavi, dar n-ai dat dovadă de nici o înfăp
tuire vrednică de-un bărbat.
2. As c le pios: Ai. uitat, se vede, că ţi-am tă
măduit arsurile cînd odinioară te-ai înălţat aci pe
66
jumătate făcut scrum, că.ci trupul ţi-a fost mai întîi
pîrjolit şi apoi mistuit de jarul rugului. Cît despre
mine, cel puţin n-am fost rob, n-am scărmănat lîna
în Lydia şi n-am purtat veşmînt de purpură. Omfale
nu m-a lovit cu sandala-i de aur, nici sminteala nu
m-a apucat, ca să-mi ucid odraslele şi nevasta 17 •
lI era c Ie: Dacă n-o mai slăbeşti cu ocările, ai
să afli pe dată că nemurirea nu-ţi e de prea mult folos.
Am să te înşfac şi am să te arunc cu capul în jos, din
cer pe pămînt. Şi nici Paian 18 nu va putea să te tămă
duiască, pentru că ai să-ţi zdrobeşti ţeasta.
Z e u s: Lăsaţi sfada, vă spun! Şi nu ne mai tul-
buraţi adunarea. Altminteri, vă alung de la petre-
cere pe amîndoi. Este drept însă, Heracle, ca Asele-
pios să se aşeze la masă înaintea ta, pentru că el a
murit mai întîi.
XX
Judecarea zeiţelor
Zeus, Hermes, Hera, Athena, Afrodita, Paris sau Alexandros
1. Z e u s: Hermes, ia mărul pe care-l vezi şi du-te

în Frigia la feciorul lui Priam 19 , care-şi paşte boii pe
creasta Gargaros, de pe muntele Ida. Vorbeşte-i pre-
cum urmează: ,,Zeus, care ştie că tu, Paris, eşti un
om frumos şi priceput în de-ale dragostei, îţi porun-
ceşte să hotărăşti care dintre aceste zeiţe e cea mai
frumoasă, şi aceleia îi va reveni, ca răsplată a biruin-
ţei în întrecere, mărul 20 ". A sosit vremea ca şi voi,
zeiţelor, să plecaţi şi să vă înfăţişaţi la judecată. Eu
însă nu primesc să fiu judecător, căci îmi sînteţi la
fel de dragi şi - de-ar fi cu putinţă - tare m-aş
bucura să vă ştiu pe toate biruitoare! Şi apoi, dînd
întîietate frumuseţii uneia dintre voi, stîrnesc, fără
să vreau, ura celorlalte. Iată pentru ce nu pot fi eu
judecătorul de care-aveţi nevoie. De altminteri, tînă-
5* 67
rul frigian la care mergeţi e de neam regesc şi se înru-
deşte cu Ganymede al nostru. Cu toate că e un om
simplu, ţăran de la munte, nu trebuie să-l socotiţi
nevrednic de a privi frumuseţea voastră.
2. A f rod i t a 21 : Cît despre mine, Zeus, chiar
dacă l-ai pune pe Momos judecător, nu m-aş codi
să mă înfăţişez fără teamă privirilor lui. Într-adevăr,
ce meteahnă ar putea să-mi găsească? Se cade însă ca
omul despre care vorbeşti să fie şi pe placul acestor
zeite.
1-1 e r a: Nici nouă nu ni-e teamă, Afrodita, chiar
dacă Ares al tău ar fi să fie arbitru. Aşadar, noi încu-
viinţăm să ne fie judecător acest Paris, oricine-ar
fi el. ·
Z e u s: Împărtăşeşti şi tu părerea asta, fiica mea?
Ce-ai de spus? Întorci capul şi te roşeşti la faţă?
Desigur aşa obişnuiţi voi, fecioarele, să vă ruşinaţi
de astfel de lucruri. Totusi faci semn că te învoiesti.
Hai, porniţi-o! Iar cele c~ veţi ieşi înfrînte să nu 'vă
înciudaţi pe judecător şi să nu-i faceţi tînărului nici
un rău. Că doar nu-i cu putinţă să fiţi toate deopotrivă
de frumoase.
3. H e r m e s: Să mergem drept în Frigia. Am să
vă slujesc de călăuză, iar voi urmati-mă si nu zăboviti.
Aveţi toată încrederea! 11 cunosc' pe P~ris: un tîn'ăr
chipeş, priceput in ale dragostei şi tare iscusit in a
judeca neînţelegeri de soiul ăsta. Nu va judeca în chip
usuratic.
· Afrodita: Mă bucură tot ceea ce-mi spui.
Dacă vom avea parte de o judecată dreaptă, aceasta
va fi în folosul meu. Dar Paris ăsta e oare burlac,
sau îşi împarte viaţa cu vreo femeie?
H e r m e s: Nu s-ar putea spune că-i chiar burlac,
dragă Afrodita.
A f ro d i ta: Cum adică?
H e r m e s: După cîte ştiu, sub acelaşi acoperă
mint cu Paris locuieşte o femeie frumuşică, de fel de
pe muntele Ida, şi cu apucături ţ,ărăneşti, aşa ca din
68
creierii munţilor. Îmi pare însă că tînărul nu se prea
uită la ea. Dar pentru ce-mi pui asemenea întrebare?
A f rod i ta: Fără vreun gînd anume.
4. A t h e n a: Scumpule, încalci legile soliei 22 ,
fiindcă stai de vorbă doar cu Afrodita.
H e r m e s: Dar ce rău vă fac şi cu ce v-am păgubit?
Afrodita m-a întrebat doar dacă Paris e însurat.
A t h e n a: Pentru ce se amestecă în toate?
H e r m e s: Nu ştiu! Spune că întrebarea asta i-a
trecut întîmplător prin cap şi că a pus-o aşa, într-o
doară!
Athena: Atunci, spune-mi şi mie: e burlac?
H e r m e s: Se pare că nu.
A t h e n a: îi plac poate faptele de arme? Nu cum-
va rîvneşte la slavă? Sau poate că nu e decît un sim-
plu păzitor de boi?
H e r m e s: Care-i adevărul n-aş putea să-ţi spun.
Bănuiesc însă că un flăcău ca el rîvneşte la astfel de
lucruri şi că doreşte să fie cel dintîi în lupte.
A f rod i ta: Vezi? Eu nu mă supăr şi nu-ţi aduc
învinuiri că vorbesti doar cu ea. Căci Afrodita nu-i
uricioasă din fire. Cum să se supere pentru atîta lucru?
H e r m e s: Şi Athena mi-a pus cam aceeaşi între-
bare. De aceea, să nu te necăjeşti şi să nu-ţi închipui
că eşti mai prejos decît ea. N-am făcut altceva decît
să-i dau şi ei un răspuns foarte simplu.
5. Dar, tot luîndu-ne cu vorba, iată că am ajuns
mult dincolo de stele şi că ne apropiem de Frigia.
Pot desluşi bine muntele Ida şi Gargarul în întregime.
Ba, dacă nu mă înşel, îl văd chiar pe judecătorul vos-
tru, pe Paris.
He r a: Unde este? Nu-l zăresc.
Hermes: Îndreaptă-ţi privirea într-acolo, Hera,
la stînga, nu spre vîrful muntelui! Cercetează coasta
unde se află peştera şi unde se vede o turmă!
He r a: Turma n-o văd încă.
H e r m e s: Cum? Încă nu zăresti boii aceia mici?
Ia-te după degetul meu! Uite-i! fnaintează de pe la
69
mijlocul stîncilor, iar dinspre piscul stîncii un om
aleargă cu un toiag în mină, pentru a împiedica turma
să se împrăştie.
He r a : Îl văd acum ... dacă-i acela ...
Hermes: El e ! Fiindcă ne-am apropiat de el,
să coborîm - dacă vreţi - pe pămînt, şi s-o pornim
la pas, ca să nu se sperie cînd, aşa, pe nepusă masă,
s-o trezi cu noi pogorîţi din înaltul cerului.
H e r a: Ai dreptate! Să facem precum spui!
lată-ne jos. Acum, se cuvine ca tu, Afrodita, s-o iei
înainte si să ne fii călăuză. Cred că stii bine locurile
astea, p~ntru că----:- după cite se sp~ne - ai coborît
adeseori pe-aci ca să-l întîlneşti pe Anhise.
A f r o d i t a: Hera, de zeflemelile tale nu mă
sinchisesc prea mult.
6. H e r m e s: Am să vă călăuzesc eu. Căci am
petrecut o vreme pe Ida, atunci cînd Zeus il îndrăgise
pe tînărul frigian 23 . Adeseori am venit pe aceste melea-
guri, trimis de Zeus ca să-l iscodesc pe băiat. După ce
Zeus s-a prefăcut în vultur, zburam şi eu alături de
el şi-I ajutam să poarte povara tînărului cel frumos.
Iar dacă ţin bine minte, de pe stînca asta l-a răpit
Zeus. Ganymede tocmai cînta turmei sale din sy-
rinx24. Zeus coborî din înălţimi, îl prinse uşurel de
spate, cu ghearele, ţinînd în plisc tiara pe care Gany-
mede o purta pe cap, şi-l ridică pe băiat în văzduhuri.
lnspăimîntat, Ganymede, cu capul întors, privea către
zeu. I-am ridicat atunci de pe pămînt syrinxul, pe
care, de spaimă, băiatul îl scăpase din mîini şi ... Dar
iată-l pe judecător aproape de noi. Să mergem să-i
dăm ziua bună.
7. Bună vreme, păstorule !
P a r i s: Bună să-ţi fie inima, flăcăule! Cine eşti
şi de ce ai venit pe-aici? Cine sînt femeile care te înso-
ţesc? Frumoase cum sînt, nu se cuvine să cutreiere
muntii.
H 'e r m e s: N-ai de-a face cu femei ca toate feme-
ile, Paris. Înaintea ochilor tăi se află Hera, Athena
70
si Afrodita. Eu sînt Hermes si am fost trimis la tine
de către Zeus. Dar pentru ;e tremuri? De ce te-ai
îngălbenit la faţă? Nu-ţi fie teamă! Nu te pîndeşte
nici o primejdie. Zeus ţi-a poruncit să fii judecătorul
frumuseţii lor. Spunea că, frumos cum eşti şi meşter
în ale dragostei, ţie trebuie să-ţi fie încredinţată hotă
rîrea într-o pricină ca aceasta. Citind ce scrie pe măr,
ai să ştii ce răsplată va cîştiga biruitoarea la între-
cere. •
Par i s: Arată-mi-I, ca să-mi dau şi eu seama despre
ce e vorba. Pe măr scrie: ,,Să fie al celei mai frumoase!"
Dar, stăpîne Hermes, cum s-ar putea ca eu - un
muritor, un biet ţăran de rînd - să ajung judecător
într-o pricină care iese din făgaşul obişnuit şi care
trece dincolo de priceperea unui paznic de vite? O
atare hotărîre ar fi mai degrabă pe măsura orăşenilor
celor subţiri. Cit despre mine, mi-aş putea da seama
cel mult, atît cît am învăţat şi eu în meseria mea,
care anume dintre două capre sau juniei e mai frumoasă.
8. Dar aceste zeiţe sînt una mai frumoasă ca alta,
şi nu ştiu cum ar putea cineva să-şi ia privirile de la
una ca să le îndrepte spre alta. Nici nu-ţi poţi lua
ochii de la o privelişte ca asta! E de ajuns ca ochii
să-ţi fi căzut pe oricare colţişor al acestei privelişti,
că au şi încremenit, fermecaţi de ce le-a fost dat să
vadă. Dacă, plimbîndu-şi privirea, omul mai zăreşte
şi altă parte a trupului acestor zeiţe, atunci şi aceea
i se pare atît de minunată, că iar rămîne încremenit.
Dar nici ceea ce văzuse mai înainte nu-i dă pace.
Frumuseţea acestor zeiţe m-a cucerit, m-a pironit
locului. Tare mi-i ciudă că fiinta mea nu-i toată nu-
mai ochi - asemenea lui Arg~s - ca să privesc cu
întregul trup. Şi, dacă e să judec pe dreptate, socot
că s-ar cuveni să le dau tuturor mărul. Se mai adaugă,
însă, şi altceva: una dintre zeiţe se întîmplă să fie
sora şi soţia lui Zeus, iar celelalte, fiicele sale. Ei bine,
această împrejurare îngreuiază şi mai mult hotărîrea
ce mi se cere.
îl
Hermes: Nici eu nu sînt mai lămurit. Dar,
vrei, nu vrei, trebuie să împlineşti porunca lui Zeus.
9. Paris: De-un singur lucru măcar încredin-
ţează-le tu, Hermes, pe zeiţe: cele două care vor fi
pierdut la judecată să nu se înciudeze împotrivă-mi,
ci să fie încredinţate că numai ochii mei vor fi greşit.
Hermes: Mi-au spus că vor face întocmai. Dar
e timpul să-ţi aduci judecata la îndeplinire.
P ar i s: Am să încerc I Ce pot să fac? Aş vrea însă
mai întîi să ştiu dacă va fi de ajuns să le privesc aşa
cum sînt, ori poate are să fie nevoie să le văd despuiate,
pentru o cercetare cu de-amănuntul.
H e r m e s: Hotărăşte tu, că doar tu eşti judecător,
şi porunceşte ce vrei!
P a r i s: Dacă e după mine, aş vrea să le văd
goale.
H e r m e s: Haideţi, zeiţelor, lepădaţi veşmintele!
Iar tu, fă-ţi cercetarea! Eu voi întoarce capul.
10. H e r a: Foarte bine, dragă Paris. Imi voi scoate
eu cea dintîi veşmintele, ca să-ţi poţi da seama că
nu numai bratele îmi sint albe si că nu numai ochii
mei cei atît de'mari sînt mîndria ~ea, ci că întreaga-mi
făptură e la fel de frumoasă. ·
P a r i s: Leapădă-ţi şi tu veşmintele, Afrodita!
Athena: N-o pune să-şi lepede veşmintele, iu-
bite Paris, mai-nainte de a-şi fi scos brîul, căci cu
el Afrodita· vrăjeşte. Şi ar fi în stare să te prindă în
iţele ei. Dar nu trebuia nici atît de împopoţonată
şi de sulemenită să vie, de parc-ar fi o hetairă 25 • S-ar
fi cuvenit să-şi arate neînveşmîntată frumuseţea.
P ar i s: Are dreptate. Scoate-ţi brîul !
Afrodita: Dar tu, Athena, de ce nu-ţi scoţi
coiful? Că aşa, cu capul gol, ai să poţi fi mai bine
văzută. De ce scuturi într-una moţul din vîrf? Oare
ca să-l inspăimînţi pe judecător? Nu cumva te temi
că, dacă te va privi fără coiful acela groaznic, o găsi
niscai metehne în ochii tăi cei verzi-albăstrui?
Athena: Iată că mi l-am scos.
A f rod i ta: Am dat şi eu brîul la o parte.
H era: Iată-ne despuiate!
11. Paris: Vai, Zeus, tu, făcătorule de minuni!
Ce pr1velişte mi-a fost hărăzită! Cită frumuseţe! Cită
desfătare! Fecioara e minunată. Şi ceastălaltă răspîn
deşte atît de multă, atît de împărătească strălucire,
că, fără îndoială, e vrednică de Zeus. Dar şi zîmbetul
cel dulce şi plin de gingăşie al Afroditei e nespus
de ademenitor. N-am fost nicicînd atît de fericit!
Dacă vă învoiţi, aş mai dori să vă cercetez pe fiecare
în parte, că pînă acum nu m-am lămurit pe deplin.
Nu ştiu la ce să-mi opresc mai mult ochii, fiindcă
totul mă ademeneşte.
A f rod i ta: Să-l ascultăm.
P ar i s: Atunci, duceţi-vă voi două mai încolo.
Iar tu, Hera, rămîi aci.
He r a: Rămîn, iar după ce vei fi sfîrşit să mă
pri veşti cu ochi scrutători, o să ai vreme să te mai
gîndeşti şi la altfel de lucruri. Chibzuieşte bine dacă-ţi
sînt pe plac darurile pe care am de gînd să ţi la dau,
de cumva mă vei alege pe mine. Căci dacă vei hotărî
că cea mai frumoasă zeiţă sînt eu, vei împărăţi peste
întreaga Asie.
P a r i s: Nu pentru daruri îmi voi rosti judecata.
Acnm poţi pleca; şi eu doar după ce-mi va spune
mintea mă voi lăsa călăuzit.
12. Apropie-te acum tu, Athena!
A t h e n a: Sînt în faţa ta! Paris, dacă vei hotărî
că eu sînt cea mai frumoasă, să ştii că niciodată n-ai
să ieşi înfrînt din lupte; vei cîştiga toate bătăliile.
Căci am să fac din tine un războinic care de-a pururi
birui-va.
P a r i s: Dar eu, Athena, n-am nevoie de război
şi de. lupte. Deocamdată, precum vezi, în Frigia şi
în Lydia domneşte pacea, iar împărăţia tatălui meu
nu trebuie să poarte lupte împotriva vrăjmaşilor. Fii
însă fără teamă! Chiar dacă nu cu gîndul la darurile
ce-ar fi să primesc mi-oi rosti judecata, tu tot nu vei
73
rămine mai prejos. Hai, îmbracă-te! Şi pune-ţi coiful,
Te-am privit îndeajuns. E timpul să mi se arate Afro-
dita.
13. Afrodita: Am venit lîngă tine ca să mă
priveşti pe îndelete şi cu de-amănuntul. Nu trece nimic
cu vederea şi opreşte-ţi privirea la fiecare parte a trupu-
lui meu. Iar, de te învoieşti, frumosule, mai ia
aminte şi la cele ce-am să-ţi spun. Am văzut de multă
vreme că eşti un tînăr tare frumos, atît de fermecător,
că nu ştiu dacă în Frigia se mai află un altul ca tine.
Şi te fericesc pentru neasemuita ta frumuseţe, dar
tţi fac o vină că n-ai părăsit creasta acestor stînci
pentru a-ţi duce viaţa la oraş, şi că-ţi veştejeşti fru-
museţea prin pustiuri. Ce bucurie poţi avea trăind
numai lntre munţi? Ce foloase ar putea aduce frumu-
seţea ta boilor de prin cele cirezi? Se cade să-ţi iei
o tovarăşă de viaţă, dar nu vreo ţărancă de pe aste
meleaguri, vreo femeie de pe muntele Ida. De ce
nu-ţi iei nevastă din Hellada, de la Argos, de la Corint
sau din Laconia? Bunăoară pe Elena 26 , care-i tînără,
frumoasă şi care nu rămîne cu nimic mai prejos faţă
de mine. Iar lucrul cel mai de seamă e că femeia
aceasta insuflă o iubire aprinsă. Numai să te vadă,
şi sînt încredinţată că lasă orice, ca să ţi se dăruiască
cu toată făptura ei, urmîndu-te şi făcînd casă bună
cu tine. Oi fi auzit, desigur, şi tu ctte ceva despre ea.
P ar i s: Cit uşi de puţin, Afrodita. Dar te-aş as-
culta acum cu multă plăcere povestindu-mi tot ce
ai fi în stare să-mi destăinuieşti despre Elena.
14. A f r o d i t a: E fiica Ledei 27 , vestită prin
frumuseţea ei, femeia aceea spre care şi-a luat zborul
Zeus în chip de lebădă.
Paris: Cum arată Elena?
A f rod i ta: Este, fireşte, albă, că doar dintr-o
lebădă s-a născut; e nespus de fragedă, crescută fiind
într-un ou; se pricepe grozav la trîntă şi la celelalte
îndeletniciri gimnastice. Atît de rîvnită a fost, că
pentru ea - cînd nici n-ajunsese la vîrsta măriti-
74
şului - s-a purtat război şi a fost răpită de Theseu 28 •
Iar cînd a împlinit vîrsta, au şi venit s-o peţească
toate căpeteniile aheilor. Cel ales a fost Menelaos,
din neamul lui Pelops 29 • Dacă însă vrei, voi unelti
să-ţi fie ţie soaţă.
P a r i s: Ce-ai spus? Să iau de nevastă o femeie
măritată?
A f r o d i t a: Eşti tinăr şi nepriceput ca un om
trăit la ţară. Eu însă mă pricep cum se pun la cale
lucrurile astea.
P a r i s: Cum? As vrea să stiu si eu.
15. A f ro d i t a:' Ai să pl~ci d~-acasă ca pentru o
călătorie, sub cuvînt că vizitezi Hellada. Cum vei
sosi în Lacedemona, te va fi şi zărit Elena. Am să
fac eu apoi toate cele ca ea să se îndrăgostească de
tine si să te urmeze.
P a' r i s: Ceea ce mai ales nu-mi vine să cred e
că ea ar. fi în stare să-şi lase soţul şi s-o pornească
în corabie ca nevastă a unui oaspete barbar.
A f r o d i t a: Nu-ţi bate tu capul cu asta! Doi
copii de-ai mei, Himeros30 şi Eros, vor primi poruncă
să-ţi fie călăuză în această călătorie. Eros va pune
cu totul stăpînire pe Elena şi-o va face să te îndră
gească, iar Himeros, răspîndindu-se asupra întregii
tale făpturi, te va face să-i semeni lui: să fii ferme-
cător şi să stirneşti suspine. Eu însămi voi sta alături
de ei. Voi ruga şi graţiile să ne însoţească, pentru
ca, toate împreună, s-o înduplecăm pe Elena.
P a r i s: Nu prea văd la ce-ar putea duce o întim-
plare de soiul ăsta. Dar de pe acum simt că m-am şi
îndrăgostit de Elena. Şi nu ştiu cum, dar parcă o şi
văd. Mi se pare că plutesc într-o corabie de-a dreptul
către Hellada, că sînt ospeţ,it la Sparta, că mă reîn-
torc cu femeia aceasta. Şi tare mă mai chinuie gîndul
că toate cite îţi spusei nu se pot împlini dintr-o dată!
16. A f ro d i ta: Dragă Paris, nu te lăsa pradă
iubirii mai înainte de a răsplăti ostenelile mele de
mijlocitoare 1 care îţi va aduce mireasa. Fă aşa ca
75
judecata să fie de partea mea! Căci tare nimerit lucru
ar fi să vă însotesc si eu - ca una care am izbutit
în ceea ce am .:rut ;ă fac - si să serbez în acelasi
timp şi nunta voastră, şi izbînda'mea. Poţi să cumperi..'....
în schimbul acestui măr - totul: iubirea ei, fru-
museţea, nunta.
P a r i s: Mi-e teamă să nu mă dai uitării după
ce voi rosti judece.ta.
A f r o d i t a: Ai vrea să întăresc vorbele mele
printr-un jurămînt?
P ar i s: Nu, dar reînnoieşte-ţi făgăduiala!
A f r o d i t a: Făgăduiesc să-ţi încredinţez ca ne-
vastă pe Elena, care să te însoţească şi sft vină în Ilion,
la voi. Am să stau prin preajma voastră, ajutîndu-vă
in toate cele.
Paris: Dar îl vei aduce şi pe Eros, şi pe Hi-
meros, şi graţiile?
Afrodita: Fii fără teamă! Voi mai vern ş1
cu Pothos, şi cu Hymenaios 31 •
P a r i s: Ei bine! De vreme ce îmi dai asemenea
făgăduinţe, primeşte din partea mea acest măr.
XXI
Ares şi Hermes
1. Are s: Ai auzit, Hermes, ce mai ameninţări

semeţe şi de necrezut ne arunca Zeus? ,,Numai să
vreau - zicea el - şi arunc din cer o funie; în zadar
ar fi să vă osteniţi, dacă v-aţi agăţa de ea, şi v-aţi
trudi să mă trageţi jos. Căci nu-i cu putinţă să mă
trageţi la voi. Dacă, însă, mi-aş pune eu în gînd să
vă trag la mine, sus, aş smulge în înălţimi, o dată
cu voi - de parcă ar fi spînzurate - şi pămîntul,
şi marea." De alte lucruri, cite le-ai auzit şi tu, nu
mai vorbesc. Eu unul îi recunosc întîietatea şi pute-
rea, mulţumită căreia ne bi mie pe fiecare dintre noi,
în parte. Dar cu ne-ar întrece pe toţi zeii laolal-
76
tă - atîţia cîţi sîntem - şi că nu l-am putea do-
hor1, chiar dacă ar fi să mai adăugăm la greutatea
noastră şi pe aceea a pămîntului şi a mării, asta
nu-mi vine s-o cred.
2. H e r m e s: Ţine-ţi gura, dragă Ares ! Putem
da de cine ştie ce primejdie vorbind asemenea lucruri.
Mi-e teamă să n-o păţim de pe urma flecărelii noastre.
A r e s: Cum, îţi închipui că eu vorbesc asemenea
lucruri în faţa oricui? Doar ţie ţi le-am spus, pentru
că ştiu că le păstrezi pentru tine. Ţin, însă, mai ales să-ţi
spun ceea ce mi s-a părut a fi mai hazliu, cînd îl
auzeam împroşcîndu-ne cu ameninţ.ări. Mi-am adus
aminte că, nu demult, Poseidon, Hcra şi Athena,
răzYrătindu-se împotriva lui Zeus şi uneltind să-l
prindă şi să-l lege, acesta a fost cuprins de-o spaimă
grozavă, şi nu erau decît trei. Dacă lui Thetis 32 nu
i s-ar fi făcut milă de dînsul şi n-ar fi chemat în aju-
torul lui pe Briareos, cel cu o sută de braţe, el ar fi
fost înlănţuit, cu toate trăsnetele şi tunetele lui. Şi
cînd mă gîndesc la asta, îmi vine să rîd de cuvintele
lui Zeus, cele pline de îngîmfare.
He r m c s: Taci, rogu-te! Nici tu, cînd vorbeşti
aşa, nici eu, cînd te ascult, nu sîntem în afară de
primejdie.
XXIV
Hermes şi Maia
1. H e r m e s: Mamă, o fi în cer vreun zeu mai

nefericit ca mine?
Mai a: Nu se cade, Hermes, să vorbeşti aşa.
H e r m e s: Cum să nu-mi vărs amarul, cind nu-
mai eu sînt împovărat cu atîtea treburi şi cînd sînt
hărţuit de atîtea slujbe? De cum se ivesc zorii
zilei, trebuie să mă scol şi să mătur locul unde voi
benchetuiţi. Pun scoarţe pe paturile din jurul mesei,
rînduiesc fiece lucru, aştept poruncile lui Zeus şi
77
port soliile sale. Alerg în sus şi-n jos cît îi ziulica de
mare, iar cînd mă reîntorc, plin de praf, servesc la
masă ambrozie. Mai înainte de-a ne fi venit noul
paharnic, de care ne-a făcut rost Zeus, tot eu eram
cel care turna nectarul. Grozăvia cea mai mare e că,
singurul dintre zei, n-apuc să dorm nici măcar noaptea,
căci sînt nevoit să conduc sufletele în lăcasul lui
Pluton33 , sînt însoţitorul morţilor şi rămîn lingă scau-
nul lui de judecată. Nu-i de ajuns că ziua stau in
palestre34 , slujesc de crainic în adunări şi dau învă
ţături vorbitorilor; mai trebuie să pun rînduială şi
în trebile celor morti.
2. 1n vreme ce f~ciorii Ledei 35 petrec, fiecare, o
zi în cer şi una în lăcaşul lui Hades, eu sînt nevoit
ca zilnic să-mi fac slujba şi în cer şi sub pămint.
Copiii Alcmenei şi ai Semelei 36 , pe care i-au născut
nişte biete muritoare, petrec fără să ştie ce sînt gri-
jile. Iar eu, odrasla Maiei, fiica lui Atlas, sînt sluga
lor. Chiar acum am sosit din Sidon, de la fiica lui
Cadmos37 , unde Zeus m-a trimis să văd ce face copi-
liţa, şi nici răgaz să-mi trag sufletul nu mi-a dat,
că mi-a şi poruncit să merg iar în Argos, ca s-o caut
pe Danae38 • Mi-a spus ca de acolo să pornesc în Beoţia
şi să-mi arunc în fugă privirile asupra Antiopei 39 •
Ce să spun? Nu mai răzbesc! Şi tare m-aş bucura
dac-ar fi cu putinţă să fiu vîndut, aşa cum se întîmplă
cu bieţii robi de pe pămînt !
Mai a: Mai lasă tînguielile, copilul meu! Eşti
tînăr şi se cuvine să fii întru toate slujitorul tatălui
tău. Dă acum fuga în Argos, unde te-a trimis. Zoreşte
apoi spre Beoţia ! Şi ia seama că, d-ei zăbovi, vei
mînca şi bătaie: că-ndrăgostiţii sînt cam iuţi la minie.
PROMETEU
SAU
CAUCAZUL
P R OME T E U 1 SAU CA U CA ZU L
Hermes, Hefaistos, Prometeu
1. H e r m e s: Hefaistos, iată Caucazul, unde va

trebui să-I ţintuim pe nefericitul nostru titan. Şi
acum să ne uităm împrejur, ca să alegem o stîncă
povîrnită, care să ne fie de folos, dar una'neacoperită
de zăpadă. Lanţurile va trebui să Ie prindem trainic
cu piroane, pentru ca, spînzurat, el să poată fi văzut
din toate părţile.
He fa ist os: Hermes, ia să ne uităm puţin!
N-are rost să-I răstignim spre poalele munţilor, prea
aproape de pămînt. Mi-e teamă că oamenii, creaturile
lui, îi vor veni în ajutor. Dar nici prea sus, în vîrf,
că n-ar putea fi văzut de jos. Dacă încuviinţezi, îl
vom ţintui undeva cam pe Ia mijloc, deasupra acestui
hău, cu mîinile întinse de o parte şi de alta, de Ia
stînca de aici şi pînă la cea din faţa ei.
H e r m e s: Ai dreptate! Stîncile acestea sînt pră
păstioase şi nu poate nimeni, de nicăieri, să ajungă
aci. Sînt foarte povîrnite, iar povirnişul nu îngăduie
să pui piciorul decit pe cărarea asta strîmtă, unde
cu greu s-ar putea ţine cineva chiar în vîrful picioa-
relor. într-un cuvînt, iată cel mai potrivit· loc pentru
răstignire. Aşadar, nu mai zăbovi, Prometeu, ci
urcă şi Iasă-ne să te pironim de munte.
6 81
2. Pro m e teu: Vai, Hefaistos, şi tu, Hermes!
Măcar vouă fie-vă milăde un zeu care pătimeşte fără
de vină.
H e r m e s: Ceri să ne fie milă, o! Prometeu, dar
n-ai dori cumva să fim noi pe dată pedepsiţi cu răs
tignirea în locul tău, ca unii care n-am dat ascultare
poruncii? Sau îţi închipui că pe Caucaz nu încap să
mai fie pironiţi alţi doi? Hai, întinde mîna dreaptă!
Iar tu, Hefaistos, pune-i-o în lanţuri, bate pironul
si loveste zdravăn cu ciocanul! Dă-mi si mîna cea-
ialtă ! La fel de bine va fi si ea tintuită'. S-a făcut!
Acum o să coboare în zbor' şi vu'lturul, care o să-ţi
mistuie ficatul. In chipul acesta îţi vei primi răs
plata pentru minunata-ţi iscusinţă în modelatul ar-
gilei!
3. Pro m e teu: O! Cronos şi Iapetos 2 , şi tu,
mamă, priviţi suferinţele nefericitului de mine, care
n-am săvîrşit nici o nelegiuire!
H e r m e s: Cum poţi să spui una ca asta, Prometeu,
cînd, mai întîi, ,primind pori,mcă să purcezi la împăr
ţirea cărnurilor, le-ai împărţit într-un chip atît de
nedrept şi de viclean, încît ţi-ai pus deoparte cele
mai frumoase bucăţi şi l-ai înşelat pe Zeus „ascun-
zînd oasele sub grăsimea cea lucitoare?" Căci, pe legea
mea, n-am uitat cuvintele acestea ale lui Hesiod !3
Apoi, ai dat chip oamenilor, fiinţe atît de viclene,
şi mai ales femeilor. Ceea ce însă a pus vîrf la toate
este că ai furat de la zei lucrul cel mai de preţ, focul,
şi l-ai adus în dar oamenilor. Şi după ce-ai săvîrşit
atîtea grozăvii, mai poţi să spui că te-am legat fără
să te fi făcut vinovat de nici o nelegiuire?
4. Pro m e teu: S-ar părea, Hermes, că şi tu
„învinuieşti pe un nevinovat" - cum spune Homer
- de vreme ce mă dojeneşti în acest chip. Dacă ar
fi o dreptate, faptele pentru care mă dojeneşti
m-ar îndemna să cer drept pedeapsă hrănirea mea în
prytaneu4 • Bucuros m-aş dezvinovăţi -'fireşte, dacă
ţi-ai lua osteneala să m-asculţi - spulberînd învi-
82
nuirile, şi ţi-aş arăta că judecata rostită de Zeus n-a
fost făcută cu dreptate. Şi fiindcă eşti tare iscusit
la vorbă şi priceput în ale proceselor, apără-l! Fă
dovada că atunci cînd m-a osîndit să fiu răstignit
de voi aici, lîngă Porţile Caspice, pentru ca toţi
sciţii să vadă că-s într-adevăr de plîns, pe bună drep 0
tate a hotărît aşa.

H e r m e s: Faci apel, Prometeu, după ce termenul
a trecut, şi dezbaterile nu-şi mai au rostul. Totuşi,
vorbeşte! De altminteri, trebuie să aşteptăm pînă
cînd vulturul va coborî din înaltul corului ca să se
îngrijească de ficatul tău. Răgazul noi l-am folosi
aşa cum trebuie ascultîndu-1 pe un sofist ca tine,
care-i nespus de priceput în ale vorbei.
5. P r o m e t e u: Cuvintează mai întîi tu, Her-
mes! Fă asa ca învinuirea ce-mi aduci să mă zdro-
bească! Şi' nu pierde din vedere nici un argument
care ar putea să-l scape de vină pe tatăl tău. Cît
despre tine, Hefaistos, eu unul te-aş pune judecător.
H e f a i s to s: Pe Zeus, să nu-ţi închipui cumva
că am să primesc. Ba chiar trebuie să ştii că nu un
judecător, ci un prigonitor ai să găseşti în mine.
Căci mi-ai furat focul, şi în felul acesta mi-ai lăsat
cuptorul rece.
P r o m e t e u: Fie! Atunci fiecare din voi să-şi
ia asupră-şi o parte din învinuirile ce-mi aduceţi:
tu să mă învinuieşti de furtul focului, iar Hermes
de împărţeala cărnurilor şi plămădirea omului. ln-
tr.-adevăr, amîndoi îmi păreţi tare meşteri în ale vorbei.
H e f a i s t o s: O să vorbească Hermes şi pentru
mine; nu-mi prea vin mie în minte cele spuse la
judecăţi, căci mai toată vremea mi-o trec pe lîngă
cuptor, în vreme ce el e un vorbitor iscusit, care se
îndeletniceşte temeinic cu meşteşugul argumentărilor.
Pro m e teu: N-as fi crezut ca tocmai Hermes
să aibă cutezanţa de-a' se lega de furtul meu şi de-a
mă dojeni pentru această faptă, că doar nu e el mai
puţin iscusit decît mine în asemenea treburi. Dacă
6* 83
totuşi, tu, fiul Maiei, te încumeţi Ia acest lucru,
iată, ai acum prilejul să-ţi rosteşti învinuirea.
6. H e r m e s: Ca să-ţi pot da în vileag toate
faptele rele, o, Prometeu, ar trebui negreşit să-mi
pregătesc temeinic o cuvîntare lungă. Mă voi mulţumi
însă s-arăt doar pe cele mai de seamă din fărdelegile
pe care le-ai săvîrşit. In primul rînd, ţi se încredin-
ţase împărţirea cărnurilor, iar tu ţi-ai luat bucăţile
cele mai bune, înşelîndu-1 pe regele nostru. Apoi,
deşi nu trebuia s-o faci, i-ai plăsmuit pe oameni;
in sfîrşit, ne-ai furat focul şi l-ai dat lor. Mi se pare,
deci, ilustre Prometeu, că nu-ţ,i dai seama cum, fiind
pricina unor atare grozăvii, te-ai mai bucurat totuşi
de marea bunăvoinţ,ă a lui Zeus. Iar dacă tăgăduieşti
săvîrşirea acestor crime, va fi nevoie să-ţi arăt că
te înşeli. Atunci va trebui să ţin o cuvîntare lungă
şi să încerc - pe cît îmi va fi cu putinţă - a scoate
adevărul la lumină. Dacă recunoşti însă că ai împărţit
cărnurile, aşa cum am spus eu, şi că te-ai apucat de
înnoiri, plămădindu-i pe oameni şi furîndu-ne focul,
socotesc ca îndestulătoare învinuirile de pînă acum.
In cazul acesta, n-o mai lungesc: ar însemna să arunc
vorbe în vînt.
7. Pro m e teu: Om vedea ceva: mai tîrziu dacă
nu cumva chiar şi spusele tale de pînă acum sînt
doar vorbe-n vînt. Cit despre mine, fiindcă socoţi
că învinuirea adusă e îndeajuns de întemeiată, am
să încerc - pe măsura puterilor melc - să resping
capetele de acuzare.
Dar, mai întîi, ia cunoştinţă de apărarea mea în
ce priveşte cărnurile. Ei bine! Cerul îl iau martor
că, dintru început, mă ruşinez eu în locul lui Zeus:
cum poate fi atît de -mic la suflet şi-atît de cărpănos,
incit, peritru un oscior găsit acolo în tainul lui, să
poruncească a fi răstignit un zeu atît de străvechi
ca mine, uitînd cu desăvîrşire ajutorul pe care i l-am
dat şi nemaigîndindu-se cît de neîntemeiată îi e minia?
Că doar un copilandru s-ar fi putut înciuda pînă
84
într-atît, pentru că nu i s-a dat lui partea cea mai
mare.
8. Şi apoi, Hermes, cred că nu mai e nevoie să-ţi
amintesc că la petreceri se obişnuiesc farse de felul
acesta. Chiar dacă cineva a săvîrşit o greşeală la un
ospăţ, ea trebuie să fie luată drept o glumă pe care
o dai uitării şi pentru care nu te mai înciudezi după
ce ai părăsit ospăţul. Să ţii însă ura in tine pentru a
doua zi, să porţi pică şi să mocnească în tine minia
care ţi-a izbucnit în suflet cu o zi mai înainte, o!
această faptă nu-i vrednică de un zeu, mai ales de un
rege al zeilor. Dacă alungi de la ospeţe unele obiceiuri
menite să stîrnească veselia, bunăoară renghiurile,
glumele şi zeflemeaua, ce altceva mai rămîne decît
doar să bei, să te îndopi cu bucate şi să taci mile?!
Ceea ce n-ar mai avea nici un haz şi ar fi tare nepotri-
vit cu felul acesta de petrecere. Prin urmare, nici
prin gînd nu mi-a trecut că, o zi după aceea, Zeus
avea să-şi mai amintească de renghiul meu, necum
că ar mai şi clocoti de minie şi că ar putea socoti
drept o jignire îngrozitoare faptul .că, la împărţirea
cărnurilor, mi-am făcut şi eu de joacă, uitîndu-mă
să văd dacă oaspetele, cînd va fi să aleagă, îşi va da
seama care e cea mai bună bucată.
9. Şi acum, Hermes, ia să ne închipuim că lucrurile
ar sta încă şi mai rău; să ne închipuim nu că i-aş fi o-
ferit lui Zeus partea cea mai mică, ci că i-aş fi luat tot
ceea cei se cuvenea. S-ar fi căzut, oare, pentru atita
lucru, să se amestece cerul cu pămîntul, cum spune
o zicală? Cum de i s-a năzărit să folosească lanturi
şi cruci? Cum de i-a trecut prin cap să amestec~ în
toată treaba asta cogeamite muntele, cum e Cau-
cazul? Cum de i s-a năzărit s-abată vulturii asupra
ficatului meu, ca să mi-l sfîrtece? Teamă mi-e că
toate astea, săvîrşite de mîniosul Zeus, or da pe faţă
micimea lui de suflet, puţinătatea minţii şi firea-i
aplecată spre pizmuire. De ce lucru n-ar fi fost el
în stare dacă ar fi pierdut un bou întreg, cînd numai
85
pentru cîteva bucăţi de carne îmi poartă atîta
pică?!
10. Ei bine, în faţa unor astfel de întîmplări oamenii
sînt cu mult mai chibzuiţi, cu toate că firesc ar fi ca
minia să-i apuce mult mai repede decît pe zei. Şi,
totuşi, nici un om n-ar fi în stare să-şi osîndească
bucătarul la chinurile crucii pentru simplul fapt că,
în timp ce acesta gătea carnea, şi-a vîrît degetul în sos
să-l guste, sau a şterpelit vreo bucăţică de friptură,
pe care a înfulecat-o. Oamenii privesc cu multă în-
găduinţă întîmplări de felul acesta. Iar de se întîmplă
să se minie din cale-afară, atunci cară şi ei acolo vreo
doi pumni şi-l mai altoiesc şi cu cîteva scatoalce pe
cel vinovat. Însă nici unul dintre pămînteni n-a fost
răstignit pentru asemenea fleacuri! Iată ce aveam
de spus cu privire la cărnurile acelea. Şi tare mi-e ruşine
să mă mai şi dezvinovăţesc pentru asta. Mai ruşine
ar trebui să-i fie lui Zeus că m-a învinuit pentru atîta
lucru.
11. A venit acum rîndul să spun cite ceva şi despre
învinuirea ce mi s-a adus de a-i fi zămislit pe oameni
şi de-a le fi dat viaţă. Tot ce-aş avea de spus, Hermes,
priveşte amîndouă aceste învinuiri. Nu ştiu pentru care
din faptele mele mă învinovăţiţi: oare pentru că nici
nu s-ar fi căzut să dau fiinţă oamenilor, ci să-i fi lăsat
acolo în pămîntul din care i-am scos? Sau poate trebuia
să-i zămislesc, dar să mi-i fi închipuit altfel decît sînt?
Voi răspunde la amîndouă aceste învinuiri. Mai
întîi, voi căuta să arăt că plăsmuirea oamenilor
n-a pricinuit zeilor nici o pagubă. Ba chiar voi
încerca să dovedesc că, dimpotrivă, din fapta mea
ei au tras mari foloase si că mai ales lor le-a adus mult
bine, mult mai mult 'bine decît dacă pămîntul ar fi
rămas pustiu, iar omul nu s-ar fi desprins nicicînd
din acest pămînt. ·
12. Să o luăm dintru începutul începutului, ca să
putem afla mai uşor şi mai limpede dacă, în rînduiala
pe care mi-o datoraţi, am adus vreo nedreptate prin
86
faptul că odinioară l-am plăsmuit pe om cînd nu era
pe lume decît neamul zeilor, locuitori ai cerului. Pămîn
tul era sălbatic şi fără de frumuseţe, acoperit în între-
gime de păduri nesfîrşite. Altare sau temple întru slăvi
rea zeilor nu erau. Cine să le fi înălţat? Nici vorbă de
statui, de chipuri de lemn sau de aşezăminte din aces-
tea, pe care azi le vedem răspîndite în tot locul şi către
care se îndreaptă, cu multă grijă, cucernicia oamenilor.
Cum dintotdeauna mi-am dat silinţa să mă îngrijesc
de binele obştesc şi m-am trudit să sporesc foloasele
zeilor, înfrumuseţînd şi împodobind cît mai mult
lumea, m-am gîndit că aş face încă şi mai mult bine
dacă aş lua puţină humă să întruchipez unele vieţui
toare, cărora să le dau o înfăţişare asemănătoare cu a
noastră. Socoteam, într-adevăr, că divinităţii îi lip-
seşte ceva, atîta vreme cît nu se află un termen de com-
paraţie, faţă de care să se poată statornici cu limpezime
că fericirea zeilor e mai mare. Fiinţa despre care vor-
besc trebuia să fie muritoare, dar înzestrată cu multă
iscusinţă, cu o minte luminată şi în stare să înţeleagă
binele şi treptele lui.
13. lată pentru ce, cum zice poetul5 , ,,am amestecat
pămînt cu apă" şi, făcîndu-1 ca un aluat, i-am plăsmuit
pe oameni. Chemînd-o în ajutor pe Athena, i-am cerut
ca împreună să desăvîrşim opera începută. Iată marea
nedreptate de care m-am făcut vinovat faţă de ·zei I
Vezi acum şi tu toată paguba pe care le-am prici-
nuit-o, plăsmuind din argilă nişte vieţuitoare şi
înzestrînd cu puterea de-a se mişca ceea ce era nemişcat.
Oare nu cumva de atunci zeii sînt mai puţin zei, ca
urmare a faptului că pe pămînt s-au ivit unele vietăţi
sortite morţii? lată de ce Zeus e acum mînios, ca şi
cum, din pricina ivirii oamenilor, zeii ar fi suferit vreo
micşorare a puterii lor. Afară numai dacă, cuprins
de teamă, Zeus nu-şi închipuie că oamenii pun la cale
vreo răzvrătire împotrivă-i şi că, aidoma giganţilor6 ,
se vor război cu zeii. Dar uşor se poate vedea, o I Her-
mes, că nici eu, nici făpturile mele nu v-am făcut vr,eo
87
nedreptate. Arată-mi un singur rău pe care să-l fi săvîr
şit, unul singur - fie el cît de mic - şi n-oi mai scoate
o vorbă I Atunci mă·voi resemna să primesc pedeapsa
ce pe bună dreptate mi-o veţi da.
14. Că, dimpotrivă, toate cîte le-am săvîrşit au adus
foloase zeilor, de asta poţi să-ţi dai seama numai pri-
vind întregul întins al pămîntului, care acum nu mai e
acoperit de uscăciuni şi n-a rămas sterp, ci e plin de
oraşe care-l împodobesc, de ţarini lucrate cu pluguri
şie acoperit de plante sădite de mîna omului. Pe mare
plutesc acum corăbii, iar insulele sînt locuite. Pretu-
tindeni poţi întîlni altare, jertfe, temple şi adunări
de oameni cucernici. ,,Toate drumurile sînt pline de
Zeus, toate pieţele sînt pline de oameni." 7 Dacă l-aş
fi zămislit pe om numai spre folosul meu, atunci da,
mi s-ar fi putut aduce învinuirea că sînt hulpav. De
fapt, însă, plăsmuirea mea a fost spre binele tuturor
şi am pus-o la picioarele voastre. La tot pasul pot fi
văzute temple închinate lui Zeus, lui Apollon, Herei şi
ţie, Hermes, pe cîtă vreme nicăieri nu întîlnim vreun
sfînt lăcaş al lui Prometeu. Vezi dar cît de grijuliu sînt
de binele meu şi cît de mult păgubesc obştea I
15. Dar ia mai gîndeşte-te, Hermes, şi la următorul
fapt: crezi oare că e bine ca despre un lucru - să zicem
o proprietate - nimeni să nu găsească un cuvînt
frumos, nimeni să nu-l vadă şi să nu-l laude? Va mai
plăcea el oare stăpînului în aceeaşi măsură ca lucrurile
văzute şi lăudate de alţii? Şi iată de ce-ţi vorbesc cum
îţi vorbesc: dacă n-ar exista oameni, n-ar mai fi nici
cine să mărturisească despre frumuseţea lumii. Nimeni
n-ar admira bogăţia ce ne stă la îndemînă, şi atunci
nici noi n-am mai preţui-o. Căci n-ar exista nimic mai
prejos cu care s-o putem asemui. Nu ne-am da seama cît
sîntem.de fericiţi, dacă n-am avea în faţa ochilor noştri
vietăţi cărora nu le-a fost dat să se bucure de multele
lucruri folositoare ce ne-au fost hărăzite numai nouă.
Intr-adevăr, ca să-ţi poţi da seama cît e de mare un
lucru, e nevoie să-l pui în faţa altuia mai mic. Iar voi,
88
care s-ar fi cuvenit să-mi preţuiţi pe deplin fapta pe care
am săvîrşit-o spre binele obştii, drept mulţumire mă
răstigniţi. Astfel înţelegeţi să răsplătiţi binele ce vi
l-am făcut I
16. Vei spune, poate, că printre oameni sînt tot felul
de ticăloşi: unii care săvîrşesc adultere, alţii care duc
război împotriva altor oameni, iar unii care se căsă
toresc cu propriile lor surori; ba sînt şi unii care unel-
tesc împotriva părinţilor. Dar oare nelegiuiri ca acestea
nu întîlnim şi printre noi, la tot pasul? Şi totuşi asta
nu ne îndreptăţeşte a învinui cerul şi pămîntul că ne-au
dat viată. Poate că vei mai sustine si altceva: si anume
că ne b~tem prea mult capul î~grifindu-ne de' oameni.
De-ar fi aşa, atunci şi păstorul ar avea drept să fie ne-
mulţumit de turma lui, întrucît şi el e dator să-i poarte
de grijă. Dar truda de care vorbim ne prilejuieşte şi
o anume desfătare: cit de plăcută e îndeletnicirea ce
face să ne treacă mai uşor vremea I Căci ce s-ar alege
de noi dacă n-am fi prinşi tot timpul cu grijile pe care
le purtăm oamenilor? N-am avea nimic de făcut, am
sorbi nectar, am da pe gît multă ambrozie şi n-am mai
rîvni la nimic.
17. Ceea ce mă revoltă însă peste măsură este învi-
nuirea pe care mi-o aduceţi de-a fi plămădit pe oameni
şi îndeosebi pe femei, şi asta în ciuda faptului că vă
îndrăgostiţi de ele şi coborîţi mereu pe pămînt pentru
ele. Iată de ce vă luaţi uneori chip de tauri, alteori
de satiri ori de lebede. Ba, uneori, împreunîndu-vă
cu muritoare, binevoiţi să daţi naştere unor zei. Ştiu
ce-o să-mi spui: ,,Dar se cuvenea ţ;ă-i plămădeşti pe
oameni într-alt fel şi nu după chipul şi asemănarea
noastră". Ei bine, ce alt model - dacă nu acesta - ar
fi putut să-mi stea înaintea ochilor? Eram încredinţat
că n-are pereche de frumos ce e. S-ar fi căzut să zămis
lească o fiinţă neghioabă, un animal sălbatic? Atunci
cum ar mai fi adus aceia jertfe zeilor? Cum v-ar mai fi
dat oamenii celelalte cinstiri ce vi se cuvin, dacă nu
89
le-aş fi hărăzit alcătuirea pe care o au? Cînd oamenii vă
aduc hecatombe 8 , cînd vă închină animale, nu şovăiţi
să mergeţi chiar pînă la Ocean, ,,la neprihăniţii etio-
pieni"9, iar pe mine - cel ce v-am prilejuit prinosuri
atît de mari, pe care le ştiţi prea bine - în loc să mă
cinstiţi cum s-ar cuveni, mă răstigniţi. Despre oameni
socot că v-am vorbit de ajuns.
18. Acum, dacă te învoieşti, am să-ţi răspund la
învinuirea pe care mi-ai adus-o în r.rivinţa focului:
că doar tare m-ai ocărit că l-am furat. 1n numele zeilor,
te rog răspunde-mi fără şovăire, pierdut-am noi vreo
fărîmă din el, de cînd se află în mîinile oamenilor?
Ai cuteza oare să spui un asemenea neadevăr?
Doar se ştie că e în firea acestui lucru, a focului, de a.
putea fi folosit, fără ca prin asta el să se împuţineze
cîtuşi de puţin. Focul nu se stinge dacă aprinzi alt foc
cu ajutorul lui. Aşadar, a te împotrivi la folosirea lui
de către cei ce au nevoie de el ar fi doar o faptă pornită
din pizmuire, căci im v-ar aduce vouă nici un neajuns.
Iar voi, cum sînteţi zei, se cade să dovediţi bunătate,
fiind „dăruitori de lucruri bune", şi să lăsaţi la o parte
orice pizmă. Dar chiar dacă prin furtul meu v-aş fi
lăsat cu totul lipsiţi de foc şi l-aş fi dus pe pămînt,
paguba pricinuită n-ar fi fost mare. lntr-adevăr, ce
trebuinţă aveţi voi de foc? Că doar frigul nu se atinge
de fiinţa voastră, nici ambrozia nu o pregăţiţi cu ajuto-
rul flăcărilor, iar lumina nu de la foc vă Yine.
19. In schimb, oamenii au nevoie de foc pentru multe
lucruri, dar mai ales pentru jertfe, căci focul umple
străzile de fumul cărnurilor fripte şi le îmbălsămează
cu mireasmă de tămîie; şi tot el arde pe altare pulpele
animalelor jertfite. De altfel, văd că nespus vă bucuraţi
de fumul ce se înalţă de pe altare şi socotiţi că acest :rum,
care se ridică în rotocoale, e cel mai plăcut ospăţ.
De unde putem încheia, susţinînd că dojana voastră
e în deplină contrazicere cu gusturile voastre. Mă mir
că nu daţi şi soarelui poruncă să nu-şi mai arunce razele
90
asupra oamenilor, căci el e un foc mult mai dumnezeiesc
şi mai pîrjolitor decît celălalt. Poate că şi asupră-i
zvîrliţi vina de a risipi bunurile voastre? Cu aceasta îmi
sfîrşesc cuvîntarea. Iar voi, Hermes şi Hefaistos, dacă
socotiţi că am spus vreun lucru neîntemeiat, îndrepta-
ţi-mă şi arătaţi-mi ce-am greşit, iar eu voi încerca din
nou să mă dezvinovăţesc.
20. H e r m e s : Nu-i lucru uşor, Prometeu, să se
ia cineva la hartă cu un sofist atît de dibaci ca tine I
Dar fericeste-te 'că Zeus nu ti-a auzit vorbele. Nici
umbră de 'îndoială n-am că, 'de te-ar fi auzit, ar fi
asmuţit asupră-ţi şaisprezece vulturi ca să-ţi sfîşie
măruntaiele. Groaznic l-ai mai învinovăţit, luînd
înfăţişarea unuia care se apără. Mă cuprinde însă mirarea
cînd mă gîndesc cum - înzestrat cu harul prorocirii
- n-ai ştiut mai dinainte ce pedeapsă te pîndeşte pentru
faptele săvîrşite.
Pro m e teu : Ba ştiam, Hermes, ce avea să se
întîmple; dar mai ştiu şi că voi fi slobozit şi că, în
scurtă vreme, din Teba are să vină un arcaş 10 , fratele
tău, care cu săgeata lui va străpunge şi va ucide acel
vultur ce stă gata, după cite spui, să se năpustească
din zbor asupra mea.
H e r m e s : Ce bine ar fi, Prometeu, de s-ar în-
toarce astfel lucrurile! Ah, de te-aş vedea odată dezlegat
şi benchetuind în mijlocul nostru, fără să mai faci însă
o împărţire de cărnuri I
21. Pro m e teu : Nu te teme! Voi fi iarăşi părtaş
la ospeţele voastre, iar Zeus mă va slobozi, răsplătin
du-mă pentru o însemnată binefacere.
H e r m e s : Despre ce binefacere e vorba? Spu-
nemi-o fără să te codesti I
Pro m e teu : O' cunoşti, desigur, pe Thetis.
Dar nu se .cade să vorbesc. E mai cuminte lucru ca taina
să mi-o ţiu pentru mine, căci prin ea am să-mi răscum-
păr osînda. -
01
H er m es : Rămînă atunci taină şi pentru mine,
de socoţi că aşa e mai cuminte I Iar noi, Hefaistos, să
plecăm. Iată că vulturul se apropie. Rabdă-ţi chinul
cu sufletul oţelit! Ah, de-ar sosi cît mai degrabă să
getătorul teban de care mi-ai vorbit, spre a veni de
hac acelei păsări care e gata să te sfîşie I
FILOZOFII LA MEZAT
FILOZOFII LA MEZAT
Zeus, Hermes, un pitagoreu 1 , Democrit 2 , Heraclit 3 ,

Socrate 4 , Diogene 6 , Chrysipp 6 , un epicureu7 ,
Pyrrhon 8 , feluriţi cumpărători
1. Zeu s : Ei, tu, să aşezi băncile şi să pregăteşti

sala pentru cei ce vor sosi! Iar tu, mergi după secte,
împodobeşte-le mai întîi şi apoi pune-le în bună rîndu-
ială; căci sectele vor trebui să aibă o înfăţişare cit mai
frumoasă, ca să atragă cît mai mulţi muşterii. Iar tu,
Hermes, fă strigările şi cheamă 1 i pe cumpărători!
îndeamnă-i să nu piardă acest minunat prilej şi să
vină în sala unde se face vînzarea. Noi vindem la mezat
felurite vieti de filozofi si tot soiul de secte filozofice.
Dacă se întimplă ca vre~n muşteriu să nu poată plăti
pe loc suma trebuincioasă, I-om păsui pînă la anul;
dar mai întîi să depună garanţie.
H e r m e s : Tiii ! Ce multă lume s-a adunat! Ei
bine, să nu zăbovim şi să nu-i facem să aştepte!
Zeu s : Hai să-ncepem vînzarea !
2. Hermes: Pecinevreisăaducemacimaiîntîi?
Zeu s : Pe omul acela pletos, pe ionianul de colo.
Căci pare să fie un om cu greutate.
H e r m e s : Hei, pitagoreicule, coboară! Vino
şi te înfăţişează celor ce s-au adunat aici!
Z e u s : Hermes, fă strigarea I
H e r m e s : Vînd o viaţă desăvîrşită, cea mai
măreaţă. Cine-o cumpără? Cine vrea să se înalţe mai
95
presus de umanitate? Cine doreşte să cunoască armonia
lumii şi apoi să reînvie?
C u m p ă r ă t o r u 1 : Are chipul unui om destul
de ales. Dar la ce se pricepe mai bine?
H e r m e s : Cunoaşte aritmetica, astronomia, ma-
gia, geometria, muzica şi înşelătoria. In faţa ochilor
tăi stă un proroc fără pereche.
C u m p ă r ă t o r u l : Pot să-i pun întrebări?
H e r m e s : întreabă-l! Şi să fie într-un ceas bun!
3.Cumpărătorul: Care-ţi este patria?
P i t a g o r e i c u I : ~a mos.
Cumpărătorul Unde te-ai deprins cu
învăţătura?
P i t a g o r e i c u l: În Egipt, pe lîngă înţelepţii
de acolo.
Cumpărătorul: Ia spune-mi: dacă te cumpăr,
ce învăţături te pricepi să-mi dai?
P i t a g o r e i c u l: N-am să te învăţ nimic, ci am
să te fac să-ti reamintesti unele lucruri 9 •
C u m p ă ~ ă t o r u l; Cum vei face aceasta?
Pitagoreicul: Purificîndu-ţi mai întîi su-
fletul, spălînd murdăria care-l acoperă.
Cumpărătorul: Ei bine, să zicem că m-ai
curătat I In ce fel o să mă faci să-mi reamintesc?
P i t a g o r e i c u I: Va trebui să taci vreme în-
delungată, să nu rosteşti nici un cuvînt. Nu vei între-
rupe tăcerea timp de cinci ani încheiaţi.
Cum p ă r ă toru l: S-ar potrivi, scumpul meu,
să-i dai educaţie fiului lui Cresus 10 • Eu unul sînt guraliv
şi n-aş dori să mă prefac într-o statuie. Dar, rogu-te,
spune-mi, ce trebuie să-ndeplinesc după ce voi tăcea
şi după ce se vor fi scurs cei cinci ani?
P i t a g o r e i c u I: Ai să te deprinzi cu muzica
şi cu geometria.
C u m p ă r ă t o r u l: Da mucalit mai eşti! Vrei
să spui că va fi nevoie s-ajung cîntăreţ din chitară ca
să dobindesc înţelepciune?
96
4.Pitagoreicul: Apoi, va trebui să ştii să
numeri.
C u m p ă r ă t o r u l: Dar încă de pe acum mă
pricep la numărătoare.
P i t a g o r e i c u l: Ia să vedem cum. numeri I
Cumpărătorul: Unu, doi, trei, patru.
Pitagoreicul: Vezi? Ceea ce tu crezi că~i
,,patru" este de fapt „zece", triunghiul desăvîrşit,
jurămîntul nostru 11 •
C u m p ă r ă t o r u l: Dar te încredinţez, în numele
lui „patru", acest foarte mare jurămînt al vostru, că
niciodată nu mi-a fost dat să aud cuvinte mai zeieşti
şi mai sfinte!
P i t a g o r e i c u l : Apoi, străine, vei afla ce-n-
seamnă mişcarea pămîntului, a văzduhului, a apei
şi a focului, şi sub ce formă se mişcă toate acestea.
C u m p ă r ă t o r u l: Focul, văzduhul şi apa au
oare formă?
P i t a g o r e i c u l: Ba chiar una foarte lămurită.
Căci nu se poate mişca ceea ce nu are formă şi înfă
ţişare. După aceea, vei învăţa că zeule număr, cugetare,
armonie.
Cu m p ă r ă t or u l: Ce lucruri minunate îmi spui!
5. Pita g ore icul: Cînd ai să cunoşti toate
acestea, ai să afli că, deşi te închipui a fi unul, eşti de
fapt altul, nu ceea ce pari că eşti.
C u m p ă r ă t o r u l: Ce vrei să spui? Sînt un altul,
şi nu cel care stă acum de vorbă cu tine?
Pitagoreicu 1: Acum eşti tu însuţi, dar mai
înainte te-ai înfăţişat într-un alt trup şi purtai alt nu-
me. După oarecare vreme, ai să treci iarăşi într-alt corp.
C u m p ă r ă t o r u 1: Vrei să spui că voi fi ne-
muritor, luînd felurite înfăţişări? Lămuririle pe care mi
le-ai dat îmi sînt de ajuns.
6. Doresc să cunosc felul tău de viaţă.
Pitagoreicu 1: Nu măninc absolut de loc
ceea ce are suflet, dar mă hrănesc cu orice altceva,
în afară de bob.
7- Lucian din Samosala - Scrieri alese
Cumpărătorul: Şi din ce pricină? Nu-ţi
place bobul?
Pitagoreicul: Ba nu, dare o plantă sfîntă şi
are în ea ceva miraculos. La ea totul înseamnă naştere.
Dacă vei desface un bob încă verde, vei observa că are
aceeasi formă ca si testiculul bărbătesc. Fierbîndu-l
şi lăsîndu-l apoi, 'cîtăva vreme, noaptea, la lumina
lunii, il prefaci în sînge. Dar temeiul cel mai de seamă
al purtării mele este că legea atenienilor cere ca magis-
traţii să fie aleşi cu bobul.
C u m p ă r ă t o r u l: Frumos rostit-ai lucrurile
astea prin cuvinte vrednice de o plantă sfîntă ! Acum
însă dezbracă-te, căci doresc să te văd gol. Vai, He-
racle ! Are o coapsă de aur. Se pare că nu-i muritor,
ci zeu. Nici nu-ncape vorbă că va trebui să-l cumpăr!
Cit îmi ceri pe el?
Hermes: Zece mine 12 •
Cum p ă r ă torul: 11 cumpăr pe banii ăştia.
Z e u s: Scrie numele cumpărătorului şi locul de
obirşie I
H e r m e s : Pare-se că ar fi din Italia, de prin
împrejurimile Crotonei sau ale Tarentului, din cealaltă
Helladă. De fapt, nu e singurul cumpărător; l-au mai
cumpărat încă vreo trei sute de oameni laolaltă 13 •
Z eu s: Să-l ia cu ei! Hai s-aducem un altul I
7. H e r m e s: Vrei să-l aducem pe omul acela
murdar, care s-a născut in Pont14 ?
Zeu s: Intocmail
H e r m e s: Ei, tu, cel cu desaga pe umăr şi cu tunica
fără mînecă, dă ocol mulţimii care s-a adunat şi vino
încoace I Vînd o viaţă plină de bărbăţie, viaţa unui om
destoinic şi ales, o viaţă liberă. Cine doreşte s-o cum-
pere?
Cumpărătorul: Ei, crainice, ce-ai spus?
Vinzi un om liber?
Hermes: Desigur.
C u m p ă r ă t o r u l: Şi nu te temi că vei fi adus
în faţa judecăţii fiindcă ai înrobit un om slobod?
98
Fără doar şi poate că el te va chema 1n faţa Areopagu-
lui15 I
H e r m e s: Puţin îi pasă lui că-l vînd ! EI socoate
că-i cu desăvîrsire liber.
Cumpăr ă't or u 1: La ce ne-ar putea folosi,
cînd e atît de murdar şi de nenorocit? Poate că-l vom
pune să muncească la sapă ori să care apă.
H e r m e s: Se pricepe şi la astea, dar se mai pricepe
şi la altceva. Dacă te hotărăşti să ţi-l faci portar, nici
un cîine nu-ţi va fi mai credincios. De fapt, şi-a dat
singur numele de cîine16 •
C u m p ă r ă t o r u I: De pe ce meleaguri a venit
şi care i-o fi meşteşugul pe care pretinde că-l cunoaşte?
H e r m e s: Ar fi mai potrivit să-l întrebi chiar pe el.
Cum p ă r ă toru I: Mă tem de privirea-i întu-
necată şi de firea lui cea atît de mohorîtă. Tare mă tem
c-o să latre cînd mă voi apropia de el, ba chiar - pe
Zeus I - c-o să mă şi muşte. Nu vezi cum şi-a ridicat
bîta? Cum mai încruntă sprîncenele I Ochii lui sînt
numai ameninţare şi mînie.
H e r m e s: Să nu te înfricoşezi I E domesticit.
8. C u m p ă r ă t o r u I: Spune-mi mai intîi,
scumpule, din ce ţară eşti?
Diogene: Din orice ţară.
C u m p ă r ă t o r u 1: Cum adică?
D i o g e n e: Ai în faţa ochilor pe cetăţeanul lumii.
C u m p ă r ă t o r u I: Imiţi oare pe cineva?
Diogene: Pe Heracle 17 •
C u m p ă r ă t o r u I: Şi atunci, de ce nu te în-
veşmîntezi într-o piele de leu? Cit priveşte măciuca,
îi semeni într-adevăr.
D i o g e n e: Pentru mine pielea de leu e mantaua
asta. Am pornit, ca şi Heracle, să mă războiesc cu des-
fătările. Nimeni nu mi-a poruncit acest lucru, ci-1
fac de bunăvoie: am pornit să purific viaţa.
C u m p ă r ă t o r u I: O hotărîre foarte potrivită!
Dar la ce s-ar putea spune că te pricepi mai bine?
Stăpîneşti oare vreun meşteşug?
7* 99
D i o g e n e: Indeletnicirea mi-e slobozirea oame-
nilor şi tămăduirea patimilor. Intr-un cuvînt, vreau
să fiu prorocul adevărului şi al neprefăcătoriei.
9. Cumpărătoru 1: Ia spune-mi, prorocule,
dacă te cumpăr, cu ce soi de învăţături mă vei deprinde?
D i o g e n e: Dacă te-aş lua pe lingă mine, în primul
rînd te-aş dezbăra de moliciune şi te-aş face prizonierul
sărăciei. Ţi-aş pune pe umeri o manta ponosită şi te-aş
sili apoi să munceşti şi să te supui trudelor. Va trebui să
dormi pe pămînt, să bei doar apă, să-ţi potoleşti foamea
cu ce-oi putea încropi şi tu. Iar bogăţiile - dacă le ai
cumva şi dacă vrei să-mi urmezi sfaturile - te vei duce
să le arunci în mare. Să nu te poarte gîndul nici la că
sătorie, nici la copii, nici la patrie. Toate acestea
socoteşte-le doar fleacuri. Părăseşte-ţi căminul părintesc
şi mergi să locuieşti în vreun mormint, in vreun turnuleţ
părăginit sau în vreun butoi I Desaga iţi va fi plină
întotdeauna cu niprală18 şi cu cărţi scrise şi pe faţă,
şi pe dos. Dacă vei împlini poveţele ce ţi le dau, vei
crede că te bucuri de mai multă fericire decit Regele
cel Mare19 • Cînd te-ar biciui sau te-ar pune la cazne
cineva, socoteşte că nimic din lucrurile acestea nu e
supărător.
Cumpărătorul: Cum adică, vrei să spui
că n-aş simţi durere dacă m-ar plesni cineva cu biciul?
Pielea mea nu e carapace de broască ţestoasă sau de
crab.
D i o g e n e: Străduieşte-te a pune în fapt, cu oare-
care schimbări, înţeleapta cugetare a lui Euripide.
C u m p ă r ă t o r u 1: Care anume?
D i o g e n e: ,,Sufletul tău va suferi, dar limba
nu va sti ce înseamnă durerea" 20 •
10. Să-ţi spun însă ce trebuie să-ţi însuşeşti mai cu
seamă: cer de la tine neobrăzare, cutezanţă, pornirea
de a-i ocărî pe toţi fără deosebire, fie că vei avea de-a
face cu regi, fie cu oamenii de rînd. Astfel, privirile
se vor aţinti asupra ta, şi lumea te va crede bărbat în
toată puterea cuvîntului. Sileşte-te să vorbeşti gre-
100
ceste în felul barbarilor21 ! Glasul să nu-ti fie cîtusi
de' puţin armonios, ba chiar să pară lătratul' unui cîin; 1
lncruntă-ţi privirea şi potriveşte-ţi felul de-a păşi
după înfăţişarea feţei 1 Se cuvine ca în fiinţa ta totul
să fie sălbatic şi vrednic de o fiară. Să nu cunoşti
sfiala, blîndeţea şi măsura în lucruri 1Alungă de pe faţă
orice urmă de roşeală pe care ţi-ar pricinui-o ruşinea 1
Caută locurile ce-s pline de oameni şi, acolo, hotărît
să trăieşti singur şi fără tovărăşie, să nu îngădui nimă
nui - prieten ori străin - a sta în apropierea ta,
căci asta ar fi totuna cu moartea imperiului tău. Să
vîrşeşte curajos, în văzul lumii, ceea ce altul, nici
singur fiind, nu s-ar încumeta să facă. Alege-ţi acele
plăceri ale Afroditei care stîrnesc cel mai mult rîsul
lumii. Iar la urmă, dacă te învoieşti, mănîncă un polip
crud sau o sepie 22 şi dă-ţi duhul 1 Iată fericirea de care
te-aş putea face părtaş.
11. Cumpărătoru 1: Pleacă de-acil Imi spui
lucruri pe măsura ticăloşilor şi nevrednice de firea
omenească.
D i o g e n e: Dar, omule, învăţăturile mele ţi le
însuşeşti foarte uşor şi sînt la îndemîna oricui. N-ai
nevoie de nici o educatie si nici de cuvîntări sau de
alte fleacuri de acest soi. P~ calea ce ţi-o arăt se poate
ajunge foarte repede la o mare faimă. Chiar om de rînd
să fii, tăbăcar, negustor de peşte sărat, dulgher ori
zaraf, nimic nu te împiedică să trezeşti admiraţia, cu
condiţia să fii îndrăzneţ, neobrăzat şi să înveţi a batjo-
cori din plin.
Cumpărătorul: Pentru asta n-am nevoie de
tine. Dar poate că mi-ai fi de folos ca luntr~ş sau ca
grădinar. Am să fac tîrgul numai dacă vrea să te vîndă
pe doi oboli cel mult.
H e r m e s: Hai, ia-11 Vom fi bucuroşi să scăpăm
de nebunul ăsta care ne oboseşte, zbiară ca un apucat
şi - ca să fiu scurt - îi acoperă de ocări pe toţi oame-
nii, slujindu-se de cele mai josnice cuvinte.
101
12. Z e u s: Să mai vină si altul la rînd 1 Cheamă-l
pe cyrenianul23 de colo, cel 'înveşmîntat în haină de
purpură şi cu cunună pe cap.
H e r m e s: Hei, luaţi seama cu toţii la ceea ce
vă spun: alături de mine se află o marfă scumpă, pen-
tru care-i nevoie de cumpărători bogaţi 1 Viaţa pe care
o vedeţi a fost însoţită de plăcere, o viaţă de trei ori
ferice. Cine doreşte să guste voluptatea? Cine-l cum-
pără pe molîul acesta?
C u m p ă r ă t o r u 1: Vino încoace şi spune la ce
te pricepi 1 Şi-am să te cumpăr dacă-mi poţi fi de folos
cu ceva.
Hermes: Omule, să nu-l superi şi să nu-i pui
întrebări. E beat turtă şi n-ar fi în stare să-ţi răspundă
nimic. I se împleticeşte limba-n gură.
C u m p ă r ă t o r u l: Dar ce om cu judecată ar
putea să cumpere o căzătură de rob, stăpînit de viciu?
Şi ce parfumat e 1 Cit de şovăielnic păşeşte 1 Nici nu
poate ţine drumul drept. Dar, Hermes, spune-mi măcar
tu, ce însuşiri are omul acesta şi la ce meşteşug se
pricepe?
H e r ro e s: Ca să n-o lungesc, omul nostru ştie să
ţină de urît, e în stare să bea în tovărăşia cuiva, se
pricepe de minune să se facă părtaşul unei petreceri
vesele, lîngă o cîntăreaţă din flaut, sub ochii stăpînu
lui îndrăgostit şi care desface binişor baierile pungii.
De altfel, ai avut norocul să dai de un om foarte pri-
ceput în privinţa plăcintelor, un desăvîrşit bucătar şi,
pe scurt, un mare cunoscător al vieţii trăite în desfă
tare. Şi-a primit învăţătura la Atena, i-a slujit pe
tiranii Siciliei, care-l preţuiau foarte mult. Temeiul
filozofiei sale e dispreţul faţă de orice, folosirea a tot
ce-i cu putinţă de folosit, cerşirea plăcerii oriunde s-ar
găsi.
Cu ro pără toru 1: Străduieşte-te, atunci, să
găseşti un alt cumpărător printre oamenii avuţi de
pe-aci, printre cei putrezi de bogaţi. Eu nu-mi pot
îngădui să cumpăr o viaţă atît de uşuratică.
102
H e r m e s: Pare-mi-se, cinstite Zeus, că omul ăsta
n-o să-şi găsească cumpărător şi-o să ne rămînă pe cap.
13. Z e u s: Spune-i să plece şi adu pe altcineva I
Sau, mai degrabă, cheamă-i pe aceştia doi, pe abderi-
tul acela, ce rîde într-una, şi pe bărbatul din Efes 24,
care varsă lacrimi. Doresc să fie vînduţi deodată.
H e r m e s: Coborîţi amîndoi în mijlocul sălii I
Vînd cele mai bune vieţi I Am scos la mezat doi oameni,
care sînt cei mai înţelepţi.
Cum p ă r ă to r u 1: Vai, Zeus, cîtă nepotrivire I
Unul nu se mai opreşte din rîs, pe cîtă vreme celălalt
pare copleşit de durere, are faţa scăldată în lacrimi.
Ce-i cu tine, omule? De ce rîzi?
D e m o c r i t: Mai întrebi? Toate înfăptuirile
voastre şi voi înşivă găsesc că sînteţi vrednici de luat
în rîs.
Cum p ă r ă torul: Cum adică? Rîzi de noi toţi
şi nu dai nici o însemnătate înfăptuirilor noastre?
D e m o c r i t: Chiar aşa I Nimic vrednic a fi luat
în seamă nu văd în ceea ce faceţi. Totul e vid, mişcare
de atomi şi infinit.
Cum p ă r ă toru l: Ba nicidecum I Cel gol şi
infinit de prost eşti tu I Cîtă neruşinare I Dar încetează
odată cu rîsul I
14. Iar tu, dragul meu, tu oare pentru ce plîngi?
Cred că mult mai cuminte ar fi să stau de vorbă cu
tine.
H era c I i t: Străinule, socot că starea lucrurilor
omeneşti e jalnică şi vrednică de plîns. Pe lume totul
e supus pieirii. Iată pricina pentru care-i plîng pe
oameni şi mă jelesc pe mine. lmprejurările din vre-
mea noastră nu găsesc eă au vreo însemnătate, iar ceea
ce va fi în viitor cred că trebuie să ne îndurereze gro-
zav. Mă gîndesc la prăpădul care va aduce in cele din
urmă sfîrşitul, prin flăcări, al universului. Iată ceea
ce mă face să plîng. Ba mai vărs lacrimi şi pentru că
nimic nu e statornic, ci - ca să zic aşa - toate se află
într-o mare neorînduială. Bucuria şi necazul sînt ace-
103
laşi lucru. De asemenea cunoaşterea şi neştiinţa, mări
mea şi micimea, înălţimea şi adîncul. E ca o horă în
care acestea toate se prind şi-şi schimbă locul, făcînd
jocul veşniciei.
C u m p ă r ă t o r u 1: Dar ce e veşnicia?
H era c 1 i t: Un copil care se distrează, care se
joacă aruncînd zarurile şi care-i. schimbător după cum
bate vîntul.
C u m p ă r ă t o r u 1: Iar oamenii?
He rac 1 i t: Nişte zei muritori.
C u m p ă r ă t o r u 1: Iar zeii?
H era c 1 i t: Nişte oameni nemuritori.
Cum p ă r ă to r u 1: Vorbeşti în enigme, prie-
tene, sau, mai bine spus, alcătuieşti logogrifuri. Te
asemeni grozav cu Loxias 25 : rosteşti totul nelămurit.
H e r a c 1 i t: Fiindcă puţin îmi pasă de voi I
C u m p ă r ă t o r u 1: Nici un om cu mintea în-
treagă nu te va cumpăra.
He rac Ii t: Vă poruncesc - fie cămă veţi cum-
păra, fie că nu - să plîngeţi cu toţii, fără deosebire!
Cum p ă r ă toru 1: Boala acestui om nu se
prea deosebeşte de melancolie. Nu-l cumpăr pe nici
unul dintre cei doi.
H e r m e s: Ne rămîn şi ăştia nevînduţi.
Z eu s: Adu la mezat pe-un altul!
15. H e r m e s: Doreşti oare să-l aduc pe atenianul
acela deprins cu flecăreala?
Z eu s: Foarte bine.
H e r m e s: Hai, vino aci I Am de vînzare o viaţă
bună şi inteligentă. Cine-l cumpără pe omul acesta cu
totul neprihănit?
Cumpărătoru 1: Spune-mi, la ce te pricepi
îndeosebi?
S o c r a t e: Sînt iubitor de tineri şi iscusit în ale
dragostei.
C u m p ă r ă t o r u 1: Cum să te cumpăr? Am
nevoie de un învăţător pentru feciorul meu, un băiat
frumos.
104
Socrate: Cine se pricepe mai bine ca mine să
vieţuiască lingă un tînăr frumos? Căci eu nu iubesc
trupurile, ci sufletele, socotind că acestea sînt fru-
moase. Şi, fără îndoială, chiar dacă tinerii s-ar culca
lîngă mine sub aceeaşi învelitoare, de la oricare din ei
ai putea afla că nu l-am făcut să îndure nimic ruşinos.
C u m p ă r ă t o r u 1: Spui ceea ce ntţ e vrednic
de crezare. Cum să cred că omul îndrăgostit de tineri
n-are să-şi împingă dorinţa şi dincolo de suflet, mai
ales că, aflîndu-se sub aceeaşi învelitoare, lucrul ar fi
atît de lesnicios.
a
16. S o c r t e: Dar jur pe cîine şi pe platan că
spun numai şi numai adevărul.
Cumpărătoru 1: O, Heracle, ce zei ciudaţii
S o c r a t e: Ce vrei să zici? Crezi că nu-i zeu cîi-
nele? Dar nu ştii că în Egipt Anubis 28 e un zeu mare,
că în cer se află Sirius 27 , iar în lumea umbrelor Cerbe-
rul?
17. Cumpărătoru 1: Nu mă împotrivesc. Am
greşit. Dar ce fel de viaţă duci?..
S o c rate: Locuiesc într-o cetate pe care am închi-
puit-o pentru mine şi care-i cîrmuită într-un fel ciudat.
Legile le-am născocit eu 28 •
C u m p ă r ă t o r u 1: Aş vrea să cunosc şi eu una
din aceste legi.
So c rate : Ascult-o pe cea mai de seamă, care
priveşte pe femei. Nici una nu va fi a unui singur
bărbat; fiecare trebuie să-i facă pe plac aceluia - ori-
care ar fi el - care ar dori să aibă legături cu ea.
Cum p ă r ă toru 1: Vrei să spui că ai desfiin-
ţat legile privitoare la adulter?
S o c rate: Pe Zeus, desigur c-am înlăturat cu
totul nimicurile care ne împiedicau în treaba asta.
Cu ro p ă r ă to r u 1: Dar ce părere ai despre flăcă
iandri?
Socrate: Cei viteji, care au săvîrşit fapte stră
lucite, trebuie să primească drept răsplată sărutarea
acestor băieţi.
105
18. Cumpărătoru 1: Vai, cîtă mărinimiei
Dar care e învăţătura ta de căpetenie?
S o c r a t e: Ideile si modelele fiintelor 29 • Tot ceea
ce vezi: pămîntul, roaci'ele lui, cerul, ~area, toate făp
turile au prototipurile lor nevăzute, care se află în
afara lumii.
C u m p ă r ă t o r u 1: Dar unde se află?
Socrate: Nicăieri. Dacă le-am întîlni undeva,
ele n-ar mai fi.
Cumpărătorul: Nu văd modelele despre
care amintesti.
S o c r a t 'e: Nu e de mirare; ochii sufletului tău
sînt lipsiţi de vedere. Pe cită vreme eu văd imaginile
tuturor fiinţelor: un alt tu şi un alt eu, amîndouă fiinţe
nevăzute. Ca să nu lungesc vorba, eu văd totul în
dublu exemplar.
Cumpărătoru 1: M-am convins că trebuie
să te cumpăr, fiindcă eşti înţelept şi priveşti pătrun
zător. Spune-mi, crainice, cîţi bani ceri pe omul ăsta?
H e r m e s: Dă-mi doi talanţi.
C u m p ă r ă t o r u 1: 11 cumpăr la preţul ăsta.
Dar banii îi vei primi altă dată.
19. H e r m e s: Cum te numesti?
Cum p ă r ă to r u 1: Dion din Syracuza*.
Hermes: Hai, ia-l, şi să fie într-un ceas buni
Epicureule, pe tine te chem de astă dată I Cine-l cum-
pără? E ucenicul celui de adineauri, care rîdea, şi al
celui beat; al acelora pe care i-am scos la mezat mai
înainte. Nu ştie mai mult decît dascălii săi, dare mai
lipsit de credinţă. Cît despre celelalte lucruri, aflaţi
că e un om plăcut şi că-i plac mîncărurile alese.
C u m p ă r ă t o r u 1: Cit ceri pe el?
He r ro e s: Două mine.
Cu ro pără toru 1: Iată-lei Dar, un moment!
Aş vrea să ştiu, care sînt mîncărurile ce-l desfată înde-
osebi?
• Discipolul şi prietenul lui Platon n.t.).
106
H e r m e s: Hrana cea mai aleasă pentru el o alcă
tuiesc dulciurile, tot ceea ce are gust de miere şi, mai
ales, smochinele uscate.
Cum p ă r ă toru 1: Nu sînt lucruri greu de
găsit. Am să-i cumpăr şiraguri Întregi de smochine
din Caria.
20. Zeu s: Cheamă un altul: pe omul acela tuns
la piele, ăla posomorit, care vine de la Portic30 •
H e r m e s: Ai dreptate I Se pare că-l aşteaptă
mulţi dintre cei veniţi aci să cumpere vieţile scoase
la mezat. Vînd Însăşi virtutea, cea mai desăvîrşită
dintre toate vieţile. Cine vrea să fie singurul care să
cunoască tot ce există31 ?
C u m p ă r ă t o r u l: Ce vrei să spui cu asta?
H e r m e s: Omul pe care-l vezi e singurul înţe
lept, singurul frumos, singurul drept, singurul viteaz,
singurul rege, singurul orator, singurul :bogat, singurul
legiuitor, şi tot ce mai poate fi un om.
Cum p ă r ă toru 1: Prin urmare, dragul meu, e
singurul bucătar şi - pe Zeus I - singurul tăbăcar,
singurul dulgher etc.
H e r m e s: Cam asa I
21. Cum p ă r ă t dr ul: Vino, scumpule, şi spu-
ne-mi - fiindcă am de gînd să te cumpăr - ce fel de
fire ai? Mai întîi, nu eşti supărat că te vinde şi că ai
să ajungi rob?
C h r y s i p p: Cîtuşi de puţin I Că lucrul acesta nu
atîrnă de noi. Iar ceea ce nu ne stă în putere urmează
că-i lucru în faţa căruia stăm nepăsători.
Cum p ă r ă to r u 1: Nu înţeleg ce vrei să spui.
C h r y s ip p: De ce? Nu pricepi că, dintre toate
lucrurile, unele sînt preferate, iar altele, dimpotrivă,
respinse?
C u m p ă r ă t o r u l: Nici acum nu pricep.
C h r y s i p p: Desigur, nu te-ai obişnuit cu felul
nostru de-a vorbi şi n-ai o închipuire cuprinzătoare.
Dar, o dată ce te vei apuca să cercetezi cu rîvnă logica,
ai să cunoşti nu numai lucrurile acestea, dar ai să ştii
şi ce înseamnă „accident" şi „accidentul accidentului"
şi întrucît se deosebesc unul de celălalt.
C u m p ă r ă t o r u 1: ln numele înţelepciunii, fii
te rog atît de bun şi spune-mi: ce vrea să însemne
„accident" şi „accidentul accidentului"? Căci am fost
izbit, nici eu nu-mi dau seama cum, de armonia acestor
cuvinte.
C h r y s ip p: Nu pot să-ţi tăinuiesc aceasta. Dacă
un şchiop se poticneşte de o piatră, lovindu-se de ea
cu piciorul care şchioapătă, şi, din nebăgare de seamă,
se răneşte la piciorul cel beteag, ,,accidentul" este fap-
tul că e şchiop, iar rana pc care şi-a făcut-o lovindu-se
- ,,accidentul accidentului".
22. Cumpărătoru 1: Vai, ce minte ascuţită!
Dar, în afară de aceasta, ce mai ştii temeinic?
C h r y s i p p: Laţurile vorbirii în care-i prind
pe cei cu care discut. Le închid gura şi-i fac să tacă,
punîndu-le o botniţă zdravănă. Numele acestei însu-
şiri e vestitul silogism.
Cumpărătoru 1: Pe Heracle 1 E vorba despre
ceva ce nu poţi birui şi care te strînge puternic.
C h r y s i p p: Gîndeşte-te 1 Ai vreun copil?
C u m p ă r ă t o r u 1: Cum de nu? I
C h r y s ip p: Dacă ţi l-ar răpi un crocodil, pe
cînd copilaşul s-ar plimba pe malul fluviului, şi dacă
apoi animalul ţi-ar făgădui că ţi-l dă îndărăt de-i vei
putea spune ce-a avut de gînd să-i facă pruncului, ce-i
vei spune? Care a fost gîndul crocodilului?
Cum p ă r ă to r u 1: Mă-ntrebi ceva despre care
foarte cu greu ţi-aş putea da răspuns. Sînt nedumerit
asupra ceea ce trebuie să spun ca să-mi iau cit mai
repede copilul înapoi. Dar, pe Zeus I Răspunde tu şi
scapă-mi-I, să n-apuce fiara să mi-l înghită I
C h r y s i p p: Fii liniştit I Am să te învăţ lucruri
şi mai vrednice de mirare.
Cum p ă r ă toru 1: Ce anume?
C h r y s ip p: Secerătorul, stăpînitorul, şi mai
ales Electra şi învăluitul.
108
C u rp_ p ă r ă t o r u I: Ce Înseamnă „învăluitul"
şi „Electra"?
C h r y s i p p: Este vorba de prea vestita Electra,
fiica lui Agamemnon, care, în acelaşi timp, ştie un
lucru şi nu-l ştie. Căci Oreste, aflîndu-se lîngă ea, fără
ca sora lui să-l fi recunoscut, aceasta ştie că Oreste îi
e frate, dar nici idee n-are că omul de alături e Oreste*.
Să vezi cum stau lucrurile şi cu omul acoperit de
văl. Ai să-ţi dai seama ce minunat e argumentul! Iţi
cunoşti tatăl? Spune-mi I
Cumpărătorul: Fără îndoială I
C h r y s ip p: Atunci, să ne gîndim că eu îţi aduc
un om acoperit cu un văl şi te întreb: ,,Cunoşti pe omul
acesta?" Ce-ai să-mi spui?
Cum p ă r ă to r u l: Că nu-l cunosc, desigur.
23. C h r y s ip p: Era totuşi tatăl tău. Prin urmare,
dacă nu-l cunoşti, vezi bine că nu-ţi cunoşti tatăl.
Cumpărătorul: Ba nicidecum I N-am decît
să dau vălul la o parte, ca să aflu cum stau lucrurile.
Spune-mi, însă, ce urmăreşte înţelepciunea ta şi ce
vrei să faci o dată ajuns pe culmile virtuţii?
C h r y s i p p: Am să mă găsesc în faţa celor mai
de seamă bunuri ale firii, adică: bogăţia, sănătatea şi
alte desfătări de felul acesta. Dar mai întîi trebuie să
ne trudim mult, ascuţindu-ne vederea prin citirea unor
cărţi cu scris foarte fin, îngrămădind comentarii şi
fiind copleşiţi de solecisme şi de cuvinte neobişnuite.
Dar lucrul cel mai însemnate că soarta nu ne îngăduie
s-ajungem înţelepţi fără să fi băut elebor32 de trei ori
în sir.
c' u m p ă r ă t o r u l: Mi-ai înfăţişat desigur nişte
însuşiri măreţe şi vrednice de un bărbat. Dar să fii
un gniphon33 şi să faci cămătărie - fiindcă văd că şi
la asta te pricepi I - este treaba aceasta vrednică de
un bărbat, mai cu seamă de un bărbat care a băut ele-
bor şi a atins virtutea desăvîrşită?
• Aluzie la celebrul „argument" ,Ie P,cnţă rclativistll al filow-
1lor din şenalu megarică (una din ~colile socratice) (n.r.).
109
C h r y s i p p: Desigur. Numai înţeleptul se cuvine
să dea bani cu dobîndă, fapt care cere cunoaşterea silo-
gismelor; cred că împrumutul cu dobîndă şi calcula-
rea dobînzilor seamănă foarte mult cu silogismul.
Aşadar, numai înţeleptul trebuie să aibă amîndouă
aceste îndeletniciri. Ba mai mult, el va primi nu numai
dobînzi simple - aşa cum primesc toţi muritorii -
ci şi dobînzi la dobînzi. Nu ştii că pe lîngă dobînzile
prime se mai află şi altele, pe care le-am putea numi
copilele celor dintîi? Iată ce ne spune silogismul: dacă
un înţelept ia prima dobîndă, pune mina şi pe-a doua.
Dar el ia prima dobîndă. Prin urmare, va pune mîna
şi pe-a doua.
24. C u m p ă r ă t o r u l: Putem oare spune ace-
laşi lucru şi despre plata pe care o primeşti de la tineri
pentru învăţăturile tale cele înţelepte? Nu e oare lim-
pede că singurul om care se cuvine să ia bani pentru
virtutea lui este omul virtuos?
C h r y s i p p: Se înţelege I Căci nu primesc banii
pentru mine, ci de dragul omului care mi-i dă. Fiindcă
unul e risipitor, iar celălalt strîngător, mă deprind să
fiu eu strîngătorul, iar pe ucenicul meu îl las să fie
risipitorul.
Cum p ă r ă torul: S-ar cădea să fie altfel!
Tînărul să fie strîngătorul, iar tu, care eşti singurul
bogat, să fii risipitorul.
C h r y s ip p: 1ţi baţi joc de mine, prietene I Dar
ia aminte să nu-ţi trîntesc un silogism, să mă ţii minte.
Cumpărătorul: Şi ce nenorocire mi se poate
înttmpla?
C h r y s i p p: O să te bage în încurcătură, o să-ţi
ia piuitul şi o să-ţi răvăşească mintea.
25. Dar mai mult decît atît, dacă voiesc, pot de
tndată să te prefac într-o stană de piatră.
Cum p ă r ă torul: Cum într-o stană de piatră?
Că doar nu eşti Perseu, după cîte ştiu.
C h r y s ip p: Am să te lămuresc îndată. Nu e
piatra un corp?
110
C u m p ă r ă t o r u l: Ba da.
C h r y s i p p: Iar vieţuitoarea nu e şi ea un corp?
Cum p ă r ă toru 1: Ba este.
C h r y s i p p: Recunoşti că eşti o vieţuitoare?
Cum p ă r ă toru 1: Aşa cel puţin cred.
C h r y s ip p: Fiind deci un corp, eşti şi o piatră.
Cumpărătoru 1: Dar, rogu-te, nu face aşa
ceva I Ci, în numele lui Zeus, slobozeşte-mă şi fă-mă
la loc om I
C h r y s ip p: Nu e greu. Să fii om iarăşi! Spu-
ne-mi, orice corp e o vieţuitoare?
Cumpărătoru 1: Nu.
C h r y s i p p: Dar piatra e o vieţuitoare?
Cumpărătorul: Nu.
C h r y s ip p: Dar tu eşti un corp?
Cumpărătorul: Da.
C h r y s i p p: întrucît eşti corp, eşti o vieţuitoare?
Cumpărătorul: Da.
C h r y s i p p: Prin urmare nu eşti piatră, fiindcă
eşti o vieţuitoare.
Cumpără to :i;- u 1: Ce inimă bună! Mi se răci
seră picioarele, ca şi Niobei 34 • Mă înţepenisem. Am
să te cumpăr. Cît trebuie să plătesc pentru el?
H e r m e s: Douăsprezece mine.
C u m p ă r ă t o r u l: Primeşte-le!
H e r m e s: Eşti singurul cumpărător?
C u m p ă r ă t o r u l: Nu, pe Zeus, ci toţi aceştia
pe care-i vezi aci.
H e r m e s: Sînt mulţi; au nişte umeri zdraveni
şi par vrednici a fi secerători.
26. Z e u s: Nu zăbovi! Cheamă un altul: pe peri-
pateticul35 acela!
H e r m e s: Te chem pe tine, om frumos şi bogat!
Hai, cumpăraţi-l pe acesta, cel mai deştept dintre
toţi şi care-i un atotştiutor desăvîrşit !
Cum p ă r ă to r u l: Dar ce fel de om e?
H e r m e s: Cumpătat, blînd, răzbătător şi, mai
presus de toate, dublu.
III
C u m p ă r ă t o r u l: Lămureşte-mă!
H e r m e s: înlăuntru e altfel decit pe din afară.
Dacă-l cumperi, nu uita să-l numeşti esoteric pe cel
dinlăuntru şi exoteric pe cel din afară 36 •
C u m p ă r ă t o r u l: Dar ce cunoaşte mai cu
seamă?
H e r m e s: Zice că sînt trei feluri de bunuri: ale
sufletului, ale trupului şi ale lumii din afară.
Cumpărătorul: Gîndeşte ca un adevărat om.
Şi 'ce preţ are?
H e r m e s: Douăzeci de mine.
C u m p ă r ă t o r u l: E mult.
H e r m e s: Nu, norocosule ! El însuşi se pare că
ar avea ceva bani. Ar trebui, deci, să fii cum nu se
poate mai grăbit să-l cumperi. Pe lingă asta, vei mai
afla îndată de la el cit timp trăieşte ţinţarul, pînă la
ce adîncime luminează soarele apa mării şi ce fel de
suflet au stridiile.
Cumpărătorul: Vai, Heracle ! Ce ştiinţ.ă mi-
găloasă!
H e r m e s: Dar ce-o să mai zici cind îl vei auzi
vorbind cu şi mai multă isteţime despre zămislire,
despre naştere, despre alcătuirea fătului in sinul
mamei? Iţi va spune că omul e un animal care rîde,
pe cită vreme măgarul nu e, şi nu se pricepe să clă
dească nimic, nici să fie navigator.
C u m p ă r ă t o r u l: Iată nişte învăţături cu to-
tul vrednice de respect şi aducătoare de foloase. M-am
hotărît să-l cumpăr cu douăzeci de mine.
27. Hermes: Bine!
Zeu s: Cine a mai rămas?
H e r m e s: Scepticul acesta. Apropie-te, Pyrrhias37 ,
ca să fii vindut cît mai degrabă! Mulţimea s-a împrăş
tiat pe încetul, iar la licitaţie vor fi numai cîţiva
oameni. Cine-l cumpără, dară, şi pe acesta?
Cumpărătorul: Eu. Spune-mi, însă, mai în
tii ce ştii.
P y r r hon: Nimic.
I 12
C u m p ă r ă t o r u l: Ce vrei să spui cu asta?
P y r r h o n: Socot că in mod absolut nu există
cu desăvirşire nimic.
Cumpărătorul: Atunci nici noi, nici noi nu
existăm?
P y r r hon: Nici asta nu ştiu.
Cumpărătorul: Nici tu, nici tu nu exişti?
P y r r h o n: Asta o ştiu şi mai puţin!
Cumpărătoru 1: O, cîtă îndoială! Dar balan-
ţele acestea ce vor să însemne?
P y r r h o n: Cumpănesc argumentele şi le fac să
cîntărească la fel. Iar după ce-am văzut că sînt la
fel şi că temeiurile sînt de o greutate egală, atunci
chiar că mi-e cu neputinţă să ştiu care-i adevărul.
C u m p ă r ă t o r u l: Dintre celelalte lucruri, la
ce te pricepi mai bine?
P y r r h o n: La orice, in afară doar de-a da de
urmele unui sclav fugit.
C u m p ă r ă t o r u l: Şi pentru ce nu poţi face
treaba asta?
P y r r h o n: Pentru că mi-e cu neputinţă să-l prind.
Cumpărătorul: Nu e greu de înţeles. Pari
greoi şi încet la minte. Dar ce urmăresc străduinţele
tale?
P y r r h o n: Să nu ştiu nimic, să n-aud nimic şi
să nu văd nimic.
Cumpărătoru 1: Aşadar, susţii că eşti şi orb,
şi surd?
P y r r h o n: Mai mult, sînt neputincios să cuget
şi să simt. Ca să fiu scurt, nu mă deosebesc cu nimic
de o rîmă.
Cumpărătoru 1: Pentru cele ce mi-ai spus,
găsesc cu cale să te cumpăr. Dar cu cît să-l preţuim
oare pe filozoful nostru?
Hermes: Cu o mină attică.
Cumpărătoru 1: Primeşte-o! Iar tu, dragul
meu, ce zici: te-am cumpărat?
P y r r h o n: Nu e sigur de loc.
s 113
C u m p ă r ă t o r u l: Să nu spui asta: te-am cum-
părat şi am dat banii.
P y r r h o n: Îmi opresc judecata38 în această pri-
vinţă şi stau să cumpănesc.
Cumpărătorul: Hai, urmează-mă, aşa cum
se cuvine să facă un slujitor ce-mi aparţine!
P y r r h o n: Dar cine-ar putea să ştie dacă cele
ce spui sînt adevărate?
Cumpărătorul: Crainicul, mina şi toţi cei
de fată. ·
P y' r r h o n: Care cei de faţă? E cineva de faţă?
Cumpărătorul: Am să te azvîrl la moară39 ,
ca să te încredinţezi şi tu că sint stăpînul tău, şi
pentru a te convinge, am să folosesc judecata cea mai
proastă 40 •
P y r r h o n:Opreşte-ţi judecata!
Cumpărătorul: Pe Zeus, nu! Am hotărît !
H e r m e s: Nu te mai incăpăţina şi urmează-l pe
cel care te-a cumpărat! Iar pe voi, ceilalţi, vă con-
vocăm pentru miine, cînd o să scoatem la mezat vieţi
de oameni nepricepuţi, de meşteşugari şi de oameni
de rind.
TIMON
SAU
MIZANTROPUL
TIM O N SAU MIZANTROPUL
Timon 1 , Zeus, Hermes, Plutos2 , Sărăcia, Gna-

thonide 3 , Filiade ', Demeas 6 , Thrasykle 6
. 1. Tim o n: O! Zeus, tu, ocrotitor al prietenilor,

al oaspeţilor, al celor ce se întovărăşesc, tu, care pri-
veghezi căminele, care azvirli fulgerul, tu, care pă
zeşti jurămintele, aduni norii, dezlănţui tunetele şi
care te mai numeşti in fel şi chip, după cum te vor
fi.botezat trăsniţii aceia de poeţi, mai ales cind ritmul
versurilor i-o fi pus in încurcătură - căci te poreclesc
cum nici cu gîndul nu gîndeşti, numai ca să-şi prop-
tească vreun vers ce nu se ţine pe picioare sau ca să-şi
împlinească vreun ritm ce şchioapătă - unde s-o mai
fi afl_ind acum fulgerul tău cel ce izbucneşte cu vuiet,
tunetul tău cu bubuitu-i surd, trăsnetu-ţi arzător,
strălucitor şi înfiorător? Se vede cit de colo - nici
vorbă - că toate astea n-au fost decit flecăreli şi
decit fumuri de-ale poeţilor. De zbîrniitul vorbelor
lor nici nu mai amintesc. Arma-ţi cea mult lăudată,
cea departe ţintitoare, pe care o poţi slobozi în orice
clipă, s-a stins acum de tot, fără ca măcar să-mi dau
seama în ce fel. Acum ea e rece şi nu mai păstrează
în sine nici o f ărîmă din scînteia miniei tale împo-
triva celor nelegiuiţi.
2. Un om pregătit să jure strîmb s-ar teme mai
degrabă de-un opaiţ, stins încă din ajun, decît de
flacăra trăsnetului atotstăpinitor. Aşa cum stau lucru-
117
rile, parcă ai arunca doar un prăpădit de tăciune îm-
potriva celor ticăloşi. Aşa că nelegiuiţilor nu le mai
e teamă nici de focul, nici de fumul acestui tăciune,
ci se gîndesc doar că funinginea lui i-ar putea mînji.
De aceea a şi prins Salmoneu7 atîta îndrăzneală, încît
a răspuns tunetelor tale, o! Zeus. Iar oamenii s-au
lăsat prinşi de vorbele lui, căci Salmoneu punea in
tot ce făcea o nemăsurată înflăcărare şi o nespusă
semeţie, pe cîtă vreme mînia lui Zeus s-a domolit
cu desăvîrşire. Fără nici o urmă de îndoială că asta
trebuie să fie. Tu dormi, de parc-ai fi înghiţit un
amestec de mătrăgună. Pe cei ce-şi calcă jurămintele
nu-i mai auzi, şi nici pe cei ce săvîrşesc nelegiuiri
nu-i mai vezi, de parcă ochii ţi-ar fi urduroşi, şi auzul
slăbit de bătrineţe, ca la moşnegii care nu mai prind
vorbele ce se rostesc.
3. Cînd erai tînăr şi te înciudai din nimica toată,
făcîndu-te foc de minie, îi pedepseai cu străşnicie pe
cei silnici şi nedrepţi. Pe vremea aceea tu nu Ie dădeai
niciodată răgaz. Trăsnetul tău nu-şi pierduse cîtuşi
de puţin din puterea lui. Iţi scuturai mereu egida,
şi tunetul tău vuia în depărtări, iar fulgerele scăpărau
fără încetare, de parc-ar fi fost o ploaie de săgeţi in
toiul unei lupte. Pămîntul se zgîlţiia ca o sită, zăpada
se aduna în nămeţi şi bătea grindina de parc-ar fi
fost o ploaie de pietre. Ca să vorbesc fără a-mi căuta
cuvintele, cădea o ploaie furioasă şi atît de năpras
nică, incit fiece strop parc-ar fi fost un rîu. Astfel,
pe vremea cind trăia Deucalion8 s-a pornit cît ai bate
din palme un potop atît de năvalnic, incit toată lumea
a fost înghiţită de ape şi abia a putut să scape o sin-
gură luntre, care s-a oprit pe creasta lykoreană. Şi
astfel s-a păstrat intr-insa o scinteie de viaţă ome-
nească, mulţumită căreia avea mai apoi să sporească
ticăloşia.
4. Dar pentru c-ai fost nepăsător, ţi-ai primit de
la oameni răsplata cuvenită. !Oamenii nu-ţi mai aduc
nici prinoase, nici cununi, <lecit aşa, într-o doară,
118
cite un muritor sau doi, şi fără să-ţi dea prea mare
însemnătate, cu prilejul Jocurilor olimpice; şi nici
măcar ei nu socot treaba asta ca o datorie, ci doar
ca o simplă împlinire de datini străvechi. Incet-
încet, tu, c_el mai însemnat zeu, ai să ajungi un al
doilea Cronos9 , după ce vei pierde cinstirea de care
te bucuri. Nu-mi trece prin minte să-ţi spun de cite
ori a fost jefuit templul tău. Ba chiar şi de tine s-au
atins, la Olimpia, tîlharii. Şi tu, care faci să vuiască
văzduhul, te-ai sfiit a-ţi asmuţi ciinii şi a-ţi chema
vecinii să vină să-ţi dea o mină de ajutor, ca să-i
prinzi pe acei ticăloşi cind îşi făceau catrafusele şi
se pregăteau s-o tulească. Astfel că viteazul care i-a
ucis pe giganţi şi i-a biruit pe titani a stat să fie tuns
de nişte tilhari, măcar că-n mina dreaptă ţine un
trăsnet lung de zece coţi. Mă uimeşti, Zeus ! Pină
cind ai să stai şi-ai să te tot uiţi nepăsător la nelegiui-
rile oamenilor? Cind oare ai să pedepseşti atita ne-
dreptate? Ciţi Faetoni10 sau Deucalioni ar trebui
pentru a pune odată capăt hîdelor isprăvi ale acestei
lumi?
5. Dar să nu mai vorbesc de amărăciunile altora,
ci să-mi spun păsul meu. Pe ciţi atenieni nu i-am
scos din sărăcia lor lucie si am făcut din ei oameni
bogaţi! Pe ciţi nevoiaşi ~u i-am sprijinit! Mi-am
irosit tot avutul - şi era nemaipomenit de mare -
ca să-mi ajut prietenii! Iată de ce-am ajuns azi om
sărac! Cind mă tntîlneşte cineva pe stradă, nu mă
mai cunoaşte; prietenii nici nu se mai uită la mine.
Şi altădată, oamenii aceştia, cind mă vedeau, tremu-
rau în faţa mea, mi se ploconeau pină la pămint.
Un semn să le fi făcut, şi parcă erau agăţaţi de el!
Acum, trec pe lingă mine ca prin faţa stelei funerare
a unuia care a murit de mult, si nici măcar nu se
opresc· să-i citească numele săpat în lespedea pe care
vremea a culcat-o la pămînt. Alţii, cind mă ,zăresc
de departe, o iau pe un alt drum, ca şi cum ar fi văzut
ceva înfiorător, de care trebuie să se ferească. Şi cînd
119
te gîndeşti că pînă mai deunăzi eu le-am fost salva•
torul şi binefăcătorul!
6. Aşa stînd lucrurile, copleşit de nenorociri, m-am
retras pe cîmpul acesta îndepărtat. Îmbrăcat într-o
haină de piele, muncesc pămîntul, trudă pentru care
primesc o simbrie de patru oboli. Fac filozofie cu
singurătatea şi cu hîrleţul. Cel puţin, în chipul acesta
mă socot un om ciştigat, fiindcă nu mai dau cu ochii
de mulţimea oamenilor cărora pe nedrept le merge
bine. Norocul lor nemeritat e, negreşit, ceea ce mă
supără mai tare. Aşadar, o! fiu al lui Cronos şi al
Rheei, goneşte-ţi somnul acesta in care te-ai adîncit
şi de care cu greu mai poţi scăpa, fiindcă a fost mai
lung <lecit acela al lui Epimenide 11 ! Stîrneşte-ţi trăs
netul sau aprinde-ţi-I în focul Oitei 12 ! Fă să ţîşnească
o flacără mare şi arată cum era minia lui Zeus cind
era tînăr şi plin de vlagă! Că de n-ai s-o faci, o să
dăm crezare celor ce spun cretanii despre tine şi
despre mormîntul pe care ţi l-au clădit oamenii de
prin partea locului 13 • ,
7. Z e u s: Hermes, cine-o mai fi oare şi omul acela
din Attica, de la poalele munţilor Hymettos, care
strigă într-una? E murdar şi prăfuit din cap pînă-n
picioare. Poartă pe el o haină făcută din piei. Stă
aplecat asupra pămintului şi, pare-mi-se, scormoneşte
într-una. Un guraliv îndrăzneţ şi, desigur, filozof!
Altfel cum ar putea spune despre noi lucruri atît de
duşmănoase şi de necucernice?
H e r m e s: Tată, cum se poate să întrebi una ca
asta? L-ai uitat pe Timon, odrasla lui Echekratide
din Kolyttos14 ? Nu ne-a prilejuit el oare atîtea ospeţe,
aducînd, pentru aceasta, belşug de jertfe? Îmbogăţit
de puţină vreme, ne dăruia hecatombe peste heca-
tombe. Aşa incit luasem obiceiul de-a sărbători la el
Diasiile16 cu multă strălucire.
Z e u s: Vai ! Cît arată de schimbat! Omul acela
chipeş, bogat şi înconjurat de atîţia prieteni ... Cum
o fi ajuns în halul ăsta? Ce necazuri o fi avut? Uită-te
120
la el: e ,numai piele şi oase! L-au năpădit nenoroci-
rile, şi acum, pare-mi-se, sapă pămîntul ca simplu
simbriaş cu săpăliga aceea peste măsură de grea.
8. Hermes: L-au dus de ripă - după cit se
spune - inima lui cea bună, iubirea lui de oameni
şi mila faţă de toţi năpăstuiţii. Dacă stăm însă •şi
ne gindim bine, ceea ce cu adevărat l-a pierdut a
fost neghiobia lui, a fost uşurinţa lui, nechibzuinţa
cu care işi alegea prietenii. N-a înţeles că cei cu care
se purta atît de mărinimos erau nişte corbi, nişte
lupi I Sărmanul, îşi inchipuiâ că vulturii aceia mulţi
care-i rodeau ficatul ii erau prieteni şi tovarăşi, şi
că se topeau de dragoste cînd il sfirtecau I Iar aceştia,
după ce i-au luat şi pielea de pe oase cit au putut
mai bine, după ce i le-au ros şi i-au supt şi ultima
bucăţică de măduvă, s-au dus şi l-au lăsat uscat ca
un ţîr. Din rădăcini l-au retezat. Apoi s-au făcut că
nici nu-l cunosc; nici nu s-au mai uitat la el, nu i-au
întins o mină de ajutor şi i-au uitat toate binefacerile.
lată pentru ce Timon, doar cu o săpăligă şi cu haina
aceea de piele, cum il vezi, şi-a părăsit cetatea, căci
ii era ruşine să mai stea dcolo, şi s-a dus să muncească
ogorul ca un simbriaş oarecare. De atîtea nenorociri
cite i-au căzut pe cap, nici nu mai ştie de amărit
ce-i, mai cu seamă cind ia aminte că oamenii pe care
i-a înstărit trec pe lîngă el dispreţuitori şi au uitat
pînă şi cum il cheamă.
9. Zeu s: Nici vorbă că Timon acesta nu merită
a fi dispreţuit şi dat uitării. Şi pe bună dreptate fierbe
de minie sub povara amărăciunilor lui. Iar dacă l-am
da şi noi uitării pe omul acesta care, în cinstea noas-
tră, a poruncit să fie arse pe altare atitea pulpe de
tauri şi de capre - şi încă din cele mai grase, al
căror miros il mai păstrez şi acum in nări - ar fi
să ne purtăm şi noi întocmai ca acei blestemaţi de
linguşitori. Dar treburile noastre, care nu ne dau o
clipă de răgaz, mulţimea fără de număr a celor care
jură strîmb, a samavolniQilor şi a tîlharilor, precum
121
şi teama noastră ca nu cumva să fie prl:i.date templele
- căci hoţii de lucruri sfinte sînt cită frunză şi iarbă,
ne scapă uşor de sub priviri şi nu ne lasă nici să aţi
pim măcar - toate acestea nu mi-au mai îngăduit
atît amar de vreme să-mi arunc privirile înspre Attica.
Şi aceasta mai ales de cînd pe acolo s-au aciuat filo-
zofii şi cîrcotaşii aceia de sofişti. Cum atenienii se
iau la harţă intre ei şi strigă mereu, de nici nu mai
poţi auzi vreo rugă, mă văd silit sau să-mi astup
urechile şi să stau cu braţele încrucişate, sau să mă
las dat gata de cuvintările care, cu glas ţipător, se
rostesc despre nu ştiu care virtute sau despre fiinţele
fără trup. Iată împrejurările care m-au făcut să-l las
în părăsire pe acest Timon, care merită să fie mult
mai luat în seamă.
10. Totuşi, Hermes, ia-l cu tine pe Plutos şi coboară
de zor la Timon. Plutos să-şi ia cu el Vistieria şi,
împreună cu ea, să-şi facă la Timon culcuşul, şi să
nu plece cu una, cu două de la el, oricît acesta, îm-
pins de inima lui bună, ar vrea să-l gonească iar din
casa lui. Cît despre linguşitorii care s-au arătat atit
de nerecunoscători faţă de Timon, am să stau eu să
chibzuiesc mai tîrziu, după ce-mi voi drege fulgerul.
Căci deunăzi, cînd l-am repezit cu prea multă putere
împotriva sofistului Anaxagora 16 , care se străduia
să-şi convingă ucenicii că noi, zeii, nu existăm, i-am
frînt şi i-am tocit tocmai cele două suliţe mai bune
ale lui. Nu l-am putut lovi pe Anaxagora, fiindcă
Pericle, ca să-l ocrotească, şi-a întins mîna deasupra
lui, astfel că trăsnetul s-a abătut din drum, nimerind
drept in templul dioscurilor 17 , pe care l-a şi pîrjolit.
Puţin a lipsit ca trăsnetul să se sfarme el însuşi de
stîncă. Deocamdată, însă, va fi pentru ei o grea pe-
deapsă numai faptul de a-l vedea pe Timon îmbogăţit
din cale-afară.
11. He r m e s: Mare lucru e să strigi din răsputeri,
să-i poţi stînjeni pe alţii, să fii îndrăzneţ I Şi aceasta
nu numai avocaţilor le poate aduce foloase, dar şi
122
celor ce se roagă. Iată cum Timon, din toată sărăcia
lui, va ajunge dintr-o dată bogat numai pentru că
s-a priceput să strige şi pentru că în rugăciunea lui
a vorbit fără făţărnicie, aşa că Zeus şi-a plecat ure-
chea la ruga lui. Dacă ar fi rămas tăcut şi încovoiat
de şale, şi-ar fi săpat mai departe pămîntul, şi l-ar
mai săpa şi acum, fără ca nimănui să-i pese de el.
12. Pluto s: Nu-mi vine, Zeus, să cobor pînă
la el.
Z e u s: De ce, cinstite Plutos? Doar ţi-am dat
poruncă.
P l u t o s: Pentru că, pe Zeus, tare batjocoritor
s-a purtat Timon cu mine: m-a dat afară din casă,
m-a făcut - ca să zic aşa - fărîme şi fărîmiţe, fără
să ţie măcar seama că eram prietenul tatălui său.
Era cit pe-aci să mă gonească ~m furca din casă, aşa
cum fac cei care zvîrl jarul din mină. Şi acum să mă
mai întorc la el, ca să fiu iarăşi dat pradă paraziţilor,
linguşitorilor şi curtezanelor? Trimite-mă, Zeus, la
oamenii care au să ştie ce înseamnă 11n asemenea dar,
care se vor îngriji de mine ca de un oaspe cu trecere
şi care ar fi dornici să mă primească. Iar prostănacii
de soiul ăstuia n-au decît să rămînă cu sărăcia lor,
căci o preţui~sc mai mult decît pe noi I Sărăcia să le
dea lor haină de piele şi hîrleţ şi să se mulţumească
a rămîne nişte prăpădiţi, nişte simbriaşi, plătiţi doar
cu patru oboli, după ce şi-au irosit orbeşte daruri
care făceau zece talanţi.
13. Zeu s: Timon n-o să se mai poarte cu tine aşa.
Straşnică lecţie i-a mai dat săpălugul ! Afară numai
dacă şalele-i sînt atît de nesimţitoare încît să nu poată
pricepe că tu preţuieşti mai mult pecît sărăcia. Te
văd însă tare supărat. 11 copleşeşti pe Timon cu învinu-
iri fiindcă ţi-a deschis uşile şi te-a lăsat să te plimbi
în voie, fără să te fi închis vreodată înlăuntru şi fără
să te fi pizmuit. Alteori, dimpotrivă, te-ai înfuriat
împotriva celor bogaţi, spunînd că te-au băgat în
temniţă şi te-au zăvorit acolo, ferecîndu-te cu lacăte
i23
şi peceţi, de nici nu mai puteai zări lumina zilei,
şi mi te plingeai că te înăbuşi in bezna temniţei. De
aceea arătai atit de gălbejit la faţă şi atit de dobortt
de griji. Degetele ţi se chirciseră, într-atit le deprin-
seseşi să tot numere la bani. Mereu ameninţai că, de
îndată ce vei avea prilej, ai să fugi de la oamenii
bogaţi. Intr-un cuvint, ţi se părea că-i groaznic lucru
să rămii fecioară, ca Danae 18 , zăvorit într-un turn
de aramă sau de fier şi să te crească nişte dascăli
migăloşi şi tare răutăcioşi: Dobinda şi Socoteala.
14. După cite spui, faptele acestor bogătaşi sint
fapte nebuneşti. Deşi ar fi putut să se folosească şi
să se bucure de tine - şi nimic nu i-ar fi împiedicat
şi stingherit - ei nici nu te atingeau; vegheau şi te
păzeau, ţinindu-şi ochii ţintă la peceţi şi la zăvor,
încredinţaţi că se desfătau îndeajuns nu gustindu-te,
ci nelăsind pe alţii să se împărtăşească din farmecul
tău, aşa cum face şi ciinele ce stă pe lingă iesle, şi
care orz nu mănincă, dar nici calului nu-i dă voie să
se atingă de el. Mai şi rîdeai pe socoteala oamenilor
bogaţi, pentru că sint prea stringători şi prea socotiţi
şi - ceea ce e mai ciudat - se pizmuiesc pe ei înşişi.
Şi mi-ai povestit că, pe cind oamenii aceştia bogaţi
îşi trec toată vremea cu treburi de soiul ăsta, nici
nu bagă de seamă cum cite un ticălos de slujitor sau
îngrijitor de-al casei se furişează in pivniţă, ca să-i
tragă acolo un chef, rizînd astfel pe socoteala bietului
stăpin, pe care-l urăşte, şi lăsîndu-1 astfel să-şi soco-
tească dobinzile la feştila aprinsă a unei biete lămpi
ce abia mai pilpiie şi-i gata-gata să se stingă. Şi
atunci, nu-i oare nedrept ceea ce faci tu - care odi-
nioară ii învinuiai pe oamenii aceia pentru zgîrcenia
lor - să-l ocărăşti astăzi pe Timon pentru că ar fi
risipitor?
15. P 1 u tos: Şi totuşi, dacă vrei să afli tot ade-
vărul, ai să te convingi că am dreptate să susţin şi
un lucru, şi pe celălalt. N-ai să-ţi închipui, desigur,
că purtarea lui Timon, căruia nici nu-i pasă de mine,
124
mi-ar fi binevoitoare. Cit despre cei care mă ţin fere-
cat, cu porţile zăvorite şi în beznă, străduindu-se
doar să mă îndoape, să mă îngraşe peste măsură, dar
de mine nici nu se apropie ca să mă scoată cît de cit
la lumină - fiindcă mi vor să fiu văzut de nimeni -
pe aceştia ii socot că-s fără minte, trufaşi şi ne-
ruşinaţi. Ce nedreptate le-am făcut eu ca să se soco-
tească în drept a mă pune in lanţuri, lăsindu-mă să
putrezesc aşa? Nici una I Nici nu-şi dau seama că vor
pleca în curind, lăsîndu-mă vreunui fericit moştenitor.
16. Dar nu-i laud nici pe cei care sint prea îngă
duitori cu mine. Ii înţeleg şi-i aprob - şi pe drept
cuvînt - doar pe cei care ştiu să se folosească cu
măsură de mine. Aceştia nici nu mă cruţă de tot,
dar nici nu mă storc de tot. Pe Zeus, cercetează şi
tu, o I Zeus, următoarea întimplare. Unul şi-a luat o
soţie legiuită, tinără şi frumoasă. Dar n-o păzeşte şi
nu-i cîtuşi de puţin ros de gelozie. Ba, dimpotrivă,
o lasă să hoinărească toată noaptea pe unde vrea şi
să aibă legături cu cine vrea. Mai mult încă, el însuşi
o împinge spre curvie, ii deschide porţile desfrîului,
chemînd la ea pe fitecine. Iţi închipui c-o iubeşte?
Tu, Zeus, care te-ai îndrăgostit de atîtea ori, n-ai
putea să spui aşa ceva I
17. Să presupunem acum că un om s-a căsătorit
in toată legea cu o femeie liberă, ca să-i facă prunci
legiuiţi, dar nici nu se atinge de fecioara pe care a
luat-o, care e chipeşă şi înfloritoare, şi nici nu îngă
duie cuiva s-o vadă, ci o ţine închisă in casă, lăsind-o
să rămînă fecioară şi să nu ştie ce e bucuria de a avea
copii. Şi acesta, în ciuda purtării lui, susţine c-o
iubeşte (şi poţi citi pe faţa lui, văzînd doar cum se
uită la ea - topit şi cu ochii intraţi în fundul capului
- că nu minte). Pe un atare om n-ai să-l socoteşti
smintit? Cind ar trebui să aibă copii şi să guste din
plăcerile căsătoriei, el îşi lasă nevasta - care-i atît
de ademenitoare la vedere şi parcă născută să fie
iubită - să se ofilească şi să rămînă cît va trăi, ca
125
să zic aşa, preoteasă a zeiţei Demeter 19 • Iată de ce
mă înfurii eu: unii mă calcă cu neruşinare în picioare,
mă înghit şi mă istovesc, pe cită vreme alţii mă aruncă
în lanţuri ca pe un sclav fugit şi însemnat cu fierul
roşu.
18. Zeu s: De ce să te superi pe ei? Şi unii, şi

alţii, din cele două soiuri de oameni, îşi ispăşesc
foarte bine vina. Unii sînt aidoma lui Tantal20 : nu
beau, nu mănîncă şi stau cu gura căscată doar în
faţa aurului. Ceilalţi sînt aidoma lui Fineu 21 : harpiile
le şterpelesc hrana din gîtlej. Dar acum ia-o din loc!
Pleacă I Ai să-l găseşti pe Timon cu mult mai înţelept
decît a fost.
P 1 u t o s: Va înceta el oare să mă istovească de
zor - ca şi cum m-ar scoate dintr-o coşniţă găurită,
mai-nainte să mă fi scurs cu totul - sub cuvînt că
nu vrea să mă piardă şi că se teme ca eu, căzînd, să
nu inund totul şi să-l înec? Mi se pare că am să torn
apă in butoiul danaidelor 22 , şi-am s-o vărs zadarnic
într-un vas fără fund; nici nu voi fi apucat să torn
înăuntru toată apa, că ea se va fi şi scurs, pentru că
butoiul are deschizătură foarte largă, pe unde apa se
scurge dintr-o dată.
19. Zeu s: Desigur, dacă Timon n-o să astupe
această deschizătură şi dacă ea o să rămînă mereu
deschisă, ai să te scurgi repede, iar el lesne o să-şi
găsească veşmîntul de piele şi săpoiul, dind de ele
în drojdia butoiului. Acum, însă, duceţi-vă şi îmbo-
găţiţi-l I Tu, Hermes, ţine minte să-i aduci la întoar•
cere pe ciclopii23 Etnei, ca să ascută şi să dreagă
trăsnetul, căci în scurtă vreme vom avea nevoie de
un trăsnet ascuţit.
20. H e r m e s: Hai s-o pornim, Plutos. Dar ce-n-
seamnă asta? Mergi cam şchiopătînd. Viteazule, nu
ştiam că eşti şi şchiop, nu numai orb!
P 1 u tos: Hermes, lucrul ăsta nu mi se întîmplă
totdeauna. Cînd însă Zeus mă trimite la cineva, mă
urnesc cam greu din loc, nici eu nu ştiu cum, şchio-
126
pătînd cînd de-un picior, cînd de celălalt. Şi de aceea
cu anevoie ajung unde trebuie. Iar pînă să ajung
acolo, se întîmplă uneori ca omul care mă aşteaptă
să îmbătrînească. Dimpotrivă, cînd trebuie să pără
sesc pe cineva, zbor parcă mai iute decît visele. Abia
se ridică bariera, şi toată lumea a vestit de-acu biru-
inţa mea. Dintr-o săritură am şi străbătut cîmpul de
alergări, aşa de iute, că uneori spectatorii nici nu prind
de veste.
H e r m e s: Ceea ce spui nu se potriveşte cu ade-
vărul. Eu ţi-aş putea arăta mulţi oameni care pînă
mai ieri n-aveau nici cu ce să-şi cumpere un ştreang
cu care să-şi pună capăt zilelor, iar azi, îmbogăţiţi
dintr-o dată şi zvîrlind banii in dreapta şi-n stînga,
călătoresc în care trase de cai albi, ei, care nici măcar
de-un măgar nu-şi putuseră face vreodată rost. Cînd
ies la plimbare se îmbracă în purpură, mîinile le sînt
pline de aur şi nici lor nu le vine a crede că ceea ce se
petrece cu ei nu e vis.
21. P l u t o s: Aici, Hermes, lucrurile stau altfel.
Nu cu picioarele mele mă duc la ei, iar cel care mă trimite
nu este Zeus. Mă trimite Pluton, căci şi el hărăzeşte
bogăţii şi face cu dărnicie danii mari. Lucrul acesta
îl arată destul de bine însuşi numele lui•. Într-adevăr,
cînd trebuie să-mi schimb locuinta - de la un om la
altul - mă aşază întins pe o tăbliţă de scris, şi peste
mine pune cu grijă o pecete. Apoi sînt luat pe sus şi
dus în lectică. Iar mortul zace în vreun ungher întu-
necos al casei, învelit cu o pînză veche, în timp ce
pisicile îi dau tircoale. În vreme ce oamenii care nădăj
duiesc ceva de la mine mă aşteaptă cu gura căscată
în piaţă, ca puii rîndunicii, care, ciripind iuteşiascu
ţit, îşi aşteaptă mama, îndreptată în zbor către ei.
22. O dată pecetea ruptă şi firul tăiat, testamentul
se deschide. ln el este arătat noul meu stăpîn, care
poate fi vreo rudă, vreun linguşitor sau cine ştie ce
* In greceşte Pluton lnsramnă Bogatul (n.t.).
127
sclav desfrinat, pe care stăpinul ii preţuia pentru că-i
va fi prilejuit niscai plăceri neruşinate. Acest sclav
şi-a ras barba şi se poartă încă şi astăzi aşa. Om de
nădejde, el ia acum o simbrie mare pentru feluritelb
plăceri pe care - aşa tomnatic cum era - i le prile-
juise stăpinului său. Moştenitorul - ce va fi fost el
mai înainte nu ştiu - luînd cu el tăbliţa, mă prinde
şi pe mine de mină şi o porneşte in fugă, schimbindu-şi
numele din Pyrrhias, Dromon sau Tibios 24 , cum i se
spunea mai-nainte, în Megakles, Megabyzos sau Protar-
chos. El a şi luat-o la picior, părăsindu-i pe cei care
trăgeau nădejde să li se lase lor moştenirea şi care
rămin cu gura căscată şi uitindu-se unul la altul, in
timp ce o mare durere pune stăpinire asupra lor: ce
mai lacherdă le-a scăpat din fundul năvodului, după
ce le-a înghiţit toată momeala pusă in năvod I
23. Deodată, necioplitul acela de moştenitor, gros
de obraz şi care încă nu se trezise din spaima de-a fi
purtat cătuşe la picioare, se năpusteşte asupră-mi.
Cînd se intîmplă să vadă pe vreun trecător plesnind
din bici, îşi ciuleşte urechile; iar cind zăreşte vreo
moară, i se închină, de parc-ar fi un templu. Nimeni
din cîţi ii intilnesc nu-l mai poate suferi; cu cei care-s
oameni liberi se poartă semeţ ; pe cei care mai înainte
purtaseră laolaltă cu el jugul robiei ii biciuieşte acum,
vrînd să le arate că-i stăpin. În sfîrşit, iată-l prins
in mrejele unei femei stricate I Ba l-a mai apucat şi
patima de-a creşte cai; iar linguşitorii, care se jură
că e mai frumos <lecit Nireus 25 , că-i mai de neam
ales decît Kecrops 26 sau Codros 27 şi că-i mai iute la
minte decît Odiseu28 , fac din el ce vor. Ba ii mai şi
ameţesc, spunîndu-i că-i bogat cit şaisprezece Cresus
laolaltă. Şi iată-l pe acest nenorocit risipindu-şi cit
ai bate din palme averea, pe care cu greu şi prin jură
minte strimbe, prin furturi şi prin fel şi chip de alte
nelegiuiri şi-o agonisise I
24. H e r m e s: Spui, deci, că lucrurile se petrec
cam aşa. Cum se face însă că, mergind pe picioarele
128
ta.le aşa orb cum eşti, nimereşti totuşi drumul? Şi
cum recunoşti pe cei la care te-a trimis Zeus şi pe care
el i-a socotit vrednici de-a se îmbogăţi?
P l u t o s: Dar îţi închipui oare că-i nimeresc?
Pe Zeus, o I nu I Altminteri nu l-aş fi lăsat pe Aris-
tide29 ca să mă duc la Hipponicos30 , la Callias şi la
alţi mulţi atenieni care nu făceau nici o para chioară.
H e r m e s: Dar atunci ce faci cînd Zeus te trimite
pe pămint?
P l u t o s: Mă învîrt şi eu încolo-neoa fără nici
un rost şi, în sfîrşit, fără să bag măcar de seamă,
nimeresc la cite cineva. Şi cine m-a intilnit cel clintii
mă ia la el şi mă ţine, închinîndu-ţi-se ţie, Hermes,
pentru norocul ce-a dat peste el şi la care nici nu se
aştepta. ·
25. H e r m e s: Dacă aşa stau lucrurile, atunci
Zeus se înşală cînd îşi închipuie că-i asculţi poruncile
şi că-i îmbogăţeşti pe cei pe care el ii socoteşte vred-
nici a fi bogaţi.
P I u t o s: Da, şi e drept să fie aşa, bunul meu
prieten, căci Zeus, deşi ştie că-s orb, mă trimite să
caut un lucru atît de greu de găsit şi care de atita
amar de vreme nici nu se mai află pe lume, un lucru
pentru care însuşi Lynkeus31 ar trebui să se trudească
nespus de mult spre a-l găsi, atît e de mic şi de ne-
observat. Dar cum în cetăţi oamenii de ispravă sînt
puţini, iar ticăloşii, care au toate dregătoriile, grozav·
de mulţi, se întîmplă că, atunci cînd cutreier prin
lume, mai lesne dau de ei şi, deci, in iţele lor cad.
Hermes: Ei bine, cum se face că, după ce-ai
părăsit pe cineva, deşi nu cunoşti drumul, fugi totuşi
atît de repede?
P lut o s: Nici eu nu ştiu cum se face, dar cind e
vorba s-o iau la goană, fug de nu-mi văd picioarele.
26. Hermes: Dar, rogu-te, mai spune-mi ceva:
trebuie să-ţi dai seama, nici vorbă, că eşti orb, ba
încă şi sfrijit la faţă; picioarele abia ţi le urneşti.
Cu toate acestea, de ce te îndrăgesc atîţia oameni,
9- Lucian din Samosah - Scrieri ~lese l29

toată lumea îşi îndreaptă privirile spre tine, iar cei
ce au parte de tine se socotesc fericiţi? ln schimb,
celui ce nu izbuteşte să te aibă, viaţa ajunge să-i fie
de neîndurat. Într-adevăr, cunosc mulţi care s-au
îndrăgostit de tine cu atîta patimă, încît s-au aruncat
în mare, în adîncurile căreia trăiesc monştri, şi încă
repezindu-se din vîrful stincilor prăpăstioase. Au fă
cut-o socotindu se dispreţuiţi de tine, pentru că nici
0
măcar o privire nu te-ai învrednicit să le arunci. De

altfel, ai să admiţi şi tu, nu mă îndoiesc, dacă te
cunoşti bine, că oamenii aceştia trebuie să fie la fel
de nebuni ca şi korybanţii ca să se îndrăgostească de
unul ca tine.
27. P lu t o s: Dar îţi închipui oare că ei mă văd
aşa cum sînt: şchiop, orb şi cu atîtea alte beteşuguri?
H e r m e s: Dar bine, Plutos, cum să te vadă alt-
fel de cum eşti? Doar n-or fi orbit cu toţii, ca tine!
Plutos: Nobile prietene, văzul li-i bun, dar
neştiinţa şi rătăcirea care stăpînesc astăzi întreaga
lume le-au întunecat şi lor privirea. Apoi şi eu, ca
să nu par prea sJut, îmi pun o mască împodobită cu
aur şi cu pietre scumpe, care înfrumuseţează nespus
de mult, şi mă îmbrac în haine împestriţate. Şi aşa
mă înfăţişez lor, iar ei cred că ceea ce văd e într-adevăr
frumuseţea mea şi se îndrăgostesc de mine. Dacă nu
izbutesc să mă aibă al lor, atunci sînt pierduţi. Închi-
puie-ţi că cineva m-ar dezbrăca de tot şi m-ar arăta
lor aşa cum sînt într-adevăr. Atunci neîndoios că şi-ar
da seama cit de slabă li-i vederea şi ar înţelege că s-au
îndrăgostit de ceea ce e, de fapt, hîd şi nevrednic de
dragostea lor.
28. H e r m e s: Totuşi, cînd se îmbogăţesc şi-şi dau
seama ce-a fost cu masca aceea, cum de se mai lasă
amăgiţi? Iar dacă ai încerca să le-o iei, mai degrabă
şi-ar da capul decît masca. Nu se poate spune, desigur,
că sînt şi acum la fel de neştiutori ca mai înainte, căci
şi-au dat doar seama că frumuseţea despre care vorbim
nu-i ceva adevărat, ci că se datoreşte numai sulima-
130
nurilor, măştii, căci acum ştiu bine ce se află în dosul
acestei măsti.
P l u t o 's: Dragă Hermes, o mulţime de motive
vin în sprijinul meu.
Hermes: Care anume?
P l u t o s: Cînd un om mă întîlneşte pentru prima
oară şi-mi deschide uşa primindu-mă la el, o dată cu
mine pătrund - fără ca el să bage măcar de seamă -
trufia, sminteala, îngîmfarea, moliciunea, silnicia,
rătăcirea şi nenumărate alte năravuri. Cu sufletul
plin de toate acestea, omul nostru se minunează de
ceea ce nu e făcut să uimească şi rîvneşte la ceea ce ar
trebui să ocolească. Rămîne cu gura căscată în faţa
mea - a mea, părintele tuturor scăderilor de care-ţi
pomenii, scăderi care, în timp ce pun stăpînire pe sufle-
tul lui, mie-mi slujesc drept strajă - şi ar îndura mai
degrabă orice decît să cuteze a mă izgoni.
29. H e r m e s: Ce neted şi lunecos eşti tu, Plutos !
Ce greu e să fii ţinut în loc şi cit de gata eşti întot-
deauna să fugi! Nici un om n-ar fi în stare, punind
mina pe tine, să te păstreze veşnic; parcă ai fi un
ţipar sau un şarpe, care nu ştiu cum fac de-ţi scapă
mereu printre degete. Dimpotrivă, sărăcia e lipicioasă
şi lesne de prins. Pe chipul ei sînt o mulţime de momeli
care-i cresc din adînc. Cel ce s-a apropiat de ea nu mai
scapă: sărăcia, fără să stea prea mult pe gînduri, a
şi pus mina pe el, şi anevoie mai poate scăpa de ea.
Dar, tot luîndu-ne cu vorba, iată că am uitat un lucru
de cea mai mare însemnătate. ·
Plutos: Cevreisăspui?
H e r m e s: N-am adus Vistieria, primul lucru pe
care trebuia să-l facem.
30. P l u t o s: Cît despre asta, să n-ai nici o grijă I
De cite ori mă întorc la voi, o las sub pămînt şi-i
poruncesc să rămînă acolo, cu uşa încuiată, şi să n-o
deschidă nimănui, pînă nu va fi auzit c-o strig eu.
H e r m e s: Hai acum să intrăm în Attica ! Iar
tu urmează-mă, ţinîhdu-te de hlamida mea; şi să te
9* 131
ţii mereu de mine, pînă ce vom ajunge în pustietatea
lui Timon.
P 1 u tos: Faci foarte bine, Hermes, că mă duci
de mînă ! Dacă m-ai lăsa să merg singur, s-ar putea
foarte bine, tot rătăcind, să nimeresc pe la alde Hyper-
bolos sau Cleon. 32 Dar ce-i zgomotul care se aude?
S-ar zice că cineva izbeşte în piatră cu un fier.
31. Hermes: E Timon, care sapă pe-a1c1
pe-aproape un petic de pămînt pietros. Vai, iată lîngă el
Sărăcia şi Truda, Răbdarea, Înţelepciunea şi Vitejia,
împreună cu toată gloata celor din care Foamea işi
face ostaşi. Ne-am întîlnit cu ceata unor paznici care
preţuiesc mai mult decît străjerii tăi.
P 1 u to s: Atunci, Hermes, hai să facem cît mai
degrabă cale-ntoarsă. Nu-i nimic de făcut cu un băr
bat în jurul căruia se află o astfel de oştire.
Hermes: Zeus a hotărît, insă, altcumva. Nu
trebuie, deci, să ne dăm bătuţi.
32. Sărăci a: Tu, ucigaş al lui Argos, unde duci
această făptură pe care o ţii de mînă?
Hermes: La Timon, unde ne-a trimis Zeus.
Sărăci a: Tocmai acum vii cu Plutos la Timon,
ctnd acesta, vlăguit de Moliciune, mi-a fost dat mie?
L-am încredinţat Inţelepciunii şi Trudei - uită-te
colo! - şi am scos din el un om destoinic, care preţu
ieşte mult. Şi acum credeţi că eu, Sărăcia, pot fi pîn~
intr-atît de nesocotită şi cu .atîta uşurinţă nedreptă
ţită, incit să-mi luaţi singurul bun, pe omul acesta,
pe care l-am mlădiat cu atita iscusinţă ·pentru a fi un
slujitor al Virtuţii? Plutos il va da iarăşi pe mîna
Trufiei şi a Silniciei, făcindu-1 asemenea lui Timon
cel de altădată: moleşit, josnic, fără de minte. Şi la
urmă, după ce-o să facă din el o zdreanţă, are să mi-l
dea tot mie.
H e r m e s: Sărăcie, aşa a hotărît Zeus I
33.' Sărăci a: Mă duc I Iar voi, Trudă, Inţelep
ciune şi toţi ceilalţi, veniţi după mine I Omul nostru
o să afle îndată cît păgubeşte părăsindu-mă, căci ii
132
eram de mare ajutor şi-l învăţasem lucruri minunate.
Mulţumită mie îşi însănătoşise trupul şi-şi călise sufle-
tul, astfel că ducea o viaţă vrednică de un om. Intor-
cîndu-şi privirea asupra lui însuşi, socotea ca străine
de el şi zadarnice - cum şi sînt de fapt - multe din
lucrurile înconjurătoare.
H e r m e s: Iată că pleacă! Să ne apropiem de
Timon!
34. Tim o n: Cine sînteţi voi, blestemaţilor? Ce
plănuiţi, de-aţi venit aici să tulburaţi pe-un muncitor
simbriaş? N-o să plecaţi însă de bunăvoie, văd eu,
fiindcă sînteţi toţi nişte ticăloşi fără pereche. Acum
pun mîna pe pietre şi pe bulgări, de vă fac una cu
pămîntul !
H e r m e s: Nu ne lovi, Timon, căci nu sîntem
oameni! Eu sînt Hermes, iar el e Plutos. Ne-a trimis
Zeus, care ţi-a ascultat ruga. Drept aceea, primeşte
bogăţia pe care o vezi! Să-ţi poarte noroc şi să te uite
necazurile!
Tim o n: Aţi fi voi zei, dacă aşa ziceţi, dar acum
o să plîngeţi şi voi. Îi urăsc cleopotrivă şi pe oameni,
şi pe zei. Pe toţi! Iar pe orbul ăsta, oricine-ar fi el,
cred că praf îl fac cu săpăliga mea.
P l u t o s: în numele lui Zeus, hai s-o luăm din
loc, Hermes! Că, după cit se vede, omul ăsta-i veninos
foc, şi tare mă tem să nu plec după ce mă va fi snopit
în bătaie.
35. H e r m e s: Lasă prostiile, Timon ! Termină
cu nebunia asta a ta! Nu mai fi atît de aspru în purtări,
întinde mîinile şi_ întîmpină-ţi norocul! Ai să ajungi
din nou bogat şi ai să fii cel dintîi dintre atenieni;
în felul acesta vei putea să te uiţi de sus la cei care
ţi-au fost nerecunoscători, pentru că numai tu te vei
împărtăşi şi bucura de belşugul care te aşteaptă.
Tim o n: N-am nevoie de ajutorul vostru! Daţi-mi
pace! Mie mi-e de ajuns belşugul pe care mi-l dă săpă
liga. De fapt, sînt omul cel mai fericit cînd nu se apro-
pie nimeni de mine.
133
H e r m e s: Pînă într-atîta te-ai sălbăticit, prie-
tene?
„Să-i duc lui Zeus aceste cuvinte aspre şi crude ?" 33
Ai dreptate să nu-i poţi suferi pe oameni, fiindcă
tare duşmănos s-au purtat cu tine. Dar nu se cade să-i
urăşti pe zei, cînd ei îţi poartă atîta de grijă.
36. T i m o n: Da, Hermes! Faţă de tine şi de
Zeus am cea mai mare recunoştinţă, pentru că-mi pur-
taţi de grijă. Dar pe acest Plutos nu pot să-l rabd.
Hermes: Şi de ce?
T im o n: Pentru că mai demult a fost pentru
mine pricina unor nenorociri fără de număr. M-a
lăsat pe mîinile linguşitorilor, mi-a adus vicleni care
mi-au întins capcane, a stîrnit împotrivă-mi ură, m-a
nimicit prin viaţa plină de desfătări pe care am dus-o,
a făcut să fiu pizmuit, şi în cele din urmă m-a părăsit
dintr-o dată, arătîndu-se ca o fiinţă prefăcută, trădă
toare. Minunata Sărăcie, însă, care m-a deprins cu
munca - si munca îi stă asa de bine unui bărbat I
- Sărăcia,' care a stat. de vo~bă cu mine spunindu-mi
adevărul în faţă, mi-a răsplătit îndeajuns truda şi m-a
învăţat să privesc cu dispreţ la atîtea lucruri care nu-s
de nici un folos. Căci ea m-a făcut să-mi pun nădejdea
doar în mine însumi, arătîndu-mi care-i adevărata
bogăţie, ce nu mi-o pot lua nici linguşitorii prin măgu
lelile lor, nici sicofanţii, care-mi viră frica în oase,
nici furia norodului, nici voturile obştii din Ekklesia34 ,
nici capcanele tiranului.
37. Fiind, aşadar, călit prin muncă, lucrez cu tra-
gere de inimă ogorul pe care-l vedeţi. In felul acesta
sint scutit de-a mai da ochi cu oricare din năravurile
vieţii de oraş, iar cu săpăliga îmi agonisesc făina tre-
buincioasă. Aşa stînd lucrurile, te rog, Hermes, să
faci cale-ntoarsă şi să-l duci pe Plutos înapoi la Zeus.
1n ce mă priveşte, n-aş dori decît un lucru: să-i fac
pe toţi oamenii, fără nici o deosebire, să verse lacrimi.
Hermes: Prietene, nu gîndi aşa! Nu s-ar cădea
să-i faci pe toţi oamenii să plîngă. Lasă-ţi supărarea
134
asta copilărească şi primeşte-l pe Plutos I Darurile lui
Zeus nu sînt de dispreţuit.
P l u t o s: Mi-ai îngădui, Timon, să mă dezvino-
văţesc în faţa ta? Rogu-te, nu te înfuria de ce-ţi voi
spune I
Tim o n: Vorbeşte, dar nu lungi vorba! Fără intro-
ducerile pe care le fac nemernicii ăia de retori I Am
să te-ascult numai dacă ai să fii scurt la vorbă. Şi
asta, ca să-i fac pe plac lui Hermes.
38. P l u t o s: Poate ar fi nevoie să spun mai pe
larg ceea ce am de spus, fiindcă mi-ai adus multe
învinuiri. N-am s-o fac însă. Gîndeste-te: fost-am eu
oare nedrept cu tine, eu, care ţi-ain prilejuit toate
bucuriile? Nu ţi-am prilejuit eu oare şi vază, şi intîie-
tate, şi cununi*, şi-atîtea alte lucruri plăcute? Am
făcut ca toţi să-şi întoarcă privirile spre tine, numele
tău să fie pe buzele tuturor, şi lumea să se înghesuie
căutindu-te. Iar dacă ai suferit din pricina linguşi
torilor, de vină nu sînt eu. Aş spune chiar că ai fost
nedrept faţă de mine - şi nu meritam! - dindu-mă
pe mina unor ticăloşi, care te vrăjeau cu laudele lor
şi care mi-au întins tot felul de capcane. Cit despre
învinuirea pe care mi-ai adus-o acum în urmă, cum că
eu te-aş fi vîndut, mai degrabă ţi-aş putea spune că,
dimpotrivă, tu ai.făcut tot ce-ai putut ca să mă alungi
de la tine, dindu-mă în hrinci afară din casă. Şi ce-a
urmat după asta? Acum, în locul mantalei celei moi,
porţi această haină de piele, pe care ţi-a pus-o pe umeri
multpreţuita-ţi Sărăcie. Trebuie, de asemenea, să-ţi
mai spun - şi martor mi-e Hermes, care-i aici lingă
mine - cit m-am rugat de Zeus să nu mă mai trimită
iarăşi la tine, după ce te-ai purtat cu mine atît de
neomenos!
39. Hermes:· Vezi, Plutos, că Timon s-a mai
lmblinzit? Nu-ţi fie, deci, frică şi însoţeşte-te cu ell
Tu, Timon, sapă ca şi mai înainte I Iar tu, Plutos, adu
• E vorl>I' •·· ~ununile care erau purtate la ospeţe (a.t.).
135
de sub săpoiul lui Timon Vistieria, căci ea te va auzi
cînd o vei striga.
T im o n: Da, Hermes, se cade să-ţi dau ascultare
şi să ajung iarăşi bogat. Ce poţi face cînd zeii porun-
cesc? Dar iată-mă, bietul de mine, in ce încurcătură
m-ai pus I Pînă acum duceam viaţa cea mai fericită.
Şi deodată mă văd cu o grămadă de aur! Fără să am
nici o vină, iată-mă acum năpădit de atîtea şi atîtea
griji !
40. H e r m e s: Rabdă, Timon, ca să-mi fii pe
plac! Iar dacă socoţi că împrejurarea aceasta e dure-
roasă şi de neîndurat, fă totuşi ceea ce-ţi spun, pentru
ca linguşitorii să crape de ciudă. Cît despre mine, eu
voi porni din nou către cer, zburînd pe deasupra Etnei.
P 1 u t o s: Mi se pare că s-a îndepărtat. lmi dau
seama după bătaia aripilor lui. Iar tu rămîi aici,
Timon I lţi voi trimite Vistieria. Sapă mai departe I
„Te chem, Vistierie de aur, dă-i ascultare acestui
Timon şi lasă-te luată de el I" Sapă, Timon, şi înfi-
ge-ţi adînc săpăliga I Am să mă îndepărtez şi eu.
41. Tim o n: Hai, săpoiule, arată acum ce poţi
şi dă-ţi mereu osteneala pînă ce vom scoate din adîncuri
Vistieria. O, Zeus, făcătorule de minuni! O, voi kory-
banţi, prietenii mei! O, Hermes, zeu al cîştigurilor I
Cum de-am dat de atîta aur? Nu '1Umva e un vis?
Teamă mi-e că, trezindu-mă, am să văd că-s doar
nişte cărbuni. O, nu I E aur, aur sunător, galben, greu
şi care-ţi desfată ochii I
„Tu, aur, pe care oamenii sint atît de încîntaţi să
te aibă" 35 , tu, ce străluceşti ca flacăra focului şi noap-
tea, şi în lumina răsăritului de soare I Vino, scumpul
şi multdoritul meu I Cred acum că Zeus s-a prefăcut
odinioară tn aur. Care fecioară nu şi-ar dezvălui sînul
şi nu te-ar primi pe tine, un ibovnic atît de fermecător,
ctnd ai cobori spre ea prin acoperiş ?36
42. O, Midas 37 , o, Cresus, şi voi, prinoase aduse tem-
plului din Delfi38 , cît de puţină însemnătate aveţi voi
pe lingă Timon şi boiăţia lui I Nici regele perşilor
136
nu s-ar putea măsura cu mine! O! tu, săpăliga mea,
şi tu, veşmintul meu cel drag făcut din piei, cade-se
să vă închin zeului Pan39 , de aici de alături. Iar eu
am să-mi cumpăr acum tot acest pămînt de la hotar.
Pe locul acesta voi clădi un turnuleţ, atît cît să-mi
fie de ajuns ca să trăiesc eu singur şi cu comoara mea
înlăuntru. Tot el îmi va sluji drept mormînt, cînd
voi închide ochii. Iar pentru cît îmi va mai fi dat
să trăiesc, am hotărît - şi din aceasta îmi fac o lege
a vieţii mele, pe care o voi păzi cu străşnicie - să
nu mă mai apropii de nimeni, să nu mai cunosc pe
nimeni, iar de oameni, de toţi, să-mi fie scîrbă. De
acum înainte, prieten, oaspe, tovarăş sau altar al
Milei nu mai sînt pentru mine decît nişte vorbe goale.
Să-mi mai fie milă de cel care plînge, să mai ajut pe
acel nevo-iaş e un lucru pe care-l voi socoti drept o
tncălcare a legii, drept o răsturnare a bunelor moravuri.
Mi-oi duce viaţa ca un pustnic, oi trăi ca lupii, iar
singurul prieten îmi va fi Timon.
43. Pe toţi ceilalţi oameni am să mi-i socotesc vrăj
maşi, am să-i privesc ca pe nişte vicleni care-mi
întind curse. Numai ce m-aş apropia de ei, şi mi-ar
fi de ajuns ca să mă socotesc mînj it. Cînd ar fi să zăresc
doar pe vreunul din ei, aş socoti ziua aceea ca pe o
zi blestemată. Să nu fie pentru mine nimic altceva
dectt nişte statui de piatră sau de aramă l De mi 0
vor trimite cumva vreun crainic de-al lor, n-am să-l

.primesc şi n-am să închei cu ei nici o înţelegere.
Intre mine şi oameni, hotar să-mi fie pustietatea în
care trăiesc. Tovarăşii de trib, fratria 40 , demul şi
tnsăşi patria vor fi de-acum încolo pentru mine vorbe
goale şi fără de folos, lucruri la care doar proştii pot rîvni.
Voi avea doar eu bogăţii şi mă voi uita cu dispreţ
la toţi ceilalţi. Voi trăi singuratic, găsindu-mi desfă
tarea in mine însumi, scutit fiind de linguşitori şi de
laudele lor dezgustătoare. Voi aduce prinoase zeilor,
voi benchetui de unul singur, avîndu-mă doar pe mine
tnimmi ca vecin, smuliîndu-mă din orice legătură cu
137
ceiiaiţi. Cînd îmi va bate sorocui morţii, eu însumi
îmi voi da o singură stringere de mină şi eu însumi îmi
voi pune pe cap cununa41 •
44. Îmi iau numele de Misanthropos, nume care
mă încîntă cel mai mult. Vreau ca trăsăturile firii
mele, după care să mă poată recunoaşte cineva, să-mi
fie acestea: purtarea de om posac, înfăţişarea hirsută,
grosolănia, pornirea spre mînie, lipsa de omenie. De voi
zări vreodată vreun om cuprins de flăcări, care-mi va
cere să le sting, le voi stinge cu untdelemn şi cu smoală.
De voi vedea cum valurile unui rîu, umflate de vije-
lie, au tîrît vreun om cu ele, iar el cu mîinile spre
mine m-o ruga să-l scap de la înec, am să-i dau un
hrinci ce l-o da la fund, de unde să nu-şi mai poată
scoate capul. lată cum vreau să mă răzbun. Timon,
fiul lui Echekratide din Kolyttos, a supus Ekkle-
siei această lege şi, mulţ,umită Ekklesiei, a dobîndit
încuviinţarea legii42 • Aşa, lucrurile sînt acum hotărîte.
Să ne ţinem bărbăteşte de îndatoririle noastre faţă
de lege.
45. Tare mult aş dori, însă, ca toată lumea să afle
- şi nu ştiu cum să fac să afle - că multe s-au schim-
bat în viaţa mea şi că azi sînt putred de bogat. O să le
vină să se spînzure, şi pe bună dreptate I Dar ce-mi
văd ochii? Vai! Ce iuţeală ameţitoare! Văd oameni
alergînd din toate părţ,ile, plini de praf şi gifîind de
osteniti ce sînt. Cum oare îmi vor fi adulmecat aurul?
Sau, c'ălcînd măcar o dată cele statornicite; să le vor--
besc, luîndu-i de sus, ca să le fac in ciudă?
Mi se pare că ar fi mai nimerit să fac aşa cum spusei
acum în urmă. Hai să le ieşim înainte şi să le ţinem
piept I Dar cine oare o fi cel care vine în fruntea lor?
E Gnathonide, linguşitorul. Ii cerusem nu demult
să-mi asigure un prînz modest şi el mi-a întins o funie
ca să mă spînzur. Tocmai el, care mînca şi bea la mine
pînă vărsa butoaie întregi I Imi pare bine că vine
Gnathonide cel dintîi, ca să apuce a se jeli el înaintfa
celorlalţi.
138
46. G n a t h o n i d e: Nu spuneam eu că zeii
n-or să-l uite pe acest om de ispravă? Bună ziua,
Timon, cel mai frumos şi plăcut dintre oameni! În
tovărăşia ta se poate benchetui minunat.
T im o n: Să fii sănătos, Gnathonide, tu, care eşti
mai hulpav decît toţi corbii şi mai ticălos decît toţi
oamenii!
G nat hon ide: Îţi arde totdeauna de glume,
Timon ! Dar unde putem sta la masă? Îţi aduc tocmai
un cîntec nou, pe care l-am auzit nu demult la niştt
reprezentaţii unde se cîntau dithyrambi43 •
Tim o n: Ai să cînţi, da, dar ai să _cînţi cîntece
de îngropăciune, cîntece jalnice, cărora le va ţine
isonul săpoiul ăsta cu loviturile pe care ai să le simţi
acuşi-acuşi!
G nat hon ide: Cum? Dai în mine, Timon?
Chem martori! Vai, Heracle ! Nu mai pot de durere I
Timvn, fiindcă m-ai rănit, am să te chem în faţa
Areopagului.
Tim o n: Pe legea mea, dacă mai zăboveşti, ai
să mă chemi la judecată zicînd că te-am şi omorît.
Gnathonide: Nici prin gînd nu-mi trece!
Dar mai degrabă lecuieşte-mi rana, presărînd deasu-
pră-i puţin aur, căci leacul ăsta opreşte de minune
sîngele.
Tim o n: Tot n-ai plecat?
Gnathonide: Plec. Dar n-o să te bucuri că
ai ajuns atît de sălbatic şi de neomenos de pe urma
aurului.
47. T i m o n: Cine-o fi oare cel pe care-l văd ve-
nind acum spre mine? Cine-i omul acela cu fruntea
pleşuvă? E Filiade, cel mai neruşinat dintre toţi
linguşitorii. A primit în dar de la mine o ţarină în-
treagă, iar fiică-si i-am dăruit drept zestre doi talanţi.
Aceasta a fost răsplata pe care i-am dat-o fiindcă mă
măgulise cu laudele lui. Cîntasem o dată şi nimeni
nu-mi spusese nimic; el singur m-a copleşit cu laude,
jurîndu-mi că ştiu să cînt cu mai multă măief'trie
decît lebedele. Iar cînd, deunăzi, bolnav, m-am dus
la el şi i-am cerut ajutor, omul acesta cumsecade m-a
luat la bătaie.
48. F i l iad e: Cîtă neruşinare! Acum vă aduceţi
aminte cine e Timon? ! Acum îşi aminteşte Gnatho-
nide că Timon îi e prieten şi tovarăş de chefuri?!
El trage acum, pe bună dreptate, ponoasele, după ce
s-a vădit atit de nerecunoscător. Eu însă, care 11 cu-
nosc pe Timon de multă vreme, că doar tinereţea ne-am
petrecut-o împreună şi sîntem dintr-un dem, mă port
faţă de el cu măsură, ca să n-am aerul că-i dau ghes.
Bucură-te, stăpîne, şi păzeşte-te de aceşti linguşitori
ticăloşi, care ţi se arată prielnici numai cînd se ospă
tează la masa ta, dar in restul vremii sînt aidoma
unor corbi! Nu mai trebuie să te încrezi acum în
nimeni, căci toată lumea e nerecunoscătoare şi tică
loasă. Iţi aduceam tocmai un talant, ca să poţi face
faţă nevoilor mai grabnice. Pe drum, însă, pe cînd
mă apropiam, aflat-am că te-ai îmbogăţit în chip
uimitor. De aceea am venit să-ţi dau unele poveţe
în legătură cu cele ce-ţi spusei mai adineauri. lnţelept
cum eşti, n-ai avea nevoie de cele ce-ţi voi spune;
poţ,i să-l îndemni pe Nestor44 însuşi cum trebuie să-şi
îndeplinească îndatoririle.
Tim o n: Am să fac aşa cum îmi spui, Filiade.
Dar pînă una-alta, vino mai lingă mine ca să tr mingii
cu săpăliga asta !
F i l iad e: Săriţi, oameni buni, nerecunoscătorul
mi-a zdrobit ţeasta, şi fără să am altă vină decît pe
aceea de a-l sfătui de bine.
49. T i m o n: Iată că vine si cel de al treilea:
retorul Demeas, ţinînd în mîna-i dreaptă un decret.
Spune că mi-e rudă. Omul acesta primise de la mine
dintr-o dată şaisprezece talanţi, căci era dator să plă
tească Cetăţii; fusese osîndit la judecată şi, fiindcă
nu putuse plăti, fusese întemniţat. M-am înduioşat
de el şi l-am scos de acolo. Deunăzi însă, cînd m-am
dus la el~ o/ici :,orţii îl desemnaseră pe .el să facă
140
împărţirea theorikonului45 înlăuntrul tribului Erecht-
heis - şi i-am cerut să-mi dea şi mie partea ce mi se
cuvenea, nici n-a vrut să mă recunoască drept cetăţean.
50. D e m e a s: Te salut, Timon, ca pe cel mai
mare sprijinitor al neamului tău şi al atenienilor,
ocrotitor al Helladei! De multă vreme norodul, strîns
în sobor, te aşteaptă şi el. Te aşteaptă şi cele două
Sfaturi46 • Ascultă mai întîi decretul acesta, a cărui
idee eu am dat-o întru cinstirea ta: ,,Intrucît Timon,
fiu al lui Echekratide din Kolyttos, a fost nu numai
om de omenie şi înţelept ca nimeni altul în Hellada,
ci s-a dovedit întotdeauna drept cel mai mare binefă
cător al Cetăţii, şi nu numai că într-o singură zi, cu
prilejul Jocurilor olimpice, a ieşit biruitor şi în lupta
cu pumnii, şi Ia trînte, şi la alergări, dar a mai ieşit
cel dintîi cu carul lui, la care înhămase nişte cai
zdraveni, şi apoi a biruit cu o pereche de mînji ... "
T i m o n: Dar eu nici măcar spectator n-am fost
la Jocurile olimpice.
D e m e a s: Nu-i nimic, ai să te duci să le vezi
de acum înainte. Dar dacă adăugăm mai multe lucruri
de soiul ăsta într-un decret, faptul va avea o bună
inriurire. ,,Şi-a mai dovedit destoinicia faţă de Cetate,
măcelărind lingă Acharnai47 două trupe de pelopo-
nezieni."
51. T i m o n: Cum aş fi putut săvîrşi isprăvi de
soiul ăsta? Neavînd arme, nici măcar n-am fost înscris
printre luptători.
D e m e a s: Vorbeşti despre tine cu prea multă
modestie. Ar trebui să fim niste nerecunoscători dacă
am uita cît bine ne-ai făcut. ',,Prin decretele pe care
le-a iniţiat, prin îndrumările pe care le-a dat poporu-
lui şi prin felul cum a condus oştile, nu mic este
binele pe care l-a făcut Cetăţii. Ca urmare a celor de
mai sus, senatul, poporul şi heliaştii48 vor hotărî
- adunaţi 1n triburi şi demuri, atît fiecare om în
parte, cit şi toţi laolaltă - să ridice pe Acropole 4 g,
liniă zeiţa Athena, o statuie de aur, înfăţişîndu-l pe
141
Timon ţinînd in mina dreaptă un trăsnet şi purtind
pe cap şapte raze; vor mai hotărî să-i dea indar şi nişte
cununi de aur, şi toate acestea vor fi proclamate chiar
astăzi, la sărbătoarea lui Dionysos, cu prilejul repre-
zentării tragediilor, căci astăzi se cuvine să fie prăz
nuite Dionysiile 50 întru cinstirea lui. Decretul a fost
propus de oratorul Demeas, rudă apropiată şi învăţă
cel al lui Timon; căci Timon e un orator desăvirşit
şi izbuteşte de minune în tot ce întreprinde."
52. Acesta-i decretul pe care l-am întocmit pentru
tine. Aş dori să-mi cunoşti fiul, căruia - pentru ca
să-mi aduc mereu aminte de numele tău - i-am dat
numele de Timon.
Tim o n: Cum aşa, Demeas? După cîte ştiu, nici
măcar însurat nu eşti.
D e m e a s: Dar, cu voia zeilor, în anul ce vine
mă voi căsători. Am să fac copii, iar primului născut
- desigur un băiat - i-am dat încă de pe acum nu-
mele de Timon.
Tim o n: Nu ştiu dacă ai să te mai poţi însura,
scumpule, după cotonogeala pe care ai s-o capeţi de
la mine.
D e m e a s: Aoleu I Ce înseamnă asta? Timon,
vrei oare să încerci a înscăuna tirania? Loveşti in
oamenii liberi, dar oare mai faci parte dintre oamenii
liberi şi te mai poţi numi cetăţean? Mă cam îndoiesc I
Ai să dai îndată seamă pentru toate nelegiuirile tale,
şi-ai să răspunzi, printre altele, şi de faptul că ai dat
foc Cetătii. ·
53. T'i m o n: Ticălosule, Cetatea nu e în flăcări!
Se vede cît de colo că eşti un sicofant!
D e m e a s: Dar te-ai îmbogăţit spărgînd opistho-
domul51.
Tim o n: Opisthodomul nici n-a fost atins. Aşa
că n-ai nimerit-o nici de data asta şi n-o să te creadă
nimeni.
Deme as: Atunci, va fi atins de-acum încolo.
Şi încă de pe acum stăpîneşti tot ce-i înăuntru.
142
Tim o n: Na! Mai înghite una!
D e m ea s: Aoleu, şalele mele!
Tim o n: Să nu strigi, că te pocnesc şi-a treia
oară! Am făcut eu praf două trupe de lacedemonieni 52
- şi fără să am o armă în mînă - şi n-o să-i vin de
hac unei lepădături ca tine?! Ar fi să mă fac de rîsul
lumii. De ce-am mai ieşit atunci biruitor la Jocurile
olimpice, în lupta cu pumnii şi la trînte? Ar însemna
să-mi fie biruinta în zadar!
54. Dar ce-mi mai văd ochii? Ăsta care vine spre
mine nu-i oare Thrasykle, filozoful? Nici o îndoială:
el e, nu, poate fi altul! Şi-a resfirat barba şi, incrun-
tîndu-~i sprîncenele, vine umflîndu-se în pene şi fudul
nevoie mare! Privirea îi e înfricoşătoare, ca a unui
tiran. Părul i s-a zburlit pe la frunte. Cînd te uiţi la
el, parcă-i leit Boreas sau Triton53 , aşa cum ni i-a
zugrăvit Zeuxis 54 • Da, el e ! Hainele îi sînt tare îngri-
jite, mersu-i-cumpătat, iar mantaua şi-o poartă ca un
înţelept; omul acesta, care nu ştie cum să-i judece mai
aspru pe cei dedaţi plăcerilor şi care ne îndeamnă să
ne mulţumim cu puţin, el, care, cum iese din baie,
se şi aşază la masă, şi-n timp ce robul cel tînăr îi în-
tinde o cupă mare - cu cît vinul e mai curat, cu atît
îl înveseleşte mai tare - bea de parc-ar fi sorbit tot
fluviul Lethe55 şi se poartă cu totul pe dos de cum îi
erau vorbele de dimineaţă. Într-adevăr, întocmai ca
un uliu, înşfacă cel dintîi mîncarea, îmbrîncindu-şi
vecinul cu coatele; barba şi-o mînjeşte înfulecînd cu
lăcomie şi se îndoapă ca un porc, încovoindu-se deasu-
pra talerului de parc-ar vrea să găsească în fundul lui
virtutea, şi apoi, cu degetul arătător de la mîna stingă,
il şterge cu mare băgare de seamă, ca nu cumva să
rămînă un pic din vînatul cel gustos.
55. Intr-una nemulţumit de ce i s-a pus în taler,
chiar de i s-ar da toată plăcinta şi tot mistreţul, şi
chiar de şi-ar potoli din plin pofta-i nesăţioasă cu
mincăruri alese, el toarnă vinul pe gît şi se îmbată
grozav; apoi, după ce-a cîntat şi-a ţopăit, trece din-
143
colo de orice măsură ~i, ii.ărindu-i mu~tarul, ii improa~că
pe cei de faţă cu ocări. Ba mai mult încă: paharul ti
dă ghes să ţină discursuri ce nu se mai sfîrşesc. Şi
tocmai cînd ajunge-n halul ăsta, atunci mai ales pre-
dică el buna-cuviinţă şi cumpătarea. Dar tot ce cuvin-
tează acest filozof cînd s-a-mbătat de cade din picioare
e o bolboroseală cum nu se poate mai caraghioasă.
Cînd a sfîrşit de vorbit, începe să verse. In cele -din
urmă, e luat pe sus şi scos din sala ospăţului, în vreme
ce se prinde cu amîndouă mîinile de flautistă. De alt-
minteri, chiar şi cînd e treaz, nu-l întrece nimeni în
minciuni, în obrăznicii şi in sete de arginţi. Ii întrece
tnsă pe toţi în linguşeli şi in jurăminte strimbe. Iar
cînd e vorba de potlogării şi de neruşinări, nu-i ia
nimeni înainte. Pe scurt, omul nostru ii tare înţelept,
migălos în toate şi-n toate fără de cusur. Dar oricit
de mare i-ar fi destoinicia, nu peste mult o să se văi
cărească şi el. Ce s-a întîmplat? De ce zăboveşti atit,
Thrasykle? _
56. T h ras y k 1 e: Eu, dragă Timon, nu vin
mînat de aceleaşi gînduri ca alţii. Năuciţi de bogăţia
ta şi trăgînd nădejdi să se împărtăşească din argintul
şi din aurul tău şi să se înfrupte din ospeţele cele
costisitoare, pe care obişnuieşti să le dai, ei vin cu
droaia şi dau buzna cu nesfîrşitele lor linguşeli, ca să
te măgulească. Şi ei fac lucrul acesta cu un bărbat ca
tine, care-i numai nevinovăţie şi gata întotdeauna
să împartă cu alţii tot ce are. Ţii doară minte că eu
mă mulţumesc cu o pîine de orz, la care, dacă vreau
să mă răsfăţ, mai adaug ceva cimbru sau hrean cu
sare. Cit despre băutură, am cişmeaua cea cu nouă
guri56 • Mantaua pe care o port socot că-i mai bună
decît orice mantie de purpură. Iar aurul, eu, unul,
socot că nu e cîtuşi de puţin mai de preţ <lecit pietri-
celele de pe malul mării. Am venit aci spre binele
tău, pentru a te feri să nu cazi pradă celei mai viclene
144
il'lpite din cite 5e află pe lume ~i care, pentru foarte
mulţi, a fost izvorul unor nenorociri fără de leac.
Iar dacă vei voi să-mi dai ascultare, află de la mine
că cel mai bun lucru pe care-l poţi face e să-ţi azvîrli
ln mare avuţiile, care unor bărbaţi destoinici ca tine
şi ln stare să înţeleagă ce multe bogăţii cuprinde în ea
filozofia nu le sînt cîtuşi de puţin trebuincioase. Dar,
dragul meu, banii aruncă-ţi-i în mare, nu la prea mare
adtncime, ci numai atît cît ai intra în apă pînă la
brtu, în apropierea ţărmului, şi vezi ca atunci să fiu
:i;i eu de fată!
· 57. Iar da'.că nu te învoieşti cu sfaturile mele, cunosc
o altă ieşire şi mai bună. Scoate-ţi cît mai curtnd
avuţiile din casă - fără să opreşti pentru tine nici
măcar un obol - şi împarte-le celor nevoiaşi: dă cinci
drahme unuia, o mină altuia, o jumătate de talant
unui al treilea. Iar dacă se iveşte vreun filozof, dă-i
de vreo două şi chiar de trei ori mai mult. In ce mă
priveşte, tot ce-mi vei da nu va fi pentru mine, ci
ca să împart tovarăşilor mei nevoiaşi. Imi va fi de
ajuns dacă ai să-mi umpli această desagă, în care nu
tncap nici două medimne din Egina 57 • Cel ce iubeşte
Inţelepciunea trebuie să se mulţumească cu puţin,
să fie cumpătat şi să nu rîvnească la mai mult decît
ii poate încăpea în desagă.
Tim o n: Primeşte laudele mele, Thrasykle I Dar
pînă să-ţi umpli tu desaga, ia fii bun şi vino cu capul
mai încoa, să-ţi car vreo cîţiva pumni şi să te mai
pocnesc şi cu săpăliga, aşa cum am făcut şi cu ceilalţi.
T h ras y k 1 e: Vai! Unde e democraţia? Unde
sint legile? Intr-o cetate liberă mă bate un nemernic I
Tim o n: De ce te infurii, drăguţule? Te-am
inşelat,,poate, la măsură? Dacă-i aşa, am să mai adaug
încă vreo patru choinice 68 •
58. Dar ce se întîmplă? S-a strîns mulţime de lume.
Blepsias, Laches, Gnifon59 şi toată ceata; şi se jeluiesc
10 145
într-una. Pentru ce n-aş urca pe stînca asta? Să-i
dau pace săpălugului, să-l mai las să se odihnească,
că doar a trudit destul. Să adun cit mai multe pietre şi,
de sus, să le azvîrl ca o grindină peste ei.
B l e p s ia s: Timon, nu ne lovi! Plecăm.
Tim o n: Da, dar nu mai înainte de-a vă fi procop-
sit cu cîteva răni, din care să şuruie slngele !
ICAROMENIPP
SAU
CĂLĂTORIA
DINCOLO DE NORI
ICAROMENIPP
~AU C Ă L ĂT O R I A D I N COL O D E N O R I
1. M e n i p p 1 : De la pămînt pînă în lună, unde

făcui prima etapă, am străbătut trei mii de stadii. De
aici, ca să ajung in soare, mai urcai, socot, cale de
cinci sute de parasange2 ; iar din soare, ca să mă ridic
pină la cer şi pină la cetăţuia lui Zeus, să tot fi străbă
tut un drum lung cam cit zborul de-o zi al unui vu 1-
tur· fără poveri.
P r i e t e n u 1: In numele graţiilor, ce tot vrei cu
socotelile astea de astronomie? Ce tot măsori tu in
taină? Adineauri începui să te ascult cum pomeneai
despre soare şi despre lună. Imi fu chiar dat să aud din
gura ta şi unele cuvinte necioplite, barbare, ca, de
pildă, ,,etapă", ,,parasange" ...
M e n i p p: Să nu te prindă mirarea, prietene,
dacă vorbele mele iţi par prea înalte, căci pomenesc
lucruri din înaltul văzduhului! Socoteam - in sinea
mea - cit de lungă va fi fost calea pe care am străbă
tut-o in călătoria mea, de curînd sfîrşită.
Prietenu I: Atunci, desigur că in drumul tău
te-ai călăuzit după astre, cum au obiceiul să facă feni-
cienii.
M e n i p p: Pe Zeus, nu m-am călăuzit după astre,
ci am călătorit chiar în astre.
149
P r i e t e n u 1: Pe Heracle, ce vis lung fuse visul
pe care mi-l povesteşti ! Că, desigur, doar în somn şi
doar în vis ai putut străbate, fără să-ţi dai seama, cale
de atîtea parasange.
2. M e n i p p: 1ţi închipui, prietene, că povestesc
un vis? Eu de la Zeus mă întorc!
Prietenu 1: Ce vrei să spui? N-o fi căzut Me-
nipp chiar din înaltul cerurilor, de ajunse astfel să-l
avem acum înaintea ochilor?
Meni p p: N-ai nici o îndoială, chiar din palatul
multstrălucitului Zeus m-am reîntors acum. Ce lucruri
minunate am mai văzut şi auzit! Iar dacă nici nu-ţi
vine să le crezi, asta mă bucură peste fire, căci
Jnseamnă că m-am împărtăşit dintr-o fericire atît de
mare, încît nici nu poţi să-i dai crezare.
P r i e t e n u 1: Ei bine, olimpianule Menipp, ce
nici asemănare n-ai intre oameni, cum aş putea eu,
care-s doar un muritor şi un pămîntean, să te cred pe
tine, omul ce s-â ridicat mai sus decit norii, omul
care - precum ar spune Homer - este unul dintre
„cei cu sălaşul în ceruri"? Spune-mi, dacă vrei, cum ai
făcut de te-ai putut înălţa în văzduh şi de unde ţi-oi
fi făcut rost de o scară atît de lungă? Căci, dacă ar fi
să. te judec după înfăţişare, nu prea semeni cu vestitul
păstor din Frigia3 şi deci n-am putea să ne închipuim
că te-a răpit vreun vultur şi că te-a dus la zei ca să le
slujeşti drept paharnic.
M e n i p p: Îmi dau eu bine seama că de adinea-
uri mă tot iei în rîs. Şi nu mă mir: o povestire atît de
ciudată ţi se pare basm~ Să ştii, însă, că pentru a mă
urca în cer n-am avut nevoie de scară si n-a trebuit să
mă îndrăgească vulturul. Am zburat' eu însumi, cu
aripile mele.
P r i e t e n u 1: Cele ce-mi istoriseşti te ridică în
ochii mei mai sus chiar decit e însuşi Dedal4, dacă -
pentru a nu mai pomeni de alte isprăvi - ai fost in
stare să te prefaci, cum nici nu ne-ar fi trecut prin
gînd, din om în şoim ori în gaită.
150
Meni p p: Ai dreptate, scumpul meu prieten, ai
nimerit-o! într-adevăr, urmînd iscusita pildă a lui
Dedal, mi-am făurit şi eu nişte aripi.
3. Prietenul: Dar ţie, omul cel mai cuteză
tor de pe lume, nu ţi-a fost teamă că te vei prăbuşi şi
tu pe undeva, în vreo mare? Nu te-ai temut că, aseme-
nea 1ui Icar, ai să dai şi tu numele unei mări, care ar
fi trebuit să se numească „menippeică"?
M e n i p p: Cîtuşi de puţin! Căci Icar îşi lipise ari-
pile cu ceară, iar ceara topindu-se din pricina soarelui,
ele s-au desprins, şi atunci de bună seamă că s-a pră
buşit. Aripile-mi cele iuţi însă nu erau prinse cu ajuto-
rul cerii.
Prietenul: Ce vorbeşti?! Nu ştiu cum se face,
dar parcă încep şi eu, încet-încet, să cred că-mi poves-
testi lucruri adevărate.
M e n i p p: Cam aşa s-au petrecut lucrurile: am
prins o pajură dintre cele mai mari, apoi un vultur
zdravăn, şi le-am tăiat aripile ... Dar mai bine să-ţi
descriu întreaga aventură, luînd-o chiar de la început.
Asta, desigur, numai dacă nu eşti grăbit.
P r ie ten u l: Minunat! Vorbele tale mă făcură
grozav de nerăbdător şi stau cu gura căscată să aflu
sfîrşitul povestirii. In numele zeului prieteniei, nu mă
lăsa cu sufletul la gură chiar la începutul acestei isto-
risiri I
4. Meni p p: Ei bine, ascultă-mă! Desigur, nu
ţi-ar face plăcere dacă ai vedea că părăsesc pe un prie-
ten care ascultă cu gura căscată şi mai ales atunci cînd,
cum spui tu, stă cu sufletul la gură. De cum am început
să-mi dau mai bine seama de viaţa noastră, a oame-
nilor, am priceput că toate înfăptuirile omeneşti sînt
vrednice de luat în rîs, că sînt cu totul neînsemnate şi
nestatornice. Mă gîndesc la bogăţii, la dregătorii şi
la puterea cîrmuitorilor. Pe toate le-am dispreţuit,
încredinţat că nu pot să le caut fără ca, prin însuşi
acest fapt, să pierd din vedere ceea ce este într-adevăr
însemnat în viaţa omului. Apoi încercai să-mi tnalţ
151
privirile şi să îmbrăţişez întreg universul. Dar, tntii
şi-ntîi, mă puse în încurcătură tocmai ceea ce înţelepţii
numesc „cosmos". Căci nu puteam să-i dau de rost nici
felului cum a fost făcut, nici nu puteam să aflu cine
să-i fi fost demiurgul; nu mă lămuream de loc nici
asupra obîrşiei lui, nici asupra sfîrşitului. Cercetînd
apoi din ce era alcătuit universul, mă găsii într-o
încurcătură şi mai mare. Priveam astrele, le vedeam
cum erau împrăştiate în văzduhuri şi rîvneam să ştiu
ce este şi cum este cu soarele; iar problemele în legă
tură cu luna mi se păreau nespus de ciudate. Într-ade-
văr, cum să-mi explic eu diferitele ei faze? Credeam
că trebuie să fie ceva tainic care le pricinuieşte. Dar
şi fulgerul, care ţişneşte din văzduh, bubuitul tunete-
lor, ploaia, zăpada şi grindina, care cad pe pămînt,
toate acestea mi se arătau greu de lămurit. Pe nimic
sigur nu mă puteam întemeia.
5. Fiindcă eram pradă îndoielilor, am socotit că
lucrul cel mai bun ar fi să caut deslusirile filozofilor
la toate aceste întrebări. Mi-am închip'uit că cel puţin
ei sînt în stare să-mi spună pe de-a-ntregul adevărul.
Şi i-am ales pe cei mai înţelepţi, cumpănind după pri-
virea lor posomorită, după f~ţa lor cea palidă şi după
barba stufoasă. Oamenii aceştia se dovediră îndată că
ştiu să rostească vorbe mari şi că se pricep în tainele
cerului. Mă încredinţai lor, numărîndu-le pe loc mari
sume de bani, şi m-am legat să le plătesc restul mai
apoi, după ce voi fi sfîrşit cu învăţătura. Mi-am închi-
puit că or scoate din mine un minunat cuvîntător des-
pre tainele cerului şi un temeinic cunoscător al rtndu-
ielilor universului. Dar înţelepţii aceştia nu numai
că n-au fost în stare să mă lecuiască de vechea mea
neştiinţă, ci, dimpotrivă, mă adînciră într-o nedume-
rire şi mai mare. M-au ameţit cu „principii", ,,scopuri",
,,atomi", ,,vid", ,,materie", idei şi cuvinte de soiul ăsta,
despre care-mi vorbeau zilnic cum nu se poate mai
tncîlcit. Mai mult decît orice mă cam încurca faptul
că învăţăturile unuia nu se potriveau de loc cu acilea
152
ale celorlalţi: părerile lor se împotriveau şi se băteau
cap în cap. Totuşi, înţelepţii despre care-ţi vorbesc
socoteau de cuviinţă că trebuie să cred în spusele lor
şi fiecare încerca să mă tragă de partea lui.
P r i e t e n u l: Ciudate lucruri îmi mai poves-
teşti! Cum se poate ca nişte oameni cu atîta învăţă
tură să nu ajungă la o înţelegere, mai ales în privinţa
unor fapte ce nu se pot schimba? Cum de nu au ace-
leaşi idei despre aceleaşi realităţi?
6. M e n ip p: Vai, scumpe prietene! Ai fi rîs cu
poftă auzindu-i cum se mai grozăveau, rostindu-şi
vorbele lor trufaşe. Tot pe pămînt păşeau şi ei, fără să
se înalţe mai mult decît noi, care nu ne putem ridica
deasupra ţărînei; nu priveau mai pătrunzător decît
semenii lor, ba chiar unii - de bătrîneţe sau de lene
- abia dacă mai puteau să vadă ceva. Şi totuşi, ei
asigurau pe oricine că desluşesc hotarele cerului şi că
măsoară soarele; se plimbau prin văzduh dincolo de
lună şi - ca şi cum ar fi căzut din astre - înfăţişau
chiar formele şi mărimea lor. Ba, deseori, cu toate că
nu ştiau cu precizie cîte stadii despart Megara de Atena,
îndrăzneau să-mi spună ce depărtare - măsurată in
coţi - este între lună şi soare. Au măsurat înălţimea
văzduhului, adîncimile mării, ocolul pămintului, au
desenat cercuri, triunghiuri construite peste pătrate,
au făcut nişte sfere vopsite în felurite culori, ca să ne
înfăţişeze mărimile cerului.
7. Şi atunci cum să nu-i credem smintiţi şi tnfumu-
raţi peste fire, cînd despre lucruri atît de puţin lim-
pezi vorbesc cu o siguranţă uimitoare, de parcă n-ar
fi vorba doar de nişte simple presupuneri?,, înţelepţii"
nu mai lasă şi altora putinţa de a mai exagera şi ei
ceva. Ba chiar sînt gata să jure că soarele nu-i decît
o grămadă de fier înroşit în foc 5 , că luna are parte de
locuitori, că stelele beau apă, 1ntrucît soarele scoate
apa din mare ca şi cum ar scoate-o cu frînghia dintr-o
fîntînă şi o dă de băut tuturor astrelor, unul după
altul.
153
8. Nu e greu să-ţi închipui cum se ciocnesc intre ele
părerile lor. Pe Zeus ! Cercetează dacă invăţ,ăturile lor
se aseamănă cît de cit sau dacă, dimpotrivă, se deose-
besc cu totul unele de altele. Mai întii, asupra lumii
aveau păreri felurite. Unii susţineau că lumea nu are
început, cosmosul fiind nepieritor, pe cită vreme alţii
îndrăzneau să vorbească despre „demiurgul" lui şi
despre chipul în care acesta a plăsmuit cosmosul. Cel
mai mult însă mă uimeau cei ce puneau alcătuirea uni-
versului pe seama unui zeu, despre care însă nu ştiau
să spună nici de unde a venit, nici unde şedea cind se
străduia să înfăptuiască cele săvîrşite. Doar este cu
neputinţă să ne facem o imagine despre timp şi spaţiu
mai înainte ca universul să se fi ivit!
P r i e t e n u 1: Dragă Menipp, îmi vorbeşti de
nişte oameni grozav de obraznici, de nişte şarlatani
fără pereche.
Meni p p: Dar, minunatul meu prieten, cît te-ar
mai fi uimit spusele lor, dacă le-ai fi ascultat, in pri-
vinţa „ideilor", ,,fiinţ.elor incorporale" sau a teoriilor
despre „finit" şi „infinit". Acest din urmă punct este
dezbătut de ei foarte aprig. Unii universului ii pun
hotare, iar alţii îl socot ca nesfîrşit. Mai mult încă,
sînt şi înţelepţi ce ne asigură că lumile ar fi multe,
qhiar nenumărate 6 , dojenindu-i pe cei ce pretind că ar
exista doar una. Alt filozof, care nu prea se împacă
cu pacea, îşi închipuie că războiul este părintele tutu-
ror lucrurilor7 !
9. Cît despre zei, ce să-ţi mai spun? Dumnezeirea
era pentru unii doar un număr 8 • Alţii îşi făceau jură
mintele pe cîini, gîşte, ori platani 9 • Unii, chiar, din-
du-i pe toţi zeii la o parte, au hotărît că numai unul
singur cîrmuieşte lumea, ceea ce-mi pricinui destulă
nemulţumire, aflînd că ducem o atît de mare lipsă de
zei. Au fost unii care cu dărnicie mă lămureau, spunîn-
du-mi că zeii sînt mulţi; împărţindu-i pe clase, ei sus-
ţineau că un anume zeu este „cel dintîi", că alţii s-ar
afla cu o treaptă mai jos, şi că, in sfîrşit, ceilalţi ocupă
154
abia rîndul al treilea al divinităţii. O parte socoteau
că zeităţile nu au nici corp, nici formă, iar alţii şi-i
închipuiau cu trup. Nu toţi erau de părere că zeii se
îngrijesc de iucrurile omeneşti. Unii învăţaţi îi scu-
teau de orişice griji, aşa cum şi noi obişnuim să-i ier-
tăm -de îndatoririle obşteşti pe cei împovăraţi de ani.
Ei îi aduc în lume pe zei, făcîndu-i"aidoma unor sol-
daţi-figuranţi de comedie. Mai sînt unii care ne uimesc
şi mai mult: fiind încredinţaţi că nu există de loc zei,
lasă cosmosul fără stăpîn şi cîrmuire, la voia întîm-
plării.
10. Auzind, aşadar, toate astea, nu îndrăzneam să
mă arăt neîncrezător în faţa unor oameni cu glas de
tunet si cu bărbi arătoase. Dar nu stiam încotro să mă
îndrep't, ca să aflu din învăţăturiÎe lor un adevăr ce
n-ar putea fi clintit sau doborît de vreun contrazică
tor. Pătimeam întocmai de ceea ce ne spune Homer:
eram îndemnat deseori să dau crezare unuia dintre
ei, ,,dar o altă pornire lăuntrică mă oprea" 10 • Pentru
toate aceste pricini, neaflînd nici o dezlegare, mi-am
pierdut nădejdea de a mai auzi pe pămînt adevărul
despre lucrurile pe care ţi le-am arătat, şi am crezut
că singura ieşire din toată încurcătura mea de-atunci
era să-mi fac rost de nişte aripi şi, într-un chip oarecare,
să mă înalt la cer si eu. Mă făceau să am încredere
atît dorinţa'mea, cit.şi fabulistul Esop, care mă lămu
rise că şi vulturii, cărăbuşii, ba uneori şi cămilele pot
pătrunde în cer. Dar găseam că e cu totul imposibil
să-mi crească aripi vreodată. Îmi făcui socoteala că
am să izbîndesc în ceea ce-mi pusesem în gînd, potri-
vindu-mi nişte aripi de vultur sau de pajură, căci
numai acestea erau pe măsura trupului omenesc. Şi
atunci prinsei două din aceste păsări, cît m-am putut
pricepe mai bine, tăiai pajurei aripa dreaptă, iar vul-
turului pe cea stîngă. Apoi le-am legat una de cealaltă
şi mi le-am potrivit la umeri, fixîndu-le cu ajutorul
unor curele zdravene. Iar la capătul aripilor am pus
două minere, pe care să le pot bine apuca, şi-a.m în.cer-
155
cat să zbor. Mai întîi săream, slujindu-mă de mtini;
căutam, aşa cum fac gîştele, să mă înalţ doar cite puţin
deasupra pămîntului. Mergeam in vîrful picioarelor
şi-mi mişcam aripile. După ce-am văzut că lucrul era
cu putinţă, am continuat în încercările mele cu şi mai
multă îndrăzneală şi, urcîndu-mă pe Acropole, mi-am
dat drumul în jos, ajungînd chiar deasupra teatrului 11 •
11. Cum izbutisem să zbor fără primejdii, am plă
nuit, după ce-am ajuns jos, să mă ridic la înălţimi
mari. Şi luîndu-mi avînt de pe muntele Parnes ori
Hymettos, am zburat pînă la Geraneia, şi apoi, de
acolo, pe culmea Acrocorintului, şi iarăşi pe dea-
supra lui Pholoe şi a Erymanthului, pînă în Taygetos 12 •
Iar cînd, deprinzîndu-mă cu încercările mele, am ajuns
un zburător desăvîrşit, nu m-am mai mărginit să zbor
doar ca păsările tinere, ci am urcat şi Olimpul. Mi-am
luat merinde cît se putea mai uşoare şi, de-aci înainte,
am ţintit cerul. Mai întîi, înălţimea cea mare îmi dădu
ameţeli, dar mă deprinsei uşor şi cu asta. Mă smulsei
din nori şi mă îndepărtai mult de ei, ajungînd în sfîr-
şit aproape de lună. Aici mă prinse oboseala, pe care
o simţeam mai ales la aripa stîngă, cea de vultur. Cu
toate acestea, înaintai spre lună şi, cocoţîndu-mă
pe ea, mi-am refăcut puterile. De la înălţimea unde mă
aflam, mi-am aruncat privirile spre pămînt şi, ca Zeus
din Homer, îmbrăţişam cu ochii cînd ţara tracilor,
cei dedaţi călăriei, cînd pe aceea a mysienilor 13 • Şi
după scurtă vreme, cînd îmi veni bine, îmi aruncai
privirile spre Hellada, Persia şi India, şi toate aceste
privelişti îmi prilejuiră felurite desfătări.
P r i e t e n u 1: Povesteşte-mi, rogu-te, ce ţi-a
fost dat să vezi, Menipp, ca sănu pierd nimic din peri-
peţiile călătoriei tale. Şi dacă pe drum ai descoperit
ceva, spune-mi-o şi mie. Căci mă aştept să-mi istori-
seşti cite şi mai cîte despre înfăţişarea pămîntului şi
despre ţoate cele ce se află pe el. Cum ţi se arătau lucru.~
rile acestea aşa cum Ie vedeai de la acea înălţime?
156
M e n i p p: Ai dreptul să-mi ceri aceasta, prietene.
Hai, înalţă-te - cum vei putea, cu mintea - în
lună şi călătoreşte alături de mine! Însoţindu-mă,
cercetează cum sînt rînduite toate cele de pe pămînt !
12. Închipuie-ţi, mai întîi, că vezi un pămint ne-
spus de mic, adică mult mai mic <lecit luna. Eu, după
ce-am întors într-o doară capul, am rămas multă vreme
tare nedumerit: mă gîndeam unde s-or fi aflînd munţii
noştri cei înalţi şi marea cea largă. Şi dacă n-aş fi zărit
colosul din Rhodos şi turnul din Faros 14 , iţi mărturi
sesc că n-aş fi luat în seamă pămîntul. Dar monumen-
tele acelea uriaşe şi de-o înălţime uimitoare, dimpreună
cu oceanul, care oglindea liniştit lumina soarelui, îmi
dovediră că pămîntul se afla înaintea ochilor mei.
Aţintindu-mi privirea, am putut deodată să văd
întreaga viaţă a oamenilor. Mi se înfăţişară nu numai
popoarele şi oraşele, dar ii desluşii foarte bine şi pe
corăbieri, şi pe cei ce se războiau, pe agricultori, pe
împricinaţi, pe femei, animalele şi, pe scurt, tot ce
hrăneşte „roditoarea glie".
Prietenul: Cuvintele tale, Menipp, sînt cu
totul de necrezut, spusele tale ciocnindu-se cap în cap.
Adineauri te străduiai să afli pămintul, care din pri-
cina depărtării părea o nimica toată, şi, dacă nu ţi
s-ar fi arătat colosul din Rhodos, ai fi crezut poate că vezi
altceva. Cum se face că, ajungînd deodată un Lynkeus,
ai deosebit toate lucrurile de la noi: oamenii, anima-
lele şi - aş spune chiar - cuiburile ţînţarilor?
13. M e n i p p: Mi-ai amintit un amănunt, pe care
nu ştiu cum il pierdusem din vedere, cu toate că se
cuvenea să-ţi vorbesc mai întîi despre el. Cînd am zărit
pămîntul şi-am înţeles că este el, n-am fost în stare să
desluşesc nimic deasupra lui, fiindcă mă despărţea
de pămint o prăpastie neînchipuit de mare, -iar privi-
rile-mi nu străbăteau pînă acolo.
lmprejurarea mă necăjea grozav, punîndu-mă într-o
~are încurcătură. Am plecat capul şi eram gata să
izbucnesc în lacrimi. Deodată mi se ivi, venind dii).
157
spatele meu, filozoful Empedocle 16 , negru ca un tăciune
şi plin de cenuşă, carnea fiij1du-i o adevărată friptură.
Îndată ce l-am zărit - ţi-o spun cinstit - am fost
oarecum tulburat şi am socotit că am de-a face cu vreun
demon al lunii. Dar înţeleptul îmi glăsui astfel: ,,Nu
te speria, dragă Menipp, nu sînt un zeu. De ce mă ase-
mui cu nemuritorii? Sînt Empedoclc, iscoditorul
Firii. După ce m-am azvîr1-- în craterul Etnei *, fumul
m-a înşfăcat, înălţîndu-mă pînă aici. Acum locuiesc
în lună, merg de cele mai adese ori prin aer şi mă hră
nesc cu rouă. Ei bine, am sosit ca să te scap din încurcă
tura în care te afli. Căci, îmi închipui, eşti îngrijorat
şi te necăjeşti pentru că nu vezi limpede cele de pe
pămînt." li răspunsei: ,,Foarte bine ai făcut, preacin-
stite Empedocle ! Îndată ce-am să cobor din văzduh în
Hellada, îmi voi aminti să fac întru slăvirea ta liba-
ţiuni16 in hornul meu şi să-ţi înalţ rugi la zi-ntîi a
fiecărei luni, ţinînd de trei -Ori gura căscată în faţa
lunii." ,,Dar, în numele lui Endymio111 - îmi zise
acela - n-am venit ca să primesc vreo răsplată. Ci
mi se rupea inima văzîndu-te atît de întristat. Ştii
ce să faci spre-a dobînd i o vedere foarte ageră?"
14. ,,Pe Zeus, nu! - spusei eu - dacă nu-mi smulgi
ceaţa de pe ochi. Căci, desigur, îmi sînt acum foarte
slăaiţi." ,,Dar n-ai nevoie de mine, zise Empedocle.
Ai adus de pe pămînt ceva care-ţi poate face privirea
nespus de pătrunzătoare." ,,Nu pricep ce vrei să spui!"
am răspuns. ,,Uiţi că ai pornit la drum cu aripa dreaptă
a unei pajure?" zise el. ,;Ştiu foarte bine, am răspuns.
Dar ce legătură e intre aripă şi ochi?" ,,Dintre toate
vietăţile - răspunse Empedocle - pajura e cu mult
cea mai ascuţită la vedere, aşa încît singură ea priveşte
în faţă soarele; iar o pajură regală, în adevăratul înţe
les al cuvîntului, este aceea care îşi ţine privirile aţin
tite, fără să clipească, in faţa razelor soarelui." ,,Aşa
spun ei, oamenii, replicai eu. Şi îmi pare rău că, înăl-
• Lucian se referă la legenda după care Empedoclc şi-a găsit moartea
atunclndu-se in craterul vulcanului Etna (n.t.).
15i
ţîndu-mă aici, nu mi-am scos ochii pentru a pune în
locul lor pe cei de pajură. Am sosit, deci, cu pregăti
rile numai pe jumătate făcute, şi nu aşa cum ar fi fost
potrivit pentru un rege. Eu mai degrabă par a fi un
pui de pajură, un bastard şi un dezmoştenit." ,,Atirnă
doar de tine - zise Empedocle - ca unul dintre ochii
tăi să fie îndată ochi regesc 17 • Dacă vrei să te înalţi
puţin, ţinîndu-ţi nemişcată aripa de vultur şi pornind
să zbori numai cu cealaltă, bizuindu-te pe puterea ei,
atunci şi ochiul din dreapta va dobîndi o mare putere
de a vedea. Dar nici un mijloc nu va face celălalt
ochi să vadă mai pătrunzător, fiindcă se află în partea
mai neajutorată." ,,Mi-e de-ajuns că lucrurile stau aşa,
zisei eu. Sînt mulţumit că un singur ochi, cel din
dreapta, vede atît de bine ca cel al unei pajure.
Totuna este! Adeseori am văzut, cred, pe dulgheri
privind doar cu un singur ochi, putînd astfel să-şi po-
trivească mai bine bucăţile de lemn după riglă." În vreme
ce rosteam aceste cuvinte, am şi făcut ceea ce mă îndru-
mase Empedocle. Iar el, pe nesimţite, s-a îndepărtat
şi s-a prefăcut binişor în fum, împrăştiindu-se.
15. Cum bătui din aripă, de îndată se făcu o puter-
nică lumină în jurul meu, şi tot ce mai înainte-mi
rămînea ascuns ieşi acum la iveală. Aplecîndu-mă
spre pămînt, am putut zări desluşit cetăţi, oameni
şi întîmplări - lucruri care se petreceau nu numai
sub cerul liber, dar şi înlăuntrul caselor, unde lumea
credea că sînt tăinuite. Văzui cum Ptolemeu întreţinea
legături neruşinate cu sora sa. Zării şi pe fiul lui Lisi-
mah, cum îi întindea capcane tatălui său 18 ; pe fiul lui
Antioh, care, pe furiş, făcea semne de dragoste mamei
sale vitrege, Stratonike. Văzui cum soţia lui Alexan-
dru thessalianul1 9 îşi ucidea bărbatul, cum Antigonos
se desfrîna cu nevasta fiului său, cum feciorul lui Atta-
los îşi otrăvea părintele. Apoi, pe alte meleaguri văzui
pe Arsakes ucigîndu-şi muierea, în timp ce eunucul
Arbakes scotea sabia pentru a o îndrepta împotriva
stăpînului său; în acelaşi timp, văzui pe Statinos -
159
medul - care, avînd sprinceana zdrobită de lovitura
unei cupe de aur, era tîrît de picioare de către ajutoa-
rele lui, care-l scoteau afară din sala ospăţului. Împre-
jurări asemănătoare am putut observa şi în Libia, şi
in Sciţia, şi în Tracia, şi în palate regeşti: adultere,
crime, înşelăciuni, jafuri, jurăminte strîmbe, spaime,
trădări - trădătorii fiind rudele cele mai apropiate
ale celor trădati.
if', 16. Iată desfătarea pe care mi-au prilejuit-o faptele
regilor. Dar purtarea oamenilor de rînd era cu mult
mai caraghioasă. Într-adevăr, i-am văzut şi pe aceia.
Privirile îmi căzură asupra lui Hermodoros, epicureul,
care pentru o mie de drahme jura strîmb. 1I zării pe
stoicul Agathocle vorbind înaintea judecăţii şi cerin-
du-şi plata pentru că a cuvîntat împotriva ucenicului
său; îl mai văzui şi pe oratorul Cleinias furînd o cupă
din templul lui Asclepios şi pe cinicul Herofil dormind
într-o casă de desfrîu. Ce să-ţi mai vorbesc despre alţii:
spărgători de ziduri, împricinaţi, oameni care dau
împrumuturi cu dobîndă ori îşi cer banii împrumutaţi?!
Pe scurt, era o privelişte cît se poate de felurită, pe
care o alcătuiau fel şi chip de oameni.
P r i e t e n u l: Ce nimerit ar fi să-mi înfătisezi
şi mie ceea ce ai văzut! Căci, de bună seamă, de;fă
tarea de care ai avut parte nu era din cele obişnuite.
Meni p p: Ar fi cu, neputinţă, dragul meu, să-ţi
povestesc la rînd totul. Nici mie nu mi-a fost uşor să
privesc întîmplările acelea. Cele mai însemnate semă
nau cu cele pe care Homer le-a înfăţişat pe scut20 •
Într-o parte, ospeţe şi nunţi; în altă parte, tribunale
şi adunări ale norodului; altundeva, un om aducea
jertfă, iar vecinul său jelea o nenorocire. Cînd îmi
îndreptam ochii spre ţara geţilor, îi vedeam cum
se războiesc; cînd îmi întorceam privirile spre sciţi,
îmi era dat să-i zăresc rătăcind în căruţele lor. Arun-
cîndu-mi puţin ochii spre partea cealaltă a lumii,
i-am văzut pe egipteni cum îşi munceau pămîntul, în
vreme ce fenicianul străbătea marea pentru negustorie.
160
Cilicianul se deda !a fapte tîlhăreşti, laconul 21 era
bătut cu biciul, iar atenianul vorbea în faţa judecăţii.
17. Şi fiindcă toate cele amintite se petrec în aceeaşi
vreme, gîndeşte-te cit talmeş-balmeş se mai isca in
priveliştea despre care-ţi vorbesc. Ar fi ca şi cum cineva
ar aduce pe scenă numeroşi choreuţi 22 sau mai degrabă
multe coruri, apoi ar cere cîntăreţilor să cinte fiecare
cite o melodie, fără să-şi mai potrivească vocile cu ale
celorlalţi, iar fiecare s-ar strădui să-şi ducă la bun
sfirşit cintarea şi s-ar lupta să-l întreacă pe vecin prin
tăria glasului său. Oare - in numele lui Zeus l - ce
crezi că s-ar alege din astfel de cîntări?
P r i e t e n u l: Dragă Menipp, ar urma o învăl
măşeală cit se poate de caraghioasă.
M e n ip p: Să ştii, scumpule, că tot aşa sînt şi
choreuţii care se află pe pămînt şi că dintr-o astfel de
nepotrivire este alcătuită viaţa oamenilor. Nu numai
că vocile lor nu stnt îmbinate in vreo armonie, dar nici
veşmintele nu se potrivesc intre ele; mişcările ce le
fac nu se nimeresc de loc cu gîndurile lor, care şi ele
se bat cap in cap; şi aceasta pînă cînd conducătorul
corului ii alungă pe fiecare de pe scenă, spunîndu-i că
nu mai are nevoie de el. Atunci oamenii ajung să fie
cu toţii la fel, tac şi încetează cîntările acelea învălmă
şite şi fără rînduială. Ei bine, în teatrul cel atit de
pestriţ pe care l-am pomenit adineauri, toate întîm-
plările care aveau loc acolo le-am socotit, fără doar şi
poate, ca fiind vrednice să stîrnească hazul.
18. Dar ceea ce m-a făcut îndeosebi să rid au fos.t
oamenii care se ceartă pentru hotarele unei ţarini, care
se fălesc cînd ară cîmpul de la Sikyon, ori cînd stăpi
nesc la Marathon pămînturi care se învecinează cu
Oinoe23 , sau cind au o mie de plethri2"' în Acarnania.
Dacă Hellada întreagă, aşa cum mi se înfăţişa atunci
din înaltul cerului, avea o mărime de patru degete,
Attica, prin comparaţie cu ea, n-ar fi putut să fie decît
o părticică foarte neînsemnată. Şi mă gîndeam Ia ce
11 - Lucian din Samosala - Scrieri alesa l61
Ie mai rămine bogătaşilor, care să le îndreptăţească
trufia. Într-adevăr, chiar şi cel mai marc latifundiar
socoteam că nu stăpîneşte decît un atom de-al lui
Epicur 25 , ca să-l poată munci cu plugul. Atunci, mi-am
aruncat privirile spre Peloponez şi am zărit ţinutul
Kynuriei 26 • Aceasta m-a făcut să mă gîndesc pentru
ce fleac de ogor - că nu era mai mare decît un bob de
linte din Egipt! - se prăbuşiseră în luptă, într-o
singură zi, atîţi argieni şi lacedemoni. Iar cînd mi se
întîmpla să-l văd pe vreun muritor umflîndu-se în
pene că stăpîneşte mult aur, că are opt inele şi patru
cupe, ce tare mai rîdeam de el! Căci mărimea între-
gului Pangaion27 , cu minele lui cu tot, era cît a unui
bob de mei.
19. Prietenul: Preafericitule Menipp, ce noroc
ai avut să priveşti lucruri atît de uimitoare! Dar, pe
Zeus, te întreb: cetăţile şi locuitorii lor cit de mari ţi
se arătau de la înăltimea de unde-i îmbrătisai cu
privirea? ' · '
M e n ip p: lmi închipui că ai putut să vezi adese-
ori o întovărăşire de furnici, cum unele se învîrt în
jurul adăpostului, iar altele se îndepărtează, pe cînd
altele iarăşi se reîntorc la „cetatea" lor. Una dintre
furnici scoate dinlăuntrul „cetăţii" murdăriile, iar o
tovarăşă de-a ei, în goană mare, aduce o păstaie de
bob sau o jumătate grăunte de griu, pe care le-a şter
pelit de pe undeva. Se pare că la furnicile acestea există
- fireşte, pe măsura felului lor de trai - arhitecţi,
cuvîntători în Adunare, înalţi magistraţi, furnici care
cultivă muzica, filozofia... Oricum, oraşele şi cu
oamenii dinlăuntrul lor se asemuiesc grozav cu nişte
furnicare. Iar de gîndcşti că fac o comparaţie înjosi-
toare pentru oameni cînd îi pun alături de furnici şi
de „cetăţile" acestora, gîndeşte-tc la vechile mituri ale
thessalienilor, pentru ca să afli cum myrmidonii -
neam neobişnuit de războinic - au ajuns din furnici
oameni28 • Cînd m-am săturat de privit toate cîte sînt
162
şi cîte se petrec pe pămînt şi după ce am rîs de toate
lucrurile caraghioase, mi-am luat zborul, bătînd din
aripi, ,,spre lăcaşul lui Zeus, purtătorul egidei, şi spre
zeii ceilalti" 29 •
20. Nu ~ă înălţasem nici măcar un stadiu, că luna,
vorbindu-mi cu glas femeiesc, îmi spuse: ,,Menipp, îţi
doresc un drum plăcut! Primeşte, rogu-te, să-mi faci
un serviciu la Zeus." ,,Spune-mi despre ce e vorba,
i-am răspuns. Căci nu va fi pentru mine nici o îngreu-
iare să-ţi fac acest serviciu, dacă nu va trebui să port
vreo povară." ,,Însărcinarea nu e grea, imi spuse luna.
Ii vei duce lui Zeus din parte-mi o rugăminte. Dragă
Menipp, nu mai pot să îndur vorbele filozofilor cînd
rostesc multele lor năzdrăvănii. N-au altceva de făcut
decît să se amestece, fără să-i îndemne nimeni, în
lucruri care mă privesc doar pe mine? Cine sînt? se
întreabă ei. Ce mărime am, din ce pricină sînt tăiată
în două, ori am două coarne? Unii spun că am locui-
tori, alţii că stau atîrnată, în felul unei oglinzi, deasu-
pra mării. Fiecare îmi pune pe seamă tot ce-i năzare.
In sfîrşit, mai cred unii că lumina mea e o lumină
furată, degenerată, că vine de la soare, care se află
mai sus decît mine. Aceşti înţelepţi nu încetează de
loc să provoace vrajbă - şi încă îşi fac şi o bucurie
din asta - între mine şi soare, fratele meu, tot din-
du-ne ghes să ne certăm. Nu le-a fost de-ajuns să spună
despre soare că este o piatră sau o grămadă de fier
înroşit în foc!
21. Şi cîte alte fapte de-ale lor îmi sînt cunoscute,
că doar le-am văzut! Am fost martoră la faptele neru-
şinate, vrednice de ocară - din timpul nopţii - ale
unor oameni care, după ce s-au ivit zorii zilei, îşi potri-
Yeau un chip posomorit, priveau bărbăteşte şi luau o
înfăţişare plină de măreţie. Ceea ce făcea ca oamenii
cei nepricepuţi să-i privească pe aceştia cu mult res-
pect. Eu îi văd, dar tac şi gîndesc că nu se cuvine să-i
dau de gol, să le dezvălui petrecerile din timpul nopţii
163
şi să dau la iveală faptele cele ascunse ale fiecăruia.
Ba chiar, cind bag de seamă că vreunul săvîrşeşte un
adulter, vreun furt sau vreo altă nelegiuire, în plină
noapte, îndată trag asupră-mi un nor, care mă ascunde.
Căci nu doresc să dau mulţimilor Ia iveală pe nişte
bătrîni care-şi fac de ocară barba lor cea stufoasă şi
faima de oameni cumsecade. Şi cu toate astea, ei nu
mai contenesc cu ponegrelile, rostind împotriva mea
fără frîu fel şi chip de vorbe. Am ajuns chiar pină acolo
că - noaptea mi-e martoră I - am stat pe ginduri
dacă să nu mă mut undeva, cît se poate mai departe,
pentru că vreau să scap de limbuţia filozofilor. Adu-ţi
aminte, rogu-te, să-i vesteşti toate acestea lui Zeus
şi adaugă că nu mai pot să rămîn unde mă aflu, dacă
nu-i nimiceşte pe fizicienii aceia, dacă nu le pune o
botniţă dialecticienilor, dacă nu dărimă din temelie
Porticul şi nu mistuie în flăcări Academia, punînd o
dată capăt disputelor purtate de peripatetici30 • Numai
aşa mă voi bucura şi eu de linişte, fără a mai fi măsu
rată în fiece zi."
22. ,,Am să-ţi îndeplinesc dorinţa", i-am răspuns.
Glăsuind încă, m-am înălţat drept spre cer, ,,acolo
de unde nu se puteau zări nici muncile oamenilor, nici
ale boilor"31 • Desigur, la scurtă vreme după aceea
luna mi se înfăţişă cît se poate de mică, iar pămîntul
1mi rămase cu totul ascuns. Mai călătorii pe lingă
soare, pe care-l aveam în dreapta, şi zburai printre
stele, pentru ca, într-a treia zi, să fiu aproape de cer.
La început, am socotit de cuviinţă să pătrund înlăun
tru fără ocolişuri. lmi închipuiam că, fiind pe jumă
tate pajură, uşor voi trece neobservat: ştiam că pajura
e de multă vreme prietenul lui Zeus. Mai apoi, însă,
cugetai că repede mă va da de gol aripa de vultur pe
care mi-o pusesem. Am hotărît, prin urmare, că lucrul
cel mai cuminte e să nu mă avînt orbeşte în primejdii.
M-am apropiat de poartă şi am bătut. Auzindu-mă,
Hermes mă întrebă cum mă cheamă şi merse în grabă
164
să vestească lui Zeus sosirea mea. Nu peste mult timp,
fui primit înlăuntru. Tare mă mai temeam şi tremu-
ram I Ii găsii pe toţi zeii întruniţi într-o adunare,
şezînd pe tronuri. Şi ei erau îngrijoraţi, căci venirea
mea cu totul pe neaşteptate i-a tulburat într-o oarecare
măsură, fără însă ca ei s-o arate. Gîndeau că toţi
oamenii, urmind exemplul aripilor mele, ar putea sosi
curind în zbor la ei.
23. Zeus, cu nişte ochi foarte pătrunzători şi cu o
înfăţişare minioasă de titan, ca să mă sperie, m-a
privit şi a rostit: ,,Cine eşti, de la ce oameni vii, care-ţi
e Cetatea şi cine-ţi sînt părinţii ?"32 Auzind cuvintele
lui Zeus, eram cît pe ce să-mi dau sufletul de spaimă.
M-am ţinut totuşi pe picioare, fără însă să pot rosti
vreun cuvînt, căci mă încremenise glasul lui cel tună
tor. După un timp, îmi venii în fire şi, luînd-o de la
început, prinsei să-i povestesc toate păţaniile mele.
Ii istorisii cum m-a cuprins dorinţa să cunosc fenome-
nele cereşti, cum am pornit pe la filozofi, cum mi-am
dat seama că desluşirile lor se bat grozav cap în cap,
cum, chinuit de aceste desluşiri, mi-am pierdut orice
încredere. I-am arătat lui Zeus cum mai apoi mi-a
venit în minte să-mi potrivesc nişte aripi şi i-am înşi
ruit şi toate celelalte păţanii pînă am ajuns în cer.
Spuselor mele am mai adăugat şi vorbele pe care mi
le-a încredinţat luna. Atunci Zeus zimbi şi, descre-
ţindu-şi puţin sprîncenele, îmi spuse: ,,Ce să ne mai
ducem cu mintea la Otos şi la Efialte 33 , cind pînă şi
Menipp a cutezat să urce în cer? Acum te poftim să
fii oaspele nostru, iar mîine, după ce-ţi vom desluşi
întrebările care te frămîntă şi pentru a căror lămurire
ai venit la noi, te vom trimite înapoi pe pămînt." Şi,
rostind aceste cuvinte, Zeus se sculă şi porni spre un
alt punct al cerului, de unde pot fi auzite cel mai bine
glasurile pămîntenilor. Era vremea să se aşeze ca să
asculte rugi le.
165
24. In timpul drumului mă întrebă despre cele ce
se mai întîmplă pe pămînt. Imi puse, mai întîi, în-
trebările obişnuite: ,,Care e acum preţul griului în
Hellada? A fost tare aspră iarna trecută pe la voi?
Zarzavaturile au nevoie de o ploaie mai îmbelşu
gată?" După aceea m-a întrebat dacă mai trăieşte
vreun urmaş de-al lui Fidias şi, apoi, pentru care
motiv atenienii au lăsat de atîţia ani în părăsire
Diasiile. A mai vrut să ştie dacă se gîndesc să sfîr-
şească Olimpionul3 4 şi dacă au fost prinşi· jefuitorii
templului său de la Dodona35 • Iar după ce-i dădui
răspunsurile pe care mi le ceru, Zeus mă mai întrebă:
„Spune-mi, rogu-te, Menipp, care-i părerea oamenilor
despre mine?" ,,Care să fie alta - spusei eu - decît
cea mai cucernică, şi anume că împărăţeşti asupra
tuturor zeilor? I" EI stărui: ,,Poate că vrei să glumeşti I
Chiar dacă nu mi-ai mărturisi-o, îmi e foarte bine
cunoscută patima oamenilor pentru înnoiri. A fost
cîndva o vrem~în care eram socotit de către oameni
un proroc şi un tămăduitor. Intr-un cuvînt, eram
totul. Toate uliţele, toate pieţele oamenilor erau pline
de Zeus36 • Pe atunci Dodona şi Pisa37 străluceau, şi
toată lumea le privea dindu-le multă cinstire; iar eu
nici nu puteam să mai deschid ochii de fumul jert-·
felor. De cînd, însă, Apollon şi-a întemeiat oracolul
său de la Delfi38 , iar Asclepios - lăcaşul tă_măduirilor
de la Pergamon39 , de cînd s-a clădit un templu pentru
Bendis40 în Tracia şi altul pentru Anubis în Egipt,
de cînd există un Artemision la Efes 41 - într-acolo
aleargă toţi oamenii, acolo se adună şi înalţă heca-
tombe. Iar eu, ca şi cum aş fi îmbătrînit, se socoteşte
că prim'esc îndeajunsă cinstire dacă din cinci în cinci
ani mi se aduc jertfe în Olimpia. Astăzi altarele mele
ajuns-au mai reci - poţi vedea - decît legile lui
Platon42 ori silogismele lui Chrysipp."
25. Şi cum stăteam noi aşa de vorbă, iată că ne
trezirăm în locul de unde, aşezîndu-se, Zeus poate
166
auzî rugăciunile. Erau acolo mai multe portiţe, care
semănau cu deschizăturile puţurilor de la noi şi care
aveau nişte capace. Alături de fiecare deschizătură
se afla cite un tron de aur. Mergînd la prima portiţă,
Zeus deschise capacul şi plecă urechea la rugăminţile
oamenilor. Ei înălţau rugi din toate părţile lumii
şi cereau atîtea lucruri şi atît de felurite, că nici
nu-ţi poţi închipui. Apropiindu-mi şi eu urechea,
ascultai - alături de Zeus - tot_ ce-l rug;iu oamenii.
Iată cam cum sunau aceste rugi: ,,Vai, Zeus, rogu-te
să mă faci rege I" Sau: ,,Fă să-mi crească ceapa şi ustu-
roiul I" Pe unul l-am auzit glăsuind: ,,Zeilor, ce bine-ar
fi să-mi moară tata în curînd I" Pe un altul: ,,Cît
aş dori să-mi moştenesc soţia I" Apoi un altul spuse:
„O, de nu m-ar prinde că uneltesc împotriva fratelui
meu I" Se mai auzea: ,,Să cîştig, rogu-te, procesul I"
Sau: ,,Să fiu încununat la Jocurile olimpice I" Dintre
corăbieri, unul dorea să sufle vîntul Boreas, iar altul
să sufle Notos-ul43 • Plugarul cerea ploaie, pe cită
vreme dărăcitorul, soare. Zeus auzea fiecare rugă şi-o
cumpănea cu luare-aminte, fără a făgădui să le împli-
nească pe toate, ,,ci tatăl Zeus încuviinţa un lucru,
pe cîtă vreme cu altul nu se învoia" 44 • Rugăminţile
drepte le lăsa să se urce prin deschizătura oblonului
şi le aşeza la dreapta, iar pe cele nelegiuite le înde-
părta neîndeplinite şi sufla deasupraUor, în jos, ca
ele nici măcar să nu se poată apropia de cer. O dată,
la o anumită cerere, l-am văzut în încurcătură: doi
oameni îi făceau rugăminţi care se loveau cap în cap,
făgăduind însă amîndoi aceleaşi jertfe. Iar Zeus nu
ştia a cui rugă s-o primească. Aşa fiind împrejurarea,
el s-a aflat într-o groaznică încurcătură - la fel ca
şi academicii - de-a nu putea să se rostească nici
aşa, nici altcum. A făcut ca Pyrrhon: şi-a oprit ju-
decata şi a rămas să tot cumpănească.
26. Frămîntînd îndeajuns în minte rugăciunile, trecu
să se aşeze pe tronul de-alături şi la portiţa a doua.
167
Şi-a plecat capul şi a stat să asculte jurămintele. Pe
cînd le asculta, zdrobi cu trăsnetu-i pe Hermodor
epicureul. Merse apoi să stea pe tronul al treilea, de
unde îşi îndreptă luarea-aminte la prezicerile ce se
fac după zvonuri, după zgomote şi după zborul păsă
rilor. De-acolo se mută la portiţa cu jertfele: pe-aci
urca fumul către Zeus, ducînd cu el numele fiecărui
jertfitor. După ce sfîrşi şi această treabă, dete poruncă
vînturilor şi anotimpurilor să-şi ducă la îndeplinire
îndatoririle. Zise: ,,Astăzi să cadă ploaia în Sciţia, să
tune în Libia, să ningă la helleni I Iar tu, Boreas,
să sufli în Lidia I ln schimb tu, Notos, rămîi liniştit I
Zefirul45 să tulbure Marea Adriatică, şi vreo mie de
medimne de grindină să se aştearnă peste Cappa-
docia46."
27. După ce a rînduit aproape totul, am pornit-o
la ospăţ. Sosise tocmai vremea să ne aşezăm la masă.
Hermes m-a luat de mină şi mi-a cerut să mă aşez
alături de Pan, de Korybas, de Attis47 şi de Sabazios48 ,
care sînt - în lăcaşurile zeilor - nişte meteci şi
nişte zeităţi îndoielnice. Demeter ne servi pîine, Dio-
nysos vin, Heracle carne, Afrodita parfumuri, şi Po-
seidon scrumbie. Gustai pe furiş şi din ambrozie, şi
din nectar, căci preabunul Ganymede, întotdeauna
ocrotitor al oamenilor, cînd îl vedea pe Zeus privind
într-altă parte îmi aducea nectar şi-mi turna o ceaşcă
sau două. După cum ne spune undeva Homer49 - care
desigur a luat seama ca şi mine la lucrul acesta ce se
petrece în cer - zeii nu mănîncă pîine şi nu beau vin
negru. Ci la masa lor se află ambrozie, iar pe zei
nectarul îi îmbată. Dar desfătarea cea mai mare la
ospeţe le-o dau fumul şi mirosul de friptură care se
înalţă de la jertfe, precum şi sîngele victimelor, pe
care jertfitorii îl varsă pe altare. Tot timpul cît ben-
chetuirăm, Apollon ne-a cîntat din chitară, Silen60
a jucat cordaxul51, iar muzele, în picioare, ne-au re-
citat o parte din Theogonia 62 lui Hesiod şi prima
168
odă a lui Pindarsa. Apoi, după ce :ne-am săturai,
ne-am dus la culcare, ceea ce ne-a prins tare bine,
căci eram peste fire de băuţi.
28. ,,Ceilalţi zei şi luptători de pe car dormiră
toată noaptea, dar pe mine nu m-a putut prinde som-
nul cel desfătător 54". Tot răsuceam în minte fel si
chip de lucruri, şi mai ales voiam să-mi dau seama
cum de atîta vreme lui Apollon nu i-a mai crescut
barba, şi cum de se face noapte în cer, căci soarele se
află acolo toată vremea, fără întrerupere, benche-
tuind şi el laolaltă cu ceilalţi zei. Totuşi am mai
aţipit şi eu oleacă. Dar îndată ce s-au revărsat zorile,
Zeus se trezi şi-mi porunci să chem adunarea.
29. După ce toţi zeii se strînseră-n sobor, Zeus
începu cuvîntarea precum urmează: ,,Adunarea voastră
a fost prilejuită de străinul acesta, sosit ieri. Voiam
de mult să vă încunoştinţez despre un anume lucru
privitor la filozofi. Dar, îndemnat mai cu seamă de
jeluirea lunii, m-am hotărît să nu mai amînăm cer-
cetarea noastră în această privinţă. Este un soi de
oameni care s-a ivit în lume nu demult. E vorba de
o seminţie leneşă, gîlcevitoare, dornică de slavă de-
şartă, iute la minie, lacomă, cam ieşită din minţi,
foarte semeaţă şi aplecată spre săvîrşirea lucrurilor
silnice. Ca să folosesc vorbe de-ale lui Homer, avem
de-a face cu o << zadarnică povară a gliei >> 65 • Ei bine,
împărţiţi în secte, aceşti oameni au născocit felurite
judecăţi întortocheate şi au luat numele -- unii de
stoici, alţii de academici, epicurei, peripatetici şi alte
nume încă şi mai hazlii decît acestea. Ba chiar, după
ce s-au împodobit cu preacinstitul nume al Virtuţii,
şi-au încruntat sprîncenele şi s-au arătat ochilor
noştri purtînd o barbă lungă. Aşa se plimbă pe străzi,
ascunzînd sub prefăcătoria lor purtări vrednice
de tot dispreţul. Semănau nespus cu actorii
aceia tragici, cărora, dacă le smulgi masca şi veş
mintele împodobite cu aur, nu le rămîne mai nimic.
169
Sînt nişte bieţi omuleţi, ce primesc o simbrie de
şapte drahme pentru interpretarea unei piese.
30. Şi cînd <<Înţelepţii>> noştri sint aşa cum i-am
zugrăvit, mai au neobrăzarea să dispreţuiască lumea
întreagă, îşi dau în vileag gindurile lor groaznice
despre zei şi, ademenindu-i pe tinerii care pot fi
uşor amăgiţi, rostesc cu glas de tragedie lucruri arhi-
cunoscute despre virtute şi-i învaţă meşteşugul de-a
încurca pe adversar cu ajutorul sofismelor. Faţă de
ucenicii lor laudă necontenit tăria sufletească şi cum-
pătarea; bogăţia şi desfătarea spun că-1 dezgustă. Dar
cînd, rămaşi singuri, nu-i mai vede nimeni, nu vă
puteţi închipui cum se ghiftuiesc, cum se dedau plă
cerilor Afroditei şi cit de gata sint să se mînjească
primind obolii care li se întind I Dar ceea ce trebuie
să ne înfurie peste măsură este faptul că, nemuncind
de loc pentru binele obştii sau pentru folosul vreunui
ins oarecare, fiind nefolositori şi de prisos, <meînsem-
nînd nimic nici la război, nici în adunări>> 56 , îi învi-
nuiesc totuşi pe semenii lor, string tot felul de vorbe
veninoase, toată grija lor nefiind alta decît cum să-i
împroaşte cu ocări; dojenesc şi batjocoresc pe aproa-
pele lor; iar pe cel care se pricepe să cuvînteze mai
zgomotos şi mai neruşinat, cum şi pe cel ce se arată
mai cutezător în a defăima, ii socot ca fiind cei mai
de frunte.
31. Iar dacă-l întrebi pe vreunul dintre ticăloşii
aceştia, care se ostenesc atit strigînd şi învinuindu-i
pe ceilalţi: <<Dar tu ce faci? În numele zeilor, cum dai
şi tu o mină de ajutor pentru binele societăţii?>>, ar
trebui să ne răspundă, dacă presupunem că doreşte
să rostească lucruri adevărate şi drepte: <<Fără îndoială,
mi se pare că-i de prisos a porni în corabie pentru a
face negustorie, a munci ogorul, a fi ostaş, ori a în-
deplini vreun meşteşug. Eu sînt deprins să strig în
~ura mare, să zac în murdărie, să mă spăl cu apă
rece, să merg desculţ pe vreme de iarnă şi, urmînd
pilda lui Momos 57 , să dezvălui faptele altora. Ceea ce
170
mă frămîntă şi mă necăjeşte nespus de mult este numai
de a vedea pe vreun bogătaş cumpărînd bucate foarte
alese, ca să se ospăteze, sau cheltuind cu vreo ibov-
nică. Dar dacă vreunul dintre prietenii mei zace
bolnav, avînd nevoie de ajutor şi de îngrijire, bogă
taşii îi întorc spatele.>> lată, zeilor, cam de ce soi sînt
dihăniile astea I
32. Intre dînşii, aşa-numiţii epicurei sînt deosebit
de neobrăzaţi. Ei ne atacă întrecînd orice măsură:
pretind că zeii n-au cîtuş i de puţin grijă de lucrurile
omeneşti şi că nu cercetează de Ioc faptele murito-
rilor. A sosit, aşadar, vremea să chibzuiţi împreună
cu mine. Căci dacă ticălosii aceia vor izbuti să-i
îmbrobodească pe oameni, 'foamete mare are să se
abată asupră-vă. Cine o să vă mai aducă jertfe, dacă
nu mai aşteaptă nimic din partea voastră? Cît despre
plîngerile lunii, le-aţi auzit ieri povestite de acest
oaspete al nostru. După cele ce v-am spus, luaţi
hotărîrea cea mai folositoare pentru oameni şi cea
mai sigură pentru voi I" .
33. După ce Zeus îşi rosti cuvîntarea, se porni în
Adunare o zarvă ne0bişnuită. Indată zeii toţi începură
să strige: ,,Aruncă-ţi trăsnetul, mistuie-i în flăcări,
zdrobeşte-i I Prăvăleşte-i în Barathron, în Tartar 58 ,
unde i-ai aruncat şi pe giganţi I" Zeus porunci să se
facă din nou linişte si zise: ,Voi face cum voiti si-i
voi nimici pe toţi 'aceştia,' împreună cu dial~ct'ica
lor. Dar acum, fiind vremea sărbătorilor, care ţin
patru luni, nu ne este îngăduit să pedepsim pe nimeni,
fiindcă, precum ştiţi, am anunţat un răgaz pentru
faptele de arme. La anul însă, o dată cu ivirea primă
verii, nemernicii pomeniţi adineauri vor pieri în chip
groaznic, căci am să reped împotrivă-le trăsnetul meu
cel spăimîntător." ,,Aşa grăi fiul lui Cronos, întărin
du-şi cuvintele printr-un semn al sprîncenelor sale
cele întunecate. " 59
34. Şi a mai adăugat: ,,Cît despre Menipp, am ho-
tărît aşa: să-i luăm aripile, ca să nu mai poată veni
171
niciodată la noi. Iar Hermes să-l coboare astăzi pe
pămînt." Cum rosti aceste cuvinte, Zeus împrăştie
adunarea, iar cyllenianul mă apucă de urechea dreaptă.
Astfel spînzurat, coborîi ieri, spre seară, în Kera-
meikos60.
Iată, prietene, ţi-am povestit toate cite le-am văzut
în cer. Acum merg să vestesc aceste veşti îmbucură
toare şi filozofilor care se plimbă în Poikile61 •
MENIPP
SAU
EVOCAREA MORŢILOR
MENIPP
SAU E VOCA R E A MO RTI L O R
Menipp şi Filonide 1
1. M e n i·p p: ,,O, tu, acoperămînt, şi tu, intrare

a casei mele, vă salut I O, cît mă bucur că vă revăd,
întorcîndu-mă la lumină 1" 2
F i 1 o n id e: Nu cumva îl zăresc chiar pe Menipp,
cîinele*? El e, nu mai încape îndoială! Doar nu
mi s-o fi împîclit vederea I Nici vorbă că e Menipp,
în carne si oase. Ce-o mai fi însemnîud si îmbrăcă
mintea lu'i atît de ciudată, şi căciula lui; şi lira, şi
pielea de leu? Dar să-l salut. Să trăieşti, Menipp I
De unde-mi vii? Căci de-atîta amar de Home nu te-am
mai văzut prin Cetate.
M e n i p p: ,,Mă-ntorc din lăcaşul subpămîntean al
morţilor, lăsînd în urmă porţ;ile întunericului, me-
leagurile unde Hades locuieşte departe de ceilalţi
zei. " 3
F i l o n id e: Pe Heracle, habar n-aveam că Me-
nipp a murit, ca apoi să învie.
Meni p p: ,,N-am murit, ci Hades primitu-m-a
de viu la el." 4
F i 1 o ni de: Ce te-a făcut să porneşti într-o că
lătorie aît de ciudată şi de neaşteptată?
• Adică „cinicul'· (n.t.).
175
Meni p p: ,,Indemnul mi-l dădu tinereţea şi, mai
mult încă, pornirea cea cutezătoare a minţii mele." 5
Filon ide: Preafericitule, curmă-ţi recitarea
tragică şi lasă-te de iambi I Lămureşte-mă: ce-nseamnă
veşmîntul pe care-l porţi? Ce nevoie te-a împins să
cobori în lumea morţii? De altminteri, drumul nu-i
nici plăcut, nici ademeni.tor.
Meni p p: ,,Scumpule, fost-am îndemnat să cobor
în lumea umbrelor de o nevoie care mă stăpînea,
nevoia de a cere sfat de la sufletul tebanului Tiresias." 8
F i l o ni de: Sărmane prieten, fără doar şi poate
ţi s-au rătăcit minţile, altfel n-ai grăi în versuri, ca
rapsozii, cînd stai de vorbă cu un prieten I
Meni p p: Să nu te miri, prietene I Pînă de curînd
am stat în tovărăşia lui Euripide şi a lui Homer. Nu
ştiu cum, dar versurile acestor poeţi m-au copleşit,
aşa că-mi vin mereu pe buze.
2. Dar, spune-mi, cum merg lucrurile pe pămînt
si ce mai fac oamenii din Cetate?
' F i l o n id e: Nimic nou I Totul se petrece ca mai
înainte: oamenii sînt hoţi, jură strîmb, dau bani cu
dobîndă nespus de mare şi cîntăresc obolii 7 •
M e n i p p: Bieţii de ei I Ce nenorociţi sînt I Nici
idee n-au de hotărîrile care s-au luat de curînd în
lumea de dincolo. S-au votat acum nişte legi împotriva
celor bogaţi şi, în numele Cerberului8 , aceştia nu vor
mai avea nici un mijloc de scăpare.
F i l o n i d e: Ce vorbeşti? S-au luat hotărîri noi
în Infern privind lumea pămîntenilor? ·
Meni p p: Multe chiar, pe Zeusl Dar zeii nu
îngăduie să le dăm în vileag tuturor şi să le dezvăluim
tainele. Căci putem fi aduşi în faţa judecăţii lui Rha-
damanthys9, sub cuvînt că am fi lipsiţi de cucernicie.
F i l o n id e: Pentru numele lui Zeus, dragă Me-
nipp, nu mă lăsa fără să-mi istoriseşti cele ce ştii,
că doar îţi sînt prieten. Vorbeşti unui om care ştie să·
tacă şi, de altfel, sînt şi eu un iniţiat.
176
M e n ip p: Imi ceri un lucru foarte greu, fapta
mea nefiind cu totul ferită de primejdii; dar, pentru
că-mi eşti drag, am să îndrăznesc. S-a decretat ca
bogătaşii, oamenii putrezi de bogaţi şi care-şi ţin
aurul închis ca Danae ...
F i I o n i d e: Nu-mi vorbi nimic despre decret,
scumpule, mai-nainte de a-mi fi povestit acele întîm-
plări pe care le-aş asculta cu negrăită plăcere; şi,
în primul rînd, spune-mi: ce anume gînd te-a
minat spre lăcaşul umbrelor? Cine ţi-a fost călăuză
în această călătorie prin meleagurile subpămîntene?
Apoi desluşeşte-mă cu de-amănuntul: cite ai văzut şi
cîte ai auzit pe la cei morţi? Nu mă îndoiesc că, iubitor
cum eşti al frumosului, nimic n-ai lăsat neobservat
din cite meritau a fi privite şi auzite.
3. M e n ip p: Trebuie să-ţi ascult rugămintea.
Cum aş putea s-o nesocotesc, cînd mă sileşte prie-
tenia? Mai întîi, am să-ţi destăinuiesc ce gînduri
m-au îndemnat să cobor în lumea subpămînteană.
fncă de copil, citeam în Homer şi în Hesiod despre
războaiele şi dezbinările nu numai ale semizeilor, ci
şi ale zeilor înşişi; ba mai mult, aflam că nemuritorii
se dedau desfrîului, comit silnicii, răpiri, fac procese,
îşi alungă părinţii, se căsătoresc frate cu soră I So-
coteam că isprăvile acestea sînt toate foarte frumoase
şi-mi prilejuiau o nespusă desfătare. Cînd însă am
fost şi eu socotit în rîndul bărbaţilor, am aflat, dimpo-
trivă, că legile poruncesc cu totul altceva decît puteam
eu citi în scrierile poeţilor. Mi se spunea bunăoară
că n-am voie să săvîrşesc vreun adulter, nici să stîr•
nesc dezbinări între cetăţeni, nici să mă dedau Ia
prădăciuni. Am fost atunci Ia o grea cumpănă şi nu
ştiam încotro s-o apuc. Căci nu mi-ar fi trecut prin
minte cum că zeii s-ar fi dedat desfrîului sau s-ar fi
răzvrătit, dacă aceste fapte n-ar fi fost socotite de
ei ca fiind cinstite. Dar nu puteam înţelege nici cum
legiuitorii îndeamnă Ia fapte contrare celor pe care
12 177
le-am pomenit, dacă n-ar fi fost încredinţaţi că aceasta
e spre binele Cetăţii.
4. Fiind în încurcătură, m-am hotărît să-i cercetez
pe cei cărora li se dă numele de „iubitori ai
înţelepciunii", spre a mă lăsa pe seama lor şi a-i
ruga să facă din mine ce-or voi, numai să-mi arate
o cale simplă şi fără greş, ca să pot să-mi orînduiesc
şi eu viaţa. Nutrind asemenea gînduri, am bătut la
uşa lor, fără să bag de seamă că - vorba proverbului -
sar din lac în puţ. Intr-adevăr, cercetîndu-i cu atenţie,
am descoperit la filozofi mai multă neştiinţă şi mai
multe îndoieli decît la ceilalţi oameni. Foarte repede
„înţelepţii" aceştia mi-au dovedit că viaţa omului
de rînd e o viaţă de aur. Căci unul mă îndemna să
mă dedau cu totul plăcerii şi să caut numai desfătare.
El spunea că în plăcere stă fericirea oamenilor10 • Al-
tul, în schimb, susţinea că trebuie să muncim şi să
ne trudim în toate, trupul supunînd u-ni-1 caznelor.
Era convins că trebuie să fim murdari şi prăfuiţi,
ca să stîrnim scîrba tuturor. S-ar fi căzut, după „în-
ţeleptul" acesta, să împroşcăm întreaga lume cu
ocări 11 • El recita fără încetare binecunoscutele versuri
ale lui Hesiod cu privire la virtutea, la sudoarea şi
la culmea unde se cuvine să ajungem. 12 Un „înţelept"
mă îmboldea să dispreţuiesc avuţiile, iar dobîndirea
lor să mă lase nepăsător. 13 Altul, dimpotrivă, declara
că şi bogăţia este un bine. Ce să-ţi mai spun despre
ceea ce gîndeau filozofii în privinţa universului? I
Mi-era scîrbă să-i aud zilnic sporovăind despre „idei",
„fiinţe incorporale", ,,atomi", ,,vid" şi despre o sumă
de cuvinte de felul acesta. Cea mai mare uimire mi-a
trezit-o însă faptul că, fiecare dintre ei, înfăţişînd
păreri întru totul contradictorii, îţi aducea argumente
care biruiau şi te făceau să ţi le însuşeşti pe de-a-n-
tregul. Astfel, nu mă puteam împotrivi nici aceluia
care-mi spunea că un anume lucru este cald, nici
aceluia care-mi doYedea că acelaşi lucru nu poate
fi totodată şi rece, şi cald. Eram, fără îndoială, aidoma
178
acelor oameni care, aţipind, lasă să le cadă capul
cînd înainte, cînd pe spate.
5. Dar am să-ti înfătisez o si mai mare nerozie.
Cînd mă uitam m~i cu lu'a;e-ami~te la filozofii aceştia,
băgam de seamă că faptele lor nu se potrivesc de loc
cu vorbele rostite de ei. lntr-adevăr, vedeam cum cei
care mă îndemnaseră să dispreţuiesc bunăstarea se
lipeau trup şi suflet de avuţii, făcînd procese pentru
dobînzi, împărtăşind altora, pentru bani, învăţătura
lor şi îndurînd orice, numai să cîştige arginţi. Omul
care, în vorbe, dispreţuia slava, făcea orice, vorbea
orişice numai fiindcă era setos de glorie. Şi aproape
toţi filozofii care tunau şi fulgerau împotriva desfă
tărilor se dedau pe ascuns plăcerii.
6. Fiindcă-mi pierdusem nădejdile, eram mai necă
jit decît înainte. Dar într-o oarecare măsură mă şi
mîngîiam la gîndul că, dacă sînt un neghiob, un
biet nepriceput, care aleargă fără noimă după adevăr,
mă aflu totusi în tovărăsia unui mare număr de în-
ţelepţi, desp~e a căror· inteligenţă se dusese vestea
pînă departe. Într-o noapte, pe cînd nu puteam să
aţipesc, căci mă frămîntau aceste gînduri, mă ho-
tărîi să plec la Babylon, spre a cere sprijinul vreunuia
dintre magi, ucenici şi urmaşi-de-ai lui Zoroastru 14 •
Auzisem despre aceştia cum că, mulţumită vrăjilor
şi iniţierii lor, deschid porţile lui Hades şi coboară
în lăcaşul morţilor pe cine vor, aducîndu-l apoi ne-
vătămat îndărăt. lmi spusei că nu pot lua o hotărîre
mai nimerită decît aceea de a îndupleca pe vreunul
dintre magii aceştia să coboare cu mine sub pămînt,
la beoţianul Tiresias. Astfel aş fi putut şi eu să aflu
de la prorocul şi înţeleptul acesta care e viaţa desă
vîrşită, prin înfăptuirea căreia te poţi numi un om
cuminte. Sării din pat şi, în cea mai mare grabă,
o luai drept spre Babylon. Ajungînd acolo, am căutat
să-l văd pe unul din înţelepţii chaldeenilor, un cunos-
cător desăvîrşit al artei sale. Bărbatul despre care-ţi
vorbesc avea părul alb, iar barba lui stufoasă era
12* 179
vrednică de toată cinstea. Purta numele de Mithro-
barzanes15. Prin rugăminţile cele mai fierbinţi do-
bîndii, cu multă greutate, plătindu-i banii pe care
mi-i ceruse, să-mi fie călăuză în drumul subpămîntean.
7. Ducindu-mă magul cu el, de îndată ce s-a ivit
luna nouă, m-a imbăiat timp de douăzeci şi nouă de
zile în Eufrat. Mergea dis-de-dimineaţă cu mine la
fluviu şi, privind către soare atunci cînd răsărea,
rostea multe cuvinte, pe care nu le prea înţelegeam.
Şi după cum la jocuri crainicii cei nepricepuţi vor-
besc repede de nici nu poţi desluşi ce spun, tot aşa
cuvînta şi magul; totuşi, avea aerul că invocă anu-
miţi demoni. După ce sfîrşea cu descîntecele, mă
scuipa de trei ori în faţă şi apoi ne întorceam acasă,
fără să arunce in drum nici o privire celor pe care-i
tntîlnea. Ne hrăneam cu fructe şi beam lapte curat
sau amestecat cu miere, şi apă din fluviul Choaspes 16 .
Ne odihneam pe iarbă, sub cerul liber. După ce magul
a socotit că e timpul să pună capăt felului acestuia
de ·trai, care însemna doar o iniţiere, m-a condus,
cam pe la miezul nopţii, pe malurile Tigrului; acolo
m-a spăla.t, m-a şters şi, în vreme ce-şi mormăia des-
cîntecul, m-a purificat cu ajutorul unor torţe, al cepii
de mare şi al multor altor lucruri care slujesc la puri-
ficări. Apoi, după ce m-a vrăjit cu totul şi s-a mai
invirtit cîtva timp în jurul meu, pentru ca nălucile
să nu-mi aducă nici o vătămare, m-a condus iarăşi
acasă la el, astfel iniţiat, şi mi-a cerut să merg de-an-
dăratelea. In tot timpul care-a urmat, ne-am gindit
numai la drumul ce aveam de făcut.
8. El se îmbrăcă într-un veşmînt de mag, care
semăna aidoma cu portul mezilor. Iar pe mine, adu-
cîndu-mi căciula, pielea de leu şi lira - uite-le aci!
- m-a gătit aşa cum mă vezi şi m-a îndemnat, de-oi
fi întrebat cine sînt, să spun că mă numesc nu Menipp,
ci Heracle, Odiseu sau Orfeu 17 .
180
F i l o n i d e: De ce, dragă Menipp? Nu pot înţe
lege pentru ce v-aţi înveşmîntat astfel şi pentru ce
trebuia să te ascunzi sub numele astea.
M e n i p p: E limpede ca lumina zilei, nici vorbă
de vreo taină: eroii pomeniţi de mine pătrunseseră
în carne şi oase sub pămint, în lăcaşul lui Hades,
înaintea noastră; de aceea, magul meu socotea că,
împrumutindu-le înfăţişarea, a:m să trec lesne neob-
servat de Eac 18 , şi fără împotrivire am să pot merge
înainte, ocrotit de veşmîntul acesta cu totul tragic,
pe care Eac îl cunoştea de minune.
9. Tocmai se iviseră zorii, cînd coborirăm pe malul
fluviului Eufrat. Ne pregăteam acum s-o pornim,
căci magul pregătise o luntre, animale de jertfă, lapte
amestecat cu miere şi tot ceea ce-i putea fi de folos
la iniţieri. Aşezarăm toate acestea în barcă, şi acum,
,,mîhniţi şi vărsind lacrimi îmbelşugate, pluteam" 1U.
O bucată de drum am mers duşi de fluviu. Dar apoi,
pătrunserăm în mlaştina şi în lacul unde Eufratul
se face de nevăzut. Străbătînd lacul acesta, sosirăm
într-o pădure lipsită de vieţuitoare, unde nu pătrun
dea soarele, şi debarcarăm. Mithrobarzanes mergea
înaintea mea. Săparăm o groapă, iar oilor le tăiarăm
beregata; apoi imprăştiarăm sîngele pe marginea
gropii. Magul, cu o făclie aprinsă în mină, nu-şi mai
şoptea cuvintele, ci striga cît îl ţineau puterile, invo-
cînd de-a valma pe toţi demonii, Pedepsele, Erinyile20 ,
,,pe noptatica Hecate 21 şi pe înfricoşătoarea Perse-
fone22"; el amesteca in chemările sale vorbe barbare
foarte lungi şi nedesluşite.
10. Deodată, întreg locul unde ne aflam se cutre-
mură şi, datorită descintecelor, pămîntul se crăpă.
In depărtări auzirăm lătratul Cerberului. O tristeţe
de nespus ne înconjură, iar chipurile noastre se poso-
morîră. ,, lnsuşi Aidoneus 23 , domnitorul umbrelor sub-
pămîntene, fu cuprins de spaimă." Acum se înfăţişau
ochilor noştri cele mai multe locuri ale Infernului:
lacul, Pyriflegethonul 24 şi palatul lui Pluton. Luin-
181
du-ne inima în dinţi, am coborît prin deschizătură
şi l-am întîlnit pe Rhadamanthys mai mult mort
decît viu, din pricina groazei. Cerberul lătra şi era
destul de tulburat. Atinsei însă coardele lirei şi, pe
dată, Cerberul rămase fermecat de melodia ei. Ajun-
gînd lingă lac, era cit pe-aci să nu-l putem trece, căci
luntrea lui Charon 26 era încărcată cu călători care
ţipau şi se jeluiau. Erau cu toţii plini de răni: unuia
îi era zdrobit piciorul, altuia i se sfărîmase capul
sau vreo altă pl!rte a corpului. După cîte mi s-a părut,
veneau dintr-un război. Totuşi, minunatul Charon,
de îndată ce-mi zări blana de leu, crezu că sînt He-
racle şi-mi îngădui să mă urc în luntre, trecîndu-mă
bucuros pe celălalt mal al lacului. După ce-am cobo-
rît, ne arătă pe ce cale trebuie s-o apucăm.
11. Fiindcă era o beznă de nepătruns, Mithrobar-
zanes a luat-o înainte, iar eu îl urmam ţinîndu-mă
de pulpana lui, pînă cînd am ajuns pe o pajişte neîn-
chipuit de întinsă, sădită cu asfodele 26 • Împrejurul
nostru zburau acum umbrele morţilor, de-abia mai
scoţînd nişte strigăte ascuţite. înaintarăm puţin şi
dădurăm peste lăcaşul de judecată al lui Minos, care
tocmai stătea pe un jilţ înalt, iar lingă el, în picioare,
se aflau Pedepsele şi zînele răzbunării: Erinyile. Din
partea cealaltă erau aduşi o mulţime de oameni, înşi
ruiţi şi legaţi cu un lanţ lung. Se spunea că sînt oa-
meni desfrînaţi, codoşi, vameşi, linguşitori, sicofanţi
şi o mulţime de ticăloşi de acest soi, care tulbură
întreaga viaţă pe pămînt. Pe lingă aceştia, dar nu
laolaltă cu ei, ne-a fost dat să vedem bogătaşi şi
cămătari, care într-o ceată asemănătoare înaintau,
galbeni la faţă, cu pîntecele foarte umflat, chinuiţi
de podagră. Fiecare dintr-înşii purta în jurul gîtului
cite o zgardă şi cite un jujeu, ce cîntăreau doi talanţi 27 •
Ne oprirăm lingă scaunul de judecată, cercetînd cele
ce se petreceau acolo şi ascultîndu-i pe cei care se
dezvinovăţeau. Învinuitorii erau nişte vorbitori cu
o înfăţişare ciudată şi nemaiîntîlnită.
182
Fii o ni de: Pe Zeus, cine puteau să fie? Nu
pregeta, te rog, să-mi desluşeşti şi acest lucru.
M e n i p p: Ştii cum sînt umbrele trupurilor noastre
cînd stau în bătaia soarelui?
F i l o n i d e: De bună seamă.
M e n i p p: Află că, după ce murim, umbrele tru-
purilor noastre aduc învinuiri şi mărturii împotri-
vă-ne. Ele dau pe faţă cele săvîrşite de noi în timpul
vieţii. In Infern se pune foarte mult temei pe vorbele
acestor umbre, căci ele stau întotdeauna lingă noi
şi nu părăsesc niciodată trupurile noastre.
12. De faţă cu noi, Minos a cercetat cu străşnicie
pricinile, trimiţînd pe fiecare ticălos in lăcaşul nele-
giuiţilor ca să-şi primească osînda pentru fărădelegile
făptuite. Mai aspru <lecit cu toţi era cu aceia pe care
bogăţia şi dregătoriile lor ii orbiseră şi care doreau
chiar să te ploconeşti în faţa lor şi să li te închini.
Minos ura nespus de mult lăudăroşenia lor cea neru-
şinată, menită a dăinui atit de puţin, precum şi felul
lor de-a te privi de sus. Aceşti muritori uitaseră cum
că vor trebui să-şi sfirşească viaţa pe acest pămint
şi că nu le e îngăduit să se bucure <lecit de bunuri
pieritoare. Trebuiau acum să lepede toate strălucirile
cele lumeşti: avuţiile, obîrşia lor înaltă, puterea. Şi
stăteau în .ricioare în faţa lui Minos, goi şi cu pri-
virile plecate. Prin minte le trecea, ca într-un vis,
fericirea de care avuseseră parte în lumea noastră.
Cînd am văzut ce se întîmplă cu aceştia, m-am înve-
selit nespus. Dacă-l recunoşteam pe vreunul, mă apro-
piam încetişor de el şi-i reaminteam cine fusese in
timpul vieţii şi cît de fălos se mai purta. Pe atunci
nenumăraţi clienţi aşteptau încă de la revărsatul
zorilor în atrium28 să i se înfăţişeze cînd ieşea din
casă, fiind imbrînciţi şi aruncaţi cit colo de către
slujitorii lui. Iar stăpînul casei se scula anevoie ca
să-i primească. Îmbrăcat în purpură, acoperit de
aur, cu veşminte de mai multe culori, îşi închipuia
că-i fericeşte şi că-i noroceşte pe cei care il salutau
183
dacă le îngăduia să-i sărute pieptul sau mîna dreaptă,
pe care le-o intindea. lngîmfaţii aceştia, auzindu-mi
cuvintele, s-au întristat foarte.
13. Dar o dată Minos împărţi cu părtinire drep-
tatea. Sicilianul Dionysios fusese invinuit de către
Dion că săvîrşise multe şi groaznice nelegiuiri 29 •
Umbra mărturisise împotriva lui. Aristipp din Cyrene,
foarte respectat acolo şi bucurîndu-se de mare trecere
1n lumea celor morţi, veni să-l apere pe Dionysios şi
obţinu achita.rea lui tocmai cînd, legat, era gata-gata
să fie dat pradă Chimairei30 • Aristipp arătă cit de
mărinimos se purtase Dionysios cu oamenii de carte,
pe care-i ajutase mulţumită avuţiilor sale.
14. In cele din urmă, am părăsit lăcaşul judecăţii
şi ne-am dus la locul unde sînt împlinite pedepsele.
Acolo, scumpe prietene, puteai să vezi şi să auzi multe
lucruri, care mai de care mai jalnice. Auzirăm cum
plesneau bicele şi cum se văicăreau osindiţii ce fuse-
seră daţi pradă flăcărilor. Văzurăm şi uneltele caz-
nelor, jujeurile şi roţile. Chimaira sfîşia, iar Cerberul
1nfuleca. Osindiţii îşi primeau pedepsele toţi de-a
valma: regi, sclavi, satrapi, săraci, bogaţi şi cerşe
tori. Cu toţii se căiau că au fost atit de cutezători şi 9ă
au făcut atîtea nelegiuiri. Privindu-i, am recunoscut
pe unii dintre aceştia, şi anume pe cei care se săvîr
şiseră din viaţă mai de curind. O parte dintre osîndiţi
încercau să se ascundă privirilor noastre şi ne întor-
ceau spatele. Iar dacă ne priveau totuşi, înfăţişarea
lor pot să spun că era cu totul vrednică de nişte robi
şi linguşitori. Gindeşte--te numai cît de nesuferiţi şi
cît de trufaşi vor fi fost ei în timpul vieţii! Din c1nd
tn cînd, erau lăsaţi să se mai liniştească; apoi caznele
reîncepeau. Celor sărmani li se ierta jumătate din
pedeapsă. M-am intilnit acolo şi cu fiinţe din mito-
logie: cu Ixion31 , cu Sisif, cu frigianul Tantal - cit
de îndurerat mai era! - precum şi cu gigantul Tityos32 •
Pe Heracle, ce uriaş era! Trupu-i acoperea un cimp
1ntreg.
184
15. Străbăttnd lăcaşul ostndiţilor, ajunserăm într-o
cîmpie: cîmpia Acheronului, unde ne întilnirăm cu
semizeii, cu eroinele şi cu o mare mulţime a morţilor
de rînd, împărţiţi pe neamuri şi pe seminţii. Unii
erau împovăraţi de ani, putreziţi şi - ca să împrumut
o vorbă de-a lui Homer - ,,vlăguiţi". Alţii, morţi de
curînd, erau încă zdraveni, mai ales egiptenii, fiindcă
îmbălsămarea 1i păstrase întregi. Dar nu-ţi venea
prea uşor să-i deosebeşti pe unul de altul, căci aceia
ale căror oase erau descărnate ajunseseră să se asemene
nespus de mult între ei. Aţintindu-mi privirile asupra
lor, foarte cu greu izbutirăm să-i recunoaştem. Zăceau
unii lingă alţii, întunecaţi, nedesluşiţi. Nimic nu
mai rămăsese din strălucirea frumuseţii lor pămîn
tene. Schelete fără număr erau îngrămădite în acelaşi
loc. Aveau priviri spăimîntătoare şi deşarte, iar dinţii
ieşiţi în afară. Am stat atunci pe gînduri şi am cum-
pănit: cum îl vom putea deosebi pe Thersit de chipeşul
N ireu, sau pe cerşetorul Iros de regele faiacilor 83 , sau
pe bucătarul Pyrrhias de Agamemnon? Nu mai păstra
seră nici unul vreun semn deosebitor din ctte aveau
mai înainte vreme. Oasele lor semănau leit: nedeslu-
şite, fără semne care să le deosebească. Nimeni n-ar
fi fost în stare să aleagă pe unele de altele.
16. Şi cum priveam eu la toate cele despre care îţi
amintii, mi s-a părut că viaţa oamenilor poate fi
asemuită cu un lung alai. Soarta orînduieşte totul,
iar pentru părtaşii la alaiul vieţii tot ea hotărăşte
şi felurimea veşmintelor ce vor purta. Ea tl ia la
întîmplare pe cite unul şi-l îmbracă întocmai ca pe
un rege. Ii pune pe cap o tiară, îi pune la îndemînă
oşteni care să-l străjuiască şi-i încinge fruntea cu o
diademă. Altuia Soarta îi dă o înfătisare de sclav.
Pe unul îl împodobeşte cu frumuseţ~,' în vreme ce
pe altul îl face slut şi caraghios. Căci se cuvine, aşa
cred eu, ca priveliştea să fie foarte felurită. Adesea,
chiar în mijlocul drumului, ea le schimbă unora
costumele şi nu le îngăduie să meargă în alai acolo
185
unde Î-a rînduit la început. Schimbtnd costumul luî
Cresus, Soarta îl sileşte să îmbrace haina unui rob
sau a unui prins de război. 1n schimb, pe Maian-
drios34, care se află în rîndul slujitorilor lui Polykra-
tes, Soarta îl învesteşte cu tirania acestuia, îngăduin
du-i o vreme să poarte costumul regesc. Iar cînd alaiul
ia sfîrşit, toţi cei ce-l alcătuiau dau înapoi îmbrăcă
mintea, dezbrăcîndu-şi hainele. Şi trupul lor rămîne
cum a fost mai înainte; nici unul nu se mai deosebeşte
cu nimic de vecinul lui. Unii - nepricepuţii! - se
mîhnesc si se mînie cînd Soarta le cere îndărăt ves-
mintele, ~a şi cum i-ar lipsi de propriile lor lucruri.
Nu le intră-n cap că trebuie să înapoieze ceea ce le-a
fost dat doar cu împrumut, şi încă pentru un scurt
răstimp. Cred că ai putut să vezi adeseori pe scenă
actori de tragedie care, după cum cer nevoile piesei,
interpretează cînd rolul lui Creon 35 , cînd pe al lui
Priam, cînd pe al lui Agamemnon. Acelaşi interpret,
care adineauri îl imita cu măreţie pe Kekrops sau pe
Erechtheus36 , se înfăţişează mai apoi ca rob privirilor
noastre, dacă aşa-i porunceşte poetul. Iar cînd repre-
zentaţia s-a sfîrşit, fiecare actor îşi dezbracă veşmin
tele cele cusute cu aur, pune jos masca şi scoate co-
thurnii37, ca să ajungă om de rînd şi nevoiaş. Nu mai
avem de-a face cu Agamemnon, fiul lui Atreu, nici
cu Creon, odrasla lui Menoikeus, ci ·actorul nostru
se numeşte acum Polos, fiul lui Charikles din Sunion,
ori Satyros, feciorul lui Tlieogeiton din Marathon 38 .
Aşa~i şi cu destinul oamenilor, fapt de care mi-am
dat' seama cînd i-am văzut pe morţi cu ochii mei.
17. Fi 1 o ni de: Spune-mi, dragă Menipp, oa-
menii care au parte pe pămînt de mormintele acelea
foarte costisitoare şi arătoase, de coloane funerare, de
imagini şi inscripţii, nu se bucură în lăcaşul morţilor
de mai mare cinste ca muritorii de rînd?
Meni p p: Ce tot sporovăieşti, prietene?! Să-l fi
văzut numai pe însuşi Mausolos 29 , regele carienilor,
vestit pentru mormîntul său: sînt sigur că nu ţi-ai mai
186
fi oprit rîsul. Cît de umil era, părăsit şi el acolo într-un
colţişor! Nici n-ai fi putut lua seama la el în mul-
ţimea celor morţi. Iar după cite am priceput, monu-
mentul lui doar într-atîta l-a desfătat, că l-a copleşit
cu neobişnuita lui povară. Ei bine, scumpul meu
amic, după ce Eac măsoară pentru fiecare locul său -
şi cel mai mare pe care-l dă nu e mai întins ca un
picior - omul trebuie să se mulţumească să stea
chircit, pentru a fi pe măsura locului ce i s-a dat.
Dar cred că ai fi izbucnit în hohote de rîs dacă ţi-ar
fi fost dat să vezi regi din lumea noastră şi satrapi,
ajunşi 1n lăcaşul morţilor nişte bieţi cerşetori. Din
pricina lipsurilor în care se zbăteau, ajunseseră ne-
gustori de peşte sărat, ori dădeau primele lecţii de
c.itire, fiind insultaţi de oricine voia să-i ocărască şi
loviţi peste obraji, ca sclavii cei mai vrednici de
dispreţ. L-am zărit şi pe Filip al Macedoniei şi nu
mi-am putut stăpîni hohotele de rîs. Mi-a fost arătat
într-un ungher, cum, în schimbul unei simbrii, dregea
tncălţămintea care putrezise. Am putut vedea de
asemeni pe mulţi alţii cerşind pe la răspîntii. Vor-
besc despre morţii de soiul lui Xerxes, Darius40 şi
Polykrates.
18. F i l o n i d e: Ce lucruri ciudate şi, aş zice,
de necrezut îmi povesteşti cu privire la soarta regilor!
Dar Socrate, Diogene şi înţelepţii ceilalţi ce făceau?
M e n i p p: Şi în lumea de dincolo· Socrate se
plimbă şi stă de vorbă cu toţi. II însoţesc Palame-
des41, Odiseu, Nestor şi alţi morţi guralivi. Picioarele
ii sint încă foarte umflate, din pricina otrăvii pe care
a înghiţit-o. Iar preadestoinicul Diogene locuieşte
alături de Sardanapal42 asirianul, de frigianul Midas
şi de alţi bogătaşi de tot soiul. Cînd ii aude cum se
jeluiesc, gîndindu-se la norocul lor de altădată, Dio-
gene ii zeflemiseşte şi face mult haz pe socoteala lor.
Adesea, culcat pe spate, cîntă cu o voce grozav de
răguşită şi de supărătoare, acoperind văicărelile
acestora, şi-i necăjeşte 1ntr-atîta, încît ii face să se
187
gindească temeinic unde ar putea să-şi schimbe lăca
şul, căci nu-l mai pot răbda pe Diogene.
19. F i 1 o n i d e: Stnt îndeajuns de lămurit. Dar
spune-mi: ce este cu decretul despre care-mi pome-
nişi la început, acela care a fost votat împotriva
bogătaşilor?
M e n i p p: Bine că mi-ai amintit! Nu ştiu cum,
hotărîndu-mă să-ţi vorbesc despre el, povestirea m-a
purtat foarte departe. ln răstimpul pe care l-am
petrecut în lumea de dincolo, prytanii au convocat
o adunare care să chibzuiască în privinţa folosului
obştesc. Vedeam nenumăraţi morţi alergînd la adu-
nare. Şi m-am amestecat atunci printre ei, devenind
îndată şi eu unul din ekklesiaşti 43 • S-a pus rînduială
în mai multe lucruri; iar în cele din urmă veni vorba
şi despre bogătaşi. Aceştia fură împroşcaţi cu multe
şi grele învinuiri: cum că sînt silnici, înfumuraţi,
dispreţuitori şi foarte nedrepţi. ln sfirşit, unul dintre
oratorii de vază de-acolo, ridicîndu-se, a citit textul
următorului decret:
DECRET
20. ,,Cum in timpul vieţii oamenii bogaţi săvîrşesc

multe nelegiuiri, jefuind, făcînd silnicii şi dispreţuind
în fel şi chip pe cei săraci, sfatul şi poporul urmează
a hotărî ca, după moarte, trupurile lor să fie pedep-
site ca şi ale celorlalţi ticăloşi; iar sufletele să le fie
trimise pe pămînt, ca să pătrundă în măgari şi să
petreacă două sute cincizeci de mii de ani în acea stare,
trecînd din măgar în măgar, purtînd poveri şi fiind
minaţi de către oamenii nevoiaşi. Iar după ce se vor
fi îndeplinit lucrurile acestea, să li se îngăduie să-şi
sfirşească zilele. Propunerea a fost făcută de către
Cranion, fiul lui Skeletion din Nekysia", din tribul
Răposaţilor ... "
După ce s-a dat citire acestui decret, magistraţii
l-au pus la vot, iar poporul l-a întărit. Brimo 45 a
188
scos un urlet, iar Cerberul un lătrat. In felul
ăsta sînt întărite şi consfinţite decretele de către
Adunare.
21. Cam aşa se desfăşurară lucrurile in Adunarea
Poporului. Şi acum, ca să ajung la ţinta pentru care
coborîsem sub pămint, am pornit-o intru căutarea
lui Tiresias şi, după ce l-am găsit, i-am arătat toate
cite mă minaseră la dînsul şi l-am rugat cu lacrimi
in ochi să-mi destăinuie care viaţă socoate el că ar
fi desăvirşită. Tiresias începu să ridă (e un moşneag
mărunţel, orb, sfrijit, cu o voce subţire). ,,Fiule -
imi spuse dinsul - ştiu ce te-a pus în încurcătură.
Nu-i aşa că temeiurile nedumeririi tale sînt „înţe
lepţii", cu părerile lor, care se bat cap în cap? Rha-
damanthys nu-mi îngăduie, însă, să-ţi destăinui nimic
in această privinţă." ,,Te rog, tăicuţule, să nu faci
una ca asta! ii spusei. Lămureşte-mă şi nu mă lăsa
să rătăcesc prin viaţă mai orb decît tine!" Atunci,
Tiresias m-a tras deoparte, la o mare depărtare de
ceilalţi, şi, aplecindu-se puţin spre urechea mea, mi-a
cuvintat precum urmează: ,,Doar neştiutorii au o
viaţă desăvîrşită. Această viaţă e cea mai cumpătată.
Prin urmare, sfîrşeşte odată cu nebunia de-a iscodi
cele ce se află în înaltul cerului, de-a cugeta la sco-
puri şi la obirşii. Dispreţuieşte silogismele cele înţe
lepte, socotind toate acestea drept o zadarnică fle-
căreală. Să nu cauţi nimic altceva decit în ce fel
să-ţi orînduieşti timpul de faţă. Treci zîmbitor pe
li~gă cele mai multe păţanii omeneşti, fără să iei
nimic în serios!" Rostind aceste cuvinte, Tiresias s-a
înapoiat in pajiştea cu asfodele.
22. Iar eu, căci se făcuse tîrziu, îi spusei lui Mi-
throbarzanes: ,,Haide! Pentru ce mai zăbovim şi nu
ne întoarcem în lumea celor vii?" ,,Fii pe pace, Me-
nipp ! îmi răspunse magul. Am să-ţi arăt o anumită
cărare, pe unde ai să te poţi înapoia repede şi fără
greutăţi." Mă duse apoi într-un anume loc, mai întu-
necat decit celelalte, şi-mi arătă cu mina, în depăr-
189
tări, o luminiţă slabă, ce pătrundea în lumea celor
morţi ca printr-o ferestruică. ,,Acolo - glăsui Mi-
throbarzanes - se află sfîntul lăcaş al lui Trofonios 40
şi pe acolo coboară beoţienii. Urcă pe drumul acesta
şi în curînd vei ajunge în Hellada !" Cuvintele magului
mă încîntară; îl salutai şi, tîrîndu-mă cu multă greu-
tate prin crăpătura aceea, iată - nu ştiu nici eu cum
- mă văzui în Lebadeea.
CHARON
SAU
PRIVITORII
CHAR O N. SAU PRI V IT OR I I
Hermes fi Charon
1. H e r m e s: De ce rizi, Charon? Ce te-a făcut

să-ţi părăseşti luntrea şi să vii pe meleagurile noastre?
Nu prea îţi stă în obicei să cercetezi lumea păminte
nilor.
Char o n: M-a cuprins, Hermes, dorinţa să văd
cum stau lucrurile şi pe la cei vii, ce fac oamenii cînd
sint tn viaţă şi ce anume bunătăţi ii fac să plingă după
ele, atunci cind, coborind în lumea noastră, ei le vor fi
pierdut. Desigur, nici un muritor n-a trecut mlaştina 1
fără să plingă. Ca şi tînărul acela vestit din Thessalia 2
- 11 ştii tu I - m-am rugat şi eu de Hades să mă lase
să-mi părăsesc pentru o zi luntrea, şi-am urcat pe pă
mint, ca să văd şi eu lumina zilei. Te întilnesc, pare-mi-
se, taman cînd trebuie, pentru c-ai să vrei, desigur,
să-mi fii călăuză. Ne vom plimba împreună şi-ai să-mi
arăţi toate cîte ar merita să fie văzute, dindu-mi
lămuririle trebuincioase, că doar cunoşti tot ce se
intimplă pe pămînt. ,
H e r m e s: N-am vreme de aşa ceva, luntra-
şule, căci plec să duc la bun sfîrşit acolo, pe pămînt,
însărcinarea pe care mi-a dat-o Zeus cel de sus 3 • E
mînios foc şi teamă mi-e că, dacă voi zăbovi, va face
aşa incit să rămîn veşnic printre voi, osîndindu-mă
să trăiesc 1n beznă. Sau, poate, aşa cum s-a purtat mai
deunăzi cu Hefaistos, are să mă apuce de-un picior
şi-are să mă zvîrle afară din lăcaşul cel sfînt al zeilor.
Şi dacă mă zvîrlă, o să mă betegească intr-atita,
de-am să ajung un biet şontorog, pe seama căruia toţi
vor face haz cînd l-or vedea turnind vinul în cupe 4 •
C h ar o n : Ai să te uiţi, dară, nepăsător la mine
şi ai să mă vezi cum rătăcesc fără nici un rost pe-acest
pămint, tu care eşti tovarăşul meu şi care împreună
cu mine treci peste mlaştină sufletele morţilor? O!
tu, fecior al Maiei, s-ar cădea măcar să ţii minte că,
atunci cind pătrundea apa în luntre, niciodată nu
ţi-am cerut s-o deşerţi şi să te apuci de vîslit; tu, care ai
umeri atît de zdraveni, te culci şi nu faci decît să sforăi.
Dacă dai de vreun mort care-i pus pe flecăreală, te iei
cu el la vorbă tot timpul cît ţine plutirea, pe cită vreme
eu, aşa bătrîn cum sint, îmi sleiesc puterile vîslind
cu amindouă braţele. Te rog, însă, în numele tatălui
tău, micul şi preascumpul meu Hermes, nu mă lăsa, ci
ajută-mă să colind şi eu prin lume. Lămureşte-mi toate
cele ce se petrec în viaţa oamenilor. Şi, cu desluşirile
tale, am să mă întorc, după ce voi fi văzut şi eu cîte
ceva. Lăsindu-mă însă fără călăuză, cum m-aş putea
deosebi de un orb? Căci eu sînt asemenea celor lipsiţi
de lumina ochilor, care se poticnesc şi alunecă în beznă;
mie lumina îmi întunecă vederea. Fă-mi, deci, cyl-
lenianule5, acest hatîr şi de-a pururi voi ţine minte
binele pe care mi l-ai făcut.
2. Hermes: Ceea ce-mi ceri îmi va prilejui multe
lovituri pe care va trebui să le îndur. Căci, încă de pe
acum, pot să-mi dau seama că voi primi nişte pumni
zdraveni, şi asta numai fiindcă ţi-am fost călăuză. Tre-
buie, totuşi, să-ţi fiu de folos. Cum aş putea să mă port
altfel, cind cel ce mă sileşte mi-e prieten? Luntraşule,
mi-e insă cu neputinţă să-ţi arăt toate cu de-amănuntul.
Pentru asta ar însemna să ne irosim foarte mulţi ani.
Şi apoi, Zeus va pune fără doar şi poate un crainic
să vestească fuga mea, ca a unui sclav. Iar tu însuţi vei
194
fi tmpiedicat să-ţi îndeplineşti sarcina pe care ţi-a
<lat-o Moartea. Multă vreme nu vei putea, aşadar,
să stai fără a-i trece pe morţi peste mlaştină, fiindcă
prin aceasta păgubeşti împărăţia lui Pluton. Pe de altă
parte, Eac6 vameşul, nemaicîştigînd nici un singur
obol, se va înfuria grozav. Trebuie deci să cumpănim
acum în ce fel aş putea să-ţi arăt ce-i mai de căpetenie.
Char o n: Gîndeşte-te, Hermes, care e mijlocul
cel mai potrivit. Eu sînt străin şi nu cunosc nimic din
cele cîte se petrec pe pămînt.
H e r m e s: Charon, vreau să fiu scurt: avem ne-
voie de un munte înalt, de pe vîrful căruia să ne putem
roti ochii asupra întregii lumi. Dacă te-ai fi putut
ridica la cer, atunci totul ne-ar fi fost cit se poate de
lesnicios. De acolo, doar rotindu-ne privirea, am vedea
foarte uşor şi cu de-amănuntul toate cîte se întîmplă
cu oamenii. Dar fiindcă vremea ţi-o treci doar în lumea
umbrelor, nu ţi s-ar îngădui să te înalţi pină la împără
tescul palat al lui Zeus. Hai, deci, să căutăm un munte
foarte înalt.
3. Char o n: Iubite Hermes, tu ştii ce spun eu
de obicei cînd plutim. Dacă vîntul, furios, izbeşte
pînza pieziş şi ridică valuri mari, voi, care nu vă
pricepeţi în ale navigaţiei, mă îndemnaţi să string
pinza, să mai dau drumul odgonului, sau să mă las
în voia vîntului. Iar eu vă cer să rămîneti linistiţi.
Căci ştiu ce am de făcut. Urmează-mi şi tu'pilda 'şi fă
ceea ce ţi se pare mai potrivit. Acum tu eşti cîrmaciul.
Cit despre mine, n-oi mai spune o vorbă şi mă voi
supune tuturor poruncilor pe care mi le vei da.
H e r m e s: Vorbeşti cu înţelepciune. Am să mă
gîndesc ce s-ar cuveni să facem şi am să caut locul cel
mai potrivit de unde să putem privi. Poate că cel mai
nimerit loc ar fi muntele Caucaz ori Parnasul sau poate
Olimpul, care e mai înalt decît celelalte amîndouă.
Cum priveam acum spre Olimp, mi-am adus aminte
de ceva vrednic de luat în seamă. Ar fi însă nevoie
să-ţi dai şi tu oleacă de osteneală.
13* 195
C h a r o n : Dă-mi poruncă şi te-oi ajuta ctt 1mi
va sta tn putinţă.
H e r m e s: Poetul Homer povesteşte că feciorii
lui Aloeus 7 , care şi ei, tot numai doi erau şi pe deasu-
pra şi nişte copilandri, au fost într-o zi cuprinşi de
dorinţa de a smulge muntele Oita din temelii şi de a-l
aşeza peste Olimp, iar peste Oita să aşeze Pelionul.
In felul ăsta îşi închipuiau că vor avea la indemină
o scară tocmai bună ca să poată urca tn cer. Tinerii
aceştia, nişte nebuni, şi-au primit pedeapsa cuvenită.
Cum însă pe noi nu ne mină nici un gînd nelegiuit,
că doar nu vrem să-i atacăm pe zei, ce ne-ar tmpiedica
de-a face şi noi aşa ceva, adică de-a rostogoli un munte
peste altul şi de-a dura în chipul ăsta o înălţime, de
unde să putem iscodi cu privirea mai întreg pămîntul?
4. C h a r o n : Oare vom fi noi in stare, scumpul
meu Hermes (sîntem doar doi!), să ridicăm Pelionul
sau Ossa şi să le punem deasupra Olimpului?
H e r m e s: De ce nu, Charon? Crezi că sîntem
mai puţin bărbaţi <lecit pruncişorii aceia? Sîntem zei I
C h a r o n: Ai dreptate I Dar isprava de care-mi
vorb_eşti îmi pare că va cere străduinţe neînchipuit de
mari.
H e r m e s: Tare nepriceput mi te arăţi tu, Charon I
Şi tare nepriceput mai eşti şi în ale poeziei! Nobilul
Homer era de ajuns să fi compus doar două versuri,
şi pe dată ne-ar fi ridicat in ceruri: atît de uşor aşter
nut-a el munte peste munte! Şi mă mir că lucrurile
astea te uimesc, cînd ştii prea bine că Atlas 8 poartă
pe umerii lui, el singur, toată bolta cerului, ba chiar
şi pe noi toţi. Poate că vei fi ştiind cite ceva şi despre
fratele meu Heracle, şi anume cum l-a înlocuit odini-
oară pe Atlas, luînd pe umerii săi povara cerului,
ca să-l mai despovăreze o vreme pe acesta.
Char o n: Am auzit de toate astea! Dar tu,
Hermes, şi poeţii, cum puteţi şti că toate aceste lu-
cruri sînt adevărate?
196
H e r m e s: Da, Charon, slnt clt se poate de adevă
rate. De ce oare să fi minţit nişte oameni atit de în-
ţelepţi? Hai, deci, să ridicăm mai intîi cu o pirghie
muntele Oita, cum ne pclvesteşte Homer, ziditorul:
,,apoi, peste Oita, Pelionul cel cu frunzele-i ce se clati-
nă"9. Vezi ce uşor şi cit de vrednic de gîndirea poetului
ne-am adus planul la îndeplinire? Şi acum, hai să mă
urc să-mi dau seama dacă ce-am făcut pină acum e de
ajuns, sau poate trebuie să ridicăm şi mai sus clădirea
noastră.
5. Vai, sintem încă în partea cea mai de jos a ceru-
lui I Spre răsărit foarte cu greu putem desluşi cu ochii
Ionia şi Lidia. Inspre asfinţit nu putem zări mai mult
decit Italia şi Sicilia. Către miazănoapte deosebim
doar ţinuturile de dincoace de Istru, iar spre miazăzi ni
se înfăţişează privirilor, nu prea lămurit, Creta. După
cit mi se pare, luntraşule, aci trebuie strămutat muntele
Oita. Să punem apoi deasupra tuturor Parnasul.
Char o n: Hai să facem aşa I Numai că va trebui să
bagi de seamă ca, ridicînd în chip şubred clădirea
noastră la o înălţime de necrezut, să nu cumva să ne
prăbuşim împreună cu ea. Zdrobindu-ne capetele, vom
pune tare greu la încercare măiestria de arhitect a lui
Homer.
H e r m e s: Nu-ţi fie frică I In tot ce facem nu-i
nici o primejdie. Să mutăm aici Oita. Apoi, să rosto-
golim deasupra lui Parnasul. Iată, mă urc din nou!
Lucrurile merg de minune! Văd lumea toată! Hai,_
urcă-te acum şi tu I
C h ar o n: Dă-mi mina, Hermes! Va trebui să mă
urc pe uriaşa clădire născocită de tine.
H e r m e s: Urcă, iubite Charon, dacă vrei să cu-
prinzi cu privirile-ţi universul. Cind vrei însă să îm-
brăţişezi cu ochii toate astea, nu poţi fi sigur că n-ai
să păţeşti ceva. Aşadar, ţine-mă de mină, de mtna
mea dreaptă, şi ia seama să nu aluneci I Minunat I Ia-
tă-te acum la o înălţime ameţitoare I Cum Parnasul
197
are două culmi, alege-ţi tu una şi eu alta, şi fiecare s-o
urcăm. Iar acum roteşte-ţi ochii şi priveşte totul!
C h a r o n: Văd foarte mult pămînt şi un fel de
lac mare ce împresoară uscatul. Zăresc munţi, rîuri,
mult mai mari decît Kokytos şi Pyriflegethonul1°, zăresc
nişte prichindei de onmeni şi mai văd şi vizuinile lor.
6. H e r m e s: Socoţi că sînt vizuini ceea ce in fapt
sint oraşe.
Char o n : Iţi dai seama, Hermes, că n-am putut
ajunge la nici un rezultat şi că zadarnic ne-am trudit
să strămutăm Parnasul şi, o dată cu el, izvorul Casta-
liei, Oita şi ceilalţi munţi?
Hermes: Dece?
C h a r o n: De la înălţimea asta atit de mare la
care ne găsim, ochii mei nu desluşesc mai nimic. Şi
nu ţi-am cerut să-mi arăţi, ca într-o pictură, doar oraşe
şi munţi, ci doream să mi-i arăţi pe oameni, să le
cunosc faptele şi vorbele. Eu tocmai lucrul ăsta mă
străduiam să-l aflu cînd, la început, întîlnindu-mă,
ai băgat de seamă că rîd. M-ai întrebat atunci ce anume
îmi sttrnise rîsul. Răspunsul la întrebarea aceasta ţi-l
dau acum: tocmai atunci auzisem pe cineva rostind
nişte vorbe care m-au înveselit straşnic.
Hermes: Ce anume spunea?
Char o n: Omul acela, care, pe ctt bănuiesc,
fusese poftit de un prieten la un ospăţ pentru a doua zi,
spup.ea: ,,Vin negreşit I", dar nici nu sfîrşise bine de spus
aceste cuvinte, că de pe acoperişul unei case căzu,
nici eu nu ştiu cum, un olan care l-a omorît pe loc.
Şi m-a apucat risul la gtndul că omul acela nu-şi mai
putea ţine făgăduiala. Dar cred că acum trebuie să
coborim ceva mai jos, ca să văd şi să aud mai bine.
7. H e r m e s: Stai locului I Găsesc eu leacul şi
pentru neajunsul ăsta. Cit ai bate din palme, am să-ţi
fac vederea cit se poate de pătrunzătoare, luînd din
Homer un cuvînt vrăjit şi potrivit pentru aşa ceva.
Iar după ce voi fi rostit versurile, să-ţi aduci
196
aminte că privirea nu-ţi este întunecată şi să te glndeşti
că vezi foarte bine.
Char o n: Atunci, grăieşte I
H e r m e s: ,,Ţi-am luat de pe ochi ceaţa care ţi-i
impîclea, ca să-l deosebeşti cum se cuvine pe zeu de
muritor" 11 • Ei, ce spui? Aşa-i că acum vezi?
C har o n : De minune I Vestitul Lynkeus era faţă
de mine un orb. Hai, zi-i mai departe cu aceste învă
ţături ale tale şi răspunde-mi la tot ceea ce te voi
întreba I Dacă n-ai nimic împotrivă, am să-ţi pun nişte
întrebări si-am să mă folosesc de cuvintele lui Homer.
În felul ăsta ai să-ţi dai seama că şi eu mă pricep
la versurile acestui poet.
H e r m e s : Dar cum ai putut să înveţi pe dinafară
stihuri din Homer, cind tot timpul nu eşti altceva
decît un corăbier, un slujitor al vîslelor?
Char o n: Se vede treaba că vrei să-mi faci de
ocară meşteşugul. Trebuie să ştii însă că atunci clnd
l-am trecut pe Homer peste mlaştină - după ce a
murit - l-am auzit cum ucita o mulţime de versuri,
dintre care pe unele mi le amintesc şi acum. O furtună
năprasnică s-a abătut atunci asupra noastră pentru că
poetul începuse să recite nu ştiu ce cînt prea puţin
prielnic navigatorilor. Povestea că Poseidon ar fi adunat
norii şi ar fi răscolit marea, vîrîndu-şi tridentul
în apă ca pe un polonic, şi că, în chipul acesta, zeul
dezlănţuise furtunile. Mai istorisea Homer multe alte
lucruri, vînzolind apele mării cu versurile sale. Deo-
dată, se dezlănţui o furtună care ne-a cufundat în
beznă. Luntrea era cît pe-aci să se dea la fund.
Atunci l-a apucat pe Homer răul de mare şi a început
să vomite multe din rapsodiile sale: cu Skylla,
Charybda şi Ciclopul12 • Desigur, nu mi-a fost prea
greu să păstrez şi eu în minte cite ceva din versurile pe
care le-a vomitat din belşug poetul.
8. Dar lămureşte-mă: ,,cine-i bărbatul acela vînjos, a-
prig şi mare, care-i cu un cap mai înalt decit oamenii lui
şi ai cărui umeri sînt mai spătoşi decît ai celorlalţi?" 18
199
Hermes: E Milon 1' , atletul din Crotona. Hel-
lenii 1l aplaudă pentru că a iuat în spinare un taur
si străbate cu el arena.
' Char o n: Desigur, Hermes, că mă voi învrednici
de laude şi mai mari, căci nu peste multă vreme am
să mi-l înşfac pe acest Milon şi am să-l vîr în luntrea
mea, atunci cînd, vrînd-nevrînd, el va veni înfrint
din lupta cu cel mai de nebiruit vrăjmaş al lui:
Moartea. Nici nu va băga de seamă piedica pe care
acest vrăjmaş i-o va pune. Şi fără îndoială că se va
tîngui grozav în faţa noastră cînd îşi va aduce aminte
cum a fost odinioară sărbătorit şi aplaudat. Acum,
însă, e tare fălos; ii năuceşte pe toţi cind li se arată
cu taurul in spinare I Cuin putem oare crede că lui
Milon i-ar trece măcar prin minte că va veni odată
ziua cînd isi va da sfîrsitul? I
H e r m ~ s: Dar cu~ ai vrea să se gindească la
moarte acum, cînd e în floarea vîrstei?
Char o n: Să-i dăm pace! N-o trece multă vreme
şi vom putea rîde cu poftă de Milon, căci şi el o să stră
bată mlaştina, şi atunci nu un taur, dar nici măcar
un ţînţar n-o să mai poată duce tn spinare.
9. Dar ia spune-mi: ,,Cine-i omul celălalt, bărbatul
acela arătos ?" 16 Căci nu pare a fi hellen, dacă e să
judecăm după veşmîntul său.
Hermes: Scumpe Charon, acesta e Cirus 16 ,
fiul lui Cambises. De curînd i-a silit pe mezi să lase
in mîinile perşilor vechea lor stăpînire. Nu demult,
i-a infrint pe asirieni şi a supus Babylonul. Acum se
pare că vrea să pornească război împotriva Lydiei,
pentru ca, nimicindu-l pe Cresus, s-ajungă stăpînul
întregii lumi.
C h a r o n: Dar Cresus ăsta pe unde s-o fi aflînd?
Hermes: Aruncă-ţi ochii într-acolo, către acro-
pola aceea mare, înconjurată cu trei rînduri de ziduri.
Iată Sardes-ul ! II vezi acum pe ins.uşi Cresus, care pe
un pat de aur stă de vorbă cu Solon17 din Atena. Vrei
să tragem cu urechea la ce vorbesc?
200
C h ar o n: Tare-aş vrea I
10. C r e s u s: Oaspete atenian, ai putut să-mi
vezi bogăţia, comorile, drugii de aur cît sînt de mulţi,
tot belşugul ce mi-a fost dat să am. Spune-mi: din toată
lumea asta, care e omul pe care-l socoţi mai fericit?
C h a r o n: Ce-o să răspundă oare Solon?
H e r m e s: Fii liniştit! Nimic înjositor.
S o 1 o n: Vai, Cr:sus, puţini sînt cei fericiţi! Eu,
unul, din cîţi oameni cunosc, socot că mai fericiţi decît
oricine sînt Cleobis şi Biton, odraslele unei preotese
din Argos.
C h a r o n: Solon vorbeşte despre nişte tineri care
s-au stins nu demult din viaţă, după ce se înhămaseră
la carul mamei lor, pe care au dus-o aşa pînă la templu.
C r e s u s: Fie I Mă-nvoiesc I Să aibă aceştia locul
întîi cînd e vorba de fericire I Dar după ei cine-ar fi să
vină la rînd?
So l o n: Tellos din Atena, care a avut o viaţă
frumoasă şi a murit pentru patria lui.
C r e s u s: Dar eu, fiinţă de nimic ce eşti, nu ţi se
pare că şi eu am parte de fericire?
S o l o n: O, Cresus, asta n-o ştiu şi încă n-aş putea
s-o spun mai înainte de-a te fi văzut ajuns la capătul
vieţii. Singură moartea ne poate spune de cîtă
fericire s-a împărtăşit un om şi dacă a avut parte de
ea pînă la sfîrşitul vieţii lui.
Char o n: Minunat, Solon ! Văd că nu mă dai
uitării şi nu te îndoieşti că luntrea mea este aceea care
hotărăşte lucrurile acestea.
11. Dar cine sînt oamenii ăştia trimişi de Cresus?
Şi ce duc ei oare pe umeri?
H e r m e s: Cărămizi de aur, pe care regele le
închină zeului pythic, drept mulţumire pentru oraco-
lele care nu după mult timp ii vor aduce pieirea 18 •
Cresus acesta e un nespus de mare iubitor al prorocirilor.
C h a r o n: Ăsta e aurul? Bucătile acelea străluci
toare, care sclipesc? Culoarea e ur{ fel de amestec de
201
galben cu roşu. Măcar că mereu auzit-am vorbindu-se
despre aur, abia acum mi-a fost dat să-l văd.
Hermes: Iată, Charon, iată pentru ce folosim
acest nume atît de mult cîntat ! Iată aurul pentru care
oamenii s-au zbătut atît de mult!
C h a r o n: Îţi mărturisesc că nu pot înţelege la
ce poate fi bun, decît doar ca să-i copleşească pe cei
care-l duc în spinare.
H e r m e s: Şi nici prin gînd nu-ţi trece cit de mult
se străduiesc oamenii pentru a-l dobîndi I Ce nu fac ei
pentru el? I Războaie, uneltiri, tîlhării, jurăminte
strîmbe, omoruri, întemniţări; fac drumuri nesfîrşite
peste mări, fac tot felul de negustorii, înrobesc oamEnii ...
Char o n: Pentru aurul acesta, dragă Hermes?!
Dar nu se prea deosebeşte de aramă. Cunosc bine arama,
căci, precum ştii, din aramă-i făcut obolul ce mi se
plăteşte de către toţi cei ce coboară în Infern.
Hermes: Desigur, dar aramă e cîtă vrei, şi de
aceea nu se prea zbat oamenii după ea, pe cînd aurul
e puţin şi nu-i la îndemîna fiecăruia; el trebuie scos
din adîncuri de către cei ce scormonesc pămîntul
ca să-l găsească. De altfel, tot din pămînt vine şi aurul,
de acolo de unde. avem şi plumbul şi celelalte metale.
C h a r o n: Mare e prostia oamenilor să îndrăgească
cu atîta patimă un lucru gălbui şi greu!
H e r m e s: Dar Solon al nostru - după cum vezi,
scumpe Charon - nu se arată un mare iubitor de aur.
11 zeflemiseşte pe Cresus şi face haz de marea semeţie
a barbarului. Mi se pare că vrea să-i pună o întrebare.
Să-l ascultăm!
12. So 1 o n: Spune-mi, Cresus, crezi oare într-a-
devăr că zeul pythic are nevoie de aceste cărămizi?
C r e s u s: Pe Zeus, nici nu mai încape vorbă!
Căci la Delfi nu mai intîlneşti un dar ca ăsta, adus de
vreun muritor lui Apollon.
S o 1 o n ~ Şi crezi că pe Apollon ai să-l faci mai
fericit dacă, peste bogăţiile lui, vei mai aşterne nişte
cărămizi de aur?
202
C r e s u s : De bună seamă!
So I o n: După cite spui, Cresus, mare sărăcie
trebuie să fie in cer, de vreme ce zeii, cînd ii simt
nevoia şi le vine bine, trimit pină in Lydia după aur.
C r e s u s: Dar unde se mai poate afla atita aur
ca Ia noi?
So I o n: Spune-mi, in Lydia se află şi fier?
C r e s u s: Nu prea mult.
_So I o n: 1n cazul acesta, voi, lydienii, sinteţi
lipsiţi de metalul cel mai de preţ.
C r e s u s: Cum poţi să spui că fierul e mai de preţ
<lecit aurul?
So 1 o n: Dacă vrei să-mi răspunzi la ceva, fără
să te superi, te voi lămuri.
C r e s u s: Întreabă-mă, Solon I
S o 1 o n: Ce socoţi că e mai de preţ: ceea ce ocro-
teşte, sau ceea ce este ocrotit?
C r e s u s: Fără indo ială, ceea ce ocroteşte.
So 1 o n: Ei bine, dacă Cirus - după cîte se zvo-
neşte - ar fi să-i atace pe lydieni, ce fel de săbii ai
face pentru soldaţii tăi: de aur, sau de fier?
C r e s u s: Mai încape vorbă? De fier.
So 1 o n: Iar dacă n-ai să poţi face rost de metalul
ăsta, aurul tău ar putea lua drumul Persiei, datorită
biruintei lui Cirus.
C r ~sus: Nu rosti, omule, cuvinte aducătoare de
năpastă!
So 1 o n: Vai, n-aş vrea să se-ntîmple ceea ce-am
spus acum! Dar recunoaşte, atunci, că fierul e mai de
preţ decît aurul I
C re sus: Aşadar, vrei ca zeului să-i dau ca
prinos cărămizi de fier şi să iau înapoi aurul?
So 1 o n: N-are nevoie Apollon nici de fierul tău.
Dacă vei închina templului aramă ori aur, darul tău
va îmbogăţi pe unii la care nici cu gindul nu gindeşti.
Toate prinoasele tale vor ajunge în mina focidienilor,
a beoţie11ilor aau chiar a delfie:,iilor19 i Sa11 poate că
vreun tiran sau vreun tîlhar va inşf ăca lucrurile astea
de preţ. Puţin îi pasă zeului de giuvaerurile tale!
C r e s u s: Te războieşti într-una cu bogăţiile mele,
'pentru că le pizmuieşti.
13. H e r m e s: Charon dragă, ne prefăcătoria şi
adevărul nu sînt pe placul lydianului. Nu le rabdă!
Ba e chiar tare uimit că vede un om sărac care nu-i
fricos şi care spune deschis ceea ce gîndeşte. Dar mai
tîrziu - şi nu peste prea multă vreme - o să-şi aducă
Cresus aminte de Solon. Atunci cînd nu va fi decît
un prins de război şi va trebui să se urce pe rug la
porunca lui Cirus. Căci am auzit-o r.e Clotho 20 citind
deunăzi ursitele toarse fiecărui om. Între toate cite le
spunea, am auzit că lui Cresus îi e ursit să fie făcut prizo-
nier de către Cirus, iar acestuia, la rînd]J-i, îi e scris să
moară ucis de regina massageţilor 21 • O vezi pe femeia
aceea scită, care vine spre noi călare pe un cal alb?
Char o n: De bună seamă, pe Zeus !
H e r m e s: Nu e alta decît Tomyris, regina care
va trebui să-i reteze capul lui Cirus. Ii va virî apoi
capul într-un burduf plin cu sînge. îl vezi şi pe tine-
relul acela, fiul lui Cirus? Se numeşte Cambise. Va
domni după tatăl său şi va fi învins de nenumărate
ori în Libia şi Etiopia22 • Işi va sfîrşi viaţa cuprins de
nebunie, după ce-l va omorî pe boul Apis 23 •
Char o n: Ai de ce să rîzi, şi încă în hohote 1
Deocamdată, însă, cine-ar putea să-i priYească în
faţă pe aceşti oameni atît de semeţi?! Cum ar putea
crede cineva că în curînd pe unul dintre ei îl vor lua
duşmanii ca prins de război şi că celuilalt i se va tăia
capul, care va fi virit într-un burduf plin cu sînge? I
14. Dar, Hermes, cine-i bărbatul acela înveşmintat
in haină de purpură, prinsă într-o copcă, şi care poartă
o diademă pe cap? Bucătarul său ii dă un inel, pe care
l-a găsit în burta unui peşte spintecat. ,,Îşi are lăcaşul
într-o insulă scăldată de ape şi se laudă că-i rege 24 ."
H e r m e s: Frumoasă parodie faci acum, Charon I
E Polykrates, tiranul Samosului. Se crede mai fericit
201
decît toţi muritorii. Dar Maiandrios, slujitorul care-i
stă în preajmă, o să-l vîndă satrapului Oroites, şi
Polykrates o să fie răstignit, după ce - bietul de el! -
într-o clipă se va fi prăbuşit de sus din măririle lui 26 •
Toate astea Ie-am auzit de Ia Clotho.
Char o n: Bravo ţie, Clotho I Nimiceşte-i, minu-
nato I Taie-Ie capul, răstigneşte-i, ca să-şi dea seama
că sînt doar oameni I Iar pînă atunci, înalţă-se! Cu
cit se vor prăbuşi mai de sus, cu atît mai grea Ie va fi
durerea I Iar eu am să rid cînd îi voi recunoaşte în
barcă, fiindcă toţi se vor înfăţişa goi, fără purpură,
fără tiară, fără pat de aur.
15. Hermes: Iată, prin urmare, ce soartă îi
paşte pe cei atotputernici. Priveşte acum, Charon,
mulţimea: unii plutesc pe mare, alţii se războiesc,
alţii- împricintndu-se unii pe alţii - se judecă între
ei, alţii muncesc pămîntul, ori dau bani cu dobindă,
ori cerşesc.
C h a r o n: Văd cît de pestriţă e mulţimea, cît de
frămîntată viaţă mai duc oamenii, iar oraşele lor
parcă ar fi nişte viespare, în care fiecare muritor îşi
are acul cu care-l înţeapă pe cel de lingă el. Unii,
puţini Ia număr, îşi petrec viaţa ca trîntorii, jecmă
nindu-i pe cei mai slabi. Dar ce-o mai fi şi cu roiul
ăsta care zboară în jurul oamenilor, ascunzîndu-se
privirii lor?
H e r m e s: Sînt nădejdile, Charon, temerile, smin-
telile,. desfătările, setea de arginţi, mînia, ura şi cîte
alte de-alde astea. Jos, nebunia - o I da, ţi-o spun
pe Zeus I - se strecoară printre oameni şi, împreună
cu ura, minia, pizma, neştiinţa, nedumerirea şi setea
de pani, îi ajută pe cîrmuitorii cetăţilor. Pe sus
zboară spaima şi nădejdile. Cea dintîi se năpusteşte
asupra muritorilor şi-i uluieşte, uneori făcîndu-i să
se ascundă. Nădejdile, 1n schimb, şi teama, plutind
deasupra capetelor, mai ales în clipa cînd omul îşi
închipuie că a şi pus mîna pe ele, se ridică în înăl
ţimi şi dispar, Iăsîndu-1 pe acesta cu gura deschisă,
205
ca şi pe Tantal, pe care-l vezi în lumea de dincolo
chinuit de sete.
16. Dacă te uiţi cu multă luare-aminte, ai să le
zăreşti deasupra oamenilor şi pe moire 26 , care-şi torc
fusul pentru fiece muritor. De fusul lor stau agăţaţi
cu toţii prin cîte un fir subţire. Nu vezi firele acelea,
ca de păianjen, cum coboară din fuse pî!}ă la fiecare
pămintean?
Char o n: Văd un fir din cale-afară de subţire,
legat de fiecare om, şi mai totdeauna împletit cu
unul de alături, care la rîndu-i se împleteşte cu un
alt fir.
H e r m e s: Aşa se şi cade, luntraşule I Căci acestuia
ii e ursit să fie omorît de celălalt, care şi el, la rîndu-i,
va fi omorît de un altul. Cutare îl va moşteni pe cutare,
al cărui fir va fi fost mai scurt, ori poate, dimpotrivă,
cel de-al doilea il va moşteni pe cel dintii. Iată ce
vădeşte toată împletitura aceasta de fire I Dar nu
observi că toţi oamenii atîrnă de un fir subţire?
Acesta pluteşte in văzduh, fiind tras în sus. Dar,
iată, nu trece multă vreme, şi firul, care nu poate
ţine atîta povară, se rupe, şi omul nostru cade. Şi
atunci straşnic zgomot se mai stirneşte ! Cînd însă
altul, foarte puţin ridicat deasupra pămintului, s-a
prăbuşit, nu se mai aude nici un zgomot, şi căderea
abia poate fi băgată în seamă de vecinii lui.
Char o n: Tare hazlii sînt povestirile talc, dragă
Hermes!
17. H e r m e s: Ei bine, Charon, nu poţi arăta prin
cuvinte cît de caraghioase sint lucrurile omeneşti. Şi
mai ales nesfîrşitele pofte ale acelor oameni pe care
Moartea cea minunată ii smulge vieţii tocmai cind
nădejdile lor sint mai mari. Moartea, precum vezi, le
trimite vestitori - slujitori de-ai săi - foarte mulţi:
friguri, călduri, oftici, aprinderi de plămini, lovituri
de sabie, jafuri, otrăviri, judecăţi şi tirani. Nici una
din înştiinţările ei nu-i face pe oameni să gindească
cituşi de puţin la Moarte, atita timp cit le merge bine.
206
Cind tnsă se poticnesc, atunci ii putem auzi, şi cit
de des: ,,Vai! ah I nenorocitul de mine I" Dacă, dintru
început, oamenii ar cumpăni că sînt supuşi Morţii,
că după ce vor fi trăit scurtă vreme, aidoma unor
călători, vor trebui să se despartă de viaţă ca de un
vis, lăsînd pe pămînt toată agonisita lor, traiul lor
ar fi mai înţelept, şi Moartea nu i-ar necăji atîta.
Cum însă ei trag nădejde că veşnic se vor înfrupta
din ceea ce au acum, muritorii se înciudează cînd
vine slujitorul Morţii să-i cheme; şi cînd, prinşi de
friguri şi de oftică, acesta ii duce cu el, luîndu-i din
lumea celor vii, muritorii se minie. Într-adevăr, lor
nici prin gînd nu le trecea că va veni vreodată o zi
cînd vor fi smulşi desfătărilor. Dar cum ne închipuim
că se va purta omul care-şi înjghebează în grabă o
locuinţă, îndemnîndu-i mereu pe cei ce-o zidesc să-i
dea zor, cum ne închipuim că se va purta, dacă va
şti că, înălţîndu-şi casa, nu va apuca bine să-i pună
acoperişul, şi va fi silit să plece, ca să lase urmaşului
său bucuria de-a locui el acolo, cînd lui, sărmanul,
o singură dată măcar nu i-a fost hărăzită bucuria
de-a prinzi în acea casă? Iată şi o altă împrejurare:
cineva e vesel fiindcă nevastă-sa i-a născut un băiat.
Bucuros cum e, îşi pofteşte prietenii Ia un ospăţ, şi
copilului îi dă numele tatălui său. Dacă ar şti însă
că odrasla lui o să moară cînd va fi de şapte ani,
crezi oare că s-ar mai bucura la naşterea pruncului?
Omul nostru se bucură cînd vede un tată ce zburdă
de fericire fiindcă fecioru-său, atlet, a biruit la Jocu-
rile olimpice, dar nu-I vede şi pe vecinul ce păşeşte
jalnic în urma convoiului funebru conducîndu-şi Ia
groapă copilul, şi nu ştie de ce fir subţire atîrnă însuşi
fecioru-său. Mai bagi de seamă cit de mulţi oameni
se sfădesc pentru un semn de hotar sau cîţi adună
bogăţii, pentru ca după aceea, mai înainte de-a se
fi înfruptat din ele, să fie chemaţi şi ei de către acei
vestitori şi slujitori de care-ţi pomeneam mai adi-
neauri.
207
18. Char o n: Văd toate acestea şi mă tot gtndesc
ln sinea mea: ce desfătări pot să aibă muritorii cit
trăiesc, şi ce fel de bunătăţi pierd ei, de sînt atît de
amărîţi cind le părăsesc? Dacă cineva s-ar uita bine
la regii aceia, despre care se spune că sint atit de
fericiţi, chiar dacă nu punem la socoteală nestator-
nicia şi, cum spui tu, nesiguranţa soartei, tot şi-ar
da seama că au mai multe amărăciuni <lecit bucurii:
~p Lime, răzmeriţe, . duşmănii, capcane, furia mulţi
milor, linguşiri - de care nici un cîrmuitor nu poate
scăpa. Nu-ţi mai vorbesc de durerea pe care le-o pri-
cinuieşte moartea celor dragi lor, de bolile şi de toate
celelalte amărăciuni, de care, ca toţi oamenii de rind,
nici ei nu sînt, fireşte, cruţaţi. Cînd starea regilor e
atit de nefericită, ai tot dreptul să te întrebi cit de
rău trebuie s-o ducă oamenii de rînd.
19.ScumpeHermes,aşdoriacumsăafli şi tu cam cu
ce asemuiesc eu pe om şi viaţa muritorilor. Vei fi
văzut, desigur, vreodată clăbucii aceia pe care-i face
apa cind ţîşneşte puternic din izvor. Vorbesc de
băsicutele care laolaltă alcătuiesc clăbuceala aceea
sp~mo~să a apei: unele sint mici, plesnesc, şi de
îndată dispar; altele ţin mai mult şi, împreună cu
alte băşicuţe asemenea lor,. se umflă tare şi ajung
să fie mari de tot. Dar şi ele, mai tirziu, orice s-ar
lntimpla, tot plesnesc. Fireşte, nici nu se poate altfel!
Tot aşa e şi cu viaţa oamenilor. Soarta îi umflă pe
toţi: pe unii mai mult, pe alţii mai puţin. Pe unii
doar vremelnic, şi apoi dusu-s-au. Alţii, de cum au
venit pe lume, au şi dispărut. Dar toţi sînt sortiţi
să crape in cele din urmă.
H e r m e s: Făcut-ai, Charon, o asemănare ce nu-i
intru nimic mai prejos de aceea a lui Homer, care
asemuieşte neamul omenesc cu frunzele 27 •
20. C h a r o n: Şi cînd oamenii sînt ce sînt, gîn-
deşte-te, dragă Hermes, cite se mai apucă să facă şi
cum se iau la întrecere şi se zbat pentru slujbe, cin-
stiri, avuţiil Şi totuşi vor părăsi· odată toate acestea,
208
pentru a veni la noi doar cu un obol. Dar fiindcă
tot sîntem aci, pe creasta asta tnaltă, nu eşti de părere
să-mi slobozesc glasul şi să dau povaţă oamenilor să
nu se mai trudească tn zadar, ci să trăiască avînd me-
reu în fata ochilor icoana mortii? N-ar fi bine să le
spun aşa; ,,Nesăbuiţilor, pentr~ ce să rîvniţi atttea?
Mai lăsaţi încolo truda! Viaţa voastră nu e veşnică!
Nimic din ceea ce preţuiţi in viaţă nu dăinuie de-a
pururi, iar după moarte nici unul dintre voi nu va
lua cu sine nimic din toate acestea. Veţi pleca goi-
goluţi I Casa voastră, ogorul, aurul pe care-l veţi fi
adunat, vor intra în mîinile altora, şi stăpînii lor se
vor schimba mereu." Strigindu-le acestea toate şi
sfătuindu-i aşa tncît să huiască văzduhul, nu crezi
c-aş fi mai de folos vieţii oamenilor? N-ar deveni
ei mai înţelepţi?
21. H e r m e s: Fericitule, nici nu-ţi poţi da seama
ctt de mult le-au putut vătăma neştiinţa şi amăgirea.
Zadarnic ne-am strădui să le deschidem urechile -
de-am face-o chiar şi cu sfredelul - ca să le desfun-
dăm auzul. Urechile oamenilor sint bine astupate cu
ceară, ca şi acelea ale tovarăşilor lui Odiseu, pe care
acesta le-a astupat fiindu-i teamă că vor auzi ctn-
tecul sirenelor. 28 Şi-or să te audă ei pe tine, de-ar fi
să le spargi urechile strigînd la ei? ! Puterea pe care
în lumea voastră o are rtul Lethe, o are pe pămlnt
neştiinţa. Există totuşi un număr mic de oameni
care nu vor să-şi vire ceară în urechi. Aceştia îşi
pleacă urechile la adevăr, şi cu privirea pătrund
ad inc în miezul lucrurilor, pe care le cunosc aşa cum
stnt.
Char o n: Să-mi îndrept, atunci, glasul către
aceştia?
H e r m e s: E de prisos, pentru că le-ai spune
lucruri pe care le ştiu. Bagă de seamă cum s-au 1nde-
părtat de gloată, hătindu-şi joc de cele ce se intîmplă
pe pămînt. Ei nu găsesc nicăieri ceva care să le fie
pe voie. Putem vedea, dimpotrivă, că îşi frămtntă
,,
14 209
intr-una gîndul cum să găsească un mijloc ca să se
descotorosească de viaţă şi să vie la voi. Pe pămînt
desigur că mulţi ii dispreţuiesc, pentru că fac de
ocară neştiinţa celorlalţi.
C h a r o n: Foarte bine I Ce oameni de ispravă!
Numai că, Hermes, oameni ca aceştia sînt grozav de
puţini.
Hermes: Ajung şi aceşti cîţiva. Dar hai să
coborim acum!
22. Char o n: Aş dori să mai aflu un lucru,
scumpe Hermes I Dacă mi-ai arăta şi aceasta, iţi vei
fi împlinit datoria de călăuză. Vreau să văd cum sînt
locurile unde hodinesc leşurile celor care au răposat.
H e r m e s: Charon, aceste locuri sînt numite de
oameni movile, morminte, gropi. Nu vezi in faţa
cetăţilor grămezi de pămînt, stîlpi şi piramide? Toate
astea sînt locuri unde sînt aşezaţi morţii şi-şi găsesc
adăpost rămăşiţele lor păminteşti.
C h a r o n: Pentru ce oamenii împodobesc cu cu-
nuni nişte pietre şi pentru ce le ung cu mirodenii?
Ba unii înalţă şi ruguri în faţa moviliţelor ăstora de
pămînt, şi apoi, după ce sapă o groapă, ard mîncăruri
costisitoare, şi in scobiturile făcute varsă vin şi lapte
amestecat cu miere 29 • Ce rost au toate acestea?
Hermes: Nu ştiu, luntraşule, de ce ajutor pot
fi oam,enilor toate acestea după ce-au coborît în lăca
şul lui Hades. Lumea, cel puţin, e încredinţată că
sufletele, ce se reîntorc din Infern, zboară in jurul
grăsimii şi al fumului şi, atît cit pot, se ospătează
şi beau amestecul acela de lapte şi miere din groapă.
C h a r o n: Dar cum pot oare nişte tivgi descăr
nate cu totul să mai bea ori să mănînce? Pe tine,
care-i cobori zilnic pe cei morţi, vorbele mele te-or
face să rîzi. Fără îndoială că ştii bine dacă oamenii,
o dată ajunşi in Infern, se mai pot întoarce pe pămint.
Ar fi un lucru tare caraghios ca tu, Hermes, care şi
aşa ai destulă bătaie de cap, să fii ursit nu numai
să-i cobori pe morţi, ci să-i şi readuci pe pămint ca
210
să mai bea oleacă. Nesăbuiţilor şi neştiutorilor, nu
vă daţi seama ce hotare despart lumea celor morţi
de aceea a celor vii? Nu pricepeţi că altfel stau lucru-
rile sub pămînt şi că „tot mort e şi cel înmormîntat,
şi cel ce n-avu parte de mormînt; că de aceeaşi cin-
stire se bucură şi Iros, ca şi Agamemnon, că feciorul
lui Thetis30 , zeiţa cea cu plete frumoase, se află pe
aceeaşi treaptă cu Thersit, şi că oricare mort e doar
o făptură slabă, despuiată şi sfrijită pe pajiştea cu
asfodele" ?31
23. H e r m e s: Pe Heracle, ce valuri de poezie
homerică! Dar, fiindcă mi-ai adus aminte, vreau să-ţi
arăt mormîntul lui Ahile. Priveşte-l acolo, pe ţărmul
mării: e capul Sigeion32 al Troiei. În faţă, pe Rhoi-
teion33, e rnormîntul lui Aias.
C h a r o n: Sînt nişte morminte destul de mici,
dragă Hermes. Arată-mi_ acum cetăţile acelea vestite,
despre care am auzit în lăcaşul morţilor: Ninive a
lui Sardanapal, Babylonul, Mykenai, Cleonai34 şi
însăşi Troia. lmi amintesc că am trecut cu luntrea
mea atiţia morţi veniţi de la Troia, incit, vreme de
zece ani încheiaţi, n-am mai apucat s-o trag pe uscat
şi nici s-o usuc.
Hermes: Luntraşule, Ninive a fost distrusă din
temelii; n-a mai rămas nici urmă din ea. Nici măcar
pe ce loc se ridica odinioară n-am mai putea spune.
Iar cetatea pe care-o vezi, cu turnuri puternice şi
nemăsurat de întinsă, e Babylonul. Peste puţină
vreme va trebui s-o căutăm şi pe ea, ca pe Ninive.
Mi-e ruşine să-ţi arăt Mykenai şi Cleonai, dar mai
ales Troia, pentru că o ştiu prea bine: după ce te vei
întoarce, ai să-l sugrumi pe Homer pentru lăudăro
şenia versurilor sale. Cu toate acestea, cetăţile despre
care am amintit se bucurau odinioară de multă pro-
păşire, pe cită vreme astăzi au murit şi ele. Căci,
luntraşule, cetăţile dispar ca şi oamenii. Iar lucrul
cel mai neaşteptat e că, de asemenea, fluvii întregi
14* 211
dispar. Inachos din Argos, bunăoară, a dispărut fără
să lase nici urmă din albia de odinioară.
Char o n: Vai! Homer, ce mai cuvinte de laudă:
sfîntul Ilion, cu uliţele cele largi, şi Cleonai, cetatea
cu clădiri frumoase I
24. Dar, in vreme ce noi stăm de vorbă, iată nişte
oameni care se războiesc. Cine sint oare şi pentru
care pricină se omoară?
H e r m e s: Scumpul meu Chnron, sint argienii şi
lacedemonienii. 11 zăreşti pe strategul acela pe j'umă
tate mort, care scrie pe trofeu cu sîngele său? E
Othryades35 •
C h a r o n: Pentru ce se războiesc, dragă Hermes?
H e r m e s: Pentru însăşi cimpia pe care se desfă
şoară lupta.
Charon: Vai, ce nebunie! Ei nu ştiu, desigur,
că, de-ar fi să dobindească întreg Peloponezul, nu
va pr-imi fiecare decît cu mare greutate de la Eac
cîte un palmac de pămint. Şi cimpia aceasta au s-o
lucreze cind unii, cind alţii, iar plugul va dobori
trofeul de pe soclu.
H e r m e s: Aşa are să fie! Şi acum să coborim,
să punem la loc munţii. Apoi porni-vom, eu ca să
aduc la îndeplinire poruncile primite, iar tu ca să-ţi
reiei îndeletnicirea de luntraş. Nu peste multă vreme
am să vin la tine cu o droaie de morti.
Char o n: Hermes, mi-ai fost de ~are ajutor. Te
voi număra printre binefăcătorii mei, căci, mulţu
mită ţie, am tras mult folos de pe urma acestei călă
torii. Ce ti-e şi cu muritorii ăstia nefericiti I Nu-i
auzi vorbi~d <lecit de regi, de ~ărămizi de' aur, de
hecatombe, de lupte; dar despre Charon, nici un
cuvint.
DIALOGURILE MOR TILOR
DIALOGURILE MORŢILOR
I
Diogene şi Pollux 1
1. D i o gene:. Rogu-te, Pollux, de îndată ce te

vei fi întors pe pămînt - căci, după socoteala mea,
ar fi rîndul tău să înviezi mîine - dacă-l vei zări
pe undeva pe ciinele ăla de Menipp (îi poţi da de
urmă la Corint, pe Craneion sau in Lykeion2, unde-i
zeflemiseşte pe filozofi, care se tot sfădesc), spune-i
aşa: ,,Menipp, Diogene îţi trimite sfatul să vii la noi,
dacă vei fi rîs îndeajuns de cele cite ai văzut pe pă
mint, căci aici te vei înveseli cu mult mai mult. în
lumea voastră pămînteană încă s-or putea îndoi mulţi
de temeiul batjocurilor tale. Oamenii îşi spun adesea:
Cine oare poate să ştie ce ne-aşteaptă într-adevăr
după moarte? Pe cîtă vreme aici, la noi, nu te mai
opreşti din rîs - şi pe bună dreptate - aşa cum fac
eu acum; ai să rîzi mai ales după ce vei vedea cit
de înjosiţi sînt aici bogătaşii, satrapii şi tiranii, că
doar după tînguirile lor îi poţi recunoaşte; ai să-i
vezi că sînt doar nişte slăbănogi, nişte oameni de
nimic, care nu fac alta decît să se gîndească la lucru-
rile pămînteşti." Acestea toate să i le spui şi mai
îndeamnă-l, rogu-te, să vie cu desaga plină de niprală
şi să aducă (de va găsi cumva pusă pe la vreo răspîn
tie) cina Hecatei3 , sau vreun ou ce slujeşte la puri-
ficare, sau altceva tot cam de soiul ăsta.
215
2. P o 11 u x: Desigur, Diogene, am să-l înştiinţez
de toate cite mi le-ai spus. Dar aş vrea să ştiu cit
mai amănuntit cum arată la fată.
D i o gen~: Un moşneag chei, îmbrăcat într-o
manta zdrenţuită, prin care pătrunde vîntul, şi cir-
păcită cu tot soiul de petice. Rîde mereu, trecîndu-şi
vremea în zeflemisiri împotriva şarlatanilor acelora
de filozofi.
P o 1 I u x: După semnele astea, îmi va fi uşor
să-l descopăr.
D i o g e n e: Vrei să-ţi mai iei asu pră-ţi şi o însăr
cinare pe lingă filozofii despre care-ţi pomenii?
P o I I u x: Vorbeşte I Nu-mi va fi greu să mi-o
iau asupră-mi şi pe aceasta.
D i o g e n e: Pe scurt, îndeamnă-i s-o mai sfir-
şească cu neroziile, să nu se tot certe în ce priveşte
universul; să nu-şi mai pună coarne unii altora, nici
să mai născocească crocodilii4 cei atît de bine cu-
noscuţi şi nici· să-şi mai irosească vremea dădăcindu-i
pe tineri prin lntrebările lor cele fără de nici o noimă.
P o I I u x: Dar dacă, osîndindu-le înţelepciunea,
vor spune că sînt un nepriceput, un om prea străin
de problemele filozofiei?
D i o gene: Atunci, spune-le din partea mea că
ar face bine să se spînzure.
P o I 1 u x: Am să le dau de ştire despre toate astea,
Diogene.
3. D i o g e n e: Iar bogătaşilor, scumpul şi micuţul
meu Pollux, pune-le din partea mea următoarele
întrebări: ,,De ce păstraţi, nebunilor, aurul? De ce
vă chinuiţi tot socotind la dobînzi şi îngrămădind
talanţi peste talanţi, cînd în curînd veţi fi nevoiţi
să cobor îţi sub pămlnt doar c-un singur obol?"
P o 1 l u x: Am să le-aduc la cunoştinţă şi aceste
spuse ale tale.
D i o gene: Spune-le, apoi, celor frumoşi şi pu-
ternici, lui Megillos din Corint şi lui Damoxenos lup-
tătorul, că la noi nu vor întîlni nici plete bălaie, nici
216
ochi albaştri, nici din cei tuciurii, nici obraji rumeni,
nici muşchi de oţel şi nici spete vînjoase; ci că totul
nu-i decît o Myconos 5 , cum spune o zicală, tivgi des-
puiate de frumuseţe.
P o I I u x: Nu mi-e greu nici a duce aceste vorbe
celor frumoşi şi puternici.
D i o g e n e: Iar celor săraci, care sînt mulţi la
număr, şi care, copleşiţi de griji, işi pling amarul,
spune-le, laconule6 , să nu mai verse lacrimi şi să nu se
mai văicărească, pentru că- spune-le şi asta! - aici
toţi sînt egali. Cind vor veni la noi or să vadă cum
cei care pe pămint au fost bogătaşi ajung aici tot de-o
seamă cu ei. Iar dacă vrei, mustră-i şi pe lacedemonie-
nii tăi, că s-au moleşit de tot.
P o 11 u x: Diogene, rogu-te, nu te porni tmpotriva
lacedemonienilor, că nu rabd aşa ceva. Celorlalţi 1nsă
am să le duc cuvintele tale.
D i o gene: Hai să-i lăsăm pe lacedemonieni, dacă
aşa ţi~e vrerea I Dar celorlalţi nu uita să le duci cuvin-
tele mele.
X
Charon, Hermes ~i diferi/i morţi
1. C h a r o n: Ascultaţi cum stau lucrurile: nu

avem, după cum puteţi vedea, decît o luntre mică,
mîncată de viermi şi care prin multe crăpături ia apă.
Numai să se aplece într-o parte,şi,bîldibic,s-aşidat -
la fund. Mulţi mai sînteţi şi voi, care-aţi sosit acum I
Şi cit calabalîc mai aveţi cu voi I Dacă o să .vă îmbar-
caţi cu toată încărcătura asta, teamă mi-e că. o să
vă căiţi, mai ales aceia dintre voi care nu ştiu să
tnoate.
H e r m e s: Dar cum ar fi să facem ca să ajungem
cu bine la mal?
Char o n: Am să vă spun: urcaţi-vă numai după
ce vă veţi fi descotorosit de tot ce aveţi ~u voi şi după
217
ce veţi fi lăsat pe mal tot calabalicul ăsta fără rost.
Dar chiar şi-aşa, abia o să vă poată ţine luntrişoara
asta! Iar tu, Hermes, ia aminte I Nu lăsa pe nimeni
să se urce în luntre, dacă nu ţi se înfăţişează gol-
goluţ, aruncîndu-şi, aşa cum l-am povăţuit, tot cala-
balîcul. Stai în picioare, lingă scară, şi cercetează-i I
ln luntre să nu-i primeşti decît pe cei ce se vor fi
descotorosit de tot ce au adus cu ei.
2. H e r m e s: Că bine zici I Aşa se cuvine să fa-
cem I Dar acesta, primul, cine e?
Meni p p: Eu? Eu sînt Menipp. Iată, Hermes,
că mi-am şi zvîrlit in lac desaga şi băţul I Bine-am
făcut că nu mi-am luat şi mantaua I
Hermes: Îmbarcă-te, Menipp, tu, cel mai de
ispravă dintre oameni I Aşază-te în locul întii, lingă
cîrmaci, ca să-i poţi cerceta pe toţi călătorii I
3. Dar tînărul acesta frumos cine e?
C h a r m o 1 e o s: Eu sînt Charmoleos din Megara,
cel atît de iubit, a cărui sărutare costa doi talanţi.
Hermes: Ei bine, lasă-ţi incolo frumuseţea,
leapădă-ţi şi buzele cu săruturile lor, şi coama-ţi
stufoasă, şi rumeneala obraji lor, şi pielea-ţi toată
cită e I Aşa I Acum eşti sprinten, te poţi urca în barcă.
4. Dar tu cine mai eşti? Tu, cel cu haina de pur-
pură, cu diademă şi cu o înfăţişare plină de măreţie?
L am p ic ho s: Eu sînt Lampichos, tiranul Gelei.
Hermes: Şi de ce vii, Lampichos, încărcat cu
atîtea lucruri?
La m pic ho s: Hermes, s-ar cădea oare ca un
tiran să vină aici despuiat?
Hermes: Desigur, unui tiran nu-i stă bine să
vină aici despuiat. Dar mortului ii stă foarte bine să
se înfăţişeze aşa. Aşadar, dă la o parte pov·erile I
L a m p i c h o s: Iată, am azvîrlit bogăţia!
H e r m e s: Azvîrle-ţi şi semeţia, Lampichos I Ea
împovărează barca şi, împreună cu tine, atîrnă prea
greu.
218
/
L a m p i c h o s: Lasă-mă"'să păstrez măcar diadema

şi tunica de purpură I
H e r m e s: Nici prin gind nu-mi trece I Leapă
dă-le şi pe acestea I
La m pic ho s: Bine. Ce trebuie să mai fac? M-am
lipsit acum de toate, precum Vezi.
H e r m e s: Aruncă şi cruzimea, nesocotinţa, sil-
nicia şi pornirea-ţi către ură I
L a m p i c h o s: Iată, m-am descotorosit de toate!
5. H e r m e s: Acum îmbarcă-te I Dar tu, ăla zdra-
vănul, tu de colo, atît de greu din pricina multor
cărnuri ce-s pe tine, tu cine eşti?
D a m a s i a s: Eu sînt atletul Damasias.
H e r m e s: Fără îndoială! Chiar aşa şi arăţi I Te
ţin minte, fiindcă te-am văzut de multe ori în palestre'.
D a m a s i a s: Aşa e, Hermes! Dar primeşte-mă,
pentru că sînt gol-goluţ.
H e r m e s: Cum poţi să spui că eşti gol-goluţ,
scumpule, cînd eşti căptuşit cu atîtea cărnuri? Hai,
dă-le încolo, că numai un picior dacă ai pune
înăuntru, şi tot s-ar scufunda luntrea! Aruncă şi cu-
nunile şi înscrisurile astea prin care obştea îţi aduce
laude I '
D am as ia s: Priveşte-mă I acum sînt gol de tot
şi cîntăresc tot atît cit şi morţii ceilalţi.
6. H e r m e s: E mai bine aşa, să nu atirni greu I
Hai, urcă-te în luntre I Iar tu, Craton, lasă-ţi bogăţia
şi, mai mult <lecit atit, lasă-ţi viaţa molatică şi des-
frinarea I Nu lua cu tine podoabele funebre, nici sem-
nele cinstirii strămoşilor tăi I Lasă-ţi obirşia la o
parte, lasă-ncolo slava şi înscrisurile care te cinstesc,
proclamaţiile cetăţii tale, inscripţiile statuilor ri-
dicate în cinstea ta I Nu ne spune că ţi s-a durat un
mormint arătos! Chiar şi aducerile-aminte de felul
acestora atirnă greu.
C rato n: Cu toate că n-aş dori, am s-arunc
toate aceste lucruri. Ce pot face?
219
7. Hermes: Ei, eil Dar tu, cel înarmat, ce
cauţi aici? Şi ce e cu trofeul ăsta pe care-l porţi?
S o 1 d a t u 1: Fiindcă am fost biruitor, Hermes,
şi m-am distins în lupte, Cetatea m-a răsplătit.
H e r m e s: Aruncă trofeul la pămînt, căci în lă
caşul lui Hades domneşte pacea şi n-ai nevoie de arme!
8. Dar omul acesta cit de arătos mai e ! lngîmfat,
cu sprtncenele încruntate şi cu totul adîncit în gîn-
durile lui, omul acesta care şi-a lăsat barbă mare,
cine-o fi oare?
M e n i p p: E un filozof sau, mai degrabă, un şar
latan în stare de toate înşelătoriile. Dar pune-I,
Hermes, şi pe el să se dezbrace! Ai să vezi multe lu-
cruri hazlii, care aşa nu se văd din pricina mantalei.
Hermes: Hai, omule, mai intii leapădă-ţi în-
făţişarea asta gravă, şi apoi dă încolo şi toate cite
le ai pe tine! Vai, Zeus, cită lăudăroşie sălăşluieşte
1n omul ăsta, cită neştiinţă, vrajbă, slavă deşartă,
tntrebări încurcate, cuvîntări pline de spini, cugetări
incîlcite şi, de asemenea, cite străduinţe deşarte,
cîte fleacuri, cită vorbărie nesfîrşită, cită micime de
suflet, şi tot aurul acesta de pe el, şi îndrăgirea plă
cerilor, şi neruşinarea, şi minia, şi desfrînarea, şi
moleşeala! Nimic din toate acestea n-a scăpat pri-
virilor mele, oricît te-ai străduit să le ascunzi. Dez-
bracă-te şi de minciuni, şi de trufie, şi de părerea că
preţuieşti mai mult decît alţii! Fiindcă, dacă te îm-
barci cu atita calabalîc, nici măcar o corabie cu cinci-
zeci de vîsle nu te-ar putea primi.
Filozofu 1: Voi azvîrli totul, fiindcă mi-o po-
runceşti.
9. M e n ip p: Dar să-şi
taie şi barba, Hermes,
căci e grea şi stufoasă, precum vezi. Părul ăsta cîn-
tăreşte cel puţin cinci mine 8 •
H e r m e s: Are dreptate, leapădă şi barba I
F i l o z o f u l: Dar cine mi-o va tăia?
Hermes: Menipp al nostru. Să ia o secure,
dintre cele care slujesc la facerea corăbiilor, şi să-ţi
220
taie cu ea barba! Şi, tn loc de buturugă, se va folosi
de scară.
M e n ip p: Nu, Hermes! Dă-mi mai degrabă un
ferăstrău: va fi şi mai hazliu.
H e r m e s: O secure e de ajuns. Aşa! Acum, după
ce te-ai descotorosit de barba aceea rău mirositoare,
mai aduci a om.
M e n i p p: • Ce zici? Să-i retez puţin şi din sprîn-
cene?
Hermes: Desigur, văd că şi le ridică deasupra
frunţii. Nu ştiu de ce se arată atît de fălos. Dar ce
înseamnă asta? De co plîngi, mizerabile? Tremuri in
faţa morţii? Acum, urcă-te iute în luntre!
· M e n i p p: Mai are ceva la subsuoară, lucrul cel
mai greu din toate.
Hermes: Ce anume, Menipp?
M e n ip p: Linguşirea, Hermes, care 1-a folosit
atît de mult în viată.
F i 1 o z o f u l: D~r atunci renunţă şi tu, l\'Ienipp,
la libertate, la felul tău deschis de a vorbi, la gindu-
rile tale aşa de senine, la voioşie şi la ris. Căci dintre
toţi numai ţie iţi arde de ris.
Hermes: Ba nicidecum! Rămîi cu ele, căci
sînt lucruri uşoare şi de folos cînd plutim!
10. Iar tu, retorule, mai lasă-ţi limbuţia aia cu care
nu mai sfîrşeşti odată, antitezele, asonanţe!e, perioa-
de!e, barbarismele şi tot ce-ţi îngreuiază vorbirea.
Re to r u l: Iată, mă lepăd de toate acestea!
H e r m e s: Bine! Acum, cîrmaciule, dezleagă od-
goanele, ridică ancora, desfă pînza şi cirmuieşte-ţi
bine luntrea! Să pornim într-un ceas hun!
1L Dar de ce plîngeţi, nesăbuiţilor? Mai ales tu,
filozofule, cel cu barba retezată adineauri.
Filozoful: Credeam, Hermes, că sufletul e
nemuritor.
M e n i p p: Minte! Se vede cit de colo că alta-i
pricina mîhnirii lui.
Hermes: Care anume?
221
M e n i p p: Faptul că mesele cele atît de costi-
sitoare nu-l vor mai desfăta, că n-o să mai pornească
noaptea să colinde locurile de desfrîu, ascunzindu-şi
chipul, spre a nu fi recunoscut, şi că n-o să-i mai în-
şele pe tineri de cum se va fi crăpat de ziuă, luîndu-le
banii sub cuvînt că-i învaţă inţelepciunea. Iată ce-l
doare pe omul acesta I
Filozofu 1: Şi tu, Menipp, nu eşti de loc mîh-
nit că ai părăsit viaţa?
M e n ip p: Cum să fiu, cind mi-am dorit singur
moartea şi am alergat după ea, fără ca nimeni să mă
fi îndemnat?
12. Dar in timp ce noi stăm de vorbă, nu auziţi
oare nişte strigăte, ce par a fi ale unor oameni de pe
pămînt?
H e r" m e s: Desigur, Menipp. Şi glasurile care
ajung la noi nu pornesc dintr-un singur loc. Undeva,
nişte oameni s-au adunat veseli şi rîd cu toţii: sînt
bucuroşi că Lampichos a murit. Nevasta lui a încăput
pe mîinile femeilor. Şi copilaşii lui, la rîndul lor,
sint omoriţi cu pietre de alţi copii. O altă mulţime de
oameni îl aplaudă pe Diofantos, retorul, care-şi ros-
teşte_ cuvîntarea funebră la inmormîntarea lui Craton
al nostru. Mama lui Damasias - pe Zeus ! - urlă
intr-una, stînd mai încolo, iar femeilor care-i bocesc
fiul le dă semnalul bocetelor. Cit despre tine, Menipp,
nu e un singur om care să te plîngă; tu te odihneşti
liniştit de unul singur.
13. M e n i p p: Ba de loc! Nu va trece multă
vreme, şi ai s-auzi ciinii urlind jalnic, plingîndu-mi
moartea, iar corbii, adunîndu-se ca să mă îngroape,
vor fîlfîi din aripi.
Hermes: Eşti un om de ispravă, Menipp. Acum
călătoria noastră ia sfîrşit. Voi porniţi-o spre scaunul
judecăţii, pe drumul acela, drept înainte. Iar eu,
împreună cu luntraşul, am să merg după alte suflete.
M e n ip p: Noroc bun, Hermes I Iar noi. să ne
aşternem la drum. Ce mai zăboviţi? Orice-aţi face,
222
tot va trebui să fiţi judecaţi. Şi zice-se că osîndele
sint grele: roţi, pietre, vulturi 9 • Viaţa fiecăruia va
fi cu de-amănuntul dezvăluită celorlalţi.
XIII
Diogene şi Alexandru
1. Diogene: Se poate, Alexandre? Şi tu a1

murit, ca şi noi toţi?
Alex an dr u: Vezi bine, Diogene. Ce-o fi oare
neobişnuit în faptul că, fiind om ca toţi oamenii,
mi-am dat si eu duhul?
D i o g e ~ e: Prin urmare, Ammon 10 a minţit cînd
spunea că eşti fiul lui? De fapt, tată ţi-a fost Filip.
A l e x a n d r u: De bună seamă că Filip mi-a fost
tată. Dacă aş fi fost odrasla lui Ammon, nu muream.
D i o g e n e: Vorbe ca astea se spuseseră şi des-
pre Olimpiada: cum că un balaur ar fi avut legături
cu ea, că fusese văzut în patul ei, că din legătura
lor te-ai născut tu şi că Filip se înşelase crezînd că
ţi-e părinte.
A l e x an d r u: Am auzit şi eu, ca şi tine, po-
veştile astea. lntr-adevăr, imi dau seama că spusele
mamei mele şi profeţiile lui Ammon nu erau înţelepte.
D i o g e n e: Dar minciuna lor, Alexandre, ţi-a
prins bine. Într-adevăr, mulţi au tremurat în faţa
ta, socotindu-te zeu.
2. Dar, ia spune-mi, cui ai lăsat nemăsurata-ţi
1mpărăţie?
A 1 ex an dr u: Habar n-am, Diogene. N-am mai
apucat să dau nimic în grija cuiva, ci doar să-i în-
minez lui Perdiccas inelul 11 , cînd am simţit .că-mi
dau sfîrşitul. Dar ce te face să rîzi, Diogene?
D i o g e n e: Rîd giridindu-mă cum s-au purtat
hellenii cînd ai luat asupră-ţi domnia. Te-au lin-
guşit, te-au ales ca să fii mai-marele lor şi căpetenie
in luptele împotriva har barilor. Ba unii te-au orin-
223
duit chiar alături de cei doisprezece zei mari, înăl
ţindu-ţi temple şi aducîndu-ţi jertfe, aşa cum se şi cu-
venea feciorului unui balaur.
3. Dar ia spune-mi: unde te-au îngropat macedo-
nenii?
A 1 ex an dr u: Zac încă la Babylon12 de trei
zile, dar scutierul meu Ptolemeu 13 făgăduieşte că, dacă
tulburările care au izbucnit acolo îi vor lăsa răgazul
trebuincios, mă va duce în Egipt şi mă va îngropa
acolo, ca s-ajung unul dintre zeii egiptenilor.
D i o g e n e: S-ar putea oare să nu rîd, Alexandre,
ctnd te văd cum, chiar aici, în lăcaşul lui Hades,
eşti pradă nebuniei şi tragi nădejde că vei ajunge un
Anubis sau un Osiris 14 ? Ia-ţi gîndul de la asta, di-
vinule I Cei care vor fi trecut mlaştina şi vor fi pătruns
în Infern nu se mai întorc niciodată. Căci Eac veghează
cu străşnicie, şi nici Cerberul nu este de neluat în
seamă.
4. Tare m-aş bucura să aflu din gura ta cum rabzi
să te ştii- tn starea de acum, mai ales cînd îţi aduci
aminte de nespusa fericire pe care ai lăsat-o cînd ai
coborît în Infern! Şi ce zici cînd îţi aduci aminte de
străjerii tăi, de satrapii tăi, de grămezile tale de aur,
de noroadele care ţi se închinau ţie, de Babylon,
de Bactra16 ? Ce spui de uriaşii tăi elefanţi, de faima
ta, de oştile cu care porneai la luptă şi care stîrneau
o nespusă admiraţie? In jurul tiarei purtai o pan-
glică albă, trupul ţi-l înve~mîntai intr-o mantie de
purpură, prinsă la umăr într-o copcă. Te chinuiesc
toate aceste aduceri-aminte? Dar de ce plîngi oare,
nesăbuitu le? Nu te-a învătat filozoful Aristotel cit
de nestatornice sînt binefa~erile Soartei?
A le x a n d r u: Şi aceluia tu ii spui filozof? Din
ctţi linguşitori am cunoscut, Aristotel era cel mai
şiret. Nu mă întreba cite lucruri mi-a tot cerut, cite
mi-a mai scris, cum a ştiut să mă amăgească, folo-
sindu-se în chip necinstit de rîvna mea la învăţătură.
Mă linguşea, mă lăuda, cînd pentru frumuseţea mea
- căci socotea frumuseţea drept un bun - cind pen-
tru isprăvile mele, cînd pentru bogăţia mea, căci şi
bogăţia o socotea un bun, ca să nu-i fie ruşine că se
infruptă din ea. Omul acesta, Diogene, a fost un înşe
lător, un viclean.* Singurul folos ce l-am avut de
pe urma filozofiei lui e tristeţea care a pus stăpî
nire pe mine gîndindu-mă la cele ce mi-ai înşirat adi-
neauri, ca şi cum acestea ar fi bunurile cele mai de
preţ.
5. Diogene: Ei bine, ştii ce-ţi rămine de făcut?
Te voi sfătui cum ai putea să găseşti leac suferinţelor
tale. Fiindcă pe aci nu creşte elebor, soarbe măcar
apă din rîul Lethe, dar s-o bei în sorbituri din plin
şi de mai multe ori. In chipul ăsta ai să scapi de
amărăciunea pe care ţi-au pricinuit-o „bunurile" lui
Aristotel. Dar, iată, îi zăresc pe Clcitos, pe Callis-
thenes18 şi încă pe mulţi alţii, care au pornit-o spre
noi! Cred că vor să te sfîşie, ca să se răzbune pentru
cîte au îndurat din pricina ta. Ia-o pe drumul celălalt,
şi, precum te-am sfătuit, bea vîrtos din Lethe I
xv
Ahile şi Antiloh 11
1. Anti 1 oh: Vai, ce vorbe.ai rostit ieri, Ahile,

în faţa lui Odiseu, cu privire Ia moarte I Lucrurile
spuse de tine nu-ţi fac cinste şi sînt nevrednice de
am îndoi dascălii tăi: Cheiron si Fenix 18 . Căci te-am
auzit mărturisind cum că ţi-ar 'fi cu mult mai plăcut
să munceşti pămîntul şi să fii argat la un om „ce
:ri-a primit nici o moştenire şi nu prea are din ce trăi",
decît să fii domnitor peste toţi morţii 19 . Numai un
frigian sau un lydian fără cel mai mic curaj şi mai
setos de viaţă decît de dreapta judecată ar fi putut
* Afirmaţiile reprezintă bineînţeles calomnii la adresa marelui filo-
zof grec (n. t.).

vorbi în chipul ăsta. Tu însă, fiul lui Peleu20 , cel
mai cutezător dintre toţi vitejii şi îndrăzneţ cum nu
e altul, rămîi de ocară şi faci de ris toate cite le-ai
făptuit în viaţă dacă te socoţi în stare de atare lucruri
josnice. Cu toate că - fără de glorie - ai fi putut
domni vreme îndelungată în Fthiotida21 , ai preferat
totuşi moartea, numai pentru că ai vrut ca ea să-ţi
aducă strălucire şi faimă.
2. Ah i le: O, fiu al lui Nestor, nu ştiam pe atunci
cum stau lucrurile în lumea umbrelor. Nepricepin-
du-mă cum trebuie să fac alegerea, am preţuit această
faimă mai mult decît viaţa. Dar acum, oricît de
mult ar fi cîntate pe pămint isprăvile mele, înţeleg
cit de zadarnică e această faimă. Peste morţi dom-
neşte egalitatea. Puterea sau frumuseţea nu ne mai
întovărăşesc în lăcaşul lui H::i.des, scumpe Antiloh.
Toţi zăcem aci în aceeaşi beznă şi nu ne deosebim
intru nimic unul de celălalt. Nici umbrele troie-
nilor nu se tem de mine, nici aheii morţi nu mă
cinstesc. Căci drepturile morţilor sînt aceleaşi, ale
unuia ca şi ale celorlalţi. Morţii sînt egali, ,,fie omul
destoinic, fie el mişel" 22 • lată care sint pricinile în-
ciudării mele; mă amărăsc că nici măcar simbriaş
nu sînt la cei vii.
3. Anti l oh: Dar ce putem face, Ahile? Aşa-i
rînduiala firii: fără deosebire, toţi trebuie să murim.
E mai cuminte să ne supunem legii, fără a fi supăraţi
că rînduiala stă aşa. ,Şi-apoi, ia uită-te cit de mulţi
din tovarăşii tăi sîntem acum în jurul tău. În curînd
va sosi, fără îndoială, şi Odiseu. Şi clnd o amărăciune
o împărtăşeşti laolaltă cu alţii, asta îţi aduce oarecare
mîngtiere, fiindcă vezi că nu o înduri numai tu.
Priveşte-l pe Heracle, pe Meleagros 23 ori pe alţi viteji
care au uimit lumea I Sînt încredinţat că nici unul
dintre ei n-ar primi să se întoarcă pe pămînt dacă ar
fi să fie trimişi ca slujitori la un stăpîn ce nu va fi
primit nici o moştenire şi care ar fi lipsit de cele tre-
buincioase vieţii.
226
4. A h i l e: Îmbărbătările tale dovedesc simţă
minte de prieten. Pe mine, însă, nu ştiu cum, dar tot
mă chinuie amintirea vieţii. Şi-mi vine a crede că
tot aşa se întîmplă cu fiecare dintre voi. Dacă n-o
mărturisiţi, cu atît mai rău pentru voi, care răbdaţi
în tăcere.
Anti 1 oh: Ba dimpotrivă I Starea în care ne
aflăm noi e mai bună, Ahile. Numai că ne-am dat
seama cit de zadarnice ar fi cuvintele noastre. De
aceea ne-am şi hotărît să tăcem şi să răbdăm, păstrîn
du-ne cumpătul. De n-am face aşa, am stîrni, ca şi
tine, hazul celorlalţi prin asemenea dorinţe.
XVIII
Menipp şi Hermes
1. M e n i p p: Unde se află tinerii cei frumoşi şi

femeile cele frumoase, dragă Hermes? Îndrumează-mă,
căci am sosit de foarte puţin timp.
Hermes: N-am vreme de aşa ceva, Menipp. Dar
aruncă-ţi privirile pe aci spre dreapta. Vei putea
să-i vezi pe Hyacinth 24, pe Narcis, pe Nireu, pe Ahile,
pe Tyro 25 , pe Elena, pe Leda, într-un cuvint, toate
frumuseţile de · odinioară.
M e n i p p: Nu văd decît oase şi ţeste descăr
nate, care mai toate seamănă una cu alta.
H e r m e s: Ei bine, iată ceea ce toţi poeţii nu
mai sfîrşesc să tot laude: osemintele la care priveşti,
pare-mi-se, cu dispreţ.
M e n i p p: Arată-mi-o totuşi pe Elena, căci sin-
gur n-aş fi în stare s-o dibuiesc.
H e r m e s: Iată, ţeasta asta de-aici este a Elenei.
2. M e n ip p: Iată, prin urmare, pentru ce au
fost umplute mii de corăbii cu războinici veniţi din
întreaga Helladă I Iată pentru ce au căzut atîţi
15* 227
helleni şi barbari şi pentru ce au fost nimicite atitea
cetăti !
H 'e r m e s: S-o fi văzut pe Elena cînd trăia,
Menipp ! Şi tu ai fi spus atunci că „suferinţele pe care
atît amar de vreme le induri pentru o asemenea femeie
nu s-ar cădea să fie acoperite cu dojeni" 26 • Dacă ai
privi florile, după ce ele se vor fi veştejit, şi culorile
lor se vor fi dus, ţi s-ar părea de bună seamă că-s
urîte. Dar cind ele se află în toată strălucirea lor,
cit de frumoase sînt !
Meni p p: Tocmai asta mă uimeşte, Hermes: cum
de n-au înţeles aheii că truda lor e pentru un lucru
atît de vremelnic şi atit de lesne sortit ofilirii?!
Hermes: N-am vreme, Menipp, să fac filo-
zofie cu tine. Alege-ţi de aceea un loc - oricare-ar
fi el - zvirle-te la pămînt şi culcă-te! Cît despre
mine, plec ca să pornesc alţi morţi la drum.
XXI
Menipp şi Cerberul
1. M e n ip p: Cerberule, doar sîntem rude, căci

şi eu sînt cîine. Spune-mi, în numele Styx-ului, cum
arăta Socrate cînd a coborît la voi? O dată ce tot
zeu eşti, va trebui, negreşit, nu numai să latri, ci
să şi vorbeşti ca oamenii, şi asta de cite ori vrei.
C e r b e r u l: Dragă Menipp, privit de departe,
Socrate părea că înaintează foarte cutezător şi că
moartea nu-l înspăimîntă cîtuşi de puţin. Ar fi vrut
să arate celor care încă nu pătrunseseră aici că lui
nu-i era teamă. Dar numai ce prinse abia să-şi vîre
capul în hăul acesta adînc şi numai ce dădu de beznă,
că a şi rămas pe gînduri. Atunci îl muşcai şi-l trăsei
de picior în jos, ceea ce-l făcu să ţipe ca un prunc.
Se jeluia pentru odraslele lui şi se schimonosea ca
vai de lume.
228
2. M e n i p p: Acest om n-a fost aşadar decit un
sofist şi s-a prefăcut doar că dispreţuieşte moartea.
Cerberul: Nu, dar văzînd că va trebui oricum
să moară, a făcut pe viteazul, ca şi cum ar fi îndurat
de bunăvoie lucrul pe care, de voie, de nevoie, tre-
buia să-l îndure, şi toate astea pentru a smulge admi-
raţia spectatorilor.
Acelaşi lucru aş putea să-l spun îndeobşte despre
toţi oamenii de felul lui Socrate: sînt îndrăzneţi şi
viteji numai pînă ajung la intrare. Dar, după ce-au
pătruns înlăuntru, ne dăm bine seama de ceea ce se
petrece în sufletul lor.
M e n i p p: Despre mine ce părere ai avut cînd
am coborît în lăcasul mortii?
C e r h e r u l: Numai t~, Menipp, mi te-ai arătat
vrednic de neamul din care te tragi. Înainte de tine,
doar pe Diogene mi-a fost dat să-l -văd cu înfăţişarea'
pe care o aveai tu. Amîndoi de bunăvoie aţi păşit
în lumea noastră, fără a fi siliţi şi îmbrînciţi de nimeni,
rîzînd în tot timpul ăsta şi împroşcîndu-i cu ocări
pe semenii voştri.
XXIV
Diogene şi lriausolos
1. D i o g e n e: Pe ce te întemeiezi, carianule, cînd

te făleşti şi te socoteşti vrednic a fi slăvit mai mult
decît noi toţi?
Maus ol os: Sinopeanule, mă-ntemeiez pe faptul
că am fost domnitor, întrucît am împărăţit asupra
Cariei întregi şi a unei părţi din Lydia. Am adus sub
oblăduirea mea mai multe insule, mi-am croit drum
pînă la Milet şi am învins cea mai mare parte a foniei.
Mai eram pe deasupra şi un bărbat frumos, mare şi
aprig în lupte. Ceea ce le întrece, însă, pe toate e
faptul că r,este trupul meu se înalţă un monument
229
uriaş, in Halicarnassos. Nici un mort n-a avut parte
de o zidire atît de falnică si lucrată cu atîta măies
trie. Pe marmura cea mai· frumoasă sînt, cu multă
migală, .înfăţişaţi cai şi oameni. Atît de frumos nici
chiar un templu nu s-ar putea uşor găsi. Nu-ţi pare,
deci, că pe drept mă mîndresc cu toate cite ţi le-am
înfăţişat?
2. D i o g e ne: Pentru asta spui că te făleşti,
pentru că ai fost rege şi bărbat frumos şi, de asemeni,
pentru că ai parte de un mormînt uriaş?
M a u s o l o s: Pe Zeus, pentru toate acestea.
D i o g e n e: Dar, frumosu le Mausolos, acum s-au
dus şi puterea ta, şi frumuseţea, cu care atîta te fă
leşti. Dacă am alege un judecător care să hotărască
in privinţa frumuseţii noastre, nu-mi dau seama pentru
care motiv craniul tău ar fi mai preţuit decît al meu.
Căci amîndouă sînt deopotrivă de chele şi descărnate.
Şi unul, şi celălalt lăsăm deopotrivă să ni se vadă
dinţii; ochi nu mai avem de loc, iar nasul nostru
s-a cîrnit de tot. Locuitorii din Halicarnassos s-ar
putea făli, poate, in faţa străinilor cu mormîntul
despre care mi-ai vorbit şi cu marmura cea scumpă,
in timp ce le arată zidirea lor uriaşă. Dar pe tine,
scumpule, nu văd cum te-ar putea desfăta mormîntul.
Afară numai dacă nu vrei să spui că ţii deasupră-ţi
o povară mai mare <lecit noi, fiindcă te apasă nişte
pietre uriaşe.
3. M a u s o I o s: Toate cele pomenite de mine nu
sint aşadar de nir,i un folos? Un Mausolos şi un Dio-
gene pot fi oare deopotrivă de preţuiţi unul ca şi
celălalt?
D i o g e n e: O, prietene de neam ales ! Fireşte că
ei nu sînt egali. Căci_ Mausolos se va tîngui cînd îşi
va aduce aminte de bunătăţile sale de pe pămînt,
care - credea el-trebuiau să-l fericească. în schimb,
Diogene il ia in rîs. Mausolos va lăuda mormîntul
230
pe care în Halicarnassos i l-a ridicat Artemisia, ce
i-a fost soţie şi soră, pe cită vreme Diogene nici nu
ştie măcar dacă trupul ii e adăpostit in vreun mor-
mînt. E un amănunt de care nici nu-i pasă. Dar a
lăsat oamenilor destoinici amintirea unei vieţi a cărei
înălţime - s-o ştii tu, cel mai josnic dintre carieni
- biruie pe aceea a mausoleului tău, pentru că e
aşezată pe temelii mai trainice .
....
DESPRE PARAZIT
SAU
DACĂ EXISTA O MESERIE
A PARAZIŢILOR
D ·E SPR E P A R A Z IT SAU D AC Ă E X I S T A
O MESERIE A PARAZIŢILOR
1. T y c h i a d e s: Dar bine, Simon, cum se face

că toţi oamenii, liberi sau sclavi, cunosc o anumită
meserie, prin care sînt folositori atît lor înşile, cit şi
altora, în vreme ce tu, după cite îmi pot da seama,
nu te pricepi să faci nimic care să-ţi fie de folos ţie
sau aproapelui tău?
P a r a z i t u 1: Pentru ce-mi pui această întrebare,
Tychiades? Nu te înţeleg. Caută, rogu-te, să fii mai
limpede în cele ce mă întrebi.
T y c h i a d e s: Cunoşti cumva vreo meserie, să
zicem muzica 1 ?
Parazitul: PeZeus,nul
T y c hiade s: Poate medicina?
P a r a z i t u I: Nici asta.
T y c hiade s: Poate geometria?
Parazitul: Cîtuşi de puţin.
T y c h ia d e s: Atunci poate retorica 2 ? Fiindcă
de filozofie eşti tot atît de departe cît este răutatea
de inţelepciune.
Par azi tul: Ba chiar şi mai mult, dacă aşa
ceva ar fi cu putinţă. Să nu-ţi închipui, aşadar, că
învinuirea de neştiinţă pe care mi-o aduci e pentru
mine ceva înjositor. Da, sînt rău3 şi chiar mai rău
<lecit ai crede,
235
T y c h i a d e s: Să zicem. Dar poate că n-ai învăţat
aceste meserii pentru că erau prea grele şi ţi-ar fi
cerut prea multă vreme. Poate ştii vreuna din meseriile
oamenilor de rînd, bunăoară dulgheria sau cizmăria?
Averea ta nu e doar atît de mare, incît să n-ai şi tu
nevoie de vreuna din meseriile acestea.
P ar a z i t u l: Ai dreptate, Tychiades. Nu cunosc
tnsă nici una din meseriile pe care le pomenişi.
T y c hiade s: Eibine,atunci ce meserie cunoşti?
P a r a z i t u 1: Ce meserie? După cîte socot, una
foarte frumoasă, căreia, după ce vei afla despre ce e
vorba, sînt încredinţat că-i vei aduce laude. In practică
susţin că am izbutit cu ea. Cit priveşte însă teoria, nu
ştiu ce-aş putea să-ţi spun.
T y c hiade s: Şi care e această meserie?
P a r a z i t u l: Nu cred să fi adîncit îndeajuns
ce s-ar putea spune despre acest meşteşug. Acum
însă ştii că mă pricep la un anume meşteşug, aşa că,
in această privinţă, n-ai de ce să fii supărat pe mine.
Cum îi zice meseriei pe' care o cunosc ai să afli cu
alt prilej.
T y c h i a d e s: Dar n-am răbdare să aştept.
P a r a z i t u l: Cînd o vei şti, îndeletnicirea mea
o să-ţi pară poate foarte curioasă.
T y c h i a d e s: Iată tocmai pentru ce sint grozav
de nerăbdător s-o aflu.
P a r a z i t u 1: Cu alt prilej, Tychiades.
T y c h i a d e s: Nu! Te rog să-mi vorbeşti despre
ea chiar acum, afară de cazul că te ruşinezi să faci
lucrul acesta.
P a r a z i t u I: Este meseria de parazit.
2. T y c hiade s: Dar ce om cu mintea întreagă
ar putea, Simon, să numească asta o meserie?
Par azi tu 1 : Eu, aşa o numesc eu. Iar dacă
ţi se pare că sînt nebun, crede-mă că această nebunie
a mea este motivul pentru care nu cunosc nici un alt
meşteşug; şi mai scuteşte-mă de mustrări. Căci se
spune cum că zeiţa căreia i se zice Nebunie şi care ii
236
cuprinde cu totul pe cei ce i-au dat găzduire ii scapă
pe aceştia de orice învinuiri ce li s-ar putea aduce,
luindu-le asupră-şi, asemenea unui dascăl sau unui
educator.
T y c h i a d e s : In cazul acesta, eşti de părere,
Simon, că îndeletnicirea de parazit este într-adevăr
o meserie?
P a r a z i t u l: Da, este o meserie, şi eu sînt înfăp-
tuitorul ei.
Tychiades: Eşti, prin urmare, un parazit?
Parazitul: Grozavă ocară, Tychiades 14
Tychiades: Şi nu roşeşti cînd îţi dai numele
de parazit?
P a r a z i t u l: Cîtuşi de puţin. Mi-ar fi ruşine
să nu-mi spun aşa.
T y c hiade s: Pe Zeus, dacă am voi să te facem
cunoscut cuiva care nu ştie cine eşti şi ar dori să te
cunoască, i-am spune aşadH: ,,E parazitul".
P a r a z i t u l: Rostind acest cuvînt îmi veţi face
o plăcere mai mare decît i-au făcut lui Fidias cei ce-l
numeau „făuritorul de statui". Căci tot atîta bucurie
îmi face îndeletnicirea mea cit i-a făcut lui Fidias
sculptarea lui Zeus.
T y c hiade s: E un lucru la care, dacă mă gîn-
desc, îmi vine să rîd.
P a r a z i t u l: Care lucru?
T y c h iad e s: Ce s-ar întîmpla dacă, scriindu-
ţi-se, s-ar pune, ca de obicei, la începutul scrisorii:
,,Lui Simon, parazitul"?
Par azi tul:· Ar fi pentru mine o mai mare
desfătare decît dacă ar sta scris: ,,Lui Dion, filozoful" .6
3. T y c h iad e s: Ia-ţ,i ce nume pofteşti, puţin
îmi pasă, treaba ta I Trebuie, însă, să cercetăm temeiul
cu totul neobişnuit pe care- te sprijini.
Parazitul: Despre ce vorbeşti?
T y c h i a d e s: Despre meşteşugul tău de parazit,
ca să ştiu dacă-l pot trece şi pe el în rîndul celorlalte
meşteşuguri, dacă, bunăoară, cînd ne-ar întreba cineva:
237
,,Ce fel de meşteşug este ăsta?" am putea răspunde:
,,Parazitica", tot aşa cum am spune „gramatica"
sau „medicina".
P a r a z i t u l: In ce mă priveşte, Tychiades, mai
degrabă ei i-aş da numele de meşteşug <lecit oricărei
alte îndeletniciri; iar dacă doreşti să mă asculţi, am
să-ţi spun ce cred despre această meserie, cu toate că,
aşa cum ţi-am arătat mai înainte, nu prea sint pregătit
pentru asta.
T y c h i a d e s: Nu face nimic dacă ai să fii scurt
la vorbă. Totul e să spui adevărul.
Par a z i tu 1: Ei bine, dacă te învoieşti, hai să
vedem mai întîi ce este o meserie în general. Apoi
vom trece la anumite meserii, ca să ne dăm seama dacă
pe drept cuvînt se pot numi astfel.
T y c hiade s: Ce este aşadar o meserie? E,
desigur, un lucru pe care-l ştii foarte bine.
Par azi tul: Fără îndoială.
T y c h i a d e s: Pentru că-l ştii, nu sta pe gînduri
să mi-l spui.
4. Par azi tul: Un meşteşug, după cite-mi mai
amintesc spusele unui înţelept pe care l-am auzit,
este o însumare de cunoştinţe care se aplică în vederea
unui ţel folositor viet ii oamenilor.
T y c h i a d e s: Înţeleptul tău a vorbit aşa cum
se cuvenea si ai retinut bine vorbele lui.
P a r a z 'i t u 1:' Dacă îndeletnicirea de parazit răs
punde pe de-a-ntregul acestei definiţii, ce-ar putea
fi altceva decît un meşteşug?
T y c h i a d e s: Dacă răspunde acestei definiţii,
atunci „parazitica" este într-adevăr un meşteşug.
P a r a z i t u 1: Acum să punem meşteşugul de
parazit faţă în faţă cu înseşi elementele care formează
noţiunea de meşteşug şi să cercetăm dacă se potriveşte
cu definiţia noastră sau, dimpotrivă, dacă, asemenea
strachinelor proaste cînd le încercăm prin ciocnire,
scoate un sunet supărător. Meseria despre care vorbesc,
ca oricare altă meserie, trebuie să însemne o însumare
238
de cunoştinţe. Îndatorirea cea dintii a unui parazi
e să cunoască şi să deosebească pe omul în stare de!
a-l hrăni, convins fiind că nu se va căi aşezindu-so
la masa lui. Sau vom spune oare că omul care încearcă
argintul are o meserie, intrucît poate ~ă deosebească
monedele falsificate de cele bune, pe cîtă vreme para-
zitul nu are o atare meserie, măcar că, fără a fi învăţat
nici un meşteşug, îi deosebeşte pe oamenii înşelători
de cei cumsecade, ştiut fiind uă, de la prima vedere,
oamenii sint la fel de greu de cunoscut ca şi monedele?
Iată tocmai temeiul pentru care s-a plîns preacumintele
Eurip ide cînd glăsuia: ,,Firea nu aşază pe trupurile
oamenilor nici un semn după care să-l recunoaştem,
printre ceilalţi muritori, pe cel netrebnic6 ". înţelegi
acum pentru ce meseria parazitului e mai însemnată
decit alt.ele: iscusinţa lui poate cunoaşte şi deosebi
mai bine decit însftşi arta ghicitului lucruri atit
de întunecate si nclâmurite.
5. Apoi, nu ţi se pare că e nevoie de o mare pricepere
0
şi de multă chibzuinţ,ă ca să vorbeşti şi să te porţi

in aşa fel incit să devii prietenul cuiva, arătîndu-te
cit se poate de binevoi Lor faţă de omul care te hrăneşte?
T y c h i a d e s: Asta-i adevărat.
Par a z i tul: Crezi că, dacă ai fi lipsit de o anume
fineţe şi dibăcie, ai mai putea să te descurci printre
benchetuitori, ca să primeşti mai mult decît oricare
altul şi să te faci mai preţuit decit cei care nu stăpînesc
talentul de care tu dai dovadă?
T y c hiade s: Fără îndoială că nu.
P a r a z i t u 1: Mai mult încă, faptul de-a cunoaşte
însuşirile şi scăderi le bucatelor, felul migălos în care
stnt pregătite mîncărurile, socoţi că este o îndeletnicire
la îndemîna oricărni om de rind? Gindeşte-te, mai
ales, că sublimul Platon ne spune: ,,Acela care tre-
buie să fie de faţă la un ospăţ, dacă nu este bun
cunoscă~or într-ale bucătăriei, nu se va putea rosti
cu hotărire, şi cuvîntul lui · nu va cintări greu în
privinţa ospăţului pregătit" 7 •
239
6. Că destoinicia parazitului nu este numai un
mănunchi de cunoştinţe teoretice, dar şi practice,
de aceasta ai putea să-ţi dai uşor seama datorită
următorului fapt: cunoştinţele pe care cineva le are în
domeniul altor arte, chiar dacă nu sînt puse în aplicare,
se păstrează deseori zile, nopţi, luni şi ani de-a rîndul.
Iar cei care stăpînesc aceste cunoştinţe rămîn şi mai de-
parte cu meseria lor; pe cîtă vreme, dacă ştiinţa parazi-
tului nu e folosită zilnic, dispare nu numai meşteşugul,
ci însuşi omul care-l stăpîneşte.
7. Cît priveşte cele ce-am spus, cum că acest meş
teşug este exercitat în vederea unui ţel folositor vieţii
oamenilor, mă tem că ar fi o nebunie să mai zăbovim
cu cercetarea noastră. Nu văd ceva mai folositor pentru
viaţă <lecit să bei şi să mănînci, căci fără asta vieţuirea
însăşi este cu neputinţă.
T y c h ia d e s: Asta e sigur.
8. P a r a z i t u l: Şi totuşi „parazitica" nu poate
fi asemuită cu frumuseţea sau cu puterea trupească;
prin urmare, ea nu este o însuşire firească, ci o meserie.
T y c h i a d e s: Aşa e I
Par azi tul: Pe de altă parte, nu putem spune
că în alcătuirea ei nu intră şi iscusinţa, căci, dacă i-ar
lipsi iscusinţa, omul care stăpineşte această meserie
n-ar putea să izbutească numai prin folosirea ei. Dună
oară, dacă cineva care nu cunoaşte meşteşugul de cîrmaci
s-ar încumeta să conducă o corabie pe mare în vreme
de furtună, ar mai putea oare să scape teafăr şi nevă
tămat?
Tychiades: Nu.
P ar a z i t u l: Şi pentru ce altceva declt pentru
că nu stăpineşte meşteşugul care să-i îngăduie să se
salveze?
Tychiades: Într-adevăr.
P a r a z i t u I: Dacă „parazitica" n-ar fi o meserie,
nici parazitul n-ar fi în stare să se salveze lipsindu-i
meşteşugul.
240
Tychiades: Fireşte.
P a r a z i t u I: Aşadar, meşteşugul îl salvează,
şi nu lipsa de meşteşug.
T y c hiade s: Nici nu mai încape vorbă.
P a r a z i t u l: Aşadar, ,,parazitica" e o meserie.
T y c hiade s: O meserie, după cît se pare.
P a r a z i t u l: Ei bine, am cunoscut cirmaci
destoinici si vizitii iscusiti care adesea s-au prăbusit
din scaunu'I lor - unii ru'pîndu-şi vreun os, iar alţii
pierzîndu-şi chiar viaţa - pe cită vreme nimeni n-ar
putea să povestească despre vreun naufragiu de acest
soi intimplat unui parazit. Prin urmare, dacă „pa-
razitica" nu e nici lipsă de meşteşug, nici însuşire fi-
rească, ci o însumare de cunoştinţe practice, ne-am lă
murit acum că îndeletnicirea despre care vorbim este
intr-adevăr o meserie.
9. T y c hiade s: După cite pot eu să-mi dau
seama, aşa este. Dar iţi mai rămîne ceva de făcut:
să-mi dai o bună definiţie a „paraziticii''.
P a r a z i t u l: Ai dreptate. Iată cum socot eu
că poate să fie ea definită în chipul cel mai potrivit:
„Parazitica" este meseria in care omul se îndeletniceşte
cu faptul de a bea şi a mînca, precum şi cu ceea ce
trebuie să spună pentru dobîndirea acestor două
foloase. Scopul ei este plăcerea.
T y c h i a d e s: Cred că ai dat o minunată definiţie
a meseriei tale. Dar bagă de seamă să nu începi a te
război cu unii filozofi in ceea ce priveşte scopul ei.
Par a z i tul: Mie mi-e de ajuns că fericirea şi
,,parazitica" au unul şi acelaşi scop.
1O. Am să-ţi dovedesc aceasta, folosindu-mă de
vorbele înţeleptului Homer, care admiră viaţa de
parazit şi găseşte că numai ea poate să fie fericită
şi vrednică de-a fi rîvnită. Iată cum se rosteşte el:
„Eu unul socot că nu poate fi scop mai desfătător 8 decît
să vezi întreg norodul stăpînit de bucurie, cind in faţa
lui stau mese încărcate cu piine şi cărnuri, iar paharnicul,
scoţind din crater vinul, îl aduce şi-l varsă în pocale".
16 241
Şi, ca şi cum n-ar fi admirat îndeajuns toate astea,
Homer îşi lămureşte şi mai bine gîndul, spunind:
„Iată ceea ce, în cugetul meu, mi se pare că e lucrul
cel mai frumos 9 " . Judecind după spusele lui, nu se
află pe lume viaţă mai fericită decît aceea a parazitului.
Şi Homer nu pune aceste vorbe în gura vreunui bărbat
oarecare, ci în aceea a celui mai înţelept dintre toţi
hellenii. Iar dacă lui Odiseu i-ar fi venit în gînd să
laude scopul pe care şi l-au propus stoicii, ar fi putut
să facă treaba asta atunci cînd l-a adus pe Filoctet 10 din
Lemnos sau cînd a pustiit Ilionul, cînd a oprit fuga
hellenilor 11 , ori cînd a pătruns în Troia, după ce s-a
biciuit singur şi s-a îmbrăcat în nişte straie nenorocite
şi zdrenţuite 12 , ca ale stoicilor. Dar Odiseu nu în.
asemenea împrejurări a vorbit despre chipul cum ar
fi atins e I ţelul cel mai desfătător. Nici mai tîrziu,
pe cînd petrecea nopţi întregi aşa cum doresc ciracii
lui Epicur, pe cînd trăia lingă zeiţa Calypso stîndu-i
la îndemînn să-şi ducă viaţa în tihnă şi desfătări,
imbrăţişîndu-se cu fiica lui Atlas şi guslînd din plăce
rile cele mai dulci, nici atunci Odiseu n-a spus că
atinsese ţelul cel mai desfătător, ci numai viaţa para-
ziţilor a numit-o astfel. În acea vreme paraziţii se
chemau benchetuitori. Şi ce spune Odiseu? Merită
să ne reamintim versurile unde el cuvintează despre
aceste lucruri, căci nu le putem auzi fără să le repetăm
adesea: ,,Benchetuitori aşezaţi în şir" şi „în faţa lor
stau mese încărcate cu pîine şi cărnuri" 13 •
11. Iar Epicur, fără pic de ruşine, i-a furat „parazi-
ticii" ţelul, făcînd din acesta însuşi scopul fericirii, aşa
cum o vedea el. Că este vorba de un furt şi că lui Epicur
nu-ie aminte de plăcere, lucrul acesta interesîndu-1 pe
parazit, ai să înţelegi din cele ce-ţi voi spune. Eu socot
că plăcerea înseamnă să nu simţi nici o durere a trupu-
lui, iar în privinţa sufletului nici o neorînduială şi nici
o nelinişte. Parazitul se bucură de aceste două avantaje,
pe cită vreme ucenicul lui Epicur nu are parte de nici
unu.I din ele. Intr-adevăr, cind cercetezi forma pămintu-
242
lui, infinitul universului, mărimea soarelui, depăr
tările dintre astre, cele dintîi elemente şi chestiunea
de a şti dacă există sau nu zei, cînd mereu te războieşti
cu alţii şi nu poţi cădea la o înţelegere nici măcar
în privinţa scopului, atunci nu numai oamenii, dar
pină şi universul te supără. Parazitul, însă, crede că
toate lucrurile stau cum trebuie, fiind încredinţat
că lumea n-ar fi mai bine întocmită dacă s-ar ivi
vreo schimbare în rosturile ei. Ială pentru ce el trăieşte
într-o desăvîrşită siguranţă şi într-o nespusă linişte,
fără să-l supere nici unul din neajunsurile despre care
am vorbit. Parazitul mănîncă şi doarme culcat pe
spate, cu mîinile şi picioarele întinse, ca şi Odiseu
cinel a plecat în corabie din Scheria 14 spre patrie.
12. Şi nu numai pentru temeiurile arătate mai sus
plăcerea este străină de Epicur, ci iată pentru mai ce.
Epicur ăsta, oricine ar fi el, are sau n-are ce mînca.
Şi dacă n-are ce mînca, nu numai că nu Ya trăi plăcut,
dar nu va trăi de loc. Dacă are ce mînca, asta se dato-
reşte sau lui, sau altcuiva. Iar dacă îşi datoreşte hrana
unei alte persoane, e un parazit şi nu un filozof, cum
susţine. Dacă şi-o dobîndeşte cu mijloace proprii,
viaţa lui nu poate fi plăcută.
T y c h i a d e s: Pentru ce nu poate fi plăcută?
P a r a z i t u 1: Dacă mănîncă pe cheltuiala lui,
atunci, Tychiades, viaţa pe care o duce va fi plină
de neajunsuri. Şi gîndeşte-te cite mai sînt ! Cel care
rîvneste să-si ducă viata numai în desfătări va fi
silit ~ă-şi p~tolească to;te poftele cite i s-ar năzări.
Sau, poate, eşti de altă părere?
T y c h i a d e s: Sînt de părerea ta.
P a r a z i t u 1: Şi poate că-şi va face toate poftele,
dacă e stăpînul unor mari bogăţii. Dacă însă mijloacele
lui sînt sărăcăcioase, ori dacă n-are de loc mijloace,
nu va putea face acest lucru. Prin urmare, un om
sărac n-o să ajungă niciodată filozof şi n-o să-şi atingă
niciodată ţelul, care este acela de a trăi în desfătare.
Nici bogatul, care cheltuieşte din belşug ca să-şi
16* 243
tmplinească poftele, nu poate să atingă acest scop.
Pentru ce? Pentru că omul care cheltuieste din banul
lui nu poate să nu dea de multe, foarte muhe neplăceri.
Ori se ceartă cu bucătarul, care i-a gătit prost mîncarea,
ori, dacă nu face asta, trebuie să mănînce nişte bucate
rău pregătite şi astfel nu se mai desfată. Altă dată se
războieşte cu economul, pentru că nu-i conduce bine
gospodăria. Este sau nu adevărat?
T y c h iad e s: Pe Zeus, găsesc că ai dreptate.
P a r a z i t u l: Firesc e să i se intîmple toate
astea lui Epicur, aşa încît el n-are să atingă niciodată
scopul pe care şi l-a propus. Un parazit, însă, nu va
avea prilej să se mînie pe bucătarul lui, căci, dacă
l-ar pierde, s-ar mîhni; el are totul la îndemînă.
Astfel că numai parazitul va mînca şi va bea fără a
fi sîcîit de nici unul dintre acele neajunsuri care,
fără doar şi poate, ii necăjesc pe ceilalţi oameni.
13. ,,Parazitica" e o meserie, după cum ai putut
să te lămureşti îndeajuns şi din această asemuire,
şi din cele arătate mai înainte. Îmi rămîne să mai
dovedesc că e meseria cea mai bună. Pot folosi două
argumentări: mai întîi, am să-ţi arăt că meseria
parazitului întrece toate celelalte meserii luate laolaltă
şi apoi pe fiecare dintre ele în parte. Iată cum întrece
toate meseriile la un loc. Pentru a-ti insusi o meserie
se cere muncă, trebuie să te osteneşti, să-'ţi fie frică,
să primeşti loviturile de care orice ucenic ar dori să
scape. Nu mai încape, deci, îndoială că meseria para-
zitului este singura ce se învaţă fără trudă. Care din-
tre paraziţi s-a întors vreodată plîngînd, cum îi vedem
pe ucenici cînd se întorc de la cei la care-şi fac ucenicia?
Fost-a oare cineva văzut ducîndu-se cu faţa posomorită
la un ospăţ, aşa cum ii vezi pe cei care merg la şcoală?
Ei bine, parazitul merge de bunăvoie la masa cuiva,
însufleţit de o nespusă dorinţă să-şi exercite meseria.
In schimb, oamenii care învaţă alte meşteşuguri le
învaţă cu ură, ba uneori fug de acasă, fiindcă nu pot
suferi îndeletnicirea la care sint supuşi.
Şi apoi, nu trebuie să iei aminte la următorul
fapt? Cind copiii fac progrese în meseriile pe care
le învaţă, atunci tatăl şi mama îi răsplătesc îndeosebi
cu acele lucruri de care parazitul are parte în fiecare
zi. ,,Dacă, pe Zeus - spun părinţii - copilul a scris
cum se cuvenea, daţi-i să mănînce ! N-a scris frumos,
nu-i daţi nimic I" Şi iată cum meseria pe care o am
este preţuită, întrebuinţată fiind pentru a da răsplăţi
şi pedepse.
14. Tirziu doar, după ucenicie, culegi roadele celor-
lalte meşteşuguri, pentru ca in chipul ăsta să poţi
ajunge la desfătări, deoarece „cărarea ce duce la mese-
rie e lungă şi foarte povîrnită 15 ". Singură, însă, între
toate meseriile, ,,parazitica" culege de la început roa-
dele iscusinţei ei, şi chiar în timpul uceniciei abia
începute îşi şi atinge scopul.
Iar celelalte meşteşuguri, fără deosebire, urmăresc
numai dobîndirea mijloacelor de trai, pe cită vreme
parazitul îşi asigură existenţa din chiar clipa în care
a început să aibă această îndeletnicire. N-ai băgat de
seamă că plugarul se îndeletniceşte cu plugăria lui
nu pentru plugărie, iar dulgherul se îndeletniceşte
de dulgherie nu pentru dulgherit, pe cită vreme
parazitul nu urmăreşte alt scop decît a-şi face meseria
de parazit, căci pentru el activitate şi scop sînt unul
şi acelaşi lucru?
15. Nu este, desigur, nimeni care să nu ştie că oame-
nii care se îndeletnicesc cu celelalte meşteşuguri tre-
buie să trudească in tot cursul anului, prăznuind doar
una sau două zile de sărbătoare pe lună, şi atunci spun
că au avut şi ei o bucurie. ln schimb, parazitul sărbă
toreşte in fiece lună cite treizeci de zile sfinte, căci
pentru dinsul toate zilele sînt închinate zeilor.
16. Mai mult decit atît, dacă doreşti să izbuteşti
in celelalte meserii, trebuie să mănînci şi să bei puţin,
cum fac bolnavii. Căci omul care se desfată cu mîn-
care şi băutură multă nu mai e în stare să înveţe.
245
17. Celelalte meserii nu pot sluji la nimic dacă cel
care le stăpîneşte e lipsit de scule. Nu poţi să cinţi
din flaut fără flaut, ori din liră fără ajutorul lirei,
nici să călăreşti dacă n-ai la îndemînă un cal. ,,Para-
zitica", însă, este o îndeletnicire minunată şi foarte
uşoară pentru cel ce se îndeletniceşte cu ea, fiindcă
parazitul se poate sluji de această meserie fără aju-
torul vreunei scule.
18. E vădit lucru că pentru a putea învăţa un meşte
şug trebuie să plăteşti. Cînd te îndeletniceşti însă cu
,,parazitica", tu eşti cel plătit.
19. Apoi, nu poţi să-ţi însuşeşti celelalte meserii
decît cu ajutorul profesorilor, pe cită vreme dascăl
de „parazitică" nu există. Aşa cum zice Socrate despre
poezie, meşteşugul parazitului se dobîndeşte prin-
tr-un har zeiesc.
20. Mai gîndeşte-te că alte meşteşuguri nu pot fi
exercitate în timp ce călătoreşti sau navighezi, pe
cită vreme meseria mea poate fi înfăptuită chiar cînd
eşti pe drum sau cînd pluteşti într-o corabie.
21. T y c h i a d e ll: Ai perfectă dreptate.
P a r a z i t u l: Mai mult încă, Tychiades, cele-
lalte meserii, după socoteala mea, simt nevoia de a
avea şi ele ceva din însuşirile meşteşugului de parazit,
pe cîtă vreme parazitului nu-i e trebuincios nici un
alt meşteşug.
T y c h i a d e s: Cum? Oamenii care-şi însuşesc
avutul altuia nu ţi se pare că săvîrşesc un lucru nedrept?
P a r a z i t u l : Fără îndoială.
T y c hiade s: Cum se face, atunci, că parazitul,
care ia bunurile altuia, este singura fiinţă care nu
săvîrşeşte o nedreptate?
22. Par azi tul: N-aş putea să-ţi spun. Înce-
putul celorlalte meserii este umil şi nu se bucură de
nici o preţuire, pe cîtă vreme cel al „paraziticii" e
foarte nobil. Căci prietenia, pe care oamenii o prea-
măresc pretutindeni, poate fi găsită la obîrşia îndelet-
nicirii de parazit.
246
T y c h i a d e s: Ce vrei să spui?
Par azi tu 1: Anume că nimeni nu pofteşte la
masă pe vreun duşman, pe vreun necunoscut sau chiar
şi pe vreun cunoscut oarecare. Invitatul trebuie să fie,
socot, de multă vreme prietenul cuiva, pentru ca să
poată fi poftit a împărtăşi cu acesta libaţiile, a sta
la aceeaşi masă cu el şi a prăznui împreună tainele
meşteşugului de parazit. Oricum, adeseori mi-a fost
dat să aud pe oameni glăsuind astfel: ,,De unde vine
omul ăsta care nici n-a mîncat, nici n-a băut laolaltă
cu noi?" Fără îndoială că oamenii îi socot prieteni
credincioşi numai pe aceia care le ţin tovărăşie la
mîncare si la băutură.
23. Ba incă mai spun sus şi tare că ocupaţia pe care
o am este, dintre toate îndeletnicirile, cea mai regească,
lucru pe care-l vei putea înţelege datorită mai ales
următorului argument: alte meserii sînt folosite nu
numai cu trudă şi cu sudoarea frunţii, dar, pe Zeus,
ele mai cer ori să şezi jos, ori să stai în picioare, ca
şi cum ai fi robul meşteşugului tău, în vreme ce para-
zitul îşi înfăptuieşte meseria ca un rege, culcat.
24. Ce să mai vorbim despre fericirea lui, cînd,
precum glăsuieşte înţeleptul Homer, numai „mîinile
lui nu sădesc şi nu ară, ci adună totul fără să fi aruncat
sămînţa şi fără să fi folosit plugul" 16 •
25. Dacă un orator, un geometru, un fierar este un
ticălos ori un neghiob, nimic nu-l împiedică să-şi
exercite meseria. 1n schimb, nimeni, dacă e neghiob
sau ticălos, nu-i in stare să fie parazit.
T y c h i ad e s: Vai, ce lucru minunat faci tu
din „parazitică" ! Parcă-mi vine să mă las de îndelet-
nicirile mele şi să mă apuc de meşteşugul paraziţilor.
26. P a r a z i t u l: Cred că ţi-am putut dovedi
cum că „parazitica" întrece toate meseriile luate lao-
laltă. Hai să vedem acum dacă ea e mai bună <lecit
fiecare meserie luată in parte. Ar fi ceva nesăbuit să
asemuim îndeletnicirea parazitului cu meseriile înjo-
sitoare; aceasta n-ar face-o decît omul care ţinteşte
247
să-i umbrească preţuirea de care se bucură. Trebuie
să arăt doar că „parazitica" este mai de preţ <lecit
îndeletnicirile cele mai strălucite şi mai de seamă.
Toţi vor recunoaşte că cele mai strălucite şi mai în-
semnate din toate meseriile sînt retorica şi filozofia,
pe care unii le aşază chiar, pentru vrednicia lor, in
rîndul ştiinţelor. Dacă voi dovedi că meseria mea
lasă cu mult in urmă aceste îndeletniciri, va reieşi
că „parazitica" e mai presus decît toate meşteşugurile,
bucurîndu-se de aceeaşi intîietate pe care o avea
Nausicaa17 faţă de slujitoarele sale.
27. Dar „parazitica" întrece deopotrivă şi retorica,
şi filozofia, mai întîi prin însăşi esenţa ei, care o face
să existe cu adevărat, ceea ce lipseşte celorlalte două.
Căci noi nu avem una şi aceeaşi părere despre reto-
rică. Unii o socot meşteşug, alţii ii tăgăduiesc această
însuşire, alţii cred despre ea că e un meşteşug vătă
mător sau îşi închipuie mai ştiu eu ce despre ea. Tot
aşa stau lucrurile şi cu filozofia: părerile sînt împăr
ţite. Una cred despre filozofie epicureii, alta stoicii,
alta academicii şi altceva peripateticii18 • Pe scurt,
fiecare om îşi are felul lui de a privi filozofia, iar pînă
astăzi filozofii n-au putut impune un singur fel de a
judeca; meşteşugul filozofilor nu se.-arată a fi unul
singur. Din cele ce ţi-am înfăţişat, e limpede la ce
încheiere putem ajunge. Afirm că nu este meşteşug
acela care nu are o temelie sigură. Căci pentru ce
aritmetica este pretutindeni una şi aceeaşi? Pentru ce
doi şi cu doi fac patru, deopotrivă la noi ca şi la perşi?
De ce in această privinţă se învoiesc hellenii cu bar-
barii? Iar cînd e vorba de filozofie, vedem că sînt mai
multe filozofii, care se deosebesc între ele. O mulţime
de filozofi nu cad la înţelegere nici in ceea ce priveşte
principiile, nici în ceea ce priveşte ţelurile.
T y c h i a d e s: Ai dreptate! Se spune că nu există
<lecit o singură filozofie, in vreme ce filozofii creează
o mulţime de sisteme de gîndire.
248
28. P a r a z i t u 1: Cit despre celelalte meserii,
chiar dacă oamenii nu se înţeleg asupra esenţei lor,
am putea să trecem lucrul acesta cu vederea, socotind
că trebuie să fim îngăduitori faţă de aceste meşte
şuguri. Ele sînt, pe cit se pare, nişte îndeletniciri
mijlocii, şi privesc numai lucrurile schimbătoare.
Dar cine s-ar putea împăca cu ideea că filozofia n-ar
fi una singură şi n-ar fi tot atît de perfect acordată
ca nişte instrumente muzicale? De fapt, însă, filozofia
nu este una, căci eu văd nenumărate filozofii. Şi totuşi
nu pot să fie mai multe, pentru că ştiinţa este unică.
29. S-ar putea spune acelaşi lucru şi despre esenţa
retoricii. Intrucît nu toată lumea are aceeaşi părere
cu privire la unicul obiect de care se interesează reto-
rica, ci există o luptă între diferite şcoli care se în-
fruntă şi se contrazic, avem cea mai puternică şi cea
mai neîndoielnică dovadă că nici nu există o asemenea
meserie, despre care s-au format mai multe noţiuni
contradictorii, iar nu una singură. Pentru că oamenii
caută să afle cum poate fi mai bine definită retorica
şi nu se învoiesc niciodată cu o singură definiţie, ei
nimicesc prin aceasta însăşi existenţa meşteşugului pe
care-l cercetează.
30. Nu tot aşa stau lucrurile cu meseria parazitului.
Atit la barbari 19 , cit şi la helleni există o singură
„parazitică", mereu aceeaşi, nestrămutată. Şi nu s-ar
putea spune că unii paraziţi sint într-un fel, iar alţii
într-alt fel. După cîte socot, nu există secte de-ale
paraziţilor, aşa cum în filozofie sint stoicii sau epi-
cureii, care să aibă învăţături ce se bat cap în cap.
Toţi paraziţii sînt între ei de acord şi au aceeaşi părere
despre ceea ce face şi despre ceea ce urmăreşte „para-
zitica". Aşa stînd lucrurile, mie cel puţin mi se pare
că, măcar in această privinţă, meseria de parazit
poate fi socotită înţelepciunea însăşi.
31. T y c hiade s: Sînt de părere că vorbele
pe care le-ai rostit sînt pe deplin lămuritoare. Dar
249
cum îmi vei dovedi că filozofia e mai preJOS decît
meseria ta?
P a r a z i t u l: În primul rînd, trebuie să recunoaş
tem că nu s-a văzut vreodată parazit care să îndră
gească filozofia. în schimb, s-au pomenit nenumăraţi
filozofi pe care „parazitica" să-i înflăcăreze şi căreia
să-i ducă şi astăzi dorul.
T y c h i a d e s: Ce filozofi ai putea să-mi numeşti,
dintre cei care au rîvnit la viaţa paraziţilor?
P a r a z i t u l: Mă ·întrebi ce filozofi, Tychiades?
li ştii prea bine, te prefaci doar că nu-i ştii, deoarece-ţi
închipui că a rivni la viaţa de parazit n-ar fi spre
cinstea, ci spre ruşinea lor.
Tychiades: Dar, pe Zeus, Simon, cind te
întreb despre filozofii pe care ai putea să mi-i numeşti,
o fac fără prefăcătorie.
P ar a z i tu l: Cinstite prietene, mi se pare că
nu-i cunoşti nici pe acei scriitori care au povestit
viaţa filozofilor. Altminteri nici vorbă că i-ai fi putut
recunoaşte pe oamenii despre care voi aminti.
T y c hiade s: Pe Heracle, ard de nerăbdare să
le aflu numele.
P a r a z i t u l: Am să ţi-i înşirui şi-ai să vezi
că nu sint filozofi de duzină, ci dintre cei mai buni,
după mine; ba mai mult, nişte oameni despre care
nici nu te aştepţi să ţi-i pomenesc.
32. E vorba de Aischines 20 , ucenicul lui Socrate,
autorul unor lungi şi fermecătoare dialoguri. Acest
Aischines, luîndu-şi cu sine scrierile, s-a dus o dată
în Sicilia, ca să vadă dacă nu cumva, datorită acestor
dialoguti, il va putea cunoaşte pe tiranul Dionysios.
Citindu-i dialogul .Miltiade şi, după cit se pare, cîşti
gind o mare faimă, s-a stabilit în Sicilia, a ajuns
parazitul lui Dionysios şi şi-a luat rămas bun de la
discuţiile socratice. .
33. Mai este vorba de Aristipp din Cyrene. Nu eşti
şi tu de părere că e unul dintre filozofii de mare vază?
T y c hiade s: Fără îndoială.
250
P a r a z i t u l: Şi acesta s-a statornicit, cam în
aceeaşi vreme, la Siracuza, devenind parazitul lui
Dionysios. Nici nu tncape vorbă că, dintre toţi para-
ziţii, el s-a bucurat de cea mai mare trecere pe lingă
tiran, căci era mai bine înzestrat pentru îndeletni-
cirea de parazit; şi într-atît ii întrecea pe toţi ceilalţi,
incit zilnic Dionysios îşi trimitea la el bucătarii, ca
să le dea lecţii de bucătărie. Sint de părere că Aristipp
constituie o fală a meseriei noastre.
34. Iar Platon al vostru, preanobilul Platon, nu s-a
dus oare şi el în Sicilia cu acelaşi scop? După ce-a
fost cîteva zile parazitul tiranului, n-a mai izbutit
in această meserie, fiindcă nu era dăruit cu talentul
trebuincios. Platon s-a întors la Atena şi, după ce a
muncit cu rîvnă şi s-a pregătit pentru rolul ce avea de
îndeplinit, a pornit în cea de-a doua călătorie pe mare 21 ,
spre Sicilia. Şi după ce a stat din nou cîteva zile la
masa tiranului, a fost iarăşi alungat, căci s-a dovedit
un nepriceput. Această înfrîngere a lui Platon in Sici-
lia cred că o putem asemăna cu aceea a lui Nicias 22 •
T y c h i a d e s: Şi cine povesteşte, Simon, aceste
lucruri?
35. P a r a z i t u l: Le-au povestit mulţi, îndeo-
sebi Aristoxenos 23 , muzicantul, om vrednic de multă
preţuire. Ştii, apoi, desigur, că Euripide a fost pînă
la moarte parazitul lui Archelaos 24 , iar Anaxarchos 25
parazitul lui Alexandru.
36. ln sfîrşit, Aristotel, aşa cum n-a fost în stare
nici în alte meserii, nici în „parazitică" n-a izbutit
să treacă mai departe de primele începuturi.
37. Ţi-am înfăţişat filozofi care au dorit într-adevăr
cu multă rîvnă să fie paraziţi. Nimeni n-ar putea să-ţi
înfăţişeze însă vreun parazit care să fi voit să ajungă
filozof.
38. Voi mai adăuga că, dacă e o fericire să' nu suferi
niciodată de foame, de sete sau de frig, această feri-
cire n-ar putea s-o aibă nimeni altul decît parazitul.
Căci intilnim !mulţi filozofi pe care-i chinuie frigul
25!
sau foamea, pe cită vreme în halul ăsta nu vei găsi
nici un parazit. Căci atunci ar însemna că nu este un
parazit, ci un nenorocit,. un cerşetor sau o fiinţă de
teapa filozofilor.
39. T y c h i a d e s: Mi-ai vorbit îndeajuns despre
aceste lucruri. Cum îmi vei dovedi, însă, că „para-
zitica" întrece cu mult filozofia si retorica?
Par azi tul: Cinstite pri~ten, două sînt, dup~
socoteala mea, împrejurările în care se desfăşoară
viaţa oamenilor: vremea de pace şi vremea de război.
Ca atare, trebuie ca meşteşugurile şi cei care le mînu-
iesc să-şi dovedească însuşirile in aceste două împreju-
rări. Mai intii, dacă n-ai nimic împotrivă, să cercetăm
care sînt, în timp de război, acei oameni care ştiu
să-şi fie lor înşile de cel mai mare folos şi totodată
ţării, obştii.
T y c h i a d e s: Iată o minunată întrecere între
oameni, la care îmi dai prilejul să fiu de faţ,ă ! Mai
adineauri rîdeam chiar în sinea mea, gîndindu-mă
cum avea să fie asemuit un filozof cu un parazit.
40. Par azi tu 1: Ca să nu te miri prea mult
şi ca să nu socoţi lucrurile astea vrednice de batjo-
cură, hai să ne închipuim că ni se aduce deodată vestea
cum că au năvălit în ţară duşmanii şi că trebuie să
pornim ca să le ţinem piept, împiedicîndu-i să ne
pustiască ogoarele din afara cetăţii. Să zicem că stra-
tegul a dat poruncă să se adune toţi bărbaţii în vîrsta
de-a purta arme şi că, printre alţii, s-au înfăţişat
filozofi, retori şi paraziţi. Mai înainte de orice, să-i
dezbrăcăm. Căci e nevoie, pentru a îmbrăca o arlJ].ură,
să lepe~i veşmintele. Cercetează, preabunule, pe fie-
care în parte şi uită-te bine cum arată ei la trup.
Ai să-i vezi pe unii slabi şi gălbejiţi de sărăcie, înfrico-
şaţi şi prăpădiţi, de parcă ai avea în faţă nişte răniţi.
Într-adevăr, pentru bătălii, pentru lupte înverşunate
corp la corp, pentru încăierări prin colb în care te
poţi alege oricînd cu răni, ar fi caraghios să-ţi închipui
252
că oameni de soiul ăsta pot ţine piept, atunci cînd
chiar ei au nevoie să fie sprijiniţi şi întăriţi.
41. Treci acum la parazit şi vezi-I, priveşte-l cum
se înfăţişează! Oare nu e plin la trup, culoarea lui
nu-ţi face plăcere, nefiind nici prea negru, ca un sclav,
nici prea alb, ca o femeie? Omul acesta nu dovedeşte
oare o fire hotărîtă? N-are privirea înfricoşătoare
(cum o am eu!), mîndră, cruntă? Căci la război nu
se cade să te arăţi cu o căutătură sfioasă şi muieratică.
Oare un om de soiul ăsta nu va fi în viaţă un hoplit
frumos, iar dacă va muri cu slavă, nu va fi tot frumos?
42. Dar pentru ce să mai apelez la închipuire, cînd
avem exemplele unor fapte ce s-au petrecut aievea?
Ca să nu mai lungesc vorba, în vreme de război retorii
şi filozofii ori n-au îndrăznit de loc să iasă din cetate,
ori, dacă vreunul dintr-inşii a trebuit, de voie, de
nevoie, să se aşeze în linia de bătaie, se spune că şi-a
părăsit postul şi a luat-o la fugă.
T y c h i a d e s: Ce lucruri uluitoare îmi spui!
Toate cîte mi-ai făgăduit să-mi destăinuieşti nu sînt
cituşi de puţin lucruri pe care le întîlneşti la tot pasul.
Haide, zi-i mai departe!
P a r a z i t u l: Printre oratori, Isocrate 26 nu s-a
dus niciodată la război, ba nici chiar în faţa judecăţii
n-a venit vreodată, căci se codea, cred, din pricina
glasului său înăbuşit. Dar ce spun? Demade, Eschine
şi Filocrate 27 , stăpîniţi de teamă, de îndată ce li s-a
vestit războiul împotriva lui Filip, şi-au trădat cetatea
şi au intrat în slujba regelui,. nepărăsind de loc Atena
şi făcind întotdeauna politica dorită de Filip. Orice
atenian care purta războiul ca ei era trecut în rîndul
prietenilor lor. Hyperide, Demostene şi Lycurg 28 aveau
renumele unor oameni mai îndrăzneti. Ei făceau mare
larmă în adunări şi aruncau vorbe de ocară împotriva
lui Filip. Dar săvîrşit-au ei oare vreodată vreo faptă
vitejească în războiul Atenei cu regele macedonean?
Nici Hyperide şi nici Lycurg n-au ieşit din cetate ca
să-l înfrunte pe· duşman, necutezind nici măcar să
253
scoată puţin capul pe poarta cetăţii. Ci au rămas
înlăuntrul zidurilor, la ei acasă; iar cînd Atena a
fost asediată de Filip, au bîlbîit şi ei acolo nişte biete
îndemnuri, de nu te alegeai cu nimic din ele, şi au
mai tntocmit şi cîteva jalnice decrete. Iar cel care
reprezenta cea mai înaltă culme a oratoriei, Demostene,
el, care necontenit glăsuia în adunare: ,,Filip, paco-
stea din Macedonia, de unde nici măcar un sclav
n-ai C"J.mpăra" 29 , omul acesta a cutezat într-adevăr
să înainteze pină în Beoţia, dar, mai înainte ca oştile
să so fi ciocnit şi să fi început încăierarea, şi-a aruncat
scutul şi a luat-o la fugă 30 • Mai înainte de a-ţi spune
eu, n-ai auzit oare niciodată vorbindu-se de aceste
isprăvi, care sint doar cunoscute cit se poate de bine
nu numai la Atena, ci şi în Tracia, şi în Sciţia, de
unde nemernicul ăsta îşi avea obîrşia ?31
43. T y c h i ad e s: Cunosc aceste lucruri. Dar
oamenii despre care-mi vorbeşti erau oratori, deprinşi
într-ale cuvîntărilor, nu într-ale vitejiei. Ce-ai de spus
împotriva filozofilor? Căci pe ei nu poţi să-i învinu-
ieşti, ca pe cei !alţi.
P ar a z i tul: Să-ţi vorbesc despre filozofi, Tychia-
des? Ăştia cuvintează zilnic despre vitejie şi, tot
folosindu-l, tocesc cuvîntul de „virtute", dar se arată
şi mai fricoşi, şi mai nevolnici decît oratorii. Priveşte
lucrurile în felul următor: mai întîi nu există om care
să poată spune că vreun filozof a murit în război.
Filozofii ori n-au fost niciodată într-o bătălie, ori,
dacă s-au luptat, au dat bir cu fugiţ,ii. Antistene 32 ,
Diogene, Crates33 , Zenon, Platon, Eschine şi Aristo-
tel, precum şi întreaga liotă a ciracilor lor nici măcar
n-au văzut vreodată o armată rînduită şi gata pentru
luptă. Doar înţeleptul lor Socrate a cutezat să por-
nească la război atunci cînd trebuia să se dea bătălia
de la Delion, dar a luat-o la sănătoasa şi a fugit de
la Parnes pînă în palestra lui Taureas34 • I s-a părut
cu mult mai desfătător să stea în tovărăsia tinerilor
săi, flecărind despre dragoste şi să le tot ·în şire celor
254
ce-i ieşeau în drum nişte nepricopsite de sofisme <lecit
să înfrunte în luptă vreun spartan.
T y c h i a d e s: Dragul meu, lucrurile înfăţişate
de tine le-am mai auzit şi de la alţi oameni, care, pe
Zeus, nu voiau să ridă pe socoteala filozofilor şi să
arunce asupra lor ocări. Iată de ce nu mi se pare că
i-ai înjosi pe aceşti bărbaţi doar de dragul meseriei
tale de parazit. .
44. Dacă n-ai nimic împotrivă, arată-mi acum şi
cum se poartă parazitul în război şi mai spune-mi
dacă, îndeobşte, în vremurile de demult a existat
vreun parazit erou.
P a r a z i t u l: Scumpul meu, desigur că nici cel
mai nepriceput dintre oameni nu poate fi atît de puţin
cunoscător al lui Homer încît să n-aibă idee că, la
el, cei mai viteji eroi sînt paraziţii. Acel vestit Nestor,
de pe limba căruia cuvîntul curgea dulce ca mierea,
era parazitul regelui. Iar Agamemnon nici pe Ahile,
omul care se arăta a fi - si era într-adevăr - cel mai
viteaz şi mai drept dintr~ helleni, nici pe Diomede,
şi nici pe Aias nu-i laudă şi nu-i admiră atit cit îl
admiră pe Nestor. El nu şi-a dorit zece Aias, nici
zece Ahile; susţinea însă că de mult Troia ar fi fost
cucerită dacă, cu toată bătrîneţea lui Nestor, ar fi
avut zece războinici ca acel parazit35 • Tot Homer ne
spune că Idomeneu36 , odraslă a lui Zeus, a fost şi el
parazitul lui Agamemnon.
45. T y c h iad e s: Cunosc şi eu versurile de care
pomeneşti, dar nu pot să-mi dau seama cum au putut
să fie aceşti doi oameni paraziţii lui Agamemnon.
P a r a z i t u 1: Adu-ţi aminte, nobilul meu prie-
ten, de acele cuvinte pe care Agamemnon le spune
lui Idomeneu.
T y c h i a d e s: Care anume?
P ar a z i tu I: ,,Cupa îţi este întotdeauna plină,
ca şi a mea, şi poţi s-o bei ori de cite ori te îmboldeşte
in ima37 ." Cind pomeneşte aci despre o cupă întotdeauna
plină, Agamemnon nu spune că, atît cînd se luptă,
255
cit şi cînd doarme, pocalul lui Idomeneu stă mereu
plin lîngă el, ci ne încredinţează că numai acesta avea
dreptul de a lua toată viaţa masa laolaltă cu regele,
pe cîtă vreme ceilalţi războinici erau poftiţi să prîn-
zească numai în anumite zile. Cit priveşte pe Aias,
care se luptase cu strălucire împotriva lui Hector,
luptători fiind numai ei doi, Homer ne spu~e cum că
,,l-au condus la divinul Agamemnon" 38 , căci regele,
ca să-i dea şi lui o oarecare cinste, îl poftise Ia cină.
Şi tot poetul ne spune că Idomeneu şi Nestor mîncau
zilnic împreună cu regele. Mi se pare că, intre toţi
paraziţii regilor, N estor a fost cel mai iscusit şi cel
mai destoinic. El nu-şi începuse meşteşugul de parazit
pe vremea lui Agamemnon, ci cu mult înainte, pe
timpul lui Kaineus şi al lui Exadios 39 • Cred că dacă
n-ar fi murit Agamemnon, el n-ar fi încetat să-şi ducă
mai departe felul lui de viaţă.
T y c h i ad e s: A fost un parazit viteaz. Dacă
mai cunoşti şi alţii, încearcă să-mi vorbeşti şi despre ei.
46. Par azi tul: Dar, Tychiades, oare Patrocle
nu era parazitul lui Ahile? Şi, în ciuda tinereţii lui, cit
priveşte însuşirile trupeşti şi sufleteşti, nu stătea mai
prejos decît oricare dintre helleni. Întemeindu-mă pe
faptele lui Patrocle, cred că pot spune sus şi tare că nu
era mai puţin viteaz decît Ahile. Atunci cind Hector,
sfărîmînd porţile, se lupta înlăuntrul zidurilor în
apropierea corăbiilor, Patrocle l-a silit să se îndepărteze,
şi tot el a stins focul care cuprinsese corabia lui
Protesilaos40 • Şi totuşi, pe această corabie se aflau nu
oamenii cei mai de rînd, ci odraslele lui Telamon,
Aias şi Teucros, şi anume un hoplit minunat şi un arcaş
destoinic. Iar acest parazit al lui Ahile a ucis numeroşi
barbari, intre care şi pe feciorul lui Zeus, pe Sarpedon41 •
Şi cînd a căzut in luptă, n-a căzut ca toţi ceilalţi.
Căci în vreme ce, într-o luptă in doi, Ahile îi răpi viaţa
lui Hector, şi în vreme ce Paris îl omorî pe Ahile, a
fost nevoie de un zeu şi de doi oameni pentru a-l ucide
pe parazit42 • Dindu-şi sufletul, Patrocle rosti vorbe
256
care nu semănau cu acelea ale preaviteazului Hector,
care s-a umilit tn faţa lui Ahile şi l-a implorat să
încredinţeze rudelor leşul său, ci vorbele lui Patrocle
se potriveau cu felul de-a se rosti al unui parazit.
Care au fost acele cuvinte? ,,Chiar dacă douăzeci de
luptători ca tine mi-ar fi ieşit întru întimpinare, toţi
şi-ar fi aflat aci pieirea, doborlţi de lancea mea. 43 "
47. T y c h i a d e s: Cele ce mi-ai spus sînt de ajuns.
încearcă acum să-mi dovedeşti că Patrocle a fost.
parazitul, şi nu prietenul lui Ahile.
P ar a z i tu l: Am să te fac să auzi, Tychiades,
chiar vorbele lui Patrocle, din care ai să poţi pricepe
că a fost un parazit.
T y c h i a d e s: Mă uimeşti !
P a r a z i t u l: Acum ascultă versurile: ,,Ahile,
nu~mi aşeza oasele departe de ale tale, ci să fie puse
laolaltă, căci laolaltă am fost hrăniţi în casa voastră" 44 •
Şi puţin mai încolo adaugă: ,,Peleu m-a primit, m-a
crescut cu grijă şi m-a făcut slujitorul tău45 ". Adică
l-a socotit drept un parazit. Fără îndoială că, dacă
Peleu ar fi voit să spună că Patrocle a fost prietenul
fiului său, nu i-ar fi dat numele de „slujitor", căci
Patrocle era un om liber. Şi pe cine numeşte Homer
„slujitori", cînd nu se referă nici la sclavi, nici la
prieteni? Pe paraziţi, desigur. Aşa îl numeşte pe însuşi
Meriones: slujitorul lui Idomeneu46 , căci după cite
socot, aşa li se spunea pe vremea aceea paraziţilor.
Şi bagă de seamă că, în locul pe care ţi-l amintesc,
autorul nu pe Idomeneu, feciorul lui Zeus, socoate
de cuviinţă să-l arate ca fiind „deopotrivă cu Ares" 47 ,
ci pe Meriones, parazitul lui.
48. Ascultă mai departe! Oare Aristogeiton, om din
popor şi sărac, nu era el - după spusa lui Tucidide -
parazitul lui Harmodios 48 ? Mai mult decît atît: nu-i
era şi iubit? Căci, precum e şi firesc, paraziţii sint
şi iubiţii celor ce-i întreţin. Dar acest parazit a redat
Atenei libertatea, după ce ea îndurase jugul tiraniei.
Iar acum, în chipul unei statui de aramă, e înfăţişat
stînd în picioare în agora49 , împreună cu omul pe
care-l îndrăgise. Oamenii despre care ţi-am vorbit,
oamenii aceştia cu atîtea însuşiri şi cu atîtea virtuţi,
au fost nişte paraziţi.
49. Cum îţi înch-ipui, însă, că se poartă în timp de
război parazitul? Mai întîi, un om de felul ăsta nu va
prinzi el pare mai înainte de-a merge la postul său,
după cum ne tndeamnă Odiseu? Căci acest erou sus-
ţine că omul care urmează să lupte trebuie mai întîi
să mănînce, chiar dacă bătălia se dă în zorii zilei 50 •
Timpul pe care alţi ostaşi, cuprinşi de teamă, şi-l
trec potrivindu-şi cu grijă coiful, ori îmbrăcîndu-şi
platoşa, ori dîrdîind de frică în faţa primejdiilor războ
iului, acest timp parazitul îl petrece mîncînd şi fiind
plin de voioşie; iar cînd se dezlănţuie atacul, el luptă
în prima linie. Omul care-l hrăneşte se aşază la spatele
parazitului. Acesta îl ocroteşte cu scutul său, precum
Aias pe Teucros51 , şi la rîndul său, parazitul îşi apără
ocrotitorul, dacă acela se află descoperit în toiul
luptei. Intr-adevăr, parazitul vrea mai degrabă ace-
luia să-i salveze viaţa decît lui însuşi.
50. Dacă parazitul cade în bătălie, nici un lohag5 2
şi nici un soldat nu se ruşinează văzînd cîtă nobleţe
se desprinde din trupul vînjos al parazitului doborît,
care pare culcat la un ospăţ. Şi face să vezi cum ală
turi de el zace cadavrul unui filozof, uscat, murdar,
bărbos,un biet bolnav ,despre care îţi vine să crezi că şi-a
dat duhul încă înainte de a începe lupta. Cine n-ar
dispreţui o cetate apărată de nişte oşteni atît de bicis-
nici? Cînd îi vezi pe nefericiţii ăştia slăbănogi şi ple-
toşi care zac la pămînt, mai c-ai zice că cetatea, în
lipsă de aliaţi, i-a scos pe răufăcători din puşcării
ca să-l înfrunte pe duşman. Iată, deci, cum se înfăţi
şează În război paraziţii în comparaţie cu retorii şi
cu filozofii.
51. ln vreme de pace cred că „parazitica" se află tot
atît de sus faţă de filozofie pe cît de sus se află pacea
faţă de război. Mai întîi, dacă eşti de părere, să cer-
258
cetăm care sînt locurile unde, în vreme de pace, se
string oamenii.
T y c h i ad e s: Nu-mi dau seama ce urmăreşti.
Dar hai să le cercetăm!
Par a z i tu I: Putem sau nu să spunem că piaţa
publică, tribunalele, palestrele, gimnaziile, terenu-
rile de vînătoare şi cele rezervate pentru ospeţe sînt
locurile de întrunire ale cetătii?
T y c h iad e s: Sigur că 'putem.
Par a z i tu I: Ei bine, parazitul nu se înfăţi
şează nici în piaţa publică, nici la tribunale, pentru că
- aşa cel puţin socot eu - toate aceste locuri sînt
mai potrivite pentru sicofanţi şi pentru că acolo se
petrec lucruri cu totul nesăbuite. 1n schimb, parazitul
vine de obicei prin palestre, prin gimnazii, pe Ia
ospeţe.EI este singura lor podoabă. Căci într-o palestră,
care filozof sau care retor, după ce şi-a lepădat veş
mintele, ar putea să fie asemuit cu parazitul, dacă ar
fi să punem alături trupurile lor? S-o fi găsind oare
vreunul care, înfăţişîndu-se într-un gimnaziu, să nu
fie ruşinea acelui loc? Dacă într-o pustietate o fiară
s-ar-năpusti asupra vreunui filozof sau vreunui retor,
nici unul n-ar avea îndrăzneala s-o înfrunte. Pe cîtă
vreme un parazit ţine piept fiarelor şi le întîmpină
fără să stea pe gînduri, căci încă de la ospeţe e de-
prins să le înfrunte. Nu e cerb, nu e mistreţ pe lume,
cu ţepii oricît de zbîrliţi, care să-l înfricoşeze. Iar
dacă mistreţul îşi arată dinţii împotriva parazitului,
acesta şi-i arată la rîndu-i împotriva mistreţului. Pe
iepuri îi urmăreşte mai bine decît un cîine. Şi la un
ospăţ cine-ar putea să-l întreacă pe un parazit, atît
în privinţa glumelor, a vorbelor de duh, cit şi a poftei
de mîncare? Căci cine e oare mai priceput să-i înve-
selească pe oaspeţi? Parazitul, care cîntă şi face glume,
sau omul care nu rîde şi care, înveşmîntat în mantaua
lui de filozof, stă pleoştit şi priveşte în pămînt, luînd
parte Ia un ospăţ ca Ia o înmormîntare? Un filozof
Ia un banchet e, după mine, ca un cîine într-o baie.
17* 259
52. Dar hai să lăsăm acum această temă şi să trecem
la viaţa parazitului. Să i-o cercetăm, punînd-o faţă
în faţă cu-viaţa filozofului. In primul rînd, ai putea
să vezi că parazitul dispreţuieşte întotdeauna slava,
că lui puţin îi pasă ce cred oamenii despre dînsul.
Dar pe retori şi pe filozofi - pe toţi, şi nu doar pe
unii dintre ei - ai să-i vezi roşi de trufie şi frămîntaţi
cum să dobîndească slava cea atît de deşartă. Ba
nu numai de asta sînt ei frămîntaţi, ci - ceea ce este
şi mai ruşinos - chiar de setea de arginţi. Dimpotrivă,
faţă de hani un parazit e tot atît de nepăsător cit şi
un om oarecare În faţa pietricelelor de pe malul mării.
Parazitului nu i se pare că banii de aur merită a fi
puşi mai presus decît focul. In schimb oratorii şi
- ceea ce uimeşte şi mai mult - cei care-şi spun filo-
zofi sînt atît de ahtiaţi după bani, încît unul dintre
filozofii cei mai vestiţi ai vremii noastre (să-i mai
pomenim oare şi pe retori?) a fost dovedit că, fiind
jurat într-un proces, a primit daruri ca să rostească
o anumită hotărîre; altul, pentru a fi dascălul împă
ratului53, i-a cerut acestuia plată, fără a se ruşina
cîtuşi de puţin că, pentru atare scop, el, om bătrîn,
îşi părăseşte ţara şi primeşte leafă, ca un prins de
război din India sau din Sciţia. Pentru el, numele
ce i se dă pentru purtarea lui nu înseamnă ocară.
53. Şi la oamenii ăştia ai noştri n-ai să afli numai
patima despre care ţi-am vorbit, ci şi multe altele.
Ai"să-i vezi, bunăoară, că se posomorăsc, că se minie,
că sînt pizmaşi, că au tot soiul de pofte. Parazitul,
însă, nu ştie ce sînt aceste slăbiciuni. El nu se înfurie,
mai întîi fiindcă în general este un om liniştit, şi în
al doilea rînd, fiindcă n-are de ce să fie mînios. Dacă
uneori se aprinde, minia lui n-are urmări supără
toare, nici Întristătoare, ci, mai curînd, stîrneşte
rîsul şi prilejuieşte veselia celorlalţi oaspeţi. Nici
un om nu e mai puţin necăjit decît parazitul, căci
meşteşugul său îi prinde atît de bine şi-i aduce atîtea
foloase, incit pentru el nu mai există pricini de mîh-
260
nire, care să-i facă zile amare. Intr-adevăr, parazitul
n-are nici bani, nici casă, nici slujitori, nici soţie,
nici copii, pentru ca, pierzîndu-i, să fie copleşit de
durere. Şi apoi, pe el nu-l chinuie nici dorinţa să ajungă
om vestit, nici pofta de bogăţii, nici chiar patima pentru
vreun tînăr frumos.
54. T y c h i ad e s: E totuşi firesc lucru, Simon,
ca şi pe el să-l necăjească lipsa mîncării.
Par azi tul: Nu-ţi dai seama, Tychiades, că,
din capul locului, omul care duce lipsă de mîncare
nu poate fi parazit? Căci un om viteaz nu mai este
viteaz dacă-i lipseşte vitejia. Şi un om cuminte,
lipsindu-i cuminţenia, nu mai poate fi cuminte. Tot
astfel şi cel căruia-i lipseşte mîncarea nu poate fi
parazit. Dar ceea ce trebuie să ne intereseze este cer-
cetarea privitoare la parazitul adevărat, şi nu la cel
pe care doar ţi-l închipui. Căci după cum un om nu
poate fi curajos dacă numai cîteodată i se abate să
fie, şi după cum un altul nu poate fi cuminte dacă-i
lipseşte cuminţenia, tot astfel nici parazitul căruia
îi lipseşte iscusinţa ce se cere unei asemenea meserii
nu poate fi parazit. Şi, neavînd dibăcia paraziţilor,
omul de care trebuie să ne ocupăm este tot ce vrei,
numai parazit nu.
T y c hiade s: Aşadar, parazitului nu-i va lipsi
niciodată hrana.
P a r a z i t u I: Fără îndoială. De aceea nici lipsa
de mîncare, nici altceva nu-I poate mîhni pe un parazit.
55. Mai mult dedt atît, toţi filozofii şi retorii sînt
foarte fricoşi. Pe cei mai mulţi îi vei întîlni mergînd
cu un toiag în mînă. Desigur că nu şi-ar lua cu ei o
armă, dacă nu i-ar stăpîni frica. Ştii, apoi, că ei îşi
încuie cu multă grijă porţile, de teamă să nu fie cumva
atacaţi în timpul nopţii. In schimb, parazitul închide
şi el într-o doară poarta căsuţei sale, gîndindu-se
numai că vîntul ar putea-o deschide. Iar dacă aude
noaptea vreun zgomot, nu-i mai tulburat <lecit atunci
cînd nu aude nimic. Dar eu am văzut adeseori filozofi
i61
înarmaţi cu arcuri, chiar dacă nu au de înfruntat nici
o primejdie. Toiegele ei şi le păstrează şi atunci cînd
trebuie să meargă la baie sau la vreun prînz.
56. Pe un parazit nimeni n-ar putea să-l învinovă
ţească de adulter, de silnicie, de jaf sau, într-un cuvînt,
de orice altă nelegiuire. Făptuitorul unor astfel de
lucruri nu s-ar mai numi parazit, căci ar fi să-şi facă
sieşi nedreptate. Dacă, deci, făptuieşte un adulter,
o dată cu săvîrşirea nedreptăţii, el îşi schimbă şi
numele; nelegiuirea lui face să i se dea alt nume.
Precum omul de treabă, dacă săvîrşeşte vreun rău,
nu se mai cheamă „om cumsecade", ci „om de nimic",
tot astfel socot că şi parazitul care săvîrşeşte vreo
nedreptate îşi pierde însuşirea lui de parazit şi ia
numele pe care i-l dă nedreptatea săvîrşită. Dar la
retori şi la filozofi cunoaştem nenumărate asemenea
fărădelegi; pentru cele făptuite în vremea noastră
sîntem chiar noi martori, iar pentru cele săvîrşite
înaintea noastră ne stau mărturie cărţile. Există,
într-adevăr, o apologie a lui Socrate, alta a lui Eschine,
o alta a lui Hyperide, apoi una a lui Demostene şi a
celor mai mulţi oratori şi filozofi. Nu există, însă,
nici o apologie a vreunui parazit, şi nimeni n-ar putea
să pomenească vreo împrejurare în care cineva să fi
intentat vreodată proces unui parazit.
57. Dar atunci, pe Zeus - ar putea cineva să
spună - dacă viaţa parazitului întrece prin calitatea
ei viaţa oratorilor şi a filozofilor, moartea lui, în
schimb, nu e mai nenorocită decît a acestora? Nici-
decum, ci dimpotrivă I Moartea parazitului e cu mult
mai fericită. Ştim că toţi filozofii, ori cei mai mulţi
dintre ei, au murit la fel de mizerabil cum au trăit.
Unora judecătorii le-au dat osînda de a-şi sfîrşi zilele
prin otravă pentru că făptuiseră cele mai mari crime,
altora întreg trupul le-a fost ars, altora moartea le-a
fost pricinuită de faptul că nu puteau să urineze, iar
alţii au murit în surghiun54 • Nimeni n-ar putea să
amintească însă vreun parazit care să fi sfîrşit printr-o
262
astfel de moarte. Căci viaţa tuturor paraziţilor se
încheie în chipul cel mai desfătător: ei mor în timp
ce mănîncă şi beau. Şi dacă s-ar părea că vreunul a
murit de moarte năprasnică, să ştii că acel parazit
a murit numai fiindcă n-a putut mistui bucatele.
58. T y c h i a d e s: In lupta împotriva filozo-
filor te-ai luptat frumos ca să-i aperi pe paraziţi.
Incearcă, rogu-te, acum să-mi arăţi dacă găzduirea
sau ospătarea parazitului este un lucru bun şi folositor
pentru cel care l-a găzduit sau ospătat. După socoteala
mea, bogaţii îl ospătează pe parazit ca să facă o bine-
facere şi să se arate darnici, dar fapta înjoseşte pe
acela care primeşte mărinimia.
Par a z i tu l: Eşti un prost, Tychiades, dacă nu
poţi pricepe că omul bogat, chiar de-ar avea tot aurul
lui Gyges 55 , tot sărac arată, dacă ar fi să ia masa de
unul singur; şi ar părea asemenea unui cerşetor dacă
ar ieşi în oraş neînsoţit de parazit. Aşa cum dispre-
ţuieşti pe soldatul fără arme, aşa cum îţi întorci pri-
virile de la un veşmînt fără purpură şi de la un cal
neîmpodobit, tot aşa îl socoţi a 'fi un biet om, care nu
preţuieşte mare lucru, pe bogătaşul care nu e înto-
vărăşit de parazit. Pentru bogătaş parazitul înseamnă
podoabă, în vreme ce parazitului bogatul nu-i dă nici-
odată strălucire.
59. De altminteri, parazitul n-are de ce să se ruşi
neze că este întreţinutul unui bogat, aşa cum ai spus,
socotindu-l ca pe un inferior în slujba unui superior.
Bogatul are tot interesul să-l hrănească pe parazit,
fiindcă, pe lingă strălucirea pe care i-o dă acest fapt,
parazitul fiindu-i şi dorifor 56 , îi e de foarte mare folos,
căci îl apără de primejdii. Pe un om bogat nu-l ataci
fără să stai bine în cumpănă, nu te iei la luptă cu el
cu una, cu două cînd îl vezi alături pe parazit. Nimeni
nu poate să moară otrăvit cînd are lingă el un parazit.
Căci cine ar cuteza să uneltească împotriva vieţii
lui, cînd parazitul gustă el mai înainte mîncărurile
şi băuturile? Parazitul nu numai că face ca bogătaşul
263
să fie privit cu respect, dar tot el îl şi scapă din cele
mai mari primejdii. Căci, din iubire, parazitul în-
fruntă orice primejdie. Parazitul n-ar putea răbda ca
bogatul să mănînce singur, ci mai degrabă e gata să
moară, numai să se înfrupte şi el laolaltă cu cel bogat
din mîncarea acestuia.
60. T y c h iad e s: Cred, Simon, că mi-ai vorbit
despre meseria ta fără să pierzi din vedere nici una din
feţele ei. Şi nu ţi s-a întîmplat să faci cum îmi spuseşi
că fac cei nepregătiţi; ai vorbit ca şi cum ai fi urmat
la şcoala celor mai mari dascăli. Aş mai dori acum să-mi
lămureşti un singur lucru: dacă numele de parazit
n-are cumva în el ceva ruşinos.
P ar a z i t u l: Fii atent la cele ce-ţi voi răspunde
şi ai să vezi dacă răspunsul meu poate fi îndestulător.
Apoi încearcă să răspunzi şi tu, cum ai să te pricepi
mai bine, la ce te voi întreba. Să vedem, ce oare voiau
să spună oamenii din vechime prin cuvîntul sitos?
T y c h i a d e s: Mîncare.
P a r a z i t u l: Iar siteisthai ce înseamnă? Nu
înseamnă „a mînca"?-
T y c h i ad e s: Ba da.
P a r a z i t u l: Aşadar te tnvoieşti că parasitein
nu înseamnă altceva decît „a mînca la altul"?
Tychiades: Ei bine, Simon, tocmai lucrul
acesta îmi pare ruşinos.
61. Par azi tu 1: Te rog acum să-mi răspunzi
la următoarea întrebare. Ce crezi că e mai bine şi,
dacă ţi-ar sta în putere, ce-ai alege tu să faci din aceste
două lucruri: să navighezi singur (plein), sau să
navighezi întovărăşit de cineva (paraplein)?
T y c h i a d e s: Eu? Aş alege să navighez alături
de un altul. ·
P a r a z i t u 1: Să mergi singur, sau cu altcineva?
T y c h i a d e s: Cu altcineva.
P a r a z i t u l: Să călăreşti singur, sau cu altul?
T y c h i a d e s: Cu altul.
264
P a r a z i t u l: Să arunci suliţa singur, sau cu
altul?
T y c h i a d e s: Cu altul.
P a r a z i t u l: Ei bine, aşa stînd lucrurile, ai
prefera să mănînci singur, sau alături de altcineva?
T y c hiade s: Trebuie să recunosc că ai drep-
tate. De aci înainte, nu-mi .rămîne decît să vin la tine
ca şcolarii, dimineaţa şi dură-amiaza, ca să-ţi învăţ
meseria. Ar fi drept să-mi împărtăşeşti fără zgîrcenie
învăţăturile, pentru că voi fi primul tău elev. Şi se
spune că mamele îi iubesc mai mult pe cei dintîi
născuţi.
DESPRE DANS
DESPRE DANS
Lykinos şi Craton
1. L y k i n o s: Craton, deoarece aduci acum o

grea învinuire dansului şi artei de a dansa1 - şi-mi
pare că de multă vreme eşti pregătit să rosteşti o
atare învinuire, ba chiar mă mai şi cerţi pentru plă
cerea pe care o găsesc cînd privesc dansurile şi pentru
că pun prea mult preţ pe ceva ce nu se cade a fi preţuit,
ti-i vrednic doar de o femeie - să-ţi arăt eu cit de mult
te abaţi de Ja calea cea dreaptă şi ce mare greşeală să
vîrşeşti cînd te ridici, poate fără să-ţi dai seama,
împotriva celui mai de preţ bun al vieţii. Ţi se iartă:
deprins cum eşti, dintru început, cu o viaţă plină de
griji şi socotind că bun nu e <lecit lucrul cel aspru,
găseşti că petrecerile necunoscute ţie trebuie osîndite.
2. C rato n2 : Dragul meu, fiindcă eşti bărbat, şi
încă unul hrănit cu învăţături şi îndeajuns de cunoscă
tor al filozofiei, cum se poate să dai' uitării studiile
cele alese? Cum se poate să uiţi şi de vremea ce ţi-ai
trecut-o cu scriitorii din vechime, pentru ca azi, în
trîndăvie, să asculţi cîntecul flautului sau să iei seama
la cite un bărbat moleşit, ce se împăunează cu un
veşmînt uşor şi nu roşeşte de cîntările-i desfrînate?
Acest bărbat le imită pe femeile cele aprinse de dragoste
şi-ndeosebi pe cele mai neruşinate din vremurile
de odinioară - cum au fost Fedra3 , Parthenope4 ,
269
Rhodope 5 - şi săvîrşeştc, în isonul instrumentelor,
cu ingînări din gură şi cu bătăi din picior, toate cele
ce-ţi spusei. Asemenea lucruri sint cu adevărat vred-
nice de luat în rîs şi grozav de nepotrivite cu îndelet-
nicirile unui om liber şi cu o fire ca a ta. Cînd am aflat
că-ţi pierzi vremea privind atare reprezentaţii, nu numai
că am roşit eu pentru tine, dar m-am şi mihnit foarte,
văzind că-i dai uitării pe Platon, pe Chrysipp şi pe
Aristotel şi că trîndăveşti şi tu, cum fac cei ce-şi
gîdilă urechea cu un fulg. Dacă simţi trebuinţa unei
destinderi, poţi găsi pentru auzul tău desfătări cite
vrei şi reprezentaţii scenice serioase. Întîlnim cintăreţi
rătăcitori ce-i zic din flaut, oameni care cintă lucruri
cuviincioase, însoţite de acordurile ceterei *. Ne stau
mai ales la indemină şi tragedia cea plină de măreţie,
şi preavesela comedie, care cutează să se înfăţişeze la
întrecerile noastre.
3. Preaalesul meu prieten, dacă nu vrei să fii înde-
părtat cu totul din rîndurile oamenilor de ispravă,
va trebui să-ţi alcătuieşti o apărare solidă ca să-i
convingi pe cărturari. Sînt de părere că, deocamdată,
ar fi mai bine s-o dregi, tăgăduind cele ce-ai susţinut
şi să nu mărturiseşti de loc că ai fi săvirşit vreodată
o asemenea greşeală. Iar pe viitor, bagă de seamă să
nu ajungi, pe nesimţite, din bărbat cum erai mai
înainte vreme, vreo lydiană sau vreo bacantă 8 • Ai
putea să ne învinuieşti şi pe noi, alături de tine, că nu
te smulgem de la lotus şi nu te readucem la obişnuitele
tale petreceri cărturăreşti mai înainte ca, fără a-ţi
da seama, să te ademenească cu totul sirenele de la
teatru. Sirenele lui Homer nu întindeau capcane decit
urechilor, şi de aceea a fost nevoie de ceară,pentruca
oamenii să poată naviga pe lîngă ele. Tu, însă, îmi
pari robit în întregime; pînă şi ochii îţi sint robiţi.
4. L y k i n o s: Vai, Craton I Ce dinţi ascuţiţi are
cîinele pe care-l asmuţişi asupra mea7 I Şi totuşi,
* Un fel de scripcă (n. t.)
270
pilda ce-mi dăduşi mai adineauri - asemuirea cu
lotofagii8 şi cu sirenele - îmi pare nepotrivită pentru
starea mea de acum, întrucît cei ce se înfruptă din
lotus şi aud glasul sirenelor primesc moartea drept
pedeapsă, pentru vina de-a fi mîncat şi de a-şi fi
plecat urechea. Pe cîtă vreme eu, în afară de plăcerea
pe care o simt, cu mult mai mare decît a celor despre
care îmi vorbeşti, am parte şi de un sfîrşit bun. Eu
nu sînt ameninţat de primejdia de a-mi uita căminul
ori de a-mi nesocoti îndatoririle. Dacă e să vorbesc
fără ocolişuri, eu de la teatru mă reîntorc cu mult mai
înţelept, aşa încît pot să privesc cu o pătrundere mai
mare lucrurile vieţii. Mi se pare potrivit a-ţi aminti
însuşi versul lui Homer, care ne spune că privitorul
,,s-a întors desfătat şi cu ştiinţă sporită" 9 •
C raton: Pe Heracle, ce-ai păţit, Lykinos, că
nici măcar nu te ruşinezi de halul în care te afli, ba
încă mă mai faci să cred că te mîndreşti cu simţirea
ta? Ce e mai primejdios e că nici nu laşi măcar să
licărească vreo nădejde că te-ai putea tămădui. Cutezi,
într-adevăr, să lauzi nişte lucruri atît de ruşinoase şi
vrednice de ocară?
5. L y k i n o s : Spune-mi, Craton, cînd îţi în-
drepţi dojana împotriva dansului şi a celor cîte se
petrec la teatru, o faci ca un om deprins cu asemenea
privelişti, sau ca unul care socoteşte, cum zici, că
lucrul despre care el n-are nici un fel de pricepere
e ceva ruşinos şi vrednic de dispreţ? Dacă ai asistat
la astfel de reprezentaţii, poţi sta de vorbă cu mine
ca de la egal la egal. Dar dacă n-ai căderea s-o faci,
ia aminte ca mustrarea ta să nu pară fără noimă
şi prea cutezătoare, pentru că învinuieşti ceea ce nu
cunoşti.
C rato n: Asta mai îmi trebuie acuril., cînd am
o barbă atît de mare şi părul încărunţit, să mă aşez
printre femeiuşti şi printre privitorii aceia nebuni,
să bat din palme şi să încuviinţez prin strigăte fără
rost deşartele schimonoseli ale unui ticălos!
271
L y k i no s: Te iert, Craton. Dar dacă vrei să
mă asculţi - fie şi numai ca să încerci I - şi te vei
duce la spectacole de acest soi, şi-ăi sta cu ochii ţintă
la ele, nici o îndoială n-am că după aceea n-ai să te mai
poţi stăpîni de-a te duce s-o iei înaintea celorlaţi ca
să ocupi un loc bun, de unde să asculţi şi să priveşti
totul cu de-amănuntul.
C raton: Pe viaţa mea, n-am să cutez una ca asta
cită vreme voi avea păr pe picioare şi cit nimeni nu-mi
va smulge barba I Simt într-adevăr o nesfîrşită milă
cind văd, fără nici o urmă de îndoială, cum te-a
cuprins nebunia bakkhică.
6. L y k i no s : Nu vrei, prietene, s-o mai slăbeşti
cu ocările şi să-mi îngădui să-ţi vorbesc puţin despre
dans? Să-ţi arăt frumuseţile lui şi să-ţi spun că e nu nu-
mai desfătător, ci şi folositor pentru cei ce-l privesc?
Cîte ne învaţă el, desăvîrşindu-ne I Cum mlădiază su-
fletele spectatorilor! Căci el ii deprinde cu privelişti
minunate şi le încîntă şi desfată auzul, arătîndu-le
un fel de frumuseţe din care şi sufletul, şi trupul se
împărtăşesc. Cînd săvîrşeşti toate acestea cu ajutorul
muzicii şi al ritmului, nu dojană, ci laudă ţi se cuvine I
C raton: Nu-mi arde mie acum s-ascult pe un
nebun care-şi ridică în slăvi sminteala. Dar, dacă ţii
să mă copleşeşti cu sporovăiala ta, sint gata să-mi
împlinesc datoria de prieten şi să te-ascult. Sint în
stare, fără a avea nevoie de ceară, să aud în treacăt
aceste prostii. Aşa că îndată ai să poţi vorbi, căci eu
am să tac. Spune, deci, tot ce vrei, ca şi cum ntmem
nu te-ar asculta.
7. L y k i no s: Minunat, Craton I Chiar a~ta ş~
doream. Şi n-o să treacă multă vreme, şi-ai sa vezi
tu însuţi dacă mai poţi adeveri că cele spuse de mine
sint fleacuri. Mai întii, cred că nici idee n-ai cît
de vechi este obiceiul oamenilor de a dănţui. De-
prinderea aceasta nu s-a ivit de ieri, de alaltăieri,
sau, cum se spune, de pe vremea bunicilor. Cei
care vorbes.c despre obîrşia dansului şi înfăţişează
272
adevărul adevărat ar putea să-şi spună că dansul a
început o dată cu lumea şi că s-a născut o dată cu bătrî
nul Eros 10 • Mersul astrelor, legăturile ce există intre
planete şi stelele cele nemişcătoare, însoţirea lor
armonioasă şi potrivirea lor cu atîta rînduială au fost
pilde pentru dansul cel dintîi. Încetul cu încetul,
dansul s-a dezvoltat şi, tot propăşind, pare-se că a
ajuns la desăvîrşire şi a devenit o artă de seamă,
alcătuită în chipuri felurite, care reuneşte toate genu-
rile de armonie şi talentele mai multor muze.
8. Se povesteşte, în primul rînd, că Rhea 11 , fermecată
de această artă, i-a pus pe korybanţi să danseze în
Frigia, iar pe cureţi în Creta, şi că a dobîndit mari
foloase de pe urma artei acestora. Căci, dănţuind în
jurul lui, l-au scăpat pe fiul acesteia, pe Zeus. Lor
li se cuvine răsplată pentru binele ce-au săvîrşit, şi
pe drept cuvînt, după cum însuşi Zeus ar trebui s-o
mărturisească. Fiindcă datorită dansului lor a scăpat
el de dinţii părintelui său. Ei dănţuiau înarmaţi şi,
. în timp ce-şi urmau dansul, izbeau cu săbiile în scuturi,
sărind ca scoşi din minţi de o pornire războinică.
Mai pe urmă, cretanii cei mai viteji s-au dedat cu
rîvnă mare acestei îndeletniciri şi au ajuns dănţuitori
minunaţi - şi nu numai oamenii de rînd, dar şi cei
de neam regesc, care socoteau că lor li se cuvin primele
locuri. Iar Homer, care nu vrea să-I facă de ruşine
pe Meriones, ci să-I laude, îl numEşte dănţuitor.
Mulţumită meşteşugului său, se făcu atît de vestit,
incit de iscusinţa lui aflară nu numai grecii, ci
înşişi troienii, împotriva cărora lupta. Ei au văzut
desigur în timpul luptelor sprinteneala acestuia şi
mlădierea lui armonioasă, dobîndită prin dans. Cam
aşa se exprimă poetul: ,,Cît de dănţuitor ăi fi, dar
suliţa-mi, Meriones, te-ar fi'doborît" 12 • Şi totuşi nu
I-a doborît, fiindcă, deprins în ale dansului, bănuiesc că
se ferm lesne din calea suliţelor zvîrlite împotriva lui.
9. Mi-ar fi uşor să pomenesc de mulţi alţi eroi care
s-au exercitat în acelaşi meşteşug, studiind arta despre
18 273
care vorbim. Cred că e de ajuns să-ţi aduc aminte de
Neoptolemos 13 , feciorul lui Ahile, care era grozav de
iscusit în meşteşugul dansului. Artei acesteia el i-a
mai adăugat un nou gen, măreţ, căruia i s-a spus
- după numele lui Pyrrhos - ,,pyrrhicul". Imi închi-
pui că Ahile, aflînd despre această destoinicie a fiului
său, a simţit mai multă bucurie decît atunci cînd se
gîndea la frumuseţea trupească şi la tăria feciorului
său. Într-adevăr, iscusinţa la dans a lui Pyrrhos
birui în cele din urmă Troia, care pînă atunci nu putuse
fi cucerită; şi-o nimici pînă în temelie.
10. Lacedemonienii, socotiţi drept cei mai viteji
dintre greci, au învăţat de la Pollux şi de la Castor
să danseze caryaticul, un dans care poate fi învăţat la
Caryai în Laconia. Tot ceea ce ei săvîrşesc o fac în
tovărăşia muzelor, şi asta într-atîta, încît locuitorii
Lacedemonei chiar şi luptele le poartă în sunetul
flautului, în mişcări ritmice şi cu pas cadenţat. Cînd
o bătălie începe, semnalul îi este dat tot de flaut.
Şi, într-adevăr, conduşi de muzică şi ritm, şi-au biruit
toţi duşmanii. Chiar şi în zilele noastre ai putea să-i
vezi pe efebii 14 lor cum învaţă dansul cu aceeaşi
rîvnă cu care învaţă să lupte. După ce-au sfîrşit lupta
cu pumnii, lovind şi fiind la rîndul lor loviţi, urmează,
ca o încheiere a exerciţiului, un dans. In mijlocul
lor se aşază un flautist care Ic cîntă, bătînd măsura
cu piciorul. Tinerii se înşiruie unul în urma altuia
şi merg executînd tot felul de figuri, cu respectarea
măsurii. Cîteodată mişcările lor gimnastice sînt răz
boinice, pentru ca, puţin după aceea, ele să se prefacă
in acele figuri de dans îndrăgite de Dionysos şi de
Afrodita.
11. Dar şi cîntecul pe care ii execută dansînd îmbie
pe Afrodita şi pe Eroşi 15 să petreacă şi să danseze
împreună cu ei. Unul din cîntece - sînt două - te
învaţă cum trebuie să dansezi. ,,Copii - spune cîntecul
acesta - puneţi piciorul înainte şi fiţi mai zglobii!",
ceea ce vrea să zică: dansaţi şi mai bine! Lucrurile
274
se petrec într-un chip asemănător şi în privinţa dansului
numit lanţ.
12. Lanţul îl dansează laolaltă flăcăii şi fecioarele,
înşiruindu-se unul după altul, de parcă ar fi cu adevărat
un lanţ. Conducătorul este un efeb, care face sărituri
vitejeşti, cum va face mai tirziu în război. Vine apoi
o fecioară, care, mai ROtolit, le învaţă pe tovarăşele
ei cum să dănţuiască. In felul acesta lanţul ajunge să
fie o împletire de sfială şi bărbăţie. Gymnopediile
sînt un dans lacedemonian asemănător.
13. Las deoparte versurile lui Homer privitoare la
scut, pe care desigur le-ai citit: el vorbeşte acolo despre
Ariadna şi despre corul pe care I-a instruit Daidalos 16 •
Nu voi stărui nici asupra celor privitoare Ia cei doi
dansatori. Pe ei poetul, în aceleaşi versuri, îi numeşte
săritori şi bărbaţi care conduc corul. De asemeni,
nu voi zăbovi nici cu versul care e tot în legătură cu
scutul: ,,Tinerii dănţuitori se învîrteau în jurul lor".
Homer arată prin aceasta că Hefaistos reprezentase
pe scut un lucru admirabil. In ce-i priveşte pe faiaci,
era cît se poate de firesc ca dansul să-i bucure, deoarece
erau nişte făpturi delicate ce-şi duceau traiul în cea
mai mare fericire. Aşa cum ne învaţă poemul lui Homer,
Odiseu admira nespus de mult la ei dansul, priveliştea
oferită de picioarele lor, care se mişcau uluitor de
repede 17 •
14. In Thessalia, într-atît se răspîndise deprinderea
de a dansa, încît thessalienii le ziceau conducătorilor
şi strategilor lor şi „căpetenii ale dansului". Vorbesc
despre aceasta inscripţiile statuilor ridicate de ei
unor oameni de mare vază. Se spune: ,,Cetatea I-a
ales pe cutare căpetenie a dănţuitului". Sau: ,,Poporul
înalţă această statuie lui Eilation pentru că a dănţuit
bine în luptă".
15. Trec cu vederea faptul că, în vechime, nu exista
nici o iniţiere fără dans. Şi nu ne putem îndoi cum că
Orfeu şi Musaios 18 , cei mai buni dănţuitori de odi-
nioară, cind au înpămîntenit tainele, au statornicit,
ta• 275
ca pe un lucru minunat, legea după care iniţierile
trebuie să fie însoţite de ritm şi de dans. Şi chiar aşa
se petrec lucrurile, dar despre taine nu trebuie să
se vorbească nimic, ca să nu le afle profanii. Ştie,
însă, toată lumea că despre cei care dau pe faţă tainele
se spune că dănţuiesc în afara templului.
16. La Delos 19 nici jertfele nu se aduceau fără dans.
În slujba care se făcea cu prilejul jertfirilor, dansul
şi muzica îşi aveau întotdeauna partea lor. Se adunau
laolaltă copiii în coruri, la sunetul flautului şi al ce-
terei, unii dansînd, iar alţii - cei mai deosebiţi,
aleşi printre ei - însoţind dansul cu o pantomimă.
Cîntecele, alcătuite pentru corurile despre care îţi
vorbesc, purtau numele de hyporcheme. Poezia lirică
e plină de atare compoziţii.
17. Dar pentru ce să-ţi vorbesc numai despre helleni?
Indienii, cînd se trezesc din somn, o dată cu ivirea
zorilor, se închină soarelui, dar nu aşa cum facem noi,
care, dacă sărutăm mina zeului, ne socotim ruga
desăvîrşită. Ci ei, întorcîndu-şi privirea spre răsărit,
salută soarele prin dansuri, cu mişcări executate in
tăcere. Ei imită astfel dansul zeului. Iată ce-nseamnă
la indieni rugăciune, dănţuire şi sacrificiu. În chipul
acesta il îmbunează ei pe zeu, închinîndu-i-se dedouă
ori pe zi: cînd răsare şi cînd apune.
18. Apoi etiopii, ori de cite ori poartă războaie, le
fac cu ajutorul dansului. Acolo, la ei, nici un bărbat
n-ar azvirli o săgeată, smulsă de pe cap, ce le slujeşte
drept tolbă - căci etiopii îşi fixează săgeţile pe cap
şi le aşază în chip de raze - n-ar azvirli o săgeată,
zic, mai înainte de-a fi executat un dans în care însă
fiecare ia o înfăţişare ameninţătoare, aşa ca prin
dansul lui mai întii să-l înfricoşeze pe vrăjmaş.
19. După ce-am străbătut India şi Etiopia, cred
nimerit să descriem şi cele ce se petrec în ţara vecină
cu acestea, şi anume în Egipt. Iată singurul înţeles
ce-l descopăr în străvechea legendă a egipteanului
Proteu20 ; acesta era un dănţuitor, om priceput în
276
arta imitaţiei, iscusit tn a executa tot felul de figuri
şi în stare de a se preface în orice. Astfel, datorită
iuţelii mişcărilor sale, Proteu putea să imite apa care
curge, izbucnirea năprasnică a focului, sălbăticia
leului, mînia panterei, clătinarea unui copac, într-un
cuvînt, orice dorea. Fiindcă, însă, mitologia preface
tn mistere tot ceea ce adună, ne-a istorisit cum că
iscusinţa lui Proteu îl putea face să se preschimbe în
orice lucru pe care-l imita. Măiestria lui o găsim şi
Ia dansatorii din ziua de azi. Poţi să-i vezi cum trec,
cu o nemaivăzută repeziciune, de la o figură Ia alta.
Astfel îl imită ei pe Proteu. Sîntem îndreptăţiţi a
crede că Empusa21, care, după cum ne arată mitologia,
se preschimba în fel şi chip, a fost o femeie cam tot
de soiul ăsta.
20. După cele ce-am arătat, nu s-ar cuveni să-I
pierdem din vedere şi să nu amintim de acel dans al
romanilor, pe care ei îl joacă în cinstea celui mai răz
boinic dintre zei, Ares. Şi mai trebuie să adaug că-I
joacă oamenii lor cei mai de vază, fruntaşii, aşa
numiţii salieni 22 , cărora li se spune astfel după numele
lor sacerdotal. E vorba de un dans plin de nobleţe şi
de cucernicie.
21. Bithynii au o legendă nu prea diferită de cele
care există î-n Italia. Thriambos - povestesc ei -
zeu războinic (cred că este unul dintre titanii sau
dintre daktylii de pe lda 23 ), se îndeletnicea cu meseria
de-a învăţa pe alţii mînuirea armelor. De aceea i-l
adu~e Hera pe Ares, copil încă, dar destul de vînjos
şi cu însuşiri deosebit de bărbăteşti. Thriambos,
însă, nu l-a învăţat să minuiască armele mai înainte
de-a fi scos din el un desăvirşit dănţuitor. Drept
plată, zeiţa i-a îngăduit să primească întotdeauna
din partea lui Ares a zecea parte din prăzile pe care
acesta le va lua în lupte.
22. Cred că nu te aştepţi să-ţi spun că Dionysiile
şi serbările lui Bacchus 24 se desfăşurau toate prin dans.
Intîlnim trei forme mai de se~mă a.Ie dansului din
această categorie: kordax, sikinnis şi emmelia. Sluji-
torii lui Dionysos, satirii, care le-au făurit, au denumit
după propriul lor nume pe fiecare dintre cele trei
dansuri amintite. Mulţumită acestei arte 1i supuse
Dionysos pe tyrrhenieni 25 , pe indieni şi pe lydieni.
lnfrîngerea unor neamuri atit de războinice o prici-
nuiră cetele lui de dansatori.
23. Aşa stînd lucrurile, minunatul meu prieten,
bagă de seamă să nu făptuieşti o nelegiuire atunci cind
dai vina pe acest meşteşug, deopotrivă de zeiesc şi de
tainic, îndrăgit de atiţia zei şi care se desfăşoară în
cinstea lor. El îţi prilejuieşte o mare plăcere şi, in
acelaşi timp, o învăţătură deosebit de folositoare.
Apoi - ca să mă întorc la poeţi - mă prinde mirarea,
cînd te ştiu atît de mare iubitor al lui Homer şi Hesiod,
să văd cu cită 1ndrăzneală te împotriveşti lor, pentru
că aceştia laudă mai presus de orice dansul. Înşiruind
plăcerile cele mai desfătătoare şi mai frumoase,
Homer ne spune că acestea sînt somnul, iubirea,
cintecul şi dansul. lnsă numai pe acesta din urmă
ii numeşte „plăcere fără de meteahnă" 26 • Poetul
recunoaşte, desigur, cit de plăcut e şi cintecul. Dar
cu arta de a dansa se înrudesc de aproape şi cintecul
cel duios, şi dansul cel desăvirşit, pe care încerci
acum să-l acoperi de ocară. Şi Homer mai glăsuieşte
altundeva, în versurile sale: ,,Unuia zeul ii dădu
iscusinţ.a războinică, pe cîtă vreme altuia ii hărăzi
dănţuitul şi cintecul cel fermecător" 27 , căci, fără
indoială, fermecător lucru este acel cîntec ce se însoţeşte
cu dansul. Un dar mai frumos nu pot face zeii cuiva!
Homer, pare-mi-se, crede că două sînt îndeletnicirile
omeneşti: războiul şi pacea. Războiului el îi opunea
numai aceste două arte: cintecul şi dansul, ca fiind
cele mai frumoase.
24. Iar Hesiod ne povesteşte, întemeiat nu pe spusele
altuia, ci pe ceea ce văzuse cu ochii lui, cum că muzele
dănţuiesc o dată cu ivirea zorilor. El socoate că le
aduce lauda cea mai mare cind spune: ,,Muzele dăn•
278
ţuiesc cu picioarele lor gingaşe în jurul izvorului
cel cu ape viorii" 28 , încingînd hora împrejurul altaru-
lui tatălui lor. Tu, însă, nobilul meu prieten, te
războieşti, ca să zic aşa, cu zeii cînd acoperi de ocări
dansul.
25. Socrate - omul cel mai înţelept, dacă trebuie
să dăm crezare zeului pythic 29 , căci acesta i-a zis aşa -
nu s-a mărginit doar să laude dansul, ci socotea de
cuviinţă să-l şi înveţe. El dădea cea mai mare însem-
nătate cadenţei, farmecului izvorît din muzică, măsurii
şi eleganţei în mişcări. Deşi bătrîn, nu se ruşina să
pună îndeletnicirea aceasta a dansului, cu tot ce ţine
de ea, în rîndul celor mai serioase studii. Nespus de
mult avea să se preocupe Socrate de meşteşugul dan-
sului, el, care n-a şovăit să înveţe lucruri cu mult
mai mărunte. Merse, într-adevăr, la şcolile cîntăreţelor
din flaut, socotind că nu e lucru de dispreţuit să ia
cîteva lecţii serioase de la Aspasia30 • Dar arta dansului
pe care o vedea el se afla pe atunci abia la începutul
dezvoltării ei şi n-avea încă marea frumuseţe la care-a
ajuns astăzi. Dacă i-ar fi fost dat lui Socrate să vadă
pe aceia care, în zilele noastre, au înălţat dansul pe
culmi, sînt încredinţat că ar fi părăsit toate celelalte
îndeletniciri ale sale şi şi-ar fi închinat întreaga
activitate contemplării dansului, iar pe copii i-ar fi
pus să înveţe dansul înaintea tuturor celorlalte lucruri.
26. Cînd lauzi comedia şi tragedia, uiţi, pare-mi-se,
că în fiecare din ele există un anumit fel de dans.
lntîlnim emmelia în tragedie şi kordax-ul în comedie.
Se adaugă uneori şi-un al treilea gen: sikinnida. Dar,
pentru că la început mai presus de dans ai pus tragedia
şi comedia, pe flautiştii ambulanţi şi cîntările însoţite
de acordurile ceterei, spunînd că socoţi toate aceste
îndeletniciri ca fiind vrednice de preţuire, fiindcă
li se dă mare întîietate la întrecerile obştii, hai să
le asemănăm pe fiecare din ele cu dansul. Hai să dăm
deoparte, dacă vrei, flautul şi cetera, căci ele sînt
slujitoarele dansului.
279
27. Mai întîi tragedia. Să ne dăm seama ce este ea,
după costumul ce-l întrebuinţează. Nu e o privelişte
respingătoare şi groaznică să vezi un om lung şi deşirat
peste măsură, încălţat cu nişte cothurni înalţi, avînd
o mască ce-i acoperă faţa şi care cască o gură mare cum
nu s-a mai văzut, ca şi cum ar voi să-i înghită pe
spectatori? Nu mai pomenesc de pieptarul care ascunde
pieptul şi pîntecele actorilor de tragedie. Prin aceasta,
ei vor să-şi dea o înfăţişare de oameni laţi în spete
şi pîntecoşi, înfăţişare pe care o obţin prin şiretlic,
pentru ca nepotrivirea dintre înălţimea şi subţirimea
lor să nu bată prea mult la ochi. Şi cum mai strigă
dinlăuntrul măştii, ridicînd şi coborînd glasul I Uneori,
în timp ce se plimbă, îşi cîntă în măsuri iambice -
lucru deosebit de grotesc - propriile lor nefericiri.
Ei nu dau socoteală decît de glasul lor; restul îi
priveşte pe acei poeţi de odinioară, care au trăit cu
mult înaintea actorilor. Cînd ni se înfătisează ochilor
o Andromacă31 sau o Ariadnă, cîntecui ioai poate fi
răbdat. Dar îndată ce apare Heracle să spună vreo
monodie, orice om cu bun-simţ - văzîndu-1 cum uită
de sine însuşi, fără să-i pese că-şi face de rîs pielea de
leu de pe el şi măciuca - va socoti, şi pe bună dreptate,
că lucrul acesta este o totală lipsă de gust.
28. Apoi, dojana pe care o îndrepţi împotriva dansu-
lui, arătînd că bărbaţii le imită pe femei, o poţi aduce
deopotrivă tragediei şi comediei, căci femeile sînt
aci mai numeroase decît bărbaţii.
29. Dar comedia pretinde că o parte din farmecul
ei ţine de ridicolul personajelor. Spre pildă, binecunos-
cuţii Daos, Tibios 32 şi bucătarii. Nu e nevoie să spun
cit e de cuviincios costumul unui dansator şi cît de
bine se potriveşte el trupului. Oricine are ochi poate
să vadă aceasta. Masca unui dănţuitor e chiar deosebit
de frumoasă; ea se potriveşte cu subiectul tratat şi
nu are o gură căscată, ca măştile celelalte; gura
măştii dansatorului e închisă, căci pentru dansator ră
sună instrumentele, şi acestea sînt destul de numeroase.
280
30. ln vechime, aceleaşi persoane cîntau şi dansau
totodată. Cum însă respiraţia anevoioasă a celor ce
execută mişcări le stînjeneşte cîntatul, s-a crezut că-i
bine ca ei să fie acompaniaţi de nişte cîntăreţi.
31. Putem vorbi despre subiecte comune tragediei şi
dansului. ln privinţa aceasta, tragedia nu se deosebeşte
cu nimic de dans, afară doar că temele tratate de dan-
satori au mai multă varietate şi o mai mare bogăţie
de întîmplări, admiţînd nenumărate schimbări.
32. Dacă dansul nu e îngăduit la jocurile publice,
faptul - aşa zic eu - se datorează numai părerii
agonotheţilor33 , care au socotit dansul drept un lucru
prea însemnat şi prea vrednic de cinste ca să mai fie
supus unei judecăţi. Nu mai pomenesc că o cetate din
Italia, cea mai însemnată dintre cele de obîrşie
chalcidiană34 , l-a rînduit printre jocurile sale publice,
spre a le fi de podoabă celorlalte.
33. Dar acum, doresc să mă dezvinovăţesc înaintea ta
de faptul că nu ţi-am pomenit de multe alte lucruri.
N-aş voi să crezi despre mine că sînt un nepriceput
sau un om lipsit de învăţătură. lmi dau bine seama că
mulţi istorici ai dansului, care au trăit înaintea noastră,
au acordat o foarte mare atenţie, în scrierile lor,
înşiruirii tuturor fel urilor de dans, făcînd o listă a
numelor lor, desluşind firea dansurilor şi pomenindu-i
pe cei ce le-au născocit, deoarece socoteau că în felul
acesta vor dovedi cunoştinţele lor adînci. 1n ce mă
priveşte, cred că această ambiţie este, fără îndoială,
o spoială şi că dovedeşte mai degrabă că e vorba de o
învăţătură însuşită tîrziu; o asemenea rîvnă îmi pare
stingheritoare şi de aceea nu-i dau nici o atenţie.
34. Socot apoi că s-ar cuveni să te gîndeştişi să-ţi amin-
teşti că scopul meu nu e să fac o genealogie a dansurilor,
să înşir nume de tot felul, cu excepţia doar a cîtorva,
foarte puţine, pe care le-am pomenit la început, cînd
m-am ocupat de formele de dans cele mai generale.
ln momentul de faţă, lucrul de căpetenie pe care-l
urmăresc în lămuririle mele e să laud dansul, aşa cum
281
ni se înfăţişează el astăzi, şi să fac
cunoscute desfătă
rile şi foloasele pe care ţi le dă. Intr-adevăr, dansul
nu avea dintru început atîta frumuseţe; abia mai tîrziu,
pe vremea lui Auguşt35 , a ajuns el la desăvîrşire.
S-ar putea spune despre primele dansuri că au fost
rădăcina şi temelia acestei arte. Dar floarea şi rodul
ei cel mai desăvîrşit s-au format pe deplin abia în
vremea noastră. Şi tocmai despre ele am să-ţi vorbesc
acum. Las deoparte dansul thermaystris, cocorul sau
celelalte genuri, care n-au nici o legătură cu dansul
de azi. Şi forma frigiană - bună pentru chefuri,
ospeţe şi pentru oameni chercheliţi, dans jucat adesea
de bădărani, la ţară, cu sărituri foarte obositoare
şi însoţit de cîntecul unei flautiste - şi această formă
de dans o las deoparte, dar nu din pricină că n-aş
cunoaşte-o, ci pentru că nu există nici o legătură
între ea şi dansurile de astăzi. Şi Platon în Legile
sale laudă unele aspecte ale dansului, iar pe altele le
veştejeşte cu străşnicie. El împarte formele dansului
după desfătarea prilejuită şi după folosul adus, res-
pingîndu-le pe cele necuviincioase, dar preţuindu-le
şi admirîndu-le pe celelalte.
35. lată cele ce am avut de spus cu privire la dans
în sine. Ar fi o lipsă de bun-simţ să lungesc vorba şi să
povestesc toate cu de-amănuntul. Acum îţi voi arăta
calităţile ce se cer dansatorului, în ce fel se cuvine să
se exerseze, ce trebuie el să înveţe şi cum poate să
ajungă stăpîn pe meşteşugul său. Vei înţelege astfel
că nu în chip lesnicios ne însuşim arta despre care
îţi vorbesc şi nu fără trudă ajungem a o înfăptui, ci
că ea presupune multe şi felurite cunoştinţe: nu numai
muzica, dar şi ritmul şi metrica şi, îndeosebi, ceea ce
te încîntă pe tine, filozofia, atît cea fizică38 , cit şi cea
morală. Dialectica a fost socotită ca un lucru de prisos
şi stînjenitor pentru dans. Dansul, însă, nu se fereşte
de retorică. Amîndouă aceste meşteşuguri au deopotrivă
în vedere şi moravurile, şi pasiunile. Ele interesează,
deci, şi pe dansatori, şi pe oratori. Arta de a dansa nu
282
e străină nici de pictură sau de sculptură. Se ştie că
dansul imită în special armonia liniilor, cu atîta mă
iestrie, încît în privinţa asta nici Fidias, nici Apelles 37
nu par să-i fie mai presus.
36. Unui dansator i se cere în primul rînd să-şi
cîştige bunăvoinţa Mnemosynei şi pe aceea a fiicei
sstle, Polymnia38 , şi să încerce a-şi aminti toate
lucrurile. Asemenea lui Calchas39 din Homer, dansato-
rul trebuie să ştie „cele ce sînt, cele ce vor fi şi cele care
au fost mai demult", în aşa fel ca nimic să nu-i rămînă
neştiut. Memoria trebuie să-i pună toate cunoştinţele
la îndemînă. Lucrurile cele mai de seamă în meşteşugul -
dansatorului sînt ştiinţa imitaţiei, puterea de-a exprima
tot ceea ce doreşte să arate, iscusinţa de a-şi înfăţişa
desluşit gîndurile, de-a lămuri lucrurile lipsite de
limpezime. Unui dansator nu i s-ar putea aduce o
mai mare laudă decît aceea ce se desprinde din spusele
lui Tucidide, cînd acesta face elogiul lui Pericle:
„Cunostea cele ce trebuiau săvîrsite si era în stare să
le arate desluşit" 40 • Prin termen'ul „desluşire"· înţeleg
limpezimea gesturilor.
37. Precum am arătat mai sus, izvorul cel mai de
seamă din care dansul îşi trage inspiraţia este întreaga
istorie veche. ln mintea dansatorului, ea trebuie să se
ivească într-o clipă, pentru ca el s-o poată înfăţişa
cu îndemînare prin mişcările lui. E nevoie ca omul
despre care-ţi vorbesc s-o cunoască în întregime,
începînd cu haosul şi cu prima clipă în care s-a ivit
lumea, pînă la cele ce s-au întîmplat cu regina Egiptu-
lui, Cleopatra. întinsa cultură a dansatorului va îm-
brăţişa întreg intervalul acesta de timp. Vom cere de
la el să ştie tot ce s-a întîmplat între aceste două mo-
mente - bunăoară castrarea lui Uranos, naşterea
Afroditei, lupta titanilor, naşterea lui Zeus, înşelă
ciunea Rheei, vicleşugul cu piatra, înlănţuirea lui
Cronos, împărţirea moştenirii între cei trei fraţi.
38. Apoi, rînd pe rînd, răscoala giganţilor, furtul
focului, zămislirea omului, osînda pe care-a primit-o
283
Prometeu, forţa celor doi Eros 41, rătăcirile insulei
Delos, durerile de naştere ale lui Leto, omorîrea lui
Python, cursele întinse de Tityos şi descoperirea
centrului pămîntesc datorită zborului vulturilor42 •
39. Urmează Deucalion şi naufragiul cel mare,
care-a avut loc pe vremea lui, povestea unicei corăbii
care a salvat ce mai rămăsese din neamul omenesc,
noua ivire a oamenilor din pietre, apoi sfîşierea lui
Iacchos 43 , vicleşugul Herei, flăcările care au cuprins-o
pe Semele, cele două naşteri ale lui Dionysos, toate
cite se povestesc despre Athena, Hefaistos, Erichtho-
nios44, disputa pe care a stîrnit-o Attica45 , Halirrho-
thios şi prima judecată rostită de Areopag4 6 - într-un
cuvînt, întreaga mitologie attică.
40. Dansatorul trebuie să mai aibă cunoştinţe deose-
bit de temeinice despre rătăcirile Demetrei, găsirea
Corei47 , ospitalitatea lui Keleos48 , descoperirea agri-
culturii de către Triptolem, cultivarea viţei de vie
începută de Icarios 49 , nefericirea Erigonei 50 , cele
întîmplate cu Boreas, Oreithyia51 , Theseu şi Aigeu 52 .
Apoi, felul cum a fost primită Medeea, urmată de
fuga ei la perşi 63 ; fiicele lui Erechtheu şi ale lui Pan-
dion54; suferinţele şi isprăvile lor în Tracia; apoi Aca-
mas şi Phyllis55 , prima răpire a Elenei şi expediţia
dioscurilor împotriva cetăţi i66 , drama lui H ippolyt,
reîntoarcerea heraclizilor. Toate acestea pot fi socotite
pe bună dreptate ca privind Attica. Iată doar cîteva
din întîmplările atenienilor - sînt puţine, e drept,
şi le pomenesc pentru ca ele să poată sluji drept pildă.
De altele - şi sînt destule I - nu mai vorbesc; le
las deoparte.
41. Vin la rînd: Megara, Nisos 57 , Skylla şi bucla
de purpură, călătoria lui Minos şi nerecunoştinţa-i
faţă de binefăcătoarea sa 58 ; după care urmează Kithai-
ronul, cu nefericirile tebanilor şi ale labdacizilor,
sosirea lui Cadmos, îngenuncherea boului, dinţii
balaurului, creşterea sparţilor 59 • Apoi transformarea
lui Cadmoş în ba,laqr 1 zidurile clădite în sunetele
284
lirei60 , nebunia arhitectului61 , îngîmfarea nevestei
sale, Niobe, şi tăcerea sa pricinuită de jale, peripeţiile
lui Pentheu, Acteon, Oedip, Heracle cu isprăvile pe
care le-a săvîrşit şi cu măcelărirea fiilor săi.
42. Şi Corintul îşi are legendele lui. Are pe Glauke
şi pe Creon62 , şi înainte de ei pe Bellerofon, Steneboia63 ,
lupta dintre Soare şi Poseidon64 , apoi nebunia lui
Athamas 65 , fuga copiilor Nefelei, purtaţi prin văzduh
pe spatele berbecului, primirea lui Ino şi a lui Meli-
kertes printre divinităţile mării.
43. După aceea, păţaniile pelopizilor, Mykenai şi
intîmplările petrecute acolo în vremuri străvechi,
Inachos şi Io, şi păzitorul său, Argos; Atreu şi Thyeste,
Aerope 66 , lina de aur, nunta Pelopeei, uciderea lui
Agamemnon şi pedepsirea Clytemnestrei şi, mai înainte,
expediţia celor Şapte Căpitani; primirea ginerilor
lui Adrastos, care fuseseră surghiuniţi, oracolul pri-
vitor la dînşii, cum au rămas neînmormintaţi cei căzuţi
în luptă şi, în legătură cu aceasta, moartea Antigonei
şi a lui Menoikeus.
44. Apoi, ceea ce s-a întîmplat la Nemeea cu Hypsi-
pyle şi Archemoros 67 , împrejurări pe care, fără doar şi
poate, dansatorul trebuie să le aibă prezente în minte.
El va cunoaşte şi toate cite s-au petrecut mai înainte
de aceste întîmplări, felul cum a fost păzită fecioria
Danaei, naşterea lui Perseu, lupta lui împotriva
gorgonelor, întîmplare legată de isprăvile lui Perseu în
Etiopia, Cassiopeea, Andromeda şi Kefeus 68 , pe care
oamenii mai tîrziu, în credinţa lor, aveau să-i numere
printre stele. Dansatorul va trebui să cunoască şi le-
gendele străvechi cu Aigyptos şi Danaos şi, de asemeni,
capcana întinsă în odaia de nuntă.
45. Lacedemona ne pune şi ea la indemînă un număr
însemnat de legende: Hyacinth şi Zefyros, protivnicul
în dragoste al lui Apollon, moartea tînărului ucis de
disc, floarea răsărită din sîngele său şi inscripţia ce se
citea pe floare, învierea lui Tyndareos şi mîJ).ia lui
Zeus împotriva lui Asclepios; mai apoi, felul cum a
285
fost ospeţit Paris şi cum a răpit-o pe Elena după
judecata mărului.
46. Trebuie să ne mai gîndim desigur că povestirile
spartane se leagă de cele troiene, atît de numeroase şi
cu atît de mulţi eroi. Fiecare erou din cei căzuţi sub
zidurile Ilionului oferă prilej pentru o reprezentaţie
dramatică. Cuvine-se dar ca dansatorul să le aibă în
fiece clipă pe acestea în minte, începînd îndeosebi cu
răpirea Elenei şi sfîrşind cu întîmplările legate de
întoarcerea eroilor, rătăcirile lui Eneas şi iubirea
nefericită a Didonei 69 • Tot în legătură cu legendele
Troiei avem şi dramele care-l privesc pe Oreste şi fapta
lui cea cutezătoare din Sciţia70 • De toate aceste întîm-
plări troiene nu sînt străine nici cele ce s-au petrecut
înainte vreme si care au o oarecare înrudire cu ele:.
prefăcătoria lui Ahile la Skyros, unde s-a arătat în
chip de fecioară, nebunia lui Odiseu, părăsirea lui
Filoctet şi îndeobşte toate rătăcirile lui Odiseu, Circe,
Telegon, felul cum stăpînea Eol vînturile, dimpreună
cu toate celelalte întîmplări pînă la pedeapsa peţitorilor.
Iar mai înainte capcana întinsă lui Palamedes71 , minia
lui Nauplios, sminteala unuia dintre cei doi Aias şi
moartea celuilalt printre stîncile mării.
47. Destule subiecte pentru cel ce se străduieşte
să ajungă un dansator iscusit putem găsi în Elida:
Oinomaos 72 , Myrtilos, Cronos, Zeus, primii campioni
ai Jocurilor olimpice.
48. Este plină de întîmplări şi mitologia arcadiană,
unde aflăm de fuga Dafnei, prefacerea lui Callisto 73 în
fiară sălbatică, nelegiuirile centaurilor, pe care le
pricinuieşte vinul, naşterea lui Pan, iubirea lui
Alfeios şi călătoria sa în adîncurile mării.
49. Să ne ducem cu mintea acum în Creta. De aci
arta dansului va putea culege foarte multe lucruri:
Europe, Pasifae, cei doi tauri 74 , Labyrinthul, Ariadna,
Fedra, Androgeos 75 , Dedal, Icar, Glaucos, Polyidos cu
meşteşugul său de ghicitor, Talos 76 cel de aramă
care cutreiera Creta.
286
50. Trecînd în Etolia, vom întîlni şi aci numeroase
teme pentru dans: Althaia 77 , Meleagros, Atalanta,
tăciunele, lupta dintre fluviu şi Heracle 78 , naşterea
sirenelor, ivirea echinadelor 79 , strămutarea lui Alcmeon
după ce a înnebunit. Apoi Nessos şi gelozia Deianeirei,
din care pricină s-a aprins rugul lui Heracle pe muntele
Oita.
51. Multe subiecte care îi sînt dansatorului de tre-
buinţă şi care se cer a-i fi cunoscute se pot găsi şi în
Tracia: Orfeu, felul cum a fost el sfîşiat, capul acestuia,
care vorbeşte necontenit plutind pe lira-i, Haimus,
Rhodope şi pedepsirea lui Lycurg8°.
52. Thessalia ne pune la îndemînă şi mai multe
întîmplări: Pelias 81 , Iason, Alcestis, expediţia celor
cincizeci de tineri, Argo 82 şi carena ei grăitoare.
53. Vine la rînd istoria Lemnosului: Aietes 83 , visul
Medeei, felul cum a fost sfîşiat Apsyrtos şi cele ce s-au
petrecut în timpul călătoriei pe mare; după aceea,
Protesilaos şi Laodameia.
54. Şi dacă trecem acum în Asia, vom afla şi- aci
numeroase subiecte dramatice. In primul rînd, Samos,
păţania lui Polykrate, fuga fiicei sale la perşi; apoi
întîmplări şi mai vechi, bunăoară flecăreala lui
Tantal, ospăţul pe care acesta l-a oferit zeilor, tăierea
în bucăţi a lui Pelops şi umărul său de fildeş.
55. În Italia ne stau la îndemînă Eridanul, Faeton
şi plopii, surorile sale, care-l jelesc, vărsînd lacrimi
de chihlimbar.
56. Cel care vrea să-şi însuşească arta dansului
va trebui să cunoască hesperidele şi balaurul păzitor
al fructelor de aur, truda lui Atlas, Geryon şi minarea
boilor din Erytheia.
57. Nu va trebui să-i rămînă necunoscute nici
metamorfozele legendare, toate cîte se află, prefacerile
în copaci, în fiare sau păsări, preschimbarea femeilor
în bărbaţi: mă gîndesc la Kaineus 84 , Tiresias şi la
alţii ca ei.
58. Apoi tn Fenicia o tnttlnim pe Myrrha şi doliul
asirian85 , care a făcut să curgă atîtea lacrimi, precum
şi faptele cutezătoare, mai noi, ale lui Antipatros,
săvîrşite după statornicirea puterii macedonene, şi
iubirea lui Seleucos pentru Stratonike.
59. Se cere să cunoască misterele egiptenilor, expri-
mîndu-le simbolic prin gesturile sale. Mă gîndesc la
Epafos86 , la Osiris şi la prefacerea zeilor în animale
şi, mai înainte de orice, la iubirile zeilor şi ale lui
Zeus însuşi, la feluritele înfăţişări pe care le-a luat
acesta.
60. Dansatorul trebuie să cunoască întreaga trage-
die din Infern, pedepsele şi cauzele pentru care păti
mesc osîndiţii, prietenia dintre Peirithoos şi Theseu,
care i-a dus pînă la lăcaşul morţilor.
61. Ca să spun doar în cîteva cuvinte ceea ce am de
spus, nu va trebui să-i scape nimic din versurile lui
Homer, ale lui Hesiod şi ale celor mai de seamă poeţi,
mai ales ale tragicilor. Iată, dar, că din mulţimea de
lucruri care-i stau la indemină am ales doar cîteva
exemple, oprindu-mă numai la cele mai de seamă.
E îngăduit poeţilor să cînte, iar dansatorilor să inter-
preteze şi alte lucruri. Vei putea găsi tu însuţi subiecte
asemănătoare cu acelea amintite mai sus. Cei ce dan-
sează trebuie să le aibă pe toate în minte, pregătite
şi păstrate pentru momentul prielnic.
62. Intrucît omul despre care vorbim e un imitator,
care făgăduieşte să arate prin gesturile sale însuşi
înţelesul cîntecelor, e nevoie - ceea ce se cere şi ora-
torilor - să cultive claritatea, aşa fel incit toate gestu-
rile sale să glăsuiască singure, fără a mai fi nevoie
ca cineva să le lămurească. Cine priveşte un dans
trebuie - aşa cum spune oracolul pythic87 - să înţe
leagă şi pe un mut şi să-şi dea seama ce vrea să arate
dansatorul, fără ca acesta să scoată un cuvînt.
63. Ceea ce i s-a întîmplat, după cum se spune, lui
Demetrios Cinicul. Rostise împotriva dansului ace-
leaşi învinuiri ca şi tine. Susţinea că dansatorul are
288
un rol de mina a doua, rolul de seamă avîndu-1 flautul,
syrinxurile şi bătăile din picior, căci dansatorul nu
ajută întru nimic la acţiune, mişcările lui se fac la
întîmplare, sînt lipsite de judecată şi din ele nu se
poate desprinde nici un înţeles, spectatorii lăsîndu-se
fermecaţi doar de ceea ce întovărăşeşte dansul; hai-
nele de mătase, măştile arătoase, flautul şi acordurile
lui, glasurile cele plăcute ale cîntăreţilor, iată ceea
ce înfrumuseţează acţiunea cîntăreţului, care prin ea
însăşi nu reprezintă nimic. Pe vremea a·ceea (ne găsim
sub domnia lui Nero 88 ), trăia un dansator vestit, dăruit
cu inteligenţă, şi care, zice-se, era nespus de bun cu-
noscător al istoriei şi neobişnuit de priceput în arta
dansului. Dansatorul nostru îi ceru lui Demetrios un
lucru, pare-mi-se foarte la locul lui: să-l vadă mai
întîi dansînd şi numai după aceea să-l condamne. I-a
făgăduit o reprezentaţie în care să nu ceară ajutorul
flautului sau al cîntăreţilor. Şi aşa a făcut. Poruncind
celor ce băteau măsura, flautiştilor şi chiar şi corului
să tacă, el a redat doar prin ians, fără nici un acom-
paniament, adulterul săvîrşit de Afrodita cu Ares,
felul cum i-a dat pe faţă Soarele, cursa pe care le-a
întins-o Hefaistos, cuprinzîndu-i într-o plasă pe amin-
doi - pe Afrodita şi pe Ares - şi cum a venit să-i
vadă fiecare zeu. A mai înfăţişat, de asemeni, ruşinea
care pusese stăpînire pe Afrodita, spaima ce-l apucase
pe Ares, precum şi rugăminţile lui, ca şi toate celelalte
amănunte ale acestei întîmplări. Cînd Demetrios văzu
cit de bine stăpîneşte dansatorul arta pantomimei, îi
aduse, fiind cuprins de o nespusă plăcere, cele mai
mari laude, strigînd în gura mare: ,, Dragul meu, acum
înţeleg şi eu îndeletnicirea ta; cînd mă uit la tine,
nu numai că te văd, dar parcă te şi aud cum vorbeşti
cu mîinile".
64. Şi, fiindcă tot ne aflăm pe vremea lui Nero,
vreau să-ţi povestesc şi cele ce s-au petrecut cu un
barbar, care a ajuns să-l cunoască pe acelaşi dansator.
Ceea ce-ţi voi istorisi va fi totodată cea mai mare laudă

ce se poate aduce dansului. Un principe din ţinutul
Pontului, care venise cu un rost oarecare la Nero,
s-a dus să-l vadă, ca toată lumea, pe vestitul dansator.
Dansul acestuia cuprindea, şi numai prin mişcările lui,
atîta limpezime, incit principele nostru, fără să fi
prins înţelesul cintecului - căci era numai pe jumă
tate grec - şi-a dat seama pe de-a-ntregul de subiectul
reprezentaţiei. Cînd a sosit clipa să plece acasă, Nero
ii strînse mina şi-l indemnă să-i ceară orice va voi,
făgăduindu-i că dorinţa are să-i fie îndeplinită. ,,Cea
mai mare bucurie pe care ai putea să mi-o faci, a grăit
acela, este să mi-l dai pe dansator." Nero il întrebă
atunci despre folosul pe care acesta i l-ar putea aduce
in ţara lui. Principele a răspuns: ,,Vecinii mei sint nişte
barbari, care nu vorbesc aceeaşi limbă cu mine, şi
numai cu greu pot găsi tălmaci ca să mă înţeleg cu
dînşii. Cînd va trebui să le spun ceva, dansatorul,
prin gesturi, va tălmăci gîndul meu." Iată cit de mult
a izbutit să-l mişte pantomima omului nostru, şi asta
numai datorită limpezimii sale neîntrecute.
65. După cum am spus, imitaţia este îndeletnicirea
cea mai de seamă a unui dansator, ea este ţelul lui,
pe care îl realizează prin mişcări, ca şi in arta oratoriei,
mai ales a declamaţiei; căci ceea ce poate fi îndeosebi
lăudat în arta celor care declamă este felul în care ei se
identifică cu persoana înfăţişată, însuşindu-şi firea şi
vorbirea fie a unor mari eroi, fie a unor omorîtori de ti-
rani, fie a oamenilor săraci ori a plugarilor, căci,
jucînd rolul acestora, ei trebuie să arate în lumină
potrivită felul de a fi al fiecăruia.
66. Tot în legătură cu cele ce vorbim, aş dori să-ţi
înfăţişez şi cele spuse de un alt barbar. Fiindcă obser-
vase cinci măşti pregătite pentru un dansator, deoarece
acţiunea avea cinci părţi, dar nu vedea decit un singur
dansator, îşi dete osteneala să afle cine sînt cei ce vor
interpreta prin dans celelalte personaje. După ce află,
insă, că acelaşi om are să interpreteze întreaga acţiune
şi are să joace toate rolurile, spuse dansatorului:
290
,,Nu ştiam, prietene, că ai numai trupul pe care-l văd,
dar mai multe suflete".
67. Iată cele spuse de barbar! Şi pe bună dreptate
italicii numesc dansul pantomimă, desigur pentru ceea
ce el înfăptuieşte. Cred că ne îndeamnă bine acel poet
care zice: ,,Copile, însuşeşte-ţi apucăturile animalului
mării 89 care se lipeşte de stînci şi umblă prin toate
cetăţile". De aceste cuvinte ale poetului trebuie să
tină seamă si dansatorul. Dansatorul se cuvine să
;ămînă lipit de realitate şi să se identifice cu ceea ce
interpretează. ln general, arta de a dansa susţine că
redă şi imită deprinderi şi pasiuni, infăţişînd pe scenă
cînd un îndrăgostit, cînd un mînios, sau pe vreunul
cuprins de furii, cînd un om c-opleşit de necazuri -
totul însă cu măsură. Ceea ce ne ui~eşte mai mult
în arta dansului este faptul că, in aceeaşi zi, acelaşi
interpret poate să fie Athamas stăpinit de nebunie,
Ino inspăimîntată, la un moment dat Atreu, pentru ca,
scurt timp după aceea, să se prefacă în Thyeste, apoi
în Egisth sau în Aerope, şi acelaşi om joacă toate
aceste roluri.
68. Celelalte arte, desfătînd ochii sau urechile, în-
făţişează fiecare doar un singur lucru; mă gîndesc Ia
flaut, la ceteră, Ia glasul omului, la acţiunea tragică,
Ia caraghiozlîcurile comediei, în vreme ce dansul îmbră
ţişează şi uneşte totul. EI are Ia îndemînă un meşteşug
variat, în care se împletesc toate genurile: cîntecul
flautului sau al syrinxului, bătăile din picior, sunetul
chimvalului90 , mlădierea interpretului şi armonia gla-
surilor omeneşti.
69. Apoi, faptele pe care Ie săvîrşim privesc numai
una din cele două părţi din care este făcut omul: sufle-
tul sau trupul. ln dans, însă, acţiunea sufletului se
împleteşte cu aceea a trupului. Gesturile dansato-
rului vădesc, deopotrivă, şi gîndul lui, şi deprinderea
cu exerciţiile trupeşti. Mai ins'em!fat decît totul este
ca dansatorul să facă gesturi desăvîrşite, fiecare gest
trebuind să izvorască din raţiune. Mytilenianul Les-
19* 291
honax 91 , un om plin de frumoase însuşiri trupeşti şi
sufleteşti, ii ,rnmea pe dansatori cheirosof i * şi se ducea
la teatru să-i vadă, ca să se întoarcă mai bun. Timocrate,
profesorul său, privind o dată, din întîmplare, inter-
pretarea unui dansator, a exclamat: ,,Vai, de ce spec-
tacol am fost lipsit, datorită respectului pentru filo-
zofie !"
70. Dacă sînt adevărate părerile lui Platon privi-
toare la suflet, dansatorul dezvoltă minunat în noi
cele trei părţi: pornirea spre mînie, cînd ne înfăţi
şează un om înfuriat, înclinaţia de a dori, cînd dansul
imită pe îndrăgostiţi, şi facultatea de a judeca, atunci
cînd vedem cum sînt înfrînate toate patimile. Raţiunea
răzbate iin orice parte a dansului, după cum pipăitul
se află în toate simturile. Iar tinta dansatorului fiind
frumosul şi graţia î~ mişcări, o'are aceasta nu confirmă
gîndul lui Aristotel, care laudă frumosul şi-l socoate
drept una din cele trei laturi ale Bine1ui 92 ? Am auzit
chiar pe cineva susţinînd plin d~ îndrăzneală că obi-
ceiul dansatorilor de a tăcea este o urmare a învătăturii
lui Pitagora93 • •
71. Pe lingă cele ce-am arătat, subliniez încă o idee.
Celelalte arte făgăduiesc, unele plăcerea, altele folo-
sul. Singură arta dansului ni le oferă pe amîndouă.
Utilitatea dansului este cu atît mai mare, cu cît ea
e însoţită de plăcere. Într-adevăr, simţim o mai puter-
nică plăcere cînd vedem pe cineva dansînd decît atunci
cînd privim nişte tineri care, plini de sînge, se luptă
cu pumnii, sau pe alţii care se trîntesc în ţărînă.
Adesea şi dansul ne înfăţişează asemenea lucruri, dar
mişcările dansului sînt mai puţin periculoase; în
schimb, sînt mai graţioase, mai desfătătoare. Mişca
rea fără preget a dansatorilor, invîrtiturile lor, întoar-
cerile cele iuţi, salturile, răsturnarea pe spate provoacă
desfătarea privitorilor şi ajută foart(l mult sănătăţii
interpretului. Aş îndrăzni să susţin că dansul este
* Inţelepţil gesturilor (n. t.).
292
cel mai frumos şi cel mai armonios exerciţiu fizic,
pentru că, mulţumită lui, trupul dobîndeşte mlădiere,
elasticitate, sprinteneală, poate ajunge totodată foarte
mlădios şi foarte puternic.
72. Dacă lucrurile stau aşa, cum să nu socotim dan-
sul drept o îmbinare a tuturor artelor, el, care face ca
sufletul să fie mai ager, care mlădie corpul, care vră
jeşte ochii, care ne învaţă multe fapte din trecut în
sunetele flautului şi ale chimvalului, prin cîntece
armonioase, fermecînd privirile şi încîntînd auzul?!
Dacă doreşti să asculţi un glas plăcut, unde ai putea
să-l afli în altă parte? Unde poţi auzi un concert mai
desăvîrşit şi mai bine întocmit? Îţi plac mai degrabă
sunetele strălucitoare ale flautului sau ale syrinxului?
Dansul îţi va oferi şi în această privinţă destulă mulţu
mire. Nu mai spun că îţi desăvîrşeşti virtutea cînd te
deprinzi cu privelişti de felul acesta, cînd vezi pe
scenă ura pe care o stîrnesc nelegiuirile, şi lacrimile pe
care le storc nedreptăţile. Pe scurt, e vorba de trezirea
simţului moral în spectator.
73. Acum, însă, voi arăta ceea ce trebuie îndeosebi
să lăudăm la dansatori. Deoarece ei se îngrijesc să-şi
sporească deopotrivă şi puterea, şi mlădierea mădu
larelor, lucrul mi se pare la fel de neobişnuit ca şi
atunci cînd un om ar vădi înTpropria-i fiinţă şi tăria
lui Heracle, şi gingăşia Afroditei.
74. Apoi doresc să-ţi aduc la cunoştinţă ce calităţi
se cere să aibă - în privinţa sufletului şi a trupului -
un dansator desăvîrşit, cu toate că majoritatea însu-
şirilor sufleteşti le-am înfăţişat mai sus. Afirm că
trebuie să fie înzestrat cu o bună memorie si cu alte
daruri ale naturii, cu inteligenţă, cu agerim; de minte
şi, îndeosebi, cu îndemînarea de a face lucrurile la
momentul potrivit. E nevoie, pe lingă aceaşta, să
înţeleagă bine poemele şi cîntecele, să deosebească
cele mai izbutite melodii, descoperindu-le şi pe cele
prost alcătuite.
293
75. După părerea mea, dansatorul va avea să infă
ţişeze ochilor un trup corespunzător canonului lui
Polycleitos94 • Trupul său nu va trebui să fie nici prea
inalt şi deşirat, nici prea mărunt, ca al unui pitic, ci
va trebui să păstreze mijlocia. Apoi, nu este potrivit
să fie gras, căci e supărător, dar nici slab din cale-
afară nu se cuvine să fie, căci va părea scheletic şi
va semăna a mort.
76. Mi-e aminte să-ţi vorbesc despre cele ce au spus
o dată, vociferind, nişte oameni dintr-un neam care se
pricepe la lucruri de acest soi. Locuitorii cetăţii Antio-
hia, dăruiţi fiind cu multă inteligenţă şi cinstind dan-
sul intr-un chip deosebit, luau atît de bine seama la
orice vorbă şi faptă, încît nimic nu le scăpa din vedere.
Cind a venit o dată în faţa lor ca să danseze un om
puţin la trup, care interpreta rolul lui Hector, toată
lumea care-l văzu scoase un strigăt: ,,Tu eşti Astya-
nax95 ! Dar unde e Hector?" Altă dată, unul cu o sta-
tură uriaşă, apucîndu-se să interpreteze rolul lui Capa-
neus96, care atacă zidurile Tebei, fu astfel sfătuit:
,,Sari zidul, că n-ai nevoie de scară!" În faţa unui dan-
sator foarte gras, care încerca să facă sărituri mari,
spectatorii noştri glăsuiră astfel: ,,Te rugăm, cruţă-ne
estrada!" Dimpotrivă, unuia plăpînd i-au strigat:
,,Vezi-ţi de sănătate!", ca şi cum ar fi fost bolnav.
Amintesc toate acestea nu pentru a te face să rîzi,
ci ca să-ţi arăt că popoare întregi acordau atîta însem-
nătate dansului, încît puteau să judece cum se cuvine
frumuseţea sau scăderile unei interpretări.
77. Dansatorul, de bună seamă, mai trebuie să fie
şi plin de agilitate; se cere să aibă un trup mlădios,
dar viguros, ca să se poată şi îndoi cînd vine prilejul,
dar, la nevoie, să se arate şi vînjos.
78. Privind atent la toate imitaţiile dansului, poţi
vedea că el nu se fereşte de cheironomie*, folositoare
la concursurile gimnastice, dar împrumută şi frumoasele
• Gesticulatle cadenţată (n.t.)
294
atitudini din timpul luptelor atletice ale lui Hermes,
Pollux, Heracle. Herodot era de părere că merită mai
multă crezare ceea ce văd ochii decît ceea ce aud ure-
chile. Ei bine, dansul îmbină percepţiile urechilor
cu acelea ale ochilor.
79. Arta de a dansa într-atît te ţine sub vraja ei,
încît, dacă vine la teatru un îndrăgostit, el se cumin-
teste văzînd urmările cele rele ale iubirii. Dacă cineva
~ buprins de tristeţe, pleacă de la teatru cu faţa înse-
ninată, ca şi cum ar fi băut o băutură care te face să
uiţi sau, după spusa poetului, ,,care-ţi alungă supă
rările şi-ţi potoleşte fierea 97 ". O dovadă că dansul înfă
ţişează simţăminte fireşti şi că fiecare dintre privitori
recunoaşte gestul făcut pe scenă e faptul că spectatorii
plîng atunci cînd li se arată ceva înduioşător şi trist.
Dansul bakkhic, foarte îndrăgit în Ionia şi în Pont,
în ciuda caracterului său satiric, cucereşte atît de mult
pe oamenii de prin partea locului, incit, cind vine vre-
mea unor asemenea reprezentaţii, uită de celelalte
îndeletniciri ale lor şi stau toată ziua să-i vadă pe
titani, pe korybanţi, pe satiri şi pe păzitorii de boi.
Iar cei ce interpretează prin dans faptele reprezentate
pe scenă sînt oamenii cei mai de neam, fruntaşi ai
cetăţii. Şi nu numai că nu se ruşinează de cele ce fac,
dar se fălesc cu dansul lor mai mult chiar decit cu
obîrşia nobilă, cu dregătoriile şi cu faima strămoşilor.
80. După ce am arătat care sînt însuşirile unui dan-
sator, este timpul acum să afli şi neajunsurile pe care
el le poate avea. Pe cele care prive&c trupul le-am făcut
cunoscute mai adineauri. Cit despre metehnele spiri-
tului, cred că şi tu -le vei băga de seamă. Din pricina
lipsei de cultură, căci e cu neputinţă să fie toţi nişte
învăţaţi, mulţi dansatori săvîrşesc în cursul inter-
pretării mari greşeli. Unii fac mişcări lipsite de jude-
cată şi nelalocul lor: piciorul spune una, iar ritmul
alta. Alţi dansatori ţin seama de măsură, dar intim-
plările pe care ei le redau s-au petrecut ori după, ori
înaintea acţiunii pe care ei trebuie s-o înfăţişeze. Eu
295
însumi, îmi amintesc, am văzut atare lucruri. Un inter-
pret arăta prin dans naşterea lui Zeus şi cum îşi înghi-
ţise Cronos copiii. însă, din greşeală şi înşelat de ase-
mănarea faptelor, el a redat prin dansul lui nenoro-
cirile lui Thyeste 98 • Un altul, dansînd rolul Seme lei
lovită de trăsnet, o puse în locul acesteia pe Glauke,
care s-a născut mai tîrziu. Dar, .pentru că există şi
dansatori de aceşti'a, nu cred că trebuie să osîndim
arta dansului şi să respingem înfăptuirile ei. Pe oamenii
amintiţi îi vom socoti ceea ce sînt: nişte nepricepuţi.
Îi vom lăuda, în schimb, pe cei ce respectă cum se
cuvine legile şi principiile artei.
81. în general, dansatorul trebuie să-şi însuşească
cu precizie experienţa pe care o va culege din multe
locuri. Tot ceea ce face se cuvine a fi bine orînduit,
plăcut ca înfăţişare, proporţionat, potrivit cu natura
lucrului imitat, fără cusur, desăvîrşit, fără scăpări din
vedere. El va realiza o împletire a celor mai frumoase
lucruri. Va fi iute la minte, va avea o întinsă cultură
şi nu va născoci decît lucruri cu totul potrivite cu
natura omenească. Numai cînd fiecare spectator, ori-
care ar fi el, îşi va da seama de ceea ce dansatorul vrea
să reprezinte, numai atunci îl va lăuda pe de-a-ntregul.
Sau, mai bine spus, cînd fiecare se va vedea în dansator
pe sine însuşi, ca într-o oglindă, recunoscîndu-şi pro-
priile pasiuni şi propriile fapte de fiecare zi. Cînd
oamenii recunosc în cei care joacă pe scenă propriul
lor suflet şi îşi dau seama că pe scenă sînt chiar ei,
atunci nu se mai pot stăpîni şi izbucnesc cu toţii în
aplauze. Văzînd cele de pe scenă, oamenii îndeplinesc
atunci, fără îndoială, porunca oracolului de la Delfi:
„Cunoaşte-te pe tine însuţi!" După ce pleacă de la
teatru, ei ştiu ce trebuie să aleagă şi de ce trebuie să
se ferească. Şi învaţă astfel lucruri de care pînă atunci
nici idee n-aveau.
82. În dans, ca şi în literatură, se poate ivi ceea ce
oamenii obişnuiesc să numească afectare. Aceasta se
întimplă atunci cînd limitele imitaţiei sînt depăşite,
296
cind lucrurile sînt exagerate. Dacă, de pildă, trebuie
reprezentat un lucru de proporţii mari, el ne este 1nfă
ţişat uriaş, un lucru firav ne este arătat drept mole-
şeală, iar bărbăţia devine sălbăticie şi bestialitate.
83. lmi aduc aminte că I-am văzut o dată greşind
în felul acesta pe un dansator care mai înainte vreme
se bucura de mare faimă, om inteligent de altfel şi
într-adevăr vrednic de admiraţie. Nu ştiu prin ce joc
al întîmplării, s-a lăsat furat de o interpretare foarte
nepotrivită, întrecînd marginile imitaţiei. Dansa rolul
lui Aias stăpînit de nebunie după ce a.suferit bine-
cunoscuta înfrîngere. Dansatorul nostru merse atît
de departe, încît spectatorul putea să creadă, şi pe
bună dreptate, că omul nu joacă rolul unui nebun,
ci că el însusi s-a smintit. Unuia ce bătea măsura cu
o sandală de 'fier îi sfîşie haina. Şi după ce altuia, care
ţinea ison dansului, îi smulse flautul, îl lovi cu el în
cap pe Odiseu (stînd alături de el, se fălea cu biruinţa
lui!), dar atît de tare, încît i-ar fi crăpat capul în
două dacă trăinicia coifului n-ar fi slăbit puterea
loviturii. Altfel, bietul Odiseu şi-ar fi dat sufletul
lovit de mina unui dansator nebun. Dar întreg teatrul
înnebunise o dată cu Aias ... Oamenii săreau, strigau,
îşi aruncau în aer hainele. Lumea de rînd, nepricepută,
fiindcă nu-şi dădea seama ce se cuvine şi ce nu, nefă
cînd deosebire între ce e rău şi ce e bine, şi-a închipuit
că interpretarea acestui actor e o imitaţie desă
vîrşită a nebuniei lui Aias. Oamenii mai pricepuţi
au înţeles însă cele ce se petreceau şi s-au ruşinat,
dar în loc să evidenţieze prin tăcerea lor greşeala
dansatorului, au acoperit şi ei prin aplauze năzdră
văniile lui; ei vedeau limpede că nu poate fi vorba de
o reprezentare a nebuniei lui Aias, ci că însuşi actorul
înnebunise. Iar omul nostru cel năzdrăvan, nemulţu
mit cu cele ce făcuse pînă atunci, s-a întrecut într-o
poznă şi mai mare. A coborît de pe scenă şi a venit
pînă Ia băncile unde stăteau senatorii, aşezîndu-se la
mij Ioc, intre doi spectatori de rang consular, care s-au
297
înfricoşat la gîndul că omul acela o să pună şi pe ei
mina şi-o să le care, ca oilor, lovituri de bici. 1n timp
ce unii se minunau de isprava actorului, alţii rîdeau de
el, iar altora le era teamă ca nu cumva, de la această
imitaţie care se întrecuse cu gluma, omul să ajungă
a ·tnnebuni de-a binelea.
84. Se spune că, după ce şi-a venit în fire, acestuia
i-a părut atît de rău de cele ce făcuse, incit s-a îmbol-
năvit de supărare, dindu-şi seama că lumea îl socotise
nebun în toată puterea cuvîntului. Şi cînd cei care-l
aplaudaseră ii cerură să danseze din nou rolul lui
Aias, el aduse un alt actor să-l înlocuiască, iar specta-
torilor le spuse aşa: ,,Ajunge că am fost nebun o dată".
Dar cel mai mult l-a necăjit faptul că protivnicul său,
omul cu care se lua la întrecere - rolul lui Aias era
scris şi pentru acesta! - a redat nebunia cu atîta bun-
simţ şi aşa de cumpătat, incit a fost copleşit cu laude.
Într-adevăr, el s-a menţinut în limitele dansului şi n-a
făcut de ocară arta actoricească printr-o purtare de
smintit.
85. Iubitul meu prieten, ţi-am arătat cîteva dintre
foarte numeroasele înfăptuiri şi îndeletniciri ale artei
dansului. Am voit să te fac a nu mai privi încruntat
marea plăcere ce mi-o pricinuieşte dansul. Iar dacă
doreşti să iei parte şi tu, alături de mine, la aceste
spectacole care mă desfată, sînt sigur că vei fi şi tu
cucerit şi vei dobîndi o adevărată pasiune pentru dans.
Atunci nu va mai fi nevoie să-ţi amintesc cuvintele
lui Circe: ,,Sint uimită că, după ce-ai băut această
licoare, n-ai fost vrăjit99 ", căci vraja te va cuprinde,
fără să te alegi însă, pe Zeus, cu un cap de măgar
sau cu o inimă de porc. Dimpotrivă, mintea ta va
deveni mai viguroasă, şi plăcerea te va indemna să
împărtăşeşti şi altuia o bună parte din băutură. Cind
Homer vorbeşte despre varga de aur a lui Hermes,
spune că, prin ea, zeul: ,,farmecă ochii cui pofteşte şi
deşteaptă din somn pe cine vrea100 ". Iată tocmai ceea
ce săvirşeşte dansul. Şi el farmecă privirile, te ţine
treaz si dă imbold mintii să ia aminte la toate cite se
petrec' pe scenă. ·
C raton: Ei bine, Lykinos, acum m-am lămurit.
Mi s-au deschis şi mie urechile şi ochii. Rogu-te, amin-
teşte-ţi, scumpul meu, cînd te vei duce la teatru, să
opreşti şi pentru mine un loc alături de al tău. Vreau
ca nu numai tu să te întorci de la teatru cu mai multă
inţelepciune.
NIGRINOS
SAU
DESPRE CUM TREBUIE SĂ FIE

UN FILOZOF
SCRISOARE CĂTRE NIGRINOS 1
Lucian salută pe Nigrinos
,,Să duci bufniţe la Atena !" 2 spune un proverb,

înţelegînd prin aceasta cit de caraghios e să dorească
cineva a duce acolo bufniţe, pentru că la Atena buf-
niţe sînt cu· duiumul. Dacă, străduindu-mă să-mi în-
făţişez puterea cuvîntului, aş scrie o carte şi i-aş
trimite-o lui Nigrinos, aş stîrni rîsul, ca şi cum aş
trimite în adevăr bufnite la Atena. Cum eu vreau doar
ţie să-ţi arăt simţămintele mele, starea mea de acum
şi puternica înrîurire pe care au avut-o asupră-mi
cuvintele ce mi le-ai rostit, socot că nu voi fi atins de
cugetarea lui Tucidide, care spune: ,,Neştiinţa ne dă
îndemnul să fim cutezători, pe cită vreme chibzuiala ne
face să şovăim 3 • Este însă limpede, nici nu mai încape
îndoială, că nu numai neştiinţa a pricinuit isprava-mi
cea atît de îndrăzneaţă, dar şi înflăcărarea pentru
învăţăturile ce mi le-ai împărtăşit 4 • Rămîi sănătos!"
NIGRINOS
SAU DESPRE CUM TREBUIE
SĂ FIE UN FILOZOF
Un prieten, Lucian
1. Prietenul: Cit de arătos şi de mîndru te-ai

mai intors I Nici măcar o privire nu mai catadicseşti
să ne arunci. Nu îngădui măcar să rămînem împreună
cu tine şi nici nu iei parte la convorbirile noastre,
ca mai tnainie. Dintr-o dată, ţi-ai schimbat firea şi
parcă ne-ai dispreţui. Tare m-aş bucura să ştiu chiar
din gura ta ce te-a făcut să te porţi atît de eiudat !
Din ce pricină eşti în starea în care eşti?
Luci an: Nu-i alta pricina, dragul meu, decît
norocul care-a dat peste mine.
P r i e t e n u l: Ce vrei să spui?
L u c i a n: M-am întors bucuros, pe neaşteptate ;
a dat norocul peste mine şi, ca să folosesc un epitet
de la teatru, sînt de trei ori fericit 6 •
P r i e t e n u l: Pe Heracle, într-un răstimp atît
de scurt?
Luci an: Fără îndoială.
P r i e t e n u l: Dar care-i lucrul acela aşa de mare
care ti-a pricinuit neobisnuita-ti bucurie? Lămures
te-ne,' ca să-ţi împărtăşim şi noi ~ulţumirea ! Dar nu î~
cîteva cuvinte, ci povesteşte-ne cu de-amănuntul cele
ce s-au întîmplat, deoarece am vrea să oonoaştem tot.
Luci an: în numele lui Zeus, nu socoţi că este
lucru vrednic de .uimire ca din rob să ajung om liber,
304
din sărman un bogat în toată puterea cuvîntului,
dintr-un sărac cu duhul şi dintr-un om plin de semeţie,
o fiinţă cu mult mai cumpănită?
2. Prietenu 1: Spui desigur un lucrn de cea
mai mare însemnătate. Dar nu prind încă limpede
tîlcul vorbelor tale.
Luci an: Am plecat de-a dreptul la Roma, cu
gîndul să găsesc un medic de ochi care să mă cerce-
teze, căci mă supăra ochiul tot mai mult.
P r i e t e n u 1: Ştiu toate astea şi-am înălţat şi
rugi în vremea aceea ca să nimereşti un medic de
nădejde.
Lu c ian: Hotărîsem să-l caut pe Nigrinos, filo-
zoful platonician, şi să stau de vorbă cu el. Nu-l mai
văzusem de multă vreme. Mă scol dară într-o zi dis-
de-dimineaţă şi o pornesc spre el. După ce-am ajuns
la locuinţa lui şi am bătut în uşă, un sclav micuţ
mă vesti stăpînului său, care mă chemă. Cînd am
intrat, am dat cu ochii de Nigrinos, care ţinea în
mină o carte şi era înconjurat de numeroase chipuri
înfăţişînd pe înţelepţii de altădată. ln mijlocul în-
căperii se aflau o tabletă cu desene geometrice şi o
sferă făcută din trestie, care, după cit mi s-a părut,
înfăţişa lumea.
3. lmbrăţişîndu-mă cu foarte multă căldură, Ni-
grinos m-a întrebat cum o mai duc. I-am povestit
toate de-a fir-a-păr şi, fireşte, l-am rugat, la rîndul
meu, să-mi spună cu ce se mai îndeletniceşte şi dacă
e hotărît să plece iarăşi în Hellada. Află, prietene,
că N igrinos s-a pornit atunci să-mi vorbească despre
toate cite l-am întrebat, destăinuindu-mi tot gîndul
lui. Prin vorbele lui a revărsat asupră-mi atît de
multă ambrozie, încît, pe lingă cele spuse de el, po-
veştile lui Homer cu sirenele, dacă aceste vestite
amăgitoare vor fi existat vreodată, şi cu lotusul îmi
par lucruri răsuflate. Atît de minunat grăia N igrinos.
4. El a prins să laude filozofia, precum şi liberta-
tea cea născută din filozofie, luînd în rîs ceea ce mul-
20 305
ţimile socotesc că este un bine: bogăţia, faima, regali-
tatea, onorurile şi, de asemenea, aurul, purpura şi lucru-
rile la care gloatele privesc cu uimire şi in faţa cărora
chiar şi eu stăteam pînă atunci minunîndu-mă. In
vreme ce ascultam cu multă luare-aminte şi cu inima
deschisă cuvintele lui Nigrinos, nu mi-a fost cu putinţă
să pricep de îndată ce se petrece cu mine şi tot felul
de gînduri mă frămîntau. Uneori eram cuprins de
mîhnire, căci vedeam că sînt osîndite tocmai lucrurile
cele mai dragi mie - bogăţia, banii, faima - şi mai
că mă podideau lacrimile cind vedeam cum toate
acestea sînt călcate în picioare. Alteori, însă, ele îmi
apăreau fără de nici o însemnătate şi de-a dreptul
caraghioase. Şi tare mă mai bucuram, părîndu-mi-se
a fi ieşit dintr-o negură deasă, care pînă atunci nu-mi
dase putinţa să înţeleg viaţa; tmi înălţam acum ochii
spre cerul senin şi spre o lumină puternică. Aşa stînd
lucrurile, am încercat un simţămînt cu totul neobiş
nuit. Nici nu mă mai gîndeam la ochiul meu, la boala
care mă necăjea; încetul cu încetul, sufletul meu înce-
puse să vadă bine de tot. Pînă atunci nu-mi dădusem
seama că plimbam cu mine un orb.
5. Tot frămîntind gînduri de soiul ăsta, am ajuns
la starea pentru care mai adineauri mă dojeneai. De
cind l-am auzit vorbind pe Nigrinos, sint într-adevăr
foarte mîndru şi m-am ridicat atît de sus, incit nu mă
mai pot gîndi la nici un lucru de rînd. Cred că filo-
zofia m-a făcut să îndur şi eu ceea ce, zice-se, înduraseră
din pricina vinului inzii, cînd l-au băut pentru prima
oară. Cum din fire ei sîrit oameni ce se aprind lesne,
îndată ce-au înghiţit o băutură atît de puternică, i-a
şi cuprins delirul bakkhic şi, stîrniţi de vinul cel
neamestecat cu apă, au fost cuprinşi de-o nebunie de
două ori mai mare decît ar fi fost apucaţi alţi oameni.
Tot aşa - îţi dai seama - mă plimb şi eu ca un om
apucat, pradă entuziasmului. Priveşte cum m-au îm-
bătat vorbele pe care Ie-am auzit.
306
6. Prietenul: Nu-ţi pot spune desigur că eşti
beat, căci mintea ţi-e foarte limpede şi eşti plin de
cumpătare. Aş dori însă să-mi împărtăşeşti şi mie
cuvintele acelea, dacă e cu putinţă. Şi cred că nu
ţi-e îngăduit a nesocoti cererea mea, fiind mai ales
vorba de un prieten care năzuieşte spre aceeaşi ţintă
şi care voieşte să afle cugetările lui N igrinos.
L u c i a n: Fii liniştit, dragă prietene l După cum
spune Homer, zoreşti pe omul care el însuşi se zoreşte
să facă ceea ce vrei tu. Şi dacă nu mi-ai fi luat-o
înainte, te-aş fi rugat chiar eu să-mi asculţi poves-
tirea. Căci vreau să te aduc martor în faţa mulţimii
cum că înflăcărarea mea nebunească îsi are un rost.
De altfel, îmi face multă plăcere să-'rni reamintesc
cit de des cuvintele lui Nigrinos şi m-am deprins
să le tot frămînt în minte. Iar cînd se intîmplă să nu
fie nimeni de faţă, mi le depăn în sinea mea de cite
două şi trei ori pe zi.
7. Ştii cum îndrăgostiţii, atunci cînd fiinţa îndră
gită se află departe, cheamă mereu în gînd faptele şi
vorbele acesteia, frămîntîndu-le într-una în minte;
astfel îşi amăgesc ei dragostea, închipuindu-şi că au
alături fiinţa iubită şi că ei îi vorbesc; şi, bucurîndu-se
ca şi cum ar auzi chiar în clipa aceea vorbele ce i s-au
spus mai demult, ei retrăiesc în sufletul lor trecutul,
ceea ce nu le mai dă răgaz a se amărî de cele ce se
petrec în jurul lor. Tot aşa şi eu, cînd îmi lipseşte
filozofia, îmi adun în minte cuvintele auzite atunci şi,
depănîndu-mi cugetările lui N igrinos, găsesc în
ele o mare mîngîiere. Ca să scurtez vorba, mă asemăn
corăbierului prins de beznele nopţii în largul mării,
adică îmi îndrept ochii spre N igrinos ca spre un foc
aprins pe ţărm, închipuindu-mi-I că stă lingă mine
şi că vede tot ce fac. Mi se pare atunci că-l aud din-
du-mi mereu aceleaşi poveţe. Cîteodată, îndeosebi cînd
mă adîncesc mai mult în gîndurile mele, mi se arată
în minte chiar chipul lui, în vreme ce-i aud glasul
răsunîndu-mi în urechi. Căci, după cum a spus un
20* 307
poet comic, Nigrinos pătrunde ca un bold în sufletele
celor care îl ascultă 6 •
8. P r i e t e n u I: Mai scurteaz-o, dragă prietene,
şi spune-mi ce ai de spus! Povesteşte-mi, luînd-o de
la capăt, toate îndemnurile filozofului, că mi-e leha-
mite de ocolisurile tale l
Luci an:' Ai dreptate să-mi ceri acest lucru. Aşa
şi trebuie să fac. Dar să-ţi mai spun ceva, prietene:
nu i-ai văzut oare pe actorii tragici, ba chiar şi pe
cei comici - e vorba, fireşte, de actorii proşti, care
dau de ripă piesele şi sînt fluieraţi, iar apo-i şi goniţi
de pe scenă, măcar că piesele interpretate sînt bune,
ba adeseori şi premiate?
P r i e t e n u l: Mi-a fost dat să cunosc mulţ,i oa-
meni de aceştia. Ce vrei să spui însă cu asta?
Luci an: Grozav mă tem să nu mă socoţi, după
ce voi începe să povestesc, ca pe un biet imitator al
acestora, întrucît voi spune unele lucruri fără nici o
rînduială, dind cîteodată peste cap chiar şi înţelesul
gîndirii lui Nigrinos, că nu m-ajută mintea. Şi astfel,
pe nesimţite, ai să ajungi să dai vina pe piesă, iar nu
pe actor. în ce mă priveşte, nu m-aş supăra prea tare
dacă eu aş fi cel ce mă poticnesc. Dar cred că aş muri
de ciudă dacă şi piesa însăşi s-ar prăbuşi o dată cu
mine, căci numai eu aş fi de vină dacă piesa n-ar
plăcea.
9. Aşadar, tot timpul cit am să vorbesc, ia aminte
cum că nu poetul e de vină pentru greşelile pe care le
facem noi, actorii, şi gîndeşte-te că el se află pe undeva,
departe de scenă, fără ca nici măcar să-i pese de cele
ce se întimplă la teatru. Eu sînt cel care îşi încearcă
puterile în faţ,a ta, ca tu să hotărăşti ce fel de inter-
pret sînt, punînd în cumpăna judecăţii tale doar
memoria mea, căci în celelalte privinţe nu mă voi
deosebi cu nimic de un crainic oarecare din tragedie.
Iar dacă ţi se va părea că mă înfăţişez pe alocuri
mai prejos decît ar cere-o piesa, gindeşte-te neîntir-
ziat că lucrurile au fost din capul locului mai bine
308
rînduite şi că, desigur, poetul şi-a recitat-o într-alt
fel. Iar pe mine, de mă vei fluiera, nu mă vei amărî
prea tare.
10. Prietenul: Pe Hermes, ce introducere
frumoasă, potrivită cu legile oratoriei! Ar fi bine să
mai adaugi că n-aţi stat multă vreme de vorbă, că
n-ai venit aci pregătit să-mi faci cunoscută cuvîntarea
acelui?., că ar fi fost mult mai nimerit ca eu însumi
să-l fi ascultat pe Nigrinos; căci tu, fără îndoială,
multe lucruri nu le-ai ţinut minte, ci doar cîteva,
cîte ai putut. N-am dreptate? Iată ceea ce erai gata
să-mi spui. Dar eu, unul, nu simt nevoia să mă pregă
teşti de loc în chipul acesta. Fii deci încredinţat că,
pentru o introducere, ai spus tot ce trebuia spus. Iar
dacă o mai lungeşti mult, abia atl!nci mă voi înciuda
împotrivă-ţi tot timpul spectacolului şi te voi fluiera
cu atît mai zdravăn.
11. L u c i a n: Ceea ce spui tu voiam tocmai şi
eu să spun, adăugind însă că n-am să înşirui toate
cite mi le-a rostit N igrinos sub forma unei cuvîntări
despre cugetările lui, căci mi-ar fi cu neputinţă. Şi
nici nu voi pune pe socoteala filozofului cuvinte
de-ale altora, ca să nu fiu şi eu, în această privinţă,
asemeni acelor actori care adesea iau masca lui Aga-
memnon, a lui Creon sau chiar a lui Heracle, îmbracă
o haină cusută cu aur, privesc înspăimîntător şi deschid
o gură mare, spre a ne vorbi cu un glas subţire, slab,
molatic şi cu mult mai jalnic decît glasul Hecubei
sau al Polyxenei 7 • Spre a nu mă arăta şi eu ca unul
care ar merita învinuirea de a-şi fi pus o mască mai
mare <lecit îi e capul şi de a-şi fi făcut de rîs îmbrăcă
mintea, vreau să stau de vorbă cu tine lăsîndu-mi
faţa descoperită, fiindcă, în căderea mea, mi-e să nu
trag o dată cu mine şi pe eroul pe 'care-l întruchipez.
12. Prietenul: Vai, omul ăsta n-o să mai
sfîrşească pe ziua de azi cu reprezentaţiile lui -şi încă
nişte reprezentaţii tragice - care mi-au împuiat capul!
309
L u c i a n: Iată că am încetat I Mă întorc acum la
ceea ce trebuie să-ţi spun. N igrinos şi-a început vor-
birea cu o laudă a Helladei şi a oamenilor din Atena.
El susţinea că aceştia, fiind crescuţi in sărăcie şi
adăpaţi la izvoarele filozofiei, nu s-ar bucura cîtuşi
de puţin dacă vreun concetăţean de-al lor sau vreun
străin i-ar îndemna să îmbrăţişeze şi ei o viaţă de
desfătări şi de tinjeală. Iar dacă intră la ei în cetate
cineva dornic de a Ie aduce acest fel de viaţă, atunci
ei pe nesimţite ii îndreaptă pe acela, educîndu-1 şi
făcîndu-l să-şi însuşească felul lor curat de viaţă.*
13. Mi-a pomenit despre un om oarecare, putred
de bogat, ce sosise la Atena în toată strălucirea, tul-
burîndu-i pe locuitorii oraşului prin alaiul său nume-
ros. Îşi închipuia că, datorită veşmintelor sale felurit
colorate şi aurului pe care-l adusese, toţi atenienii
ii vor pizmui, fericindu-l. Dar atenienii, dimpotrivă,
l-au compătimit pe omuleţul nostru şi, cu multă blîn-
deţe, s-au apucat să-l dăscălească, fără a-l opri totuşi
să trăiască după placul lui, într-o cetate liberă. Dar
întrucît, din pricina sclavilor săi, acela îi stînjenea,
înghesuindu-i pe cei ce se aflau prin gimnazii ori
prin băi, şi îi stingherea pe cei cu care se întîlnea
în drum, cite unul din aceştia, ca şi cum n-ar fi vrut
să fie auzit, spunea pe şoptite, făcîndu-se că nu împotriva
lui îşi îndreaptă vorba: ,,Se teme să nu fie ucis pe
cînd îsi ia baia. Acolo însă unde se scaldă domneste
cea m~i deplină pace, aşa că, nici vorbă, n-are nev~ie
de toată oastea aia a lui." Iar omul, care în felul
acesta lua aminte la cele spuse, se schimba încet-în-
cet, se desăvîrşea. L-au pus să se dezbrace de veş
mîntul lui cel împestriţat şi de toată îmbrăcămintea-i
de purpură, hătindu-şi joc de culorile cele ţipătoare:
„Iată că s-a făcut primăvară!" Sau: ,,De unde-o mai
.• In realitate, stalul atenian Ia care se referă Lucian nu se prezenta atit

de idilic. Autorul face abstracţie de existenţa claselor sociale antagoniste,
de existenţa chiar printre liberţi a săracilor şi bogaţilor, de luxul orbitor al
unora şi de viaţa mizerA a altora etc. (n.r.)
fi ieşit şi păunul acesta?" Ori: ,,Cine ştie dacă n-o
fi îmbrăcat rochia maică-si ?" Şi cite alte glume de
soiul ăsta nu le mai ieşeau din gură! In acelaşi fel
îşi băteau joc şi de alte metehne ale sale: ba că poartă
inele cu toptanul, ba că părul îi e peste fire de
lung, ba că are o viaţă nesăbuită ... Aşa stînd lucrurile,
după ce a primit, pe nesimţite, o educaţie de la locui-
torii cetăţii, omul nostru a ajuns cu mult mai înţelept.
14. Voind să-mi arate că atenienii nu se ruşinează
a-şi mărturisi sărăcia, Nigrinos mi-a povestit despre
cele auzite chiar cu urechile lui la un concurs panat-
henaic8. Vorbele fuseseră rostite de întreg norodul.
Un cetăţean arestat era dus în faţa agonothetului 9 ,
deoarece venise să privească întrecerile înveşmîntat
într-o haină care bătea la ochi. Spectatorii au prins
să se înduioseze de el si au cerut să fie iertat. Crai-
nicul, însă, 'cu glasu-i' puternic, spuse cum că omul
săvîrşise o faptă protivnică legilor, venind ca pri-
vitor într-un atare veşmînt. Ceea ce i-a făcut pe toţi
să strige într-un singur glas, ca şi cum lucrurile ar
fi fost puse la cale, că ei iartă felul lui de a se îmbrăca,
întrucît învinuitul nu avea nici o altă îmbrăcăminte.
Nigrinos lăuda felul de a trăi al atenienilor, înăl
ţînd în slăvi libertatea lor, viaţa cea minunată de
acolo, liniştea şi răgazul de care ai parte din plin
la Atena. El îmi arăta cit de bine se potriveşte viaţa
pe care o duc locuitorii acestei cetăţi cu învăţăturile
filozofiei şi cit de bine izbutesc ei să păstreze obiceiu-
rile cele curate. Imi mai arăta N igrinos că omul
cuminte, deprins să nu ia în seamă bogăţia şi hotărît
să-şi ducă viaţa după bunele legi ale firii, găseşte
că traiul de la Atena se potriveşte de minune cu el.
15. Iar cel ce îndrăgeşte bogăţia şi se lasă vrăjit
de strălucirea aurului, cel ce-şi măsoară norocul după
purpura pe care o stăpîneşte şi după puterea pe care
o are, cel ce n-a prins gustul libertăţii şi nu ştie ce
înseamnă sinceritatea, cel cui nu i-a fost dat să vadă
nicicînd adevărul, ci, dimpotrivă, a crescut în mijlocul
311
linguşirilor şi al slugărniciei, înjosindu-şi sufletul în
desfătări si socotind că-i bine să nu se dăruiască
decît plă~erii, cel ce este prieten al ospeţelor prea
îmbelşugate, al băuturilor şi al Afroditei, dovedin-
du-se a fi un neîntrecut pehlivan, un înşelător şi un
mincinos, cel ce iubeşte concertele, ariile fredonate
şi cîntecele deşănţate, un asemenea om va găsi că la
Roma se trăieste cum trebuie.
16. Pentru ~amenii de acest soi, toate străzile şi
pieţele sînt pline de tot ce-i încîntă. La tot pasul ei
au prilej de desfătări, şi acestea le intră prin ochi,
prin urechi, prin nări, prin gîtlej şi prin părţile de
care mi-e ruşine să vorbesc. Desfătările, curgînd fără
întrerupere şi amestecîndu-se cu noroi, lărgesc uliţele.
Desfătările acestea sînt întovărăşite de adultere, de
sete de arginţi, de jurăminte strîmbe şi de toate slă
biciunile omenesti. Din sufletul biruit cu totul de
valurile patimil~r ele alungă sfiala, destoinicia şi
dreptatea. Aceste bune însuşiri nici nu mai lasă vreo
urmă acolo unde fuseseră mai înainte, iar sufletul
îşi potoleşte mereu setea de plăcere, făcînd să răsară
în el multe flori care nu sînt altceva decît patimile
cele sălbatice. Cam aşa îmi descrisese N igrinos ce-
tatea, înfăţişîndu-mi-o ca pe o învăţătoare a atîtor
bune deprinderi.
17. Cînd m-am întors pentru prima dată din Hellada,
oprindu-mă în apropierea Romei, îmi povestea el,
mi-am pus întrebarea: Ce caut eu în acest oraş? Şi
mi-am repetat versul lui Homer: ,,Şi de ce, ·neferici-
tule, părăsind lumina soarelui (adică Hellada, norocul
şi viaţa slobodă de care am avut parte acolo), ai venit
să vezi" 10 neorînduiala de aci, sicofanţii, salutările
trufaşe, ospeţele, linguşirile, omorurile care atrag
blesteme, prieteniile prefăcute şi nerăbdarea cu care
oamenii aşteaptă să li se lase testamente? Ce te-ai
gîndit să faci, întrucît nu e cu putinţă nici să pleci
de la Roma, nici să urmezi deprinderile de aci?
312
18. După ce chibzuisem toate astea, m-am tras
deoparte din bătaia săgeţilor, aşa cum spune Zeus
că l-a smuls pe Hector din măcelul bărbaţilor, din
sînge şi din învălmăşeală, şi-am luat hotărîrea să
rămîn de acum înainte acasă. Drept aceea, însuşin
du-mi felul de viaţă care, pentru gloata nepricepută, e
vrednic doar de o femeie, fără a fi pe măsura bărba
ţilor celor cutezători, stau de vorbă cu filozofia, cu
Platon şi cu adevărul. Mă aşez, aş zice, ca la teatru
cînd se adună puzderie de oameni, şi privesc de sus,
de la mare înălţime, cele ce se petrec acolo jos: în-
tîmplări făcute să prilejuiască multă desfătare şi să
stîrnească rîsul. Aşa, în împrejurări ca acestea, se
vădeşte dacă un bărbat merită sau nu să fie socotit
ca un om statornic, neschimbăcios.
19. Desigur, dacă facem un lucru îngăduit lăudînd
apucăturile cele proaste, să nu-ţi închipui că se află
vreun mijloc mai bun de a ne întări virtutea sau de
a ne pune sufletul la încercare decît oraşul acesta şi
viata care se trăieste aci. Căci nu-i putin lucru să
ţin~m piept atîtor' pofte, atîtor privelişti şi atîtor
desfătări ale auzului, care ne tot ademenesc şi se ţin
scai de noi. Fără să stăm prea mult pe gînduri, trebuie
să ne luăm după Odiseu, să plutim departe şi să nu
rămînem cu mîinile legate, căci ar fi ruşinos, şi să
nu ne astupăm cu ceară urechile, ci să ascultăm cu
mîinile slobode şi să privim dispreţuitor.
20. Roma ne mai dă putinţa să fim cuprinşi de un
mare respect în faţa filozofiei, văzînd în jurul nostru
prostia cea fără de margini. Vom· simţi ce lucruri de
~imic sînt bunurile soartei cînd ne vom purta privi-
rile prin oraş, ca şi cum am avea înaintea ochilor o
scenă pe care se desfăşoară o reprezentaţie cu mulţi
actori: unul ni se înfăţ_işează ca stăpîn, pe cită vreme
el fusese rob; pe altul, din bogat cum fusese, îl vedem
sărac; dintr-un om sărman se iveşte un satrap sau un
rege, iar prietenul regelui ajunge să-i fie duşman,
în timp ce acela pe care-l surghiunise ii e prieten.
313
Ceea ce trebuie să ne uimească cel mai mult este cum,
in ciuda faptului că Norocul ne arată mereu că ia
in glumă lucrurile omeneşti şi mărturiseşte că nici
unul din acele lucruri nu rămine statornic, oamenii,
care văd zi de zi cele ce se petrec, mai stihuiesc in
urmărirea bogăţiei şi a puterii, ducînd cu ei pretutin-
deni nenumărate nădejdi, ce nu s-or împlini niciodată.
21. Iţi spuneam că putem ride de ceea ce se intîmplă
şi că lucrurile acestea ne desfată. Te voi lămuri eu
cum I Nu-i aşa că e cît pe-aci să te pufnească rîsul
cînd ţi-e dat să-i priveşti pe bogătaşii care se fălesc
arătîndu-şi veşmintele de purpură şi inelele din degete?
Prin aceasta ei dau dovadă de o grozavă lipsă de bun-
simţ. Mai ciudată decît toate este, însă, apucătura
lor de a-i saluta prin glasul altuia pe cei întîlniţi în
drum. Ei spun că se cuvine să te mulţumeşti doar
cu privirea pe care ţi-au aruncat-o. Sînt şi oameni
care, încă şi mai îngîmfaţi, aşteaptă să li te ploco-
neşti, dar nu de la depărtare, precum obişnuiesc
perşii; îţi cer să te apropii de dînşii, să te încovoi,
să-ţi .înjoseşti sufletul, văzînd în înfăţişarea smerită
a trupului însăşi plecăciunea sufletului tău. Trebuie
să le săruţi pieptul sau mina dreaptă, lucru rîvnit
şi privit cu multă uimire de oamenii cărora nu le e
îngăduit un asemenea lucru. Omul de vază se ţine
drept şi rabdă să fie multă vreme tras pe sfoară. Dar
mojicia lui, cînd nu îngăduie să-l sărutăm pe gură,
i-o înţeleg.
22. Incă şi mai mult stîrnesc rîsul cei care vin
intru întimpinarea lui şi-l linguşesc. Ei se trezesc
din somn pe la mijlocul nopţii şi dau o fugă prin oraş,
pentru ca, ajunşi la uşa aceluia, slujitorii să-i împie-
dice de a intra. Ei rabdă să fie împroşcaţi cu ocări,
să li se arunce în obraz epitetul de cîini, de lingăi
şi cite alte lucruri la fel de plăcute. Drept răsplată
pentru amărita lor de alergătură, ii aşteaptă un prînz
de nesuferit, care le pricinuieşte nenumărate necazuri.
Cit mai îmbucă ei atunci I Şi, necumpătaţi cum sint,
314
beau fără măsură. Iar după ce mai spun cuvinte
fără socoteală şi fără rost_, pleacă în cele din urmă
bombănind, supăraţi şi defăimind prinzul sau învi-
nuind silnicia şi calicia celui care ii poftise. Ulicioa-
rele s1nt pline de vomitările lor, iar ei se iau la harţă
in faţa lupanarelor. Cei mai mulţi dorm ziua şi dau
prilej medicilor să cutreiere Roma. Mai ciudat <lecit
orice e că unii n-au nici măcar răgazul să se îmbol-
năvească.
23. In ce mă priveşte, mi-am dat seama că linguşi
torii sînt cu mult mai vătămători decit cei către care
ei îşi îndreaptă lauda. Cred chiar că ei sînt de vină de
faptul că bogătaşii ii privesc cu dispreţ. Ce trebuie
să fie in mintea acestora cînd linguşitorii se minu-
nează de belşugul lor, le înalţă în slăvi aurul şi, de
cum s-a luminat de ziuă, le umplu atriile 11 , ieşindu-le
in cale şi salutîndu-i cu numele de „stăpîni" ! Dacă
însă ar lua toţi laolaltă hotărîrea, chiar şi pentru
puţină vreme, de a înceta să le mai fie de bunăvoie
robi, crezi oare că n-au să vină bogaţii in faţa porţii
celor săraci, cerindu-le să nu le lase fericirea neadmi-
rată şi lipsită de martori, să nu lase neadmirate nici
minunatele lor ospeţe şi nici casele lor cele strălucite,
dar rămase fără de întrebuinţare şi nefolosite de
nimeni? Nu atît bogăţia e îndrăgită de ei, cit mai ales
faima de a fi oameni fericiţi datorită bogăţiei. Căci
aşa stau lucrurile: nu foloseşte la nimic să locuieşti
într-o casă nespus de frumoasă, să ai parte de aur sau
fildeş, dacă de ele nu s-ar minuna nimeni. Ca să nimi-
ceşti, ori fie şi numai să micşorezi preţul bogăţiei lor,
trebuie să clădeşti împotriva ei un meterez al seme-
ţiei. Pe cită vreme o slugă preaplecată îi împinge pe
cei avuţi să-şi piardă de tot cumpătul.
24. Cred că nu vom putea rosti osînda împotriva
celor nepricepuţi, care mărturisesc răspicat lipsa lor
de învăţătură săvîrşind asemenea lucruri. Dar dacă
cineva, dindu-se drept filozof, coboară 1ncă şi mai jos,
la fapte ce stîrnesc hazul, iată ceea ce trebuie să ne
315
uimească grozav. Nici nu-ţi închipui în ce stare sufle-
tească mă aflu atunci cînd văd pe vreunul dintre ei
- dacă e, mai ales, şi înaintat în vîrstă - ameste-
cîndu-se prin mulţimea linguşitorilor. El intră în
garda personală a vreunui înalt dregător şi stă de
vorbă cu cei care l-au poftit la ospăţ. Îmbrăcămintea
lui se deosebeşte mult de a celorlalţi, atrăgînd privi-
rile spre dînsul. Sînt cu deosebire mînios că nu şi-a
schimbat şi hainele, fiindcă joacă acelaşi rol ca şi
linguşitorul.
25. Cu purtarea cui să asemăn eu oare purtarea la
ospeţe a aşa-zişilor filozofi? Nu se ghiftuiesc ei oare
fără de măsură? Nu se îmbată mai în văzul lumii
decît oricine? Nu se ridică cei din urmă de la masă şi
nu pretind să ia cu ei mai multe bucăţi? Cînd sînt
oameni ceva mai subţiri, adeseori simt şi nevoia de-a
cinta.
Ţi-am arătat care anume fapte i se păreau lui Nigri-
nos vrednice de-a fi luate în rîs. El pomenea îndeosebi
pe filozofii care, pentru o simbrie, îşi propovăduiesc
învăţăturile şi pun la mezat virtutea, de parcă ar fi
în piaţă. Iar şcolilor lor, Nigrinos le zicea prăvălii şi
ateliere. Găsea că se cade ca omul care propovăduieşte
altora dispreţul bogăţiei să se înalţe el în primul rînd
mai presus de cîştiguri.
26. Nigrinos, însă, făcea necontenit acest lucru. Nu
numai că îi învăţa fără să le ia un ban pe cei care îl
rugau să-i înveţe, dar mai şi sărea să-i dea ajutor celui
pe care-l ştia în lipsuri, şi nici prin gînd nu-i trecea
să agonisească şi el ceva. Atît de departe era de a rîvni
ceva ce nu s-ar fi căzut, incit rămînea nepăsător şi
cînd îşi vedea averea irosindu-se. Nu departe de Roma,
Nigrinos are un teren. N-a găsit, însă, de cuviinţă
nici măcar să pună piciorul pe acolo vreme de mai
mulţi ani, ba încă mai spunea sus şi tare că n-ar fi
cîtuşi de puţin al lui. După socoteala mea, Nigrinos
era încredinţat că de la fire noi nu sîntem stăpînii
nici unui lucru, dar că legea ori moştenirea ne face să
t,
316
luăm în folosinţă pentru un timp nehotărît unele
bunuri şi astfel lumea ne crede vremelnicii stăpîni ai
acestor bunuri. Iar după ce ne-a bătut sorocul, atunci
altcineva le primeşte şi se bucură de linguşirea oame-
nilor. Nigrinos poate să dea strălucite pilde pentru
oricine ar voi să-l imite în felul lui de a se hrăni cu
mai nimica toată, în cumpătarea cu care-şi face exer-
ciţiile trupeşti, în sfiala pe care-o au ochii lui, în
cuviinţa îmbrăcăminţii şi, mai mult decît atît, în
felul lui chibzuit de a gîndi şi în omenia purtării lui
fată de semeni.
27. Ucenicilor săi le dădea îndemnuri să nu pregete
cînd e vorba să facă vreun bine si să nu facă si ei cum
fac cei mai mulţi, care, pentru' atare lucruri, stator-
nicesc anume zile: sărbători sau adunări măreţe, ca
să înceapă doar de atunci încolo a nu mai minţi ori
a-şi face datoria. Nigrinos cerea să se pornească fără
zăbavă pe drumul virtuţii. El osîndea făţiş pe acei
filozofi care îşi închipuie că-i pot deprinde pe ucenicii
lor a fi oameni destoinici numai prin faptul că, supu-
nîndu-le trupul unor exerciţii, ajung să facă din ei
oameni în stare a ţine piept nevoilor şi ·ostenelilor.
Cei mai multi asa zic că e bine. Alt ii îsi si biciuiesc
elevii, iar c~i m'.ai ciudaţi chiar :şi 'pieiea' le-o zgîrie
cu instrumente de fier.
28. Nigrinos era încredinţat că mai degrabă s-ar
cuveni ca sufletele să fie întărite şi să fie deprinse să
rămînă întregi chiar şi în suferinţă; iar educatorul
care doreste să dea oamenilor cele mai bune învătături
e dator să se gîndească la sufletul, la trupul, la ~îrsta
şi la educaţia pe care un anume om a primit-o pînă
atunci.' În chipul acesta, va reieşi că nu porunceşte
învăţăceilor săi lucruri mai presus de puterile lor.
'Îmi povestea Nigrinos că, din pricina unor străduinţe
peste măsură .de mari, mulţi au Ş\ murit. Eu însumi
am văzut un tînăr care, după ce gustase din am~ră
ciunile născocite de profesorii aceia, de îndată ce a
luat cunoştinţă de părerile cele adevărate, a luat-o
317
Ia fugă şi nu s-a mai întors Ia dascălul său. S-a dus Ia
Nigrinos, putind să facă dovada că Ia acesta îi merge
mult mai bine.
29. După ce i-a lăsat pe filozofi, Nigrinos începu
din nou să pomenească despre ceilalţi oameni. Mi-a
povestit despre neorînduielile de la Roma, despre învăl
măşeala locuitorilor ei. Mi-a vorbit de teatre, de hipo-
drom, de statuile de vizitii 12 , de numele cailor, de
discuţiile care au Ioc pe străzi cu privire la alergări.
Într-adevăr, s-ar putea spune că patima pentru curse
e foarte răspîndită la Roma, şi mulţi chiar, cunoscuţi
ca oameni cu judeQată, au fost cuprinşi de ea.
30. Apoi a trecut la zugrăvirea altor privelişti şi
mi-a vorbit despre oamenii cărora le place la nebunie
să asiste la evocările morţilor, precum şi despre cei
ce vînează testamente. Mi-a mai dat o lămurire,
şi anume că fiii Romei numai o singură dată în viaţa
lor spun adevărul: cînd scriu testamentul. Ei nu vor
să tragă ponosul pricinuit de o vorbire neprefăcută.
Şi, în vreme ce Nigrinos cuvînta, mi-a venit să rîd
gîndindu-mă cum oamenii noştri găsesc potrivit să
îngroape, împreună cu ei, şi sărăcia minţii lor, mărtu
risind însă prin testament că sînt nişte proşti, nişte
oameni lipsiţi de bun-simţ. Unii cer să fie arse o dată
cu ei şi veşmintele sau orice alt lucru pe care l-au
preţuit în viaţă, pe cînd alţii doresc ca robii să vegheze
lingă mormînt. Ba unii au lăsat chiar cu limbă de
moarte ca piatra de mormînt să Ie fie împodobită cu
flori. Se dovedeşte astfel că tot prostănaci au rămas şi
după ce şi-au dat duhul!
31. Nigrinos socotea că putem judeca faptele săvîr
şite în viaţă de aceşti oameni după cele hotărîte a fi
făcute după moartea lor. Ei sînt aceia care cumpără
mtncăruri scumpe, care la ospeţe toarnă vin amestecat
cu şofran şi cu mirodenii, care în mijlocul iernii se
împodobesc cu trandafiri şi cărora Ie place nespus de
mult să se bucure de asemenea flori tocmai cînd ele se
găsesc nespus de greu şi cind nu le-a venit încă timpul;
318
Ie privesc însă dispreţuitor cînd natura face ca
ele să inflorească, pentru că atunci trandafirii sînt
ieftini şi Ia îndemîna oricui. Tot ei se mai apucă să
bea şi parfumuri. Cea mai aspră învinuire pe care N igri-
nos Ie-o aducea oamenilor noştri era că ei nici nu ştiu
măcar să se folosească de patimile în care se adîncesc,
neţinînd seamă că există şi anumite margini, şi anu-
mite legi ale adevăratei desfătări, margini şi legi pe
care le nesocotesc; îşi Iasă sufletul pradă moliciunii,
ca să fie călcat în picioare; aşa cum spune o vorbă pe
care o găsim in tragedii şi comedii, ,,încearcă, opintin-
du-se, să iasă cu de-a sila alături de uşă". Filozoful
numea solecism acest fel de a gusta plăcerea.
32. Însufleţit de aceleaşi gînduri, Nigrinos mai
spunea încă un lucru, imitindu-1 întocmai pe Momos,
care dojenise pe zeul plăsmuitor al taurului că nu i-a
aşezat coarnele în aşa chip, incit şi taurul să şi le
poată vedea13 ; tot astfel şi el ii învinuia pe cei care
poartă cununi că nici măcar nu ştiu unde trebuie
puse. Dacă - mi-a spus Nigrinos - pe ei îi desfată
mireasma viorelelor şi a trandafirilor, ar trebui de
bună seamă să ţină cununile sub nas, cît mai aproape
de răsuflarea lor, ca să poată sorbi o cit mai mare
desfătare.
33. Îşi mai bătea joc şi de cel care se îngrijeşte cu o
rîvnă uimitoare de pregătirea ospeţelor, deosebite prin
varietatea sosurilor şi prin felul neobişnuit de ales
al prăjiturilor. Un astfel de om, îmi spunea el, se tru-
deşte tare mult în dorinţa de a gusta o plăcere atît de
trecătoare. Nigrinos mi-a dovedit că toată strădania
acestui om se risipeşte doar pentru desfătarea unui loc
mare cit patru degete, atit cit are cel mai larg gîtlej
omenesc. Căci mai înainte de-a fi dus o mîncare la
gură, nu simţim de loc plăcerea lucrurilor cumpărate,
iar după ce hrana coboară în stomac, faptul de a ne
fi săturat cu lucruri care au costat mult nu ne prile-
juieşte o mai mare desfătare. Cheltuind o mulţime de
bani, oamenii aceştia nu se pot bucura decît de o plă-
319
cere gustată în chip cu totul trecător. Şi nebunia lor,
adăuga Nigrinos, nu trebuie să ne mire, căci omul
apucat de această patimă nu cunoaşte, şi aceasta
fiindcă e un necioplit, ce sînt adevăratele plăceri.
Filozofia ne dă prilejul să le cunoaştem pe toate, dacă
sîntem hotărîţi să ne dăm osteneala.
34. Cît priveşte lucrurile care se întîmplă pe la
băi, N igrinos iarăşi îmi povestea multe. Mi-a pome-
nit, bunăoară, de mulţimea însoţitorilor, de silniciile
ce se petrec acolo, de oamenii pe care slujitorii lor îi
duc l_a baie aproape tot aşa cum sînt duşi morţii la
groapă. Mi s-a părut că ura îndeosebi faptul, deseori
întîlnit la Roma şi foarte obişnuit pe la băi, că anu-
miţi robi sînt nevoiţi să meargă înaintea stăpînilor,
strigîndu-le şi făcîndu-i atenţi să se uite bine unde
pun piciorul, dacă au cumva de· trecut peste vreo
ieşitură a pardoselei sau au de ocolit vreo adîncitură.
Ba, lucrul cel mai uimitor, robilor li se cere să le aducă
aminte stăpînilor pînă şi faptul că merg. Filozoful
găsea foarte ciudat cum de oamenii, care pentru a
mînca n-au nevoie de gura sau de mîinile altora, iar
pentru a auzi n-au nevoie de alte urechi, simt totuşi
nevoie de ochii alt-ora, cînd ai lor sînt foarte sănătoşi,
spre a putea privi la numai doi paşi, avînd răbdare
să asculte glasuri al căror rost e de a vesti doar pe
cei nenorociţi şi pe orbi. Iată ceea ce fac pînă şi magis-
traţii, cărora le-a fost încredinţată cîrmuirea cetăţii,
şi încă în pieţele publice, şi ziua în amiaza mare.
35. După ce Nigrinos mi-a lămurit toate acestea şi
încă multe altele la fel, a pus capăt vorbirii sale. Pînă
atunci îl ascultam plin de uimire şi cu teama ca nu
cumva să se oprească din povestit. Dar cînd a tăcut,
am simţit şi eu ceea ce au simţit faiacii 14 • Ca fermecat,
am stat îndelung cu ochii ţintă la el. Apoi m-a cuprins
o tulburare grozavă. Capu-mi vîj îia. Sudoarea îmi
curgea şiroaie. Voiam să-i vorbesc şi mă poticneam.
Mi se înţepenea vorba-n gît. Glasul mi se stinsese,
iar limba nu mai nimerea cuvîntul. ln sfîrşit, foarte
320
tncurcat, am început să plîng. Căci spusele lui Nigri-
nos nu-mi atinseseră fiinţa numai aşa, pe deasupra
şi la nimereală. Lovitura lui mă pătrunsese adînc şi
tocmai unde trebuia. Cuvintarea lui Nigrinos, atît
de meşteşugită, parcă-mi sfîşiase sufletul. Şi dacă
mi-e îngăduit să rostesc şi eu acum lucruri vrednice
de un iubitor al înţelepciunii, iată ce cred despre cele
ce ţi-am spus.
36. Cînd sufletul unui om este bine dăruit de la
natură, aş putea să-l asemăn cu o ţintă moale. ln
viaţă sînt mulţi arcaşi ale căror tolbe sînt pline cu
tot felul de cuvîntări pestriţe şi de tot soiul. lnsă nu
oricare dintre ei ştie să-şi potrivească bine lovitura.
Unii întind prea tare arcul şi îşi trimit săgeata cu o
iuţeală mai mare decît e nevoie. Ei nimeresc ţinta,
dar săgeţile lor nu rămîn înfipte în ea, ci, fiind zvirlite
cu putere mare, o străbat şi, după ce ele au răzbit în
partea cealaltă, lasă în suflet numai o rană foarte
larg deschisă. Pe cită vreme sînt ţintaşi care săvîrşesc
un lucru cu totul pe dos. lntrucit săgeţile lor au fost
zvîrlite fără putere, dintr-un arc prea puţin încordat,
ele nu ajung la ţintă, ci, mai şi pierzînd din iuţeala
lor, cad adeseori la jumătatea drumului. Iar dacă
vreodată ajung pînă la capăt, ating ţinta numai pe
deasupra. Ele nu fac rană adîncă, fiindcă n-au fost
zvîrlite cu destulă putere.
37. Dar un arcaş priceput, în felul lui Teucros,
priveşte mai întîi cu multă luare-aminte ţinta, între-
bîndu-se dacă nu e foarte moale, sau, dimpotrivă,
dacă n-are să reziste cumva săgeţii. Căci sînt şi ţinte
în care nu poţi pătrunde. Şi atunci, după ce vede cum
stau lucrurile, arcaşul nostru îşi moaie săgeţile nu în
otravă, ca sciţii, nici în sucul macului, cum fac cureţii 15 ,
ci le unge cu o alifie dulce, care te pătrunde pe înce-
tul. Apoi, foarte simplu, el işi porneşte săgeata. Iar
aceasta, bine ţintită şi zburind cu puterea cerută,
străpunge sufletul şi se împlintă în el attt cit să şi
rămînă înfiptă acolo. Ea face să curgă în suflet destul

balsam spre a putea să se împrăştie şi să se strecoare
pesţe tot. Atunci ascultătorii simt o mare desfătare,
care-i face să verse lacrimi. Acest simţămînt I-am
încercat şi eu, în vreme ce licoarea mi se răspîndea
tainic în suflet, ceea ce m-a îndemnat să-i recit lui
N igrinos versul: ,,Aruncă tot aşa săgeţile tale, căci
poate vei aduce hellenilor lumina mîntuirii" 16 • Şi
după cum nu pe toţi cei care ascultă flautul frigian
îi cuprinde delirul 17 , ci numai cei stăpîniţi de Rhea
sînt cuprinşi de înflăcărarea pe care, prin răscolirea
amintirilor, le-o stîrneşte melodia flautului, tot aşa
nu oricine care-i ascultă pe filozofi ajunge să fie entu-
ziasmat şi să plece rănit, ci doar omul a cărui fire
este înclinată spre filozofie.
38. P r i e t e n u l: Ce lucruri înalte si vrednice
de uimire, ce lucruri zeieşti mi-ai spus, d;agul meu!
Nu-mi puteam da seama că te-ai săturat cu ambro-
zie, pe drept cuvînt îmbelşugată, şi cu lotus. Iar în
vreme ce tu vorbeai, o puternică tulburare mi-a zgu-
duit sufletul. Sînt mîhnit că nu mai vorbeşti şi, ca
să folosesc un cuvint de-al tău, să nu te mire că m-ai
rănit. Ştii, fără îndoială, că oamenii muşcaţi de un
cîine turbat sînt cuprinşi de furie, dar nu numai ei,
ci, cînd şi ei muşcă pe alţii, sînt şi aceştia cuprinşi
de aceeaşi turbare şi îşi ies din minţi. Căci, prin muşcă
tură, boala se lăţeşte, ajunge foarte răspîndită, şi
nebunia merge din om în om, cuprinzîndu-i pe mulţi.
L u c i a n: Prin urmare, mărturiseşti că şi tu
eşti foarte grav rănit.
P r i e t e n u l: De bună seamă! Şi te rog un lucru:
gîndeşte-te cum să găsim un leac pentru amîndoi.
L u c i a n: Trebuie să urmăm pilda lui Telefos 18 •
P r i e t e n u l: Care anume?
Luci an: Va trebui să ne ducem la omul care
ne-a rănit spre a-i cere stăruitor să ne lecuiască.
ÎNDOITA ÎNVINUIRE
SAU
TRIBUNALELE
l N DO IT A 1 N V INU IR E SAU TRIBUN ALELE
Zeus, Hermes, Dreptatea, Pan, mai mulţi atenieni,

Academia, Porticul, Epicur, Virtutea, Moliciunea,
Retorica, un sirian, Dialogul
1. Z e u s: De-ar pieri odată toţi filozofii care spun

că fericire nu-i decît în lumea zeilor I De-ar şti numai
cite avem de îndurat din pricina oamenilor, n-ar mai
înălţa în slăvi nectarul şi ambrozia noastră şi nu s-ar
mai încrede în Homer, un orb, un şarlatan, care ne
dă numele de „fericiţi" şi povesteşte ce se petrece
în cer, cînd nu era în stare să vadă nici măcar întîm-
plările de pe pămînt. Uite Soarele I Abia îşi înhamă
caii la car şi cit îi ziulica de mare cutreieră cerul,
înveşmîntat în foc şi strălucind de raze. N-are răgazul,
cum se zice, nici să-şi scarpine urechea. Dacă din
cea mai mică nebăgare de seamă ar uita să-şi înde-
plinească îndatorirea, caii, smulgînd hăţurile şi
luînd-o razna, ar prăpădi în flăcări întreaga lume.
Apoi Luna, mereu de veghe, ocoleşte şi ea cerul ca
să dea lumină celor petrecăreţi şi oamenilor care se
întorc la vreme nepotrivită de la ospeţe. Cit despre
Apollon, acesta şi-a ales o îndeletnicire nespus de
stînjenitoare, şi puţin îi lipseşte să surzească, fiindcă
muritorii îl copleşesc cerindu-i oracole. El trebuie să
fie cînd la Delfi, cînd la Colofon, unde porneşte în
goana mare; de-aci trece la Xanthos şi se întoarce
gîfiind la Claros; se aşterne apoi la drum spre Delos
325
sau spre branchizi 1 • Ca să fiu scurt, oriunde preoteasa
- după ce va fi băut apa sfinţită, va fi mestecat
laur şi va fi scuturat trepiedul 2 - îi dă poruncă să
fie de faţă, el nu poate zăbovi nici o clipă, ci se înfă
ţişează cît se poate de repede, ca să rostească oracole.
Căci, altminteri, se spulberă faima de care se bucură
meşteşugul său. Şi nici nu mai vorbesc despre toate
cite le-au născocit oamenii ca să-i pună la încercare
iscusinţa lui de proroc I Bunăoară cărnurile de miel
gătite cu broaşte ţestoase 3 • Dacă n-ar fi avut un miros
atît de ascuţit, binecunoscutul lydian l-ar fi dat de
ruşine şi ar fi plecat hătindu-şi joc de el. Iar Asele-
pios este şi el peste fire de împovărat cu îngrijirea
bolnavilor, ,,vede lucruri groaznice, atinge ceea ce
nu-i poate face plăcere, şi din nenorocirile altora
culege şi el necazuri" 4 • Ce să mai amintesc de vîntu-
rile care fac să crească plantele, mină corăbiile şi suflă
pentru vînturători? I Să mai spun ceva şi despre .Somn?
Acesta se abate din zbor asupra oricărui om. Visul
care-l însoţeşte în fiece noapte îi slujeşte dl'ept tăl
maci. Toate muncile pe care le-am pomenit, zeii le
iau asu pră-le de dragul oamenilor, dindu-şi fiecare
obolul pentru înfăptuirea binelui în viaţa pămînte
nilor.
2. Cu toate acestea, truda celorlalţi zei nu trece
dincolo de o anumită măsură. Eu, însă, care-s rege
şi tată al universului, cîte supărări nu trebuie să
îndur! Cîte necazuri nu am, cînd mă împart între
atîtea griji! Mai întîi, sînt nevoit să iau seama ca
zeii ceilalţi, care-mi dau o mînă de ajutor la cîrmuirea
lumii, să-şi îndeplinească îndatoririle, de teamă să
nu se lase pe tînjeală. Apoi, nenumărate sînt lucrurile
pe care trebuie să le îndeplinesc eu însumi şi pe care
- aş îndrăzni s-o spun - aproape că nu le pot duce
la bun sfîrşit, atît de migăloase sînt. Desigur, după
ce am orînduit eu însumi treburile cele mai însemnate
ale cîrmuirii - vorbesc de ploi, grindini, vînturi,
fulgere - nici atunci nu mă pot odihni, căci mai
326
trebuie să am grijă de unele mărunţişuri, pe care să
le aduc la îndeplinire; mă uit, în acelaşi timp, în
toate părţile şi iau aminte la tot, aidoma păstorului
din Nemeea5 • li pîndesc pe hoţi, pe cei ce jură strîmb,
îmi arunc privirile către cei care aduc jertfe şi către
cei ce fac libaţii, văd de unde se înalţă mirosul de
grăsime şi fumul jertfelor. Şi trebuie să fiu cu luare-
aminte cînd mă cheamă vreun bolnav ori vreun coră
bier. Lucrul cel mai istovitor e ca, în aceeaşi clipă,
să fiu şi la Olimpia, pentru a fi de faţă la o heca-
tombă, şi la Babylon, urmărind o bătălie, sau să
trimit geţilor grindina şi să iau parte la un ospăţ
al etiopilor.
Dar cu toate că-mi dau toate aceste osteneli, încă
nu-mi e uşor să scap de nemulţumirile oamenilor.
Adesea, ,,ceilalţi zei şi bărbaţii purtători de coif şi
luptători de pe car dorm toată noaptea, pe cită vreme
eu, Zeus, nici măcar nu sînt mîngîiat de somnul cel
atît de plăcut" 6 • Căci, îndată ce-aş aţipi, s-ar şi dovedi
că Epicur are dreptate cînd susţine că zeii nu poartă
de grijă celor înfăptuite pe pămînt. Şi dacă oamenii
l-ar crede pe Epicur, primejdia n-ar fi de loc mică.
Templele noastre ar rămîne atunci fără ghirlande,
străzile n-ar mai fi străbătute de mirosul grăsimii,
nu s-ar mai folosi craterul pentru lihaţii 7 , iar altarele
ar sta reci. Pe scurt, n-ar mai exista nici sacrificii,
nici victime plăcute zeilor, iar în lumea noastră ar
bîntui o neînchipuit de mare foamete. Drept aceea,
aidoma unui cîrmaci de corabie, stau singur, în pi-
cioare, în partea cea mai înaltă de la pupă, şi ţin
cîrma în mîini. Ceilalţi călători se întîmplă că sînt
beţi ori că dorm. Eu, însă, neînchizînd o clipă ochii
şi nemîncat, ,,mă frămînt cu grijile tuturor, în mintea
şi în inima mea" 8 , iar singura-mi cinstire este că
lumea mă socoteşte stăpîn.
3. Şi mi-ar face plăcere să-i întreb pe filozofii aceia,
care cred că numai zeii sînt fericiţi: .cînd oare îşi
închipuie ei că mai avem noi răgazul să ne desfătăm
327
cu nectar şi ambrozie, copleşiţi cum sîntem de neca-
zurile noastre fără de număr? Ei bine, pentru că sînt
atît de hărţuit, păstrez nişte înscrisuri privitoare la
multe procese răsuflate, care zac pe undeva, pline
de mucegai şi acoperite cu pînză de păianjen, mai ales
cele privitoare la pricinile pe care ştiinţele şi meşte
şugurile le-au pornit împotriva unor anume oameni.
Unele dintre ele sînt acum îmbătrînite de anii cei
mulţi care s-au aşternut peste ele. Iar lumea, mî-
nioasă, strigă din toate părţile şi cere să se facă drep-
tate. Şi eu sînt învinuit că tărăgănez lucrurile, fiindcă
oamenii nu ştiu că judecăţile au suferit întîrziere nu
din pricina nepăsării mele, ci din pricina fericirii de
care, zice-se, avem noi parte. Căci aşa-i numită lipsa
noastră de răgaz I9
4. H e r m e s: Cinstite Zeus, eu însumi am auzit

multe plîngeri de felul ăsta care se făceau pe pămînt.
Dar pînă acum n-am cutezat să-ţi pomenesc de ele.
Dar fiindcă ai adus tu vorba, am să-ţi spun atunci
şi eu ce ştiu. Toţi oamenii sînt mînioşi şi îşi arată
nemulţumirea, dragă tată, chiar dacă n-au curajul
s-o facă prea zgomotos. 1şi vorbesc în şoaptă unii
altora şi te învinuiesc cum că prea tărăgănezi lucru-
rile. Ar fi trebuit ca ei de multă vreme să cunoască
cele ce s-au hotărît în ceea ce-i priveşte şi să se
împace fiecare cu ceea ce judecătorii au socotit de
cuviinţă.
Zeu s: Dar tu ce crezi, Hermes? Să facem cunoscut
că se va ţine o adunare pentru judecarea proceselor
acestea, sau, mai degrabă, să vestim că hotărîrile se
vor lua la anul? ·
H e r m e s: Nu I Să hotărîm de îndată adunarea I
Z e u s: Aşa să fie! Coboară în zbor pe pămînt şi
fă cunoscut că se va ţine o adunare pentru procesele
acelea. Toţi cei ce au început vreo pricină, din cele
despre care vorbim, să vină azi în Areopag, unde
Dreptatea va alege prin tragere la sorţi, dintre toţi ate-
nienii, pe cei ce vor fi judecători, şi numărul lor va
328
fi pe măsura amenzilor care au fost cerute. Iar dacă
va crede cineva că dreptatea s-a împărţit cu părtinire,
va fi îngăduit ca pricina să fie adusă în faţa mea, şi
procesul se va judeca din nou, ca şi cum judecata
nici n-ar fi avut loc. Tu, fiica mea, aşază-te lingă
zeiţele cele vrednice de toată cinstea10 , trage la sorţi
procesele şi ia seama cum se poartă judecătorii I
5. Drept a te a: Iar să cobor pe pămînt? Ca să
fiu iar alungată de oameni, şi apoi, nemaiputînd
răbda batjocurile Nedreptăţii, să vin înapoi în goană
mare? Că nu mă pot înţelege cu muritorii I
Z e u s: Trebuie să tragi nădejde că lucrurile vor
merge bine. Filozofii sînt încredinţaţi că e nevoie
să te preţuiască mai mult decît preţuiesc Nedrepta-
tea; de aceasta s-a pătruns mai ales fiul lui Sofronis-
cos11, care nu mai contenea să-ţi aducă laude, spunînd
că Dreptatea alcătuieşte cel mai de preţ dintre bunuri.
D r e p t a t e a: Desigur, filozoful pe care mi l-ai
amintit a tras foloase mari, susţinînd că rostul meu
e foarte însemnat I Dat pe mina Celor Unsprezece 12 ,
fu azvîrlit într-o închisoare şi, nefericitul, a trebuit
să bea cucută, nemaiavînd nici măcar vreme să-l
răsplătească pe Asclepios cu un cocoş 13 , atît de mare
a fost biruinţa celor care-l învinseseră, avînd în ce
priveşte Nedreptatea păreri protivnice gîndurilor lui.
6. Z e u s: Cei mai mulţi oameni nu se deprinseseră
pe atunci cu filozofia, iar cei care-şi făceau o înde-
letnicire din ea erau puţini la număr. Trebuie, prin
urmare, să înţelegi de ce tribunalul a dat dreptate
lui Anytos şi Meletos 14 • Dar astăzi nu vezi ce nume-
roase sînt mantalele, bastoanele, desagele? Pretutin-
deni îţi ies în cale oameni cu barbă stufoasă, ţinînd
în mina stingă o carte, şi toţi filozofează aşa cum îţi
vine ţie la socoteală. Toate cărările sînt pline de oa-
meni care - în pilcuri şi chiar în falange - pornesc
să se întîlnească. Nu e făptură omenească ce n-ar voi
să se bucure de faima de-a fi odrasla virtuţii. O mul-
ţime de muritori îşi părăsesc meşteşugurile pe care
329
le aveau mai înainte vreme şi dau buzna spre desagă
şi măntăluţă. Bărbaţii despre care vorbesc stau la
· soare, ca să li se înnegrească trupurile - ai crede că
sînt etiopieni I - şi, din cizmari sau dulgheri, se
prefac pe negîndite în „înţelepţi". Ei se plimbă şi vă
aduc laude, ţie şi virtuţii. E o zicală care sună aşa:
mai degrabă, dacă ar fi să cazi într-o corabie, ai sorţi
să nu te izbeşti de lemnul ei decît, dacă ţi-ai roti
privirile în jur, să nu te izbeşti de un filozof I
7. D r e p t a t e a: Totuşi, Zeus, gîlcevitorii ăştia,
sfădindu-se între ei, ne arată cît sînt de nepricepuţi
cînd vorbesc despre mine. Fiinţele acestea mă înspăi
mîntă I Se spune că cea mai mare parte dintre ele ar
imita felul meu de-a vorbi. Iar cît priveşte faptele
lor, acestor muritori nici nu le trece prin minte să
mă primească în casă şi, de bună seamă, dacă m-aş
înfăţişa vreodată la uşa lor, mi-ar trînti-o în nas,
căci de mult adăpostesc la ei Nedreptatea.
Z e u s: Nu toţi sînt răi, fiica mea, şi trebuie să
fii mulţumită dacă ai să întîlneşti fie şi numai vreo
cîţiva cumsecade. Dar acum plecaţi, ca măcar unele
procese să fie judecate astăzi.
8. H e r m e s: S-o pornim la drum, Dreptate,
îndrumîndu-ne paşii drept spre Sunion, puţin mai jos
de Hymettos, la stînga Parnesului, unde se pot deosebi
cele două înăltimi 15 . Pari să fi uitat încă de mult
drumul. Dar p~ntru ce plîngi şi te arăţi nemulţumită?
Nu-ti fie teamă I Purtările oamenilor nu mai sînt
acel~aşi. Au murit toţi binecunoscuţii skeironi, pityo-
kampţi, busirişi şi falarişi, de care erai înfricoşată
odinioară. Acum Inţelepciunea, Academia şi Porti-
cul16 domnesc peste tot. Pretutindeni oamenii te
caută, vorbesc neîncetat despre tine, aşteaptă să co-
bori de undeva, din cer, şi să rămîi printre ei.
Drept a te a: Numai tu, Hermes, vei putea să-mi
înfăţişezi adevărul, căci stai mai toată vremea în
mijlocul lor şi te învîrţi prin gimnazii, prin agora,
urmăreşti judecăţile şi faci proclamaţii în adunări.
330
Spune-mi, rogu-te, ce se mai întîmplă cu oamenii şi
lămureşte-mă: aş mai putea să rămîn printre ei?
H e r m e s: Pe Zeus, aş fi nedrept dacă nu ţi-aş
arăta cum stau lucrurile, ţie, care-mi eşti soră. Cei
mai multi dintre muritori au dobîndit mari foloase
de pe u;ma filozofiei. De n-ar fi decît de ruşinea
hainei pe care o poartă, şi încă se sfiesc să facă vreo
greşeală prea mare. Dar te vei înUlni şi cu ticăloşi
- trebuie, desigur, să-ţi arăt adevărul! - şi te vei
mai întîlni şi cu unii care sînt pe jumătate înţelepţi
şi pe jumătate răi. Inţelepciunea i-a luat de mină şi
i-a vopsit în culoarea ei şi pe aceştia. Cei care, neames-
tecîndu-se cu alte culori, s-au pătruns cu totul,numai
de culoarea filozofiei, au ajuns la desăvîrşire şi sînt
cît se poate de pregătiţi să te primească. Aceia însă
pe care vechea lor murdărie i-a tmpiedicat să se pă
trundă pînă în adînc de vopseaua aceasta, se fac mai
buni decît alţii, fără a atinge totuşi desăvîrşirea.
Albeaţa lor e cam împestriţată, fiind pătaţi, ca şi
panterele. Ba mai întîlnim şi pe unii care, neajun-
gînd decît să atingă cu vîrful degetului partea din
afară a vasului cu vopsea, se mînjesc puţin cu funin-
gine, închipuindu-şi că şi-au schimbat îndeajuns cu-
loarea. De bună seamă, însă, că tu vei trăi în tovă
răşia celor desăvîrşiţi.
9. Din vorbă în vorbă, iată că ne-am apropiat de
Attica. Să lăsăm la dreapta noastră Sunionul şi să
ne abatem drumul spre Acropole. Am coborît ! Acum,
aşază-te undeva pe deal şi priveşte spre Pnyx 17 ! Aş
teaptă pînă ce-am să vestesc cuvintele lui Zeus. Am
să mă urc pe Acropole, pentru ca de acolo să-i chem
mai uşor pe toţi, vorbindu-le din locul de unde voi
putea mai bine să fiu auzit.
D r e p t a t e a: Dragă Hermes, nu pleca înainte
să-mi fi spus cine-i acela care se apropie de noi, insul
acela cu coarne, cu un syrinx în mină şi cu picioarele
păroase,
331
H e r m e s: Cum, nu-I cunoşti pe zeul Pan? EI,
care e cel mai bakkhic dintre slujitorii lui Dionysos?
Locuia mai înainte pe Parthenion18 ; dar cînd sosiră
corăbiile lui Datis 19 , şi barbarii debarcară la Marathon,
Pan veni, fără să fi fost chemat, În sprijinul atenie-
nilor, primind de atunci această peşteră, care se află
ceva mai sus de Zidul Pelasgic20 şi unde locuieşte.
A fost socotit printre meteci 21 , şi acum bănuiesc că
ne-a văzut de acolo, din apropiere, unde-şi are lăcaşul,
şi că vine spre noi ca să ne salute.
10. P a n: Fiţi sănătoşi, Hermes şi Dreptate I
H e r m e s: Te salut şi eu, scumpul meu Pan,
muzicantul cel mai Înzestrat, cel mai destoinic dăn
ţuitor dintre toţi satirii şi cel mai viteaz războinic
al Atenei.
P an: Ce treburi vă mină într-aci, dragă Hermes?
H e r m e s: l ţi va povesti ea totul, iar eu între
timp voi merge pe Acropole, unde voi face procla-
maţia.
D re p t a te a: Scumpul meu Pan, Zeus m-a tri-
mis pe pămînt să trag la sorţi nişte procese. Dar ţie
şederea Ia Atena cum îţi prieşte?
Pan: Ca să fiu scurt, oamenii nu mă preţuiesc
cum s-ar cuveni. Se poartă faţă de mine mult mai
rău decît aş fi crezut, după ce am alungat uriaşa năvală
a barbarilor22 • Totuşi, de vreo două-trei ori pe an,
lumea mai urcă pe-aci, pentru a mai jertfi cîte un ţap,
ales printre cei mai urît mirositori, şi-apoi se ospă
tează din carnea lui. Pe mine mă lasă să fiu doar
martorul veseliei dezlănţuite de ei, nerăsplătindu-mă
decît cu aplauze, atîta tot. Rîsul şi petrecerea lor
cea copilăroasă mă înveselesc totuşi.
11. Drept a te a: Dar, cel puţin, pe ei filozofii
i-au făcut mai de treabă, scumpe Pan?
P an: Care filozofi? Nu cumva te gîndeşti la ăia
cu faţa posomorită, care se plimbă în cete şi au o
barbă cit a mea? Flecarii ăia groaznici?
D re p ta te a: Desigur.
332
P a n: Nu ştiu de loc ce vor să spună aceia şi nu
înţeleg care le-o fi înţelepciunea. Hălăduind tot
timpul prin munţi, dragă Dreptate, nu m-am putut
deprinde cu vorbele cele iscusite din cetate. Cum aş
fi putut să ajung sofist sau filozof în Arcadia 23 , cînd
n-am mers cu învăţătura dincolo de ştiinţa flautului
şi a syrinxului? De altminteri, nu sînt decît un păzi
tor de capre, un dănţuitor şi, la nevoie, un războinic.
Dar îi aud cum strigă neîncetat şi ne lămuresc ce în-
seamnă virtutea, ideile, natura şi fiinţele fără trup,
noţiuni care-mi sînt necunoscute şi de care mă simt
cu totul străin. La început, felul lor de a cuvînta este
paşnic, atunci cînd se prind la discuţii; dar mai apoi,
pe măsură ce vorbirea lor înaintează, îşi ridică glasul
pînă la cele mai ascuţite tonuri. Şi cum se silesc din
răsputeri şi vor să vorbească toţi în acelaşi timp,
faţa li se roşeşte, gîtul şi vinele li se umflă, precum
poţi vedea la flautişti cînd se căznesc să sufle într-un
flaut strîmt. lntr-adevăr, după ce au încîlcit discuţia,
încercînd să lămurească ceea ce de la început se cerea
lămurit, înţelepţii aceştia pleacă, cei mai mulţi
dintre ei aruncîndu-şi unii altora tot felul de ocări,
ştergîndu-şi năduşeala de pe frunte cu degetele crispate
şi socotindu-l biruitor pe acela al cărui glas a răsunat
mai puternic, care a dat dovadă de mai multă neru-
şinare şi care, atunci cînd adunarea se împrăştie,
pleacă ultimul. Dar oamenii de rînd stau uimiţi în
faţa lor, mai ales aceia care au vreme de pierdut;
şi rămîn locului, înmărmuriţi de cutezanţa şi de stri-
gătele lor. Eu unul îi socoteam, pentru cele ce-ţi
spusei, nişte şarlatani şi eram foarte supărat că se-
mănau cu mine la barbă. Dacă de pe urma ăstor stri-
găte poporul ori chiar şi vorbitorii vor fi tras vreun
folos, folos izvorît din minunatele lor cuvîntări, n-aş
putea să-ţi spun. Nu pot să-ţi ascund însă adevărul,
şi trebuie să-ţi mai povestesc şi că, de aici, din înăl
ţimea unde locuiesc şi de unde mă uit ca dintr-un
333
foişor, mi-a fost dat să-i zăresc pe mulţi dintre ei,
cum pe înserate ...
12. Drept a te a: Te rog opreşte-ţi povestirea,
dragă Pan I Nu ţi se pare că Hermes face cunoscut
cuvintele lui Zeus? ,
Pan: Ba da, fără îndoială.
H e r m e s: Cetăţeni, ascultaţi I Să fie într-un ceas
bun I Astăzi, în a şaptea zi a lui Elafebolion24 , vom
ţine o adunare de judecată. Cei care au înaintat plîn-
geri să vină în Areopag, unde Dreptatea va trage la
sorţi judecătorii şi va sta ea însăşi în fruntea jude-
căţii I Cei care judecă vor fi aleşi din rîndurile tuturor
atenienilor, iar plata pentru fiecare proces are să fie
de trei oboli, numărul judecătorilor trebuind să fie
potrivit cu însemnătatea pricinii. Dacă cineva, după
ce va fi depus jalba, a răposat înainte ca judecata
să se fi putut face, acela să fie trimis îndărăt pe pă
mînt de către Eac. Iar dacă vreunul dintre voi îşi
închipuie că pricina lui s-a judecat strîmb, el mai
are la îndemînă şi un recurs, unde să se poată dezvi-
novăţi. Iar în recurs dreptatea o va împ;irţi Zeus.
Pan: Vai, cită neorînduială, Dreptate! Cum ţipă
oamenii I Cît se mai grăbesc, trăgîndu-se unii pe alţii
pe coasta cea repede a Areopagului I Dar iată-l aci
pe Hermes! Ei bine, luaţi voi doi în primire procesele,
trageţi la sorţi judecătorii şi împărţiţi dreptatea,
aşa cum vă este obiceiul! Iar eu am s-o pornesc îndă
răt, spre peştera mea, unde am să-i zic din syrinx
vreun cîntec de dragoste, prin care s-o aţîţ pe Echo 25 ,
după cum mi-e obiceiul. M-am săturat să mai ascult
cuvîntări de pe la judecăţi, căci zilnic urechile îmi
răsună de glasul împricinaţilor de pe Areopag.
13. H e r m e s: Hai, Dreptate, să strigăm pricinile I
Drept a te a: Că bine zici I După cum vezi,
oamenii aleargă îmbulzindu-se în jurul cetăţuii şi
sînt zgomotoşi, de-ai zice că-i bîzîitul vreunui roi
de viespi.
U n a t e n i a n: Am pus mina pe tine, nelegiuitu le I
334
A 1 t u 1: Esti un sicofant I
A 1 t u 1: L~s', că ai să-ţi primeşti tu acum pe-
deapsa I
A 1 tu 1: Voi dovedi ticăloşiile pe care le-ai săvîrşit !
A 1 t u 1: Trage la sorţi mai întîi procesul meu!
A 1 tu 1: Tîrîtură ce eşti, hai cu mine la tribunal I
Altu 1: Nu mă strînge de gîtl
D re p t a t e a: Ştii ce trebuie să facem, Hermes?
Să amînăm pentru mîine celelalte pricini şi să tragem
astăzi la sorţi numai acele procese pe care meşteşu
gurile, îndeletnicirile şi ştiinţele le-au pornit împo-
triva unor oameni. Dă-mi plîngerile de soiul ăsta I
H e r m e s: Patima Băuturii împotriva Academiei,
privitor la felul cum Polemon26 a fost luat rob.
D re p t a te a: Trage şapte judecători I
H e r m e s: Porticul împotriva Plăcerii, învinuită
de nedreptate, fiindcă i-a rătăcit minţile iubitului
Dionysios.
D r e p t a t e a: Ajung cinci judecători.
H e r m e s: Vi~ţa Molatică împotriva Cumsecă
deniei, privitor la Aristipp.
D r e p t a t e a: Tot cinci vor judeca şi această
pricină.
H e r m e s: Meseria Zarafilor împotriva lui Dio-
gene, fiindcă a fugit 27 •
D r e p t a t e a: Trage numai trei I
H e r m e s: Pictura împotriva dezertorului Pyrr-
hon28.
D re p t a t e a: Să hotărîm nouă judecători I
14. Hermes: Dreptate, doreşti să tragem la sorţi
şi cele două procese de curînd introduse împotriva
retorului?
D re p ta t e a: Să isprăvim mai întîi · cu cele
vechi. Acestea din urmă vor fi judecate mîine.
H e r m e s: Dar pricinile despre care-ţi vorbesc
sînt asemănătoare, iar învinuirea, deşi făcută de
curînd, e la fel cu aceea din procesele trase de noi
la sorţi mai înainte. Se cuvine, deci, să le judecăm
deodată.
Drept a te a: Dragă Hermes, s-ar zice că vrei
să părtineşti o anumită cerere. Dacă aşa crezi totuşi
de cuviinţă, hai să tragem şi aceste două procese,
dar numai pe acestea: atîtea ne sînt de ajuns. Dă-mi
jalbele I
H e r m e s: Învinuirea Retoricii împotriva Siria-
nului, pentru purtarea-i necuviincioasă. Dialogul îl
învinuieşte tot pe el, pentru fapte silnice.
Drept a te a: Cine-i Sirianul despre care vor-
beşti? Numele-i nu stă scris în jalbă.
H e r m e s: Trage-l la sorţi aşa: retorul sirian I
Nimic nu se împotriveşte a rosti numele judecătorilor,
fără ca mai înainte să fi fost spus numele acuzatului.
D r e p t a t e a: Dar cumpăneşte: poate oare să
hotărască sorţul - în Atena, pe colina lui Ares -
cine să judece pricini din afara hotarelor acestei ţări,
cînd procesele amintite s-ar cuveni să-şi afle dezle-
garea dincolo de Eufrat? Haide, trage totuşi unspre-
zece judecători, aceiaşi pentru amîndouă neînţele
gerile.
H e r m e s: Prea bine, Dreptate I E cit se poate
de nimerit să cruţi o cheltuială, care-i destul de mare,
pentru plata judecătorilor.
15. D re p ta te a: Să ia loc, mai întîi, cei care
judecă Academia şi Patima Beţiei. Tu, Hermes,
toarnă apă I Beţie, vorbeşte tu mai întîi I Pentru ce
tace oare şi face semne din cap? Apropie-te de ea,
dragă Hermes, şi caută să afli cum stau lucrurile I
H e r m e s: Beţia îmi spune că-i e cu neputinţă
să-şi pledeze procesul, limba fiindu-i împleticită din
pricina vinului neîndoit cu apă. Nu vrea să se facă
de rîs în faţa tribunalului. Cum vezi, abia se mai
ţine pe picioare.
D r e p t a t e a: Atunci să ceară unui avocat iscu-
sit să urce la tribună. Desigur, există mulţi care pentru
trei oboli sint gata să se facă-n patru pentru a o apăra.
336
Hermes: Nimeni nu s-ar învoi sa ia în văzul
lumii apărarea Beţiei. Ea însă mi se pare că cere un
lucru chibzuit.
D r e p t a t e a: Ce anume?
H e r m e s: Academia e tntotdeauna gata să sus-
ţină păreri care se bat cap în cap, deprinzîndu-se a
apăra la fel de temeinic ambele părţi aflate în proces.
De aceea, Beţia ne roagă să cerem Academiei ca, mai-
nainte de a-şi apăra propria cauză, să-i fie ei apără
toare29.
Drept a te a: Curios I Dar oricum, Academie,
apără tu amîndouă părţile I Ţi-e doar uşor s-o faci.
16. Ac ad e m i_a : Judecători, ascultaţi-mă mai
tntîi cum susţin interesele Beţiei, căci pentru ea curge
acum apa clepsidrei.
Sărmana, neînchipuit de mult a fost ea nedreptăţită
de Academie, adică de mine. Avea şi ea un singur
sclav, plin de bunăvoinţă şi credincios, căruia nici
nu i-ar fi trecut prin minte să se ruşineze a făptui orice
l-ar fi îndemnat Beţia. Eu i l-am smuls. Vorbesc des-
pre binecunoscutul Polemon, cel ce, ziua în amiaza
mare, se învîrtea beat turtă prin agora, însoţit de
flautiste care cîntau pentru el din zori pină-n asfin-
ţit. Era întotdeauna cherchelit, capul ii atîrna greu,
iar timplele ii erau împodobite cu florile cununilor.
Că v-am spus adevărul sînt martori toţi atenienii,
care nu l-au văzut niciodată pe Polemon nebăut. Dar,
într-o bună zi, nefericitul a venit să facă gălăgie la
poarta Academiei, aşa cum obişnuia să facă pe la
toate uşile. Aceasta, smulgîndu-1 vinjos din mîinile
Beţiei, l-a dus la ea. După ce-l sili să bea apă, îl
deprinse să nu se mai atingă de vin, îi luă de pe cap
cununile şi, cu toate că-l prindea de minune să se
îmbete tolănit pe-o canapea, tot băgtndu-i tn cap
vorbele ei întortocheate, jalnice şi apăsătoare, sftrşi
prin a-l lecui de beţie. Drept urmare, bietul Polemon
şi-a pierdut bujorii care ptn-atunci ti tnfloreau pe
faţă, a devenit palid, iar trupul a început săi se gtrbo-
22 337
vească. A uitat toate cintecele. Uneori, nemîncat şi
nebăut, stă pînă seara tîrziu, tot trăncănind despre
nenumăratele fleacuri pe care eu, Academia, l-am
învăţat să le spună. Dar învinuirea cea mai puternică
este aceea că, aţîţat de mine, aruncă ocări împotriva
Beţiei şi vorbeşte foarte multe lucruri urîte pe seama
ei. lată cam ce-am avut de spus ca să apăr Beţia.
Acum am să iau cuvîntul ca să mă apăr pe mine. Înce-
pînd de acum, să curgă şi pentru mine apa clepsidrei.
Dr e p t a t e a: Ce va putea să răspundă Acade-
mia la învinuirile Beţiei? Dragă Hermes, toarnă-i şi
ei tot atîta apă!
17. A c a d e m i a: Judecători, temeiurile înfă
ţişate de avocatul Beţiei sînt cît se poate de convin-
gătoare. Totuşi, dacă mă veţi asculta cu bunăvoinţă,
vă veti da seama că n-am nedreptătit-o cu nimic.
Pol~mon, despre care v-am vorbit' şi despre care
Beţia spune că-i era sclav, nu avea o fire josnică şi
înclinată a sluji Beţiei; ci firea lui se potrivea cu a
mea. Pe cînd era încă foarte ttnăr şi necopt, Patima
Beţiei, ajutată de Plăcere, care de obicei unelteşte
împreună cu ea, a pus stăpînire pe bietul om şi l-a
dus la pierzanie: l-a dat în seama chefurilor şi curte-
zanelor. Astfel că Polemon nici nu mai ştia ce e ruşi
nea. Cele ce v-a spus puţin mai înainte Patima Beţiei,
crezînd că-şi întăreşte argumentele, s·ă ştiţi că vin
mai degrabă în sprijinul spuselor mele. De cum răsă
rea soarele, se plimba - nefericitul! - prin mijlocul
pieţei, purtînd cununi; capul îi era greu din pricina
vinului; pleca urechea la cîntecele flautelor şi nici-
odată mintea nu-i era limpede; făcea gălăgie pe la
porţile tuturor, aruncînd în chipul acesta ocări asu-
pra strămoşilor săi şi asupra întregii cetăţi, iar stră
inii, de bună seamă, rîdeau pe seama lui.
Venind la mine, a luat aminte că eu, cu porţile
larg deschise, aşa cum mi-e obiceiul, tocmai rosteam
pentru ucenicii mei, care erau de faţă, o cuvîntare
despre omenie şi despre viaţa cumpătată. Polemon
338
se înfătisă dinainte-mi în sunetele flautului si încu-
nunat ~u· flori. Şi mai întîi începu să strige, ~ăutînd
să tulbure întrunirea noastră prin larma ce-o făcea.
Cînd văzu că nici nu-l băgam în seamă (nu era chiar
cu totul pradă beţiei!), îşi veni încet-încet în fire,
ascultîndu-ne. Tşi smulse cununile, spuse flautistei
să tacă, se ruşină de haina lui de purpură şi, ca şi cum
s-ar fi trezit dintr-un somn adînc, îşi dete seama în
ce stare se afla şi îşi osîndi viaţa din trecut. Roşeaţa
pe care i-o dăduse Patima Beţiei se şterse cu totul. El se
roşi acum de ruşine pentru cele răptuite. 1n sfîrşit
Polemon a părăsit Beţia şi, fără să stea pe gînduri, a
dat fuga la mine. Eu nici nu l-am chemat şi nicj n-am
folosit vreo silnicie, cum susţine sus şi tare Beţia, ci
singur, de bunăvoie, îmi ceru ocrotirea, fiindcă a pri-
ceput că la mine îi va merge mai bine.
Chemaţi-l acum şi pe el, ca să puteţi vedea cum
arată datorită mie! Omul pe care-l vedeţi, judecători,
altădată, cînd l-am primit în apropierea mea, stîrnea
rîsul ! O vorbă nu era în stare să rostească si nici
să stea în picioare, atît era de doborît de Beţi~! Dar,
mulţumită ajutorului meu, s-a îndreptat, n-a mai băut
vin, şi din sclav cum era s-a făcut om cumsecade,
foarte măsurat si vrednic de toată cinstea în ochii
hellenilor. Pole~on îmi este recunoscător pentru grija
ce i-am arătat-o, şi rudele lui îmi mulţ,umesc pentru
binele săvîrsit !
Mi-am sfî~şit apărarea! Acum urmează ca voi să
chibzuiţi şi să spuneţ,i în tovărăşia căreia dintre noi
era pentru el mai bine să v-ieţuiască.
18. D r e p t a t e a: Hai, nu mai zăboviţi! Aduceţi
voturile şi părăsiţi tribunalul! Se cuvine să mai îm-
părţim dreptate şi altora.
H e r m e s: Academia a ieşit biruitoare, fiindcă,
afară de unul singur, toate voturile au fost pentru ea.
Drept a te a: Nu trebuie de loc să ne mire dacă
se mai găseşte cite unul care să voteze pentru Patima
Beţ,iei.
22•
19. Aşezaţi-vă acum cei care-aţi fost traşi la sorţi
să judecaţi procesul pe care l-a pornit Porticul împo-
triva Plăcerii, pentru iubitul său. Apa in clepsidră a
fost turnată. Iar tu, pictatule, pestriţule, ai cuvintul.
20. P o r t i c u 1: Ştiu prea bine, judecători, că
trebuie să vorbesc tmpotriva unui adversar cu o înfă
ţişare foarte plăcută. Văd chiar pe mulţi dintre voi
cum vă uitaţi la ea zimbindu-i, iar pe mine mă dispre-
ţuiţi, fiindcă sînt tuns şi ras pînă la piele, am privirea
bărbătească şi vă par întunecat la chip. Totuşi, dacă
binevoiţi să-mi ascultaţi cuvîntarea, sint cu totul
încredinţat că voi arăta judecăţii cum că susţinerile
mele sint cu mult mai îndreptăţite <lecit argumentele
Plăcerii. Iată învinuirea ce i-o aduc. Femeia despre
care vorbesc, îmbrăcată, precum vedeţi, in veşminte
de curtezană, a înşelat prin farmecul chipului ei pe
iubitul meu Dionysios, pînă atunci om cumpătat, şi
l-a tîrit la dînsa. Pricina care a fost judecată mai
înainte, cînd Academia învinuia Patima Beţiei, este
soră bună cu procesul de faţă. într-adevăr, e vorba
acum să cercetăm dacă se cuvine să trăim ca nişte
porci, ţinîndu-ne capetele plecate spre pămint, fără
să cugetăm nimic adînc sau măreţ, sau dacă trebuie
să aşezăm desfătarea in al doilea loc, după omenie,
dacă nu-i mai bine ca oamenii liberi să facă filozofie
dezrobiţi de patimi, fără a se mai teme de suferinţă
ca de un rău fără leac, fără a mai prefera, asemenea
sclavilor, desfătarea şi fără a mai căuta fericirea în
miere şi in smochine. Femeia care îmi stă în faţă, cu
ademeniri de soiul ăsta, arătind celor nepricepuţi
cum că munca ar fi ceva inspăimîntător, atrage tn
felul acesta la ea mulţime de oameni, printr(;) alţii şi
pe acest nefericit, pe care l-a smuls de sub tndrumarea
mea, după ce a aşteptat să se îmbolnăvească. Fără
îndoială că, de-ar fi fost sănătos, n-ar fi primit nici-
odată să asculte de îndemnurile Plăcerii.
Ei bine, de ce eu, unul, să mă infurii impotrivă-i,
cind ea nu-i cruţă nici măcar pe zei şi vorbeşte birfi-
340
tor despre menirea lor? Aşa stînd lucrurile, dacă voiţi
să daţi dovadă de înţelepciune, judecători,. o veţi
pedepsi şi pentru că n-are pic de evlavie. Am
auzit chiar că Plăcerea nu se pregăteşte să-şi ros-
tească dezvinovăţirea şi că-l va pune pe Epicur
să urce la tribună ca s-o apere. 1ntr-atît de
puţin cinsteşte ea judecata voastră I Intrebaţi-o,
însă, ce s-ar fi ales de Heracle şi de Theseu al
vostru dacă, dind ascultare Plăcerii, s-ar fi dat
îndărăt de la muncă. Nimic nu s-ar fi împotrivit ca
pe pămînt nedreptăţile să rămînă cu duiumul dacă
aceştia nu şi-ar fi dat osteneala să-ndrepte lumea.
Iată cele ce-am avut de spus. Nu-mi place să rostesc
cuvîntări lungi. Dacă ar binevoi să răspundă cu de-a-
mănuntul întrebărilor mele, aţi pricepe lesne că Plă
cerea nu înseamnă nimic. Dar, atenieni, amintiţi-vă
de jurămintele pe care le-aţi făcut şi votaţi potrivit
celor ce-aţi jurat I Nu vă încredeţi în Epicur, care sus-
ţine că zeii nu se îngrijesc de cele ce se petrec între noi I
D r e p t a t e a: Poţi să te retragi. Iar tu, Epicur,
vorbeşte întru apărarea Plăcerii.
21. E p icu r: Judecători, n-am de spus prea
multe vorbe, că nici eu n-am nevoie de raţionamente
lungi. Dacă Plăcerea s-ar fi folosit de vrăji şi băuturi
fermecate, pentru ca pe cel pe care Porticul ii numeşte
„iubitul său Dionysios" să-I.silească a fugi de la el şi să
vină la ea, am fi îndreptăţiţi să-i dăm Plăcerii numele
de vrăjitoare, iar voi aţi putea hotărî că e vinovată,
intru cit foloseşte farmecele împotriva iubiţilor altuia.
Cînd însă un om liber, într-o cetate neattrnată, ale
cărei legi stau piedică, se scirbeşte de tot ce poate fi
neplăcut la protivnicul meu, cînd socoteşte că vorbele
despre fericirea care încunună străduinţele sînt doar
o trăncăneală găunoasă, cînd fuge de cuvintele Porti-
cului, întortocheate ca un labirint, pentru a-şi găsi
bucuros ocrotirea la Plăcere - rupînd ca pe nişte
lanţuri plasa dialecticii - cînd cugetă după firea
oamenilor adevăraţi şi nu tntr-un chip nevolnic,
341
gîndind că osteneala este, de fapt, un rău, iar
plăcerea o desfătare, trebuia oare aceasta să-l
îndepărteze? Scăpat, aş zice, dintr-un naufragiu,
Dionysios se apropia de port înotînd şi rîvnea liniştea.
S-ar, fi cuvenit să-I îmbrîncim pe acest nefericit în
valuri cu capul în jos, încredinţîndu-1 muncii şi Iăsîn
du-1 fără milă pradă tulburării? Mai ales în clipa cînd
0ăuta să se adăpostească la Plăcere ca un rugător Ia
altarul Milei? Şi asta de ce? Numai ca, după ce va fi
urcat, leoarcă de sudoare, culmea muntelui cel povîr-
nit, să vadă virtutea cea înălţată în slăvi; iar apoi,
după ce va fi trudit întreaga lui viaţă, să se bucure de
fericire tocmai cînd îi va fi bătut sorocul morţii.
Dar nu vi se pare că judecătorul cel mai drept este
Dionysios însuşi? EI a cunoscut învăţăturile Porti-
cului cît se poate de bine, socotind Ia vremea aceea
că numai frumosul este bun. Dar şi-a dat apoi seama
că e un rău să te chinuieşti. A cumpănit şi, între sufe-
rinţă şi plăcere, a ales pe cea din urmă, socotind că
face alegerea cea mai fericită. A priceput într-adevăr,
cred eu, că oamenii Porticului, în vreme ce ne dau atî-
tea şi atîtea desluşiri despre răbdare şi despre puterea
de a îndura lucrurile neplăcute, urmăresc cu toţii des-
fătările. In vorbe fac pe vitejii, dar Ia ei acasă trăiesc
cu toţii supunîndu-se legilor Plăcerii. Se ruşinează
dacă-i vede lumea că o mai Iasă cu străsnicia si că-si
trădează învăţăturile. Îndură atunci, nefericiţii de ei,
chinurile lui Tantal, dar cînd sînt încredintati că
nu-i vede nimeni şi că pot păcătui fără grijă, s'e Îăco
mesc în desfătări fără nici o măsură. Ei bine, dacă Ii
s-ar da inelul lui Gyges pentru ca, vîrîndu-şi-1 în
deget, să se facă nevăzuţi, sau coiful lui Hades 30 , sînt
încredinţat că nu s-ar mai gîndi de loc Ia muncă şi
strădanie; luîndu-şi pentru totdeauna rămas bun de
la ele, s-ar deda cu toţii Plăcerii, şi fiecare dintre ei
l-ar imita pe Dionysios, care, pînă ce nu-I încercase
boala, nădăjduia să tragă vreun folos de pe urma învă
ţăturilor stoice privitoare la tăria sufletului. Dar cînd,
342
pradă suferinţei şi bolii, a simţit cu adevărat cum îl
copleşeşte durerea şi a văzut cum propriul său trup
face o filozofie cu totul protivnică aceleia a Porti-
cului, i-a dat trupului mai multă crezare decît pro-
fesorilor săi. A înţeles că este om şi că trupul său este
omenesc. A încetat să socotească trupul doar o statuie,
convins că cel ce are o părere protivnică şi învinuieşte
Plăcerea „se desfată dnd vorbeşte aşa, pe cînd, de
fapt, îi duce dorul" 31 .
Iată dezvinovăţirea mea. După ce m-aţi ascultat,
acum puteţi hotărî I
22. Porticul: Ba nu I îngăduiţi-mi să-i pun
cîteva întrebări.
E p i c u r : întreabă-mă I Fără îndoială că-ţi voi
răspunde.
P o r t i c u l : Socoti că suferinta este un rău ?
E p i c u r : Desigur.' '
P o r t i c u l : Iar plăcerea un bine?
Epicu r: Mai încape vorbă?
P o r t i c u l : Dar atunci ai idee ce înseamnă
,,dependent" şi „independent", ,,încuviinţat" şi „neîn-
cuviinţat"32?
E p i c u r : Desigur.
H e r m e s : Porticule, judecătorii spun că nu pri-
cep nimic din aceste întrebări doar de cîteva silabe.
Prin urmare, încetează I Trecem la vot.
P o r t i c u l: Aş fi biruit dacă i-aş fi pus o între-
bare sub forma celei de-a treia nedemonstrabile33 •
Dreptatea: Cine a cîştigat?
H e r m e s: Plăcerea, dobîndind toate voturile.
Porticu 1: Mă voi adresa lui Zeus.
D re p ta te a: Să fie într-un ceas bun I Iar tu,
cheamă-i pe alţii I
23. H e r m e s: Virtutea şi Moliciunea, cu privire la
Aristipp. Să fie de faţă Aristipp însuşi I
V ir tu te a: Se cuvine să vorbesc eu cea dintîi.
Eu sînt Virtutea, şi Aristipp este al meu, aşa cum
dovedesc şi cuvîntările sale şi ceea ce el a înfăptuit.
343
M o 1 ici unea: Ba de loci Eu, Moliciunea,
trebuie să cuvintez· prima, şi omul acesta îmi apar-
ţine. Se poate doar vedea după cununile sale, după
haina-i de purpură şi după parfumurile pe care le
foloseşte.
D re p ta te a: Nu vă mai sfădiţi I Acest proces
se amină pînă cînd Zeus va hotărî în privinţa lui Dio-
nysios. Cele două pricini se arată a fi asemănătoare.
Aşadar, dacă biruie Plăcerea, Moliciunea va fi stăpîna
lui Aristipp. Pe cită vreme dacă Porticul iese învin-
gător, omul acesta va fi al Virtuţii. Hai, să vină alţii I
Dar încă ceva: să nu fie plătiţi judecătorii, căci pri-
cina urmează să fie judecată.
H e r m e s: Cum? Bătrînii ăştia au urcat degeaba
un suiş atît de lung?
D r e p t a t e a: Le ajunge dacă primesc a treia
parte. Plecaţi şi nu mai fiţi nemulţumiţi: veţi judeca
pe viitor.
24. H e r m e s: A sosit vremea să se înfăţişeze
Diogene din Sinope. Vorbeşte tu, Meserie a Zarafilor!
D i o gene: Dreptate, dacă asta n-are de gînd să
înceteze cu neajunsurile pe care mi le face, acuzaţia
ce mi-o va aduce nu va mai fi că am fugit de la ea, ci
pentru multele şi adîncile sale răni. lntr-adevăr, pe
dată am s-o trăsnesc cu bita.
D r e p t a t e a : Ce e asta? Meseria Zarafilor a
luat-o la fugă, iar Diogene o urmăreşte cu bastonul,
pe care-l ţine ridicat, gata să izbească. Se pare că
nenorocita va primi nişte lovituri grozave. Cheamă-l
pe Pyrrhon I
25. H e r m e s: Dragă Dreptate, Pictura e de
faţă, dar Pyrrhon nici măcar n-a catadicsit să urce.
Trebuia să ne aşteptăm la una ca asta.
Dreptatea: De ce, Hermes?
H e r m e s: Pentru că el nu crede c-ar exista vreun
mijloc prin care se poate ajunge la adevăr.
D r e p t a t e a: Atunci, să-l osîndim în lipsă.
Acum cheamă-l pe ticluitorul de cuvîntări, pe Sirian34 •
Cu toate că plîngerile împotriva lui s-au depus abia
ieri şi că nimic nu ne zoreşte să-l judecăm astăzi, dar,
fiindcă ne-am hotărît astfel, fie aşa I Infăţişează-mi
pricina pe care Retorica a pornit-o împotriva lui. Vai,
cîţi oameni s-au adunat ca să asculte cuvîntările împri-
cinaţilor I
H e r m e s: Mi se pare firesc, Dreptate. Nu e vorba
de ceva răsuflat, ci avem de-a face cu o pricină nouă
şi neobişnuită. Cum spuneai, plingerea s-a introdus
ieri. Oamenii nădăjduiesc să asiste la învinuirile ce
le vor aduce, pe rînd, Retorica şi Dialogul, şi-şi închi-
puie că-l vor asculta pe Sirian dezvinovăţindu-se faţă
de amîndouă. lată, prin urmare, ce anume a adus la
scaunul de judecată toată această mulţime de oameni
pe care-o vezi. lţi dau cuvîntul, Retorică. Hai, începe I
26. Retoric a : In primul rînd, atenieni, mă
rog tuturor zeilor şi tuturor zeiţelor ca aceeaşi bună
voinţă pe care cu statornicie am dovedit-o Cetăţii şi
vouă tuturor să mi-o arătaţi şi voi în cursul procesului
de faţă. Mă mai rog să vă inspire gîndul cel bun -
lucru foarte drept I - ca să-l siliţi pe adversar să
tacă şi să mă lăsaţi să-mi desfăşor învinuirea ce doresc
s-o aduc, urmînd planul pe care l-am ales 35 • Nu
pot gîndi în acelaşi chip atunci cînd mă uit la
suferinţele pe care acesta mi le-a pricinuit şi cînd, pe
de altă parte, cuget la vorbele ce mi-este dat să ascult.
Cuvîntarea pe care o va rosti protivnicul meu în faţa
voastră se aseamănă cît se poate de mult cu discur•
surile ţinute de mine 36 • Faptele lui, însă, veţi vedea
că sînt atît de cutezătoare, incit mă silesc să mă întreb:
cit va trebui să mă străduiesc pentru a face ca suferin-
ţele pe care mi le-a pricinuit să n-ajungă şi mai mari?
Dar, ca să nu prelungesc introducerea, nelăsînd să se
scurgă atît de multă apă în zadar, voi trece direct la
învinuire.
27. Judecători, bărbatul pe care-l vedeţi era doar
un tînăr oarecare, vorbind o limbă încă barbară şi,
aş spune chiar, îmbrăcat într-un caftan, cum se obiş-
345
nuieşte în Asiria; aşa era atunci cînd l-am găsit rătă
cind prin Ionia37 , fără să ştie nici încotro s-o apuce.
L-am luat de mînă şi am început să mă îngrijesc de
educarea lui. Fiindcă mi se părea înclinat spre învăţă
tură, şi privirile îi erau aţintite spre mine - pe vre-
mea aceea avea o purtare smerită, mă linguşea şi
numai pentru mine avea admiraţie - i-am părăsit
pe toţi cîţi mă peţeau, oameni bogaţi, frumoşi şi cu
obîrşie strălucită, ca să mă căsătoresc cu nerecunoscă
torul ăsta, sărac, necunoscut şi foarte tînăr, aducîn-
du-i o zestre însemnată: discursuri multe şi minu-
nate. Apoi, după ce m-am căsătorit cu el, l-am înscris
printr-un vicleşug în rîndul celor din tribul meu şi
i-am dăruit astfel cetătenia. Cei care nu avuseseră
parte să se însoare cu ~ine erau peste fire de invidi-
oşi. S-a hotărît să cutreiere lumea, ea să arate tuturor
norocul pe care i l-a adus căsătoria noastră. Nici
atunci n-am voit să-l las singur, ci i-am fost pretutin-
deni însoţitoare, urmîndu-l peste tot locul, şi l-am
încărcat cu podoabe de mare preţ. Ceea ce l-a făcut
vestit, şi toată lumea l-a înălţat în slăvi. Socot că
ajutorul pe care i l-am dat în Hellada şi în lonia nu
este cine ştie ce mare lucru. Dar, voind să călătorească
în Italia, am străbătut alături de el Marea Ionică şi
l-am întovărăşit pînă în Gallia, unde datorită mie a
strîns o însemnată avere. Multă vreme m-a ascultat
în toate, rămînînd în apropierea mea, şi nu era noapte
în care să-mi părăsească patul.
28. Dar cînd s-a îmbogăţit îndeajuns şi a crezut că
dobîndise o mare faimă, a început să încrunte sprîn-
cenele, să mă privească de sus şi să nu-i mai pese de
mine. Pot spune chiar că m-a părăsit cu totul. In
schimb, l-a îndrăgit pe bărbosul cela, pe Dialog, care,
de-ar fi să ne luăm după veşmînt, s-ar zice că e odrasla
Filozofiei. Dragostea pentru el nu mai cunoaşte mar-
gini. Şi cînd te gîndeşti că-l iubeşte pe unul cu mult
mai bătrîn şi că e nedespărţit de el I Nu-i e ruşine să
schilodească libertatea discursurilor mele şi lungimea
34G'
lor. Se mărgineşte acum doar la nişte întrebări scurte
şi vrednice de Comedie. Şi în loc să rostească tot ce-ar
voi cu un glas puternic, încropeşte doar cîteva cuvinte,
numărînd fiecare silabă. In locul numeroaselor laude
şi al puternicelor aplauze repetate, care s-ar cuveni
să-i însoţească vorbirea, cel pe care-l învinuiesc nu·
dobîndeşte decît zîmbetul celui ce-l ascultă, o slabă
bătaie din palme, o înclinare aproape neobservată a
capetelor şi un mic murmur de aprobare a celor ce a
rostit. Iată de cine s-a îndrăgostit iubitul meu şi pen-
tru cine mă dispreţuieşte! Dar se spune că nici cu dră
guţul lui nu trăieşte în prea mare linişte. Şi, pe cite
socotesc, se poartă şi cu el la fel de urît.
29. Ei bine, cum să nu susţin că omul acesta e
nerecunoscător şi că vina lui e vrednică a fi pedepsită
aşa cum legile pedepsesc schingiuirile, atunci cînd,
numai ca să-şi mulţumească o nouă patimă, m-a
părăsit într-un chip atît de josnic pe mine, soţia sa
legiuită, de la care dobîndise atîtea binefaceri şi
datorită căreia devenise atît de vestit? Şi asta o face
cînd întreaga lume nu mă admiră decît pe mine şi
cînd fiecare îmi cere să-i fiu patroană. Iar eu mă
împotrivesc tuturor acestor peţitori. În ciuda faptului
că toţi bat la poarta mea şi-mi strigă numele cu glas
puternic, nu vreau nici să Ie-o deschid, nici să-i ascult,
căci îmi dau seama că numai strigătele sînt de ei.
Şi cu toate acestea, omul despre ·care vă vorbesc
nu se întoarce la mine, neavînd ochi decît pentru
noul său iubit. Dar, în numele zeilor, ce socoate el
că va primi din partea aceluia care, precum se ştie,
n-are nimic mai mult decît o manta?
Judecători, mi-am sfîrşit cuvîntarea. Vă rog să nu-i
îngăduiţi protivnicului meu să folosească, dacă ar
dori, acelaşi fel de vorbire ca şi al meu. Ar fi cumplit
să-şi ascută împotriva mea sabia pe care i-am dăruit-o
eu. Să se apere, însă, dacă-i este cu putinţă, urmînd
metoda iubitului său: Dialogul.
347
H e r m e s : Cererea ta, Retorică, nu poate fi încu-
viinţată, întrucît e cu neputinţă ca un sinugr om să
se dezvinovăţească folosind sistemul Dialogului. Va
fi nevoie să rostească o cuvîntare ca şi tine.
30. S i r i a n u l: Pentru că femeia care s-a ridicat
împotriva mea se înfurie la gîndul că aş putea rosti
un discurs lung - deoarece de la ea am deprins iscu-
sinţa de a vorbi - nu voi spune decît cîteva cuvinte
in faţa voastră. Voi spulbera cele mai însemnate capete
de acuzare împotriva mea, lăsîndu-vă pe voi să cum-
păniţi ceea ce mai rămîne. Tot ceea ce Retorica a
susţinut împotriva mea este absolut exact. lntr-ade-
văr, mi-a făcut educaţia, m-a însoţit în călătoriile
mele, m-a înscris în rîndurile cetăţenilor helleni şi,
în această privinţă, trebuie să-i fiu recunoscător pentru
că s-a căsătorit cu mine. Dar, judecători, veţi auzi
pentru ce am părăsit-o şi m-am îndreptat spre Dialog,
pe care-l puteţi vedea aci. Şi să nu credeţi c-o să mă
apuc să mint pentru a-mi uşura situaţia.
31. Mi-am dat seama că această femeie şi-a pierdut
cumpătarea şi n-a rămas la veşmîntul ei modest, pe
care-l purta pe cînd se căsătorise cu vestitul orator
din Paiania *. Acum se im podobea, îşi potrivea cu
multă dibăcie părul, imitindu-le pe curtezane, îşi
dădea cu sulimanuri pe faţă şi se vopsea în jurul
ochilor. Bănuiala m-a cuprins îndată şi am luat seama
încotro îşi îndreaptă privirile. Nu mai vorbesc despre
alte lucruri, dar în fiecare noapte ulicioara noastră
era plină de· îndrăgostiţi, 1n stare de beţie, care-i
cîntau şi băteau la poarta ei. Unii au cutezat chiar să
pătrundă cu sila, făcînd o gălăgie nemaipomenită.
Retorica rîdea şi se veselea Ia toate astea. Cele mai
adeseori, se apleca pe marginea acoperişului, ca să-i
asculte pe cei ce cîntau cu o voce răguşită melodii
potrivite pentru o curtezană. Ba mai şi deschidea
pe furiş ferestrele, închipuindu-şi că eu nu bag de
*Demostene (n. t.)
348
seamă, lăsîndu-se pradă desfrîului şi adulterului. N-am
mai putut să rabd asemenea purtări. N-am crezut,
însă, de cuviinţă s-o învinuiesc în faţa judecăţii de
adulter; ci, <lucindu-mă la Dialog, care locuieşte în
vecinătate, i-am cerut să mă adăpostească la dînsul.
32. Iată, aşadar, marea nedreptate pe care am să
vîrşit-o faţă de Retorică. De altfel, chiar dacă aceasta
n-ar fi făptuit nimic din ceea ce v-am povestit, încă
îi era îngăduit unui bărbat ca mine, ajuns la vîrsta
de patruzeci de ani, să fugă de zbuciumul judecăţilor
şi să-i lase în pace pe împărţitorii dreptăţii, părăsind
acuzarea tiranilor şi laudele înălţate oamenilor de
seamă, pentru a se duce la Academie sau Lykeion38 ,
ca să se plimbe în tovărăşia minunatului Dialog,
stînd de vorbă cu el în tihnă şi neducînd lipsă de
nici o laudă sau de aplauze. Aş mai avea multe de
spus, dar mă opresc. Vă rog să vă gîndiţi la jurămîntul
vostru şi să hotărîţi potrivit acestuia.
D r e p t a t e a: Cine este învingătorul?
H e r m e s: Sirianul a obţinut toate voturile, cu
excepţia unuia singur.
Drept a te a: De bună seamă vreun retor a
votat împotriva lui.
33. Acum, Dialogule, rosteşte-ţi învinuirea în faţa
aceloraşi judecători. Iar voi rămîneţi aci! Vi se va
plăti o sumă îndoită pentru amîndouă judecăţile.
D ia logul: Eu unul, judecători, nu voiam să
ţin o cuvîntare tn faţa voastră. Mi-ar fi plăcut, după
obiceiul meu, să rostesc doar fraze scurte. Cum însă
datina judecăţilor este alta, îmi voi rosti şi eu potrivit
acestei datine învinuirea, cu toate că sînt cu totul
necunoscător în treburi din astea şi nepriceput în
ale proceselor. Să zicem că aceasta ar fi introducerea
pe care trebuia s-o fac.
lată în ce m-a nedreptăţit şi m-a înjosit, batjoco-
rindu-mă, retorul sirian. ln;linte vreme eram foarte
serios, interesîndu-mă de zei, de tainele naturii şi de
mişcarea universului. Mă înălţasem deasupra norilor
349
şi mergeam prin văzduhuri30 , pe unde „este purtat
măreţul Zeus, într-un car înaripat pe care-l mină el".
Ajunsesem, în zbor, aproape de bolta cerului şi nă
zuiam „să trec dincolo de cer", cînd acesta, sirianul,
m-a tras spre pămînt, frîngîndu-mi aripile, şi m-a
făcut să duc o viaţă la fel cu toată lumea. Cel pe care-l
învinuiesc mi-a smuls masca tragică şi vrednică de
cinste şi, în schimb, mi-a pqs pe faţ,ă o mască de co-
medie, satirică şi, aş spune, chiar caraghioasă. Apoi
mi-a adus Batjocura, Iambul 40 , Cinismul, pe Eupolis
şi pe Aristofan41 , fiinţe care se pricep la zeflemisirea
fără milă a tot ce e mai vrednic de respect şi mai cu-
minte, m-a închis împreună cu ei şi m-a dat pe mîna
lor. În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat
pe un oarecare Menipp, un cinic de demult, după
cît mi se pare, obişnuit să latre de te asurzeşte şi
avînd dinţii groaznic de ascuţiţi, şi mi l-a adus pe cap
pe acest cîine - cîine în toată legea! - care te în-
spăimîntă şi muşcă atunci cînd nici nu te-aştepţi,
pentru că rîde şi muşcă în acelaşi timp.
Şi atunci, cum să nu spun că am suferit ocări cum-
plite? N-am renunţat eu oare la înfăţişarea mea fi-
rească? N-am fost oare nevoit să joc comedie, să fac
pe măscăriciul şi să interpretez pentru el nişte piese
cît se poate de ciudate? Dar lucrul cel mai ciudat
este că acum sînt alcătuit dintr-un amestec fără noimă:
nu mai merg nici pe jos şi nici nu încalec pe vreun
vers, ci mă asemăn unui hipocentaur, părînd ascul-
tătorilor o nălucă cu totul neobişnuită, alcătuită diri
elemente deosebite.
34. H e r m e s: Sirianule, ce ai de răspuns Dia-
logului?
S i r i a n u l: Judecători, nu mă aşteptam să mă
dezvinovăţesc de o asemenea învinuire în faţa voastră.
La orice m-aş fi gîndit, numai asta nu mi-ar fi
trecut prin minte: ca Dialogul să rostească astfel de
vorbe pe socoteala mea. Nu m-am însoţit eu oare cu
Dialogul cînd el avea chipul posomorît-aşa îl soco-
350
teau cei mai mulţi - şi cînd ajunsese un fel de schelet
din pricina necontenitelor întrebări pe care le punea?
Desigur că prin aceasta părea vrednic de respect, dar
nu prea plăcut şi desfătător pentru cei mul!,i. Mai
întîi, l-am deprins să păşească pe pămînt ca oamenii.
Apoi l-am spălat de jegul cel gros care-l accperea
şi l-am silit să zîmbească, ceea ce i-a dat mai mult
farmec în ochii celor care-l priveau. Pe lingă toate
cîte le-am spus, am îmbinat cu el Comedia şi, în felul
acesta, am făcut să fie foarte bine primit de ascul-
tători, care se temeau pînă atunci de spinii lui şi se
fereau să-l ia în mîini, de parc-ar fi fost arici.
Ştiu, însă, ce-l necăjeşte mai mult: că nu mă învoiesc
să discut cu el acele nimicuri respingătoare, dacă
sufletul e sau nu nemuritor, cîţ i coty li 42 de substanţă
incoruptibilă şi neamestecată a turnat divinitatea în
crater cînd făcea amestecul tuturor elementelor43 ,
dacă retorica este icoana. unei părţi a politicii, a
patra parte a linguşirii 44 • Dialogul îşi găseşte desfă
tarea, nu ştiu cum, în discuţii cu privire la aceste
nimicuri, tot aşa cum bolnavii de rîie se simt bine
cînd se scarpină. Îi face plăcere să cadă pe gînduri
şi se mîndreşte cu asta, îndeosebi cînd aude spunîn-
du-se că nu-i este dat oricui să privească acele lucruri
pe care el le priveşte atît de pătrunzător, scrutînd
lumea ideilor.
De bună seamă că Dialogul îmi cere şi mie să fac
la fel. Işi caută binecunoscutele aripi şi priveşte spre
cer, fără să vadă cele ce se află la picioarele sale.
De altfel, nu cred că m-ar putea dojeni, bunăoară,
pentru faptul că i-aş fi luat haina grecească pentru
a-l îmbrăca într-un veşmînt barbar, chiar dacă, per-
sonal, am o înfăţişare de barbar. Aş săvîrşi o mare
nedreptate dacă, în chip nelegiuit, l-aş prăda de haina
pe care-o are -de la strămoşi.
M-am apărat cum am putut! Vă. rog să hotărîţi
în acelaşi fel ca şi mai înainte.
35l
35. Hermes: Tiii, dar ai ieşit biruitor tot cu
zece voturi I Cel ce mai înainte ţi se împotrivise a
votat şi de astă dată altfel decît ceilalţi. Are, desigur,
obiceiul să depună în toate pricinile pietricica cea
străpunsă 46 • Mă rog, să continue a-i pizmui pe oamenii
cumsecade! Acum plecaţi şi să fie într-un ceas bun!
Mîine vom judeca pricinile care ne-au mai rămas.
PESCARUL
SAU
!NVIAŢII
P E S C A Il U L SAU 1NV I AŢ I I
Personajele din dialogul „Filozofii la mezat" si

altele, Lucian, Virtutea, Filozofia, Silogismul,
Convingerea, Demonstraţia.
1. S o c rate: Loveşte-l, loveşte-l pe ticălosul ăsta

cu o ploaie de pietre! Mai zvîrle-n el şi cu bulgări
de pămînt, şi împroaşcă-I şi cu scoici! Trăsneşte-l
cu bîta pe nelegiuit! Bagă de seamă să n-o şteargă I
Loveşte-l şi tu, Platon! Şi tu, Chrysipp, şi tu! Strîn-
gînd rîndurile, să ne aruncăm cu toţii asupră-i. ,,De-
saga să dea ajutor desagăi şi toiagul toiagului" 1 . Iată-l
pe vrăjmaşul nostru, al tuturor! Nu e nimeni dintre
noi pe care să nu-l fi batjocorit. Tu, Diogene, foloseş
te-ţi acum bîta mai mult decît oricînd, şi vezi de
nu-I lăsa! Să tragă ponosul clevetirilor sale! Dar ce I
Epicur şi Aristipp, aţi ostenit? Tocmai acum? ,,Fiţi
bărbaţi, înţelepţilor, şi amintiţi-vă de pornirea voas-
tră năvalnică" 2 •
2. Fii mai sprinten, Aristotel! Acum stăm bine.
Am prins dihania. Eşti în mîinile noastre, spurcăciune!
Îndată ai să ştii pe cine ai acoperit de ocări! Dar cum
să-i facem de petrecanie? Trebuie să ne gîndim Ia o
moarte cu felurite cazne, care să ne mulţumească pe
toţi. Căci drept e să-şi dea sufletul aşa cum ar dori
fiecare.
F i I o z o fu I A: Socot de cuviinţă să fie tras în
ţeapă.
23• 355
F i l o z o fu l B: Desigur, pe Zeus, dar mai tn-
tîi să-l biciuim.
Filozoful C: Să-i scoatem ochii I
F i l o z o f u l D: Ba e mult mai potrivit să tn-
cepem prin a-i tăia limba.
Socrate: Dar tu, Empedocle, de ce părere eşti?
E m p e d o c l e: Să fie azvîrlit în craterul unui
vulcan, pentru ca să-şi dea seama că nu trebuie să-şi
bată joc de nişte oameni care sînt mai ceva decît el.
P 1 a t o n: Cred că hotărî rea cea mai nimerită ar
fi ca, aidoma lui Pentheu sau Orfeu3, ,,să-şi afle sfîr-
şitul zdrobit între stînci4 ", pentru ca fiecare să poată
duce cu sine cite o fîşie din trupul său.
3. L u c i a n: Ba nicidecum! ln numele zeului
care-i ocroteşte pe rugători5 , cruţaţi-mă I
S o c r a t e: S-a hotărît I Nu mai scapi tu din
mîna noastră I Fără îndoială, ştii ce zice Homer:
,,Nu sînt trainice legămintele intre lei şi oameni6".
Luci an: Ei bine, am să mă rog de voi, împru-
mutind lui Homer cuvintele mele. Poate că-i veţi
respecta versurile şi mă veţi privi cu mai multă bună
voinţă pe mine, care vi le rostesc: ,,Nu-mi răpiţi viaţa,
căci nu sint un om de nimic. In schimb, veţi primi,
ca preţ de răscumpărare, aramă şi aur cît se cuvine,
lucruri pe care înşişi înţelepţii le indrăgesc 7 ".
Plat o n: Nici noi nu stăm pe gînduri cum să-ţi
răspundem, tot cu vorbe din Homer. Ascultă, te rog:
„Să nu-ţi treacă prin cuget, clevetitorule, că-mi vei
scăpa dacă-mi pomeneşti despre aur, o dată ce ai picat
in mîinile mele 8".
Luci an: Vai! Ce nenorocire m-a năpădit! Ho-
mer nu-mi e de nici un folos. Şi-n el îmi pusesem cea
mai mare nădejde. Trebuie să-mi aflu sprijin în Euri-
pide. Poate că mîntuirea mi-o va aduce el. ,,Nu mă
ucide I Căci nu se cuvine să ucizi pe omul care te
imploră 9 ".
356
P l a t o n: Dar ceea ce tţi spun nu e tot Eurip ide?
,,Ctnd ai săvîrşit lucruri îngrozitoare, oricît ai pătimi,
nu-i lucru ingrozitor 10".
L u c i a n: V-aţi gîndit, deci, să mă ucideţi pentru
nişte cuvinte?
P lat o n: De bună seamă, pe Zeus ! Nu spune
oare acelaşi poet: ,,Nenorocirea e sfîrşitul gurii neîn-
frînate şi al nebuniei celei nelegiuite 11"?
4. Luci an: Dar fiindcă nici nu mai staţi la
îndoială de a-mi lua viaţa şi fiindcă nu mai am nici
un mijloc de scăpare, spuneţi-mi măcar: cine sînteţi
voi şi ce aţi avut de suferit din partea mea? V-am
căşunat oare vreo nenorocire fără de leac, de m-aţi
yrins ca să-mi puneţi capăt zilelor? Şi nimic nu vă
poate îmblînzi minia?
Plat o n: Ce grozăvii ne-ai făcut să suferim?
Pune-ţi~ această întrebare ţie însuţi, ticălosule I ln-
treabă minunatele scrieri ce le-ai întocmit, în care
batjocoreşti însăşi filozofia, iar pe noi ne acoperi de
ocară I Şi ca un negustor în piaţă ne scoţi la mezat,
cu toate că sintem înţelepţi şi, mai ales, oamenislobozi.
Iată pricina miniei noastre I Drept aceea ne-am
urcat din nou în lumea celor vii şi am venit împotriva
ta, primind învoire din partea lui Aidoneus pentru
un scurt răstimp 12 • Priveşte: Chrysipp, Epicur, eu,
Platon, Aristotel, cel de colo, şi iată-l pe tăcutul
Pitagora, pe Diogene şi pe toţi cîţi i-ai sfîrtecat în
operele tale.
5. Luci an: Bine că pot să răsuflu! Ei, iată!
Aflaţi că nu mă veţi mai omorî, cînd veţi şti în ce
chip m-am purtat cu voi. Aşa fiind, lăsaţi din mîini
pietrele sau mai degrabă păstraţi-le: într-adevăr, ar
putea să vă slujească împotriva celui care-i vrednic
de ele.
P 1 a t o n: Flecăreşti I Se cuvine să pieri astăzi,
şi chiar aci, pe loc I „Va trebui să te îmbraci cu- o tu-
nică de piatră 13 , pentru făr~q elegile săv irşite."
L u c i a n: Dar, preacinstiţilor, singura fiinţă pe
care, mai mult decît pe oricine, s-ar fi cuvenit s-o
proslăviţi şi s-o lăudaţi, întrucît, fiind ruda voastră,
vă doreşte tot binele, are aceleaşi păreri cu voi şi
care - dacă nu spun lucruri necumpătate - se poate
numi chiar ocrotitorul îndeletnicirilor voastre, este,
vă rog să fiţi încredinţaţi, tocmai omul pe care v-aţi
pus în gînd să-l ucideţi. Căci aşa va fi dacă mă veţi
omorî, după ce m-am trudit atît de mult pentru voi.
Băgaţi de seamă ca nu cumva să urmaţi pilda filo-
zofilor din vremurile de astăzi, dovedindu-vă nerecu-
noscători, plini de mînie şi gata să uitaţi binefacerile,
cînd e vorba de un om care v-a făcut atît bine!
P l a t o n: Cită neruşinare! Iţi mai datorăm încă
şi recunoştinţă pentru că ne-ai defăimat? Iţi închipui,
într-adevăr, că vorbeşti cu nişte sclavi şi ne înşirui,
ca şi cum ne-ai fi adus foloase, toate silniciile ce le-ai
săvîrşit şi ocările tale de om beat?
6. Luci an: Unde şi cînd v-am acoperit de ocări?
Căci n-am încetat niciodată să mă minunez în faţa
filozofiei_ şi v-am lăudat cum nu se poate mai mult,
trăind tot timpul în tovărăşia cărţilor lăsate de voi.
Ba chiar şi lucrurile pe care le spun, 'de unde le-aş
fi putut lua dacă nu de la voi, culegîndu-vă florile?
Am fost aidoma unei albine, întrucît am arătat oa-
menilor ceea ce eu însumi am descoperit. Aceştia
laudă fiecare floare şi recunosc de unde, de la cine
şi cum am cules-o. ln vorbele pe care aceia le spun
despre mine, îmi arată admiraţia pentru minunata-mi
alegere. De fapt, însă, lauda lor se îndreaptă către voi
şi către pajiştea voastră, căci aţi dat la iveală flori
nespus de frumoase, de felurite şi de multicolore.
Trebuie să ştii să le culegi, să le orînduieşti una lîngă
alta şi să le îmbini astfel încît să se potrivească între
ele. Şi atunci, se poate ca un om ce se bucură de atîtea
binefaceri din partea voastră să se apuce să vă pone-
grească pe voi, binefăcătorii lui, de pe urma cărora
tocmai şi-a făcut un renume? Un asemenea om ar
358 •
trebui să aibă firea lui Thamyris sau a lui Eurytos14 ,
ca să cinte impotriva muzelor care l-au înzestrat cu
darul de a cinta, ori să-l infrunte pe Apollon in az-
virlitul săgeţii, cînd acesta l-a hărăzit cu dibăcia
incordării arcului.
7. P 1 aton: Scumpule, ai rostit un discurs după
meşteşugul retorilor. Într-adevăr, el se impotriveşte
cu totul faptelor, dovedind din partea ta o îndrăzneală
care intrece orice măsură, şi asta mai ales dacă ne
gîndim că la nedreptate se adaugă şi nerecunoştinţa.
Luînd de la noi săgeţile, după cum singur spui, le
arunci împotrivă-ne, şi altă ţintă nu ţi-ai găsit decît
să ne batjocoreşti. Iată ce ne-ai dat în schimb, pentru
că ţi-am deschis pajiştea pomenită adineauri şi nu
te~am împiedicat să ne culegi florile, cu care să te
intorci încărcat. Poţi, deci, să-ţi dai seama pentru
ce te socotim vrednic să mori.
8. Luci an: Vedeţi, mă ascultaţi cu minie şi
nu primiţi nici unul din temeiurile pe care vi le aduc.
N-aş fi crezut vreodată că Platon, Chrysipp, Aristo-
tel, sau oricare dintre voi, filozofii, ar putea să se
lase pradă miniei. Îmi închipuiam că sînteţi singurii
care staţi departe de această patimă. Dar vă cer să
nu mă omorîţi, o! oameni minunaţi, mai-nainte ca,
dezvinovăţindu-mă, să fiu judecat pînă la capăt. 1n
ocîrmuirea voastră aveati obiceiul să vă călăuziti si
după următorul indreptâr: nici o faptă să nu fi; să
vîrşită cu silnicie sau plecîndu-te mereu in faţa celui
mai tare. Toate neînţelegerile trebuiau limpezite in
faţa judecătorului, dindu-se cuvîntul deopotrivă şi
celui ce învinuieşte, şi celui ce se apără. Numiţi,
deci, şi acum un judecător şi învinovăţiţi-mă, fie
toţi laolaltă, fie alegînd pe vreunul dintre voi care
să rostească plîngerea tuturor! Voi căuta să spulber
învinuirile. Iar dacă se dovedeşte că v-am nedreptăţit,
lucru ce va fi hotărît prin judecată, negreşit că mă voi
supune unei pedepse binemeritate. Şi se cheamă atunci
că nici voi n-aţi făcut vreo silnicie. Dacă, însă,
359
după ce voi fi dat socoteală de cele săvîrşite, s-o
întîinpla să fiu găsit bun şi nevinovat, tribunalul
să nu mă osîndească, ci să mă lase să plec, iar voi va
trebui să vă îndreptaţi mînia spre cei ce v-au înşelat,
stîrnindu-vă împotriva mea.
9. P 1 aton: E ca şi cum ne-ai spune să dăm
drumul unui cal, s-o ia la goană pe cîmp. lnşelîndu-i
pe judecători, îţi vei lua zborul. După cîte se aude,
eşti un bun vorbitor, un avocat destoinic şi un meşter
dibaci în argumentări. Dar care va fi judecătorul ăla
care să nu se lase amăgit de cele ce-ai să-i dăruieşti,
căci voi aduceţi multe daruri judecătorilor? Oricine
ar fi el, ai să-l convingi să rostească o hotărîre ne-
dreaptă, părtinitoare.
L u c i a n: Cit despre asta, poţi să fii pe pace!
Nu susţin să numiţi nici un arbitru de acest soi, care,
fiind supus vreunei bănuieli sau arătindu-se îndoiel-
nic, să-mi vindă hotărirea. Iată ce vă spun: eu, unul,
aş încredinţa judecarea mea tnsăşi Filozofiei, spri-
jinită de voi.
Plat o n: Dar cine să aducă atunci tnvinuirile,
dacă urmează ca noi să fim judecători?
L u c i a n: Tot voi veţi fi şi acuzatori, şi judecă
tori. Nici in felul acesta n-am teamă, atît e de mare
încrederea ce mi-o dă dreptatea pe care-o am. Şi cred
că-mi va fi foarte uşor să mă dezvinovăţesc.
10. P 1 a t o n: Ce facem, Pitagora şi Socrate? Se
pare că omul nostru nu pretinde ceva nelalocul lui
cind ne cere să-l aducem în faţa judecăţii.
S o c r a t e: Ce altceva putem face decît, luind cu
noi şi Filozofia, să mergem la locul de judecată şi să
dăm ascultare acestui om, ca să se poată dezvinovăţi?!
Nu e de noi să-l omorîm mai-nainte de a-l fi supus
unei judecăţi. Aşa fac de obicei numai oamenii măr
giniţi, cei ce-s mereu gata să se înfurie şi pentru care
dreptatea stă doar in puterea braţelor. Desigur că
vom da oricui prilej să ne ponegrească, să-şi azvirle
ocările asupra noastră, dacă vom ucide cu pietre pe-un
360
bărbat căruia nici să se apere nu-i îngăduim; şi asta
tocmai noi, care spunem că iubim dreptatea. Cum
să-i mai criticăm pe Anytos şi pe Meletos, învinui-
torii mei, sau pe judecătorii de atunci, dacă omul
nostru va trebui să moară fără să fi avut nici atît
răgaz de a se dezvinovăţi cit ii poate pune Ia înde-
mînă clepsidra?
P I a t o n: Ne indemni minunat de bine, Socrate!
Să mergem aşadar tn căutarea Filozofiei. Ea să fie
judecătoarea, iar noi să ne închinăm în faţa hotă
rîrilor ei!
11. L u c i a n: Mă învoiesc, preaînţelepţilor. Ceea
ce spuneţi acum se potriveşte în mai mare măsură
cu binele şi cu dreptatea. Totuşi, păstraţi-vă pietrele,
cum v-am mai spus. Fără îndoială că, peste puţin
timp, la tribunal, veţi avea nevoie de ele. Dar unde
vom putea găsi Filozofia? In ciuda faptului că am
rătăcit multă vreme în căutarea locuinţei sale, fiindcă
doream să-i fiu învăţăcel, tot nu ştiu unde locuieşte.
Cu acest prilej mi-a fost dat să întîlnesc nişte oameni
îmbrăcaţi în mantale zdrenţăroase. lşi lăsaseră bărbi
mari şi susţineau că vin de Ia Filozofie. Inchipuin-
du-mi că o cunosc, le-am pus unele întrebări. Dar
cunostintele lor erau cu mult mai slabe decît ale mele
şi, d~ ac~ea, ori nu mi-au dat nici un răspuns, ca să
nu-şi dea de gol nepriceperea, ori mi-au arătat altă
uşă decît aceea a Filozofiei. Ei bine, aş putea să afirm
că nici pînă azi nu i-am putut descoperi casa.
12. Adeseori, fie după socoteala mea, fie îndrumat
de cite cineva, m-am dus pe la diferite porţi, crezînd
cu toată tăria că, cel puţin de astă dată, am să ajung
la Filozofie. Mă întemeiam pe mulţimea oamenilor
care intrau şi ieşeau: toţi se înfăţişau posomoriţi, cu
o ţinută cuviincioasă şi cu feţe de gînditori. Dim-
preună cu ei, m-am strecurat şi eu înlăuntru. Şi atunci
am văzut o femeie tînără, care, măcar că se străduia
grozav să pară simplă şi neîmpodobită, nu era totuşi
lipsită de prefăcătorie. Am putut îndată să bag de
361
seamă că pletele ei, care păreau neîngrijite, erau
pline cu podoabe. Ba chiar şi felul in care femeia
despre care vorbesc se înfăşura in mantaua ei l-aş
putea numi căutat. Mulţumită părului şi mantalei,
încerca, fără îndoială, să se înfrumuseţeze, folosind
ca împodobire ceea ce s-ar fi crezut că-i neglijenţă.
Faţa ei se vedea că-i sulemenită, iar vorbirea-i era
intru totul a unei curtezane. O măguleau foarte mult
laudele pe care i le aduceau iubiţii ei, care ii ridicau
în slăvi frumuseţea. Primea cu dragă inimă tot ce i
se dăruia. Se aşeza în apropierea celor mai bogaţi
şi abia dacă-şi arunca privirile spre iubiţii cei săraci.
Adesea, cînd, fără să vrea, se arăta goală, puteam să
văd la gîtul ei nişte salbe de aur mai groase ca zgăr
zile. Am luat-o îndată la sănătoasa! li plîngeam de-
sigur pe acei nenorociţi, pe care ea îi ducea nu de
nas, ci de barbă. Ca şi Ixion, îmbrăţişau o nălucă
în locul Herei15 •
13. P 1 aton: Că bine ai grăit! Nici nu-ncape
vorbă că poarta Filozofiei e greu de aflat, şi nu toţi
o pot recunoaşte. Dar nu-i cîtuşi de puţin nevoie să
mergem la ea acasă. O vom aştepta aci, în Keramei-
kos, căci în curînd trebuie să se arate, după ce-a
plecat din Academie ca să se plimbe şi prin Poikile 16 :
acesta îi e obiceiul zilnic. Dar iată că se şi îndreaptă
spre noi. O vezi pe femeia de colo? Are ţinuta cuviin-
cioasă, privirea blindă şi mersul tacticos al omului
care cugetă.
L u c i a n: Am văzut multe femei care-i seamănă
la înfăţişare, la umblet şi la portul mantalei. Fără
doar şi poate, însă, că nici una din ele nu era ade-
vărata Filezofie.
P 1 a t o n: Ai dreptate. Dar aceasta e de ajuns să
deschidă gura şi să spună cîteva cuvinte pentru a
arăta cine este.
14. Fi 1 o z of ia: Vai! Platon, Chrysipp, Aristo-
tel. şi voi, toţi ceilalţi, cei mai de frunte dintre uce-
nicii mei! Ce căutaţi pe pămînt? De ce v-aţi reîn-
362
tors la viaţă? Nemulţumitu-va oare ceva în lumea
de dincolo? Îmi păreţi mînioşi. Dar prinsul acesta
pe care-l aduceţi cu voi cine este? Vreun jefuitor. de
morminte, vreun ucigaş, sau vreun hoţ nelegiuit?
P l a t o n: într-adevăr, Filozofie, omul pe care-l
vezi e cel mai rău dintre ticăloşi: a cutezat să cle-
vetească împotriva ta, fiinţa cea mai sfîntă, şi _împo-
triva noastră a tuturor, care am lăsat urmaşilor 'noştri
învăţăturile pe care le-~m primit de la tine.
F i 1 o z o f i a: Cum adică? Vă cuprinde minia
fiindcă rosteşte cineva ocări? Apăi ştiţi doar că, deşi
la Dionysii Comedia a spus lucruri urîte pe socoteala
mea 17 , cred totuşi că-mi este prietenă. Nici nu mi-a
trecut prin gînd s-o chem în faţa judecăţii şi nici nu
m-am dus la ea cu învinuiri, ci am lăsat-o să glu-
mească, aşa cum se obişnuieşte şi cum e potrivit cu
prilejul unei atare sărbători. Îmi dau desigur seama
că de pe urma zeflemisirii nimic nu-şi pierde însemnă
tatea. Dimpotrivă, tot ce e frumos se aseamănă cu
aurul care, lovit de ciocan, străluceşte şi mai mult
şi ajunge sclipitor. Ei bine, nu înţeleg cum de v-aţi
putut supăra, lăsîndu-vă cuprinşi de minie. De ce
l-aţi apucat de beregată?
P 1 a t o n: Am izbutit să primim această învoire
de-o zi şi-am şi pornit în căutarea lui, ca să ne plă,
tească pentru toate nedreptăţile săvîrşite. Căci ajun-
seseră pînă la urechile noastre zvonuri despre cite
mai spusese acest ticălos în faţa mulţimilor, cărora
le ţinea cuvîntări. ·
15. Fi 1 o z of ia: Dar cum? 11 veţi ucide oare
mai înainte de a-l fi judecat şi fără a-i îngădui să
se apere? Nici nu mai încape vorbă că doreşte să
spună ceva.
P 1 a t o n: Nu! Vrem să te lăsăm să hotărăşti tu.
Ceea ce vei găsi de cuviinţă va pune capăt judecăţii.
F i I o z o f i a: Ce părere ai?
Luci an: Filozofie, stăpînă ! Socot că aşa e bine,
fiindcă numai tu poţi să des9operi adevărul. Cu greu-
363
tate şi prin rugi fierbinţi am dobindit să ţi se tncre-
dinţeze ţie judecata.
P 1 a t o n: Acum, nelegiuite, o numeşti stăpînă?
Dar alaltăieri susţineai sus şi tare că filozofia merită
cel mai mare dispreţ şi spuneai aceste lucruri într-un
teatru, minunat, unde, pentru doi oboli, ai scos,
unul cite unul, la mezat toate soiurile de argumentări
filozofice.
F i 1 o z o f i a: Luaţi seama! S-ar putea ca omul
nostru să-şi fi aruncat ocările nu asupra mea, Filo-
zofia, ci asupra unor pehlivani care săvirşesc. în nu-
mele meu nenumărate ticăloşii.
L u c i a n: Ai să afli îndată, dacă ai să-mi asculţi
dezvinovăţirea.
Fi 1 o z of ia: Să mergem in Areopag, sau mai
degrabă chiar pe Acropole. Din postul acela de obser-
vaţie vom fi în stare să vedem tot ceea ce se intîmplă
în Cetate.
16. Iar voi, prietenele mele, plimbaţi-vă deocam-
dată în Poikile. Am să vin să vă caut, după ce voi
fi sfîrşit cu procesul.
Luci an: Cine sint aceste femei, Filozofie? Mi
se par şi ele foarte la locul lor.
F i 1 o z o f i a: -Femeia cea bărbătoasă e Virtutea.
Cealaltă, Cumpătarea. Alături de ea se află Dreptatea.
In fruntea lor poţi să vezi Educaţia. Cea care e mai
greu de desluşit şi de o culoare nelămurită e Adevărul.
Luci an: N-o văd pe cea despre care vorbeşti.
F i 1 o z o f i a: N-o vezi pe femeia aceea dezbră
cată şi lipsită de podoabe, care se fereşte de priviri
şi se ascunde mereu intre celelalte?
L u c i a n: Acum parcă-parcă o văd. Dar de ce
nu le aduci şi pe ele? In chipul acesta soborul de
judecată ar fi întreg şi nu i-ar lipsi nimic. Aş dori
ca Adevărul să-mi fie apărătoare la tribună în faţa
judecătorilor,
Fi 1 o z of ia: Pe Zeus, urmaţi-mă şi voi! Căci
nu poate fi greu să hotărîm într-o singură pricină,
mai ales cînd sint in joc chiar interesele noastre.
17. Ad ev ă r u 1: Voi, toate celelalte, plecaţi!
N-am nevoie să aflu nimic, intrucît ştiu de mult
cum stau lucrurile.
Fi 1 o z of ia: Hai, Adevărule! Ai :rutea, dacă
vrei, să-mi ajuţi să rostesc hotărîrea. !mi vei da
lămuriri despre tot ceea ce trebuie.
A d e v ă r u 1: Imi este însă oare îngăduit să iau
cu mine pe aceste două mici slujitoare, de care mă
simt foarte legată?
Filozofi a: Prea bine! Ia pe cine doreşti!
Adevărul: Insoţiţi-mă, Libertate şi Neprefă
cătorie, ca să-l mîntuim pe omuleţul acesta nenorocit
care ne iubeşte şi care, fără nici un temei îndrep-
tăţit, se află în primejdie! Dar tu, Convingere, să
nu vii!
L u c i a n: Ba nu, stăpînă ! Ea trebuie să vină
mai înaintea oricui; va fi nevoie să lupt nu împotriva
unor fiare de rînd, ci împotriva unor oameni înşelă
tori şi greu de convins, care ştiu întotdeauna să iasă
din încurcătură. De 'aceea Convingerea e neapărat
trebuincioasă.
F i 1 o z of i a: Aşa e, vei avea foarte multă nevoie
de ea. Ar fi bine chiar dacă ai lua cu tine şi De-
monstraţia.
A d e v ă r u 1: Urmaţi-mă toate, fiindcă aţi fost
găsite de mare trebuinţă pentru judecată!
18. Aris tote 1: Vezi, Filozofie? Işi dă mina cu
Adevărul împotriva noastră.
Filozofi a: Cum? Voi, un Platon, un Chry-
sipp, un Aristotel, vă temeţi că, Adevăr fiind, are
să mintă în folosul aceluia?
P l a t o n: De bună seamă că nu. Dar omul pe
care-l învinuim e atît de şiret şi de linguşitor, că,
prin cuvinte înşelătoare, poate convinge Adevărul.
365
F i l o z o f i a: Fiţi liniştiţi! Nici o nedreptate nu
se va ivi atita vreme cît lingă noi se află şi Dreptatea.
Acum, să urcăm la tribună!
19. Tu, spune-mi: care-ţi este numele?
L u c i a n: Mă numesc Parrhesiades *, fiul lui Alet-
hion * *, la rîndul său fiu al lui Elenxikles * * *,
F i l o z o f i a: Patria?
L u c i an: Sînt din Siria, Filozofie. M-am născut
pe malul Eufratului. Dar ce importanţă are? Printre
urmăritorii mei cunosc pe unii care, prin obîrşie, nu
sint mai puţin barbari decît mine. Firea şi învăţă
tura lor nu atîrnă întru nimic de faptul că sînt din
Soloi, din Cipru, din Babylon ori din Stageiros 18 •
Pentru tine, însă, cel ce vorbeşte cu accent barbar
nu e de loc mai prejos, dacă mintea lui se dovedeşte
a fi sănătoasă şi dreaptă.
20. Filozofi a: Ai vorbit aşa cum trebuie! Îţi
pusesem şi eu întrebarea într-o doară. Dar ce me-
serie ai? Faptul de a şti şi asta are destulă însem-
nătate.
L u c i a n: Îndeletnicirea mea este de a urî lăudă
roşenia, pehlivănia, minciuna, înfumurarea. Ii urăsc
pe toţi acei oameni mîrşavi care se dedau unor astfel
de fapte. Şi, după cum ştii, nuri'ărul lor e mare.
Fi loz of ia: Pe Heracle, ai îmnrăţişat o meserie
menită să stîrnească multă ură împotriva ta.
L u c i a n: Într-adevăr! Vezi bine cîtă lume mă
urăşte şi prin ce primejdii trec din pricina meseriei
mele. Totuşi, cunosc cu de-amănuntul şi îndeletni-
cirea protivnică acesteia. Vorbesc despre meseria
întemeiată pe puterea de a iubi. Căci sînt iubitorul
adevărului, al cumsecădeniei, al simplicităţii şi a
tot ce are vreo înrudire cu iubirea. Numai că foarte
puţini sînt aceia care merită ca faţă de ei să mă folo-
sesc de acest meşteşug al meu. De ei se ocupă meseria
• Neprefăcutul (n.t.).
•• Adevăratul (n.t.).
••• Convingă turn! (n. t.).
366
protivnică iubirii, fiindcă ei sint vrednici mai degrabă
a fi urî ţi, iar numărul lor ajunge la vreo cincizeci de
mii. Din lipsă de deprindere mă aflu, deci, în pri-
mejdie de a uita curînd prima îndeletnicire, pe cîtă
vreme pe cealaltă o ştiu în toate amănuntele ei.
F i 1 o z o f i a: Dar nu trebuie să fie aşa! Acelaşi
om trebuia să se îndeletnicească cu amîndouă meste-
şugurile. Deci nu le despărţi! Ele par două îndeletni-
ciri deosebite, dar nu sînt decît una.
L u c i a n: Filozofie, cunoşti mai bine de cit mine
lucrurile acestea. Eu insă aşa sînt făcut: pe ticăloşi
îi urăsc, iar pe oamenii cumsecade îi laud şi-i iubesc.
21. Fi 1 o z of ia: Ei bine, am ajuns unde tre-
buia. Să facem aci judecata, în pronaosul Athenei
Polias 19 • Preoteasă, rînduieşte-ne băncile! Şi pînă
atunci să ne închinăm zeiţei!
Lu c i an: Poliadă, vino întru apărarea mea îm-
potriva acestor lăudăroşi! Adu-ţi aminte de cei pe
care ii auzi făcînd zilnic jurăminte strîmbe ! Şi sînt
destui. lnfăptuirile lor, singură poţi să le vezi,
intrucit eşti păzitoarea Cetăţii. A sosit prilejul să-i
pedepseşti. Iar dacă vei vedea că sînt biruit şi că pie-
tricelele negre sînt mai multe <lecit cele albe 20 , adaugă
votul tău şi mă scapă!
22. F i 1 o z o f i a: Prea bine! Ne-am asezat si sin-
tem gata să vă ascultăm cuvîntările. Veţi ~lege dintre
voi pe cine credeţi că ştie să învinuiască mai bine.
Arătaţi-vă plîngerile şi dovediţi temeinicia lor! Este,
într-adevăr, cu neputinţă ca toţi să vorbiţi în acelaşi
timp. Iar tu, Parrhesiades, tţi vei rosti apărarea după
aceea.
C h r y s ip p: Dintre noi, care altul e mai priceput
decît tine, Platon, să ne susţină în faţa judecăţii?
Inălţimea cugetării, frumuseţea vorbirii tale attice,
atît de curate, precum şi farmecul cu care ştii să con-
vingi sint vrednice de toată cinstea. Se mai adaugă
apoi laolaltă inteligenţa, precizia, felul ademenitor
în care îţi înfăţişezi dovezile tocmai cind trebuie.
367
Primeşte, prin urmare, tndatorirea . de a vorbi tn
numele nostru al tuturor, spunînd cele ce se cuvin
a fi date la iveală. Aminteşte-ţi acum de întreaga ta
iscusinţă şi pune laolaltă toate argumentele tale îm-
potriva lui Gorgias, a lui Polos, a lui Hippias ori a
lui Prodicos 21 • Omul pe care-l urmărim e mai pri-
mejdios decit aceştia. Presară-ţi vorbirea cu ironie şi
pune mereu întrebările acelea năstruşnice ale tale!
Iar dacă socoţi de cuviinţă, mai adaugă pe undeva
şi zugrăvirea marelui Zeus, in cer, mînindu-şi carul
înaripat şi inciudîndu-se de faptul că ticălosul nu
şi-a primit pedeapsa.
· 23. Plat o _n: Ba de loc! Să numim mai degrabă
un om năvalnic, bunăoară pe Diogene, aci de faţă,
sau pe Crates, sau chiar pe tine, Chrysipp. ln împre-
jurarea de faţă, nu e locul să folosim frumuseţea sau
meşteşugirea scriitoricească, ci se cere pregătire pentru
a smulge convingerea, care să ne aducă biruinţa in
faţa judecăţii, deoarece Parrhesiades este un orator.
D i o g e n e: Atunci, am să-l învinuiesc eu. Într-a-
devăr, nu cred că voi avea nevoie de prea multe lă
muriri. Şi, de altminteri, am fost batjocorit mai mult
decît toţi ceilalţi, întrucît am fost scos deunăzi la
mezat numai pe doi oboli.
P I a t o n: Filozofie, Diogene are să vorbească în
numele nostru al tuturor. Iar tu, scumpule, cînd vei
rosti învinuirea, bagă de seamă să nu susţii numai
interesele tale, ci să ai înaintea ochilor binele obştesc.
Căci dacă există intre noi oarecare deosebire cu pri-
vire la învăţătura pe care o propovăduim, asta nu
intră la socoteală. În împrejurarea de faţă nu e cazul
să spui care dintre noi stăpîneşte într-o mai mare
măsură adevărul. Ca să vorbesc pe scurt, înciudează-te
numai pentru groaznicele ocări azvîrlite împotriva
filozofiei, ponegrită in lucrările lui Parrhesiades. Nu
te gindi la sectele in care sîntem împărţiţi. Tu să
lupţi pentru a apăra ceea ce e comun tuturor. Vezi,
te-am aşezat in fruntea noastră, şi prin tine se pune
368
în primejdie tot ce avem. Din felul cum ne vei apăra,
vom apărea fie vrednici de toată cinstea, fie înfieraţi
pentru toate scăderile pe care vrăjmaşul nostru ni le
aruncă în spinare.
24. D i o gene: Nu vă temeţi! N-are să se vii-
dească nici o lipsă şi am să vorbesc pentru toţi. Iar
dacă Filozofia, cum e ea blindă şi îngăduitoare din
fire, se va lăsa înduplecată de cuvîntarea lui şi va
hotărî să-l ierte, voi şti eu atunci că fac ceea ce
trebuie. O să-şi poată da seama Parrhesiades că nu
degeaba port cu mine o bită.
F i l o z o f i a: Să nu cumva să se intîmple una
ca asta! Se cuvine aci să foloseşti argumentarea, şi
nu ciomagul. Va fi mult mai bine. Aşa incit, nu mai
zăbovi. S-a vărsat apă în clepsidră, şi tribunalul îşi
are privirile aţintite asupra ta.
L u c i a n: Filozof ie, ceilalţi să stea jos şi să-ţi
spună, prin vot, părerea împreună cu voi. Iar Diogene
singur să-mi fie acuzator.
Fi loz of ia: Nu ţi-e teamă, aşadar, că te vor
osîndi?
L u c i a n: Cituşi de puţin! Doresc să birui prin
votul celor mai mulţi dintre ei.
Filo z of ia: Te porţi ca un om curajos. Ei
bine, aşezaţi-vă! Diogene, ai cuvîntul.
25. D i o gene: Filozofie, ştii prea bine ce fel de
oameni am fost în cursul vietii. Nu va mai fi deci
nevoie s-o spun eu. Într-adevă~, ca să nu mai vorbesc
de mine, cine nu ştie cite binefaceri au adus pentru
viaţa oamenilor Pitagora, Platon, Aristotel, Chrysipp
şi ceilalţi? Voi aminti acum ocările pe care bleste-
matul acesta de Parrhesiades le-a îndreptat de trei
ori împotriva noastră. După ce a fost avocat, aşa
cum mărturiseşte singur, a părăsit tribunalele şi
faima ce şi-o făcuse acolo şi şi-a adunat întreaga price-
pere şi vigoare, dobindite prin discursurile rostite acolo,
ca să ne atace pe noi. Şi nu mai încetează de a ne
ocărî într-una şi de a ne tot spune că sintem nişte
24 369
şarlatani şi nişte înşelători. Mulţimile el le convinge
să ne ia în bătaie de joc şi să ne dispreţuiască, de
parc-am fi nişte oameni de nimic. Ba, pe lingă noi,
te-a făcut şi pe tine, Filozofie, să fii urîtă de cei mulţi;
zice că sînt prostii şi fleacuri învăţăturile tale cele
pline de cuminţenie, pe care ni le-ai încredinţat. El
le înfăţişează zeflemisindu-le, smulgînd astfel aplau-
zele şi lauda spectatorilor, care încep şi ei să ne bat-
jocorească. Este ştiut că mulţimile sînt în aşa fel
croite, că se bucură cînd aud rostindu-se ocări şi vorbe
de batjocură, mai ales dacă ele iau în derîdere lucruri
ce trec drept vrednice de toată cinstea. Nu încape
vorbă că oamenii despre care amintesc se bucurau la
fel şi atunci cînd Aristofan şi Eupolis îl aduceau pe
scenă pe Socrate aci de faţă, ca să-l ia în derîdere,
şi într-un chip cu totul nepotrivit, să-l facă personaj
de comedie. Dar autorii comici cutezau lucruri de
acest fel numai împotriva unui singur om şi numai
la serbările lui Dionysos, cînd se îngăduia o asemenea
purtare, fiindcă una din părţile sărbătorii trebuia să
fie şi zeflemisirea, care, după cum se credea, ,,îl desfată
pe zeu, căruia îi place rîsul".
26. Dar vrăjmaşul nostru adună crema societăţii
şi, după ce multă vreme a chibzuit, ticluit şi consem-
nat într-o carte groasă o serie întreagă de defăimări,
le rosteşte acum în gura mare, ponegrindu-l pe Platon,
pe Pitagora, pe Aristotel, pe Chrysipp, pe mine,
într-un cuvînt pe noi toţi, fără ca vreo sărbătorire
să-i dea prilej pentru aşa ceva şi fără ca noi să-l fi
nedreptăţit în vreun fel. Am fi putut să-i iertăm o
asemenea purtare, dacă n-ar fi făcut decît să se apere
şi n-ar fi fost el agresorul. Dar lucrul cel mai îngro-
zitor este că, săvîrşind atare fapte, se mai şi pune la
adăpostul numelui tău. A izbutit să înşele Dialogul,
ruda noastră, şi-l foloseşte drept ajutor in luptă şi
ca tălmăcitor împotriva noastră. Ba chiar şi pe Me-
nipp, care ne e tovarăş, l-a convins să joace destul
de des comedie cu el. De aceea, singur Menipp nu ne
370
sprijină şi nu-l învinuieşte laolaltă cu noi, trădtnd
astfel interesul nostru comun.
27. Pentru toate aceste pricini, Parrhesiades merită
să fie pedepsit. Ce ne-ar mai putea spune, după ce,
faţă de atîţia martori, a făcut de ocară lucrurile cele
mai vrednice de cinste? Acestor martori le-ar folosi
să-l privească cum îşi ispăşeşte nelegiuirea, pentru ca,
în felul acesta, nimeni să nu mai cuteze a dispreţui
filozofia. Căci, de bună seamă, tăcerea noastră şi indu-
rarea silniciei amintite n-ar fi socotite drept dovezi
ale unei firi măsurate, ci semne ale laşităţii şi prostiei.
Dar cine ar răbda ocările pe care ni le-a adus ultima
dată? Parrhesiades ne-a purtat, ca pe nişte sclavi,
într-o sală de licitaţii, a pus un crainic şi ne-a scos,
cum se spune, la mezat, pe unii în schimbul unui preţ
mare, pe cîţiva pentru o mină attică, iar pe mine tică
losul ăsta fără pereche m-a dat pe doi oboli, în hohotele
de rîs ale celor de fată. Pentru această mîrsăvie ne-a
cuprins mînia şi am 'urcat pe pămint spre 'a te ruga
să pedepseşti cumplitele batjocuri ce-am. indurat.
28. 1 n v i a ţ i i: Prea bine, Diogene! Ai vorbit
frumos şi aşa cum se cuvenea, in numele nostru al
tuturor.
F i l o z o f i a: Incetati cu laudele l Să se toarne
apa pentru cel care se de;vinovăţeşte l Acum e rîndul
tău, Parrhesiades, să cuvintezi. Căci pentru tine curge
acum apa. Haide, deci, nu pierde vremea!
29. Par r he s iad e s: Filozofie, cînd Diogene
m-a învinuit, n-a spus totul, ci a lăsat deoparte învi-
nuirile cele mai muite şi cele mai grele. Nu ştiu ce se
va fi petrecut cu dînsul. Eu unul intr-atît de puţin
vreau să tăgăduiesc cele rostite de mine, ori să vin cu
vreo apărare ticluită mai dinainte, încît socot că se
cuvine să adaug şi ceea ce Diogene a trecut sub tăcere?
iar eu n-am apucat încă să spun. în chipul acesta, a1
să pricepi pe cine am scos la mezat, pe cine am aco-
perit de ocări, numindu-i lăudăroşi şi pehlivani. Să
iei numai seama dacă e adevărat ceea ce spun despre
24* 371
aceia. Dacă vorbirea mea vi se pare întrucîtva jigni-
toare sau aspră, găsesc mai drept să le aduceţi învi-
nuiri celor ce-au săvîrşit faptele decît mie, care i-am
dat pe faţă. lndată ce-am înţeles cite neplăceri sînt
în chip firesc legate de meseria oratorului - înşelă
toria, minciuna, cutezanţa, strigătele, îmbrînciturile
şi nenumărate alte necazuri - se înţelege de la sine
că am fugit de Retorică şi m-am hotărît să-mi caut
adăpost la tine, Filozofie, îndeletnicindu-mă cu minu-
năţiile tale, atita vreme cit îmi va mai fi dat să trăiesc;
am făcut şi eu cum face omul care se grăbeşte să scape
dintr 0 furtună şi din mijlocul valurilor uriaşe, adăpos
0
tindu-se intr-un port liniştit.

30. Abia mi-a fost dat să văd care sînt treburile
voastre, că am şi fost silit să vă privesc cu admiraţie,
atît pe tine, cît şi pe toţi aceşti filozofi, legiuitori ai
unei vieţi desăvîrşite, care întind mina celor ce năzu
iesc spre idealul inţelepciunii. Filozofii noştri în-
deamnă la ceea ce poate fi mai bun şi mai de folos. Tre-
buie, aşadar, să le dăm ascultare, să nu ne ferim de
ei, ci, aţintindu-ne privirile la regulile pe care le-aţi
hotărît, să ne călăuzim şi să ne rînduim viaţa după
ele. Dar, pe Zeus, puţini fac acest lucru în zilele
noastre.
31. Am pu,tut, deci, să mă conving că mulţi oameni,
atraşi nu de filozofie, ci numai de faima pe care înde-
letnicirile filozofice o aduc, izbuteau să se asemene
întocmai cu oamenii cuminţi, d;:i.r să se asemene numai
în lucrurile mărunte, obişnuite şi uşor de imitat pentru
oricine. Mă gîndesc la barbă, la felul de a merge, la
îmbrăcăminte. ln privinţa vieţii şi a înfăptuirilor, erau
cu totul altfel decît ii arăta înfăţişarea, fiindcă se pur-
tau cu totul pe dos de cum vă purtaţi voi, făcînd astfel
de ocară strălucita faimă a îndeletnicirii de filozof.
lată ceea ce m-a umplut de minie. lmprejurarea despre
care vorbesc semăna cu aceea în care un actor de tra-
gedie, moleşit şi cu purtări femeieşti, ar fi jucat pe
Ahile, pe Theseu ori pe Heracle, neavînd însă nici
372
mersul, nici glasul unui erou, şi sclifosindu-se în fel
şi chip, cînd se cuvenea să joace rolul unui asemenea
personaj. Pe actorul nostru nici măcar Elena sau Poly-
xena nu l-ar răbda vreodată să joace cu atîta lipsă de
măsură rolul lor. Ce să mai spun de Heracle, biruitorul
cel nobil, care, socot, ar zdrobi îndată cu măciuca lui
atît pe actor, cît şi masca lui, care-l înjosesc într-atît,
încît ii fac să pară femeie? I
32. Cînd am văzut că la fel se purtau cu voi şi oame-
nii pomeniţi adineauri, n-am mai putut să îndur neru-
şinarea acestei comedii. Nişte maimuţe îndrăzneau să-şi
pună măşti de eroi sau făceau întocmai ca măgarul
din Kyme, care, acoperindu-se cu pielea unui leu, voia
să pară leu adevărat în faţa kymeilor, ce nu bănuiau
cine poate fi. El scotea răcnete fioroase şi înspăimîn
tătoare. Pînă cînd un străin, care privise adesea şi lei,
şi măgari, ii dădu de gol, cotonogindu-l cu toiagul.
Mai ales, însă, mă îngrozea faptul, o I Filozofie, că oame-
nii, după ce descopăr ticăloşia, necuviinţa sau ne-
obrăzarea vreunuia dintre aceşti oameni, dau îndată
vina pe însăşi filozofie, precum şi pe Chrysipp, pe
Platon, pe Pitagora sau pe oricare alt filozof, al cărui
nume păcătosul ăla şi-l atribuie şi a cărui gîndire
o imită. Întemeindu-se pe ticăloşia pretinsului înţe
lept de astăzi, lumea judecă aspru şi purtarea voastră,
care ati murit de mult. Mizerabilul acela nu este com-
parat ~u voi, văzuţi aşa cum arătaţi pe cînd eraţi vii
- căci voi aţi murit de mult - iar secătura despre
care vorbesc vădeşte ochilor tuturor îngrozitoarele-i
nelegiuiri care sînt atît de josnice. Şi astfel, împreună
cu acela, sînteţi osîndiţi în lipsă, fiind cuprinşi în ace-
eaşi defăimare.
33. Cînd am văzut toate cele săvîrşite, nu i-am mai
putut răbda pe ticăloşii ăştia, ci i-am dat pe faţă, des-
părţindu-i de voi. Iar voi, deşi s-ar cuveni să mă răs
plătiţi prin respectul vostru, mă tîrîţi în judecată.
Ia-închipuiţi-vă că mi s-ar întîmpla să văd pe vreun
initiat
I dezvăluind tainele celor
. . ._. două
-•-. - '" zeite
. 1 si
I dăntuind
,
373
tn afara templului 22 • Dacă m-aş minia împotriva lui
şi l-aş da de gol, aţi socoti că eu sînt pricina nedrep-
tăţii? Atunci purtarea voastră ar fi nedreaptă. Căci
athlotheţii* obişnuiesc şi ei să-i biciuiască pe actori
atunci cînd cutează să interpreteze rolul Athenei, al
lui Poseidon ori al lui Zeus, fără a face acest lucru in
chip desăvîrşit sau aşa cum ar merita-o nişte zei. Iar
zeii nu se minie pe athlotheţi, pentru că i-au dat în
seama biciuitorilor pe cei care şi-au pus masca zeilor
şi Ie-au îmbrăcat veşmintele. Ba mai mult, socot chiar
că se bucură cînd privesc pedepsirea acelora. E desi-
gur o greşeală neînsemnată cînd joci fără iscusinţă
rolul unui slujitor sau al unui vestitor. Dar să-l înfă
ţişezi spectatorilor pe Zeus ori pe Heracle într-un chip
c?m nu se cuvine, acest lucru e o grozăvie şi o neru-
şmare.
34. Iată, însă, ce poate fi mai ciudat. Cei mai mulţi

dintre aşa-zişii înţelepţi cunosc foarte amănunţit învă
ţăturile voastre, dar trăiesc ca şi cum Ie-ar citi şi Ie-ar
cumpăni doar pentru a se ridica împotriva lor. Tot
ce spun ei - că, bunăoară, trebuiesc dispreţuite bogă
ţiile şi slava, că virtutea se cuvine socotită ca fiind
. singurul bine, că nu e cuminte să ne mîniem, dar că-i
putem privi de sus pe oamenii de vază, vorbind cu
ei de Ia egal la egal - toate aceste lucruri sînt - vai,
zeilor I - povăţuiri frumoase, înţelepte şi într-adevăr
vrednice să te minunezi in fata lor. Dar oamenii nostri
îşi predau învăţătura in schimbul unei lefi, ră~in
uluiţi cînd ii văd pe bogătaşi şi stau cu gura căscată
cind privesc argintul. Se aprind de minie mai iute ca
o javră, sînt mai fricoşi <lecit iepurii şi mai linguşi
tori decît maimuţele. Neruşinarea lor o întrece pe
aceea a măgarilor, şterpelesc mai dibaci decît pisicile
şi sînt mai porniţi pe harţă decît cocoşii. De bună
seamă că se fac de rîs cînd dau buzna spre desfătările
de care vorbim, imbrincindu-se unii pe alţii la poarta
• Organizatorii jocurllor sau concursurllor (n. t.).
374
celor bogaţi. Acolo benchetuiesc Ia mese cu foarte
mulţi oaspeţi, înalţă laude ca nişte neciopliţi, se
îndoapă fără măsură şi-şi arată nemulţumirea pentru
partea ce Ii se face. Vorbesc ca filozofii in vreme ce
golesc paharele şi, astfel, prin purtarea lor cu totul
nesăbuită, ii stingheresc pe ceilalţi oaspeţi. Apoi
vomită tot vinul neamestecat pe care l-au înghiţit.
Pe toţi „neştiutorii" care au băut împreună cu ei
ii apucă desigur rîsul şi-şi bat joc de filozofie, care a
făcut să iasă la iveală căzături de acest soi.
35. Intre toate, cel mai ruşinos lucru poate fi socotit
următorul: fiecare dintre pretinşii înţelepţi declară
că nu duce lipsă de nimic şi susţine sus şi tare cum
că singur înţeleptul e bogat, pentru ca, puţin după
aceea, să vină cu vreo cerere. Iar dacă ea nu-i e înde-
plinită, se lasă pradă furiei. Am putea să-l asemuim
cu omul care, purtind veşmintul regesc, tiara, diadema
şi toate celelalte semne ale domniei, cere totuşi de
pomană de la unul mai sărac ca el. Cind e să i se dăru
iască o sumă de bani, înţeleptul nostru ţine un lung
discurs, în care spune că banii trebuiesc împărţiţi şi
că bogăţia trebuie să ne lase nepăsători. ,,Ce e aurul
sau argintul? se întreabă el. Nimic altceva <lecit pie-
tricelele de pe malul mării." Dar cînd un vechi tova-
răş, un prieten, vine cu rugămintea să-i dea şi lui
puţin din multa lui bogăţie, cel rugat tace, rămîne
în încurcătură, mintea i se blegeşte, îşi ia vorba îndă
răt şi se împotriveşte propriilor sale învăţături. Nenu-
măratele-i cuvîntări despre prietenie, virtute, onoare
s-au făcut nevăzute nici nu ştiu unde, luîndu-şi zborul,
ca adevărate „cuvinte înaripate" 23 ce erau şi pe care
le irosea zilnic în convorbirile dintre ei.
36. Prietenia lor a stat în picioare pînă n-a venit
vorba de argint sau de aur. Un singur obol să le arăţi,
şi s-a sfîrşit cu pacea dintre ei I Nu mai există nici
armistiţii, nici crainici; cele cuprinse în cărţi au dis-
părut, iar virtutea o ia la goană. La fel se petrec lucru-
rile şi intre cîini: cînd cineva aruncă în mijlocul lor
375
un os, sar şi încep să se muşte unii pe alţii, lătrîndu-1
pe cel care a înşfăcat cel dintîi osul. Se povesteşte că
un rege din Egipt şi-a dresat odinioară nişte maimuţe
ca să danseze pyrrhicul. Aceste animale sînt foarte
iscusite în imitarea mişcărilor omeneşti. Ele s-au de-
prins cit se poate de repede şi au dansat, înveşmîntate
in purpură şi purtînd măşti. Multă vreme reprezen-
taţia s-a bucurat de succes, pînă cînd unul dintre pri-
vitori, un mucalit, care ţinea în sin nişte nuci, a înce-
put să le zvîrle in mijlocul sălii. Atunci maimuţele,
văzîndu-le şi uitînd că trebuie să dănţuiască, au deve-
nit iarăşi maimuţe, cum erau. Au încetat să mai fie
dănţuitoare de pyrrhic, şi-au strivit măştile, şi-au
sfîşiat veşmintele şi s-au încăierat pentru nuci. Rîn-
duiala dansului s-a dat peste cap, iar privitorii au
izbucnit in hohote de ris.
37. Iată ce fac şi ticăloşii despre care vorbesc. Pen-
tru ei am folosit cuvinte de ocară si niciodată nu voi
înceta să-i dau de gol şi să-i batjoco~esc ca într-o come-
die. Cît despre voi şi cei asemenea vouă - căci există
şi unii filozofi plini de rîvnă, care se ţin de legile pe
care le-aţi proclamat - nu sînt atît de smintit incit
să vă acopăr de insulte şi nici să rostesc împotriva
voastră vreo vorbă nepotrivită. De altminteri, ce-aş
putea spune? Aţi trăit oare şi voi in felul acelora?
Cred că se cuvine să-i urîm pe făţarnicii amintiţi, care
sînt şi vrăjmaşi ai zeilor. Vreau să ştiu dacă voi, Pita-
gora, Platon, Chrysipp, Aristotel, socotiţi că e vreo
legătură între voi şi ei, şi dacă viaţa lor arată vreo
asemănare sau înrudire cu a voastră. Pe Zeus, tot aşa
- zice-se - semăna Heracle cu o maimuţă. Fiindcă
şi ei poartă barbă, îşi spun filozofi şi au privirea
încruntată, trebuie oare să-i punem alături de voi?
I-aş mai fi putut răbda dacă imitaţia lor ar fi fost cel
puţin convingătoare. De fapt, însă, mai curînd ar
putea vulturul să imite privighetoarea decît nemer-
nicii aceia să facă pe filozofii I Am isprăvit de arătat
cele ce le socoteam trebuincioase întru apărarea mea.
376
Iar tu, Adevărule, depune mărturie dacă sînt sau nu
adevărate vorbele mele.
38. F i 1 o z o f i a: îndepărtează-te, Parrhesiades !
Şi mai mult. Ei, ce-avem de făcut? Cum socotiţi
cuvîntarea acestui bărbat?
Ad ev ă r u 1: Mie, Filozofie, în vreme ce vorbea,
îmi venea să intru sub pămînt, atît erau de adevărate
toate cite le spunea. Ascultîndu-1, recunoşteam fără
greş pe fiecare în parte dintre cei care săvîrşiseră fap-
tele pomenite adineauri. Şi în tot acest timp legam
spusele lui cînd de un ins, cînd de altul; îmi ziceam:
cutare face cutare lucru. Pe scurt, Parrhesiades ni i-a
înfăţişat pe acei inşi tot at1t de limpede ca într-un
tablou. Aşa sînt, fără îndoială I Şi asemănarea nu pri-
veşte numai trupurile; Parrhesiades a ştiut să ne zugră
vească şi sufletele lor cît se poate mai potrivit.
Virtute a: Şi eu grozav am mai roşit I
Filozofi a: Dar voi, ce spuneţi?
l n v i a ţ i i: Ce altceva, nici vorbă, <lecit că
Parrhesiades trebuie slobozit o dată ce învinuirile
impotrivă-i au fost spulberate? Se cuvine să fie în-
scris printre prietenii şi binefăcătorii noştri. Negreşit
că şi cu noi s-a petrecut acum ceea ce s-a petrecut odată
cu locuitorii Ilionului. L-am îmboldit pe acest actor
de tragedie să ne umilească, recitindu-ne năpastele
Troiei. Rămine ca şi de-acum încolo să ne cînte şi să
ne înfăţişeze, ca într-o tragedie, pe vrăjmaşii zeilor
despre care ne-a vorbit.
Diogene: Şi eu, Filozofie, trebuie să-i aduc
multă laudă acestui bărbat. Renunt la învinuirile mele
şi mă împrietenesc cu el, fiindcă-i om de ispravă.
39. Fi 1 o z of ia: Foarte bine, Parrhesiades. Te
socotim nevinovat I Ai biruit cîştigînd toate voturile.
De aci încolo te numărăm intre ai noştri.
P a r r he s i a d e s: M-am închinat Izbîndei îna-
ripate, dar mai degrabă cred că ar fi nevoie de cuvinte
potrivite pentru o tragedie, căci in felul acesta ele
vor avea mai multă greutate. ,,Izbindă preacinstită,
377
călăuzeste-mi viata si niciodată nu înceta să-mi aduci
cununi24". ' '
V i r t u t e a: Să facem a doua libaţie şi să-i adu-
cem in faţa noastră pe acei ticăloşi, ca să-şi primească
pedeapsa pentru că ne-au făcut de ocară. Pe fiecare
dintre ei are să-l învinuiască Parrhesiades.
F i l o z o f i a: Înţelept -mai glăsuieşti, Virtute I
Hai, Silogismule, copilul meu, apleacă-te asupra Cetă
ţii şi vesteşte-i pe filozofi să se înfăţişeze aci.
40. S i 1 o g i s m ul: Ascultaţi, linişte 1Să vie filo-
zofii pe Acropole ca să dea socoteală înaintea Virtuţii,
Filozofiei şi Dreptăţii.
Parrhesiades: li vezi ce puţini vin spre
noi, după ce au ascultat proclamaţia? Li-i frică, mai
ales de Dreptate; iar cei mai mulţi dintre „înţelepţi"
n-au nici vreme să vină, căci sint în preajma celor
bogaţi. Dar dacă vrei să se adune cu toţii, vesteşte-i,
Silogismule, precum urmează ...
F i 1 o z o f i a: Nu el, Parrhesiades ! Ci tu să-i
chemi, în felul pe care-l vei găsi mai potrivit.
41. P a r r h e s i a d e s: Ce-mi spui nu-i lucru
greu. Ascultaţi, linişte! Cîţi se pretind filozofi şi cîţi
socot că trebuie să-i numim astfel, să vină pe Acropole
ca să-şi primească partea la o împărţire de daruri.
Fiecăruia i se va dărui două mine şi o turtă de susan.
Cine poate înfăţişa o barbă stufoasă va mai căpăta
încă un şirag de smochine uscate. Nu e de loc nevoie
să veniţi dimpreună cu cumpătarea, cu dreptatea şi cu
înfrînarea; el~ nu sînt de trebuinţă. Dar trebuie, ne-
apărat, ca fiecare să aibă la el cinci silogisme, căci fără
ele e cu neputinţă să te numeşti filozof. ,,S-au hotărit
drept răsplată doi talanţi de aur, ce se vor da aceluia
care, la întrecere, se va înălţa deasupra tuturor 25 ".
42. Vai, cum mişună de oameni urcuşul! Cum se mai
îmbrincesc I Numai ce le-a fost dat să audă vorbindu-se
despre două mine, şi~au şi început să alerge I De-a
lungul Pelasgikonului sînt unii, iar în preajma tem-
plului lui Asclepios alţii. Ba încă şi mai mulţi de-a
378
lungul Areopagului. Unii vin pe la mormîntul lui
Talos 26 • Sînt „înţelepţi" care sprijină scări de Ana-
keion* şi se caţără, iscînd - pe Zeus - un bîzîit tare
ciudat. Ei alcătuiesc un fel de ciorchine, ca roiurile
de albine, dacă mi-e îngăduit să întrebuinţez cuvin-
tele lui Homer 27 • Iată ce mulţi vin dintr-o parte, şi
ce mulţi din cealaltă, ,,adevărată puzderie, ca frunza
şi iarba în anotimpul primăverii 28 " ! Pe negîndite,
Acropole s-a umplut de oameni „care se aşază scoţînd
strigăte pătrunzătoare 29 " şi pretutindeni nu vezi decît
desagi, bărbi, neruşinare, toiege, lăcomie de mîncă
ruri alese, silogisme, zgîrcenie. Pe cei cîţiva oameni
care au pornit să urce la chemarea dintîi nici nu-i mai
vezi, fiind înghiţiţi de mulţimea cea mare, şi nu pot
fi descoperiţi pentru că şi ei seamănă la înfăţişare cu
ceilalţi. Lucrul cel mai nevrednic, Filozofie, din care
pricină poţi fi pe drept cuvînt dojenită, este desigur
acela că nu i-ai însemnat cu vreo pecete anume spre
a ne îngădui să-i recunoaştem. Pehlivanii pe care-i
avem înaintea ochilor ştiu să se facă mai curînd ascul-
taţi decît adevăraţii filozofi.
Filozofi a: Voi face cit de curînd ceea ce do-
reşti, dar, deocamdată, să-i primim.
43. Plat o nici e ni i: Noi, platonicienii, se
cuvine să ne luăm cei dintîi darurile.
Pita g ore ici 1
i: Ba noi, pitagoreicii! Căci
Pitagora a fost ina intea lui Platon.
St o ici i: Vorbiţi prostii! Cei mai buni sîntem
noi, oamenii Porticului.
P e r i p a t e t i c i i: Ba de loc! Dacă e vorba de
parale, primii sîntem noi, cei care ne plimbăm dis-
cutind,
E p icu re ii: Nouă, ucenicilor lui Epicur, să ne
daţi turtele şi şiragurile de smochinei Cit despre
parale, vom aştepta, chiar dacă ar fi să le primim
cei din urmă.
• Templul dioskurllor (n.t.),
379
Academicii: Unde sînt cei doi talanţi? Noi,
oamenii Academiei, vom dovedi că în discuţii sîntem
cei mai tari.
St o i c i i: Nu, însă, atunci cind ne găsim de faţă
şi noi, stoicii.
44. F i l o z o f i a: Sfîrşiţi odată cu gîlceava I Şi
voi, cinicilor, nu vă mai îmbulziţi şi nu mai tot loviţi
în dreapta şi în stînga cu bastoanele! Aflaţi că pentru
altceva v-am chemat. Eu, Filozofia, dimpreună cu
Virtutea şi cu Adevărul, pe care le vedeţi, vom împărţi
dreptate şi vom hotărî care se pot numi pe drept cuvint
filozofi. Iar cei ce se vor dovedi că trăiesc urmînd invă
tăturile noastre se vor bucura de fericire. Căci îi vom
socoti drept oamenii cei mai cumsecade. Iar pe şarla
tanii care n-au cu noi nici în clin, nici in mînecă îi
vom zdrobi ca pe nişte ticăloşi ce sînt, pentru ca înşe
lătorii să nu rîvnească la ceea ce se află mai presus de
puterile lor. Ce? Fugiţi? Pe Zeus I Cei mai mulţi văd
că sar de pe înălţimea unde ne-am aşezat. Acropole
se arată acum pustie. Nu se mai pot vedea decît cîţiva
oameni, care au rămas fiindcă nu se tem de judecată.
45. Slujitorilor, ridicaţi de-aci desaga pe care a
aruncat-o nenorocitul acela de cinic cînd a fugit! Hai
să vedem ce se ascunde intr-insa. Desigur niprală, o
carte sau pîini din făină curată.
Par r he s iad e s: Ba nu I Ia te uită: aur si
mirodenii, un cuţit pentru sacrificii, o oglindă şi nişte
zaruri.
F i l o z o f i a: Minunat! Ce om de treabă! Iată
de ce aveai nevoie în drumurile pe care le făceai întru
îndeplinirea meşteşugului tău! Şi cu nimicuri din
astea ai crezut că ţi-e îngăduit să-i acoperi pe toţi oame-
nii cu ocări şi să dai lecţii bărbaţilor ca unor copii?!
Par r he s iad e s: Vedeţi cine sint? Se-_cuvine
să cercetaţi acum în ce chip vom putea sfîrşi cu zăpă
ceala în care ne aflăm, pentru ca, in cele din urmă,
printre filozofii întîlniţi, stl,-i putem recunoaşte pe
380
oamenii de treabă, deosebindu-i de cei ce duc o viată
protivnică virtuţii. '
Fi I o z of ia: Tu, Adevărule, va trebui să-i des-
coperi I Lucrul va fi spre binele tău, căci vei birui min-
ciuna, iar ticăloşii care se prefac a fi oameni de nă
dejde vor fi de-acum încolo daţi de gol şi nu vor mai
trece nebăgaţi în seamă.
46. A d e v ă r u I: Dacă socotiţi potrivit, să ne
punem încrederea în Parrhesiades, care s-a dovedit,
Filozofie, că e un om destoinic, binevoitor faţă de noi
şi rîvnitor întru slăvirea ta. Să-şi ia drept tovarăşă
Dovada şi să-i cerceteze pe toţi cei care susţin că sînt
filozofi. Iar pe cine l-ar afla filozof neprefăcut să-l
încununeze cu o mlădiţă de măslin şi să-l cheme in
prytaneu. Dacă, însă, ar da de vreun blestemat care
numai se preface că năzuieşte spre inţelepciune - şi
sînt mulţi inşi de teapa asta! - să-i smulgă man-
taua, să-i taie în întregime barba cu un cuţit de tuns
ţapii, să-i pună pecete pe frunte ori să-l ardă cu fierul
roşu între sprîncene,. stigmatizindu-1 cu o vulpe sau
cu o ma imu tă 30 •
F i I o z o f i a: Minunat grăit-ai, Adevărule I Pu-
ne-i la încercare aşa cum, zice-se, sînt încercaţi vul-
turii, care-şi aţintesc ochii spre soare. Pe Zeus, nu-i
îndemna să privească lumina in faţă, ca să-i dove-
deşti într-un atare chip I Înfăţişează-le aur, slavă, des-
fătare; iar pe acela pe care-l vei vedea dispreţuind
nimicurile astea, nefiind cîtuşi de puţin atras de pri-
veliştea lor, dăruieşte-l cu o cunună de măslin. Cine
îşi va aţinti privirile spre aur şi va întinde mina spre
el, să fie dus pentru a fi însemnat cu fierul roşu, după
ce i se va tăia mai întîi barba.
47. Parrhesiades: Filozofie, aşa se va în-
tîmpla, cum socoţi tu că e bine I Pe dată ai să vezi
cum cei mai mulţi dintr-înşii vor fi însemnaţi cu o
vulpe sau cu o maimuţă, pe cită vreme cununa numai
puţini o vor dobîndi. Iar dacă doriţi - pe Zeus - vă
pot aduce chiar acum pe cîţiva dintr-inşii.
381
Fi 1 o z of ia: Ce vrei să spui? Poţi să-i aduci
îndărăt pe fugari?
Par r he s iad e s: De bună seamă, dacă Preo-
teasa ar voi să-mi împrumute pentru puţină vreme
undiţa şi momeala de colo, închinate zeiţei de către
pescarul din Pireu.
Preot e as a: Poftim, ia-le! Ia şi trestia, ca să
ai tot ce-ti trebuie!
P a r r h e s i a d e s: Desigur, Preoteasă, dă-mi-le I
Mai dăruieşte-mi repede şi cîteva smochine uscate şi
puţin aur.
Preoteasa: Ia-le!
F i 1 o z o f i a: Dar ce are de gînd să facă omul
nostru?
P r e o t e a s a: A înfipt in cîrligul undiţei o smo-
chină şi aur, s-a aşezat în locul cel mai înalt al zidului
si a zvîrlit undita în Cetate.
' F i 1 o z o f i a': De ce faci toate astea, Parrhesia-
des? Te-ai hotărît, oare, să pescuieşti pietre din zidul
pelasgic?
P ar r h e s i a d e s: Ssst, Filozofie! Aşteaptă pînă
prind ceva_! Iar tu, Poseidon, ocrotitorul pescarilor,
şi tu, dragă Amfitrite31 , trimiteţi-ne cît mai mulţi
peşti!
48. Aha, văd un lup de mare foarte arătos sau mai
degrabă o doradă ! .
Dovada: Nu, e un rechin. Iată-l cum se apropie
de momeală cu gura deschisă! A mirosit aurul. Cît
e de aproape! L-a atins, am pus mîna pe el, să-l tragem!
P ar r h e s i a d e s: Dovadă, apucă, rogu-te, de
undiţă! Peştele-i acum sus. Hai, să te văd cine-mi
eşti, peşte minunat! E un cîine de mare. Pe Heracle,
ce mai dinţi! Unde-ai ajuns, scumpule! Te-am prins
cînd lingeai pietrele, unde credeai că, ascunzîndu-te,
vei scăpa de mine. Acum, însă, te vom înfăţişa tu-
turor, spinzurîndu-te de urechi. Hai să scot momeala
şi cîrligul ! Cîrligul e liber. Acum smochina se află
în stomac, şi aurul aşijderea.
382
D i o g e n e: Pe Zeus, trebuie să i le scoatem, ca
să-i ademenim şi pe alţii.
P a r r h e s i a d e s: Că bine zici! Dar tu ce zici,
Diogene? Ştii cine e această fiinţă? N-o fi avînd
cumva omul nostru vreo legătură cu tine?!
D i o g e n e: Cîtuşi de puţin!
P a r r h e s i a d e s: Dar spune-mi: cit eşti de
părere că preţuieşte? Căci, deunăzi, l-am socotit vred-
nic de doi oboli.
D i o gene: Prea mult! Nu poate fi mîncat, e
dezgustător la înfăţişare, are pielea scorţoasă şi nu
face o para chioară. Azvîrle-1 cu capul în jos de pe
această stîncă ! Şi acum aruncă-ţi undiţa şi scoate-ne
altul! Dar un lucru să bagi de seamă, Parrhesiades:
ca trestia, îndoindu-se, si't nu se rupă.
Par r he s iad e s: Nu te teme, Diogene! Peştii
ăştia sînt uşori şi cîntăresc mai puţin decît sardelele.
D i o g e n e: Pe Zeus, sînt mai proşti decît sar-
delele. Dar nu te opri din pescuit!
49. P a r r h e s i a d e s: Uite! Ce-o mai fi si cu
:Reştele cela mare şi turtit? Pare să fie tăiat în două.
Înaintează spre noi. O fi vreun calcan. Ţine gura
deschisă şi vrea să înghită momeala. A înşfăcat-o.
E acum în mina noastră. Să-l tragem!
Diogene: Cine-o fi?
D o v a d a: Unul care-şi zice platonician.
Plat o n: Şi tu, blestematule, tragi la aur?
P a r r h e s i a d e s: Ce zici, Platon? Ce eşti de
părere să facem cu el?
Plat o n: Să-l zvîrlim şi pe el de pe aceeaşi
stîncă.
50. D i o g e n e: Aruncă din nou undita! Să mai
prindem unul! '
P a r r h e s i a d e s: Văd apropiindu-se un peşte
foarte frumos, pe cît pot să-mi dau seama, căci se
află la o mare adîncime. E colorat în fel şi chip şi
:poartă pe spate nişte dungi aurii. Vezi, Dovadă, cum îl
imită pe Aristotel? Se apropie, apoi se depărtează. Pri-
383
veşte momeala cu multă luare-aminte. S-a tntors din
nou şi deschide gura. L-am prins! Să-l tragem sus!
Aristotel: Nu mă întreba nimic despre el,
Parrhesiades, căci n-am idee cine poate fi.
Parrhesiades: Să-l aruncăm deci, scumpe
Aristotel, şi pe ăsta de pe stînci.
51. Dar ce văd? O mulţime de peşti în acelaşi loc.
Au aceeaşi culoare. Sînt cu toţii acoperiţi de ţepi,
iar pielea le e aspră. Sînt mai greu de prins decît
aricii. Nu cumva, spre a le veni de hac, va trebui să
folosim un năvod? Dar nu-l avem la îndemînă. Ajunge
dacă vom)coate din toată această droaie unul singur.
Fără îndoială că, dintre ei, cel mai cutezător o să
înşface momeala.
D o v a d a: Dacă eşti de părere, aruncă-ţi undiţa!
Dar, mai întîi, întăreşte-o cu fier: în felul ăsta n-o
s-o poată tăia cu dinţii, după ce va înghiţi aurul.
P a r r h e s i a d e s: Am aruncat-o! Iar tu, Po-
seidon, fă-mă să dobîndesc repede izbînda la pescuit!
Vai, cum se mai zbat să apuce momeala! Mulţi, îm-
bulzindu-se, rod smochina. Alţii nici nu se mai dez-
lipesc de .aur. Ce bine! L-am străpuns pe unul zdravăn
de tot. Hai să te văd: al cui nume spui că-l porţi?
Dar ce caraghios sînt, să pun un peşte să vorbească!
Peştii n-au glas. Dovadă, spune tu: cine să-i fi fost
ăstuia dascăl?
D o v a d a: Chrysipp, pe care-l vezi.
Par r he s iad e s: Înţeleg, pentru că 1n numele
lui se află aur•! Oricum, Chrysipp - pe Athena! -
mărturiseşte-ne dacă-i cunoşti pe aceşti bărbaţi şi
dacă se conduc dup.ă învăţăturile tale la săvîrşirea
unor atare fapte!
C h r y s ip p: ln numele lui Zeus, îmi pui o
întrebare care mă umileşte la culme, Parrhesiades !
Cum iţi închipui că asemenea ticăloşi ar putea avea
vreo legătură cu noi?
• Chrwos ~ aur (ln limba greacă) (n. t.).
384
Par r he s iad e s: Prea bine, Chrysipp, eşti un
om de nădejde! Să-l aruncăm şi pe ăsta cu capul in
jos, aşa cum am făcut şi cu ceilalţi, căci are ghimpi
şi mă înfricoşez la gîndul că va străpunge gîtlejul
celui ce s-ar încumeta să-l mănînce.
52. F i 1 o z of i a: De ajuns cu pescuitul, Parrhe-
siades ! Mă tem ca nu cumva, din toată puzderia asta
de peşti, să nu smulgă vreunul aurul şi momeala
şi să te vezi nevoit s-o despăgubeşti pe preoteasă.
Noi să plecăm, dară, să ne plimbăm, cum sîntem de-
prinşi. Şi-ar fi bine ca şi voi să vă întoarceţi de unde-aţi
plecat, fără să treceţi peste învoirea pe care aţi primi-
t-o. Iar tu, Parrhesiades, împreună cu Dovada, daţi
un ocol pe la toţi oamenii noştri şi încununaţi-i ori
însemnaţi-i cu fierul roşu, aşa precum v-am spus.
P a r r h e s i a d e s: Filozofie, aşa voi face! Vă
las cu bine pe voi, cei mai cumsecade dintre oameni!
Noi, Dovadă, să coborîm şi să îndeplinim porunca
primită! '
D o v a d a: Incotro trebuie s-o pornim mai întii?
Către Academie, către Portic? Ori, poate, să începem
cu Lyceul?
P a r r h e s i a d e s: Iată un lucru lipsit de în-
semnătate. Un lucru ştiu, că oriunde ne-om duce,
de puţine cununi o să avem nevoie, dar de stigmate
cu carul.
25 - Lucian din Samosata - Scrieri alese
DESPRE PîRĂ!,
CĂREIA NU TREBUIE
SĂ-I D.NM LESNE CREZARE
D E S P R E P 1 R Ă, C Ă R E I A N U T R E B U I E
SĂ-I DĂM LESNE CREZARE
1. Neştiinţa e lucru îngrozitor. Este izvorul

multor nenorociri omeneşti. Ea aşterne peste faptele
noastre un fel de ceaţă, întunecă adevărul şi, in umbra
ei, ascunde viaţa fiecărui muritor. Noi toţi părem,
desigur, nişte rătăcitori prin beznă sau, mai degrabă,
nişte orbi, care, fără a ne da seama, ne izbim de
lucruri şi mergem mai departe <lecit ar trebui; nu
vedem ceea ce e în apropierea noastră, la picioarele
noastre, dar ne temem de ceea ce e departe, la foarte
mare depărtare, ca şi cum acel lucru ne-ar putea fi
o piedică. Într-un cuvint, in tot ce f acero nu pierdem
mai niciodată prilejul de a ne poticni. Ei bine, ne-
ştiinţa a pus la indemina poeţilor tragici atitea su-
biecte pentru dramele lor: labdacizii, pelopizii1 şi
alte tntimplări asemănătoare. Ai putea să-ţi dai seama
că cele mai multe din nenorocirile înfăţişate pe scenă
sint pricinuite de neştiinţă, ca şi cum aceasta ar fi
un fel de divinitate a tragediei.
Spusele mele privesc toate marile neajunsuri ale
neştiinţei, dar mai cu seamă pîrile acelea neîntemeiate,
împotriva rudelor şi prietenilor, pîri din pricina că
rora multe căminuri s-au năruit, cetăţi întregi au
fost răvăşite pînă Ia temelie, atîţia părinţi s-au in-
389
furiat groaznic împotriva copiilor lor, fraţii împotriva
fraţilor, copiii împotriva părinţilor şi cei îndrăgiţi
împotriva celor pe care-i îndrăgeau. Multe prietenii
s-au destrămat şi multe jurăminte au fost călcate
pentru că s-a dat crezare pîrilor.
2. Aşadar, ca să ne păzim cit mai bine de-a cădea
în această greşeală, doresc să arăt în lucrarea de faţă,
ca într-un tablou, ce este pîra, de unde începe şi ce
fel de urmări are. Ca să spun tot adevărul, Apelles
din Efes a zugrăvit demult, înaintea mea, această
imagine a pîrii. Şi el fusese pîrît lui Ptolemeu cum
că ar fi luat parte alături de Theodotas la conspiraţia
din Tyr 2 • Dar Apelles nici nu fusese vreodată la Tyr,
nici nu-l văzuse şi nici nu-l cunoscuse pe Theodotas.
Auzise doar că era un locotenent de-al lui Ptolemeu
şi că regele ii încredinţase cîrmuirea Feniciei. Unul
din protivnicii săi, pe nume Antifil3 , îmboldit de
invidie, fiindcă Apelles, pe care el ii pizmuia grozav
din pricina talentului său, se bucura de o mare trecere
pe lingă Ptolemeu, l-a pirît regelui că luase parte
la tot ce se uneltise împotriva lui. Cineva l-ar fi
văzut pe Apelles în Fenicia stind la masă cu Theo-
dotas, căruia, în tot timpul ospăţului, i-ar fi vorbit
la ureche. ln cele din urmă, Antifil i-a spus regelui că
răzvrătirea din Tyr şi ocuparea Pelusionului" s-au
produs ca urmare a sfaturilor lui Apelles.
3. Iar Ptolemeu, care, la drept vorbind, nu era
un om prea chibzuit, ca unul crescut în mijlocul celor
ce linguşesc despotismul, s-a lăsat atît de mult pradă
miniei si a fost atît de tulburat de acestă învinuire
ciudată; incit - fără să chibzuiască dacă povestirea lui
Antifil poate fi sau nu vrednică de crezare, fără să
mai ia seama că omul care pîrîse era protivnicul lui
Apelles şi fără a se mai gîndi că un pictor e o fiinţă
prea neînsemnată pentru a săvirşi o trădare atit de
urită mai ales cînd primise atîtea dovezi de bună
voinţă din partea regelui, care il cinstea mai mult
<lecit pe toţi ceilalţi pictori - nici n-a mai vrut să
390
cerceteze dacă într-adevăr Apelles plutise vreodată
spre Tyr, ci lăsindu-se pradă miniei a umplut palatul
cu strigătele sale. Ptolemeu spunea despre Apelles
că e un nerecunoscător, un viclean care întinde cap-
cane, un părtaş la uneltire. Iar dacă unul din cei ce
fuseseră intemniţaţi împreună cu Apelles, înfuriat
de neruşinarea lui Antifil şi fiindu-i milă de nefericitul
pictor, n-ar fi susţinut sus şi tare că acela nu luase
cîtuşi de puţin parte la complotul lor, lui Apelles i
s-ar fi tăiat capul şi, cu totul nevinovat, ar fi fost şi
el una din victimele nenorocirilor din Tyr.
4. Se povesteşte că Ptolemeu a fost cuprins de atîta
ruşine pentru cele ce se imtîmplaseră, incit ii dărui
lui Apelles o sută de talanţi, iar pe Antifil îl făcu
robul aceluia. Aducindu-şi aminte de primejdiile prin
care trecuse, Apelles s-a răzbunat pe Calomnie, zu-
grăvind tabloul pe care am să-l descriu.
5. La dreapta şade un om grozav de urechiat, cu
nişte urechi· uriaşe, aproape cît ale lui Midas 5 • El
întinde mina către Piră, care înaintează spre el, dar
se află încă departe. Alături de acest om stau două
femei. Mi se pare că sint Neştiinţa şi Bănuiala. De
cealaltă parte, Pira înaintează, avind chipul unei femei
nespus de frumoase. Pare oarecum aprinsă de minie,
cum sint oamenii care şi-au cam ieşit din fire: işi
arată tulburarea şi înciudarea. În mina stingă ţine
o torţă aprinsă, iar cu cealaltă tîrăşte de păr pe un
tinăr, care-şi ridică miinile către cer şi-i cheamă ca
martori pe zei. Călăuzitorul este un om gălbejit la
faţă, repingător la înfăţişare. Te fulgeră cu privirea.
Omul acesta pare foarte slăbit din pricina unei boli
îndelungate. Oricine işi poate închipui că n-are pe
altul în faţa ochilor decit pe Invidios. Două femei
însoţesc Pira, îmboldind-o, potrivindu-i veşmintele şi
împodobind-o. De la cel ce-mi slujea de călăuză
şi-mi desluşea tabloul am aflat că aceste femei sint,
una Capcana, iar cealaltă înşelăciunea. ln spatele
lor vine o femeie, care, după îmbrăcăminte, pare co-
391
pleşită de o mare durere, căci veşmintele ii stnt negre
şi zdrenţuite: Căinţa, după cite mi-aduc aminte că
mi s-a spus de către cel ce-mi da lămuriri. Această
femeie se întoarce mereu şi priveşte îndărăt plîngînd,
in vreme ce, nespus de ruşinată, îşi aruncă pe furiş
privirile spre o altă femeie, Adevărul, care înaintează
şi ea. Astfel înfăţişase Apelles, in zugrăveala lui,
primejdia prin care trecuse.
6. Şi acum, dacă vă învoiţi, să arătăm şi noi, ur-
mînd pilda pictorului din Efes, care sînt însuşirile
Pirii. Dar mai intîi va trebui să hotărim printr-o
definiţie ce înseamnă ea. Căci, în chipul acesta, ima-
ginea pe care-o vom zugrăvi o să fie mai lămurită.
Ptra este, aşadar, o învinuire făcută fără martori,
fără ca învinuitul să ştie ceva; i se dă crezare deşi
vorbeş_te doar o singură parte, neimpotrivindu-i-se ni-
meni. lată despre ce vrea să se ocupe această scriere.
lntrucit aci, cînd e vorba de pîră, sînt trei personaje,
ca şi într-o comedie, acuzatorul, acuzatul şi omul
în faţa căruia se aduce învinuirea, trebuie să cercetăm
rînd pe rînd cum îşi vor juca rolul, în chip firesc, aceste
personaje.
7. Dacă vă învoiţi, voi aduce mai întîi pe scenă pe
omul care joacă primul rol al dramei, adică pe autorul
învinuirii neîntemeiate. Socot că oricine îşi poate- da
seama cum că omul ăsta nu e cumsecade, întrucît
nici un om de treabă nu pricinuieşte vreun rău aproa-
pelui său. Dimpotrivă, pe oamenii de ispravă ii poţi
cunoaşte prin aceea că sînt binefăcătorii prietenilor,
că nu-i învinuiesc pe ceilalţi pe nedrept şi că nu fac
nici un lucru care ar stîrni ura lumii împotriva aces-
tora; prin asemenea purtări ajung să fie preţuiţi şi
dobîndesc faima de oameni tare buni.
8. Apoi va fi uşor să ne dăm seama că pîrîtorul e
un om nedrept, un vrăjmaş al legilor, lipsit de cucer-
nicie şi vătămător pentru cei care au legături cu el. Şi
cine n-ar fi de părere că Dreptatea înfăptuieşte măsura
cea dreaptă în toate, că nu rîvneşte decît la ceea ce
392
i se cuvine, pe cită vreme Strîmbătatea se recunoaşte
· prin înşelăciune şi prin rivnirea la bunul altuia?
Dar cel care, în ascuns, ii ponegreşte pe cei ce nu sînt
de faţă - şi, luindu-1 pe vreun ascultător, îi împuiază
într-atît urechile cu pirile lui, incit i le astupă, ne-
mailăsindu-i răgazul să audă ce spun şi alţii - nu-i
oare acela un om rău şi hulpav? O atare purtare e
culmea nedreptăţii, cum ar spune-o legiuitorii cei
minunaţi, bunăoară Solon şi Dracon 6 , care prin ju-
rămînt leagă pe judecători să asculte deopotrivă amîn-
două părţile şi să fie la fel de binevoitori cu împri-
cinaţii, pină cînd spusele unuia, puse faţă-n faţă cu
acelea ale celuilalt, s-ar dovedi fie neîntemeiate, fie
îndreptăţite. Ei socoteau faptul de a te rosti înainte de
a cerceta şi învinuirea şi apărarea drept o groaznică
nelegiuire şi o sfidare adusă zeilor. Am putea spune
că înşişi zeii se înciudează cînd îngăduim acuzatorului
ca, fiind la adăpost de ·orice primejdie, să rostească
tot ce vrea şi, in schimb, să ne astupăm urechile la
glasul celui învinuit, osîndindu-1 fără să-l lăsăm să
scoată măcar o vorbă, şi aceasta numai fiindcă am
fost robiţi de cuvintarea celui dintii. Se poate, deci,
afirma că pîrile stau de-a curmezişul dreptăţii, legilor
şi jurămîntului pe care l-au făcut judecătorii. Iar dacă
nu sîntem mulţumiţi de cele ce pretind legiuitorii
cînd cer să ne încredem în judecători, pe care îi în-
deamnă să judece cu dreptate şi fără părtinire, să ci-
tez în sprijinul ideilor înfăţişate în scrierea mea -
socot că e lucru potrivit - pe un minunat poet, care,
in această privinţă, a spus un lucru foarte bine gîndit
sau, mai bine zis, a formulat o lege frumoasă în versul:
„Să nu judeci înainte de a-i fi ascultat pe amindoi
împricinaţii" 7 • lntr-adevăr, el ştia, socot, că, printre
nenumăratele nedreptăţi care se săvîrşesc in lume,
nimeni n-ar putea să afle vreuna mai rea sau mai
nedreaptă decit osîndirea unor oameni care n-au fost
judecaţi şi cărora nu li s-a îngăduit să vorbească.
lată tocmai ceea ce defăimătorul încearcă din toate
393
puterile 11ă facă: pe cel învinuit şi in neputinţă de a
se apăra îl aruncă pradă miniei celui care-l ascultă;
aductndu-i învinuiri fără ca acela să le ştie, ii răpeşte
învinuitului dreptul de a se dezvinovăţi.
9. Omul despre care vorbesc este întotdeauna prefă
cut şi laş, căci el nu aduce nimic la lumina zilei şi
este asemenea soldaţilor care se aţin la pindă, arun-
ctnd săgeţi dintr-un ascunziş, astfel incit celălalt să
nu-şi poată orîndui oştile pentru luptă, ci, luat prin
surprindere şi necunoscînd poziţiile duşmanului, să
fie mai usor nimicit. Acesta e semnul cel mai neîn-
doielnic că pirîtorul nu spune nici un lucru temeinic.
Căci un om care-i încredinţat că rosteşte o învinuire
întemeiată va încerca, socot eu, ca, în văzul tuturor,
să dovedească vina celui pe care l-a învinuit. li cere
socoteală şi-l pune in faţa unor argumente, tot aşa
precum un cîrmuitor de oşti care poate birui la lumina
zilei nu foloseşte înşelătoria şi nu stă la pindă ca să-şi
atace duşmanul.
10. Oamenii de care ne ocupăm pot fi văzuţi bucu-
rîndu-se de trecere, de mare trecere, mai ales pe la
curţile regilor şi printre prietenii şi dregătorii celor
mari. Aci pizmuirea n-are margini, bănuielile răsar
ca frunza şi iarba, iar linguşiri şi birfeli întîlnim
cu duiumul. Căci acolo unde se trezesc multe şi mari
nădejdi, pizmuirea apare mai primejdioasă, ura mai
îngrozitoare, iar duşmăniile izbutesc mai uşor să făp
tuiască răul. Acolo oamenii se privesc cîinos unii pe
alţii şi, asemenea gladiatorilor, caută să găsească Ia
cei cu care luptă un locşor descoperit al trupului lor.
Fiindcă acolo tot omul vrea să fie el cel dintîi, 11
înlătură pe vecin impingîndu-1 cu cotul, ba chiar,
dacă se poate; tl mai şi trînteşte jos, punîndu-i pie-
dică. Fără îndoială, omul de ispravă e de la început
răsturnat, scos din rind şi, in cele din urmă, alungat
cu ocări. ln schimb, cel care se pricepe îndeajuns de
bine să linguşească şi care, fiind mai convingător,
izbuteşte tn ticăloşiile lui, acela se bucură de trecere.
394
Pe scurt, el dă primele lovituri şi, în felul acesta,
ajunge la biruinţă. Iar cei din jurul oamenilor de
seamă înţeleg prea bine adevărul cugetării lui Homer:
„Enyalios e nepărtinitor şi ucide chiar şi pe cel care
s-ar gtndi să ucidă" 8 • Ei bine, cum lupta se dă in vede-
rea unor mari răsplăţi, oamenii născocesc mijloace
de tot soiul, unii împotriva celorlalţi. Calea cea
mai grabnică şi cea mai primejdioasă e pira. Ea
izvorăşte din pizmuire sau din ură şi e aţiţată de nă
dejdile omului, dar urmările ei sint groaznice, aductnd
multe lacrimi şi nenorociri.
11. Pira nu e, cum s-ar putea crede, un lucru lesne
de săvirşit şi care n-ar prilejui nici o încurcătură.
Dimpotrivă, ea cere multă iscusinţă, o mare vioiciune
a minţii, o nespus de mare luare-aminte. Ea n-ar
putea face atita rău dacă, prin felul ei de-a fi, n-ar
izbuti să capete atita crezare. Pîra n-ar birui adevărul,
care trece peste toate piedicile, dacă n-ar avea la
indemină un dar cu totul deosebit de a te fermeca şi
o mare putere de a te face să crezi că ai de-a face cu
adevărul, precum şi nenumărate alte mijloace pe care
le foloseşte faţă de oamenii ce stau şi o asculU..
12. De cele mai multe ori, ptra tl loveşte pe omul
preţuit, care, tocmai din pricina asta, e pizmuit de
cei pe care i-a întrecut. Impotriva lui işi aruncă să
geţile toţi linguşitorii, socotind că le stă în cale şi
le împiedică mersul lor spre mai sus. Fiecare dintr-inşii
îşi inchipuie că el are să fie primul, dacă va izbuti
tn asaltul ce-l dă împotriva acestui corifeu, lipsindu-l
de prietenia mai-marelui pe lingă care s-a aciuat.
Lucrurile se petrec ca la întrecerile intre alergători.
Şi aci, alergătorul bun, de îndată ce a căzut fringhia,
nu se gîndeşte la nimic altceva <lecit în ce chip ar
putea să alerge mai repede; tot gîndul lui e îndreptat
spre ţintă. Intreaga nădejde a biruinţei şi-o pune în
picioarele lui, nu-l vatămă cu nimic pe vecin, nu
cugetă vicleşuguri împotriva celor care s-au luat la
întrecere cu el. Dar alergătorul cel nedestoinic, con-
395
curentul ce nu poate dobindi izbinda, p"ierzind orice
nădejde de a birui prin iuţeală, foloseşte mijloace
neîngăduite. Ţinta lui e doar de a-l face pe cel ce
s-a luat la întrecere cu el să se poticnească şi, de
aceea, încearcă mereu să-i pună piedici. El ştie că,
dacă planurile nu-i izbutesc, n-are să fie niciodată
biruitor. Tot aşa stau lucrurile şi cînd e vorba de prie-
teniile oamenilor de vază. Cel sprijinit de aceştia şi
care, mulţumită lor, îşi întrece protivnicii, dacă se
întimplă să rămină singur şi fără apărare în mijlocul
duşmanilor, se vede de îndată atacat şi înhăţat de
aceştia, care nici că-i mai dau drumul. Acum aceştia
sînt cei iubiţi şi trec drept favorizaţi de prietenia
mai-marelui, pentru că s-au dovedit în stare de-a
face rău altora.
13. Calomniatorii, ca să dobîndească încrederea, nu
plăsmuiesc lucrurile la întimplare, ci îşi dau toată
osteneala canăscocirea lor să fie crezută, temîndu-se
să vorbească fără noimă şi cum nu se potriveşte.
lnsuşirile omului pe care-l bîrfesc le întorc de obicei
împotriva aceluia, f ăcîndu-le să pară cusururi, iar
învinuirile ajung vrednice de crezare. Pe un medic,
bunăoară, il defăimează cum că ar fi voit să otrăvească;
dintr-un om bogat scot un tiran; iar pe un om de-al
stăpînirii îl învinuiesc de trădare.
14. Citeodată, chiar omul care-şi pleacă urechea la
defăimări dă prilej de pîră ticăloşilor, pîră pe care ei
o ticluiesc potrivit felului de-a fi al celui ce-i ascultă,
reuşind în felul acesta să nimerească drept la ţintă.
Dacă-l văd că-i gelos, spun: ,,I-a făcut semne
soţiei tale în timpul ospăţului şi, după ce a sorbit-o din
ochi, a suspinat. Iar Stratonike9 s-a uitat la el cu
oarecare simpatie." Omului pe care-l pîrăsc ii aduc
îndeobşte învinuirea că, în tot ceea ce face, e împins
numai de dorinţa de aventuri amoroase şi că se face
vinovat de adultere. Iar cînd regele are darul poeziei
şi e mîndru d~ acest lucru, pîrîtorii spun: ,,Pe Zeus,
Filoxenos şi~a bătut joc de versllrile tale, le-a făcut de
396
batjocură, ţinînd-o într-una că şchioapătă la ritm şi
că sînt rău alcătuite" 10 • In faţa unui stăpînitor cu-
cernic şi iubitor al zeilor, prietenul acestuia e pîrît
cum că ar fi ateu, că nu ţine seama de dreptul zeilor,
că le respinge şi le tăgăduieşte pronia. Iar omul căruia
i se aduce pîra fireşte că îndată se aprinde, de parcă
l-ar fi înţepat un tăun la ureche, şi se îndepărtează
cu dezgust de prietenul său, fără a mai aştepta să
vadă dacă învinuirea are vreo temeinicie.
15. Ca să nu mai lungesc vorba, pîrîtorii născocesc
şi spun lucruri care, ştiu ei foarte bine, vor stirni
minia celui ce le ascultă; şi, ca să-şi arunce săgeţile
ori suliţele, aleg partea slabă a fiecăruia, pentru a
fi încredinţaţi că-l vor răni. Tulburat deci de minie,
omul de vază nu mai are răgazul în clipa aceea să
cerceteze cum stau într-adevăr lucrurile. Şi chiar dacă
învinuitul vrea să se apere, nu i se îngăduie. Cel
care ascultă pîra, uluit de cele ce i se spun, e împie-
dicat să creadă altceva şi socoate că intrigantul este
de bună-credinţă. ·
16. Pîra care-şi atinge scopul cu cea mai mare
uşurinţă e aceea care vine în răspăr cu dorinţele celui
ce-şi pleacă urechea la ea. Astfel, la curtea lui Pto-
lemeu11, supranumit Dionysos, a trăit cîndva un om
care l-a învinuit pe filozoful platonician Demetrios
că bea numai apă şi că-i singurul care, la serbările
date în cinstea zeului Dionysos, nu se inveşmîntează
în haine femeieşti. Iar dacă Demetrios, chemat în
zorii zilei, n-ar fi băut vin sub privirile tuturor celor
de la Curte, nu s-ar fi îmbrăcat într-un veşmînt din
Tarent 12 , n-ar fi cîntat din chimval şi n-ar fi dănţuit,
şi-ar fi pierdut viaţa, sub învinuirea că nu încuviin-
ţează felul de trai al regelui şi că se împotriveşte
înclinărilor lui Ptolemeu către plăceri.
17. Intr-o vrenie, cea mai mare învinuire în ochii
lui Alexandru era să te fi dovedit că nu-i dai slava
cuvenită lui Hefaistion şi că nu te închini lui. Căci,
după moartea lui Hefaistion, Alexandru, tmpins de
397
marea lui dragoste pentru acesta, a vrut să mai adauge
încă o cinstire la măreţia îngropăciunii lui, hotărînd
ca mortul să fie rinduit printre zei. Îndată cetăţile
i-au înălţat lui Hefaistion temple, i-au consacrat
incinte şi altare, unde aveau să se aducă jertfe şi să
se celebreze sărbători intru cinstirea acestui nou zeu.
Pentru toată lumea, cel mai mare jurămint era acela
făcut pe numele lui Hefaistion. Dacă cineva ar fi
zimbit la cele ce se petreceau sau dacă s-ar fi arătat
cit de cit lipsit de cucernicie, ar fi fost pe loc pedepsit
cu moartea. Linguşitorii, făcîndu-se că înţeleg această
patimă copilărească a lui Alexandru, au căutat de
îndată s-o aţiţe tot mai mult. Ei povesteau vise care
ar fi fost trimise de Hefaistion; mai povesteau şi
despre unele apariţii ale lui; ii puneau pe seamă
leacuri şi răspindeau oracole pe care le-ar fi dat acesta.
In cele din urmă, ii aduseră jertfe ca unui zeu de
mina a doua, care alungă nenorocirile. Alexandru se
bucura nespus ctnd ii era dat să afle asemenea lucruri,
sfirşind prin a crede şi el că sint adevărate. Era tare
mindru cind se gindea nu numai că e fiul unui zeu,
dar că-i stă in putere să facă la rindul lui alţi zei.
Să ne închipuim cîţi prieteni de-ai lui Alexandru au
putut să guste amarnicele neajunsuri ale divinizării
lui Hefaistion. Pîriţi că nu-l cinstesc pe acest zeu
venerat de întreaga împărăţie, au fost surghiuniţi şi
au pierdut bunăvoinţa regelui.
18. In acea vreme, Agathocle din Samos, coman-
dantul unei armate a lui Alexandru şi foarte preţuit
de către acesta, era cit pe ce să fie închis tn cuşca
unui leu, deoarece fusese pirit că a plins ctnd a trecut
pe Hngă mormtntul lui Hefaistion. Se povesteşte că,
spre norocul lui, Perd.iccas i-a venit 1ntr-ajutor, jurtnd
pe toţi zeii şi pe Hefaistion că la o vinătoare însuşi
acest zeu ii apăruse 1n chip neîndoielnic, dindu-i
porunca de a-i cere lui Alexandru să nu-i facă nici
un rău lui Agathocle; acesta plinsese nu fiindcă ar
fi fost necucernic sau fiindcă l-ar fi socotit mort pe
398
zeu, ci doar fiindcă-şi adusese aminte de vechea lor
prietenie.
19. De fapt, linguşirea şi ptra au putut să vătrundă
fără vreo tmpotrivire in sufletul lui Alexandru, deoa-
rece ele se potriveau cu slăbiciunile lui. Aşa cum la
un asediu duşmanii nu atacă părţile cele mai înalte,
mai trainice şi mai anevoie de urcat ale zidului, ci
se îndreaptă cu toată puterea spre locurile care nu
sînt apărate, ori stau gata să se năruie, ori sînt mai
scunde, căci pe acolo socot ei că vor putea pătrunde
foarte uşor în cetate ca s-o ocupe, tot aşa pîrîtorii
atacă acea parte a sufletului pe care o văd mai slabă,
mai putredă, pe unde sînt în stare să se strecoare mai
uşor. Îşi aduc acolo maşinile de război şi, în cele din
urmă, biruie acel suflet, căci nimic nu li se împo-
triveşte; ba chiar cel atacat nici nu-şi dă seama de
atacul îndreptat împotrivă-i. Apoi, după ce-au pătruns
înlăuntrul zidurilor, dau foc pretutindeni, pîrjolesc
totul, măcelăresc şi surghiunesc; aşa cum. trebuie să
se întîmpie cind un suflet e luat prizonier şi dus în
robie.
20. Maşinile de război pe care calomniatorii le folo-
sesc împotriva celor care-i ascultă sint: înşelătoria,
minciuna, jurămintul strîmb, stăruinţa, neruşinarea
şi nenumărate alte mijloace necinstite. Dar cea mai
însemnată dintre toate este linguşirea - rudă, sau,
mai bine zis, soră bună a calomniei. Nu există om
care să aibă un suflet atit de nobil şi să fie apărat
printr-un zid attt de puternic, incit să înfrunte atacu-
rile linguşirii, care izbîndeşte mai ales atunci ctnd
zidul e măcinat şi surpat la temelie de către pîră.
21. Iată cum se petrec lucrurile in afară. înlăuntru
numeroşi trădători il ajută în luptă pe duşman, ii
întind mîinile, îi deschid porţile şi, alături de vrăj
maşi, îşi dau toată osteneala ca omul ce pleacă ure-
chea la piră să poată fi cucerit. In fruntea trădătorilor
pomeniţi mai sus stă setea de noutăţi, pe care firea
a hărăzit-o oamenilor, ceea ce-i face ca repede să l!e
399
dezguste ·şi să aibă lehamite de lucrurile pe care abia
le-au atins. Vine apoi dorinţa neistovită pe eare o
avem pentru povestirile neobişnuite. Căci nu ştiu
cum, dar găsim o desfătare în secretele ce ni se spun
pe şoptite, la ureche, şi în istorisirile care ne strecoară
tn suflet tot felul de bănuieli. Cunosc oameni ale
căror urechi sînt atît de plăcut gîdilate de calomnie,
de parc-ar fi mîngîiate cu nişte pene.
22. Fiindcă toţi aceşti aliaţi ii dau sprijin, duş
manul - cred eu - pornind să năvălească şi incor-
dîndu-şi puterile, izbuteşte să biruie cetatea. Şi iz-
bînda nu poate fi anevoioasă, pentru că nimeni nu i
se tmpotriveşte şi nimeni nu-i respinge atacurile.
Dimpotrivă, cel ce ascultă se lasă prins de bunăvoie,
şi nici idee n-are de capcana pe care i-o întinde defăi
mătorul. Aceste victime ale pirii sînt ucise în somn,
ca oamenii într-o oetate cucerită în timpul nopţii.
23. Dar ceea ce-i mai jalnic e că pîrîtul, care habar
n-are de cele întîmplate, vine voios la prietenul său,
căci conştiinţa nu-i e cu nimic încărcată. Acesta îi
vorbeşte ca de obicei şi face lucrurile pe care-i deprins
să le facă, în vreme ce, nefericitul de el, e prins în
tot felul de capcane. Dacă celălalt are cît de cît un
suflet ales şi, ca orice om care-şi merită libertatea,
nu ştie ce-i prefăcătoria, dă drumul miniei şi lasă
friu liber pornirii sale. In cele din urmă, ii îngăduie
prietenului să se apere şi înţelege că s-a înfuriat
degeaba.
24. Dacă, însă, sufletul lui e de rind şi josnic, tşi
primeşte prietenul şi-l întîmpină cu zîmbetul pe buze,
în timp ce, de fapt, în sinea lui îl urăşte şi scrîşneşte
din dinţi, sau, cum zice poetul, ,,în adîncul sufletului
său mocneşte mînia" 13 • Sînt de părere că nu e nimic
mai nedrept, mai josnic şi mai potrivit cu firea unui
rob decit ca, muşcîndu-ţi buzele, să ţiiJn tine minia,
să laşi să-ţi colcăie în suflet ura, sporindu-ţi-o, să
tăinuieşti în cuget ceva, dar să spui altceva şi, cu o
mască veselă de comedie, să joci o tragedie plină de
400
suferinţe şi de suspine. Iată ceea ce se intîmplă înde-
osebi cind pîrîtorul s-a prefăcut multă vreme a fi prie-
ten cu omul pe care-l pirăşte, pe cind, in fapt, ii
aruncă tot felul de învinuiri. In asemenea împrejurări,
lumea nu mai vrea să asculte glasul celor piriţi şi
nici pe-al celor care le iau apărarea. Există atunci
prejudecata că învinuirea e vrednică de crezare,
intrucit cei doi oameni păreau prieteni de multă
vreme. Lumea nu se gîndeşte că şi intre cei mai buni
prieteni se pot isca adesea numeroase pricini -de ură,
pe care ceilalţi nu le cunosc. Se intîmplă uneori ca
un ins să se grăbească a învinui pe altul de fărăde
legile pe care el însuşi le-a săvîrşit, încercind în felul
acesta să scape de învinuirea ce i s-ar putea aduce.
Căci, de obicei, nimeni nu cutează să pîrască pe cel
care-i e duşman, deoarece, în acest caz, văzîndu-se
limpede ce anume a prilejuit acele învinuiri, ele n-ar
mai părea vrednice de crezare. Pidtorii ii atacă pe
oamenii care trec drept cei mai buni prieteni ai lor.
Celui care-i ascultă vor să-i arate cit de prieteni ii
sînt, întrucît, pentru binele lui, nu pregetă să-i învi-
nuiască chiar şi pe cei ce le sînt atît de aproape.
25. Unii oameni, chiar după ce află mai tîrziu că
foştii lor prieteni au fost învinuiţi pe nedrept, nu
mai îndrăznesc totuşi să-i primească şi să-i privească
in faţă, deoarece le e ruşine că atît de lesne au putut
da crezare acelor învinuiri. Că de s-ar mai vedea cu
ei, ar fi ca şi cum şi-ar recunoaşte vina de a fi dat
crezare unor învinuiri neîntemeiate.
26. Astfel, viaţa omenească e plină de nenumărate
nenorociri, pricinuite de uşurinţa cu care sînt crezute
spusele pîrîtorilor fără a mai fi cercetate. Anteia a
spus odată bărbatului său: ,,Aş dori să mori tu, Proi-
tos, dacă nu-l ucizi pe Bellerofon14 , care, fără învoirea
mea, a vrut să aibă cu mine legături de dragoste".
Dar, de fapt, ea ti ceruse lui Bellerofon acest lucru;
el însă nici nu s-a uitat la ea. Şi totuşi tînărul era
cit pe-aci să piară in lupta lui cu Chimaira şi să-şi
26 401
primească astfel pedeapsa numai pentru faptul de a
fi fost cinstit şi de a se fi purtat cuviincios faţă de
gazdă; şi asta din pricina uneltirilor puse la cale de
o femeie neruşinată. Iar Fedra l-a învinuit în acelaşi
chip pe fiul ei vitreg, făcînd ca Hippolyt să fie bleste-
mat de tatăl său, ctnd - vai, zeilor! - el nu călcase
cîtuşi de puţin legea divină.
27. E adevărat - ne-ar putea spune cineva - că
totuşi stnt şi împrejurări cînd denunţătorul merită
crezare: atunci cînd se bucură de faima unui om
drept şi înţelept tn tot ceea ce face. Dar, sub cuvînt
că pînă atunci n-a săvtrşit nici o ticăloşie de felul
ăsta, trebuie oare să-i dăm crezare tn toate? Oare
fost-a vreun om mai drept decît Aristide? Şi totuşi
omul acesta drept a uneltit împotriva lui Temistocle15 ,
aţîţînd şi el poporul împotriva protivnicului său.
Căci, zice-se, şi pe el îl chinuia aceeaşi ambiţie care-l
stăpînea pe Temistocle în treburile cetăţii şi-n viaţa
obştească. Fără îndoială că Aristide era un om drept,
dacă ar fi să-l asemuim cu ceilalţi. Dar şi el era om;
putea deci să se înfurie, să iubească şi să urască.
28. Dacă-i adevărat ceea ce se povesteşte despre
Palamedes, cel mai inteligent dintre ahei şi cel mai
destoinic în toate privinţele, şi el a uneltit din invidie
şi a întins o cursă unui om care-i era rudă şi prieten
şi cu care străbătuse marea laolaltă, pentru a înfrunta
amtndoi deopotrivă aceeaşi primejdie 16 • Atit e de
firesc ca toţi oamenii să cadă în greşeală atunci ctnd
se lasă duşi de patimi.
29. Ce să mai spunem despre Socrate, care a fost
învinuit pe nedrept în faţa atenienilor, sub cuvînt
că nu ştie ce-i smerenia faţă de zei şi c-ar fi vrăjmaş
poporului*? I Ce să mai spunem despre Temistocle şi
Miltiade, care după ciştigarea unor izbînzi atît de
mari au fost bănuiţi că trădează Hellada? I Exemple
• Trebuie menţionat raptul cil procesul I ul Socrate. Independent de modul
cum s-a desUşurat, a constituit un act de autoapărare a democraţiei ateniene
(n.r.).
402
de acest fel sînt fără de număr şi îndeobşte bine cu-
noscute.
30. Ce trebuie, deci, să facă un om cuminte cînd
se îndoieşte de virtutea sau sinceritatea altuia? După
cite socot, se cuvine să facă ceea ce povesteşte Homer
în basmul despre sirene, în care ii povăţuieşte pe om
să nu se lase vrăjit de plăcerea care desfată, dar şi
nimiceşte, ci să plutească alături de ea, fără a-şi
destupa şi a-şi deschide cu nesocotinţă urechile în faţa
celor stăpîniţi de vreo patimă oarecare. Dreapta ju-
decată, aidoma unui paznic conştiincios, trebuie să
cumpănească tot ceea ce ni se povesteşte, primind
şi luind în seamă ceea ce merită, îndepărtînd şi alungind
ceea ce e spus cu răutate. Căci ar fi caraghios să
aşezăm paznici la uşa casei, dar să lăsăm deschise
la orice urechile şi să dăm oricărui lucru crezare.
31. Ei bine, cind cineva se apropie de noi cu vreo
pîră, trebuie ca spusele lui să le cercetăm întemein-
du-ne pe fapte, neluînd în seamă nici vîrsta celui
care ne vorbeşte, nici felul său de viaţă, nici inteli-
genţa de care dă dovadă in felul lui de a povesti.
Intr-adevăr, cu cit un om se arată mai convingător,
cu atit mai mult e nevoie să cercetăm cu grijă spusele
lui. Căci nu se cuvine să ne încredem în judecata
altuia sau, mai degrabă, în pornirile de ură ale celui
care învinuieşte, ci trebuie să cercetăm noi înşine
adevărul cu multă luare-aminte. Să-l lăsăm deci pe
acuzator să fie pizmaş. N-are decît I Dar cercetarea
noastră să scoată la lumină şi să dovedească gîndurile
celor doi oameni. Atunci vom urî şi noi sau vom
iubi, după cum vom fi ajuns la unele dovezi sau la
altele. Dar - pe Heracle - să nu rostim nici o hotă
rire luîndu-ne doar după ce ne va fi îndemnat inima
cînd auzim pentru prima oară o pîră. Căci asta n-ar
fi îngăduit decît copiilor, ar fi o josnicie şi o nedrep-
tate din cele mai mari.
26* 403
32. Pricina tuturor ac~stor rele, aşa cum am mai
spus-o Ia tncepvt, este neştiinţa, precum şi faptul că
deasupra firii noastre pluteşte întunericul. Dacă vreun
zeu ne-ar destăinui care ne sînt înclinările, atunci
pira, nemaigăsind nicăieri crezare şi nemaiavînd
dreptul de a zăbovi printre noi, s-ar arunca îndată
în Barathron1 7, căci adevărul ne-ar lumina faptele.
CĂRTURARII 1N SLUJBA
OAMENILOR SUS-PUŞI
CĂRTURARII 1N SLUJBA
O AM E N I L O R SUS-PUŞI
1. Scumpul meu, ,,cu ce să-ncep şi cu ce să sfîr-

şesc ?"1, vorba proverbului. Să-ţi vorbesc despre toate
cite trebuie să le îndure ori să le facă cei care pentru
bani se gudură pe lingă alţii şi, ca atare, sînt socotiţi
ca prietenii unor oameni sus-puşi, dacă-i mai putem
spune „prietenie" unei asemenea robii. Ştiu să poves-
tesc multe - aproape tot ce s-ar putea istorisi - des-
pre cite îndură acei oameni. Pe Zeus, nu fiindcă aş fi
avut eu însumi parte de asemenea neajunsuri ţi-o
spun. Eu n-am fost silit - ferească-mă zeii! - să
rabd umilinţele lor; mi-au povestit, însă, despre asta
mulţi din cei cărora le-a fost dat să ducă o asemenea
viaţă. Unii, cei ce mai trăiau încă în chipul acesta,
îşi jeleau suferinţele, care erau multe şi de tot felul.
Alţii, parcă scăpaţi din puşcărie, îşi aminteau de toate
cite pătimiseră, bucurîndu-se la gîndul că au scăpat
de atîtea neajunsuri.
Acestora din urmă li se poate da mai multă crezare,
căci au străbătut, ca să spun aşa, întreaga iniţiere şi
au luat seama la toate, de la început şi pînă la sfirşit.
Iar eu nu ascultam doar aşa, într-o doară, ci cu multă
luare-aminte, povestea naufragiului - ca să zic aşa
- şi a salvării lor neaşteptate. Nu mă uitam la ei
407
cum m-aş uita la gloatele acelea de oameni care stau
pe lingă temple, raşi în cap, şi care sporovăiesc într-una
despre furtuni, despre promontorii, despre zvîrlirea
în valuri a încărcăturii de pe corăbii, despre nimicirea
catargului şi despre zdrobirea cîrmei. La urmă, ei
arată cum au apărut dioscurii - în astfel de tragedii
se ivesc adesea I - cum, ca prin farmec, le-a apărut
un zeu lingă catarg sau, în picioare, la cîrma corăbiei.
El a îndrumat corabia către un ţărm neted şi nisipos,
unde trebuia să tragă la mal, desfăcîndu-se din înche-
ieturi, uşor şi treptat. Acolo au coborit şi ei pe uscat,
mulţumită îngăduinţei şi ,bunătăţii ce le-o arătase
zeul. Cum sînt la mare strîmtoare, oamenii noştri
povestesc, ca într-o tragedie, multe din nenorocirile
lor şi, ca să primească ajutoare de la cit mai mulţi,
arată că sînt nu numai nefericiţi, ci şi dragi zeilor.
'2. Nu seamănă cu ei cei care descriu furtuni ce
bîntuie casele şi care amintesc de valul al treilea sau
chiar - pe Zeus - de al cincilea şi al zecelea 2 , dacă
mi-e îngăduit să vorbesc astfel. Luînd-o de la început,
ei povestesc cum s-au îmbarcat cînd marea li se părea
liniştită şi cum au avut apoi de îndurat necazuri peste
necazuri pe cînd pluteau, cum au suferit de sete, de
r_ău de mare; şi cum valurile sărate îi trăgeau spre
fundul mării; şi sfîrşesc prin a povesti cum - biata
lor bărcuţă zdrobindu-se de vreo st.încă ascunsă sub
apă- sau de nişte stînci rîpoase - au putut, cu chiu,
cu vai, să scape înot, sărmanii de ei, goi şi fără nimic
din cele de trebuinţă. În descrierea unor astfel de
lucruri, îmi dădeam seama că, de ruşine, ei tăinuiesc
multe şi se prefac înadins că le uită.
Dar, frumosule Timocle, nu voi şovăi să-ţi arăt
deschis ceea ce ei ascund. Şi-am să înfăţişez toate cite,
judecind după istorisirea lor, îmi par că se potrivesc
acelor oameni ce se ţin de pulpana celor avuţi şi puter-
nici. Căci văd eu bine cit de mult te bate gindul să
începi şi tu o astfel de viaţă.
408
3. Iată, mai întii, ce s-a întîmplat odată: se vorbea
despre lucrurile care ne fac să zăbovim. Unul din cei
de faţă a prins să laude traiul acesta de simbriaş,
ţinînd-o morţiş că de trei ori fericiţi sint oamenii care,
pe lîngă faptul că au ca prieteni pe cei mai de vază
dintre locuitorii Romei, benchetuiesc la mese foarte
costisitoare, fără să-i coste vreun ban, au casăbună,
ba călătoresc uneori foarte lesnicios şi plăcut, stînd
tolăniţi şi bine rezemaţi într-un car tras de cai
albi; unde mai pui că prietenia le e bine plătită şi
primesc o simbrie mare, pentru că se înfruptă din
toate bunătăţile?! Desigur, spunea acela, oamenilor
de soiul ăsta, fără să fi tras cu plugul şi fără să fi semă
nat ceva, toate le răsar şi le cresc. Cînd ai auzit vor-
bele pe care ţi le-am amintit acum, am observat c-ai
rămas buimac şi cu gura deschisă pînă la urechi, gata-
gata să înghiţi momeala.
Nu vreau ca mîine să mă simt vinovat de păţania
ta şi să zici că, deşi te-am văzut înghiţind un cîrlig
zdravăn de care era agăţată lăcusta de mare, nu te-am
oprit şi n-am îndepărtat cîrligul mai-nainte de-a ţi
se fi înfipt în gîtlej; nu vreau să mă învinovăţeşti că,
deşi s-ar fi cuvenit să te fac atent mai dinainte, am
aşteptat să fii tîrît de cîrligul undiţei ce ţi se înfip-
sese adînc, m-am uitat la tine fără să mă clintesc şi
am vărsat lacrimi ce nu-ţi puteau fi de nici un folos.
Ca să nu apuci, deci, a-mi spune cuvinte ca acestea,
care de altfel ar fi întemeiate dacă teaaş nedreptăţi şi
nu ţi-aş atrage la vreme luarea-aminte, ascultă din
capul locului toate poveţele ce-ţi pot da. Trebuie să
iei seama la năvod şi la vîrşă, ca să vezi de mai poţi
ieşi din ele; dar asta trebuie s-o faci cînd încă nu vei
fi fost prins în ele, iar nu după ce vei fi fost prins şi
te vei fi dat la fund. la în mină cîrligul undiţei, peşti
şorul aşezat în spatele ghimpelui, dinţii tridentului,
pe care ar fi bine să-i încerci pe obrazul umflat, iar
dacă nu ţi se par prea ascuţiţi, dacă socoţi că te poţi
strecura fără să-i atingi şi că rănile pricinuite de ei
409
nu-ţi vor prilejui nici o supărare, că nu te agaţă prea
puternic şi că nu te apucă aşa incit să rămii cu totul
prins, inscrie-mă in numărul celor laşi, pe care nevol-
nicia ii facr să moară de foame. Şi atunci, indeam-
nă-te să fii cutezător, încearcă, dacă vrei, să inşfaci
prada, ca pescăruşul care a inghiţit momeala in intre-
gime.
4. Pe scurt, toate cele ce voi spune aş putea să ţi le
slujesc doar ţie. Numai că vorbele mele nu vă ating
numai pe voi, filozofii, şi pe cei ce-au imbrăţişat in
viaţă o indeletnicire serioasă, ci sint rostite deopo-
, trivă şi pentru gramatici, retori, muzicanţi şi, inde-
obşte, pentru toţi cei care socot de bine să intre în
slujba cuiva, căruia, in schimbul unei simbrii, să-i
dea învăţătură. Deoarece nenorocirile ce-i pîndesc pe
toţi sînt aceleaşi, fără îndoială că umilinţele filozo-
filor nu se vor deosebi de ale celorlalţi. Totuşi, măcar
că sînt aceleaşi, ele aruncă asupra acestora mai multă
ruşine. Căci filozofii sînt socotiţi pe aceeaşi treaptă
cu oamenii de care-ţi vorbii. Cei care-i plătesc nu le
dau mai multă cinstire. Ei bine, orice-ar dovedi cuvin-
tarea mea dacă ar fi să-i depăn firul, spun că cei ce-ar
trebui să fie indeosebi învinuiţi sint mai intii făptaşii
lucrurilor amintite, şi apoi cei ce rabdă umilinţele.
Eu însă nu sînt cu nimic vinovat, afară numai dacă
nu s-ar cuveni să fii pedepsit pentru că ai spus ade-
vărul şi ai fost sincer 3 •
Ar fi desigur nepotrivit lucru să cauţi a-i îndepărta
de la aceste legături pe oamenii de rind, bunăoară pe
atleţi, pe linguşitori, pe nepricepuţi, pe cei mărginiţi
- cu alte cuvinte, pe toţi cei care nu-şi pot ridica
cîtuşi de puţin privirile deasupra pămîntului, - că tot
n-ai să-i poţi indupleca. Nu e bine nici să le aducem
vreo vină pentru faptul că nu-i părăsesc pe cei care
le dau bani, chiar dacă sint nevoiţi să indure o mulţime
de silnicii din partea lor. lntr-adevăr, o astfel de viaţă
li se potriveşte şi este vrednică de ei. Mai ales că aceş
tia nici n-ar fi in stare să se indrepte spre altcineva,
410
ca să capete vreo îndeletnicire. Luîndu-li-se această
putinţă, rămîn pe dată fără nici o meserie, trindavi
şi nefolositori. Dar prea înjosiţi n-au fost, iar mai-marii
lor nu ca să-şi bată joc de ei „urinează - vorba pro-
verbului - în oala de noapte"'. De la început au
ştiut, nici vorbă, că, venind în casele mai sus pome-
nite, au să-ndure asemenea înjosiri. Aşa le e meseria:
să rabde şi să sufere tot ce li se-ntîmplă. ln ce-i pri-
veşte, însă, pe oamenii cultivaţi, despre care am vor-
bit mai adineauri, trebuie neapărat să ne arătăm
nemulţumirea şi să încercăm cit om putea să-i întoar-
cem şi să-i readucem la libertate.
5. Mă socot îndreptăţit a cerceta cauzele care i-au
făcut să ducă viaţa pe care o duc şi să arăt că nimic
nu-i sileşte să trăiască în felul ăsta, deoarece nici o
nevoie nu-i apasă. In felul acesta am să spulber încer-
carea lor de-a se dezvinovăţi şi am să nimicesc primul
temei al robiei lor, pe care ei înşişi şi-au dorit-o. Cei
mai mulţi dau ca motiv a ceea ce fac sărăcia, precum
şi lipsa tuturor celor trebuincioase pentru trai. Şi
dezertorii învinuiţi de faptul c-au fugit aruncă vina
tot pe viaţa necăjită ce-o duceau, vrînd în felul acesta
să găsească o îndreptăţire faptei lor şi socotind că aşa
le-om da dreptate. Aşadar, îşi închipuie că e de ajuns
să ne spună că au făcut ceea ce au făcut doar pentru a
putea scăpa de cel mai mare necaz al vieţii, de sără
cie, pentru ca noi să le şi îndreptăţim fapta şi să-i
privim cu îngăduinţă. Apoi, pe buze le vine îndată
versul, adeseori citat, al lui Theognis: ,,Orice om
robit·de sărăcie ... "5 şi toate cite i-au făcut pe poeţi,
de frica mizeriei, să rabde atîtea înjosiri.
Dacă aş vedea că în felul acesta, adică dind tîrcoale
oamenilor sus-puşi şi trăind în umbra lor, ajung să
ocolească într-adevăr sărăcia, nu le-aş mai căuta nod
în papură şi nu le-aş cere să-şi redobindească liberta-
tea. Dar întrucît, cum spune undeva minunatul ora-
tor, ajung să primească doar atîta hrană cit li se dă
bolnavilor6 , nu mai au nici un mijloc de a ne convinge
411
că judecata lor a fost înţeleaptă, căci viaţa nu li se
schimbă intru nimic, răminind mai departe doar nişte
bieţi nevoiaşi, siliţi să primească ajutor, fără a-şi putea
pune şi ei ceva deoparte. Tot ceea ce li se dă - cind
li se dă, şi dacă li se dă în întregime ceea ce li s-a făgă
duit - cheltuiesc pină ce nu le mai rămine nimic, şi
nici măcar nu-şi îndestulează trebuinţele. Ar face mai
bine să se gindească nu la mijloacele care i-ar ajuta
doar - răminînd săraci - să-şi mai uşureze oleacă
sărăcia, ci la căile care i-ar scăpa cu desăvîrşire de
mizerie. Pentru asta ar trebui poate, cum spui tu,
Theognis, să se arunce „de pe nişte stînci uriaşe în
marea cea adîncă şi plină de dihănii". Dar cind cineva
· care şi-a dus viaţa în sărăcie şi lipsuri îşi face soco-
teala că, întrucît a izbutit să capete şi el o sim-
brie, a şi scăpat de viaţa cea chinuită, îşi fură singur
căciula; şi nu pricep cum de nu-şi dă seama de asta.
6. Alţii susţin că nu sărăcia în sine ii inspăimintă
şi că n-ar avea nici o teamă, dacă ar putea şi ei, la fel
cu toată lumea, să-şi facă rost, prin muncă, de-ale
gurii. Cum ei însă sint cu trupurile istovite de bătrî
neţe şi de boli, s-au gindit la simbria cea mai uşor de
dobindit. Hai să vedem dacă spun adevărul şi dacă
sînt plătiţi pentru o strădanie de nimica toată, sau
dacă, dimpotrivă, nu sint nevoiţi să trudească mai
mult <lecit alţii! Gîndul lor ar semăna cu dorinţa ace-
luia care nu vrea nici să se chinuiască şi nici să a.sude,
dar să primească în schimb bani peşin. E cu neputinţă
să arătăm aşa cum ar trebui că lucrurile nu stau de
loc astfel. Oamenii noştri, cînd se află în preajma celor
sus-puşi, sint intr-atita siliţi să trudească şi să se oste-
nească, incit, tocmai pentru ca să poată face faţă aces-
tor munci, le-ar trebui mai multă sănătate, deoarece
în fiecare zi se iveşte cite ceva care le istoveşte trupul
şi-i aduce în ultimul hal de sfirşeală. Dar despre asta
vom aminti la vreme, după ce vom arăta şi celelalte
necazuri care-i pîridesc. Deocamdată îmi ajunge dacă
412
am dovedit că cei ce se vînd, pretinzind că o fac doar
pentru a-şi păstra sănătatea, nu spun de loc adevărul.
7. Mai e ceva, şi acesta-i lucrul cel mai adevărat
din toate, ceva despre care însă nu se vorbeşte: spre
casele puternicilor zilei toţi aceştia se avîntă minaţi
de setea după plăceri şi de nădejdile lor fără număr.
Acolo ei sînt uluiţi cît de mult aur şi argint văd şi se
lasă ademeniţi de gîndul că fericirea o pot afla doar
în ospeţe şi în desfătările unei vieţi de trindăvie, tră
gînd astfel nădejde să înghită cit mai mult aur, încre-
dinţaţi că nimeni nu le va închide gura. Iată momeala
care-i ameţeşte şi care-i face să schimbe libertatea cu
robia I Nu faptul că au nevoie de cele neapărat trebuin-
cioase, cum spun ei, e ceea ce-i momeşte, ci setea după
lucrurile de prisos, după o viaţă îmbelşugată, care cere
bani şi cheltuieli. Cu toate acestea, bogaţii se poartă
cu ei ca şi cu nişte îndrăgostiţi sluţi şi fără de noroc,
din aceia pe care tinerii dibaci şi vicleni ii iau de sus,
neluîndu-i în seamă decît atît cît să-i ţină înflăcăraţi şi
neîngăduindu-le să se înfrupte şi ei din plăcerile dra-
gostei măcar cu un sărut nevinovat; pehlivanii ăia
ştiu că dragostea, o dată înfăptuită, se spulberă, aşa
că-i ţin la distanţă pe îndrăgostiţi şi fug de orice legă
tură cu ei; ii hrănesc însă necontenit cu speranţe,
temîndu-se ca nu cumva deznădejdea să le alunge
iubirea. li privesc cu zîmbetul pe buze, făgăduindu-le
într-una că le vor fi pe plac şi că se vor purta mărini
mos cu ei. Dar, pe nesimţite, şi unii şi alţii imbătrî
nesc, se împovărează de ani, şi vîrsta nu le mai îngă
duie a iubi sau a fi iubiţi. Aşa stînd lucrurile, nici
unul din ei nu s-a ales cu nimic, răminînd toată viaţa
doar cu speranţa.
8. S-ar părea că faptul de a indura toate amărăciu
nile, stăpînit fiind de o nemăsurată sete de plăceri,
nu-i o vină chiar atit de mare. Ar putea fi iertat, chipu-
rile, omul pe care desfătările îl vrăjesc şi care se dă
trup şi suflet plăcerii, cu gîndul că doar-doar o avea
parte de ea. Dar să ajungi a te vinde pentru plăceri
413
e un lucru cit se poate de ruşinos, pe care numai la
un suflet de rob il poţi găsi. Plăcerea pe care-o are
omul liber e fără îndoială mult mai desfătătoare. Fie I
Mă învoiesc să fiu mai îngăduitor cu cel ce izbuteşte
a-şi găsi desfătarea dorită. Faptul, însă, de-a răbda
nenumărate neajunsuri numai cu nădejdea de-a avea
în cele din urmă vreo desfătare, faptul acesta stîrneşte
rîsul şi se dovedeşte a fi o nebunie. Mai ales dacă vezi
limpede cit trebuie să te izbeşti de necazuri pe care
nu le poţi ocoli şi dacă-ţi dai seama că plăcerea după
care jinduieşti, oricare ar fi ea, poţi s-o aştepţi mult
şi bine, că tot nu ţi se arată vreodată. Şi mă înte-
meiez numai pe adevăr in cele ce spun. lnsoţitorii
lui Odiseu, care muşcau din lotusul cel plăcut, işi
uitau orice alte griji, nu se mai gindeau decit la bucuria
clipei şi nu mai luau in seamă lucrurile la care ar fi
fost bine să se gindească. Şi nu s-ar putea spune că
făceau un lucru cu totul nesăbuit, dind uitării binele,
deoarece plăcerea lotusului le stăpinea sufletul. Pe
cită vreme un om chinuit de foame, care stă în preajma
altuia ce se îndoapă cu lotus fără a-i da şi lui măcar
o fărîmă şi care stă într-una pe lingă cel ghiftuit in
nădejdea de-a primi şi el cîndva o bucată, lăsindu-se
astfel robit şi uitind şi de bine, şi de dreptate, un ase-
menea om - o jur pe Heracle - ne înfăţişează cea
mai caraghioasă privelişte. Fiinţa de care vorbim ar
avea, desigur, nevoie de o chelfăneală homerică.
9. Acestea sau altele la fel sint pricinile care-i mină
pe cărturari către bogătaşi, îi leagă de aceştia, împin-
gindu-i a se lăsa în puterea lor, pentru ca bogătaşii
să-i folosească după voie. Dar poate că n-ar strica să
ne amintim şi de cei care, amăgiţi numai de setea de
slavă, doresc să trăiască în preajma eupatrizilor 7 şi a
bărbaţilor inveşmintaţi în togă pretextă. Căci putem
într-adevăr întUni oameni care cred că în felul ăsta
ajung să fie mai vestiţi şi să se înalţe deasupra mul-
ţimii. Eu, unul, nu m-aş învoi să-mi petrec viaţa ală
turi de marele rege şi să mă înfăţişez oamenilor în
414
tovărăşia lui, dacă n-aş trage nici un folos de pe urma
legăturilor cu el.
10. Iată, deci, care e temeiul hotărîrii lor. Acum
să cercetăm intre noi cite au de indurat cărturarii mai
înainte de a fi primiţi in preajma celor sus-puşi şi de
a dobtndi ceea ce doresc. Să ne gîndim, in cele din
urmă, ce suferinţe ii aşteaptă după ce şi-au atins ţinta
şi care va fi deznodămintul dramei lor. Nu s-ar putea
spune că, deşi nechibzuiţi in ceea ce fac, îşi pot cel
puţin împlini gindul cu uşurinţă, neavind nevoie pen-
tru aceasta de prea multă trudă; nu s-ar putea spune
că le e de ajuns să vrea, şi totul li se im plineşte fără
nici o bătaie de cap. Dimpotrivă, aceşti oameni tre-
buie să trudească mult, să-şi petreacă fără preget nop-
ţile la uşa celui pe care-l linguşesc, să se scoale dis-
de-dimineaţă şi să-l aştepte pînă li se urăşte, să fie
imbrinciţi şi izgoniţi, să treacă uneori drept neobră
zaţi şi pisălogi în faţa vreunui portar sirian, care vor-
beşte stîlcit şi-i ia la rost, sau în faţa vreunui nomen-
clator8 din Libia, care-i ia de sus şi, ca să-şi aducă
aminte de numele lor, trage cu ochiul la bacşiş. Ba
li se mai cere să se îmbrace in haiB.e mai costisitoare
decît ii lasă baierile pungii, ca să poată fi şi ei la înăl
ţime faţă de omul căruia îi dau tîrcoale, să-şi aleagă
culorile care-i sînt lui pe plac, dacă vor ca acesta, cind
s-o uita la ei, să nu-i găsească nelaJocul lor şi supă
rători. Mai trebuie apoi, fără a-şi cruţa osteneala, să
meargă veşnic în urma lui, sau mai degrabă înaintea
lui, minaţi fiind din urmă de slujitori şi împlinind
în felul ăsta numărul pe care se cere să-l aibă alaiul
omului sus-pus. Dar acesta, zile in şir, nu le aruncă
măcar o privire şi nu-i ia in seamă cîtuşi de puţin.
11. Dacă cel care se ţine morţiş de omul sus-pus îşi
ajunge ţinta, şi acesta l-a văzut, 1-·a chemat la el şi i-a
pus cine ştie ce întrebare, care i-o fi trecut atunci prin
minte, atunci să te ţii: pe omul nostru il trec toate
năduşelile şi-l cuprind nişte ameţeli groaznice cu tre-
murături tocmai în clipa cînd ar trebui mai puţin.
415
Incurcătura in care te afli intr-o împrejurare ca asta
ii face pe cei de faţă să pufnească in rîs. Adeseori, fiind
întrebat cine era regele aheilor, răspunzi că aheii aveau
o mie de corăbii. Oamenii cumsecade spun că din
sfială ai răspuns aşa, îndrăzneţii spun că din laşitate,
iar răutăcioşii că din incultură. După ce-ai făcut pen-
tru prima oară cunoştinţa primejdioasei bunăvoinţe
a celui pe care vrei să ţi-I apropii, pleci aruncînd vina
pe tine însuţi cum că n-ai fost destul de cutezător. Dar
cînd „ai petrecut multe nopţi de veghe şi nenumărate
zile însingerate" 9 , şi ai făcut asta - pe Zeus ţi-o spun!
- nu pentru Elena sau pentru Pergamul1° lui Priam,
ci in nădejdea că vei dobîndi cei cinci oboli, presu-
punînd că te va ajuta dacă-i vei fi fost prezentat de
vreun zeu din tragedie 11 , atunci va trebui să înfrunţi
următorul examen: dacă te pricepi ori nu la ştiinţe.
Omului sus-pus ii place să-şi piardă vremea ascultin-
du-te, căci te aude Iăudîndu-1 şi arătîndu-i că-i fericit.
Dar tu o faci abia ţinîndu-ţi sufletul. 1n acele clipe
ţi se pare că toată viaţa ţi-e in joc. Iţi dai seama, şi
pe bună dreptate, că dacă primul om sus-pus te-a res-
pins, fiindcă te-a socotit nevrednic, nimeni altul nu
te va mai primi. Nu mă îndoiesc că eşti chinuit în fel
şi chip: cei ce te vrăjmăşesc fac asta fiindcă-ţi poartă
pică; şi printre aceştia trebuie să-i socoteşti şi pe cei
care rîvnesc să aibă şi ei, alături de tine, o stare ca a
ta. Ţi se pare că n-a fost de ajuns tot ce ai spus, căci
te cuprinsese spaima, o spaimă amestecată cu nădejdi;
privirile ţi Ie aţintiseşi spre ochii stăpînului casei.
Cind, auzindu-ţi cuvintele, te privea cu dispreţ, erai
mai mult mort decît viu. Dar cind, ascultîndu-te,
zimbea, te înveseleai şi-ţi venea inima Ia loc.
12. De bună seamă, numeroşi trebuie să fie aceia
care-ţi sint potrivnici şi care, in loc să te _sprijine pe
tine, dau sprijin altora. Fiecare dintre cei ce-ţi sint
vrăjmaşi stau la pindă şi, cînd nici cu gîndul nu gîn-
deşti, iţi aruncă o săgeată. Inchipuieşte-ţi un bărbat
cu barba stufoasă şi cu pletele cărunte, care trebuie
416
să răspundă unor întrebări: cunoaşte el vreun lucru
folositor? Unora le va părea că-i învăţat, iar altora
nu. ln timpul examenului, întreaga-ţi viaţă din tre-
cut urmează să fie iscodită. Iar dacă vreun concetă
ţean care-ţ.i poartă pică, sau vreun vecin cu care te-ai ,
luat cîndva la harţă din nimica toată, răspunde celui
care-l întreabă că esti un desfrînat sau un iubitor de
băieţi, s-a isprăvit ~u tine: martorul grăieşte din con-
dica lui Zeus 12 • Să ne închipuim, însă, că toţi cei în-
trebaţi te vor lăuda deopotrivă, unul după altul. Vor
fi priviţi cu bănuială, socotiţi martori îndoielnici şi
respinşi, sub cuvînt că au luat mită. Trebuie deci să
ai un noroc orb şi să nu intîmpini nici cea mai mică
împotrivire, căci numai astfel vei birui. Să admitem
că ai avut parte de noroc in toate, fiindu-ţi întrecute
toa,te aşteptările. Viitorul stăpîn ţi-a lăudat cuvin-
tarea. Prietenii, pe care acesta ii cinsteşte îndeosebi
şi in a căror judecată se încrede cel mai mult, nu l-au
sfătuit să te îndepărteze. Nevastă-sa aprobă şi ea, iar
slujbaş,ii - intendentul şi economul - nu se împotri-
vesc nici ei. Nimeni n-a putut aduce vreo vină vieţii
tale; totul iţ.i e prielnic, iar animalele jertfite preves-
tesc pretutindeni lucruri bune 13 •
13. Iată-te învingător! Eşti un om fericit. Ai fost
încununat ca la Jocurile olimpice sau, mai degrabă,
ai cucerit Babylonul, ai pus mîna pe cetăţuia lui Sar-
des, stăpineşti cornul Amaltheei 14 şi mulgi laptele
găinilor 16 • Se cuvine să fii răsplătit cum nici nu s-a
mai pomenit pentru ostenelile ce ţi-ai dat. Cununa
ta nu trebuie să fie doar din frunze, ci meriţi să ţi se
dea o leafă pe care ar rîvni-o oricine, leafă plătită, fără
nici o greutate, tocmai cînd ai nevoie de ea. Drept
e atunci ca, mulţumită unei deosebite cinstiri, să te
ridici deasupra gloatei slujitorilor, să te odihneşti după
ostenelile despre care am vorbit, după tot noroiul cu
care ai fost împroşcat, după atîta alergătură, după
atitea nopţi albe şi, aşa cum ţi-ai dorit, să poţi dormi
cu picioarele întinse, neavînd altceva de făcut <lecit
;!7 - Lucian <lin Samosala - Scrieri alese 417

ceea ce din capul locului ţi s-a cerut să faci şi pentru
care eşti plătit. Aşa s-ar cuveni, dragă Timocle, şi
n-am avea dreptul să numim nenorocire faptul de a-ţi
pune capul sub un jug cîtuşi de puţin împovărător,
uşor de purtat, şi care mai e şi aurit pe deasupra.Dar
faptele sînt mult mai altfel, sau, mai bine zis, cu totul
altfel. Nenumărate neajunsuri, pe care cu greu le poate
răbda un om liber, se ivesc de îndată ce intri în slujbă.
Vezi acum şi tu, luînd seama la ce-ţi voi spune despre
toate cite s-au întîmplat, şi gîndeşte-te dacă-i cu pu-
tinţă să rabzi aceste chinuri cînd ai cît de cit oleacă de
învăţătură.
14. Dacă te-nvoieşti, am să încep cu cel clintii ospăţ
pe care patronul îl va da, ca să pună la cale viitoarele
voastre legături. Curînd are să vie la tine un slujitor,
un rob destul de şlefuit, ca să te poftească la acel
ospăţ. Mai intîi trebuie să ţi-l faci prielnic, strecurîn-
du-i în mînă cinci drahme pe puţin, dacă nu vrei să
treci drept necioplit. Acesta se lasă la început rugat
şi zice: ,, Vai, cum să primesc bani de la tine? Pe He-
racle, nici să nu te gîndeşti !" Dar, în cele din urmă,
se înduplecă şi pleacă, hătindu-şi bine joc de tine. Îţi
pregăteşti o haină curată, potrivind-o să-ţi vină cit
mai bine, şi după ce te-ai îmbăiat, porneşti către omul
sus-pus. Ţi-e frică să n-ajungi înaintea celorlalţi, căci
prin asta ai dovedi lipsă de bun simţ; dar şi să vii cel
din urmă ar fi o grosolănie. Alegînd calea de mijloc,
te înfăţişezi taman cînd trebuie. Lumea te primeşte
cu foarte mare cinste. Cineva te ia de mînă site asază
ceva mai încolo de omul sus-pus, alături _.:._ să zi~em
- de vreo doi prieteni vechi de-ai lui.
15. Tu, ca şi cum ai fi intrat în palatul lui Zeus,
te uiţi cu mirare la toate şi eşti uimit de tot ce se petrece
acolo. Căci fiecare lucru, din toate cite vezi, e pentru
tine ceva nou şi necunoscut. Slugile îşi aţintesc ochii
asupra ta şi toţi cei de faţă se uită cu luare-aminte la
tot ce faci; nepăsător nu rămîne nici stăpînu l casei.
Ba el mai pune şi vreo cîţiva robi să ia seama dacă
418
nu cumva, tot rotindu-ţi privirea, nu ţi-o arunci prea
des spre copiii şi spre soţia lui. Sclavii însoţitori ai
oaspeţilor, luînd seama la uluirea ta, îşi bat joc de
tine că _eşti aşa de puţin descurcăreţ în asemenea îm-
prejurări, şi-şi dau seama că niciodată n-ai mai prînzit
la masa vreunui om cu dare de mînă; şi asta mai ales
cînd se uită la şervetul cel nou pe care l-ai adus. 16
E de la sine înieles că încurcătura în care te afli te
va face să asuzi; şi, ca să nu pari beţivan, n-ai să cu-
tezi a cere de băut cînd te-o apuca setea. Intre mîncă
rurile ce-ţi vor fi puse în faţă, felurite cum sînt şi rîn-
duite cu o anume socoteală, n-ai să ştii pe care să pui
mîna mai întîi şi pe care mai apoi. Vei fi nevoit să te
uiţi pe furiş la vecinul tău, ca să-i urmezi pilda, învă
tînd de la el cum se desfăsoară masa.
· 16. Şi încă alte lucruri ţi-or da mult de furcă şi
ţi-or pune sufletul la grea încercare. Tot ceea ce se
petrece sub ochii tăi te uluieşte. Acum îl fericeşti pe
cel bogat pentru aurul, fildeşul şi multele lui desfă
tări. Şi totodată te apucă mila de tine însuţi, spunîn-
du-ţi: ,,Măcar că nu sînt nimic, cred totuşi că trăiesc' 1 •
Uneori te gîndeşti că mulţi ţi-or rîvni viaţa cînd va fi
să te bucuri de acele desfătări, la care, împreună cu
stăpînul casei, vei avea par'te deopotrivă. Iţi închipui
că. vei sărbători de-a pururi Dionysiile 17 . Desigur că
băieţii cei chipeşi, care la petrecere fac pe slujitorii şi
zimbesc uşor, te fac să crezi că vei duce un trai plin de
desfătări. De aceea îţi stăruie pe buze vestitul stih al
lui Homer: ,,Nu trebuie să fim supăraţi pe troienii şi
pe aheii cu frumoase cnemide" 18 , căci dacă se trudesc
şi îndură atîtea necazuri, o fac numai pentru a ajunge
la o atît de mare fericire. Urmează apoi închinatul
paharelor. Stăpînul cerc o cupă încăpătoare şi bea în
sănătatea ta, dascălul, dîndu-ţi poate vreun alt nume.
Tu iei cupa, dar, nepriceput cum eşti, habar n-ai ce
va trebui să spui la rîndul tău. Şi acest lucru îi va face
pe toţi să te socotească un bădăran.
27* 419
17. Fiindcă s-a ridicat o cupă în cinstea ta, mulţ,i
dintre vechii prieteni ai celui sus-pus vor începe a te
pizmui. De altfel, chiar şi mai înainte, locul unde ai
fost aşezat la masă i-a cam supărat pe unii cînd au văzut
că, abia sosit în casa patronului, ţi-a şi dat întîietate,
punîndu-i în urma ta pe ei, oameni care ani de-a rîndul
s-au istovit slujindu-i. Îndată, oamenii despre care-ţi
vorbesc prind să clevetească despre tine cam aşa:
„Asta ne mai trebuia, după atîtea · nenorociri ce ne-a
fost dat să îndurăm, să mai fim puşi şi după cei care
abia au pus piciorul în casă!" Şi-or să mai spună:
,,Numai pentru grecii ăştia s-a deschis cetatea romani-
lor I Pentru ce oare sînt mai preţuiţi decît noi? Işi
închipuie poate că, rostindu-şi nefericitele cuvîntări,
aduc cine ştie ce foloase I" Altul adaugă: ,,N-ai băgat
de seamă cîtă băutură a dat pe gît şi cum a înghiţit
mîncărurile puse în faţa lui? Omul ăsta habar n-are ce
înseamnă bunul-simţ. E un flămînd, care nici în somn
n-a înfulecat pîinc albă, necum găină de Numidia sau
fazan I Abia dacă ne-a lăsat si nouă oasele." Un al
treilea, hai să-şi dea şi el cu p'ărerea: ,,Proştilor, n-or
trece nici cinci zile, şi o să-l vedeţi în mijlocul nostru
tînguindu-se întocmai ca şi noi! Azi e preţuit şi toţi
se uită la el ca la o încălţăminte nouă, dar după ce-o fi
purtată mai multă vreme şi o arăta mînjită de noroi,
omul o s-o azvîrle fără milă sub pat, unde vor năpădi-o
ploşniţele, ca şi pe noi." Cei care bîrfesc, gîndesc şi
despre tine cam tot aşa ceva; ba unii dintre ei stau
chiar de pe acum gata să te împroaşte cu bîrfelile lor.
18. Ei bine, ia gîndeşte-te acum: acest ospăţ e dat
în cinstea ta şi mai tot ce se vorbeşte aici e despre tine.
Iar tu, care nu eşti deprins cu băutura, ai băut - mai
mult decît trebuie - un vin uşor şi cam înţepător.
De la o vreme, pîntecul te necăjeşte şi te simţi prost.
Dar nu se cade să te ridici înaintea celorlalţi, chiar
dacă ştii sigur că nu vei rămîne locului pînă la sfirşit.
Fiindcă sindrofia se prelungeşte, vorbăria ţinindu-se
lanţ, vei avea şi tu multe de văzut, căci patronul vrea
420
să-ţi arate toate minunăţiile lui, ceea ce pentru tine
va fi o pedeapsă groaznică. Nu vezi nimic din cîte se
petrec acolo, nu-I auzi nici pe tinerelul care-şi dă dru-
mul glasului sau care cintă atit de frumos din chitară,
incit i se dau multe dovezi de preţuire. Lauda pe care
i-o aduci şi tu este silită. Te rogi să vie un cutremur şi
să facă praf tot ceea ce vezi tn faţa ochilor, sau să-ţi
vie vestea că a izbucnit un incendiu, care să pună odată
capăt ospăţului.
19. Iată, iubite prietene, cum se va desfăşura acea
primă şi foarte desfătătoare masă, pregătită tn cinstea
ta. Dectt un ospăţ ca acesta, sînt mai bucuros de cim-
brul şi de sarea cea albă, pe care le măntnc cînd şi
cît vreau. Nici nu mai vorbesc de crampele la stomac
pe care ţi Ie pricinuiesc aceste ospăţuri şi nici de văr
săturile care te apucă apoi toată noaptea. La revărsatul
zorilor va trebui să vă învoiţi asupra simbriei şi să
hotărîţi cu cît te tocmeşti şi cînd ai de primit banii în
cursul anului. Cu doi-trei prieteni lîngă el, stăpînul
casei te cheamă şi te pofteşte să iei loc. Apoi începe
a-ţi vorbi astfel: ,,Ai văzut acum în ce fel stau lucrurile
la noi. Iţi dai seama că nu poţi să afli în casa mea- nici
o îngîmfare. Noi nu ne dăm ifose, ci totul este aci sim-
plu şi modest. Trebuie să iei aminte că toate bunurile
vor fi ale tuturor, în devălmăşie. Căci ar fi caraghios
să-ţi încredinţez tot ce am mai scump - pe Zeus -
şi anume sufletul meu, precum şi sufletul odraslelor
mele (dacă patronul are copii ce trebuie educaţi), fără
să te socotesc, deopotrivă, stăpîn şi peste tot restul
avuţiilor mele. Se cuvine totuşi să hotărîm şi o simbrie.
Imi dau seama că eşti un om cumpătat, care te mul-
ţumeşti cu ceea ce ai; de aceea, înţeleg că nu în nădej
dea de a fi plătit ai intrat în casa mea, ci altul a fost
gîndul care te-a adus. Eşti încredinţat că vei dobîndi
bunăvoinţa şi preţuirea noastră, pe care ai să le întîl-
neşti la toţi. Hai, totuşi, să cădem la o înţelegere şi
cu privire la bani. Arată-mi care ţi-e dorinţa, ţinind
seama, minunatul meu prieten, că la toate sărbătorile,
421
ce se ţin lanţ în cursul anului, îţi vom dărui mereu cîte
ceva, cume şi firesc. Căci nu vom trece cu vederea nici
lucrurile acestea, deşi nu în legătură cu ele vom în-
cheia astăzi învoiala noastră. Ştii, însă, că într-un an
sînt numeroase prilejuri de acest fel. Ţine, deci, seama
de îndemnul ce ti-1 dau si cere-mi o sumă mai modestă.
De altminteri, s~ cuvin~ ca nişte cărturari, cum sînteţi
voi, să vă dovediţi mai presus de setea de bani."
20. Acestea sînt cuvintele rostite de el. Prin nă
dejdile trezite de cuvintele lui, patronul ţi-a zguduit
grozav sufletul şi te-a potolit. Tu, care visai de atîta
vreme talanţ,i, zeci de mii de drahme, latifundii, pa-
late, pricepi încetul cu încetul micimea lui de suflet.
Eşti totuşi nespus de bucuros că ţi-a fost dat să auzi
asemenea făgăduieli şi te încrezi în cele ce-ţi îndrugă,
cum că veţi stăpîni toate împreună, de parcă ar fi
lucru adevărat. Nu ştii că făgăduieli de felul acesta
,,umezesc buzele, fără să ude cerul gurii" 19 ? In sfîrşit,
de ruşine, laşi ca patronul să hotărască. Dar el se fe-
reşte s-o facă cu vorbele lui şi ca atare roagă pe unul
din prietenii săi, aflaţi acolo de faţă, să mijlocească o
înţelegere şi să fixeze o sumă care să nu fie nici prea
împovărătoare pentru el, fiindcă are de făcut faţă unor
cheltuieli mai grabnice, dar nici prea neînsemnată
pentru tine, care o primeşti. Omul despre care vorbim,
un ins îmbătrînit înainte de vreme şi învăţat cu lin-
guşirea încă din copilărie, îţi grăieşte cam în felul
următor: ,,Dragul meu, nu poţi tăgădui - nici vorbă
de asta I - că eşti omul cel mai fericit din întreaga
Cetate. Mai întîi, ai avut un noroc pe care cu greu ar
putea să-l întîlnească mulţimea celor ce-l rîvnesc
atît; vreau să spun că ai fost socotit vrednic să îm-
părtăşeşti prietenia şi căminul stăpînului acestei case-
cea dintîi în împărăţia romană - unde ai izbutit să
intri. Dacă eşti cu adevărat înţelept, trebuie să socoţi
acest fapt mai presus de talanţ,ii lui Cresus şi de bogă
ţia lui Midas. Cunosc mulţ,i oameni cu faimă care, la
nevoie, ar fi bucuroşi să şi plătească, doar să aibă cin-
422
stea de a-şi petrece viaţa în preajma acestui om şi
de-a fi văzuţi însoţindu-l, pentru ca lumea să-i creadă
tovarăşi şi prieteni cu el. Prin urmare, cu atît mai
mult pot să te fericesc pentru soarta ta cea bună, căci,
după ce că ai avut parte de un noroc atît de mare, mai
urmează să primeşti şi bani pe deasupra. Aşa încît, dacă
nu eşti un risipitor fără leac, socot că suma cutare îţi
va fi îndestulătoare." Şi spune o cifră cu totul neînsem-
nată. Apoi adaugă: ,,Mai ales dacă ne gîndim la speran-
ţele ce poţi avea".
21. Trebuie să te multumesti cu ce-ti dă. Nu mai esti
în stare să fugi, o dată' prini în iţele' l.ui. Te învoieşti
să ţi se pună frîu, ţii gura închisă şi, din capul locului,
arăţi că e uşor să fii cîrmuit, întrucît patronul nu te
tîrăşte cu prea multă putere şi nu te îmboldeşte prea
straşnic. Pînă cînd, fără să-ţi fi dat seama, te-ai de-
prins de minune cu el. Şi de atunci, cei din afară, vă
zîndu-te cum zăbovesti în cuscă, prind să rîvnească la
soarta ta: căci ai int;at fără să fi întîlnit vreo piedică
0
şi ai ajuns să fii unul din lumea celor ce s-au deprins

să trăiască înlăuntru. Nu-ţi dai încă seama pentru ce
în ochii oamenilor pari a fi un norocos, dar te bucuri,
te înşeli pe tine însuţ-i şi îţi închipui mereu că viitorul
are să fie mai bun. Iar treburile merg tocmai pe dos de
cum nădăjduiai. După cum spune un proverb, lucrurile
se fac aici tot aşa precum obişnuia să-şi facă rosturile
Mandrobulos 20 : zilnic speranţa ta se micşorează şi se
ofileste.
22. Incet-încet, ca şi cum ai vedea mai întîi o
lumină ca prin sită, începi să-ţi dai seama că speran-
ţele acelea de aur nu erau altceva decît nişte băşici
aurite, pe cîtă vremea muncile ce ţi se cer sînt împo-
vărătoare, adevărate, nu pot fi ocolite şi nu-ţi dau nici
o clipă de răgaz. Despre ce munci e vorba? m-ai putea
întreba. Nu văd la ce osteneli sînt supuşi filozofii care
ajung să trăiască în preajma celor sus-puşi şi nu pot
să-mi dau seama de pricina oboselii de care îmi vor-
beşti şi pe care spui că nimeni n-ar putea-o îndura. Ei
423
bine, preaalesul meu prieten, ascultă cele ce-am să-ţ,i
spun şi cumpăneşte bine dacă n-avem cumva de-a face
nu numai cu o meserie trudnică, ci şi cu una ruşinoasă,
înjositoare şi slugarnică.
23. Ia aminte, in primul rînd, să nu te mai crezi de
aci încolo om liber şi de neam bun, căci, de cum ai
pus piciorul în această casă, ai pierdut totul: şi neam,
şi libertate, şi strămoşi, deoarece te-ai vindut să slu-
jeşti ca rob. într-adevăr, cînd păşeşti pragul pentru
lucruri atît de înjositoare şi de nedemne, libertatea nu
va voi să intre o dată cu tine. Şi, de nevoie, vei fi rob,
oricît te-ar supăra numele ăsta, şi rob nu la un singur
om, ci la mai mulţi. Ai să fii un slujitor care, cît îi
ziulica de mare, va căta cu ochii in pămînt, ca să pri-
mească „o amărîtă de simbrie". Şi, ca un om care n-ai
fost crescut de copil pentru robie, ci abia mai tîrziu, la
o vîrstă înaintată, te-ai învăţat să slugăreşti, n-ai să
fii prea preţuit, iar stăpînul tău n-o să-şi facă o idee
strălucită despre tine. Tot scormonindu-ţi aducerile-
aminte din vremea libertăţii tale, te prăpădeşti fără să
vrei. Gîndul la starea cea de altădată te tulbură uneori
şi de aceea o scoţi rău la capăt cu robia de acum. Afară
numai dacă socoţi că-i de ajuns, pentru a te numi
slobod, faptul că nu-l ai tată pe un Pyrrhias sau pe un
Zopyrion, şi că n-ai fost scos la mezat, ca unbithynian 21 ,
prin glasul cel răsu9ător al crainicului. Dar, bunul
meu amic, la sosirea Calendelor22 , întocmai ca şi ceilalţi
slujitori, vei întinde şi tu mina alături de Pyrrhias şi
de Zopyrion ca să primeşti o amărîtă de simbrie, ceea
ce înseamnă că te-ai vîn<lut. Nu-i desigur nevoie de nici
un crainic pentru omul care singur se scoate la ·mezat
si care de multă vreme îsi caută un stăpîn.
' 24. Atunci, fiinţă de nimic - aş putea eu să-i spun
mai ales celui care se dă drept filozof - dacă vreun
pirat, scufundîndu-ţi corabia în care pluteai, sau
vreun tîlhar te-ar lua prizonier şi te-ar vinde, nici
vorbă că ţi-ai plinge nenorocirea, pe care. ai socoti-o
nemeritată. Dacă, să zicem, ar pune cineva mîna pe
424
tine şi te-ar lua cu sine sub cuvînt că-i eşti sclav,
ai recurge, strigînd, la ajutorul legilor, te-ai mînia
grozav şi ai tuna: ,,Pămîntulc, şi voi, zeilor!" Pecîtă
vreme, pentru un fleac de simbrie, la o virstă cînd, şi
rob de te-ar fi plămădit firea, tot ar fi mai firesc lucru
să priveşti spre libertate, tu ai dat buzna să te vinzi
cu destoinicia şi cu iscusinţa ta. Nu te-au făcut să ro-
şeşti nici cuvintele cele multe scrise de Platon, de
Chrysipp şi de Aristotel, care aduc laude libertăţii
şi ocărăsc robia? Nu te sfieşti să fii pus la rînd cu nişte
linguşitori, cu nişte mojici şi caraghioşi, să te afli
singurul, în mijlocul unei atît de mari mulţimi de ro-
mani, purtînd o mantie străină şi stîlcind ca vai
de lume graiul latinesc, să te ospătezi la mese zgomo-
toase, cu oaspeţi numeroşi, de cele mai multe ori o
adevărată ·adunătură de haimanale? Laolaltă cu ei,
ai să aduci laude grosolane, ai să bei fără de măsură şi
ai să te trezeşti în zori la sunetul clopoţelului, dezme-
ticindu-te din somn tocmai cînd ţi-era lumea mai
dragă. Ai să alergi apoi prin oraş în sus şi-n jos, sim-
ţindu-ţi încă mînj ite picioarele de noroiul din ajun.
Oare atît de mult duci lipsă de niprală sau de zarzava-
turi sălbatice? Au secat oare izvoarele cu apa lor cea
rece? Te porţi astfel din pricina marilor greutăţi care
te-au copleşit? Neîndoielnic că da, însă ceea ce ai ară
tat e că rîvneşti nu apă sau niprală, ci zaharicale,
mîncăruri alese şi un vin cu mireaswă plăcută. Eşti
aidoma unui lup de mare, al cărui gîtlej a fost străpuns
de undiţ,ă; şi pe bună dreptate, fiindcă prea mult
rîvnea să înşface momeala. Ai acum răsplata lăco
miei tale. Ca şi maimuţele, cu o zgardă la gît, stîrneşti
rîsul altora, iar tu îţi închipui că ai parte de desfătare,
numai pentru că, hulpav cum eşti, înfuleci lacom
smochine uscate. Ţi s-a dus libertatea; nu se mai vede
care ţi-e obîrşia; s-a dus o dată cu oamenii din tribul
şi din fratria ta. Totul s-a dus şi n-a mai rămas nici
urmă din toate astea.
425
25. Ce bine-ar fi dacă ai avea de îndurat numai
ruşinea de-a fi făcut ce-ai făcut şi de a trece în ochii
lumii nu drept om liber, ci drept sclav, fără ca totuşi
să te împovăreze munci asemănătoare cu cele ale scla-
vilor! Ia, însă, aminte că nu ţi se poruncesc lucruri mai
lesne de săvîrşit decît li se poruncesc lui Dromon sau
lui Tibius 23 • Patronul nici nu se gîndeşte la învăţă·
turile pe care pretindea că le-ar dori atîta şi pentru
care te chemase pe lingă el. Vorba ceea: ce legătură
poate fi între liră şi măgar? Nu-i vezi pe bogaţii noştri
cît se mai topesc de dorul înţelepciunii lui Homer,
al înflăcărării lui Demostene sau al cugetării lui Platon?
Dacă le iei acestor suflete aurul, argintul şi grijile pe
care bogăţia le prilejuiesc, nu mai rămîn decît înfumu·
rarea, moliciunea, setea de plăceri, neruşinarea, sil-
nicia şi lipsa bunei-creşteri. Pentru toate astea 1 pa-
tronul tău n-are cîtuşi de puţin nevoie de tine. Dar,
fiindcă ai o barbă stufoasă, o înfăţişare vrednică de
cinste şi porţi o haină grecească, care-ţi vine de minune,
toată lumea ştiindu-te gramatic, retor sau filozof, pa-
tronul tău găseşte cu cale ca, printre oamenii care merg
înaintea lui şi-i alcătuiesc alaiul, să figureze şi unul de
soiul tău. Drept urmare, el va fi socotit un iubitor al
culturii greceşti şi, îndeobşte, un rîvnitor după frumu-
seţile ştiinţei. Aşa stînd lucrurile, inimosul meu prie-
ten, vei ajunge, pare-mi-se, tn primejdie ca, în locul
minunatelor tal~ cuvîntări, să-ţi închiriezi barba şi
mantaua. Intr-adevăr, lumea trebuie să te vadă nelip-
sit de lingă el. Ţi se cere să te scoli dis-de-dimineaţă şi să
te arăţi printre servitorii stăpînului, fără să-ţi pără·
seşti vreodată locul. Iar el, punîndu-ţi uneori mina pe
umăr, pălăvrăgeşte verzi şi uscate, ca să arate celor ce-l
întîlnesc că nici atunci cînd merge pe stradă nu uită
muzele, că şi atunci cînd are răgaz de plimbare mintea
lui e frămîntată de lucruri frumoase.
26. Iar tu,. nefericitul de tine, alergi uneori alături
de el, alteori cutreieri pe jos tot oraşul, pe care, tot
urctndu-1 şi coborîndu-1, ajungi să-l cunoşti de minune.
426
Asuzi şi gîfîi, tn vreme ce patronul stă la taifas în
casă cu vreun prieten, pe care s-a dus să-l viziteze; nici
loc să te aşezi n-ai şi, în încurcătura în care te afli, iei
o carte şi citeşti de-a-npicioarele. Iată că s-a lăsat şi
noaptea, care te găseşte nemîncat şi nebăut. După ce te
îmbăiezi ca vai de lume, la o vreme nepotrivită, te apuci
să cinezi tocmai pe la miezul nopţii. Oaspeţii nu te mai
preţuiesc ca la început şi nu se mai uită la tine cu ace-
laşi respect. Dacă păşeşte pragul casei vreun nou-venit,
acesta ţi-o ia înainte. Eşti împins în colţul cel mai
dispreţuit şi te aşezi ca să fii doar martor al ospătării
lor cu mîncăruri ce ţie doar ţi se trec pe sub nas. Ca
un cîine 1 ai să rozi oasele, dacă şi din astea o să-ţi mai
rămînă, sau frunza cea ţeapănă de nalbă în care sînt
înfăşuraţi cîrnaţii; şi asta numai dacă cei ce s-au
aşezat înaintea ta la masă nici nu s-au uitat la ea şi
ţi-au lăsat-o ţie, ca să te bucuri de-a o mînca pe pîine.
Aşa că te chinuie foamea. Dar nu lipsesc nici celelalte
batjocuri. De pildă, ţie nu ţi se serveşte nici un ou.
Intr-adevăr, nu poţi -pretinde să ţi se acorde aceeaşi
cinste ca oaspeţilor şi străinilor. Ar însemna să fii
lipsit de bun-simţ. Nu ţi se aduce o găină la fel cu a
celorlalţi. Vecinului i se pune în faţă o pasăre cărnoasă
şi grasă, pe cîtă vreme tu va trebui să mănînci o
jumătate de pui sau vreun porumbel uscat, ceea ce-i
de-a dreptul o batjocură şi-o umilinţă. Adeseori, dacă
vă treziţi cu vreun oaspe neaşteptat, şi să zicem că
nu mai e mîncare, cel ce te-a servit îţi ia mîncarea pusă
dinainte şi o trece oaspelui, mormăindu-ţi la ureche:
,,Tu eşti de-al nostru". Iar cînd, în sala unde mîncaţi,
se taie o burtă de purcea sau un cerb, e neapărat nevoie
să te ai bine cu cel care taie, că de nu, n-ai să primeşti
decît partea lui Prometeu: oase învelite în grăsime.
Care om slobod ar îndura să vadă cum cel ce a fost· pus
mai presus de tine ia lingă el farfuria, îndopîndu-se
pînă nu mai poate, pe cită vreme ţie-ţi fuge atît de
repede mîncarea de sub nas? O jignire de felul acesta
n-ai putea să înduri, om liber fiind, chiar de-ai avea o
427
fiere cit un cerb I Dar mai e ceva, de care încă nu ţi-am
vorbit. Pe cînd ceilalţi beau un vin minunat şi foarte
vechi, singur tu ai parte de o poşircă groasă. Te îngri-
jeşti să bei în cupe de argint sau de aur, pentru a nu te
da de gol culoarea vinului că eşti un musafir puţin
preţuit. Chiar dacă ai putea să bei pe săturate, adesea,
cînd ii ceri să-ţi mai toarne, băiatul „parcă habar
n-ar avea de ce-i spui" 24 •
27. Necazurile şi tot ceea ce te poate mîhni te nă
pădesc. Dar ceea ce le întrece pe toate este precăderea
dată vreunui desfrînat,profesor de dans,sau vreunui om
de nimic din Alexandria, care declamă nişte poeme
ionice. Cum să ţi se dea şi ţie aceeaşi cinstire care se
dă slujitorilor iubirii, celor ce poartă în sin scrisorele? I
Ei bine, fugind ruşinat in ungherul cel mai îndepărtat
al sălii de petrecere, gemi - cum se şi cuvine - şi-ţi
plîngi soarta. Învinuieşti Norocul că n-a picurat cit
de cît şi asupra ta din bunătăţile lui. Îmi închipui că
te-ai apuca bucuros să alcătuieşti cîntece de dragoste
şi, la nevoie, ai cînta, cum poţi mai bine, şi compozi-
ţiile altuia. Cine ştie dacă, la o adică, te-ai da in lă
turi să joci rolul unui mag sau al i.Inui zodier, dintre
cei care făgăduiesc moşteniri bogate, slujbe înalte- şi
nesfirşite avuţii? I 1i vezi desigur şi pe aceştia cit de
bine o duc şi de cită preţuire se bucură, o dată ce se
împrietenesc cu cei sus-puşi. Ai intra fericit in rîn-
durile celor pomeniţi, ca să nu mai fii înlăturat şi soco-
tit drept făptură nefolositoare. Dar, sărmane prieten,
nici in de-alde astea n-ai să ai parte de bunăvoinţă.
Aşa că te vezi nevoit să rămii mai prejos decit ceilalţi
şi să rabzi, in tăcere, jeluindu-te doar in sinea ta, căci
nimănui nu-i pasă de tine .
. 28. Dacă vreun rob te-a pîrît stăpînei, şoptindu-i la
ureche că numai tu n-ai adus laude sclavului ei cel
tînăr, care, să zicem, a dansat sau a cîntat din chitară,
o mare primejdie te paşte. De aceea trebuie să strigi
cum orăcă_ie broasca de uscat, ca să te arăţi şi tu prin-
tre cei c~re-i aduc laude, îndeplinind slujba de corifeu.
Nu rareori, chiar după ce aplauzele celorlalţi s-au po-
tolit, se cere să rosteşti un elogiu bine ticluit şi plin
de linguşire. Într-adevăr, pe Zeus, pare destul de cara-
ghios ca omul pe care-l munceşte foamea şi-l arde setea
să se ungă cu mir şi să-şi aşeze o cunună pe cap. Cînd
ajungi în halul ăsta, te asemeni unei coloane de mor-
mînt, ridicată pentru cineva mort de curînd, căruia i
se aduc darurile de cuviinţă pentru ispăşire. Oamenii
varsă peste acela mir şi pun pe coloană o cunună, dar
băutura o beau ei, şi tot ei benchetuiesc cu mîncărurile
pregătite.
29. Dacă patronul e gelos din fire şi mai are pe dea-
supra copii chipeşi la înfăţişare sau o nevastă tinerică,
iar tu nu eşti cu totul urgisit de Afrodita şi de graţii,
n-o să ai parte de tihnă, iar primejdia ce te ameninţă
nu trebuie s-o iei prea uşor, căci nu-i de loc de dispre-
ţuit. Mulţi sînt într-adevăr ochii şi multe urechile
regelui, care nu văd şi nu aud numai ce se întîmplă cu
adevărat, ci mai adaugă întotdeauna şi cîte ceva de la
ei, ca să arate că nu i-a cuprins somnul. Se cere, pre-
cum stau lucrurile la ospeţele perşilor, să stai la masă
ţinînd ochii în jos, de teamă ca nu cumva vreun eunuc
să-ţi surprindă o privire aruncată vreuneia dintre
ibovnice, în vreme ce alt eunuc, care-şi ţine de multă
vreme arcul încordat, să-ţi străpungă cu săgeata lui
falca, în timp ce goleşti paharul, fiindcă ai văzut ceea
ce nu-ţi era îngăduit să vezi.
30. Apoi, după ce s-a sfîrşit ospăţul, aţipeşti puţin.
Dar cînd ai să te trezeşti la cîntatul cocoşului, ai să-ţi
spui: ,,Jalnică viaţă mai duc l Cit sînt de nenorocit de
cînd mi-am lăsat vechile mele îndeletniciri şi prietenii,
traiul meu lipsit de hărţuieli, somnul a cărui lungime o
potriveam după cum doream, plimbările mele nestîn-
jenite de nimeni I Şi în ce prăpastie am pornit să mă
arunc! Vai, zeilor I Pentru ce toate astea? Ce înseamnă
simbria mea strălucită? N-ar fi fost cu putinţă să fac
rost într-alt chip de bani ceva mai mulţi, păstrîndu-mi
libertatea şi stăpînirea asupra mea? Acum însă sînt,
429
cum spune proverbul, ca leul înlănţuit cu un fir şi
tîrît în sus şi-n jos 26 • Ceea ce-i însă mai de plîns e că
nu ştiu să mă fac preţuit, că nu pot şi eu să-mi cîştig
bunăvoinţa altora. N-am nici un fel de pricepere şi
dibăcie pentru aşa ceva, mai cu seamă dacă sînt ase-
muit cu oamenii care-şi fac din asta o meserie. Am o
fire posacă, cu totul nepotrivită pentru ospeţe, şi
care nu e-n stare să stîrnească rîsul altora. Imi dau
seama că, adesea, cînd mă găsesc în mijlocul oamenilor,
mai degrabă îi stingheresc, mai ales cînd încerc să mă
fac mai plăcut decît sînt din fire. In faţa stăpînului
casei trec drept ursuz, iar eu, ca s-o spun cinstit, nu mă
pot deprinde cu firea lui. Dacă am grijă să-mi păstrez
o înfăţişare mai gravă, mă va privi ca pe un om nesu-
ferit şi mai-mai că-i va veni să fugă de mine. In schimb,
dacă mă arăt mai zîmbitor şi încerc să fiu mai atrăgă
tor, stăpînul casei se uită la mine cu dispreţ şi cu scîrbă.
Mă asemăn cu un actor care-şi pune o mască de trage-
die ca să joace comedie. Vai, cîtă deşertăciune! Ce
viaţă aş mai putea duce pentru mine, după ce am trăit
atîta pentru altul?"
31. Dar în timp ce continui să-ţi vorbeşti, iată că a
sunat clopoţelul. Trebuie să te apuci iar de îndeletni-
cirea ta, învîrtindu-te prin oraş şi stînd mereu în pi-
cioare, după ce mai întîi îţi vei fi uns pîntecele şi pul-
pele, dacă doreşti să faci faţă luptei. Urmează o masă
aidoma mesei din ajun, prelungită pînă la aceeaşi oră
tîrzie. O viaţă cu totul deosebită de felul de trai pe care
l-ai dus înainte vreme, o viaţă ca cea de-acum, cu ve-
ghile, cu sudorile şi cu ostenelile ei, care-ţi macină
sănătatea, te va duce încet-încet la oftică, răceala ţi-o
aprinde plămînii, te-or apuca durerile de pîntece sau
straşnica podagră. Dar va trebui să ţii totuşi piept.
Adeseori, cînd vei avea nevoie să stai şi tu în pat, nu
ţi se va îngădui. Boala ta va fi socotită o prefăcătorie
şi o încercare de a te smulge de la îndatoririle pe care
le ai. Acestea toate fac să fii atît de palid şi să arăţi,
430
aşa cum n-ai arătat niciodată, ca un om ce trage să
moară.
Iată viaţa pe care o duci în Cetate. Iar dacă va
32.
fi să porneşti la drum, îţi amintesc doar cîteva dintre
neplăceri: adesea plouă şi ajungi cel din urmă, căci
aşa-i norocul tău; stai şi aştepţi răbdător trăsura şi,
în cele din urmă, cînd vine, nu mai e nici un loc pen-
tru tine; te înghesui cu bucătarul şi cu coaforul stă
pînei pe un amărît de loc.
33. Vreau cu tot dinadinsul să-ţi povestesc ce i s-a
întîmplat lui Thesmopolis, filozoful stoic pe care-l
cunosc. Chiar el mi-a vorbit despre această păţanie,
care grozav stîrneşte rîsul şi la care te poţi oricind
aştepta, fiindcă întîmplarea nu i se potriveşte numai
lui. Işi ducea viaţa pe lingă o femeie bogată şi iubi-
toare de plăceri, care se număra printre feţele cele mai
simandicoase ale Cetăţii. Thesmopolis a trebuit o
dată să plece într-o călătorie. De la început - poves-
tea el - i s-a întîmplat ceva ce putea să-l facă de rîsul
lumii: coşcogea filozof, a trebuit să-l lase să ia loc
lingă el pe un desfrînat fără pereche, care nici păr
pe picioare n-avea, fiindcă şi-l smulsese, şi ai cărui
obraji erau raşi ca-n palmă. Femeia despre care îţi
vorbesc îl preţuia, pare-se, foarte mult. Thesmopolis
mi-a spus şi numele haimanalei: Chelidonion. De la
început, un lucru grozav! Alături de un bătrîn posac
şi cu barba căruntă, căci ştii ce barbă mare şi vred-
nică de cinstire avea Thesmopolis, să-l vezi şezînd
pe ticălosul acela, cu obrajii sulemeniţi, cu vopsea
pe sub gene şi căruia îi jucau ochii în cap. Gitul ii
era adus, ceea ce-l făcea să semene nu cu o rîndunică *,
ci, pe Zeus, cu un vultur jumulit de pene la gît. Iar
dacă bătrînul filozof n-ar fi stăruit să-si scoată fileul
din cap, s-ar fi aşezat aşa alături de ei. Apoi, în tot
cursul drumului, Thesmopolis a trebuit să-i rabde
purtarea stingheritoare, căci acela murmura şi îngîna
•Chelidonion înseamnă în greceşte .,mică rlndunică" (n. t.).
431
tot felul de cîntece. Dacă nu l-ar fi oprit, nici vorbă
că ar fi si dăntuit în trăsură.
34. SLăpîna ~asei i-a mai cerut şi alt lucru. Che-
mîndu-1 la ea, i-a spus lui Thesmopolis: ,,Mi-ai putea
face un mare bine. Nu te împotrivi la ceea ce-ţi cer
şi nu zăbovi cu răspunsul, silindu-mă să stărui!"
După cum se poate bănui, el i-a făgăduit să îndepli-
nească tot ce-i va cere. ,,Iată dorinţa mea, spuse
femeia. Fiindcă te ştiu om cumsecade, grijuliu şi foarte
milos, ia-o cu tine în trăsură şi pe Myrrhina, căţeluşa
mea,· pe care o cunoşti I Păzeşte-mi-o şi ai grijă să
nu-i lipsească nimic! E grea, sărm.ana, şi mai are
puţin pînă să nască. Căci blestemaţii ăştia de sclavi
nu mă ascultă de loc şi, dacă puţin le pasă de ca cînd
sînt acasă, apăi în timpul călătoriilor nici măcar aşa,
de ochii mei, nu-şi dau oleacă de osteneală. Să nu-ţi
închipui că-i o nimica toată binele ce mi-l faci păzin
du-mi căţeluşa, care-mi face atîta bucurie şi căreia-i
port atîta de grijă." De vreme ce l-a rugat cum nu se
poate mai stăruitor, Thesmopolis a trebuit să-i făgă
duiască, şi era gata-gata să mai verse şi lacrimi.
lmprejurarca te-ar fi făcut să rîzî în hohote: o căţeluşă
care, de sub manta, îşi înălţa puţin capul spre barba
filozofului; de cîteva ori l-a şi udat, deşi Thesmopolis
nu mi-a destăinuit şi acest amănunt. Căţeluşa avea un
lătrat piţigăiat, ca toţi cîinii din insula Melita;
lingea barbJ. filozofului şi - cine ştie? - poate chiar
sosul cc i se prelinsese din ajun pe barbă. Iar ticălosul
care sta lîngă el, luîndu-i într-o zi în zeflemea, şi nu
fără oarecare haz, pe oaspeţii stăpînei poftiţi la o
petrecere, i-a adresat şi lui Thesmopolis următoarele
vorbe batjocoritoare: ,, În ce-l priveşte pe Thesmopolis,
am de spus doar atît, că din filozof stoic s-a făcut
cinic". Am mai putut afla că nepricopsita aia de javră
a şi născut în mantaua lui Thesmopolis.
35. Iată bătaia de joc sau mai degrabă silnicia oame-
nilor sus-puşi faţă de cărturarii care se apropie de ei.
Încetul cu încetul, îi deprind pe aceştia să primească
432
fără a cîrti toate ocările ce le sînt aruncate. Cunosc
pe un retor, foarte temut, căruia i s-a poruncit să
declame în timpul unui ospăţ. Pe Zeus, şi-a îndeplinit
datoria cu multă pricepere, avînd un glas pătrun
zător si stilul deosebit de concis. Retorul a fost foarte
lăudat, deoarece, pe cind oaspeţii goleau paharele,
îşi măsurase timpul cuvîntării nu după apa clepsidrei,
ci după vinul amforelor. Mi s-a spus că omul nostru
a cutezat un asemenea lucru în schimbul sumei de
două sute de drahme.
Poate că purtările oamenilor sus-puşi despre care
vorbesc n-ar trebui să no jignească. Dacă însă st(lpînul
face şi el poezii sau scrie proză, iar în cursul ospă
ţului se apucă să-şi declame aiurelile, tu trebuie într-o
împrejurare ca asta să te prăpădeşti aplaudîndu-1 şi
linguşindu-l. Trebuie să-ţi storci mintea ca să născo
cesti laude cum nu s-au mai auzit. Să zicem că nu
ap'iauzi; vei ajunge curînd în carierele de piatră ale
lui Dionysios 26 , ca şi cum ai fi un pizmaş care l-ar
duşmăni. Mai sînt apoi unii ce năzuiesc spre inţelep
ciune şi oratorie. Iar dacă vorbesc în solecisme, se
cuvine să le preţuieşti cuvîntările, ca fiind pline de
miresmele Atticii şi ale Hymettului. De aci înainte
chipul în care aceştia se rostesc va fi legea vorbirii
frumoase. Ba unii ţin să fie admiraţi şi pentru înfă
ţişarea lor fermecătoare şi pretind să li se spună Adonis
şi Hyacinth, în ciuda faptului că uneori au nasul lung
de-un cot.
36. Aş mai înţelege ca înjosirile acestea să le pri-
cinuiască un bărbat, dar nicidecum o femeie. Într-
adevăr, şi femeile sînt dornice să aibă în jurul lor
oameni învăţaţi, pe care să-i plătească, iar a~eştia
să· se ţină după lectica lor. Cred că pentru ele ar fi o
podoabă faima de femei bine educate, de iscusite în
ale filozofiei şi de autoare de cîntece, pe care şi le
închipuie nu mai prejos decît odele lui Sappho 27 • De
aceea plătesc retori, gramatici şi filozofi, ca să se
ţină după ele şi să le asculte cuvîntările. Dar cind
28 433
asta? Iată, desigur, un nou motiv de rîs ! Cînd se
gătesc, cînd işi piaptănă părul sau cînd mănîncă,
fiindcă in alte împrejurări n-au răgaz. Adeseori, în
timp ce filozoful îşi desfăşoară vreun raţionament,
slujnica preferată vine lîngă stăpînă şi-i întinde un
răvaş din partea ibovnicului. Iar cuvintele despre
cumpătare i se opresc în gîtlej, aşteptînd ca mai întîi
femeia noastră să răspundă iubitului. şi abia după
aceea să revie pentru a asculta lecţia profesorului.
37. După multă vreme şi după lungi aşteptări, iată
că se iveste si sărbătoarea lui Cronos sau Panathe-
neele28. Ti se trimite atunci o fleandură de manta sau
o tunică' roasă de molii. Desigur că-n acea zi trebuie
să aibă loc o mare şi memorabilă procesiune spre casa
ta. Primul slujitor, care a tras cu urechea la vorbele
stăpînului despre darul ce-ţi va fi trimis, dă numai-
decît o fugă la tine să-ţi aducă ştirea, înapoindu-se
după ce a primit din parte-ţi un bacşiş gras pentru
solie. ln dimineaţa zilei următoare, alţi treisprezece
slujitori vin să-ţi aducă darul şi fiecare îţi arată cite
i-a mai spus el stăpînului, sfaturile pe care i le-a dat,
şi cum, cerîndu-i-se părerea, i-a îndemnat să facă cea
mai bună alegere. Toţi pleacă răsplătiţi de tine, dar
nemulţumiţi, chipurile, pentru că nu le-ai dat mai
mult.
38. Simbria, ca să vorbim şi despre ea, ţi se plăteşte
numai cu doi sau patru oboli de fiecare dată şi, dacă
o ceri în întregime, se socoteşte că-l coşti prea mult
pe stăpîn şi că-I stinghereşti. Ca să-ţi primeşti banii,
trebuie să-I linguşeşti şi să te rogi mereu de stăpîn,
să te pui bine cu economul, iar acesta din urmă tre-
buie într-alt fel periat. Nu trebuie să-I uiţi nici pe
sfetnicul şi prietenul stăpînului. Ceea ce ţi se dă era
datorat telalului, medicului, cizmarului. Ei bine,
,,asemenea daruri nu sînt daruri şi nu aduc foloase" 29 .
39. Şi de-ar fi numai neajunsurile despre care îţi
pomenii pînă acum! Dar lor Ii se mai adaugă şi piz-
ma pe care ţi-o vor purta atîţia. Clevetirile acestora
împotrivă-ţi ajung încet-încet şi la urechile omului
ce şi le pleacă bucuros la bîrfelile cu care eşti împroşcat.
Desigur, îşi dă seama că ostenelile pe care ţi le-ai dat
fără răgaz te-au istovit, că, tot slujindu-l, abia mai
poţi merge, şchiopătînd, că nu mai pridideşti de loc.
Apoi - îşi dă seama stăpînul - te pîndeşte poda-
gra. Ca să fiu scurt, după ce ţi-a cules florile cele mai
frumoase şi roadele cele mai plăcute ale tinereţii, după
ce ţi-a stors vlaga trupului şi te-a prefăcut într-o cîrpă,
zdrenţuită pe-alocuri, se uită atent în jurul lui: în ce
grămadă de bălegar să te arunce, ca apoi să-şi aducă
pe altcineva mai zdravăn, pentru muncile care cer
atîta trudă. Are să ţi se aducă învinuirea că ai făcut
cîndva propuneri ruşinoase unui băieţandru de-al său,
ori că, bătrîn cum eşti, ai batjocorit o fecioară, pe
slujnica cea mai dragă a nevestei stăpînului, sau ţi se
va pune în spinare vreo altă nelegiuire de acelaşi soi.
Te va lua de piept şi te va arunca afară în timpul
nopţii. Cu faţa acoperită, vei porni pe stradă, fără o
lescaie, neştiind cum să ieşi din încurcătură şi purtîn-
du-ţi, împreună cu bătrîneţea, şi drăguţa de podagră
cu care te-ai procopsit. Dar, între timp, ai uitat tot
ce ştiai odinioară, iar stomacul ţi s-a lungit de foame,
ajungînd mai dihai decît un sac. El te chinuieşte,
fiindcă n-ai cu ce să-l saturi. Gîtlejul îţi cere să-i dai
tot ce s-a obişnuit să înghită şi e foarte mînios că se
vede silit a se dezvăţa de năravul cu care l-ai deprins.
40. Şi nimeni nu te va mai primi, o dată ce ai atins
o anumită vîrstă şi ai ajuns să semeni cu caii cei bă
trîni, cărora nici pielea, ce le putea fi de vrun folos altă
dată, nu le mai e acum bună de nimic. De altminteri,
nemăsuratele clevetiri ce se ţes pe socoteala ta, fiindcă
ai fost îndepărtat din casă, te înfăţişează drept un
stricat, un otrăvitor, sau altceva de soiul ăsta. Celui
care te învinuieşte se cade a i se da crezare, chiar dacă
tace. 1n schimb, tu eşti un grec care din fire te încovoi
uşor şi eşti gata la orice fărădelege. lată părerea lumii
despre noi toţi, şi poate pe drept cuvînt. Cred că am
435
descoperit din ce cauză ne bucurăm de o asemenea
faimă. Mulţi din cei care intră în casele celor sus-puşi
şi nu ştiu să facă nimic folositor spun că se pricep la
farmece şi la vrăjitorie, făgăduind ca, prin asemenea
mijloace, să-i facă iubiţi pe cei ce sînt dornici de acest
lucru, mai punîndu-le la îndemînă şi descîntecc împo-
triva duşmanilor. Pe deasupra, mai fac şi pe învăţaţii,
imbracă mantale şi poartă bărbi ce nu pot fi uşor
dispreţuite. Aşadar, pe bună dreptate sîntem bănuiţi
că ne asemănăm cu aceşti vîntură-lume, de vreme ce
oamenii ce treceau drept înzestraţi cu multe însuşiri
se dovedesc a fi doar aşa cum îţi spusei. Mai cu seamă
cînd, la petreceri şi la alte întovărăşiri, iese la iveală
cît sînt de linguşitori şi de cite josnicii sînt în stare
dacă e vorba de cîştiguri. .
41. Oamenii sus-puşi care-i alung_ă pe cărturari îi
şi urăsc, se înţelege I Ei caută în orice chip să-i nimi-
cească, dacă le stă în putinţă. Într-adevăr, îşi închipuie
că aceşti cărturari vor da pe faţă nenumărate taine din
viaţa lor, întrucît cunosc lucrurile cu de-amănuntul
şi i-au văzut în toată goliciunea firii lor. Iată ceea
ce-i înspăimîntă. Toţi oamenii sus-puşi se aseamănă
de minune cu acele preafrumoase cărţi a căror înche-
ietoare e de aur, iar1nvelişul- de piele purpurie, dar
din cuprinsul cărora nu poţi afla decît cum şi-a mîncat
Thyeste copiii, cum a trăit Oedip cu mama lui şi
cum Tereu30 a luat deodată în căsătorie două surori.
Aşa sînt oamenii sus-puşi: strălucesc şi atrag privi-
rile celorlalţi, dar înlăuntru, sub purpură, ţin ascunsă
întreaga tragedie. Dacă le vei desfăşura întreagă cartea
vieţii, vei afla o mare dramă de Euripide sau de Sofo-
cle, pe cită vreme pe afară le strălucesc purpura şi aurul
încheietorii. Toate cele ce-ţi spusei, ei le cunosc de
minune, şi de aceea îl urăsc şi-l prigonesc pe cel care-i
părăseşte; căci el le-a cunoscut foarte bine felul de
viaţă şi va da in vileag toate tragicile lor taine, făcîn
du-le cunoscute multora.
436
42. Ei bine, mai vreau, asemenea vestitului Cebes31 ,
să desfăşor în faţa ochilor tăi imaginea vieţii pe care
o duce un cărturar în slujba oamenilor sus-puşi. Cind
o vei cunoaşte bine, ai să-ţi dai seama dacă trebuie sau
nu să păşeşti către o atare viaţă. Aş cere bucuros vre-
unui Apelles, Parrhasios, Aetion sau Eufranor32 s-o
zugrăvească, dar în vremea noastră anevoie mai poţi
găsi un artist atît de înzestrat şi de iscusit. De aceea,
mă voi mulţumi să ţi-o schiţez eu, atit cit mă voi
pricepe s-o fac. Imaginează-ţi un portic înalt şi aurit,
ridicat nu pe un teren jos, ci sus pe un deal. Poţi
ajunge acolo urcînd o coastă, de obicei foarte povîrnită
şi lunecoasă. Deseori, dhiar atunci cînd omul crede
că a ajuns pe culme, greşind pasul, se prăvăleşte şi-şi
rupe gîtul. Inlăuntru il găseşti pe însuşi Plutos, pe
care închipuie-ţi-I şezînd. E, pare-se, în întregime din
aur şi de-o nespusă frumuseţe, ceea ce îl face să atragă
foarte uşor inimile. Cel care s-a îndrăgostit de el, după
ce cu trudă a putut ajunge sus şi s-a apropiat de poartă,
e uimit aruncîndu-şi privirile spre aurul acela. Spe-
ranţa, care şi ea e tare frumoasă la faţă şi înveşmîntată
într-o haină cu fel şi fel de culori, il ia pe om de mină
şi-l duce, buimăcit, la intrare. Apoi, Nădejdea, luîn-
d-o înainte, il lasă pe seama altor femei: Inşelăciunea
şi Robia,. care, la rîndul lor, ii dau pe mina Trudei.
Aceasta, după ce-l munceşte pe bietul nostru om în
nenumărate chipuri, îl dă, în cele din urmă, pe mina
Bătrineţii, după ce sănătatea i s-a dus, şi culoarea
feţei i s-a schimbat. Cea din urmă se iveşte Silnicia,
care-l apucă şi-l tîrăşte spre Deznădejde. In clipa
aceea, Nădejdea zboară şi se face nevăzută. Omul e
alungat, nu prin poarta de aur,. pe unde a pătruns
înlăuntru, ci printr-o uşă dosnică şi tainică. A rămas
gol, cu pîntecele umflat, galben la faţă, imbătrinit.
Cu o mină îşi as_cunde goliciunea, iar cu cealaltă se
stringe singur de gît. Cînd iese, îl întîmpină Căinţa,
care, plîngînd fără nici un rost, ii dă acelui nefericit
ultima lovitură.
437
Acesta e tabloul meu. Acum, scumpe Timocle,
cercetează amănunţit toate cîte ţi le-am spus şi gîn-
deste-te dacă merită să intri în acea viată al cărei
tablou ţi l-am zugrăvit; gîndeşte-te dacă' merită să
intri pe poarta de aur pentru a ieşi apoi, ruşinos
alungat, pe uşa din dos. Dar, oricum vei hotărî,
adu-ţi aminte de vorba înţeleptului: ,,Nu zeul e de
vină, ci vinovat e cel ce alege" 33 •
TOXARIS
SAU
PRIETENIA
T O X A R I S SAU P R I E TE N I A
1. M nes ip p 1 : Ce spui, Toxaris? Voi, sciţii,

aduceţi jertfe lui Oreste şi
lui Pylade 2 şi sînteţi încre-
dinţaţi că aceia sînt zei?
T o x a r i s: Le-aducem într-adevăr jertfe, dragă
Mncsipp, nu fiindcă i-am socoti zei, ci doar fiindcă-s
oameni de ispravă.
M n e s i p p: Şi voi obişnuiţi să aduceţi jertfe
oamenilor cumsecade după ce aceştia au murit, aşa
cum aţi aduce zeilor?
T o x a r i s: Nu numai atît, dar îi slăvim şi prin
sărbători şi prin adunări mari.
M n e s i p p: Şi ce aşteptaţi de la ei? Că doar nu
pentru a Ic ciştiga bunăvoinţa le aduceţi jertfe: ei sînt
morţi!
T o x a r i s: Apoi, nu ne merge rău cînd morţii
ne vor binele. De aceea, chiar pentru bin,ele celor în
viaţă noi socotim că -trebuie să-i ţinem minte
pe oamenii noştri de seamă, pentru ca, după moarte,
să-i cinstim cum se cuvine. Ni se pare că, în felul
acesta, mulţi oameni vor rîvni o asemenea cinstire.
2. M ne s ip p: Ceea ce gîndiţi e foarte bine. Dar
pentru ce-i admiraţi îndeosebi pe Oreste şi pe Pylade,
şi încă atît de mult încît i-aţi asemuit cu zeii? Nu sînt
44[
ei oare pentru voi doar nişte străini, ba, mai mult, chiar
nişte vrăjmaşi? N-au venit ei aci naufragiind şi, după
ce sciţii de pe atunci i-au prins şi i-au dus ca să-i
jertfească lui Artemis, nu s-au năpustit ei oare asupra
temnicerilor, trecînd peste paznici, nu I-au omorît
ei pe rege şi n-au luat-o cu ei pe preoteasă? Ba, pe
deasupra, au mai răpit-o pe însăşi Artemis şi au por-
nit-o din nou pe mare, bătîndu-şi joc de întreaga
obşte a sciţilor. Şi atunci, dacă pentru aşa ceva îi
cinstiţi pe acei bărbaţi, apoi o să aveţi parte de mulţi
oameni ca ei, pe care chiar voi îi stîrniţi împotriva
voastră. Cercetaţi, deci, aceste întîmplări de demult
şi gindiţi-vă dacă vă poate fi de folos ca mai mulţi
Oreşti şi Pylazi să ajungă ÎQ corabie Ia sciţi. În felul
acesta veţi înceta, pare-mi-se, de a mai avea o religie
şi veţi rămine fără zei, o dată ce şi celelalte divinităţi
se vor înstrăina în acelaşi fel de ţara voastră. Şi, în
locul tuturor zeilor pierduţi, îmi închipui că-i veţi
diviniza pe bărbaţii ce vin să vi-i răpească, aducînd
astfel jertfe jefuitorilor de temple întocmai ca unor zei.
3. Iar dacă pe Oreste şi pe Pylade nu-i cinstiţi pen-
tru atare fapte, spune-mi, dragă Toxaris, ce bine v-au
putut ei face,pentru ca, după ce altădată i-aţi socotit
doar nişte muritori, acum, dimpotrivă, să-i credeţi
zei, să le aduceţi jertfe şi să-i cinstiţi cu prinoase,
cînd pe vremuri erau cit pe ce să vă slujească ei înşişi
drept jertfe? lată purtări vrednice de a fi luate în rîs
şi care nu se potrivesc de loc cu faptele voastre de
odinioară.
To x ari s: Toate cite mi le-ai înşirat, Mnesipp,
despre aceşti oameni dovedesc ce suflet mare au. Cînd
au fost atît de îndrăzneţi, încît fiind numai doi, au
pornit în corabie spre meleaguri atît de îndepărtate,
străbătînd Pontul Euxin 3 , pe care hellenii nu-I cu-
noşteau încă (afară de vitejii purtaţi pe corabia Argo,
ce se îndreptau cu război spre Colhida), cînd nu s-au
înfricoşat de basmele ce se povesteau despre această
mare şi nici nu s-au cutremurat rostind numele acestei
442
mări, cea „neprielnică străinilor", cum i se zice -deoa-
rece pe ţărmurile Pontului Euxin locuiesc, după cum
ştii, atîtea popoare sălbatice - cînd, fiind prinşi,
Oreste şi Pylade au vădit purtări atît de bărbăteşti
şi nu s-au mulţumit numai să poată scăpa, ci, pedep-
sind trufia regelui, au pornit-o la drum, în corabie,
după ce-au răpit-o mai întîi pe Artemis, cum să nu
rămînem uimiţi în faţa tuturor acestor isprăvi? Nu
sîrit ele oare vrednice de cinstirea pe care le-o dăm
zeilor? Aşa trebuie să gîndească orice om care preamă
reşte virtutea. Noi, însă, pe Oreste şi Pylade nu-i
punem în rîndul eroilor, deşi ne învoim că au săvîrşit
fapte eroice.
4. M nes ip p: Povesteşte-mi şi mie, te rog,
despre ace le înfăptuiri măreţe, pe care le socoteşti
vrednice de zei. Căci dacă sufletul vă îndeamnă să
cinstiţi prin jertfe plutirea: corăbiei lor şi călătoria
făcută, aş putea să-ţi vorbesc despre alţi mulţi oameni,
care au făcut lucruri mai vrednice de zei decît aceia:
neguţători, îndeosebi fenicieni, ce nu plutesc numai
peste Pontul Euxin, pînă în Maiotis şi Bosporos4, ci
străbat toate _mările greceşti şi barbare şi, în fiece an,
iscodesc, ca să spun aşa, multe ţărmuri prăpăstioase
ori nisipoase, întorcîndu-se la ei acasă doar toamna
tîrziu. După socoteala ta, ar fi să-i numeri şi pe aceştia
în rîndul zeilor, cu toate că nu sînt, cei mai mulţi,
decît nişte bieţi negustoraşi, şi încă unii dintre ei
doar nişte vînzători de peşte sărat.
5. To x ari s: Prietene, mă uimeşti! Ascultă-mă
şi ia aminte în ce chip, mai înţelepţeşte decît voi,
rostim noi judecăţi despre oamenii virtuoşi. Căci, în
Argos sau în,Mykenai, nu se poate nicăieri vedea un
mormînt vestit al lui Oreste sau al lui Pylade, pe cîtă
vreme la noi, fiindcă au fost prieteni, s-a înălţat un
singur templu întru cinstirea lor, unde li se aduc jertfe
şi li se dă toată slava. Împrejurarea că sînt străini şi
nu sciţi nu ne opreşte cîtuşi de puţin a-i socoti ca pe
nişte oameni de nădejde. Cînd e vorba de oameni de-
443
osebiţi, nu cercetăm de unde se trag şi nu-i pizmuim
dacă, fiindu-ne duşmani, au înfăptuit lucruri minunate.
Ci, după faptele săvîrşite, ii lăudăm şi-i numim „ai
noştri". Ceea ce ne-a mişcat mai adînc la Oreste şi la
Pylade, ceea ce admirăm mai mult la ei, e faptul că
i-am putut socoti prieteni desăvîrşiţi şi dătători de
legi, care ne învaţă că cu prietenii se cuvine să împăr
tăşim aceeaşi soartă, oricare ar fi ea, ceea ce îi face
a fi vrednici de cinstirea sciţilor celor mai de ispravă.
6. Pătimirea lor - fie a amîndurora, fie a unuia
pentru celălalt -- a fost înscrisă de strămoşii noştri
pe o coloană de bronz aşezată în Oresteion 6 , vestin-
du-se apoi prin lege că această coloană va fi c.el dîntîi
dascăl şi educatorul cel mai de seamă pentru copiii
lor ,f care vor trebui să înveţe inscripţia pe de rost.
Un copil de-al sciţilor va uita mai degrabă cum îl
cheamă pe tatăl său decît să nu-şi amintească .de fap-
tele lui Oreste şi Pylade. Dar şi pe zidurile templului
sînt zugrăvite toate cîte ni le povesteşte inscripţia
acelei stele. Iată ce ne arată zugrăvelile făcute de
strămoşii noştri: cum pluteşte pe mare Oreste, dim-
preună cu prietenul său, cum i se zdrobeşte cornbia
de nişte stînci prăpăstioase, cum e prins. Apoi, după
ce a fost pregătit pentru jertfire, Ifigenia începe cere-
moniile. In faţă, pe zidul celălalt, se află zugrăvit
Oreste eliberat din lanţuri şi înfăţişat în clipa cînd
il ucide pe Thoas dimpreună cu mulţi alţi sciţi. In
cele din urmă, cei doi prieteni pornesc în larg, luînd
cu ei pe Ifigenia şi pe zeiţă. Zadarnic încearcă sciţii
să pună stăpînire pe corabia lor, care străbate marea;
unii se agaţă de cîrmă şi încearcă să pătrundă în co-
rabie; apoi, neizbutind --- parte fiind ._răniţi, parte
de teama vreunei lovituri - se reîntorc înot la ţărm.
Aci mai cu seamă putem vedea cîtă iubire i-a unit pe
cei doi prieteni în lupta lor cu sciţii. Pictorul i-a înfă
ţişat pe amîndoi, dar nici unul dintr-înşii nu lua seama
la duşmanul care-l ameninţa pe el, ci se· lupta doar
ca să-l apere pe celălalt de vrăjmaşii năpustiţi asu-
pră-i, căutînd să ţină piept săgeţilor şi nepăsîndu-i
de propria moarte; totul era doar mîntuirea priete-
nului şi fiecare atrăgea asupră-şi lovitura îndreptată
împotriva celuilalt.
7. Marea lor iubire, legătura cea strînsă care-i unea
în primejdii, credinţa, prietenia şi neprefăcătoria lor,
statornicia lor în dragostea unuia pentru celălalt erau
atît ele mari, încît nu credeam că oamenii pot avea
atare simţăminte. In felul acesta poate simţi doar o
făptură care s-a înălţat mai presus de firea celor mai
mulţi muritori. Aceştia, atîta vreme cit corabia plu-
teşte pe mări minată de un vînt prielnic, sînt furioşi
pe tovarăşii lor care nu i-ar face părtaşi şi pe ei Ia
desfătările lor. Cînd însă vîntul bate cit de cît împo-
trivă, ei pleacă şi-i Iasă singuri în mijlocul primejdiei.
Dar mai trebuie să stii un lucru: scit ii socot că nu
poate fi ceva mai fru~os şi mai presus <lecit prietenia.
Cu nimic nu s-ar mîndri un scit mai mult decît cu
partea pe care o ia el însuşi în trudele şi primejdiile
pe care Ie înfruntă prietenul său, aşa după cum cea
mai mare ocară e pentru el faptul de a se fi dovedit
trădătorul unei prietenii. Iată pentru ce îi cinstim
pe aceşti oameni cu totul deosebiţi, care sînt Oreste
şi Pylade. Prietenia e o virtute a sciţilor, şi ei se
deosebesc mult de restul lumii, prin felul cum ştiu
să fie prieteni; în faţa acestei însuşiri a lor ne minu-
năm mai mult decît în faţa oricărei alte insuşiri. Iată
pentru ce-i numim pe Oreste şi Pylade korakoi, cuvînt
care în limba noastră vrea să spună „genii ce ocrotesc
prietenia".
8._ M nes ip p: Aşadar, scumpe Toxaris, sciţii
se pricep nu numai să tragă cu arcul şi să facă război
mai bine decît alţii, dar şi la vorbă sînt mai iscusiţi
şi mai convingători decît toată lumea. Eram pînă
adineauri de altă părere. Acum îmi dau scama că
săvîrşiţi un lucru drept zeificîndu-i pe Oreste şi
Pylade. Nu ştiam, nobilul meu Toxaris, că eşti un
pictor atît de minunat. Într-adevăr, mi-ai dezvăluit
445
ochilor, cu toată limpezimea, imaginile din Oresteion:
lupta celor doi prieteni şi rănile pe care le-a suferit
unul pentru celălalt. Dar nu mi-aş fi putut închipui
vreodată ca sciţii să aibă pînă într-atît cultul prie-
teniei. Ii credeam neprimitori de oaspeţi şi sălbatici,
stăpîniţi întotdeauna de ură şi de porniri mînioase,
nearătîndu-se prieteni nici măcar faţă de rudele lor
cele mai apropiate. Şi mă întemeiasem în judecata
mea pe cîte ni se povestesc despre ei, mai cu seamă în
legătură cu obiceiul scitului de a-şi mînca tatăl, după
moartea acestuia.
9. To x ari s: Nu m-aş sfădi cu tine acum ca
să-ţi arăt că şi în alte privinţe, şi îndeosebi în privinţa
părinţilor, noi, sciţii, sîntem mai drepţi şi mai temă
tori de zei decît hellenii. Dar mi-e cu mult mai usor
să-ţi dovedesc că în prietenie sciţii întrec nespus 'de
mult pe helleni în felul cum ştiu să fie credincioşi
prietenilor şi că prietenia se bucură de-o mai mare
preţuire la noi decît la voi. In numele zeilor, să nu te
mîhneşti cînd mă vei auzi spunîndu-ţi cîte ceva din
cele ce am putut eu însumi să iau aminte, de atîta
vreme de cînd trăiesc printre voi. Despre prietenie
voi ştiţi, pare-se, să vorbiţi cu mult mai frumos decît
ceilalţi oameni, dar faptele voastre nu sînt pe măsura
cuvintelor. Vă mulţumiţi doar să lăudaţi această vir-
tute, arătînd ce mare bine înseamnă. Cînd, însă, e să
treceţi la faptă, atunci vă trădaţi cuvîntările şi o
luaţi, nu ştiu cum, la sănătoasa, tocmai cînd e mai
mare nevoie de voi. Dacă poeţii tragici aduc pe scenă
şi înfăţişează privitorilor pildele unor mari prietenii,
le înălţaţi laude şi aplaudaţi puternic. Văzîndu-i pe
cei care se află în primejdii, unul pentru altul, pe cei
mai mulţi dintre voi vă podidesc lacrimile. Totuşi,
nimic care să merite laude nu faceţi pentru un prieten.
Cînd vreun prieten vine să vă roage să-l ajutaţi, toate
acele subiecte de tragedie îşi iau zborul departe, ca
un simplu vis, lăsîndu-vă ca pe nişte măşti goale şi
mute, care, măcar că-s foarte căscate, nu scot nici o
446
şoaptă. In vreme ce noi, pe cît sîntem de stîngaci
şi mai prejos ca voi în cuvîntările despre prietenie,
pe atît vă întrecem cînd e vorba să o dovedim prin
fapte.
10. Iar dacă socoţi de cuviinţă, hai să facem urmă
torul lucru: să-i lăsăm în pace pe prietenii din vremu-
r"ile de demult, atîţia cîţi or putea fi pomeniţi fie de
noi, fie de voi, căci în această privinţă ne-aţi întrece,
aducînd mărturia cea vrednică de crezare a poeţilor
care vorbesc despre legătura dintre Ahile şi Patroclos,
dintre Theseu şi Peirithoos 6 şi despre celelalte prietenii
cîntate în versuri foarte frumoase si în metri minu-
naţi; să ne alegem doar cîteva ex~mple din vremea
rioastră şi să povestim faptele unor prieteni, eu pe ale
sciţilor, şi tu pe ale hellenilor, iar cine dintre noi
doi va fi mai iscusit, înfăţişînd prietenii mai de preţ,
acela să fie învingătorul, vestind prin glasul craini-
cului biruinţa neamului său într-o bătălie plină de
toată strălucirea si vrednică de cea mai mare cinste.
Eu unul, învins î1~ această luptă de gladiatori, bucuros
aş lăsa să mi se taie mîna dreaptă- pedeapsa sciţilor -
şi mai degrabă aş face acest lucru decît să fiu socotit
mai prejos decît altul, cît priveşte prietenia, îndeosebi
dacă mă compar - eu, scit - cu un hellen.
11. M n e s i p p: Nu-i o nimica toată să te războ
ieşti cu un bărbat priceput ca tine în ale luptei şi
înarmat cu argumentele cele mai iscusite şi mai pătrun
zătoare. Dar nu mă voi înjosi pînă-ntr-atît, încît
să trădez într-o clipă întreaga Helladă, retrăgîndu-mă
în faţa ta. Căci ar fi cît se poate de îngrozitor ca vitejii
~ceia, doi la număr, să fi putut învinge atîţia sciţi
cîţi ne spune povestea că au fost şi cîţi ni-i arată şi
acele străvechi picturi ale voastre, pe care adineauri
mi le înfăţişai întocmai ca într-o tragedie, iar toţi
hellenii, atîtea neamuri şi atîtea cetăţi, să nu fie-n
stare de nici o apărare şi să se vadă biruiţi de tine.
Dacă s-ar întîmpla una ca asta, nu mina dreaptă, cum
faceţi voi, ci limba s-ar cuveni să mi se taie. Spune:
447
să hotărîm ce număr de isprăvi ale prieteniei avem de
înfăţişat, sau să-l socotim biruitor pe cel ce va fi în
stare să ne dea cît mai numeroase pilde de prietenie?
T o x a r i s: Cîtuşi de puţin! Să hotărîm cine va
birui nu după mulţimea exemplelor, ci după puterea
de a pătrunde în adîncul sufletului pe care o vor avea
povestirile noastre, tot atîtea la număr ale tale cît
şi ale mele. Negreşit că numai aşa vor prilejui ele
răni mai ucigătoare; şi atunci mai uşor mă voi prăbuşi
sub loviturile tale.
M n e s ip p: Cuminte grăieşti! Să cădem aşadar
la înţelegere asupra numărului de povestiri pe care-l
socotim îndestulător. Eu cred că ne putem mulţ.umi
cu cinci de fiecare.
To x ari s: Şi eu tot aşa zic. Vorbeşte tu cel din-
tîi, dar jură-mi că vei rosti adevărul. Altminteri,
n-ar fi pentru tine mare lucru să plăsmuieşti tot felul
de povestiri. Şi atunci eu cum aş putea să te dau de
gol? Dar o dată ce ai să-ţi întăreşti cuvintele prin
jurămint, ar fi să mă împotrivesc legii divine dacă
nu te-aş crede.
M nes ip p: Bine, am să jur, dacă socoţi că e
nevoie de jurămînt. Pe care dintre zeii noştri să-l
iau ca martor? Ţi-e oare de ajuns zeul care-i ocroteşte
pe prieteni?
To x ari s: Foarte bine! Iar eu, cînd am să iau
cuvîntul, îl voi chema ca martor pe zeul ţării mele.
12. M n e s i p p: Să ştie, dară, Zeus, ocrotitorul
prietenilor, cum că mă leg să-ţi povestesc numai fap-
tele pe care le-am putut vedea cu ochii mei sau pe care
le-am aflat prin alţii, dar le-am cumpănit cu multă
grijă, fără să ticluiesc nimic în felul autorilor de tra-
gedii. Am să-ţi înfăţişez mai întîi povestea prieteniei
lui Agathocle şi a lui Deinias, poveste foarte vestită
in lumea ionienilor. Agathocle acesta era din Samos
şi mai trăia încă pînă nu demult. El se înălţa deasu-
pra tuturor prin sentimentul prieteniei de care a dat
dovadă, dar nu-i întrecea pe cei mai mulţi samieni7
448
nici în privinţa obtrşiei, nici a averii. Din copilărie,
prietenia îl legase cu Deinias, odraslă a lui Lyson din
Efes. Ei bine, Deinias era nespus de bogat şi - cum
se intîmplă, fireşte, cu oamenii care au ajuns de curînd
·stăpînii unei mari avuţii - în jurul său roia lume
multă, gata să bea împreună cu <linsul şi să ia parte
la desfătările sale. Dar aceste fiinţe erau cit se poate
de departe de ceea ce se cheamă prietenie. Pînă la o
vreme, Agathocle s-a numărat şi el printre tovarăşii
de chefuri ai lui Deinias, stînd în mijlocul acestora
şi bind laolaltă cu ei, fără să se bucure însă prea mult
de chipul în care li se scurgea viaţa. Deinias nu-l onora
pe Agathocle intru nimic mai mult <lecit pe lingu-
şitorii săi. în cele din urmă, Agathocle l-a jignit
chiar pe Deinias tot dojenindu-l. Acesta ajunsese de
nici nu-l mai putea suferi, fiindcă îi aducea mereu
aminte de strămoşii săi şi-l îmboldea într-una să-şi
păzească moştenirea, adică avuţia pe care tatăl său,
agonisind-o cu mare trudă, i-o lăsase. Iată pentru ce
Deinias nici nu-l mai poftea la ospeţe, ci petrecea
numai cu linguşitorii săi, căutînd să se ferească de
Agathocle.
13. Intr-o bună zi, linguşitorii l-au făcut pe acest
biet om, care acum era în mîinile lor, să creadă că o
oarecare Charicleea, nevasta lui Demonax, om de
seamă şi primul dintre mai-marii Efesului, ar fi în-
drăgostită de dînsul. Foarte deseori Deinias primea de
la Charicleea cite un răvaş, cununi pe jumătate veşte
jite, mere din care se muşcase şi alte lucruri cite fe-
meile desfrînate obisnuiesc să născocească ca să-i
atragă pe tineri; toate 'astea nu sînt decit prefăcătorii,
prin care le aţîţă dragostea şi-i îndeamnă să creadă
că ele, cele dintîi, îi iubesc. Iată mai ales pentru tinerii
care se cred fumoşi o momeală cît se poate de ademe-
nitoare, care-i face să cadă pe negîndite în laţ! Chari-
cleea era o femeiuşcă frumoasă, desfrinată din cale-
afară şi gata totdeauna să facă pe placul primului-
venit, chiar şi dacă acela ar fi plătit-o c-o nimica toată.

Să-i fi azvîrlit cineva o privire numai, şi îndată Chari-
cleea făcea semn că se învoieşte. Nimeni nu se putea
teme că va fi respins. De altminteri, ca orice curte-
zană, se pricepea de minune să-şi ademenească iubitul
şi să şi-l supună, dacă acela mai stătea pe gînduri.
După ce-l prindea în laţ, ştia să-i biciuiască patima,
să-l înflăcăreze, uneori prefăcîndu-se că-i mînioasă,
alteori mîngîindu-1, iar îndată după aceea, aruncîn-
du-i priviri dispreţuitoare, îl lăsa să creadă că-i place
un altul. Intr-un cuvînt, era în toate privinţele o
femeie „destoinică", pregătită pentru nenumărate vi-
cleşuguri împotriva celor ce se îndrăgosteau de ea.
14. Cu femeia despre care-ţi vorbesc s-au înhăitat
linguşitorii lui Deinias ca să-l doboare pe bietul tînăr
şi i-au fost într-adevăr de mare ajutor Charicleii,
căci l-au făcut s-o îndrăgească. Ea a sucit gîtul
mai multor tineri, prefăcîndu-se în mii şi mii de chi-
puri că-i iubeşte. Multora, această pramatie nărăvită
întru viclenii le-a stricat casa, uneori căsnicii fericite.
Cînd punea mina pe cite un tinerel ageamiu, care habar
n-avea de toate urzelile ei, nu-l mai lăsa din gheară,
ci-1 stăpînea cu desăvîrşire şi-l ţintuia locului. Aşa s-a
întîmplat cînd a pus mîna pe Deinias; dar atunci şi
ea şi-a găsit pieirea, fiind totodată pentru bietul băiat
pricina unor nesfîrşite suferinţe. Mai întîi i-a trimis
scrisorele, aşa cum ţi-am arătat, trimiţînd într-una la
el pe cea mai dragă roabă a ei. Deinias afla ba că ea
plîngea şi nu putea închide ochii toată noaptea, ba
că, în sfîrşit, o să se spînzure, sărmana, măcinată de
dragoste. Şi, în cele din urmă, fericitul Deinias a
sfîrşit prin a crede că-i un bărbat chipeş şi grozav de
rîvnit de către nevestele efesienilor. Aşa că, după ce
s-a mai lăsat o vreme rugat, a început să se cam ducă
pe la alde Charicleea.
15. De-aci înainte, urma, fireşte, să fie uşor subju-
gat de o femeie frumoasă, care ştia să ducă o ~onvor-
bire desfătătoare, să plîngă taman cînd trebuia şi să
ofteze înduioşător în vreme ce vorbea. Se pricepea
450
să-şi oprească iubitul cînd acesta trebuia să plece, să
dea fuga în întimpinarea lui cînd venea, să se împo-
dobească pentru a-i trezi şi mai mult poftele, ba,
nici că se putea altfel, mai era iscusită şi-n ale cînta-
tului din gură şi din chitară. De toate aceste mijloace
s-a folosit ea împotriva lui Deinias. După ce-a înţeles
că tînărul se află într-o stare jalnică, fiindcă dra-
gostea îl prinsese zdravăn în mrejele ei, că se topeşte
de dor după ea, Charicleea s-a mai gîndit şi la o altă
viclenie, care l-a pierdut de tot pe sărmanul Deinias.
S-a prefăcut că a rămas grea cu el - iată ce poate stîrni
patima unui neghiob de îndrăgostit! - şi n-a mai
venit pe la el, spunîndu-i că o păzeşte bărbatul, care
a prins de veste că se iubesc. Deinias n-a fost în stare
să îndure o năpastă ca asta. Nu s-a putut împăca cu
gîndul să n-o mai vadă pe Charicleea, ci a plîns şi a
trimis la ea pe linguşitorii lui. Striga într-una numele
Charicleii, îmbrăţişîndu-i statuia de marmură albă,
pe care i-o înălţase. Urla de durere şi se trîntea la
pămînt zvîrcolindu-se; patima lui devenise o adevă
rată turbare. Darurile trimise acum de către Deinias
nu mai erau pe măsura merelor sau a cununilor. I-a
dăruit palate întregi, pămînturi, roabe, haine împes-
triţate şi strălucite, aur după pofta .inimii. Pe scurt,
casa lui Lyson, care se bucura de cea mai mare faimă
în Ionia, şi-a istovit bogăţiile, irosindu-se astfel cu
desăvîrsire în scurtă vreme.
16. Deinias a rămas fără o leţcaie, iar Charicleea
l-a părăsit, ca să pună gheara pe un alt tînăr, un cre-
tan putred de bogat. A trecut în braţele celuilalt,
fiind, chipurile, îndrăgostită acum de el. Dar pe Deinias
nu numai Charicleea l-a părăsit, ci şi linguşitorii lui.
Şi aceştia s-au dus la cretanul cel copleşit de iubirea
Charicleii. Iar Deinias s-a dus la Agathocle, care de
multă vreme cunostea nenorocirile lui Deinias. Acesta
s-a ruşinat mai întîi, dar apoi i-a povestit toate cele
petrecute cu el: dragostea pentru Charicleea, sărăcia
la care a ajuns, dispreţul ce-i arăta iubita, ivirea ere-
29* 451
tanului care stă in calea dragostei sale şi, în sfîrşit,
sentimentul că fără Charicleea nu va mai putea trăi.
Agathocle, socotind că n-are rost să-i amintească lui
Deinias că doar pe el, dintre toţi prietenii, nu-l pri-
mea la dînsul şi că odinioară îi preţuia mai mult pe
linguşitori, s-a dus să-şi vîndă casa părintească din
Samos, singura pe care o avea, şi a venit cu cei trei
talanţi la prietenul lui. Nefericitul prieten i-a luat,
iar Charicleea constată îndată (nu ştiu în ce chip!)
că Deinias devenise iarăşi un bărbat foarte atrăgător.
Se trezi din nou la el cu slujnica cea dragă stăpînei,
aducîndu-i bilete şi dojeni cum că de multă vreme n-a
mai dat pe la ea. Se iviră în fuga mare şi linguşitorii,
ca să culeagă şi ei cite ceva, pricepînd că Deinias este
încă o capră bună de muls.
17. Făgăduind Charicleii să vină la ea, s·a şi înfă
ţişat cam pe la primul somn şi a intrat în casă. Dar
bărbatul acesteia, Demonax, fie pentru că simţise
într-un fel oarecare cele ce se petrec, fie că se înţele
sese cu soţia lui (povestitorii ne dau una din aceste
două explicaţii), sări ca de la pîndă, poruncind slu-
gilor să încuie poarta şi să pună mina pe Deinias,
pe care-l ameninţă cu foc şi cu bice, scoţîndu-şi sabia
ca pentru a-l pedepsi că-i stricase casa. Cînd Deinias
îşi dădu seama de toată năpasta ce căzuse asupră-i,
apucă un ciomag, aflat din intîmplare lingă el, il
lovi pe Demonax în tîmplă şi-l omorî. Iar pe Chari-
cleea n-o ucise cu o singură lovitură, ci o izbi de mai
multe ori şi, în cele din urmă, o străpunse cu sabia lui
Demonax. Slujitorii amuţiră la început, năuciţi de
uluitoarea întîmplare; apoi încercară să-l prindă, dar
cum De inia~ se repezi împotriva lor cu sabia, o luară la
fugă şi-i îngăduiră să se strecoare afară, după ce săvir
şise grozăviile pe care le-am amintit. Pînă la ziuă
Deinias se adăposti la Agathocle. Am îndoi stătură
să cumpănească faptele săvîrşite şi chibzuiră asupra
urmărilor. La revărsatul zorilor se înfăţişară şi ma-
gistraţii, căci zvonul se lăţise peste tot; aceştia puseră
452
mina pe Deinias, care nu tăgădui că el e ucigaşul.
Fu dus la guvernatorul de pe atunci al Asiei, iar
acesta îl trimise la impărats. Nu după multă vreme,
Deinias fu surghiunit din ţară în insula Gyaros 9 ,
una dintre Cyclade, cu poruncă din partea împăra
tului să rămînă acolo pînă la sfîrşitul vieţii.
l8. Agathocle, care pretutindeni fusese alături de
Deinias, o porni cu el în corabie spre Italia şi, singur
intre toţi prietenii săi, îl însoţi în lăcaşul unde se
împărţea dreptatea, nelipsindu-1 de nici un sprijin
în faţa judecăţii. Iar cînd Deinias a trebuit să plece
în surghiun, nu l-a părăsit nici atunci pe prietenul
său, ci s-a osîndit el însuşi ca tovarăş de suferinţă al
lui Deinias, statornicindu-şi locuinţa la Gyaros.
Fiindcă nu aveau nici cel mai mic lucru de trebuinţă,
Agathocle a intrat în slujba unor pescuitori de pur-
pură şi se cufunda în mare împreună cu ei, pentru ca
din cîştigul ce-l avea să-l poată hrăni pe Deinias.
Cînd acesta s-a îmbolnăvit de-un beteşug care avea
să-l chinuiască vreme îndelungată, Agathocle i-a dat
toate îngrijirile. Iar după săvîrşirea aceluia din viaţă,
n-a mai vrut să se reîntoarcă în patrie, ci a rămas
acolo, în insulă, căci s-a ruşinat la gîndul să-şi pără
sească prietenul mort. Iată faptele săvîrşite de un
prieten hellen. Şi lucrurile despre care-ţi vorbesc nu
s-au petrecut de mult. Nici nu ştiu dacă s-au scurs
cinci ani de la moartea lui Agathocle în insula Gyaros.
To x ari s: Ce bine ar fi fost, Mnesipp, să nu fi
spus sub jurămînt cele ce mi-ai spus, ca să mă pot în-
doi de povestirea ta! Intr-atît de mult seamănă Aga-
thocle al tău, după cele istorisite, cu un prieten scit.
Dar mă tem să nu-mi vorbeşti şi despre un altul ase-
menea lui Agathocle.
19. M n e s ip p: Ascultă acum o altă povestire,
dragă Toxaris, despre Euthydicos din Chalkis. Cele
ce-ţi voi înfăţişa mi le-a istorisit Simylos, armatorul
din Megara, care mi s-a legat cu jurămint că a văzut
cu ochii lui cele petrecute. Imi povestea că plutea
453
odată, cam la vremea cînd apun Pleiadele 10 , plutea
pe mare, din Italia spre Atena, ducînd în corabia lui
oameni adunaţi de pretutindeni, printre care se întîmplă
să fie şi Euthydicos, împreună cu prietenul acestuia,
Daman din Chalkis. Euthydicos şi Damon erau de
aceeaşi vîrstă, dar pe cînd Euthydicos arăta puternic
şi vînjos, Damon era atît de firav şi de sfrijit la înfă
ţişare, încît p:..rea sculat după o boală îndelungată.
Potrivit celor spuse de Simylos, pînă în Sicilia plutirea
lor a fost norocoasă. După ce au trecut însă prin strîm-
toare, în timp ce străbăteau Marea Ionică, s-a abătut
asupra lor o furtună cumplită. Ce rost ar avea să-ţi
înfăţişez numeroasele pătimiri ale cP.lor de pe corabie,
valurile uriaşe, vîrtejurile, grindina şi celelalte năpaste
care-i copleşesc pe oameni într-o furtună pe mare?!
Ajungînd în dreptul insulei Zakynthos 11 , navigau cu
pînzele strînse şi, ca să zdrobească loviturile valurilor,
tîrau în urma lor nişte odgoane. Era către miezul
nopţii, cînd Damon, chinuit de răul de mare, lucru
firesc cînd valurile sînt atît de învolburate, se aplecă
la marginea corăbiei ca să vomite în apă. ln clipa
aceea, corabia, izbită de un talaz, care a înclinat-o
mai puternic înspre partea unde Sfl aplecase Damon,
îl aruncă pe acesta cu capul în jos. Nenorocitul era îm-
brăcat şi, din această pricină, nu prea putea să înoate.
Valurile îi înăbuşeau strigătele, căci îndată a început
să strige, şi anevoie se mai putea ţine deasupra mării
frămîntate. ·
20. îndată ce l-a auzit, Euthydicos, care era în pat,
dezbrăcat, s-a aruncat în mare, apucîndu-1 pe Damon
care era cît pe-aci să-şi dea duhul. Lumina strălucitoare
a lunii a îngăduit să poată fi văzut cam tot ce se în-
tîmplase. Euthydicos a înotat pînă la el şi l-a ridicat
deasupra apei. Călătorii, cu toate că ar fi dorit să-i
ajute, nu putură face altceva, - că-i mîna vîntul cel
aprig-decît să le arunce mai multe bucăţi de plută, apoi
cîteva prăjini, care, dacă cei din apă ar fi fost în stare
să ajungă la ele, le-at fi înlesnit înotul şi, în sfîrşit,
454
tnsăsi scara cea nemăsurat de mare a corăbiei. În numele
zeilor, gîndeşte-te acum dacă faţă de-un prieten căzut
in miez de noapte într-o mare înfuriată poate dovedi
cineva o dragoste mai statornică decît aceea ce-l mina
pe Euthydicos să împărtăşească cu el o astfel de moarte.
închipuie-ţi iureşul valurilor, vuietul _lor cînd se zdro-
besc, spuma care fierbe în jurul înotătorilor, bezna
nopţii, deznădejdea; vezi-I pe cel căzut cum nu mai
poate să răsufle, cum îşi ridică anevoie capul deasupra
apei, cum îşi întinde mîinile spre prieten, iar pe celă
lalt sărind fără să stea pe gînduri în apă, ajutîndu-1
să înoate şi temîndu-se doar ca nu cumva prietenul să
moară înaintea lui. În chipul acesta ai putea să înţe
legi de cîtă măreţie a dat dovadă Euthydicos, cel de
care ţi-am vorbit ..
21. T o x a r i s: Şi acei bărbaţi au pierit, Mne-
sipp? Sau poate că scăparea li s-a ivit pe neaşteptate?
Eu, unul, grozav sînt de îngrijorat pentru viaţa lor.
M n e s i p p: Scumpe Toxaris, linişteşte-te! Căci
au scăpat şi trăiesc acum la Atena, amîndoi îndelet-
nicindu-se cu filozofia. Simylos n-a putut să-mi poves-
tească decît cele ce văzuse în acea noapte: cum unul
a căzut, iar celălalt a sărit după el, şi apoi cum înotau
amîndoi. Doar atît a fost el în stare să vadă în negura
nopţii. Ceea ce a urmat mi-a povestit Euthydicos
însuşi. Mai întîi, au pus mina pe plute, s-au suit pe
ele şi au înotat, opintindu-se din greu. Apoi, către
ivirea zorilor, văzînd scara, s-au străduit s-o ajungă şi,
urcaţi pe ea, au plutit fără nici o greutate pînă la Za-
kynthos.
22. Dar în afară de aceşti bărbaţi, care se ridică cu
mult deasupra oamenilor obişnuiţi, cel puţin aşa socot
eu, mai ascultă acum şi fapta unui al treilea, care nu se
lasă întrecut intru nimic de către ceilalti. Eudamidas
din Corint era prieten cu Aretaios dii{ Corint şi cu
Charixeinos din Sikyon. Aceştia din urmă erau foarte
bogaţi, pe cită vreme primul era nespus de sărac.
Murind, Eudamidas lăsă un testament, care altora,
455
poate, li s-ar părea caraghios. Nu ştiu dacă şi tu îl vei
socoti la fel, căci eşti un om de ispravă, care preţuieşti
prietenia şi te străduieşti ca, dovedindu-ţi-o prin
fapte, să dobîndeşti premiul intîi. Iată cele ce se puteau
citi in testament: ,,Las moştenire lui Aretaios pe mama
mea, ca s-o hrănească şi să aibă grijă de bătrineţile
ei, iar lui Charixeinos pe fiica mea, spre a o mărita,
dindu-i cea mai mare zestre ce-i stă lui in putinţă".
Mama lui Eudamidas era bătrînă, iar fiica lui se afla
tocmai la vîrsta măritişului. ,,Dacă intre timp unul
dintr-inşii ar muri, supravieţuitorul - scria Eudami-
das- să ia asupră-şi partea celuilalt"'. Cind s-a dat ci-
tire testamentului, oamenii care cunoşteau sărăcia lui
Eudamidas, dar nu ştiau nimic despre prietenia lui
cu cei doi bărbaţi au făcut mare haz de cele scrise şi
toţi au plecat rîzînd. Ei spuneau: ,,Dacă-l vor cinsti
cum se cuvine pe Eudamidas, apăi ştiu c-a dat norocul
pe Aretaios şi pe Charixeinos cu o atare moştenire.
Tocmai ăştia care trăiesc au să fie cei moşteniţi de
către răposat."
23. Moştenitorii, îndată ce aflară de moştenirea
primită, se grăbiră să-şi primească ceea ce li se hotă
rise prin testament. Dar Charixeinos a trăit numai
cinci zile mai mult decît Eudamidas. Şi, murind el,
Aretaios, cel mai nobil dintre moştenitori, a primit,
pe lingă partea lui, şi partea lui Charixeinos. A luat,
dară, in grija lui pe mama lui Eudamidas şi, din cinci
talanţi ciţi avea, a înzestrat-o nu demult cu doi talanţi
pe fiica lui şi cu alţi doi pe fiica prietenului său, ho-
tărînd ca nunta celor două fete să aibă loc in aceeaşi
zi. Cum îl socoţi, Toxaris, pe Aretaios? Este oare o
faptă de rînd pilda sa de prietenie, care I-a îndemnat
să primească o atare moştenire, fără a trece nici cu o
iotă peste hotărîrile din testamentul prietenului său?
Nu-i aşa că fapta lui trebuie socotită printre cele mai
desăvirşite?
T o x a r i s: Foarte frumoasă a fost purtarea lui
Aretaios, dar şi mai mult incă ii admir pe Eudamidas
456
pentru curajul de a fi avut o atît de mare încredere în
prietenii lui. Prin aceasta a dovedit că, într-adevăr,
şi el ar fi făcut acelaşi lucru pentru prietenii săi, chiar
dacă ei nu i-ar fi cerut-o prin testament, şi că, înaintea
tuturor, ar fi venit el să pretindă o asemenea moştenire,
chiar dacă testamentul nu l-ar fi instituit moştenitor.
24. M n e s ip p: Ai dreptate, Toxaris. Să-ţi po-
vestesc acum cea de-a patra întîmplare, privitoare la
Zenothemis, fiul lui Charmoleos din Massalia12 • ln
Italia, unde fusesem trimis într-o solie pentru patria
mea, mi s-a arătat un bărbat frumos, înalt şi bogat:
Zenothemis. Cel puţin aşa mi s-a părut. Alături, în
car, călătorind împreună cu el, şedea o pocitanie de
femeie: jumătatea dreaptă a trupului ei .era uscată,iar
pe deasupra îi mai lipsea şi un ochi. Aveam în faţă o
momîie înfiorătoare, de care-ţi venea să fugi, nu alt-
ceva. Apoi, după ce mi-am împărtăşit uimirea care mă
prinsese văzînd că bărbatul acela frumos şi înfloritor
rabdă lîngă dînsul, în car, o asemenea femeie, omul
care mi-l arătase mi-a povestit ce anume l-a împins pe
Zenothemis s-o ia în căsătorie. Povestitorul cunostea
toate cu de-amănuntul, căci şi el era din Massalia. Am
aflat astfel că Zenothemis avea un prieten, pe Mene-
crates, tatăl pocitaniei, om bogat şi foarte preţuit,
tot atît de bine văzut ca şi Zenothemis. La un răstimp
oarecare după ce se împrieteniseră, l\lenecrates îşi
pierduse averea, în urma unei osîndiri pc care o su-
ferise fiindcă ar fi propus o lege protivnică binelui
obştesc; astfel că, printr-o h-otărîre dată de sfatul celor
Şase Sute 13 , el işi pierdu· drepturile cetăţeneşti. ,, În
acest chip, spunea povestitorul, pedepsim noi, massa-
lioţii, pe toţi cei ce fac propuneri protivnice legilor ce
sînt în fiinţă." Menecrates a fost doborît de supărare,
deoarece osînda il adusese de la bogăţie la sapă de lemn.
În scurtă vreme ajunsese, dintr-un om de vază, unul
aproape neştiut de nimeni. Cel mai mult, însă, il
mîhnea starea fiicei sale, despre care ţi-am vorbit,
şi care, avind optsprezece ani, era la vîrsta căsătoriei;
457
işi dădea seama că, chiar de-ar mai fi avut întreaga lui
avere de dinainte de condamnare, tot ar fi fost nespus
de greu s-o mărite, fie şi cu un om de jos şi nevoiaş.
Căci fata avea o înfăţişare tare vitregă. Mai umbla
vorba că ar fi şi bolnavă de·boala copiilor, care, o
dată cu creşterea lunii, o doboară la pămînt.
25. Fiindcă tatăl ei se jelui lui Zenothemis de toate
acestea, prietenul său îi spuse: ,,Fii liniştit, Mene-
crates, căci nu vei duce lipsă de nimic din cele ce-ţi
sînt de trebuinţă. Iar pentru fiica ta ai să găseşti un
bărbat care să fie vrednic de neamul din care se trage.
Şi în timp ce rostea vorbele astea, Zenothemis îl luă
pe Menecrates de mină şi-l duse la el acasă. Împărţi
cu prietenul lui marea sa bogăţie şi, poruncind să se
pregătească un mare ospăţ, îşi, chemă prietenii la zaia-
fet, făcîndu-l pe Menecrates să creadă că l-a şi convins
pe unul dintre tovarăşii lor de chef să-i ia fata în căsă
torie. După ce s-au ospătat şi au făcut libaţii zeilor,
Zenothemis i-a întins lui Menecrates o cupă plină cu
vin, grăindu-i: ,,Primeşte, scumpe Menecrates, din
partea ginerelui tău această cupă a prieteniei. Căci
astăzi iau de nevastă pe fiica ta, Kydimache. Iar zes-
trea - douăzeci şi cinci de talanţi - am primit-o de
mult." Menecrates i-a spus: ,,Nici prin gînd să nu-ţi
treacă una ca asta, Zenothemis ! Cum aş putea să fiu
atît de nebun încît să privesc nepăsător cum un bărbat
frumos şi tînăr se căsătoreşte cu o slută, cu o pocitanie? !"
Şi pe cînd Menecrates mai cuvînta încă, Zenothemis
o luă pe logodnică şi o duse în camera nupţială; peste
puţină vreme, ieşi de acolo, după ce-i răpise Kydima-
chei fecioria. De atunci trăieşte alături de ea, iubind-o
nespus de mult, şi, după cum poţi vedea, nu merge
nicăieri fără nevastă-sa.
26. Zenothemis nu numai că nu se rusinează de
căsătoria lui, dar pare-se că se şi făleş·te, ~punînd că
frumuseţile trupului sint pentru el vrednice de dispreţ
că urîţenia, bogăţia şi faima îl lasă rece, că nu se uită
decît la prietenie şi la dragul său Menecrates. Zeno-
458
themis nu crede că votul celor Şase Sute l-a făcut pe
acesta mai puţin vrednic de a fi iubit. Dar iată cum
l-a despăgubit mai tîrziu soarta pe Zenothemis: poci-
tania i-a născut un cop:1 nespus de frumos. Şi nu demult,
luîndu-şi pruncul, tatăl îl duse în Senat, după ce-l
încununase cu frunze de măslin şi-l îmbrăcase în negru,
ca să stîrnească mai multă milă pentru bunicul său.
Iar copilaşul a zîmbit spre senatori şi a bătut din palme.
Sfatul, mişcat de cele văzute, l-a iertat de osîndă pe
Menecrates, care, fiindcă avusese parte de un astfel de .
avocat în faţa Senatului, şi-a dobîndit iarăşi drepturile.
Cam acestea, după cîte povesteşte massaliotul, sînt
faptele pe care, de dragul prietenului său,le-a săvîrşit
Zenothemis. Vezi bine că nu sînt lucruri de nimic si
nu mulţi sciţi pot să facă asemenea lucruri, căci desp~e
ei nu se spune altceva decît că obişnuiesc să-şi aleagă,
cu multă grijă, cele mai frumoase ibovnice.
27. Îmi rămîne să-ti înfătisez acum cea de-a cincea
pildă. Cred că nu despre altc'i~eva se cuvine să vorbesc,
ci doar despre Demetrios dinSunion, pe caTe-1 pierdusem
din vedere. El a pornit pe mare spre ţara Egiptului
împreună cu Antifilos din Alopeke, un prieten din
copilărie, care fusese efeb în aceeaşi vreme cu el. Au
trăit unul lîngă celălalt şi au învăţat împreună. Deme-
trios studia filozofia cinică sub îndrumările vestitului
sofist din Rhodos 14 , iar Antifilos era preocupat deme-
dicină. Într-o bună zi, Demetrios plecă în Egipt ca să
vadă piramidele şi colosul lui Memnon. Auzise că,
deşi foarte înalte, piramidele nu dau umbră, iar despre
colosul lui Memnon stia că la răsăritul soarelui face să
se audă sunete puter'nice. Mînat de dorinţa lui, Deme-
trios pornise de şase luni pe Nil, spre izvoare, părăsin
du-l pe Antifilos, care nu cutezase să înfrunte drumul
şi căldura.
28. În această vreme, căzu pe Antifilos o năpastă
care-l făcu să aibă nevoie de sprijinul unuiprieten
foarte mărinimos. într-adevăr, robul său Syros, care
purta acest nume întrucît era sirian, se întovărăşise
.459
cu nişte jefuitori de temple şi pătrunsese împreună
cu ei în templul lui Anubis 15 • L-au jefuit pe zeu, Iuîn-
du-i două cupe de aur, un caduceu, de asemenea de
aur, nişte maimuţe de argint cu cap de cîine, precum
şi alte asemenea lucruri. Totul a fost dus spre păstrare
acasă la Syros. După ce, mai apoi, au fost închişi,
fiind prinşi că vînd cite ceva din lucrurile acestea,
hoţii, supuşi Ia chinurile roţii, mărturisiră totul. Ei
fură aduşi în casa lui Antifilos, de unde scoaseră obiec-
tele furate, pe care le aşezaseră într-un loc întunecos,
sub pat. Pe dată, Syros fu aruncat în lanţuri şi, o dată
cu el, şi stăpînul său, Antifilos, care s-a văzut smuls
de lîngă dascălul său, ale cărui lecţii tocmai Ie asculta.
Nimeni nu i-a venit într-ajutor. Tovarăşii săi de pînă
atunci i-au întors spatele, ca unuia ce jefuise templul
lui Anubis, socotind chiar un sacrificiu faptul că bău
seră şi mîncaseră împreună cu Antifilos. Ceilalţi doi
sclavi ai săi, împachetînd tot ce se afla prin casă, au
luat-o la fugă.
28. Nenorocitul de Antifilos zăcea de multă vreme la
închisoare şi era socotit cel mai nelegiuit dintre toţi
răufăcătorii închişi laolaltă cu el. Paznicul egiptean
al închisorii, om stăpînit de eresuri, îşi închipuia că,
dacă se poartă fără nici o milă cu Antifilos, face voia
zeului şi-l răzbună. Cînd Antifilos încerca să se dezvi-
novăţească, spunînd că n-a săvirşit nimic din cele ce
s-au pus pe seama lui, oamenii îl socoteau neruşinat;
prin dezvinovăţirile sale se făcea şi mai vrăjmăşit
de ei. Acum căzuse bolnav şi o ducea cit se poate de
rău, cum e şi firesc cînd dormi pe pămînt şi nu poţi
în timpul nopţii să-ţi întinzi picioarele prinse în că
tuşe. 1n timpul zilei se socotea că e de ajuns să i se
apese grumazul cu un lemn şi să i se lege o mină. Dar
noaptea trebuia să i se înlănţuie tot trupul. Mirosul de
nesuferit, zăduful închisorii-- fiindcă se aflau în-
chişi laolaltă o mulţime de osindiţi şi erau atit de în-
ghesuiţi unul într-altul, incit abia mai respirau -
zgomotul cătuşelor, somnul pe sponci, toate acestea
460
erau cumplite şi apăsătoare, mai ales pentru cineva
cu totul neobisnuit să îndure asemenea chinuri si vi-
tregia unei vi~ţi atît de grele. ·
30. 'Antifilos îşi pierduse orice nădejde şi nici nu
mai voia să audă de mîncare; cînd iată că sosi Deme-
trios, care habar n-avea de nenorocirea ce se întîmplase.
De îndată ce află cum stau lucrurile, se repezi într-un
suflet la închisoare. Nu putu însă să intre: era seară,
şi paznicul, care închisese de mult poarta, dormea,
încredinţînd robilor săi paza închisorii. In zorii zilei,
Demetrios, după mari rugăminţi, pătrunse înlăuntru.
Intrînd, îl căută îndelungă vreme pe Antifilos, care
era acum de nerecunoscut. Trecu printre toţi cei închişi,
cercetîndu-l pe fiecare în parte, aşa cum obişnuiesc
să facă cei ce-şi caută rudele moarte pe cîmpul de luptă,
dar care au venit prea tîrziu, după ce ele au putrezit.
Dacă nu i-ar fi strigat numele (,,Antifilos, fiu al lui
Deinomenes !"), mult timp ar fi trebuit să treacă fără
să-l recunoască, căci într-atît i se schimbase prietenul
din pricina groaznicelor suferinţe ce-l copleşiseră.
Auzindu-i glasul, Antifilos a răspuns printr-un stri-
găt. Demetrios s-a apropiat de Ântifilos, care, dîndu-şi
la o parte părul murdar şi încîlcit ce-i acoperea faţa,
i s-a arătat cine este. Atunci, dintr-o dată, leşinară
amîndoi şi căzură la pămînt, căci nu se aşteptau să se
revadă în felul ăsta. După cîtăva vreme 1 Demetrios
şi-a venit în fire şi l-a trezit din leşin şi pe Antifilos.
Aflînd cu de-amănuntul de la el prin ce grozăvii
trecuse, Demetrios l-a îndemnat să fie încrezător. Şi-a
rupt în două bucăţi mantaua, s-a acoperit cu o jumătate
din ea şi i-a dat cealaltă jumătate lui Antifilos, după
ce a smuls de pe el haina cea murdară şi zdrenţuită.
31. De atunci Demetrios a trăit alături de prie-
tenul său, ocupîndu-se de el şi îngrijindu-l în fel şi chip.
· De cum se crăpa de ziuă, pleca să slujească pe la negus-
torii din port, lucrînd pînă la amiază şi ducînd poveri
grele în spinare. ln felul acesta putea să agonisească
ceva bani. Cînd se întorcea de la muncă, dădea o parte
461
din ciştigul său temnicerului, îmblînzindu-1 şi făcîn
du-1 mai de înţeles. Banii prisosiţi, care erau încă de
ajuns, îi folosea ca să-şi îngrijească prietenul. Toată
după-amiaza Demetrios rămînea cu Antifilos şi-l mîn-
gîia la lăsarea nopţii, plecînd să se odihnească la un
pas de poarta închisorii, pe un aşternut de frunze fă
cute grămadă. Aşa au trăit ei o bucată de vreme,
Demetrios putînd să intre în închisoare fără a fi
stînjeniţ de niI?,eni, iar Antifilos îndurîndu-şi astfel
nenorocirea mai usor.
32. Mai apoi, du'pă ce in închisoare muri un tîlhar,
otrăvindu-se pe cît se pare, paza deveni foarte aspră.
Nici chiar osînditii fără de lanturi n-au mai fost
primiţi înlăuntru.· Cele întîmplat~ l-au pus în mare
încurcătură pe Demetrios şi l-au necăjit nespus de
mult. Fiindcă în nici un alt chip nu-i era cu putinţă
să-şi sprijine prietenul, s-a înfăţişat guvernatorului,
spunîndu-i că şi el a fost părtaş la nelegiuirea unel-
tită împotriva lui Anubis. Şi de îndată ce Demetrios
a făcut această mărturisire, a şi fost dus la închi-
soare. Aici, după multe rugăminţi, izbuti ca păzitorul
închisorii să-l pună lîngă Antifilos şi să-l ferece în
acelaşi jujeu. Prin aceasta, Demetrios, nesocotind cu
totul propriile-i nenorociri, a dovedit cea mai mare
dragoste faţă de prietenul său. Şi, măcar că se îmbol-
năvise şi el, tot se mai străduia neîncetat să-l facă pe
Antifilos a dormi cît mai bine şi a fi cît mai puţin
amărît. In felul acesta îsi îndurau amîndoi mai lesne·
suferinţa. '
33. După un timp, următoarea întîmplare, cu totul
neaşteptată, le-a pus capăt necazurilor. Unul dintre
cei întemniţaţi făcu rost de o pilă (n-aş putea spune
de unde!) şi, uneltind cu cîţiva dintre tovarăşii săi
de temniţă, tăie lanţul care, trecînd prin jujeurile
tuturor, îi lega în şir pe osîndiţi. Iată cum au ajuns
cu toţii din nou slobozi. Şi-au ucis destul de uşor
paznicii, care erau puţini la număr, şi au năvălit
afară. Fugarii s-au răz'leţit, adăpostindu-se fiecare pe
462
unde a putut, dar mai apoi au fost prinşi. Demetrios
şi Antifilos, însă, au rămas pe loc. Ba I-au oprit în
închisoare şi pe Syros, care era gata să fugă. După
ce se făcu ziuă, cîrmuitorul Egiptului, aflînd de cele
întîmplate, a poruncit să fie urmăriţi fugarii şi i-a
chemat la el pe Demetrios şi pe prietenul său. Le-a
scos cătuşele şi i-a lăudat pentru faptul că numai ei
nu s-au înhăitat cu cei care fugiseră din închisoare.
Demetrios şi Antifilos nu se mulţumiră, însă, numai
cu atît. Demetrios strigă sus şi tare că, fiind luaţi
drept răufăcători, li s-a făcut o nedreptate cumplită
ş,i că slobozirea lor are loc numai din milă, ca o răs
plată fiindcă n-au fugit. 1n cele din urmă, îl siliră
pe judecător să cerceteze cu de-amănuntul învinuirile
ce li se aduceau. Iar acesta îşi di'i_du searna că sînt
nevinovaţi. El îi lăudi'>, iar pe Demetrios îl admiră
nespus de mult. Le dădu aşadar drumul, mîngîindu-i
pentru tot ce înduraseră pe nedrept în închisoare, şi-i
dărui pe fiecare dintr-înşii cu bani din punga lui: pe
Antifilos cu zece mii de drahme, iar pe Demetrios
cu de două ori pe-atît.
34. Antifilos se mai află şi acum în Egipt. Jar Deme-
trios, lăsîndu-i prietenului ,său cele douăzeci de mii de
drahme, a plecat în India, la brahmani, după ce i-a
spus prietenului să-l ierte fiindcă-I părăseşte acum, că
el - atîta vreme cît are să rămînă acelaşi om, care se
mulţumeşte cu puţin - nu va duce lipsă de parale şi
că, în sfîrşit, lui Antifilos nu-i mai e trebuincioasă prie-
tenia lui, deoarece întîmplările vieţii sale au luat o
întorsătură bună.
Ai văzut, Toxaris, cum sînt prietenii helleni? Dacă
nu ne-ai fi adus, la început, învinuirea că am fi prea
încîntaţi de frumoasele.. noastre cuvîntări, ţi-aş fi
înfăţişat şi cele cc-a spus Demetrios la tribunal, multe
şi minunate lucruri, nu dezvinovăţindu-se pe sine, ci
apărîndu-1 pe Antifilos şi rugindu-l cu lacrimi în ochi
pe judecător, ba chiar luînd asupră-şi întreaga vină.
463
1n cele din urmă, biciuit, Syros mărturisi tot adevărul,
iar cei doi prieteni fură achitaţi.
35. Iată deci că, dintre atîtea pilde despre prieteni
buni şi credincioşi, ţi-am povestit şi eu vreo cîteva,
primele pe care mi Ie-am putut aduce aminte. Acum,
coborînd de Ia tribună, îţi dau ţie cuvîntul. Străduieş
te-te să-mi arăţi că sciţii nu sînt mai prejos, ci, dim-
potrivă, cu mult mai buni decît prietenii pe care ţi
i-am înfăţişat, dîndu-ţi-i de exemplu, dacă ţii cit
de puţin Ia mîna ta cea dreaptă şi nu doreşti să ţi se
taie. Se cuvine să fii om dintr-o bucată, căci ai fi vred-
nic de luat în rîs dacă, pricepîndu-te aşa de bine să~i
lauzi pe Oreste şi pe Pylade, te-ai arăta un prost vor-
bitor tocmai cînd trebuie să cuvintezi întru apărarea
Sciţiei.
T o x a r i s: Eşti îndreptăţit, Mnesipp, să mă îm-
boldeşti a începe povestirile mele. Parcă nici nu ţi-ar
păsa de tăierea limbii tale, dacă te voi da gata cu cele
ce-ţi voi povesti acum. Dar, haide, am să mă apuc de
lucru, fără să ticluiesc, ca tine, discursuri frumoase.
Nu-i un obicei scitic, mai ales cînd faptele grăiesc
mai puternic decît vorbele. Să nu aştepţi din parte-mi
să aduc laude unor prietenii de felul celor pe care mi
Ie-ai înfătisat: cum că vreun tînăr si-a luat nevastă
slută şi fă~ă zestre, cum că altcineva, 'pentru a căsători
pe fiica unui prieten de-al său, i-a dăruit doi talanţi,
cum că iarăşi altul s-a lăsat - pe Zeus - să fie pus
în lanţuri fiindcă ştia - lucru de altfel cit se poate de
limpede - că, după un scurt răstimp, avea să fie slobo-
zit. Asemenea isprăvi se întîlnesc pe toate cărările,
căci n-au nici o măreţie şi nu dovedesc cîtuşi de cit
simţăminte bărbăteşti.
36. Eu am să-ţi istorisesc numeroase omoruri, răz
boaie, înfruntări ale morţii pentru prieteni, ca să-ţi dai
seama că dovezile voastre de prietenie sînt fleacuri dacă
le asemuim cu faptele sciţilor. Totuşi, purtarea voastră
are un temei, şi pe drept cuvînt lăudaţi aceste ni-
micuri. Şi dacă nu prea aveţi prilejuri mai deosebite care
464
să vă dea putinţa de-a vă dovedi prietenia, e fiindcă
viaţa pe care o duceţi e nespus de paşnică. De destoini-
cia unui cîrmaci nu ne putem, însă, da seama cînd
marea e liniştită. Ca să avem prilejul de a-l judeca, e
nevoie de dezlănţuirea furtunii. La noi războaiele nu
mai contenesc, fie că atacăm, fie că ne retragem în
faţa năvălitorului, fie, în sfîrşit, că ne încăierăm pentru
vreo păşune sau vreo pradă. Aci, mai cu seamă, se
face simţită nevoia prietenilor de nădejde. Iatăpentru
ce legăm prietenii cit se poate de trainice, căci o
prietenie de neclintit socotim că e singura armă pe
care nimeni n-o poate birui într-un război.
37. Mai întîi, doresc să-ţi spun în ce fel ne facem
prieteni. Noi ne străduim să ajungem la prietenia
cuiva într-alt chip decît obişnuiţi voi, care vă împrie-
teniţi fie la ospeţe, fie datorită slujbei de efeb, fie veci-
nătăţii. Dacă vedem că cineva e bărbat de nădejde şi
în stare să înfăptuiască lucruri mari, îi căutăm prietenia
şi credem de cuviinţă a face ceea ce faceţi voi cînd e să
vă căsătoriţi: sîntem multă vreme foarte curtenitori cu
el şi ne dăm toată silinţa a-i cîştiga prietenia şi a nu
ne lăsa respinşi de el. Iar cînd omul pe care l-am ales
ajunge prietenul nostru, ne legăm prin cel mai straşnic
jurămînt să trăim unul lingă celălalt şi, la nevoie, să
murim chiar unul pentru celălalt. Apoi facem urmă
torul lucru: ne crestăm degetele şi lăsăm să picure
sîngele într-o cupă. După asta, muind, amîndoi în
acelaşi timp, vîrful săbiilor noastre în acea cupă,
ducem săbiile la gură şi bem sîngele. După aceea nimic
pe lume nu ne mai poate despărţi. Se îngăduie de trei
ori cel mult să fie încheiat un atare legămînt. Căci,
pentru noi, cel care are mai mult de trei prieteni
seamănă cu femeile publice sau adultere. Credem că
prieteniile care se împart între mai multe iubiri nu
pot fi atit de puternice.
38. Voi începe prin a-ţi da drept pildă pe Dan-
damis, ale cărui fapte s-au petrecut nu demult. Omul
acesta, într-o încăierare a noastră cu sauromaţii 16 ,
30 465
cind prietenul său Amizokes fusese luat prizonier ...
:Dar, în primul rînd, trebuie să rostesc jurămîntul
despre care am vorbit la început. Jur pe Vînt şi pe
Paloş că nu-ţi voi spune, Mnesipp, lucruri neadevărate
despre prietenii sciţi.
M n e s ip p: Nu era cîtuşi de puţin nevoie să juri.
Dar ai făcut bine că n-ai invocat numele nici unuia
dintre zei.
T o x a r i s: Ce spui? Nu socoţi oare că Vîntul şi
Paloşul sînt zei? Atît de puţin ştii tu că oamenilor
nimic nu le e mai de preţ decît viaţa şi moartea? Noi,
cînd jurăm pe Vînt şi pe Paloş, luăm martor Vîntul
ca fiind zămislitor al vieţii, iar Paloşul fiindcă-i dătă
tor de moarte.
M n e s ip p: Dacă aşa stau lucrurile, atunci aveţi
încă multe alte zeităţi în felul Paloşului, bunăoară
Săgeata, Lancea, Cucuta, Ştreangul şi altele de soiul
lor. Căci moartea e o zeitate ce nu se înfăţişează sub
felurite chipuri, ci una care ne pune doar la îndemînă
diferite căi pentru a ajunge la ea.
To x ari s: Vezi ce pornit eşti împotriva mea şi
cum mă tot sîcîi, intrerupîndu-mă şi răstălmăcind în-
ţelesul vorbelor mele? Eu, pe cînd tu cuvîntai, n-am
scos o vorbă.
M nes ip p: Bine, dragă Toxaris, nu voi mai face
treaba asta! Recunosc că pe drept cuvînt m-ai dojenit.
Grăieşte şi n-ai nici o grijă de asta: am să tac, de parcă
nici n-as fi de fată la cele ce vorbesti.
39. T 'o x a r i ; : Era cea de-a patr~ zi de cînd Dan-
damis legase prietenie cu Amizokes, de cînd fiecare
băuse din sîngele celuilalt. Sauromaţii au pătruns în
ţ,ara noastră cu zece mii de călăreţ,i şi se spunea că
porniseră să ne atace cu de trei ori pe atîţia pedestraşi.
Fiindcă nu eram pregătiţi să le înfruntăm năvala,
aceia, năpustindu-se asupra noastră, puseră pe fugă
pe toţi luptătorii noştri, uciseră un mare număr dintre
ei, iar pe ceilalţi îi duseră ca prinşi de război, în afară
de cei ce apucaseră să treacă înot fluviul, ajungînd pe
466
celălalt mal, unde ni se afla o jumătate din oaste, pre-
cum şi o parte din care; nu ştiu pentru ce, în acea îm-
prejurare conducătorii noştri aşezaseră tabăra şi pe
un mal, şi pe celălalt al Tanaisului 17 • Pe dată, prăzile
ne-au si fost luate si duse de acolo. Dusmanii îi strîn-
seră la~laltă pe pri~onieri, ne jefuiră c~rturile, puseră
stăpînire pe care, îi prinseră pe oamenii aflaţi înlăun
tru şi ne batjocoriră sub ochii noştri ibovnicele_şi neve-
stele. Toate cele întîmplate ne-au copleşit. ·
40. Tîrît în robie, căci duşmanii îl luaseră prizonier,
Amizokes strigă numele prietenului său, pe care-l
chemă într-ajutor. Amizokes suferea cumplit în lan-
ţuri. El îi aminti lui Dandamis de sîngele şi de cupa
din care şi-l sorbiseră; iar acesta, de îndată ce-l auzi,
nu mai zăbovi o clipă, ci sub privirile tuturor se aruncă
în fluviu, ca să-l treacă înot, şi se îndreptă spre duşmani.
Sauromaţii şi-au ridicat suliţele şi au pornit împo-
triva lui ca să-l străpungă. Dar el le-a strigat: ,,Ziris".
Dacă rosteşti acest cuvînt, nu mai eşti ucis, ci primit,
socotindu-se că vii pentru o răscumpărare. Dus în faţa
căpeteniei sauromaţilor, Dandamis şi-a cerut prietenul,
iar căpetenia i-a pretins preţul răscumpărării. Mai-
marele sauromaţilor i-a spus că nu-i va da drumul lui
Amizokes dacă nu va primi în schimb foarte multe
daruri. ,,Mi-aţi prădat, îi răspunse Dandamis, toate
avuţiile; dar dacă, aşa sărăcit cum sînt, pot să-ţiplă
tesc ceva, sînt gata să făgăduiesc. Cere-mi ceea ce vei
găsi de cuviinţă! Dacă doreşti, opreşte-mă pe mine
in locul lui şi fă cu mine ceea ce-ţi place! Atunci sau-
romatul glăsui: ,,Nu se cuvine să te opresc în întregime,
mai ales cînd ai venit rostind cuvîntul „Ziris't. Lasă-ţi
numai parte din trupul tău şi pleacă împreună cu
prietenul." Dandamis l-a întrebat ce anume parte se
gîndeşte să ia. Acela i-a cerut ochii, de care Dandamis,
fără să stea mult pe gînduri, s-a şi· lipsit. De îndată i
se smulseră, aşadar, ochii. Apoi, primind sauromaţii
răscumpărarea, Dandamis o porni cu Amizokes,
30* 467
sprijinindu-se pe acesta. Străbătură împreună fluviul
şi ajunseră teferi la noi.
41. Fapta lui Dandamis a fost o mîngîiere pentru
toţi sciţii, care acum nu s-au mai crezut biruiţi, văzînd
că duşmanii nu putuseră să ia cel mai de preţ bun al
nostru: cugetul cinstit şi credinţa faţă de prieteni, căci
acestea nu ne părăsiseră. Iar sauromaţii. s-au speriat
grozav. Ei s-au gîndit că, în ciuda izbînzii lor, dobîn-
dită în împrejurări neaşteptate, vor avea de înfruntat
duşmani foarte de temut cînd sciţii vor porni să lupte
pregătiţi. De aceea, o dată cu lăsarea nopţii, sauro-
maţii au părăsit cele mai multe dobitoace şi, dînd foc
carelor, au luat-o la fugă. Amizokes, însă, n-a putut să
rabde ca el să vadă în vreme ce Dandamis era orb, şi
îndată s-a orbit şi el. Amîndoi au rămas astfel fără nici
o îndeletnicire, fiind hrăniţi pe socoteala obştii sciţi
lor şi bucurîndu-se de toată cinstea.
42. Ce faptă pe măsura acesteia, dragă Mnesipp, aţi
putea să-mi arătaţi voi, hellenii, şi asta chiar dacă ţi
s-ar îngădui să mai adaugi zece la cele cinci exemple,
şi chiar dacă, nefiind legat prin jurămînt, ar fi să-mi
înşirui cu duiumul la minciuni? Eu, însă, ţi•am po-
vestit intîmplarea fără meşteşugire. Dacă tu ai fi avut
să-mi istoriseşti vreun lucru ca ăsta, cîte şi mai cîte
împodobiri - prea bine ştiu I - ai fi amestecat in
povestirea ta, spunîndu-mi cum s-a rugat Dandamis,
cum a fost orbit, ce cuvinte a rostit, cum i-a fost re-
întoarcerea şi cum l-au primit sciţii cu strigăte de proslă
vire. Cîte nu vă pricepeţi voi să născociţi intru desfă
tarea urechilor I
43. Dar ascultă acum o altă întîmplare, vrednică de
aceeaşi preţuire. Vreau să-ţi vorbesc despre Belittas,
vărul mai sus pomenitului Amizokes. Cind a zărit cum
prietenul său, Basthes, la vînătoarea pe care o făceau
împreună, a fost doborît de pe cal de către un leu care-l
strivea între labe şi-l sugruma, cînd a văzut că e cit
pe-aci să fie sfîşiat, a sărit de pe cal şi a tăbărît asupra
fi&.rei, pe la spate, trăgînd-o ca s-o stîrnească inipo-
468
trivă-i şi s-o abată de la victimă. Belittas ti vîri dege-
tele între dinţi şi, pe cit îi fu cu putinţă, încercă să-şi
scape prietenul de muşcătura leului, în vreme ce
acesta, Iăsîndu-1 pe Basthes jumătate mort, s-a întors
spre Belittas şi, strivindu-l şi pe el, l-a ucis. Dar în
vreme ce-şi dădea sufletul, Belittas a mai apucat să-l
lovească cu spada în piept, aşa incit toţi trei au murit
în acelaşi timp. Iar noi i-am îngropat, ridicînd deasupra
lor două movile alăturate: una pentru prieteni, iar
cealaltă, în faţa ei, pentru leu.
44. In al treilea rînd, dragă Mnesipp, am să-ţi poves-
tesc despre prietenia dintre Lonchates şi Arsacomas.
Acest Arsacomas se îndrăgostise de Mazaia, fiica lui
Leucanor, rege în Bosporos, cînd fusese trimis după
tributul pe care bosporanii ni-I plătesc regulat, dar a
cărui plată atunci o întîrziaseră cu trei luni. Pe frumoasa
Mazaia a văzut-o la un ospăţ şi s-a îndrăgostit de ea
nebuneşte. După ce treburile privitoare la tribut se
sfîrşiră, şi regele căzu la înţelegere cu Arsacomas,
acela, înainte de a-l lăsa pe sol să plece, s-a hotărît să
dea un ospăţ în cinstea lui. In Bosporos e obiceiul ca
cei ce vin în peţit să facă acest lucru la ospeţe; acolo
se cuvine să peţeasci'i. ei fecioarele, să spună cine sînt
şi pentru ce se cred îndreptăţiţi a se căsători cu fecioara
pe care o cer. Atunci, la ospăţul de care vorbesc, se
intîmplase să fie de faţă peţitori cu ghiotura, regi şi
fii de regi, bunăoară Tigrapates, domnitor peste
lazi 18 , Adyrmachos, stăpînitorul machlyenilor19 , şi
mulţi alţii. Fiecare trebuia să anunţe că a venit să
ceară fata în căsătorie, iar apoi să stea la masă şi să
benchetuiască în linişte, la rînd cu ceilalţi musafiri.
La sfîrşitul ospăţului, tînărul cerea o cupă şi făcea
libaţie pe masă, peţind fata şi Iăudîndu-se tare mult pe
sine, cum că se trage dintr-un neam mare, sau că este
foarte bogat, sau, în sfîrşit, că se bucură de multă
trecere.
45. Potrivit acestui obicei, toţi peţitorii au făcut
libaţie şi au cerut-o de nevastă pe fata regelui Leu-
461
canor, înşiruindu-şi domniile şi bogăţia. În cele din
urmă, Arsacomas ceru şi el o cupă şi, nefăcînd libaţie
- căci nu ne stă în obicei să împrăştiem vinul, fapt
socotit de noi drept o ocară adusă zeului - o goli
dintr-o dată şi spuse: ,,Dă-mi, rege, pe fiica ta, Mazaia,
de nevastă, căci, dacă ţinem seama de toate avuţiile
şi bunurile mele, socot că .sînt cu mult mai potrivit
pentru ea decît aceştia". Cuprins de mirare, Leucanor,
care-I ştia pe Arsacomas sărac şi făcînd parte dintre
sciţii de rînd, îl întrebă: ,,Cite turme şi cite care ai,
Arsacomas? Căci acestea sînt bogăţiile voastre."
,,N-am nici care şi nici turme, îi răspunse Arsacomas,
dar am parte de doi prieteni de nădejde, cum nu mai
sînt alţii Ia sciţi." După ce a rostit aceste cuvinte, oas-
peţii au izbucnit în rîs şi i-au aruncat priviri dispreţu~
toare, crezînd că e beat. Dis-de-dimineaţă, Adyrma-
ehos, care a fost cel ales, se pregătea să-şi ducă tînăra
soţie spre Maiotis, Ia machlyeni.
46. lntorcîndu-se în patrie, Arsacomas povesti prie-
tenilor săi cum a fost dispreţuit de rege şi luat în bătaie
de joc Ia ospăţ, fiind socotit sărac. ,,Şi totuşi, spuse
Arsacomas, i-am arătat regelui cît de mare-i bogăţia
mea, căci am parte de voi, Lonchates şi Makentes, şi
de bunăvoinţa voastră, care e cu mult mai de preţ şi
mai statornică decît poate fi puterea bosporanilor.
Lămurindu-I în acest chip, Leucanor ne-a luat în rîs
şi ne-a dispreţuit. Fata şi-a dat-o după Adyrmachos,
machlyanul, despre care se spune că are zece cupe de
aur, optzeci de care cu patru paturi, multe turme de
oi şi boi nenumăraţi. Prin urmare, mai mult decît pe
oamenii de ispravă, el a preţuit turmele numeroase,
cupele lucrate cu migală şi carele cele grele. Pe mine,
dragi prieteni, mă copleşeşte şi iubirea mea pentru
Mazaia, dar mă îndurerează peste măsură şi ocara
suferită în fata atîtor oameni. Socot că si voi ati fost
deopotrivă de' jigniţi, căci fiecare dintre ~oi a primit o
a treia parte din ocară, dacă e să ţinem seama că, de
cînd ne-a legat prietenia, trăim ca şi cum am fi un
470
singur om, şi că ne supără şi desfată aceleaşi lucruri."
Auzind aceste cuvinte, Lonchates grăi: ,,Fiecare dintre
noi a primit batjocura întreagă atunci cînd ai indurat
cele povestiM".
47. ,,Ce trebuie să facem în împrejurarea de faţă?"
spuse Makentes. Iar Lonchates răspunse: ,,Să ne
împărţim îndatoririle! Eu îi făgăduiesc lui Arsacomas
să-i aduc capul lui Leucanor, iar tu i-o vei aduce pe
mireasă." Makentes se învoi şi adăugă: ,,Iar între timp,
tu, Arsacomas, aşteaptă-ne aci, adună şi pregăteşte
armele, căci vom avea, fireşte, nevoie de o oaste care
să înfrunte războiul ce va urma; fă rost de cai şi de
cît mai multă oaste. Vei putea lesne să aduni cit mai
mulţi oameni, căci eşti bărbat destoinic şi avem des-
tule rude, dacă te .aşezi mai ales pe pielea de bou."
Aşa s-a luat hotărîrea. Unul dintre prieteni, Loncha-
tes, a pornit-o îndată spre Bosporos, iar Makentes
s-a îndreptat către machlyeni, amîndoi călare. Arsa-
comas, rămînînd acasă, a stat de vorbă cu tinerii de
vîrsta lui si a înarmat o oaste adunată din rudele sale.
1n cele diii urmă, s-a aşezat pe pielea de bou.
48. 1ţi voi descrie acum obiceiul cu pielea de bou.
Cînd un om a fost nedreptăţit de cineva şi voieşte să
se răzbune, dar îşi dă seama că singur nu se poate
lupta cu duşmanul său, sacrifică un bou, îi taie car-
nea în bucăţi şi o găteşte. Apoi întinde pielea pe pămînt
şi se aşază deasupra ei, ţinîndu-şi mîinile la spate,
cum fac aceia care au braţele legate. Iată care e la
noi rugămintea cea mai mişcătoare. Omul aşazăbucăţi
le de carne lîngă dînsul, iar rudele lui şi orice străin,
după cum le e voia, se apropie de el şi, luînd fiecare
o parte din acea carne, pun piciorul drept pe piele şi
făgăduiesc, care cum poate, să facă rost - fără a
pretinde nici mîncare, nici soldă - unul de cinci
călăreţi, altul de zece, altul de mai mulţi, sau de
atîţia hopliţi ori pedestraşi cîţi e-n stare să aducă, iar
cel mai sărac făgăduieşte că are să vină doar el. Une-
ori se adună pe pielea de bou o mare mulţime de oa-
•'71
meni. Oştirea ce se alcătuieşte 1n acest chip ... ţine cu
multă statornicie piept duşmanului şi, intrucit e
legată prin jurămint, nu poate fi biruită. Căci a pune
piciorul pe piele înseamnă o juruire. Cu astfel de
lucruri se îndeletnicea Arsacomas în împrejurarea de
care vorbesc. Aşa a izbutit el să adune vreo cinci mii
de călăreţi, iar hopliţi şi pedestraşi laolaltă vreo
douăsprezece mii.
49. Intre timp, Lonchates, fără a fi cunoscut de
nimeni, ajunse în Bosporos. Acolo se înfăţişă regelui,
care tocmai orinduia o anume treabă a domniei.
Lonchates îi spuse că e trimis de obştea sciţilor şi că,
in numele său, aduce regelui veşti foarte insemna,te.
După ce regele i-a cerut să vorbească, acesta grăi
precum urmează: ,,Cu privire la binele obştesc al sci-
ţilor şi la cele ce se intîmplă zilnic, ei îţi cer ca păstorii
voştri să nu mai pătrundă în cîmpie, ci să-şi pască
turmele doar pînă la ţinutul cel stîncos. Iar în pri-
vinţa tîlharilor de care vă plîngeţi că vă jefuiesc ţara,
sciţii te încunoştinţează că aceşti tîlhari n-au fost
trimişi din indemnul obştii, ci că fiecare dintr-inşii
fură doar pentru sine. Cind îl vei prinde pe vreunul,
vei hotărî tu însuţi dacă să-l pedepseşti sau nu. Iată,
deci, solia pe care ţi-o trimit sciţii.
50. Iar eu iţi dau de ştire cum că o mare armată se
pregăteşte să meargă împotriva ta, lucrurile fiind
puse la cale de Arsacomas, fiul lui Mariantas, omul
care nu demult a venit la tine ca sol şi care, după cite
bănuiesc, e mînios că nu i-ai dat-o de nevastă pe fiica
ta. Sînt şapte zile de cînd s-a aşezat pe pielea de bou,
şi a adunat o însemnată oştire." Leucanor i-a spus:
,,Am auzit şi eu că se adună o armată pe pielea de bou,
că s-ar îndrepta împotriva noastră şi că în fruntea
ei stă Arsacomas. Toate acestea îmi erau cunoscute."
,,Dar pregătirile se fac împotriva ta, mai spuse Lon-
chates, iar Arsacomas mi-e duşman. Nu mă poate
suferi, fiindcă bătrinii mă cinstesc mai mult <lecit
pe el şi fiindcă sint .socotit că-l întrec în toate. Dacă-mi
472
făgăduieşti pe cealaltă fiică a ta, pe l3arketis, 1ntruc1t
sînt în toate privinţele vrednic de voi, îţi spun că peste
scurtă vreme am să-ţi aduc capul lui Arsacomas."
„Făgădui~sc !" zise regele, pe care-l cuprinsese o teamă
grozavă. Căci îşi dădea seama de pricina miniei lui
Arsacomas: căsătoria fiicei sale. Şi, de altfel, se temuse
întotdeauna de sciţi. ,,Jură-mi, îi ceru Lonchates, că
vei păzi învoiala noastră şi că nu vei tăgădui înţele
gerea noastră de acum." ?n acea clipă, pe cînd regele
ridica mina către cer voind să jure, Lonchates îi zise:
„Nu aci, ca să ne vadă cineva şi să bănuiască pentru
ce jurăm. Hai să intrăm acolo, în templul lui Ares,
şi să închidem uşile! Să jurăm fără să ne audă nimeni!
Căci dacă află Arsacomas ceva din ce-am vorbit,
tare mă tem că, mai-nainte de a porni la război, mă
va jertfi pe mine. Căci e acum înconjurat de foarte
mulţi oameni." ,,Să intrăm! spuse Leucanor. Iar voi
îndepărtaţi-vă cit mai mult! Nimeni să nu pătrundă
în templu, in afară de acela pe care-l voi chema eu!"
După ce regele şi cu Lonchates au intrat in templu,
iar soldaţii din straja regelui s-au îndepărtat, scitul
şi-a scos spada şi astupînd cu cealaltă mină gura rege-
lui, ca să nu strige, i-a străpuns inima. I-a retezat
apoi capul, l-a acoperit cu mantaua şi a plecat, prefă
cîndu-se că mai vorbeşte încă c~ Leucanor. Lonchates
a spus soldaţilor să se ducă de zor să săvîrşească un
lucru pe care i-l poruncise regele. Astfel, ajungînd
în locul unde îşi lăsase calul legat, a încălecat şi a
luat-o în goana mare spre Sciţia. Nimeni n-a pornit
in urmărirea lui, deoarece multă vreme bosporanii
n-au ştiut nimic din cele ce se petrecuseră. Iar cînd
şi-au dat seama, erau dihoniţi intre ei din pricina
alegerii noului rege. ·
51. Iată faptele pe care le-a săvîrşit Lonchates. 1n
felul acesta şi-a dus el la îndeplinire făgăduiala dată
lui Arsacomas, căruia i-a predat capul lui Leucanor.
Iar Makentes, aflind pe drum de cele tnttmplate in
Bosporos, s.-a dus la machlyeni şi le-a vestit cel dintii
473
uciderea regelui. Lui Adyrmachos el îi cuvîntă astfel:
„Adyrmachos, ţara te cheamă la domnie, fiindcă eşti
ginerele regelui. Porneşte aşadar călare şi grăbeşte-te
să iei cîrmuirea, înfăţişîndu-te acolo de îndată, cînd
împrejurările sînt încă nehotărîte. Iar soţia să te urmeze
cu mai multe care. ln ăst chip vei_ atrage mai uşor
de partea ta mulţimea bosporanilor, întrucît au s-o
vadă pe fiica regelui Leucanor. Eu sînt alan 20 şi mă
înrudesc cu această fată prin mamă-sa, căci Leucanor
a luat de nevastă pe Masteira, din neamul nostru.
Acum vin din partea fra.ţilor Masteirei, care sînt alani,
şi în numele cărora te îndemn să porneşti cît mai
repede spre Bosporos, neîngăduind să treacă puterea
în mîinile lui Eubiotos, fratele vitreg al lui Leucanor,
care a fost totdeauna prieten cu sciţii şi vrăjmaş ala-
nilor." Aceste cuvinte le rostea Makentes, purtînd
aceeaşi îmbrăcăminte pe care o au alanii şi vorbind
aceeaşi limbă ca şi ei, întrucît şi portul, şi vorbirea
sînt aceleaşi la alani ca şi la sciţi; numai că al anii
n-au pletele atît de lungi ca sciţii. Makentes a căutat
însă să pară alan şi, în acest scop, şi-a tăiat părul,
scurtîndu-si-1 atît cît trebuia ca să se deosebească
de sciţi. Toţi l-au crezut astfel rudă a Masteirei şi a
Mazaiei.
52. ,,Iar acum, Adyrmachos, a mai grăit Makentes,
sînt gata, dacă vrei, să te însoţesc călare spre Bos-
poros, sau, dacă trebuie, să rămîn şi s-o aduc pe fată."
„Aş dori mai degrabă, spuse Adyrmachos, să faci acest
din urmă lucru. Fiindcă sînteţi de-un sînge, întovără
şeşte-o pe Mazaia ! Dacă mergi împreună cu mine în
Bosporos, vom avea un călăreţ mai mult. Pe cîtă vreme
dacă îmi vei întovărăşi nevasta, mi se va părea că o
întovărăşesc mai mulţi." Aşa s-a şi întîmplat. Adyr-
machos porni înainte, după ce i-o încredinţă lui Maken-
tes pe Mazaia, ca s-o conducă. Ea era încă fecioară.
ln timpul zilei, Makentes a călătorit cu Mazaia în car.
Dar, cum s-a lăsat noaptea, a urcat-o pe un cal (se
îngrijise să-i î~oţească şi un călăreţ!) şi, incălecînd
474
şi el, nu s-a mai îndreptat spre Maiotis, ci într-o altă
direcţie, avînd la dreapta lui Munţii Mitreilor. Lă
sînd-o cităva vreme pe fată să se odihnească, a sosit
într-a treia zi de Ia machlyeni Ia sciţi. Iar calul, după
ce a sfîrşit de gonit, doar puţină vreme s-a mai putut
ţine pe picioare, şi apoi şi-a dat sufletul.
53. Aducîndu-i-o pe Mazaia, Makentes îi spuse lui
Arsacomas: ,,Primeşte din partea mea ceea ce ţi-am
făgăduit!" Arsacomas rămase uimit în faţa unei pri-
velişti atît de neaşteptate şi-i mărturisi lui Maken-
tes toată recunoştinţa lui. Acesta glăsui: ,,Încetează
de a mai face vreo deosebire între tine si mine! A-mi
fi recunoscător pentru cele ce-am săvîrşit e ca şi cum
mina mea stingă ar mulţumi celei drepte pentru că,
fiind rănită, cealaltă i-a purtat de grijă. Tot atît de
caraghios ar fi şi ca, fiind amîndoi uniţi şi contopiţi
într-o singură fiinţă, să mai credem că-i mare lucru
ca o parte a trupului nostru să folosească întregului
trup. Căci această parte îşi face sieşi bine făcînd un
bine totului." Aşa-i răspunse Makentes lui Arsacomas
cînd acesta şi-a mărturisit recunoştinţa.
54. Iar Adyrmachos, îndată ce află de capcana care-i
fusese întinsă, nu-şi mai urmă drumul spre Bosporos,
unde Eubiotos, chemat de la sarmaţii în mijlocul cărora
trăia, ajunsese rege, ci se întoarse în ţară Ia el şi,
adunîndu-şi oştire multă, năvăli în Sciţia prin ţinutul
cel muntos. Nu după multă vreme, şi Eubiotos s-a
năpustit împotriva noastră cu o mulţime de helleni
şi, totodată, de alani şi de sauromaţi, chemaţi şi unii
şi alţii într-ajutor, şi alcătuind laolaltă douăzeci de
mii de oameni. Eubiotos şi Adyrmachos şi-au unit
oştile, ajungînd să aibă împreună no.uăzeci de mii de
soldaţi, dintre care o treime erau arcaşi călări. Iar
noi - căci am luat şi eu parte la bătălie, punîndu-i
atunci la îndemîna lui Arsacomas o sută de călăreţi,
aşezaţi pe pielea de bou şi ţinuţi pe cheltuiala mea -
adunaserăm ceva mai puţin de treizeci de mii de oa-
meni (intre care-i pun şi pe călăreţi) şi-i aşteptam pe
475
duşmani să ne atace. In fruntea noastră era Arsaco-
mas. Cum văzurăm că vrăjmaşii se apropie, o pornirăm
împotriva lor şi trimiserăm înainte călărimea. A în-
ceput astfel o bătălie care trebuia să ţină multă vreme
şi se anunţa tare aprigă. După un timp, oamenii noştri
au dat înapoi, iar rîndurile falangei s-au rupt. ln
cele din urmă, oştirea scită a fost tăiată în două. O
parte bătea în retragere, deşi nu se desluşise încă înfrîn-
gerea ei, şi se părea că nu-i vorba de fugă, ci de o schim-
bare a poziţiei. Iar alanii nu îndrăzneau să meargă
prea departe cu urmărirea. Jumătatea cealaltă, care
era mai slabă, a fost înconjurată de alani şi machlyeni.
Aceştia începură din toate părţile măcelul, azvîrlind
asupra soldaţilor noştri o ploaie de săgeţi şi de suliţe.
Împresuraţi, ai noştri au suferit mari pierderi, iar
cei mai mulţi dintre ei şi-au aruncat armele.
55. Lonchates şi Makentes se aflau printre aceşti
luptători, fiind chiar răniţi pe cînd ţineau piept vrăj
maşilor în prima linie. Lonchates fusese rănit la coapsă
(îl izbise o lance zdravănă), iar pe Makentes îl lovise
la cap o secure şi la umăr o suliţă zvîrlită de un duşman.
Aflînd cele ce s-au petrecut cu prietenii săi, Arsaco-
mas, care se găsea în mijlocul nostru, în cealaltă parte
a oştirii, socoti că ar fi un lucru îngrozitor să se retragă
şi să-şi părăsească prietenii. Dădu, aşadar, pinteni
calului şi, ur lînd cit il ţineau puterile, se năpusti
asupra duşmanilor, cu spada gata să lovească. Machly-
enii n-au mai putut ţine piept năprasnicei sale por-
niri: s-au dat în lături şi l-au lăsat pe Arsacomas să
treacă printre ei. După ce-şi găsi prietenii, Arsaco-
mas chemă în juru-i pe toţi ostaşii sciţi şi năvăli spre
Adyrmachos, pe care, lovindu-l cu sabia în. grumaz,
il spintecă pînă la brîu. Adyrmachos căzu şi pricinui
astfel împrăştierea şi fuga întregii armate a machly-
enilor, iar curînd după aceea fuga alanilor şi apoi a
hellenilor. Eram acum iarăşi biruitori şi i-am fi urmă
rit îndelungă vreme pe duşmani, măcelărindu-i, dacă
nu s-ar fi lăsat noaptea, care ne-a împiedicat să ne
476
ducem gîndul la îndeplinire. A doua zi, ne veniră din
partea vrăjmaşilor nişte oameni cu rugămintea să
legăm prietenie cu ei. Bosporanii au făgăduit că vor
plăti un tribut de două ori mai mare, machlyenii au
spus că ne vor da ostatici, iar alanii, pentru paguba
ce ne-o pricinuiseră prin atacul lor, ne-au făgăduit
să-i supună pe sidiani 2 1, răsculaţi de multă vreme
împotriva stăpînirii noastre. Ne-am lăsat înduplecaţi
de aceste propuneri, după ce mai întîi am cerut şi
sfatul lui Arsacomas şi al lui Lonchates. Şi astfel s-a
încheiat pacea. Iată, prin urmare, scumpe Mnesipp,
cele ce îndrăznesc să înfăptuiască sciţii pentru binele
prietenilor.
56. M n e s ip p: Povestirea ta, dragă Toxaris,
pare o născocire. Să mă ierte Paloşul şi Vîntul, în
numele cărora ţi-ai rostit tu juruirea, dar nu cred
că un om care s-ar îndoi de spusele tale ar putea fi
chiar vrednic de dojană.
T o x a r i s: Ia seama, nobilul meu prieten, ca
neîncrederea de care daţi dovadă, tu şi ai tăi, să nu
fie altceva decit rodul pizmuirii. Dar oricît ai fi de
neîncrezător, nu mă vei împiedica de a-ţi da şi alte
pilde de acest fel, prin care ştiu că sciţii şi-au vădit
prietenia. .
M n e s ip p: Numai, preabunule, să nu te întinzi
prea mult la vorbă, aşa cum ai făcut adineauri. Căci,
purtîndu-mă în sus şi-n jos prin Sciţia şi prin ţara
machlyenilor, plecînd apoi în Bosporos şi întorcîn-
du-te, ai pus prea mult la încercare răbdarea mea.
T o x a r i s: Trebuie să-ti dau ascultare cînd îmi
hotărăşti aceste rînduieli. Âm să vorbesc pe scurt,
ca să nu-ţi oboseşti auzul,· fiind nevoit să mă urmezi
prin atîtea meleaguri.
57. Ascultă mai bine ce ajutor am primit de la un
prieten de-al meu, pe nume Sisinnes ! Plecasem din
patria mea ca să merg la Atena, fiind foarte dornic
să primesc educaţie hellenică. Am debarcat în portul
Amastris 22 din Pont. Amastris e o cetate aşezată tn
477
calea celor ce navighează dinspre Sciţia, nu departe
de oraşul Karambis. Mă însoţea prietenul meu din
copilărie, Sisinnes. După ce am căutat în port un han
şi ne-am adus acolo tot calabalîcul de pe corabie, am
pornit să ne plimbăm prin piaţă, nebănuind necazul
ce avea să dea peste noi. Dar, în răstimpul plimbării
noastre, nişte hoţi ne-au spart uşa camerei şi au dus
cu ei tot ce lăsasem acolo. Nu ne mai rămăsese nici
măcar cele trebuincioase pentru a trăi în ziua aceea.
Cînd ne-am întors acasă şi am aflat cele ce se petre-
cuseră, n-am crezut de cuviinţă să-i dăm în judecată
pe vecinii noştri, care erau numeroşi, şi nici pe gazdă.
Ne temeam să nu ne socotească cei mai mulţi drept
sicofanţi, cînd vom spune că ni se furase patru sute
de dariei, îmbrăcăminte din belşug, cîteva covoare şi
toate celelalte lucruri pe care le mai aveam.
58. Am stat şi ne-am gîndit ce să facem într-o împre-
jurare ca aceea, fiindcă eram cu desăvîrşire lipsiţi de
toate cele trebuincioase şi ne aflam în ţară străină.
Cît despre mine, eram hotărît, în starea în care ne
găseam, să-mi împlînt mai degrabă cuţitul în piept
şi să mor decît, silit de foame sau de sete, să fac vreun
lucru ce m-ar fi necinstit. Sisinnes, însă, a încercat
să mă mîngîie şi mi-a cerut cu lacrimi în ochi să nu
săvîrşesc o asemenea faptă, întrucît - aşa spunea -
are să găsească el mijloacele ca să avem hrană înde-
ajuns. S-a apucat atunci să care lemne din port, întor-
cîndu-se cu de-ale gurii, cumpărate cu banii ce-i
primise. A dou.a zi, dis-de-dimineaţă, plimbîndu-se prin
piaţă, Sisinnes a văzut un alai (aşa i-a spus el!) de
tineri voinici şi foarte plăcuţi la înfăţişare. Erau nişte
gladiatori care peste două zile aveau să lupte pentru
bani. După ce află totul în această privinţă, Sisinnes
veni să-mi vorbească. ,,Dragă Toxaris, zise el, să nu
mai spui că eşti sărac! Peste două zile am să fac din
tine un om bogat."
59. Aşa mi-a grăit prietenul meu. ln răstimpul de
care vorbea am dus-o foarte greu. Cînd sosi vremea
478
spectacolului, ne-am dus şi noi să privim. Sisinnes
mă luă.la teatru, ca să văd una din desfătătoarele şi
neobişnuitele reprezentaţii ale hellenilor. După ce
ne-am aşezat, am privit mai întîi cum sînt doborîte
cu suliţele fiarele sălbatice, cum le urmăresc cîinii,
cum sînt lăsaţi pradă fiarelor nişte oameni înlănţuiţi,
care, după cite bănuiam, erau răufăcători. Iar cînd au
intrat gladiatorii, crainicul, aducîndu-1 pe un tînăr
foarte înalt, a grăit: ,,Cine vrea să lupte cu acest gla-
diator, să vină în mijlocul arenei şi va căpăta, drept
răsplată pentru luptă, zece mii de drahme!" Atunci
se rid,ică Sisinnes şi, dînd fuga în arenă, făcu legămînt
că se va lupta el. Ceru arme şi, luînd drept, răsplată
cele zece mii de drahme, mi le aduse şi mi le puse în
mîini, spunînd: ,,Toxaris, dacă voi învinge, plecăm
împreună, fiindcă avem aici tot ceea ce va putea să ne
îndestuleze nevoile. Iar dacă mă voi prăbuşi, îngroa-
pă-mă şi întoarce-te în Sciţi a!" Auzind cele rostite
de dînsul, am izbucnit în plîns.
60. Acum Sisinnes îşi îmbrăcă armura primită, fără
însă a-şi pune şi coiful; se înfăţişă, astfel, la luptă
cu capul descoperit. La început, protivnicul îl răni
cu spada în dosul genunchiului. Această rană îl făcu
pe Sisinnes să piardă mult sînge, iar eu, de spaimă,
eram cît pe-aci să mor înaintea lui. Pîndindu-l însă
pe adversar, care se năpustea asupra lui cu şi mai multă
îndrăzneală, Sisinnes îl lovi in piept; străpungîndu-i-1,
izbuti îndată să-l doboare la pămînt, la picioarele lui.
Dar prietenul meu, el însuşi sleit de puteri din pricina
rănii, se aşeză pe trupul celui ucis şi puţin a lipsit
să nu-şi dea şi el obştescul sfîrşit. Am alergat la el şi,
îmbărbătîndu-1, l-am făcut să-şi vie în fire. Iar cînd,
biruitor, i s-a dat drumul, l-am luat şi l-am dus acasă.
L-am îngrijit multă vreme şi l-am scăpat de moarte.
Mai trăieşte şi astăzi în mijlocul Sciţiei, unde, deşi
şchiop din pricina rănii, s-a căsătorit cu sora mea.
lată, scumpe Mnesipp, un fapt care s-a petrecut nu la
479
machyleni, şi nici în ţara alanilor, ca să te mai îndo-
ieşti de el şi să nu-i iei în seamă, ci printre amastrieni,
dintre care mulţi trăiesc în mijlocul nostru şi îşi aduc
aminte de lupta lui Sisinnes.
61. Am să-ţi povestesc, în sfîrşit, cea de-a cincea
pildă: isprava lui Abauchas. Acesta venise odată în
cetatea borystheniţilor 23 , luînd cu sine şi pe soţia sa,
de care era foarte îndrăgostit, împreună cu doi copi-
laşi: un băieţaş încă de ţîţă şi o fetiţă de şapte ani.
Cu el mai călătorea şi prietenul său Gyndanes, care
era suferind din pricina unei răni pe care o primise
pe drum de la nişte tîlhari ce-i atacaseră. 1n timp ce se
lupta cu ei, a fost lovit în coapsă, iar durerea de pe
urma rănii îl făcea să nu poată sta în picioare. Pe cînd
se odihneau cu toţii in timpul nopţii, ei aflîndu-se
la catul de sus, izbucni un foc mare, ale cărui flăcări
făcură cu neputinţă orice încercare a lor de a mai ieşi
de acolo, căci învăluiseră casa din toate părţile.
Abauchas s-a trezit şi, părăsindu-şi copilaşii, care
plîngeau, îndepărtînd-o pe nevastă, care se prinsese
de el şi-l implora s-o scape, şi-a luat în braţe prietenul.
1n felul ăsta a coborît şi a apucat să răzbată într-un
locşor unde flăcările nu cuprinseseră totul. Soţia lui,
cu pruncul în braţe, l-a urmat şi a poruncit şi fetiţei
să vie cu ea, dar, pe jumătate pîrjolită, l-a scăpat din
mîini pe micuţ şi, cu multă greutate, abia a izbutit
să răzbată in goană prin flăcări; în acelaşi timp a tre-
cut şi fetiţa, care era cît pe ce să moară şi ea. Cînd,
mai tîrziu, cineva îl mustră pe Abauchas că şi-a părăsit
copiii şi nevasta, scăpîndu-1 din mijlocul flăcărilor
doar pe amicul său Gyndanes, el răspunse: ,,Copii
uşor mai pot să fac şi de-aci înainte; şi apoi, nici nu
ştiu dacă odraslele mele vor ieşi bune. Trebuie, însă,
să treacă multă vreme pînă să mai găsesc un prieten
cum e Gyndanes, care mi-a dovedit de atîtea ori cit
de mult mă iubeşte."
480
62. Ţi-am înfăţişat, Mnesipp, din multe cite s-ar
putea povesti, cinci exemple de prietenie. A venit
acum timpul să se ia o hotărîre pentru a se vedea căruia
dintre noi trebuie să i se taie limba sau mina cea
dreaptă. Dar cine are să ne fie judecător?
M n e s ip p: Nimeni, căci pentru descurcarea ne-
înţelegerii dintre noi n-am orînduit nici un judecător.
Dar ştii ce? Aşa cum cu arcul am tras fără să fi avut
vreo ţintă, să alegem un arbitru şi să-i istorisim alte
dovezi de prietenie. Aceluia care va fi rămas mai
prejos· cu povestirea lui, să i se taie limba, dacă eu
voi fi acela; iar dacă acela vei fi tu, să i se taie mina
dreaptă. Sau poate că acest lucru e o sălbăticie. Căci
şi tu te-ai arătat un mare preţuitor al prietenilor, şi
eu, care găsesc că pentru oameni nu poate fi ceva mai
scump şi mai frumos <lecit prietenia. De ce nu ne-am
lega şi noi să fim de-aci înainte şi pentru totdeauna
prieteni? Să ne mulţumim cu această hotărire, fiindcă
amindqi am biruit şi amîndoi vom primi răsplata cea
mai mare: în loc să rămînă fiecare din noi cu limba
şi dreapta lui, folosindu-se doar de ele, vom avea fiecare
încă o limbă şi o mină dreaptă. Mai mult încă: vom
avea laolaltă patru ochi şi patru picioare; într-un
cuvînt, pe toate de două ori. Doi sau trei prieteni care
se unesc ajung un fel de Geryon 24 , aşa cum ni-l înfă
ţişează picturile: un om cu trei mîini şi cu trei capete.
Eu cred că Geryon s-a alcătuit prin contopirea a trei
prieteni, care laolaltă tustrei le făceau pe toate. Şi
aşa e drept să facă prietenii.
63. T o x a r i s: Ai dreptate, aşa să facem!
M n e s ip p: Dar, iubitul meu Toxaris, între noi
nu va fi nevoie nici de sînge, nici de spadă pentru a
întări prietenia. Tot ce-am vorbit pînă acum, precum
şi năzu;nţele noastre, care sînt aceleaşi, reprezintă
chezăşii cu mult mai mari decît acea cupă pe care-o
sorbiţi voi. Căci prietenia, după cite socot eu, nu se
bizuie pe constrîngere, ci pe o dreaptă judecată.

T o x a r i s: Primesc indemnul tău; să fim de
acum încolo prieteni şi oaspeţi! Tu fii gazda mea,
cînd mă voi duce în Hellada, iar eu am să-ţi fiu gazdă
cînd vei ajunge la sciţi.
M n e s i p p: Fii încredinţat că n-am să şovăi a
cerceta şi meleaguri mai îndepărtate, dacă în viaţă
îmi va fi dat să întîlnesc prieteni aşa cum, scumpe
Toxaris, te-ai arătat a fi tu prin cele ce mi-ai povestit.
DESPRE
MOARTEA LUI PEREGRINOS
DESPRE
MOARTEA LUI PEREGRINOS 1
Lucian salută pe Cronios 2
1. Nefericitul Peregrinos sau Proteus, cum ii plăcea

să-şi spună, a făcut tocmai ceea ce obişnuia să facă
Proteus din Homer. După ce, pentru glorie, luase tot
felul de înfăţişări, se prefăcu în cele din urmă în foc,
atît de mult era însetat de faimă. Şi acum acest uimitor
înţelept s-a transformat în cărbuni, ca şi Empedocle.
Deosebirea e, însă, că Empedocle se îngrijise ca nimeni
să nu-l vadă cînd s-a aruncat în hă urile Etnei 3 , pe cită
vreme nobilul cinic şi-a ales adunarea cea mai nume-
roasă din Hellada şi, construind acolo rugul cel mai
înalt cu putinţă, s-a aruncat pe el, de faţă fiind o mul•
ţime de martori, după ce, cu vreo cîteva zile înainte de
înfăptuirea cea cutezătoare, ţinuse mai multe cuvintări.
2. Parcă te şi văd cum izbucneşti în hohote de rîs
aflînd neghiobia bătrînului despre care-ţi vorbesc;
ba te şi aud, fireşte, strigînd: ,,Cîtă nebunie, cită sete
de slavă!", la care mai adaugi şi alte vorbe pe care le
rostim noi de obicei în asemenea împrejurări. Dar tu
spui lucrurile astea de la depărtare şi fiindcă eşti mult
mai la adăpost. Eu, însă, mi-am arătat dezaprobarea
chiar lingă rug, după ce şi mai-nainte înfierasem hotă
rîrea cu Peregrinos in faţa unei mari mulţimi de ascul-
tători. Unii au fost cuprinşi de indignare, şi anume cei
care admirau scrînteala bătrînului. S-au aflat, însă, şi
oameni care, ca şi mine, să-şi bată joc de el. Totuşi,
puţin a lipsit să fiu sfîşiat de cinici, precum fusese sfî-
485
şiat Acteon 4 de cîini sau vărul său, Pentheus, de
mainade 5 •
3. Acum am să-ti înfătisez desfăsurarea dramei. II
cunoşti doară pe 'autor · şi ai putut afla ce mai
tragedii a jucat în cursul întregii sale vieţi, de i-a
întrecut chiar pe Sofocle şi pe Eschyl. lndată ce am
ajuns în Elis 6 , trecînd prin gimnaziu, l-am auzit pe
un cinic, care, cu o voce puternică şi aspră, turuia în-
tr-una la trivialităţi, ocărînd fără deosebire pe toată
lumea. Apoi, strigătele sale au încetat cînd a început
să vorbească despre Proteus. Am să încerc, pe cit mi-o
sta în putinţă, să-ţi povestesc cele ce-a spus. Iar tu vei
recunoaşte, nici vorbă, gălăgioasa vorbărie a cinicilor,
căci adeseori i-ai auzit zbierînd.
4. ,,Pămîntule, soare - spunea el - voi, fluvii,
tu, mare, şi tu, strămoş al nostru, Heracle, cuteza-va
careva să-l numească pe Proteus iubitor de slavă de-
şartă, cînd a îndurat lanţurile în Siria, cînd a dăruit
cinci mii de talanţi patriei sale, cînd a fost alungat din
Roma, el, Proteus, a cărui strălucire biruie strălucirea
soarelui şi se poate lua la întrecere cu Zeus Olimpţanul?
Dar pentru că s-a hotărît să-şi sfîrşească zilele prin foc,
unii pun această hotărîre pe seama pretinsei sale în-
fumurări. Heracle n-a făcut acelaşi lucru? Asclepios şi
Dionysos n-au fost loviţi de trăsnet? Şi, în sfîrşit,
Empedocle nu s-a aruncat oare în hă urile Etnei ?"
5. După cuvintele rostite de către Theagenes 7 , căci
ăsta era numele zurbagiului, am întrebat pe unul din-
tre cei ce se aflau de faţă: ,,Ce să însemne oare focul pe
care-l văd?" Şi am mai vrut să aflu şi ce legături îi unesc
pe Heracle şi pe Empedocle cu Proteus. Omul mi-a
răspuns: ,,Nu peste multă vreme Proteus are să se
dea pradă flăcărilor la Jocurile olimpice". Am stăruit
atunci: ,,Cum? Pentru care motiv?" Acela începu să-mi
vorbească, dar cinicul zbiera în aşa hal, că mi-a fost
cu neputinţă să mai aud altceva. Şi l-am ascultat dind
drumul şi celorlalte argumente şi copleşindu-l pe Pro-
486
teus cu admiraţia şi cu hiperbolele sale. Nu s-a coborît
pînă acolo încît să-l asemuie cu filozoful din Sinope 8
ori cu dascălul său, Antisthene, ci, preţuindu-l mai
presus decît pe Socrate, i-a zvîrlit provocarea lui Zeus
însuşi să se ia la întrecere cu el. Apoi a crezut de cuvi-
inţă să~i pună, aş zice, pe aceeaşi treaptă, şi iată cum
si-a sfîrsit cuvîntarea:
' 6. ,,l~tr-adevăr, omenirea cunoaşte două capodopere
nemaipomenite, pe Zeus din Olimpia şi pe Proteus.
Plăsmuitorul celui dintîi a fost artistul Fidias, pe cită
vreme autorul celuilalt nu e altul decît insăsi natura.
Acum această podoabă a lumii are să ne părăsească,
plecînd dintre noi şi lăsîndu-ne orfani, ca să sălăşlu
iască între zei." Cuvintele rostite l-au făcut de era tot o
apă; a vărsat lacrimi care au stîrnit hazul şi, smulgîn-
du-şi părul, de altfel cu luare-aminte, ca să nu tragă de
el prea mult, a fost luat în cele din urmă de acolo de
către nişte cini9i, care-l mîr1gîiau, in timp ce el se îneca
în sughiţuri.
7. îndată după aceea s-a urcat altcineva la tribună,
grăbindu-se ca nu cumva să se împrăştie mulţimea.
Acesta a vărsat libaţiile deasupra primelor victime,
care încă mai ardeau. Mai întîi, a izbucnit în hohote
de rîs prelungite. Era limpede că rîde din toată inima.
Apoi, a prins să glăsuiască aşa: ,,Ticălosul de Thea-
genes, care prin lacrimile lui Heracle e vrednic de tot
dezgustul nostru, şi-a pus capăt cuvîntării. Eu însă,
dimpotrivă, am să încep cu rîsul lui Democrit." Şi
iar a început să ridă, dar cu atîta poftă, încît pe mulţi
dintre noi ne-a obligat să facem la fel.
8. ln sfîrşit, stăpînindu-se, a glăsuit precum urmea-
ză: O! voi, bărbaţi, ce oare altceva puteam face, auzind
asemenea prăpăstii şi văzînd cum nişte oameni bătrîni,
pentru o biată mîndrie deşartă, vrednică de tot dispre-
ţul, sint gata-gata să facă tumbe în faţa privitorilor?
Dar, ca să ştiţi cine-i podoaba lumii despre care s-a
vorbit în faţa voastră şi cine se va da pradă flăcărilor,
487
ascultaţi-mă! I-am urmărit felul de-a fi şi i-am cerce-
tat viaţa. Am aflat amănunte de la compatrioţii săi
şi de la cei ce-au fost siliţi să-l cunoască îndeaproape.
9. Această capodoperă, pe care a întruchipat-o
natura, acest canon al lui Polykleitos 9 , abia începuse
a fi numărat în rîndul bărbaţilor, şi a şi fost prins
săvîrşind _un adulter în Armenia, drept care a mîncat
o mamă de bătaie, s-o pomenească I Sărind de pe aco-
periş, a izbutit să scape cu un nap înfipt în şezut.
L-a corupt apoi pe un băiat frumos şi a trebuit să
plătească trei mii de drahme părinţilor copilului,
oameni nevoiaşi, ca să nu fie adus în faţa guverna-
torului Asiei.
10. Dar socot c-ar fi nepotrivit să stărui cu astfel
de desluşiri. Fără îndoială că omul nostru nu era încă
<lecit o argilă nemodelată, iar nu minunata capodo-
peră a unui mare artist. Trebuie totuşi să mai pome-
nesc aci, nici nu se poate altfel, cele săvîrşite de el
împotriva propriului său tată. Voi toţi aveţi cunoş
tinţă, căci doar aţi auzit vorbindu-se despre asta,
cum că l-a sugrumat pe bătrîn, fără să mai rabde a-l
vedea trecînd de şaizeci de ani. Apoi, întrucît vestea
nelegiuirii săvîrşite se răspîndise, s-a osîndit el însuşi
la surghiun, rătăcind din ţară in ţară.
11. Cam în acea vreme s-a iniţiat omul nostru în
minunata înţelepciune a creştinilor, ajungînd ucenicul
preoţilor şi cărturarilor lor de pe meleagurile Palestinei.
Dar ce să vă mai spun? In scurtă vreme a dovedit
că, în comparaţie cu el, aceştia sînt doar nişte copii.
El era profet, căpetenie de thiasos 10 , mai-mare al
adunării, îndeplinind toate funcţiile singur. Tălmăcea
şi lămurea unele din cărţile lor, alcătuind el însuşi
multe scrieri. II priveau ca pe un zeu, îl socoteau drept
dătător de legi şi îl numeau ocrotitorul lor. Creştinii
se mai închină şi acum acelui mare om, care a fost
răstignit în Palestina fiindcă a introdus în lume un
nou cult.
488
12. Întemniţat pentru că era creştin, Proteus a fost
zvlrlit în închisoare. Dar şi întemniţarea i-a adus o
faimă destul de mare pentru tot restul vieţii, fiindcă
ajunsese vestit pentru vrăjitorii şi pentru setea lui
de slavă, cele două ambiţii ale lui Proteus. Indată ce
fu pus in lanţuri, creştinii socotiră cele intîmplate
o adevărată năpastă şi încercară să facă tot ce le-a
stat în puteri ca să-l smulgă din închisoare. Cum însă
n-au putut să ajungă la nici un rezultat, au început,
cu o nespusă rîvnă, să se îngrijească de Proteus în
fel şi chip. O dată cu ivirea zorilor, se puteau vedea
prin preajma închisorii cîteva babe, femei văduve,
dimpreună cu niscai copilaşi orfani, care pindeau pe
la poartă. Mai-marii sectei, mituindu-i pe temniceri,
îşi petreceau pînă şi noaptea înlăuntru, laolaltă cu el;
I se aduceau apoi omului nostru felurite soiuri de
bucate, se citeau înlăuntru cărţile sfinte ale creştinilor,
şi oamenii lor cei mai de vază îl numeau pe preabunul
Peregrinos, care mai purta încă acest nume, un nou
Socrate.
13. A venit Ia el şi lume de prin cetăţile Asiei:
nişte trimişi de-ai creştinilor, pe care aceştia ii trimi-
seseră pe cheltuiala obştii, ca să-i vină într-ajutor,
să-l apere şi să-i aducă mîngîiere. Într-adevăr, cind
statul loveşte în felul ăsta pe vreunul dintre confraţii
lor, creştinii, cit ai clipi, sar să-l ajute şi, ca să fiu
scurt, nu se dau în lături de la nici o jertfă. Aşa că,
de îndată ce-au aflat de întemniţarea lui, i-au şi cărat
la bani cu nemiluita. Aşa s-a făcut că Peregrinos avea
Ia îndemină cîştiguri însemnate. Nefericiţii ăştia de
creştini sînt încredinţaţi că vor trăi in veşnicie. Iată
pentru ce dispreţuiesc moartea, iar cei mai mulţi se
şi bucură cînd au prilejul s-o înfrunte. Ba, mai mult
încă, primul lor dătător de legi i-a făcut să creadă
că sint toţi fraţi intre ei, de îndată ce, schimbindu-şi
legea şi tăgăduindu-i pe zeii hellenilor, începură să se
închine vestitului sofist care fusese răstignit şi să
trăiască după legile date de el. Din acea clipă ei dis-
489
preţuiră, de asemenea, orice fel de bun, socotind că
averile le stăpînesc în devălmăşie. Dar nici una din
credinţele lor nu e primită de aceşti creştini pe calea
unei tradiţii bine întemeiate. Bunăoară, dacă vine la ei
vreun pehlivan mai isteţ ca alţii, în scurt timp se
îmbogăţeşte, hătindu-şi joc de prostia lor.
14. Guvernatorul Siriei din acea vreme, un om iubi-
tor de filozofie, i-a dat însă drumul lui Peregrinos,
fiindcă a înţeles că acesta într-atîta se smintise, incit
~ucuros ar fi primit moartea, numai ca oamenii ce
vor veni să-i slăvească amintirea. L-a pus deci în liber-
tate, fiind încredinţat că nu merită osînda. întors la
el în ţară, Peregrinos îi găsi pe concetăţenii săi încă
foarte porniţi împotriva lui, întrucît îşi omorîse tatăl;
ba chiar mulţi dintr-înşii erau gata să-i deschidă şi
un proces pentru a-i aduce această învinuire. Apoi,
tn vreme ce Peregrinos lipsise de acasă, cele mai multe
din bunurile sale fuseseră prădate şi nu-i mai rămăse
seră decît pămînturile, care preţuiau ca la vreo cinci-
sprezece talanţi. Toată averea lăsată de bătrîn la moar-
tea lui putea face cam treizeci de talanţi, iar nu cinci
mii, aşa cum a susţinut caraghiosul ăla de Theagenes.
Ei bine, dacă la averea bătrînului am mai adăuga
tntreaga cetate a pari anilor 11 , dimpreună cu încă cinci
oraşe învecinate, toate astea laolaltă nu s-ar fi putut
vinde cu un asemenea preţ, chiar puntndu-i la soco-
teală şi pe locuitori, şi dobitoacele lor, şi toate lucru-
rile din casă.
15. Dar spiritele erau încă înfierbîntate, şi de aceea
se putea bănui că nu va trece mult şi o să se ridice un
orator care să-l învinuiască pe Peregrinos. Poporul,
mai ales, era tare mînios, deoarece oamenii care-l cu-
noscuseră îl plîngeau pe acel bătrîn atît de bun., după
cite se spunea, şi care pierise într-un chip atit de nele-
giuit. Dar iată ce-a mai născocit acest . firoscos de
Proteus, spre a putea să facă faţă împrejurărilor şi să
se smulgă din primejdie. lnfăţişîndu-se în adunarea
parianilor (îşi lăsase părul mare şi îmbrăcase o manta
490
foarte murdară, purta desagă şi toiag, iar înfăţişarea
lui era vrednică de tragedie), arătîndu-se în halul ăsta
mulţimii, rosti cu hotărîre că renunţă la întreaga lui
avere, pe care o moştenise de la tatăl său de fericită
amintire, şi că o lasă în întregime statului. De tndată
ce auzi aceste cuvinte, poporul, alcătuit din oameni
sărmani şi ahtiaţi după dărnicii, îl proclamă fără şo
văire singurul filozof, singurul iubitor al ţării sale,
singurul înflăcărat adept al lui Diogene şi al lui Cra-
tes. ln felul ăsta, li se astupă gura duşmanilor lui
Peregrinos, aşa că, 'dacă mai încerca cineva să po-
menească de omor, era pe dată lovit cu pietre.
16. Pentru a doua oară omul nostru şi-a părăsit
patria, pornind să ducă o viaţă rătăcitoare. Creştinii,
alcătuiţi într-un fel de gardă personală, îi făceau rost
de toate merindele trebuincioase pentru drum şi-i dă
deau putinţa să trăiască în belşug. Aşa şi-a petrecut
viaţa şi s-a hrănit Peregrinos o bună bucată de vreme.
Dar, mai apoi, fiindcă a călcat unele porunci de-ale
creştinilor (fusese văzut, pare-se, mîncînd nişte căr
nuri oprite de ei), Peregrinos a fost alungat din rîn-
durile lor. Aflîndu-se la mare ananghie, a crezut că
n-ar fi rău să-si retracteze dania si să ceară îndărăt
cetătii bunuri}~ dăruite. Trimitîndu-le concetătenilor
o jaibă, ceru, în numele împăr~tului, să i se re;tituie
darul. Cetatea s-a plîns însă şi ea printr-o solie împă
ratului, aşa că socotelile lui Peregrinos au fost răstur
nate, fiind nevoit să rămînă la hotărîrea luată mai-
nainte, pe temeiul că, nesilit de nimeni, îşi dăruise
bunurile.
17. Apoi, pentru a treia oară, şi-a părăsit patria,
ca să călătorească în Egipt, zăbovind pe lîngă Agatho-
bulos 12 • Acolo a deprins el minunatul meşteşug cu
care se îndeletniceşte pînă astăzi. Şi-a ras jumătate
din cap, şi-a mînjit faţa cu noroi şi, de faţă cu o mare
mulţime de oameni, a început să se masturbeze, spu-
nînd că lucrul ar fi, chipurile, lipsit de însemnătate.
Apoi şi-a dat lovituri şi i-a pus şi pe alţii să-l lovească
491
cu o nuia în spate, faptă la care a adăugat multe altele
şi mai neruşinate.
18. Pregătit în felul acesta, a plecat din Egipt şi a
pornit-o pe mare spre Italia. N-a apucat însă bine să
debarce, c-a şi început să-i ocărască pe toţi oamenii
pe care-i vedea, îndeosebi pe împărat, a cărui blin-
deţe şi bunătate îi erau foarte cunoscute; de aceea
cuteza să facă asemenea lucruri fără nici o frică. în-
tr-adevăr, împăratul nu lua cîtuşi de puţin aminte
la insultele pe care i le arunca Proteus, socotind că
doar pentru nişte cuvinte deşarte n-are rost să fie pe-
depsit un om care, sub masca filozofiei, îşi făcea o
meserie din a batjocori. Proteus însă vedea cum, dato-
rită purtării sale neobişnuite, îi creşte faima pe zi ce
trece; iar nepricepuţii, din pricina smintelii de care
dădea dovadă, il socoteau un om nespus de însemnat.
Şi lucrurile au mers aşa, pînă cind guvernatorul Romei,
un bărbat înţelept, văzînd că omul nostru a întrecut
orice măsură, l-a alungat din cetate, spunînd că Roma
n-are nevoie de un asemenea filozof. Dar faptul că
fusese alungat din cetate i-a adus şi mai mare faimă
lui Proteus. Toată lumea vorbea numai de el, susţi
nind că fusese alungat din pricina felului său nepre-
făcut de-a vorbi şi a purtărilor lui de om slobod. A
fost chiar asemuit cu Musonius, cu Dion, cu Epictet 13
şi cu alţi înţelepţi de felul lor.
19. Aşa stînd lucrurile, Proteus s-a întors în Hellada.
Aci, ba îi acoperea cu ocări pe eleeni, ba încerca să-i
înduplece a ridica armele împotriva romanilor, ba-I
ocăra pe un bărbat cu totul deosebit prin ştiinţa şi
prin dregătoria lui 14 , care făcuse multe servicii Hella-
dei, aducind, printre altele, apă în ţinutul Olimpiei
şi ferindu-i astfel de moartea prin sete pe spectatorii
adunaţi pentru jocuri. Peregrinos îl vorbea de rău pe
acesta pentru că, zicea el, îi moleşise pe helleni. Ar fi
preferat ca spectatorii să îndure setea şi - pe Zeus -
chiar să moară un mare număr dintr-înşii de pe urma
unor boli cumplite, pe care uscăciunea ţinutului dese-
492
ori le abătea pin-atunci asupra unei mari mulţimi de
oameni. Dar numai vorba era de el, căci de băut băuse
şi el din aceeaşi apă cu toată lumea. Aşa că din puţin
s-a ţinut să nu fie ucis cu pietre. Mulţimea s-a năpus
tit asupra lui, şi eroul nostru n-a izbutit să scape cu
zile decît refugiindu-se în templul lui Zeus.
20. Cu prilejul Olimpiadei următoare, a rostit în
faţa hellenilor un discurs, pregătit vreme de patru ani,
în care a făcut elogiul celui ce construise apeductul
şi s-a dezvinovăţit pe sine pentru că a fugit. Nu i s-a
mai dat însă atenţie şi nimeni nu l-a privit cu respect,
ca mai înainte, căci toate şiretlicurile lui erau acum
răsuflate, şi Peregrinos nu mai putea să născocească
nimic uimitor, in aşa fel încît să smulgă admiraţia
şi să ţintuiască asupră-şi privirile celor ce-l ascultau.
Dar tocmai stîrnirea admiratiei era lucrul dorit de
el cu cea mai mare rîvnă. Atlinci s-a gîndit să înfăp
tuiască isprava lui cea plină de cutezanţ.ă, şi anume
să moară pe rug! De aceea, îndată după ultimele Jo-
curi olimpice, Peregrinos a răspindit printre toţi helle-
nii zvonul că la Olimpiada următoare are să se mis-
tuie în flăcări.
21. Astăzi, zice-se, e pe cale de a-şi înfăptui acest
plan. A săpat o groapă şi a îngrămădit acolo lemne,
făgăduind să arate un curaj nemaipomenit. Ar trebui,
mai degrabă, socot eu, să-şi aştepte mo_artea neînfri-
cat şi nu să caute a fugi mişeleşte din viaţă. Iar dacă
s-a hotărît cu tot dinadinsul să moară, n-ar trebui să-şi
pună capăt zilelor cu toată această pompă, vrednică
de o tragedie, ci ar putea să-şi dea sufletul alegînd
un alt soi de moarte, căci nenumărate sînt doară chi-
purile în care-ţi stă la îndemînă să te omori. 1n cazul
că ar prefera, ca Heracle, moartea prin foc 15 , de ce
nu şi-ar alege, în tăcere, un munte împădurit, ca să
se lase acolo pradă flăcărilor, luînd doar un singur om
ca martor al isprăvii sale, bunăoară pe acest Theage-
nes, care să-l închipuie pe Filoctet 16 ? I Şi-a ales însă
cea mai numeroasă adunare de la Olimpia, spre a se
493
lnfăţişa lumii asemenea unui actor pe scenă şi spre a
se preface în scrum în văzul mulţimii. Şi - pe Heracle
- merită să moară astfel, dacă se cuvine ca paricizii
şi ateii să-şi ispăşească faptele cele cutezătoare! De
fapt, socot că prea tîrziu s-a gîndit Peregrinos la asta,
fiindcă de mult trebuia să fie aruncat în taurul lui
Falaris 17 ca să-şi plătească fărădelegile, şi nu să se
lase pradă flăcărilor, care, de îndată ce va deschide
gura, îl vor înăbuşi, curmîndu-i astfel într-o clipă
zilele. Căci pe drept cuvint se spune, aşa cum mi-au
povestit mulţi, că nici o altă moarte nu te smulge mai
repede vieţii decît moartea prin foc. Ajunge doar să
deschizi gura, că îndată ai şi murit.
22. Omul nostru îşi închipuie, cred, că ar fi o pri-
velişte plină de măreţie să vezi cum se mistuie în flă
cări un om chiar în locul unde zeii nu îngăduie nici
măcar înmormîntarea celor ce mor acolo 18 • 1n această
privinţă, aţi auzit, cred, povestindu-se că odinioară
un om care voia să ajungă vestit şi nu-şi putuse face
faimă in alt chip a dat foc templului lui Artemis din
Efes 19 • Ei bine, şi Peregrinos cugetă să-şi pună în
fapt un asemenea gînd, căci pînă-ntr-atît a ajuns să-l
mistuie dorinţa de slavă.
23. Peregrinos susţine, desigur, că numai pentru
binele omenirii face el treaba asta, şi anume spre a-i
învăţa pe muritori să dispreţuiască moartea şi să în-
dure plini de curaj marile suferinţe. L-aş întreba însă
bucuros, sau mai degrabă pe voi v-aş întreba, dacă
ţineţi chiar atît de mult a-i vedea pe răufăcători că
ajung ucenicii acestuia şi că se deprind a-i imita tăria
sufletească, înfruntînd şi ei dispreţuitori moartea, flă
cările rugului şi toate acele chinuri, care ne înfioară
numai ce ne gîndim la ele. Sînt încredinţat că n-aţi
dori cîtuşi de puţin să se intîmple una ca asta. Ei
bine, cum are să-i poată deosebi Proteus pe cei buni
de cei răi, ca să le fie de folos numai celor buni, iar
pe ticăloşi să nu-i facă mai cutezători în faţa suferin-
ţelor şi mai iubitori de primejdii?
494
24. Să zicem, insă, că numai cei cărora le foloseşte
ar veni aci să vadă o asemenea privelişte. Am să vă
pun atunci o altă întrebare: aţi ingădui ca feciorii
voştri să urmeze o atare pildă? Nici vorbă că n-aţi
încuviinţa. Ce rost are, însă, să vă mai pun o aseme--
nea întrebare, cînd nici măcar dintre ucenicii lui Pere-
grinos nu-i unul care s-o urmeze? Tocmai de aceea
trebuie învinuit Theagenes: de imitat îl imită in toate,
dar cînd e vorba să-şi urmeze dascălul şi să purceadă
împreună către Heracle, atunci se dă înapoi. Şi ar
putea doar să facă treaba asta cit ai clipi, azvîrlin-
du-se în flăcări cu capul în jos. Într-adevăr, ca să-l
imite cu adevărat pe omul nostru, n-are nevoie nici
de desagă, nici de toiag şi nici de manta, toate astea
sînt lesnicioase, la îndemîna oricui şi neprimejdioase
pentru nimeni, ci e destul să-l urmeze în lucrul cel
mai de seamă, şi anume în felul cum îşi sfîrşeşte viaţa.
Ar fi de dorit ca Theagenes să-şi înalţe un rug din
lemn de smochin, dacă se poate cît mai verde, înăbu
şindu-se în fumul ce va ieşi de-acolo. Căci de foc au
avut parte nu numai Heracle şi Asclepios, ci pe rug
pier arşi, aşa cum mereu ii vedem, şi pîngăritorii de
lucruri sfinte, şi ucigaşii. Mai bine e să-ţi pui capăt
zilelor prin fum, căci o asemenea moarte ar fi atunci
semnul deosebitor al tagmei voastre.
25. De altminteri, dacă Heracle a dovedit atîta
îndrăzneală incit să-şi sfirşească viaţa prin flăcări,
a făcut _acest pas, împins de suferinţa care-l chinuia:
tragedia ne spune că singele centaurului ii mistuia
trupul 20 • Care e însă temeiul pentru care s-a hotărit
Proteus a se arunca în mijlocul flăcărilor? Pe Zeus,
pentru că vrea să ne arate cit e de neînfricat, aşa cum
fac şi brahman ii! Şi Theagenes socoteşte că a fi ase-
menea lor e un bine, ca şi cum în India sau altundeva
nu s-ar putea afla nebuni şi iubitori de slavă deşartă.
Dar fie şi aşa! Să încerce a-i urma şi pe brahmani !
Numai că brahmanii nu sar în foc. Ne povesteşte One-
sicritos, cirmaciul lui Alexandru, cel care l-a văzut
495
pe Calanos mistuindu-se în flăcări 21 , cum că brah-
manii, după ce şi-au înălţat rugul, stau lingă el nemiş
caţi şi rabdă să fie pirjoliţi încetul cu încetul. Apoi,
fără a arăta nici o tulburare, urcă pe rug şi se lasă mis-
tuiţi de flăcări, după ce s-au întins şi au încetat orice
mişcare. Dar Peregrinos ce mare lucru face dacă, azvîr-
lindu-se în vîlvătaie, o să moară de îndată ce l-or
îneca flăcările? Şi, de altfel, chiar pe jumătate ars,
tot mai poate nădăjdui să scape, făcînd doar o săritură
tnapoi. Asta, fireşte, numai dacă nu-i va trece prin
minte, aşa cum se spune, să sape o groapă adîncă şi
să-şi facă rugul în fundul ei.
26. Ba sînt unii care susţin că-şi va schimba gîn-
dul, deoarece povesteşte unele vise, potrivit cărora
Zeus nu i-ar îngădui să pîngărească acest loc sfînt.
Cit despre asta, poate fi însă liniştit! Sînt în stare
să-l încredinţez, şi chiar prin jurămînt, că nici un zeu
nu se va minia văzîndu-1 pe nelegiuitul de Peregrinos
cum piere într-un chip vrednic de nelegiuirile sale.
Acum nu-i vine uşor să dea îndărăt, căci cinicii care-i
stau în preajmă ii îndeamnă, îl îmboldesc spre foc,
îi înflăcărează mintea şi nu-i îngăduie a fi stăpînit
de spaimă. Ce bine-ar fi dacă, aruncîndu-se în foc,
Peregrinos ar mai atrage cu sine în flăcările rugului
încă vreo doi cinici ! Ar fi singura faptă frumoasă şi
desfătătoare pe care ar săvirşi-o.
27. Mi s-a mai spus şi că Peregrinos nu mai vrea
să se numească Proteus şi că şi-a schimbat numele în
acela de Foinix, fiindcă, după cite se spune, fenixul,
pasărea aceea indiană, se urcă pe un rug cind ajunge
la adînci bătrîneţi. Ba omul nostru mai împrăştie şi
niscai zvonuri povestind despre anume vechi oracole,
după care el, Peregrinos, trebuie să fie socotit un
demon ocrotitor al nopţii. Fără nici o îndoială că do-
reşte acum, cu mare rîvnă, să i se înalţe nişte altare,
trăgind nădejde că i se va ridica şi o statuie de aur.
28. Şi, pe Zeus, te pomeneşti că în mulţimea cea
mare a preoţilor s-or şi găsi unii care să susţină că,
496
mulţumită lui Peregrinos, au fost tămăduiţi de fier-
binţeli groaznice şi că în plină noapte s-au intîl:rrît
cu acest duh ocrotitor al nopţii. Iar blestemaţii aceia
de ucenici ai lui Peregrinos ii vor înălţa desigur un
lăcaş sfînt, care să slujească drept oracol, fiindcă stră
vechiul şi vestitul Proteus, odrasla lui Zeus, acela care
cel dintîi a purtat acest nume, se îndeletnicea cu meş
teşugul prorocirii. Aş putea chiar să jur că vor fi orîn-
duiţi şi preoţii care, intru cinstirea lui Peregrinos,
vor primi lovituri de bice, îşi vor pricinui arsuri şi se
vor deda la fel şi chip de scamatorii de soiul ăsta. Ori
v-aş mai putea încredinţa, pe Zeus, că are să i se sta-
tornicească un cult de noapte, cu prilejul căruia vor
avea loc procesiuni cu flăcări în jurul rugului său.
29. Nu demult, după cite mi-a povestit un prieten,
· Theagenes spunea că şi Sibylla 22 prorocise ceva în
legătură cu asta. Mi-a recitat chiar următoarele: ,,Cînd
Proteus, cel mai de seamă dintre toţi cinicii, îşi va
aprinde focul în incinta templului lui Zeus, cel cu tune-
tul atît de zgomotos, şi va sări în flăcări înălţindu-se
către marele Olimp, poruncesc, fără deosebire, tuturor
celor ce se hrănesc cu roadele pămîntului a-l cinsti
aşa cum se cuvine a fi cinstit un erou atît de mare,
care rătăceşte în mijlocul nopţii şi al cărui jilţ se află
alături de Hefaistos şi de stăpînul Heracle."
30. Iată ce ne spune Theagenes că ar fi prorocit
Sibylla. Aş vrea, însă, să vă mai amintesc şi de un
oracol al lui Bakis 23 în legătură cu aceleaşi lucruri
pe care vi le-am povestit. Bakis glăsuia aşa, şi nu spu-
nea rău de loc: ,,Cînd, însufleţit de furia faimei, un
cinic cu multe nume va sări în flacăra cea mare, să-l
imite atunci şi ceilalţi cîini, corciţi cu vulpile, care-i
sînt ciraci, împărtăşind astfel soarta şi sfîrşitul acestui
lup care-i va părăsi! Dacă vreunul, tn nevolnicia sa,
are să încerce să scape de sub puterea lui Hefaistos,
de îndată să-l ucidă toţi aheii cu pietre, pentru ca
acesta, rece fiind, să nu se mai apuce a vorbi cu căl
dură şi cu minie, aşa cum ştie el, după ce şi-a umplut
32 497
desaga cu aur dobîndit prin camătă neomenoasă. EI
are la Patrai 24 de trei ori cinci talanţi." Ce credeţi,
oameni buni? Vă închipuiţi oare că Bakis e un profet
mai puţin vrednic de preţuirea noastră decît Sibylla?
A sosit, aşadar, vremea pentru aceşti uimitori ciraci
ai lui Proteus să-şi caute şi ei un loc (unde să se poată
preface în aer. Căci arderea pe rug ei o numesc prefa-
cere în aer.
31. Auzind aceste cuvinte, adunarea întreagă începu
să strige: ,,Să fie arşi îndată, căci sînt vrednici de foc!"
Atunci vorbitorul coborî de pe tribună rîzînd. Dar
acele strigăte treziră luarea-aminte a lui N estor 25 ,
vreau să spun a lui Theagenes. De îndată ce le auzi,
se înfăţişă neîntîrziat şi se urcă la tribună,• pornin-
du-se pe zbierete. El înşiruia nenumărate ticăloşii pe
care le punea pe seama vorbitorului care coborîse,
acel om minunat al cărui nume nu l-am putut afla.
Iar eu, părăsindu-l pe Theagenes,care-şi spărgea pieptul
cu răcnetele sale, am plecat şi am pornit-o ca să-i văd
pe atleţi; se spunea că bărbaţii care hotărau la Jocu-
rile olimpice sosiseră în gimnaziu. Iată, dec_i, cele ce
s-au petrecut în Elida.
32. După ce am sosit la Olimpia, am văzut că opis-
thodomul 26 era plin de oameni, dintre care unii veş
tejeau, iar alţii înălţau în slăvi hotărîrea lui Proteus;
erau atît de porniţi, incit cei mai mulţi dintr-înşii
ajunseseră chiar la încăierare. Şi lucrurile s-au petre-
cut astfel pînă ce s-a ivit însuşi Proteus, însoţit de o
puzderie de oameni. A mers în spatele acelui loc, care
fusese hotărît pentru crainici, şi a început să vorbească
despre el însuşi şi despre viaţa pe care o dusese, despre
primejdiile pe care Ie înfruntase şi despre toate cite
le îndurase de dragul filozofiei. Cuvîntarea lui a fost
lungă, dar n-am putut asculta decit o mică parte a ei_,
căci mulţimea strînsă în jurul lui Peregrinos mă împie-
dica să-l aud. Temîndu-mă apoi să nu fiu strivit în
mijlocul acestei gloate îngrozitoare (am văzut atunci
mai mulţi inşi prăbuşindu-se astfel), am plecat spu-
498
nînd din toată inima rămas bun acestui sofist atît de
doritor să-şi sfîrşească viaţa şi care-şi rostea cuvin-
tarea funebră înaintea morţii.
33. Numai atît mi-a fost dat să-l aud: cum că
vrea să-şi sfîrşească o viaţă de aur încununînd-o cu
o cunună de aur. Căci, după ce trăise in felul lui He-
racle, trebuia să moară ca şi Heracle, amestecîndu-se
cu văzduhul. ,,Vreau, a mai spus Peregrinos, să fiu de
folos oamenilor şi să le arăt cum se cuvine a fi dispre-
ţuită moartea. Toţi oamenii trebuie să fie pentru
mine nişte filocteţi." Atunci gogomanii din acea adu-
nare vărsară lacrimi amare şi strigară: ,,Rămîi în viaţă
pentru binele hellenilor !" Alţii, însă, cu suflete mai
bărbăteşti, îi aruncară în obraz: ,,Adu-ţi la îndepli-
nire hotărîrea !" Strigătele acestora l-au tulburat des-
tul de mult pe bătrîn, căci trăgea nădejdea că toţi
privitorii o să-l oprească de la moarte şi că, nedîndu-i
voie să se arunce în flăcări, cu toată împotrivirea lui,
o să-l reţină în viaţă. Dar cuvintele „Adu-ţi la înde-
plinire hotărîrea !" au fost pentru el cu totul neaş
teptate şi, măcar că era galben ca un mort, l-au făcut
să pălească şi mai mult. Ba - pe Zeus - l-am văzut
chiar tremurînd, punînd astfel capăt cuvîntării sale.
34. In ceea ce mă priveşte, poţi să-ţi închipui ce-am
mai rîs, căci un om cuprins de o patimă atît de ne-
bunească pentru slavă, incit ii întrece pe toţi cei
stăpîniţi de aceeaşi furie, nu poate fi vrednic de milă.
Dar pe Proteus îl urma un mare alai şi era îmbătat
de gloria sa, aruncîndu-şi privirile asupra mulţimii
celor care-l admirau. Nefericitul de el uitase că cei
duşi spre a fi răstigniţi sau aflaţi în mîinile călăului
sînt însotiti .
, ' de oameni si mai numerosi. '
35. Ei bine, sosise acum sfîrşitul Jocurilor olim-
pice, cu cele mai frumoase jocuri pe care le-am văzut,
deşi am luat parte de patru ori la reprezentaţii de
acest fel. Fiindcă, din pricina mulţimii de oameni
care plecau în acelaşi timp, n-am putut să fac rost
de o trăsură, am rămas fără să vreau în urma altora.
32* 499
Iar Peregrinos, care-şi amina mereu isprava, a hotărît
în cele din urmă o noapte cînd trebuia să dea specta-
colul morţii sale pe rug. Venind un prieten să mă ia,
m-am sculat pe la miezul nopţii şi am pornit-o de-a
dreptul spre Harpine, unde fusese ridicat rugul. De
la Olimpia şi pînă acolo să tot fie douăzeci de stadii.
Localitatea e aşezată spre răsărit, dacă mergi dinspre
hipodrom. Ajungind acolo, am găsit de îndată rugul,
făcut într-o groapă, a cărei adîncime era ca de vreun
stînjen. Am văzut numeroase torţe, intre care fuseseră
vîrîte crengi uscate, pentru ca vîlvătaia să le cuprindă
cit mai repede.
36. Şi la răsăritul lunii, care trebuia să privească
şi ea această minunată ispravă, şi-a făcut şi Proteus
apariţia, îmbrăcat ca de obicei şi însoţit de oamenii
cei mai de vază ai sectei cinice. Printre acestia se
afla, fără doar şi poate, şi vestitul cetăţean ~l ora-
şului Patrai, cu o torţă în mină. El îndeplinea cu
destulă indeminare cel de-al doilea rol. Şi Proteus
purta o torţă. lnaintînd şi aşezîndu-se fiecare de o
parte şi de cealaltă a rugului, au aprins, cum era şi
firesc, un foc uriaş, deoarece rugul era alcătuit din
lemne răşinoase şi din vreascuri. Acum, prietene, ia
aminte cît poţi! Peregrinos şi-a lăsat jos desaga, şi-a
pus jos măciuca lui Heracle şi s-a dezbrăcat de manta,
înfăţişîndu-se ochilor noştri într-o cămaşă groaznic
de murdară. A cerut apoi tămîie ca s-o arunce în foc
şi, intorcîndu-se către miazăzi, căci şi gestul acesta
îşi avea rolul lui în tragedie, a rostit: ,,Demoni ai
mamei mele şi ai tatălui meu, primiţi-mă in chip
binevoitor!" Şi, glăsuind aşa, a sărit in foc şi n-a mai
fost văzut, căci il învăluiseră flăcările, care se înăl
ţau în vîlvătăi.
37. Iarăşi te văd cum rîzi, frumosul meu Cronios,
pentru că drama s-a sfîrşit astfel. Cît despre mine, pe
Zeus, nu l-am invinuit_prea tare că invocase manii 27
mamei sale, dar cind i-a chemat într-ajutor şi pe aceia
ai tatălui său, mi-am adus aminte de cele ce se spu-
500
neau tn privinţa paricidului şi nu mi-am putut stăptni
rîsul. Iar cinicii, rînduiţi in jurul rugului, nu vărsau
nici o lacrimă, ci în tăcere îşi arătau durerea privind
spre foc. 1n cele din urmă, nemaiputînd să-i îndur,
strigai: ,,Să plecăm de-aci! Ce oameni de nimic sin-
tem ! Cum putem găsi desfătare în priveliştea asta?
Cum putem răbda să-l vedem prefăcut în friptură pe
un biet bătrîn şi să simţim nările pline cu miros de gră
sime arsă? Poate că aşteptaţi să vie vreun pictor care
să vă zugrăvească, înfăţişîndu-vă ca pe prietenii lui
Socrate lingă el în închisoare?" S-au înfuriat şi mi-au
zvîrlit ocări, ba unii dintr-inşii se repeziră chiar la
bite. Cum, însă, ameninţam să-i înşfac pe unii şi să-i
arunc in foc, ca să-l urmeze pe învăţătorul lor, au
tăcut din gură şi s-au potolit.
38. Şi, în vreme ce făceam cale întoarsă, am cumpă
nit in mine, prietene, mai multe lucruri. Mă gîndeam,
bunăoară, ce înseamnă şi setea asta de slavă, singura
patimă căreia nimeni nu-i poate scăpa, nici chiar
cel ce trece în ochii tuturor drept o fiinţă minunată!
Ce să mai vorbesc atunci de unul ca ăsta, care dusese
o viaţă de neghiob, viaţa unui om apucat, şi care
merita cu prisosinţă focul?!
39. Dădui apoi peste o mulţime de oameni care
veneau să vadă şi ei acest spectacol, închipuindu-şi
că-l vor găsi pe înţeleptul nostru încă în viaţă. ln-
tr-adevăr, cu o zi mai înainte se răspindise zvonul că
numai după ce va fi salutat răsăritul soarelui - aşa
cum, zice-se, fac brahmanii - Peregrinos se va urca
pe rug. Pe cei mai mulţi i-am întors din drum, lămu
rindu-i că totul se isprăvise. Dar mai erau şi unii
grozav de dornici să vadă măcar locul unde Peregri-
nos îşi săvîrşise isprava, vrînd să ia de acolo citeva
rămăşiţe ale rugului. Atunci, scumpul meu prieten,
mi-a fost destul de greu să-i lămuresc pe acei oameni,
care îmi puneau tot felul de întrebări şi-mi cereau o
mulţime de amănunte. Dacă aveam de-a face cu vreu-
unul mai răsărit, ii înfăţişam, ca şi ţie, adevărul
501
curat, faptele aşa cum se petrecuseră; dar prostănacilor,
care mă ascultau cu gura căscată, le infloream lucru-
rile, adăugind de la mine amănunte vrednice de o
tragedie. Le-am istorisit, bunăoară, că, după ce rugul
a fost aprins, iar Proteus s-a aruncat in mijlocul flă
cărilor, s-a stîrnit mai întii un cutremur mare, însoţit
de urlete grozave. Apoi, un vultur s-a înalţat din
mijlocul flăcărilor şi a pornit-o drept spre cer, rostind
cu un detunător glas omenesc: ,,Am părăsit pămîntul
şi mă îndrept către Olimp". Oamenii, uluiţi şi stă
piniţi de spaimă, începeau să adore divinitatea lui
Proteus şi mă întrebau dacă vulturul pornise spre
răsărit, ori spre apus. Iar eu le răspundeam tot ce-mi
trecea prin minte.
40. lntorcindu-mă in marele sobor, m-am întilnit
cu un om cărunt, care - pe Zeus - părea un bărbat
vrednic de toată încrederea, dacă ar fi fost să ne luăm
după chipul, după barba şi după toată gravitatea fi-
inţei sale. Acest om vorbea despre Proteus şi susţi
nea că, la foarte scurtă vreme după arderea sa pe rug,
l-a şi văzut, înveşmintat într-o haină albă, plimbîn-
du-se vesel in acel portic ce are darul să întoarcă de
şapte ori sunetul 28 , şi că tocmai s-a despărţit de el.
Proteus era im podobit cu o cunună de măslin sălbatic 29 •
La toate cele spuse, a mai adăugat şi povestea cu
vulturul, jurînd că a văzut cu ochii lui cum şi-a luat
zborul din mijlocul rugului. De fapt însă, cu puţin
înainte, chiar eu il pornisem să zboare, ca să-mi bat
joc de nepriceperea şi de neghiobia acelor oameni.
41. Gîndeşte-te acum la cele ce se vor crede pe viitor
cu privire la Peregrinos: cîte albine n-au să vină in
acel loc, cîţi greieri n-au să cînte acolo, cîte ciori n-au
să zboare pe deasupra, ca ş'i pe deasupra mormîntului
lui Hesiod ! Nu mai pomenesc cite şi mai cîte alte
minunăţii! La eleeni înşişi şi la ceilalţi helleni, cărora
se spune că Peregrinos le-a trimis scrisori, nu mă
îndoiesc că de îndată i se vor înălţa foarte multe
statui. Am auzit că aproape tuturor cetăţilor mai
502
vestite, omul nostru le-a scris nişte scrisori, un fel
de testament al său, în care împărţea sfaturi şi dă
dea îndemnuri. Ca să ducă aceste scrisori, Peregrinos
şi-a ales, din rîndul tovarăşilor săi, nişte soli, pe care
i-a numit „vestitori ai morţii" şi „curieri ai Infernului".
42. Iată, deci, care a fost sfîrşitul nefericitului
Proteus, bărbatul care - pentru a vorbi despre el
pe scurt - n-a luat niciodată în seamă adevărul, n-a
vorbit şi n-a lucrat niciodată decît în vederea faimei
şi a laudelor pe care le aştepta de la cei mulţi. Ca să
le dobîndească, s-a aruncat ~i-n foc, şi asta tocmai
atunci cînd nu mai putea să se bucure de aceste laude,
fiindcă moartea îi lua orice simţire.
43. Mai-nainte de-a isprăvi, vreau să-ţi povestesc
o mică istorioară, care-o să te facă să mori de rîs.
Ştii de multă vreme, fiindcă ţi-am vorbit despre
asta îndată ce-am sosit din Siria, că, din Troada, am
plutit pe mare în tovărăşia lui Peregrinos. Iţi aduci
aminte de desfrîul la care ţi-am spus că se deda în
timpul călătoriei şi de băieţaşul acela frumos, pe care-l
atrăsese în secta cinicilor ca să aibă şi el un Alcibiade.
Ţi-am mai vorbit şi despre spaima care-l cuprinsese
în timpul nopţii, pe cînd ne aflam în mijlocul Mării
Egee, care era toată numai beznă şi ridica nişte va-
luri cît munţii. Acest minunat înţelept, care trecea
drept unul ce dispreţuieşte moartea, se văicărea a-
tunci la fel cu femeile.
44. Cu puţin înaintea morţii sale (să tot fie de
atunci vreo nouă zile), mîncînd, pare-mi-se, mai mult
decît trebuia, începu să vomite în toiul nopţii şi fu
cuprins de o niare fierbinţeală. Lucrul mi l-a povestit
medicul Alexandros, care fusese chemat să-l viziteze.
Acesta l-a găsit tăvălindu-se pe jos. Nefiind în stare
să rabde căldurile cele straşnice care-l chinuiau, Pe-
regrinos cerea apă rece cu patima unui îndrăgostit.
Medicul n-a vrut să-i dea, spunîndu-i, după cite mi-a
povestit, că, dacă ţine cu tot dinadinsul să moară,
vine ea moartea şi de la sine să-i bată la uşă, dindu-i
503
astfel prilejul să-şi sf îrşească viaţa fără a mai avea
nevoie de rug. La care Proteus i-a răspuns: ,,Numai
că această moarte, de care poate avea parte orice muri-
tor, nu va fi încununată de aceeaşi slavă".
45. Iată cele ce mi-a istorisit Alexandros. Nu e
mult de cînd eu însumi l-am văzut ungîndu-şi ochii
cu un leac grozav de usturător, care făcea să curgă
lacrimi. Ştii de ce făcea asta? Fiindcă Eac nu-i primeşte
pe oamenii cu vederea slabă. Împrejurarea se aseamănă
cu situaţia unui condamnat la moarte prin răstignire,
gata să urce pe cruce, care şi-ar îngriji o rană la deget.
Ce crezi c-ar fi făcut Democrit văzind asemenea lucruri?
De bună seamă că ar fi ris de un asemenea bărbat.
Şi cit de îndreptăţite ar fi fost hohotele sale de rîs !
Dar tot n-ar fi putut să rîdă cit trebuie de nebunia
lui Peregrinos. Scumpul meu prieten,· te sfătuiesc să
rîzi şi tu, şi mai ales atunci cînd ii vei auzi pe alţii
că vorbesc plini de admiraţie despre Peregrinos.
ALEXANDRU
SAU
PROFETUL MINCINOS
ALEXANDRU
SAU PROFETUL MINCINOS
1. Crezi poate, preaiubitul meu Celsus 1 , că-mi ceri

o nimica toată cînd îmi spui să-ţi descriu viaţa lui
Alexandru, înşelătorul din Abonoteichos 2 , să-ţi înfă
ţişez născocirile, faptele cele îndrăzneţe şi vrăjitoriile
lui, şi apoi să-ţi trimit cartea? Dacă s-ar încumeta
cineva să povestească toate lucrurile astea cu de-amă
nuntul, ar trebui să povestească tot atîtea isprăvi cite
a făcut şi Alexandru, feciorul lui Filip. Dar pe cit de
mare a fost acesta din urmă prin virtuţile lui, pe atît
de neobişnuit apare celălalt prin viciile sale. Dacă,
însă, vei fi dispus să mă citeşti cu îngăduinţă şi să
mai pui şi de la tine cite ceva cînd vei da de unele
lipsuri în istorisirea mea, am să iau asupră-mi această
trudă şi am să încerc să curăţ acest grajd al lui Augi-
as3, dacă nu pe de-a-ntregul, măcar pe măsura puterilor
mele. Voi scoate de aci destule coşuri cu murdărie,
aşa că ai să-ţi poţi da seama cit de uriaşă a fost gră
mada de bălegar pe care, vreme de mai mulţi ani, au
făcut-o toţi cei trei mii de boi. _
2. Mă ruşinez, însă, şi pentru tine, şi pentru mine.
lmi ceri să-l pomenesc în scrisul meu şi să-l fac astfel
cunoscut lumii pe un om de trei ori vrednic de a fi
blestemat. Iar eu îmi dau silinţa să povestesc viaţa şi
faptele acestui om, despre care nici nu se cuvine să
507
citească oamenii de bună creştere; ci s-ar cădea să fie
înfăţişat într-un teatru foarte încăpător şi plin de
privitori, unde să-l sfîşie maimuţele şi vulpile. Dacă
m-ar învinui cineva pentru cartea pe care o scriu,
pot aduce o pildă asemănătoare. Căci Arrian, ucenicul
lui Epictet, unul dintre cei mai de vază oameni ai
romanilor, care s-a îndeletnicit o viaţă întreagă cu
cultura, s-a găsit într-o situaţie asemănătoare şi mi-ar
putea sluji drept temei de dezvinovăţire. Nici el n-a
socotit înjositor să scrie viaţa unui tilhar ca Tillo-
boros. Cît despre mine, am să înfăţişez cititorilor pe
un tilhar cu mult mai fioros, intrucît acesta nu tră
ieşte in păduri şi prin munţi, ci se dedă tîlhăriilor in
oraşe; el nu jefuieşte doar Mysia, nu cutreieră numai
Ida4 ori vreunul din cele mai singuratice meleaguri
ale Asiei; căci Alexandru, ca să zic aşa, s-a năpustit
cu prădăciunile lui asupra întregii împărăţii a roma-
nilor.
3. Mai intîi să-ţi înfăţişez viaţa lui, să-ţi zugrăvesc
cit mai aproape de realitate chipul acestuia, măcar că
nu-s prea priceput la pictură. Cît priveşte trupul, ca
să-l cunoşti şi in această privinţă, era un om înalt
şi frumos la înfăţişare, o frumuseţe într-adevăr zeiască.
Avea o piele albă, o barbă nu prea bogată, şi purta,
pe lingă părul lui natural, şi un păr fals, care era
intr-atît de asemănător cu propriul său păr, incit
puţini au putut să-şi dea seama de înşelătorie. Ochii
lui Alexandru străluceau de te băgau irr sperieţi şi
aveau in ei ceva zeiesc. Glasul ii era cit se poate de
plăcut şi de limpede. Pe scurt, în privinţa trupului
nu i se putea găsi nici o meteahnă.
4. Ţi-am descris cum arăta. Ca să vorbesc şi despre
sufletul lui Alexandru şi despre înclinările inteligen-
ţei sale, vai, Heracle, tu, cel ce goneşti nenorocirile,
şi tu, Zeus, ce oamenilor le eşti ocrotitor, şi voi, dios-
kuri mîntuitori, fie ca vrăjmaşii! noştri şi cei care ne
urăsc să aibă parte in viaţa lor de tovărăşia unui ase-
menea om! Alexandru ii întrecea cu mult pe semenii
508
lui prin inteligenţă, vioiciune şi pătrundere. Dorinţa
lui de-a şti, uşurinţa de-a învăţa, memoria, isteţimea
lui Ia învăţătură, toate aceste daruri le avea cu nemi-
luita. Dar el folosea toate aceste calităţi pentru tot
ce poate fi mai rău. Cu însuşirile acestea atit de alese,
care i-ar fi putut fi de folos, Alexandru ajunse foarte
curînd un ticălos fără pereche, mai mare decît crimi-
nalii cei mai vestiţi, intrecîndu-i pe Ke crops, Eury-
batos, Frynondas, Aristodemos sau Sostratos. O dată,
într-un răvaş către Rutilianus, ginerele său, s-a rostit
despre sine cit mai cumpătat cu putinţă, comparîn-
du-se cu Pitagora. Să mă ierte, însă, Pitagora, filo-
zoful cel cu înţelepciune zeiască, dar, dac-ar fi trăit
pe vremea lui Alexandru, sînt încredinţat că ar fi
părut un copil faţă de el. În numele graţiilor, să nu-ţi
închipui că spun toate astea pentru a-l micşora pe
Pitagora sau pentru că voiesc să-l pun alături de Ale-
xandru, ca să Ie asemuiesc înfăptuirile. Chiar dacă ar
aduna cineva toate bîrfelile, cele mai jignitoare, cite
s-au spus vreodată pe seama lui Pitagora, cărora, în
ceea ce mă priveşte, nu Ie pot da crezare, şi încă toate
acele ponegriri abia dacă ne dau o slabă imagine a
iscusinţei lui Alexandru. Intr-un cuvînt, închipuie-ţi
un suflet alcătuit din îmbinarea celor mai felurite
lucruri, suflet in care sînt amestecate minciuna, vicle-
şugurile, jurămintele strîmbe, planurile nelegiuite;
cu ochii minţii ii poţi vedea o fire ageră, îndrăzneaţă,
pregătită să înfrunte primejdiile, îndrăgind ostenelile
menite a-i înfăptui gîndul, fire convingătoare şi. capa-
bilă să cîştige încrederea celorlalţi, iscusită în simu-
larea virtuţii, prefăcîndu-se că urzeşte cu totul alt-
ceva decît ceea ce are de gînd. Nimeni, cind l-a văzut
pentru prima dată pe Alexandru, n-a plecat fără să fi
fost încredinţat că are de-a face cu omul cel mai de
treabă, cel mai Ia locul lui şi, mai mult decît atît,
cu omul cel mai deschis şi cel mai sincer din ciţi se
află pe lume. Pe lingă toate cele cite ţi-am înşiruit,
Alexandru mai era şi înclinat să facă lucruri măreţe;
509
nu se gîndea niciodată la lucruri mărunte, ci întot-
deauna gîndul îi era la cele mai mari înfăptuiri.
5. In prima lui tinereţe, fiind nespus de frumos,
după cum ne putem închipui şi din înfăţişarea sa
vîrstnică de acum, şi din toate cele cite se povestesc
despre el, nu se ruşina să se prostitueze şi, pentru bani,
întreţinea legături amoroase cu oricine ar fi dorit să-l
aibă. Printre iubiti i-a fost si unul dintre acei sarla-
tani care se indel~tnicesc cu' magia, făgăduiesc' vrăji
minunate, vestindu-le tuturor că vor avea o mare tre-
cere în dragoste, că zeii din Infern vor fi stîrniţi împo-
triva duşmanilor lor, că vor descoperi comori şi vor
culege moşteniri. Cînd şarlatanul a văzut un băiat
uimitor de bine dăruit şi gata a-l sluji în meşteşugu
rile sale, cînd şi-a dat seama că tinerelul e tot atît de
îndrăgostit de pehlivănia lui de scamator cum era el
de frumuseţea băiatului, a început să-i facă educaţia
şi l-a folosit, fără întrerupere, ca ucenic, unealtă şi
slugă. Pehlivanul despre care vorbesc era, după spusa
lui, medic cu învoirea statului şi se pricepea, ca şi
femeia lui Thoon egipteanul, ,,să amestece multe şi
straşnice leacuri, dar pregătind doctorii aducătoare
de jale" 5 • Iar urmaşul şi moştenitorul lui în privinţa
vrăjitoriilor a fost Alexandru. Învăţătorul şi totodată
iubitul lui Alexandru era de obîrşie din Tyana, fiind
unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Apollonios
din Tyana6 şi unul dintre oamenii care-i cunoşteau
viaţa cea plină de peripeţii, vrednică de-a sluji ca
subiect tragic. Înţelegi, aşadar, la ce şcoală îşi făcuse
educaţia omul pe care ţicl descriu.
6. Tocmai începuse să-i dea şi lui cîteva fire de
barbă, cînd dascălul său cel venit din Tyana îşi dădu
sfirşitul şi-l lăsă pe Alexandru într-o mare lipsă. Căci
frumuseţea, care-i aducea cele trebuincioase vieţii, i
se cam veştejise. Alexandru se apucă să făurească
planuri mari. Îl luă ca tovarăş pe un bizantin, autor
de coruri, din tagma acelor compozitori care se înfă
ţişează ei înşişi la concursuri, un om cu firea mult
510
mai ticăloşită decit profesorul care murise. Mi se pare
că purta numele de Cocconas. Amindoi porniră să
cutreiere lumea, arătîndu-şi înşelătoriile şi vrăjile,
cu scopul de a-i tunde pe oamenii graşi, căci în vorbi-
rea străveche a magilor aşa li se spune oamenilor
bogaţi. Printre aceştia au dat şi de o bogătaşă, o mace-
doneancă răscoaptă, care mai voia încă să fie iubită.
Au trăit pe spinarea ei şi i-au fost însoţitori din Bi-
thynia în Macedonia. Această femeie era din Pella,
oraş odinioară înfloritor, pe timpul regilor Macedo-
niei, dar astăzi un biet tîrguşor, cu locuitori puţini şi
nevoiaşi.
7. Alexandru şi tovarăşul său văzură acolo nişte
şerpi neînchipuit de mari, atît de blînzi şi de priete-
noşi, incit femeile le dădeau să mănince, iar ei dormeau
alături de copilaşi, răbdau să fie călcaţi in picioare,
fără a se minia cînd lumea îi strivea, şi se alăptau la
sîn asemenea pruncilor. Sînt pe-acolo mulţi şerpi din
aceştia. lată pentru ce, pare-se, s-a răspîndit basmul
cu privire la Olimpiada, şi anume că, pe cînd a rămas
grea cu Alexandru*, s-ar fi culcat cu un astfel de şarpe.
Şarlatanii despre care-ţi scriu au cumpărat doar cu
cîţiva oboli şarpele cel mai frumos de-acolo.
8. După spusa lui Tucidide, ,,de aici se porni răz
boiul"7. Fiind doi ticăloşi neobrăzaţi, gata de cele
mai mari îndrăzneli şi care se apropiaseră unul de altul
ahtiaţi să făptuiască fărădelegi, şi-au dat uşor seama
că viaţa oamenilor e stăpînită în chip tiranic de două
lucruri cumplite: nădejdea şi teama; iar cine ştie să
se folosească la timp de vreuna din ele se îmbogăţeşte
cît ai clipi. Ei au înţeles că atît cel ce se teme, cit
şi cel ce nădăjduieşte se văd deopotrivă de subjugaţi
şi, ca atare, dornici să cunoască cele ce se vor intîmpla
in viitor; căci doar bizuindu-se pe acest fapt s-au
îmbogăţit odinioară şi au ajuns vestite Delfi, Delos,
Claros, oracolul branchizilor; tiranii mai sus amintiţi
*E vorba de Alexandru Macedon (n. t.).
511
- nădejdea şi teama - ii îmboldesc pe oameni ·să
cerceteze mereu templele şi să rîvnească a şti mai dina-
inte cele ce se vor înt1mpla, jertfind în acest scop
hecatombe şi aducînd prinos zeului cărămizi de aur.
După ce s-au socotit ei aşa şi au tot frămintat intre ei
asemenea g1nduri, au pus la cale înălţarea unui sanc-
tuar profetic şi orînduirea unui oracol. Trăgeau nădejdi
că, izbutindu-le planul, vor ajunge în curînd bogaţi
şi lipsiţi de orice grijă. Au avut însă parte de un noroc
care a întrecut din capul locului toate aşteptările, iar
înfăptuirile li se înfăţişară mai frumoase decit nădej
dile. ·
9. Au stat apoi să chibzuiască pentru a găsi tn ce
loc şi în ce fel să înceapă şi să desăvîrşească cele ce
vor avea de făcut. Cocconas era de părere că locul cel
mai potrivit ar fi Chalkedon, intrucît era un oraş
negustoresc vecin cu Tracia şi cu Bithynia, şi care nu
era departe nici de Asia Mică, nici de Galatia, nici
de toate neamurile din jur. Alexandru, la rîndul său,
socotea că ar fi mai nimerită ţara lui, susţintnd, şi pe
bună dreptate, că pentru a pune în fapt astfel de pla-
nuri şi a le aduce la îndeplinire e nevoie de oameni
neciopliţi, de nişte gogomani care să-i primească
cu braţele deschise. Aşa-i credea el pe locuitorii Pafla-
goniei, vecini cu zidul lui Abonos 8 , cei mai mulţi
dintre ei fiind superstiţioşi şi bogaţi, şi unde doar să
apară un cîntăreţ din flaut, din tamburină sau din
chimval, care să însoţească vreun ghicitor din cei ce
(cum se spune) prorocesc cu o sită viitorul, şi toată
lumea vine de se uită la el cu gura căscată, crezîndu-1
coborît din cer, nu alta.
10. Au cumpănit ei o bună bucată de vreme lucrul
acesta, care-i punea în încurcătură, şi pînă la urmă a
biruit părerea luiAlexandru. Ajungînd la Chalkedon
- socoteau, totuşi, că şi oraşul acesta o să le fie de
vreun folos - au îngropat în templul lui Apollon,
care era cel mai vechi sanctuar al chalkedonenilor,
tablete de bronz, pe care era scris că Asclepios se va
512
duce peste foarte scurt timp in Pont, împreună cu
tatăl său, Apollon, şi că-şi va statornici lăcaş în Abo-
noteichos. Aceste tablete au fost descoperite la vreme
şi, datorită lor, cele scrise pe ele s-au putut lesne răs
pindi în toată Bithynia şi în Pont, mai cu seamă însă
în Abonoteichos. Localnicii au votat iute ridicarea
unui templu şi s-au pornit de îndată să sape temeliile.
Cocconas a rămas la Chalkedon, orînduind oracole în
doi peri. Peste puţin a încetat din viaţă, pare-se fiind-
că-I muşcase o viperă.
11. Alexandru plecase cel dintîi. Acum purta părul
lung, în bucle; drept îmbrăcăminte avea o tunică de
purpură cu dungi albe, peste care îşi arunca o mantie
albă. Ţinea in mînă o sabie încovoiată, ca a lui Perseu,
şi spunea că, după mamă, e coborîtor din acesta. Iar
nenorociţii aceia de paflagoni, în ciuda faptului că-i
ştiau pe amîndoi părinţii lui Alexandru ca pe nişte
oameni de rînd şi umili, se încrezură totuşi în oracol,
care grăia precum urmează: ,,Cel pe care-l vedeţi este
urmaş al lui Perseu şi fiinţă îndrăgită de Phoebus:
di.vinul Alexandru, căruia soarta i-a hărăzit să se
nască din sîngele lui Podaleirios" 8 • Era desigur atît de
nestăpînit şi. de înnebunit de patima femeilor acest
Podaleirios, încît, împins de pofta lui cea aprigă, a
străbătut calea dintre Tricca şi Paflagonia ca s-o
îmbrăţişeze pe mama lui Alexandru. Dar s-a aflat şi
un răspuns de oracol prin care, zice-se, Sibylla ar fi
profetizat următoarele: ,,Pe malurile Pontului Euxin,
lingă Sinope, se va ivi la Tyrsis, sub stăpînirea auso-
nilor10, un proroc ce are să arate, după unitatea cea
dintîi şi după o întreită decadă, alte cinci unităţi şi
de trei ori numărul douăzeci, care înseamnă numele
cel cu patru roţi al bărbatului ce apără" 11 •
12. Alexandru a năvălit deci în patria lui, de unde
lipsise vreme îndelungată, cu toată pompa unui actor
de tragedie. Privirile se aţintiră asupra lui Alexandru,
care îi uimise pe toţi. Se prefăcea că e în delir. Une-
ori gura i se umplea de spumă. I-a fost uşor să facă
33- Lucian din Samosa(a - Scrieri alese 513
treaba asta, mestecînd rădăcină de săpunel, iarbă care
slujeşte în boiangerie. Dar şi această spumă era, în
ochii privitorilor, ceva zeiesc şi înspăimintător. lnchi-
puise şi zămislise de multă vreme, din pinză, un cap de
şar_ge, care aducea oarecum cu înfăţişarea omului;
il pictase şi-l lucrase cu mare iscusinţă: deschidea
şi închidea gura cu ajutorul unor fire de păr de cal şi
scotea o limbă ca de şarpe (neagră şi parcă alcătuită
din două limbi), pusă in mişcare şi aceasta cu ajutorul
firelor de păr. Alexandru avea la îndemînă şi pe şar
pele din Pella, de care am amintit, pe care îl hrănise
acasă la el ca să-l aducă in faţa privitorilor cînd va fi
nevoie în reprezentaţiile pe care Ie dădea şi unde şar
pele avea să joace rolul principal.
13. Cind a trebuit să înceapă, şarlatanul a mai năs
cocit ceva. Ducîndu-se noaptea la temeliile templului,
care tocmai fuseseră săpate (se strînsese aci apă scursă
nu ştiu de pe unde, sau, poate, apă de ploaie), Alexan-
dru a vîrît in noroi, pînă la fund, un ou de gîscă, pe
care mai întîi il golise şi in care închisese un pui de
şarpe abia născut. Făcînd şi treaba asta, se întoarse
acasă. A doua zi, in zori, s-a repezit în mijlocul pieţei
dezbrăcat, purtînd doar o cingătoare cusută cu aur,
ce-i acoperea părţile ruşinoase. Ţinea în mînă vestita
lui sabie încovoiată şi îşi scutura părul despletit, ca
preoţii stăpîniţi de harul zeiesc şi care cerşesc pentru
născătoarea zeilor 12 • Alexandru se urcă pe un altar
înalt şi începu să cuvinteze mulţimii. El ferici oraşul,
care in curînd il va primi pe zeu şi va putea să-l vadă.
Cei de faţă, aş spune întreaga cetate, se adunară în
mare grabă; veniră şi femeile, şi bătrînii, şi copiii; cu
toţii rămaseră uimiţi şi începură să se roage şi să se
închine. Iar el, rostind unele vorbe nedesluşite, ca şi
cum ar fi grăit în limba ebraică sau feniciană, îi uluia
pe oamenii care-l priveau şi care ·nu înţelegeau ce
spune; n-au putut desluşi decît numele lui Apollon
şi al lui Asclepios, pe care Alexandru le amesteca in
tot ceea ce cuvinta.
514
14. Apoi, Alexandru o luă la fugă, cit îl ţinură pu-
terile, spre locul unde trebuia să se înalţe templul. Ajuns
la săpăturile temeliei şi la fîntîna durată spre a sluji
oracolului, intră în apă şi cîntă cu glas răsunător im-
nuri în slava lui Asclepios şi a lui Apollon; chemă
zeul să vină în cetate pentru a-i purta noroc. Apoi,
cerind, şi primind, o cupă pentru libaţiuni, fără să
stea mult pe gînduri, o scufundă în apă şi o scoase,
plină cu apă şi noroi, înlăuntrul ei fiind oul în care-l
închisese pe zeu; lipise cu ceară albă şi cu ceruză des-
chizătura oului. A luat oul în mîini si a arătat că-l
are pe Asclepios. Iar privitorii se uitai'.i cu ochii ţintă
la el, ca să vadă ce se va întîmpla, după ce, mai îna-
inte, se minunaseră foarte că oul se găsise în apă.
Alexandru l-a spart şi, ţinind în palmă puiul vestitului
şarpe, cei de faţă putură să-l vadă cum se mişcă şi se
încolăceşte în jurul degetelor. Spectatorii scoaseră
îndată strigăte şi-l salutară pe zeu. Ei fericiră cetatea,
şi fiecare prinse a se ruga de nu se mai putea opri,
cerind zeului comori, bogăţii, sănătate şi alte bine-
faceri. Pehlivanul se înapoie acasă în fuga mare,
ducîndu-1 cu el pe Asclepios nou născut, care se ivise
pentru a doua oară în lumea noastră, în vreme ce muri-
torii de rînd nu se nasc decît o dată. Şi nu vreo Coro-
nis13 sau vreo cioară, ci tocmai o gîscă îl adusese prin-
tre oameni. lntr-acestea, tot poporul îl însoţea, căci
toţi fuseseră cuprinşi de o înflăcărare zeiască, înnebu-
niţi de cîte nădejdi aveau.
15. Omul nostru a rămas apoi cîteva zile în casă,
socotind, pe bună dreptate, că zvonul ce se răspîndise
va face ca nenumăraţi paflagoni să alerge de îndată
la dînsul. Cînd cetatea se umplu de oameni care îşi
pierduseră minţile şi simţirea, de nici nu mai păreau
că-s oameni ce se hrănesc cu pîine, ci nişte biete oi,
de care nu se deosebeau decît prin înfăţişare, Alexan-
dru se aşeză pe un pat într-o cămăruţă, îşi puse veş
minte vrednice de un zeu şi-l luă la sin pe sus-pomeni-
tul Asclepios din Pella, despre care ţi-am spus că era
33* 515
cit se poate de mare şi de frumos. Apoi şi-a încolăcit
şarpele în jurul gîtului, lăsîndu-i afară din manta
doar coada. Şarpele era atît de lung, încît încolăcitu
rile ii ajungeau pînă la sin, iar o parte din corp se tira
pe pămînt. Alexandru i-a vîrît capul sub braţ, căci
şarpele răbda orice. Pehlivanul a scos din tunică, cam
în dreptul bărbiei, capul de pînză, ca şi cum - de
bună seamă - ar fi fost capul şarpelui, căruia i se
vedea coada.
16. Închipuie-ţi acum o cămăruţă, destul de întu-
necoasă, căci nu primea lumină îndeajuns;. mulţimea
de oameni adunată acolo de pretutindeni închipuie-ţi-o
într-o mare tulburare, uluită încă mai dinainte şi
înflăcărată de nădejdi. Cînd aceştia intrară, o mare
minunăţie li se înfăţişă ochilor. Şi era firesc să fie
uimiţi, căci şarpele, pe care cu cîteva zile în urmă 11
văzuseră mic, ajunsese acum uriaş şi cu chip de om;
ba se mai arăta şi foarte blînd. Oamenii, înghesuiţi
spre ieşire, mai-nainte de-a fi privit lucrurile acelea
cu luare-aminte, erau împinşi în afară de cei care
intrau fără preget. ln zidul din faţa uşii fusese spartă
o ieşire, cum se povesteşte că au făcut şi macedonenii
la Babylon, atunci cînd regele Alexandru era bolnav
şi trăgea să moară şi cînd soldaţii, care înconjuraseră
palatul, doreau să-l vadă şi să-l salute pentru cea
din urmă oară. Blestematul nostru nu se înfăţişă
privitorilor numai cu acest spectacol, ci mai dădu multe
alte reprezentaţii, îndeosebi cînd se întîmpla să vie
în localitate bogătaşi de prin alte părţi, care nu ştiau
de cele ce se întîmplau pe-aici.
17. Acum, scumpe Celsus, dacă e să-ţi spun adevărul,
se cuvine să fim îngăduitori faţă de paflagonii despre
care-ţi vorbesc şi faţă de locuitorii amintiţi ai Pon-
tului, oameni greoi la minte şi fără învăţătură, pentru
că s-au lăsat înşelaţi cînd au atins şarpele - căci
Alexandru nu refuza aceasta nici unuia din cei minaţi
de curiozitatea să-l atingă. Desigur, în lumina aceea
foarte slabă, ei nu vedeau decît un cap de şarpe care-şi
516
deschidea şi-şi închidea necontenit gura. Fără îndoială
că pentru a descoperi înşelătoria ar fi fost nevoie de
mintea unui Democrit sau chiar a unui Epicur, a
unui Metrodor14, ori a vreunui alt înţelept, care să
înfrunte, cu trăinicia oţelului, demonstraţ.ii de soiul
ăsta, şi neîncrezător fiind, să priceapă lesne cum stau
lucrurile. Iar dacă înţeleptul la care mă gîndesc n-ar
fi fost în stare să descopere vicleşugul, ar fi fost cel
puţin convins, încă mai dinainte, că, deşi mijloacele
şarlatanului îi scapă, n-are totuşi de-a face decît cu
minciuni, nefiind nimic adevărat din tot ce i se
înfăţişează ochilor.
18. Încetul cu încetul, s-au strîns în jurul lui Alexan-
dru nenumăraţi bithyni, galaţi şi traci. După ce pleca,
fiecare privitor ducea vestea, cum e şi firesc, că 1-a
văzut pe zeu născîndu-se, că mai apoi l-a pipăit,
întrucît ajunsese în scurtă vreme uriaş, că faţa lui
semăna cu a omului. S-au făcut mai tîrziu picturi,
icoane şi statui ale acestui zeu, reprezentările fiind
din aramă sau din argint şi purtînd ca inscripţie
numele zeităţii. A fost numit Glykon, după o poruncă
zeiască transmisă printr-un vers al oracolului. Căci
Alexandru proclamase: ,,Sînt Glykon, nepetul lui
Zeus, lumină pentru muritori".
19. Cînd s-a ivit prilejul pentru îndeplinirea acelor
lucruri în vederea cărora născocise el tot ceea ce am
arătat mai sus, f ăcînd prorociri care arătau de la cine
să ceară oamenii dezvăluirea viitorului, Alexandru
s-a luat după Amfiloh din Cilicia. Acest Amfiloh,
după moartea tatălui său, Amfiaraos, care dispăruse
în Teba, a fost alungat de-acasă şi a sosit în Cilicia,
unde a ştiut să se descurce destul de bine, vestind
şi el cilicienilor viitorul şi primind cite doi oboli
pentru fiecare oracol. Alexandru l-a luat ca model
şi i-a înştiinţat pe toţi cei care veneau la dînsul că
într-o zi anumită · zeul are să le dezvăluie tuturor
soarta. A cerut fiecăruia să scrie pe un răvaş ceea ce
doreşte şi ce-ar vrea _mai ales să ştie, închizînd seri-
517
soarea cu ajutorul unui fir şi pecetluind-o cu ceară,
cu argilă sau cu vreun alt lipici. Mai le spuse că el
însuşi are să vie să ia scrisorile, iar apoi, după ce va
intra în acea parte a templului de curînd înălţat
in care au loc tainele, construcţia fiind acum pre-
gătită, are să cheme, printr-un crainic şi tălmaci al
zeului, după o anumită rînduială, pe toţi cei cei le-au
dat. După ce va auzi de la zeu toate cite trebuie să le
afle, va înapoia răvaşele, aşa pecetluite cum sînt, cu
răspunsul scris dedesubtul fiecărei întrebări, căci zeul
va răspunde la fiecare cuvînt al fiecărei întrebări.
20. Pentru un bărbat ca tine şi, fără să mă laud,
pentru unul ca mine, vicleşugul ar fi fost vădit şi
lesne de dibăcit. Dar pentru nepricepuţii aceia, cu
nasul înfundat de guturaiul care-i îndobitocea, şar
latania lui Alexandru a însemnat o minune, un lucru
pe care mintea nu-l poate cîtuşi de puţin înţelege.
El născoci felurite mijloace de-a desface peceţile.
Citea toate întrebările şi răspundea ceea ce socotea
mai potrivit. Apoi închidea răvaşele şi, pecetluindu-le,
le dădea înapoi, spre marea uimire a celor care le
primeau. Aceştia se întrebau adeseori: ,,Cum oare o
fi putut afla ce era în scrisorile pe care i le-am înmînat?
Că doar au fost pecetluite cu peceţi ce nu-i stătea în
putere· să le imite. Fără îndoială, numai un zeu a fost
în stare să cunoască totul!"
21. Dar ce mijloace născocise Alexandru? ai putea
să mă întrebi. Ţi le voi arăta, ca să poţi să-i dai de
gol pe şarlatanii de soiul ăsta. Iată care ar fi cel dintii
mijloc, preaiubitul meu Celsus. Cu ajutorul unui ac
înroşit în foc, Alexandru topea acea parte de ceară
aflată sub pecete, pe care apoi o desprindea de pe
scrisoare; apoi, după ce citea scrisoarea, încălzea ceara
cu acelaşi ac şi o lipea foarte uşor la loc. Cel de-al
doilea mijloc e aşa-numitul collyrion, care se prepară
din smoală de Bruttium, asfalt, o piatră străvezie
pisată, ceară şi sacîz. Le amesteca şi apoi încălzea
amestecul la foc; iar după ce ungea pecetea cu scuipat,
518
aşeza deasupra ei acel aluat care lua forma peceţii.
Apoi, pînă se usca collyrionul - şi se usca foarte re-
pede - Alexandru deschidea la iuţeală scrisoarea şi
o citea. Punea ceara la loc şi cu amestecul cel întărit
modela pecetea, care nu se deosebea intru nimic de
prima pecete. Iată şi un al treilea mijloc: şarlatanul
punea ghips în clei, din cel folosit pentru a lipi sulurile
de papyrus, şi făcea din ele o ceară pe care, încă
umedă, o aşeza deasupra peceţii şi apoi o ridica.
Această pastă se usca în foarte scurtă vreme, ajungind
mai trainică decît cornul, ba chiar decit fierul. Alexan-
dru o folosea drept pecete. Ca să-şi atingă scopul,
a mai născocit şi alte vicleşuguri, dar nu-i nevoie să le
amintesc pe toate, ca să nu par lipsit de simţul măsurii,
mai ales faţă de tine, care în scrierile împotriva ma-
gilor - scrieri atît de frumoase şi de folositoare - ai
dat exemple îndeajuns de convingătoare şi mult
mai numeroase decît mine.
22. Alexandru, cu o mare agerime a minţii, proro-
cea şi răspundea în numele zeului, îmbinînd presupu-
nerile cu născocirile. La întrebările puse de unii,
răspundea în cuvinte încîlcite şi cu două înţelesuri,
iar altor întrebări le dădea răspunsuri cu totul de
nepătruns. Socotea că acest fel încîlcit de a răspunde
se potriveşte cu stilul oracolelor. Unora le dădea sfa-
turi să nu facă anumite lucruri; pe alţii însă ii îndruma
pe o anume cale, cum i se părea lui mai bine, după ce
cumpănea împrejurările. Altora le prescria tratamente
şi îngrijiri, cunoscind, precum ţi-am spus la început,
multe leacuri folositoare. Cale mai preţuite de Alexan-
dru erau kytmidele, nişte alifii întăritoare, pregătite
din grăsime de capră. Nădejdile de îmbogăţire, moş
tenirile, pehlivanul le amina mereu pentru mai
tirziu, adăugind cuvintele: ,,Toate acestea se vor în-
deplini cînd am să vreau eu şi cînd Alexandru, pro-
fetul meu, mi le va cere şi mă va implora în numele
vostru".
519
23. Fusese hot/irit uu preţ pentru fiecare oracol: o
drahmă şi doi oboli. Să nu crezi, prietene, că era
un venit mic şi neînsemnat, căci Alexandru strîngea
în fiecare an şaptezeci sau optzeci de mii de drahme.
Dornici să-şi cunoască viitorul, oamenii plăteau dintr-o
dată cite zece-cincisprezece oracole. Banii încasaţi
nuci folosea singur şi nu-i punea deoparte ca să se
îmbogăţească. Işi adunase în juru-i mulţi slujitori,
multe ajutoare, iscoade, făuritori şi păstrători de
oracole, scribi, pecetluitori, tălmăcitori. Pe toţi îi
plătea potrivit meritelor.
24. lşi trimisese oameni prin străinătăţi, ca să îm-
prăştie printre popoare zvonuri întru lauda oracolului.
Aceia trebuiau să povestească, bunăoară, că oracolul
face prorociri, îi descoperă pe sclavii fugiţi, dă de
gol pe hoţi şi pe tîlhari, mijloceşte dezgroparea como-
rilor şi tămăduieşte bolile. Ba mai spuneau că pe unii
i-a şi înviat din morţi. Oamenii au început să alerge
şi să se îmbulzească Ia oracol, venind de prin toate
meleagurile. S-au făcut jertfe şi s-au adus prinoase.
Plata primită de prorocul şi ucenicul zeului ajunse
de două ori mai mare. Căci se ivise şi un oracol care
glăsuia în felul acesta: ,,Poruncesc să fie primit cu
cinste tălmăcitorul voinţei mele şi slujitorul meu.
Căci nu-mi pasă prea mult de bogăţii; eu de tălmaci
mă îngrijesc."
25. Cum, însă, mulţi dintre oamenii cu judecată,
mai cu seamă ucenicii lui Epicur, trezindu-se ca dintr-o
beţie adîncă, şi-au dat mina împotriva lui Alexandru
şi, încetul cu încetul, prin cetăţi oamenii au început
să-şi dea seama de toate înşelătoriile pehlivanului şi
de înscenările sale, acesta a vestit o prorocire înspăi
mîntătoare, prin care urmărea să lovească în vrăj
maşii lui. Spunea că Pontul e plin de atei şi creştini
care c.utează să rostească împotriva sa cele mai înjo-
sitoare ocări, şi că aceştia trebuie alungaţi cu pietre
de către cei ce vor să şi-l facă prielnic pe zeu. Cu pri-
vire la Epicur; Alexandru a rostit chiar un oracol.
520
Întrebat ce face Epicur tn Infern, a răspuns: ,,Are
picioarele ferecate cu plumb şi şade în noroi". Şi să
te mai miri că oracolul s-a ridicat atît de sus în ochii
lumii cînd oamenii veniţi să-l consulte puneau întrebări
atit de inteligente şi de rafinate! Ca să nu lungesc
vorba, Alexandru ducea un război înverşunat, fără de
cruţare, împotriva lui Epicur. Era foarte îndreptăţit
s-o facă, deoarece un şarlatan şi un iubitor de scamatorii
magice, vrăjmaş al adevărului, nu s-ar fi putut mai
cu temei război cu altcineva decît cu Epicur, cu băr
batul care a pătruns natura lucrurilor, singurul care a
priceput adevărul cuprins inele. Alexandru era, însă,
prieten cu discipolii lui Platon, ai lui Chrysipp şi ai
lui Pitagora, cu care trăia într-o desăvîrşită înţele
gere. Pe cită vreme neînduplecatul Epicur, cum îl
numea şarhtanul, era cel mai mare duşman al lui,
şi pe drept cuvînt, deoarece socotea scamatoriile de
soiul acelora pe care le făcea omul nostru ca fiind
vrednice de luat in ris, ca nişte jocuri copilăreşti.
Pentru acelaşi motiv, dintre cetăţile Pontului, Alexan-
dru ura cel mai mult oraşul Amastris, ştiind că acolo
trăiau Lepidus şi mulţi alţi.i, care aveau acelaşi crez
ca şi Epicur. Nicicînd Alexandru n-a făcut vreo proro-
cire unui locuitor din l\.mastris. Cînd, într-o zi, a
cutezat, in numele zeului, să dea răspuns fratelui unui
senator, s-a făcut de rîs, neizbutind să plăsmuiască
un răspuns îndemînatic şi nici să găsească pe cineva
1n stare a i-l născoci în timpul potrivit. Căci omului
aceluia, venit Ia el să se plîngă că are dureri de stomac,
Alexandru a binevoit să-i ceară să mănînce un picior
de porc gătit cu nalbă, spunîndu-i: ,,Presară nalbă cu
o copaie sfinţită de carne de porc".
26. Adeseori, aşa cum ţi-am mai spus, el arăta şarpele
celor care-i cereau să-l vadă, dar nu întreg, ci doar
coada; uneori şi o parte din trup; avea însă grijă să
nu i se vadă capul, ţinîndu-1 ascuns în sin. Dornic
să uimească mulţimea într-o şi mai mare măsură, a
făgăduit că-I va pune pe zeu să cuvinteze, că zeul
521
însuşi, fără tălmaci, îşi va rosti oracolele. Apoi, nu
i-a fost prea greu să lege laolaltă nişte beregate de
cocori şi să le treacă prin capul acela născocit pentru
a imita un chip omenesc. Alexandru răspundea între-
bărilor prin glasul unui om care, de-afară, ţipa in •
aceste ţevi în aşa fel, incit vocea lui să străbată prin
acel Asclepios de pînză. Asemenea oracole se numeau
„autofone" şi nu le puteau primi decît dregătorii cei
mari, care purtau toga pretextă, cei bogaţi şi cei care
aduceau daruri de mare preţ, şi încă şi aceştia cu mare
greutate.
27. Şi răspunsul dat de oracol lui Severianus,
cînd trebuia să pătrundă tn Armenia, a fost dintre
cele „autofone". Ctnd l-a îndemnat să atace, zeul
glăsui precum urmează: ,,După ce-i vei fi învins pe
parţi şi pe armeni cu apriga-ţi lance, te vei întoarce
la Roma şi la limpezi le ape ale Tibrului! Te vei întoarce
cu timplele încununate de o cunună făurită parcă
din raze." Mai apoi, cînd nesăbuitul acela de gal,
pătruns de adevărul prorocirii, a năvălit in Armenia,
sfîrşind prin a fi măcelărit o dată cu armata lui de către
Othryades, Alexandru a scos din arhivele sale acest
oracol şi a strecurat un altul in locul lui: ,,Să nu-ţi
duci oastea împotriva armenilor, căci e nepotrivit
lucru. Teme-te că un bărbat inveşmîntat femeieşte
tţi va azvirli din arcul lui o soartă jalnică, smulgîn-
du-te vieţii şi luminii soarelui."
28. Mai născoci un mijloc de o dibăcie fără pereche:
oracole ticluite după ce un anumit lucru se petrecuse,
ca să îndrepte prorocirile greşite şi neizbutite. într-a-
devăr, adeseori făgăduia bolnavilor, înainte ca aceş
tia să-şi dea sfîrşitul, că se vor însănătoşi. Iar după
ce mure,au, Alexandru avea gata mai dinainte un alt
oracol, prin care nega cele ce spusese: ,,Să nu cauţi
nici un ajutor pentru nefericita-ţi boală. E limpede ce
soartă te aşteaptă şi nu vei putea să scapi de moarte."
29. Ştiind că preoţii din Claros, Didyma şi Mallos 15
au şi ei mare faimă de oameni iscusiţi tn ale proro•
522
cirilor, şi 1-a făcut prieteni şi le-a trimis pe mulţi
dintre cei care veneau la dînsul. I-a spus unuia: ,,In-
dreaptă-te acum către Claros, ca să asculţi glasul
tatălui meu". Altuia: ,,Apropie-te de templul bran-
chizilor şi ascultă-le oracolele". Unui al treilea: ,,Mergi
la Mallos, unde oracolul lui Amfiloch are să-ţi ves-
tească viitorul".
30. Ceea ce ţi-am înfăţişat pină acum s-a petrecut
intre fruntariile foniei, ale Ciliciei, Paflagoniei şi
Galatiei. Cînd faima oracolului s-a lăţit însă pînă
în Italia, cînd a pătruns în oraşul romanilor, n-a mai
fost om care să nu se grăbească, fie mergînd el însuşi,
fie trimiţind pe altcineva, ca să-l consulte pe Alexan-
dru, îndeosebi oameni cu cea mai mare trecere şi care
la Roma se bucurau de cele mai înalte dregătorii.
Dintre ei, primul şi cel care stătea în fruntea tuturor
a fost Rutilianus 16 , bărbat foarte destoinic în toate
privinţele şi care trecuse prin multe dregătorii ale
romanilor, dar neînchipuit de superstiţios şi încre-
zător pînă la absurd în religie. Numai să fi văzut o
piatră stropită cu ulei sau presărată cu flori, că şi
cădea îndată la pămînt, închinindu-i-se. Rămînea acolo
vreme îndelungată, se ruga în faţa ei şi cerea pietrei
să-i dea tot ce putea fi spre binele lui. îndată ce Ru-
tilianus a fost înştiinţat de isprăvile oracolului, puţin
a lipsit să nu-şi părăsească slujba şi să zboare spre
zidul lui Abonos. Trimise vestitori după vestitori.
Dar trimişii săi erau nişte oameni de rînd, pe care
Alexandru i-a înşelat lesne. Ei s-au întors şi au poves-
tit nu numai cele ce văzuseră ei înşişi, dar şi cele
doar auzite şi pe care le înfăţişau ca şi cum le-ar fi
şi văzut; ba mai adăugau şi născociri de-ale lor, pentru
ca stăpînul să-i preţuiască cu atît mai mult. Astfel
au înflăcărat imaginaţia bietului bătrîn, pe care
l-au aruncat într-o groaznică nebunie.
31. Cum avea prieteni mulţi şi cu mare trecere,
Rutilianus a mers pe la toţi şi le-a povestit toate cele
auzite de la trimişii lui, adăugind şi de la el. A îm-
523
puiat astfel Roma cu aceste poveşti, care au stirnit o
tulburare fără seamăn. I-a zăpăcit pe cei mai mulţi
oameni de la Curte, care s-au grăbit să cerceteze ora-
colul, punînd întrebări în privinţa multor lucruri care
Ie stăteau Ia inimă. Alexandru ii primi cu cea mai
mare bunăvoinţă pe cei care soseau Ia el şi ii cîştigă
de partea lui prin darurile ce însoţesc o bună găzduire
şi prin alte lucruri foarte scumpe pe care le dăruia
acestora. La întoarcere, oaspeţii lui nu se mărgineau
să povestească despre răspunsurile oracolului, ci-I
slăveau pe zeu, plăsmuind minunăţii cu privire la
oracol şi la Alexandru.
32. Acest de trei ori blestemat şarlatan a mai năs
cocit şi un alt lucru nespus de iscusit, pe care nu-l
poate face un tilhar de rînd. Desfăcînd scrisorile
trimise zeului şi citindu-le, cind se intimpla să des-
copere in întrebări ceva primejdios pentru trimiţătorul
scrisorii, oprea scrisoarea şi nu mai dădea nici un
răspuns. ln felul acesta urmărea el să-i aibă pe acei
trimiţători in mina lui, făcîndu-şi-i un fel de robi,
căci aceia, ţinind bine minte ce întrebaseră, mureau
acum de frică. lţi dai seama, desigur, cam ce urmă
reau să afle bogătaşii şi puternicii. Aşa fiind, pehli-
vanul primea daruri multe de la oamenii care
pricepeau că au fost prinşi în laţ.
33. Doresc să-ţi citez cîteva din oracolele care i s-au
dat lui Rutilianus. Cind a întrebat ce dascăl să ia
pentru a da învăţătură fiului său, pe care-l avea de
la prima soţie, băiatul fiind acum la vîrsta cind
trebuia să înceapă a învăţa, Alexandru i-a răspuns:
,,Pe Pitagora şi pe destoinicul cintăreţ al războaielor".
Apoi, deoarece băiatul a murit puţine zile după aceea,
şarlatanul se văzu într-o mare încurcătură şi nu avu
cum să-i lămurească pe cei ce-l învinuiau. Nici nu
mai încape vorbă că oracolul se dovedise înşelător.
Dar minunatul Rutilianus o luă înainte si se făcu el
însuşi apărătorul oracolului, spunînd: ',,zeul mi-a
arătat tocmai ceea ce avea să se intîmple; de aceea
nu mi-a poruncit să-i aleg băiatului nici un dascăl
în viaţă, ci doar pe Pitagora şi pe Homer, care au
murit de mult. Desigur, tînărul are să le fie acum
ucenic în lăcaşul lui Hades." Pentru ce să-l dojenim
aşadar pe Alexandru, dacă-i plăcea să-şi mai descre-
ţească fruntea pe socoteala unor asemenea paiaţe?
34. A doua oară, Rutilianus l-a întrebat al cui mai
fuse1rn sufletul pe care l-a primit el. Omul nostru îi
spuse: ,,lntîi de toate, ai fost Ahile, apoi Menandros 17 ,
şi acum, tn sfîrşit, eşti cel care te arăţi ochilor noştri.
Pe viitor ai să fii o rază de soare. Trăi-vei optzeci
de ani peste sută." A murit, însă, de inimă rea la şapte
zeci de ani, fără să mai aştepte cele făgăduite de zeu.
35. Şi acest oracol era „autofon". Cînd Rutilianus
l-a întrebat o dată cu privire la gîndul lui de a se
căsători, şarlatanul i-a răspuns fără ocolişuri: ,,Ia-o
de nevastă pe fiica lui Alexandru şi a Selenei". De
multă vreme răspîndise zvonul că pe fiică-sa o născuse
Selene; zeiţa se îndrăgostise de <linsul, chipurile, cînd
l-a văzut o dată dormind; era obiceiul ei să se îndră
gostească de bărbaţii frumoşi în timp ce aceştia dorm.
lnţeleptul Rutilianus n-a stat cîtuşi de puţin pe gîn-
duri, trimiţîndu-i de îndată vorbă lui Alexandru că
vrea să se însoare cu această fecioară. Şi-a sărbătorit
nunta - ginere la şaizeci de ani! - şi s-a desfătat
cu fiica prorocului. Ca să-şi atragă bunăvoinţa soacrei,
a Selenei, i-a jertfit hecatombe întregi, închipuindu-şi
că a devenit şi el unul din locuitorii cerului.
36. De îndată ce s-a statornicit de-a binelea în
Italia, pe acest pehlivan îl bătu gîndul unor înfăptuiri
din ce în ce mai măreţe. El trimise în toate colţurile
împărăţiei romanilor purtători de oracole, vestind
cetăţilor că trebuie să se ferească de ciume, de flăcări
şi cutremure. Le făgăduia sprijin fără şovăire, ca să
preîntîmpine nenorociri de soiul ăsta. 1n vremea
ciumei 18 , a trimis tuturor popoarelor oracole, tot
„autofone", într-un singur vers: ,,Phoebus cel cu lungi
plete îndepărtează norul ciumei". Versul era scris şi
525
putea fi citit pretutindeni, pe porţi şi pe uşi, ca şi
cum ar fi avut însuşirea să împiedice pătrunderea
ciumei. Dar în general lucrurile s-au petrecut de-a-n-
doaselea. Printr-o neaşteptată nenorocire, tocmai casele
care aveau scris pe porţi versul de mai sus au fost
pustiite de ciumă. Nu vreau să spun că tocmai versul
acela le-a adus pieirea, să nu-ţi închipui asta, ci
numai că întîmplarea a voit să fie astfel. Poate că cei
mai mulţi oameni s-au încrezut în vers, rămînînd
nepăsători în faţa primejdiei şi ducind un fel de viaţă
uşuratică, fără să ajute în vreun fel oracolul să înfrunte
boala. Şi-au închipuit că în locul lor vor lupta silabele,
iar Phoebus cel cu plete lungi are să îndepărteze
cu săgeţile-i ciuma.
37. Alexandru îşi pusese la Roma un număr foarte
mare de iscoade, dintre complicii lui. Spionii îl
înştiinţau mereu despre felul de-a fi al fiecărui om
şi-i aduceau la cunoştinţă întrebările pe care oamenii
aveau să i le pună, cum şi dorinţele lor cele mai arză
toare. Astfel că şarlatanul era pregătit să răspundă
chiar mai înainte de sosirea celor trimişi la dinsul.
38. lată cam ce fel de lucruri au fost puse la cale de
Alexandru în Italia. A mai născocit şi serbarea unor
mistere, pe care le-a rinduit cu purtători de făclii,
cu proclamări ale hierofantului 19 • Misterele se prăz
nuiau întotdeauna vreme de trei zile la şir. In prima
zi se făcea o proclamaţie, ca la Atena, în felul următor:
„Dacă vreun ateu, sau vreun creştin, sau vreun epicureu
ar veni să ne iscodească tainele, să fie alungat, iar cei
care se încred în zeu să le prăznuiască într-un ceas bun".
Apoi începea_ izgonirea celor de faţă. Alexandru con-
ducea corul, strigînd: ,,Afară cu creştinii I", iar mulţi
mea toată glăsuia, drept răspuns: ,,Afară cu epicureii I"
Urmau durerile facerii care o încercau pe Leto, naşterea
lui Apollon, împreunarea cu Coronis, care devenea
mama lui Asclepios. A doua zi, iniţiaţii priveau arăs
tarea lui Glykon şi naşterea acestui zeu.
526
39. A treia zi era închinată lui Podaleirios şi căsă
toriei sale cu mama lui Alexandru. Era ziua numită
a Făcliilor, în care se aprindeau torţe. Misterul lua
sfîrşit prin reprezentarea iubirii Selenei şi a lui Ale-
xandru şi a naşterii nevestei lui Rutilianus. Endymion-
Alexandru purta o făclie şi era hierofantul. Stătea
culcat, chipurile dormind, în mijlocul templului.
Din tavan, ca din înaltul cerului, cobora spre el,
in locul Selenei, o oarecare Rutilia, femeie foarte
frumoasă, căsătorită cu un intendent al lmpăratului.
Rutilia îl iubea cu adevărat pe Alexandru, şi el
răspundea simţămintelor ei. Sub privirile nefericitului
soţ, aceştia se sărutau şi se îmbrăţişau. Dacă n-ar
fi fost acele făclii, deci atîta lumină, poate că s-ar fi
petrecut acolo cele ce de obicei sînt săvîrşite pe ascuns.
După un scurt răstimp, intra din nou Alexandru,
înveşmîntat în straie de hierofant. lnjurul lui se făcea
o mare tăcere. Apoi se apuca să strige de huia văz
duhul: ,,Ie, Glykon!" li răspundeau eulompizii şi
kerycii 20 , care veneau in urma lui, paflagonieni
încălţaţi ca la ţară în carbatine 21 şi care, cînd rîgîiau,
miroseau a mujdei. Ei strigau: ,,Ie, Alexandru!"
40. Adeseori, în timpul serbării, care avea loc la
lumina făcliilor, pe cînd se desfăşurau dansurile
misterelor, Alexandru îşi descoperea coapsa de aur,
înadins, ca s-o vadă lumea. lşi acoperise, pare-se,
coapsa cu o piele aurită, care strălucea la lumina
făcliilor. Iată ce i-a făcut o dată pe doi nebuni,
pretinşi filozofi, să-l iscodească pe Alexandru, ca să
afle dacă are sufletul lui Pitagora, aşa cum are coapsa
de aur, ori dacă i-a fost hărăzit vreun alt suflet,
asemănător~cu al aceluia. Se sfătuiră între ei şi aduseră
sfada lor chiar înaintea lui Alexandru; iar regele
Glykon limpezi nedumerirea prin următorul oracol:
„Sufletul lui Pitagora uneori se istoveşte, pentru ca
alteori să sporească. Sufletul profetului e o emanaţie
a sufletului lui Zeus. Tatăl său I-a trimis ca să vină
527
într-ajutorul oamenilor de treabă. Sufletul se va
reîntoarce la Zeus, lovit de trăsneţul lui Zeus."
41. Alexandru le punea tuturor în vedere să se fe-
rească de legăturile cu băieţii, ca fiind un lucru nele-
giuit. Dar pentru el născocise următoarele: poruncise
oraşelor din Pont şi Paflagonia să-i trimită, pentru
trei ani, preoţi care să preamărească prin cîntece pe
zeu, alături de dînsul. Trebuia, după ce se va fi făcut
o cercetare şi o bună alegere, să-i fie trimişi cei mai
nobili, cei mai plăcuţi şi cei mai arătoşi prin fru-
museţea lor. Alexandru îi închidea la el şi se folosea
de ei ca de nişte sclavi cumpăraţi cu arginţi. Dormea
împreună cu ei şi se purta cu ei nebuneşte, ca un om
beat. lşi făcuse o lege din a nu-i saluta şi din a nu-i
îmbrăţişa sărutîndu-i decît pe băieţii sub optsprezece
ani. ln timp ce altora le întindea mina să i-o sărute,
el îi săruta doar pe băieţii frumoşi, care erau numiţi
,,copiii săruturilor".
42. Bătîndu-şi joc de proşti, le ademenea nevestele
şi trăia cu băieţii lor. Fiecare om socotea drept un semn
de mare bunăvoinţă şi drept un lucru vrednic de-a
fi rivnit ca şarlatanul să-şi arunce privirile asupra
nevestei sale. Iar dacă o învrednicea cu un sărut, fie-
care îşi închipuia că un mare noroc a dat peste casa lui.
Multe femei se făleau chiar că ar avea un copil cu
Alexandru, iar bărbaţii lor dădeau mărturie că nu
rostesc decît adevărul.
43. Vreau să-ţi istorisesc o convorbire dintre Glykon
şi un oarecare Sakerdos din Tion, de a cărui inteli-
genţă iţi vei face o idee după întrebările pe care le-a
pus. Convorbirea am citit-o scrisă cu litere de aur
la Tion, în easa lui Sakerdos. Acesta i-a pus urmă
toarea întrebare: ,,Spune-mi, stăpîne Glykon, cine
eşti?" ,,Eu, zise Alexandru, sînt noul Asclepios." ,,Un
altul decît cel vechi? Ce vrei să zici?" ,,Zeii nu îngăduie
să cunoşti aceasta." ,,Cîţi ani vei rămine la noi pro-
rocind?" ,,O mie şi incă trei." ,,Apoi unde tei vei
duce?" ,,La Baktra şi in ţinuturile de acolo, căci e
528
nevoie ca si barbarii să se bucure de venirea mea."
,,Dar celela'Ite oracole, cel din Didyma, cel din Claros,
cel de Ia Delfi, sînt şi ele ale ta_tălui tău, Apollon,
sau răspunsurile lor sint mincinoase?" ,,Nu dori să
cunoşti nici acest lucru, căci zeii nu îngăduie aceasta."
„Dar eu cine am să fiu după viaţa pe care o trăiesc
acum?'' ,,O cămilă, apoi un cal, apoi un bărbat înţe
lept şi un proroc nu mai puţin însemnat decît Ale-
xandru." Iată convorbirea dintre Glykon şi Sakerdos.
La sfîrşit, fiindcă pehlivanul ştia că Sakerdos e priete-
nul lui Lepidus, i-a împărtăşit o prorocire cuprinsă
in următorul vers: ,,Să nu te încrezi în Lepidus, căci
o soartă jalnică îl aşteaptă".
Alexandru se temea nespus de mult, cum ţi-am mai
arătat, de Epicur, în care vedea un duşman al meseriei
sale, un învăţat ce se împotrivea vicleniilor vrăji
toreşti.
44. Cînd un epicureu a cutezat să-l arate în faţa
multor martori ca pe un amăgitor, Alexandru l-a pus
într-o mare primejdie. Intîmpinîndu-I, epicureul nostru
a rostit cu glas puternic următoarele: ,,Nu eşti tu,
Alexandre, acela care I-ai făcut pe cutare locuitor al
Paflagoniei să-şi ducă sclavii Ia cîrmuitorul Galatiei,
pentru ca acesta să-i pedepsească prin moarte, întru-
cit ar fi fost ucigaşii fiului său, care învăţa în Alexan-
dria? Dar tînărul e în viaţă şi s-a întors acasă teafăr,
în vreme ce sclavii aceia au pierit fiind aruncaţi pradă
fiarelor." Lucrurile s-au petrecut cam în felul următor:
tînărul plutind pe apele Nilului, in Egipt, către
izvoarele fluviului, pină la Clysma, şi avînd prilejul
să dea tocmai peste o corabie gata să plece în India,
s-a lăsat convins să pornească într-acolo. Fiindcă
întoarcerea lui întîrzia, nenorociţii de sclavi crezură
că stăpinul s-a prăpădit în călătoria pe Nil sau că a
fost omorît de tilhari (atunci erau mulţi tilhari prin
partea locului!) şi se înapoiară să-i vestească pieirea.
Au urmat oracolul şi osînda, dy.pă care tînărul a sosit
şi şi-a povestit călătoria.
34 529
45. Acestea le-a rostit epicureul. lnciudat,Alexandru,
fiindcă fusese făcut de ocară şi fiindcă nu mai putea să
îndure adevărul mustrărilor, porunci ca oamenii de
faţă să arunce cu pietre în acela, vestindu-le că, alt-
minteri, vor fi copleşiţi de pedepsele zeilor şi vor primi
numele de epicurei. Oamenii tocmai începuseră să
azvirle cu pietre, cind un oarecare Demostrat, om
de seamă din Pont, care venise prin părţile acelea,
l-a înconjurat şi acoperit cu braţele sale, scăpindu-1
de la moarte pe omul nostru, tocmai cind era gata să
fie strivit cu pietre. Şi pe bună dreptate! Într-adevăr,
ce nevoie avea să fie singurul înţelept in mijlocul
atitor oameni înnebuniţi şi să priceapă ce înseamnă
sminteala paflagonienilor? Iată deci păţania acestui
epicureu.
46. Cînd oamenii ce veniseră să consulte oracolul
erau chemaţi după rînduiala pe care o hotărîse
Alexandru-adică fiecare era chemat cu o zi mai înainte
de ziua prorocirilor - crainicul il întreba pe profet
dacă va da oracol pentru un anume om. Dacă şarla
tanul răspundea dinlăuntru: ,,La corbi!", nici un mu-
ritor nu-l mai primea pe acela sub acoperişul său şi
nu mai împărtăşea cu el nici focul, nici apa. Fiinţa
aceea trebuia atunci să rătăcească din ţinut în ţinut,
ca un necredincios, ca un ateu, ca un ucenic al lui
Epicur, şi nu era ocară mai mare decît aceasta.
47. Iată acum o ispravă foarte hazlie a lui Alexandru.
Găsind o dată Principiile cele mai de seamă ale lui
Epicur, care, precum ştii, e cea mai frumoasă carte a
lui, unde aflăm pe scurt învăţăturile acestui filozof,
pehlivanul s-a dus cu ea în piaţa publică şi aci a ars-o
pe un braţ de lemne de smochin, ca şi cum l-ar fi dat
pradă flăcărilor pe filozof însuşi. A azvîrlit cenuşa in
mare şi, pe lingă asta, a mai rostit şi oracolul: ,,Porun-
cesc să fie ·arse Principiile bătrînului cel orb". Nu ştia,
blestematul, ce multe binefaceri aduce această carte
cititorilor săi, cită pace, cită linişte, cită libertate le
prilejuieşte I Căci ea ii mintuieşte de temeri, de nălu-
530
ciri şi minuni, de nădejdi neîntemeiate şi de dorinţe
zadarnice. Ea le dă în schimb cuminţenie şi adevăr,
purificîndu-le, în adevăratul înţeles al cuvîntului,
cugetele, nu prin făclii, prin cepi de mare şi prin alte
fleacuri de felul acesta, ci prin dreaptă judecată, prin
adevăr, prin neprefăcătorie.
48. Printre alte fapte îndrăzneţe, nemernicul ăsta a
săvîrşit un lucru cit se poate de cutezător, despre care
vreau să-ţi vorbesc. Fiindcă putea foarte lesne să pătrun
dă in palatul domnesc şi Ia Curte, mulţumită trecerii
lui Rutilianus, a transmis un oracol tocmai cînd lup-
tele din Germania erau în toi şi cînd divinul Marcus
trebuia să-i atace pe marcomani şi pe quazi 22 • Profeţia
cerea ca doi lei să fie aruncaţi de vii in Istru, o dată
cu multe mirodenii, şi să se aducă de asemenea mari
jertfe pline de măreţie. Dare mai bine să-ţi înfăţişez
oracolul însuşi. ,,Poruncesc să fie aruncaţi în vîrtejurile
Istrului, fluviu ce-şi trage obîrşia de la Zeus, doi slu-
jitori ai Cybelei, fiare hrănite în munţi, şi flori, şi
plante bine mirositoare, din acelea pe care aerul Indiei
le face să crească. Indată biruinţa are să vină şi, îm-
preună cu desfătătoarea pace, o mare slavă." Îndepli-
nindu-se cele poruncite, leii au trecut înot pe pămîntul
vrăjmaşilor, unde barbarii i-au omorît cu bitele, crezîn-
du-i cîini sau lupi de un soi cum nu se întîlneşte pe la ei.
Foarte curînd, ai noştri au suferit cea mai mare înfrin-
gere şi au pierdut dintr-o dată vreo douăzeci de mii de
soldaţi. Au urmat întîmplările din Aquileea 23 , cetate
care era cît pe-aci să fie cucerită. După ce războiul s-a
sfîrşit în acest chip, Alexandru a folosit cu sînge rece
vestita dezvinovăţire a oracolului de Ia Delfi, cu pri-
vire la cele ce s-au intîmplat cu Croisos: ,,Zeul a prevestit
izbinda, fără să arate însă dacă vor dobîndi-o romanii
sau vrăjmaşii lor".
49. Deoarece mulţimile veneau valuri-valuri în
cetatea lui Alexandru, ticsită de oamenii sosiţi să con-
sulte oracolul, cum cetatea nu mai avea îndeajuns cele
trebuincioase traiului, şarlatanul a născocit un nou soi
34* 531
de ora co le, numite „de noapte". După ce lua răvaşele, se
culca deasupra lor - aşa spunea el -şi dădea răspun
surile, pe care le auzea în vis de la zeu. Erau răspunsuri
fără limpezime, cele mai multe îndoielnice şi incîlcite,
mai ales cînd Alexandru vedea că răvaşul fusese pecet-
luit cu o grijă deosebită. Atunci nu se încumeta să-l
deschidă, ci scria la întîmplare ce-i trecea prin gînd,
socotind că un astfel de răspuns se potriveşte cu felul
în care prorocesc oracolele. Orînduise şi nişte tălmă
citori pentru aceste răspunsuri. Aceştia primeau răs
plăţi mari de la cei cărora li se făceau astfel de proro-
ciri, pentru lămurirea lor şi dezlegarea tainelor cu-
prinse în răspunsuri. Aceste slujbe de tălmaci erau
supuse unor dări: fiecare tălmăcitor îi plătea lui
Alexandru un talant attic.
50. Uneori, vrînd să-i uimească pe neghiobi, chiar
dacă cineva nu-i punea întrebări şi nu trimitea la
<linsul, ba chiar şi atunci cînd omul pentru care el
prorocea nici măcar nu exista, pehlivanul dădea ora-
cole în felul următor: ,,Vrei în mare taină să afli cine-o
îmbrăţişează pe Calligeneea, nevasta ta, în chiar
patul tău, în casa ta? Robul tău Protogenes, în care ai
toată încrederea! Tu faci dragoste cu acesta, iar el,
la rîndul lui, o îmbrăţişează pe femeia ta. Amindoi,
punîndu-ţi gînd rău, ţi-au pregătit nişte ierburi aducă
toare de jale, ca nici să nu vezi, nici să nu auzi cele ce
fac. Ai să le găseşti sub patul tău, lingă perete, la capul
patului. Slujnica-ţi Calypso e şi ea tăinuitoare." Care
Democrit nu s-ar fi tulburat auzind nume şi locuri atît
de precise? Dar ce dezgust l-ar fi apucat, după un scurt
răstimp, cînd ar fi priceput înţelesul acestor vorbe I
51. Adeseori le prorocea şi barbarilor, care il între-
bau în limba lor strămoşească, în siriană sau în celtă,
cu toate că nu-i era uşor să găsească în oraş străini din
acelaşi neam cu cei care-i încredinţaseră întrebările.
lată pentru ce era nevoie să se scurgă multă vreme între
înmînarea răvaşelor şi răspunsul oracolului, pentru ca
în răstimpul acesta pecetea întrebărilor să poată fi
532
desfăcută în tihnă, fără primejdii, iar Alexandru să
găsească oameni în stare a-i tălmăci cuprinsul scrisorii.
Astfel, un scit primi următorul răspuns: ,,Jlforpheu
bargulos ischnianchnechi psidaos de".
52. Altă dată, de asemenea, a spus în proză cuiva
care nu se afla de faţă şi care nici măcar nu exista:
„Intoarce-te de unde ai venit! Căci cel care te-a trimis
a fost omorît astăzi de către vecinul său Diocles, care
adusese cu el nişte tîlhari, pe nume Magnus, Celer şi
Baubalos; toţi aceştia sint acum prinşi şi puşi în lan-
ţuri."
53. Ai să afli acum cîteva oracole pe care le-am pri-
mit eu. lntrebînd dacă Alexandru e pleşuv, am pecet-
luit scrisoarea cu foarte multă grijă, ostentativ. Ale-
xandru mi-a răspuns cu un oracol de noapte: ,,Malach,
fiul lui Sabardalachos, era un alt Attis". Cu altă îm-
prejurare l-am întrebat, în două răvaşe deosebite,
acelaşi lucru: ,,Unde s-a născut Homer?" şi Ie-am
trimis sub două nume care nu se asemuiau. Amăgitde
sclavul meu cel tînăr, care, întrebat în ce scop vine,
i-a declarat că doreşte să aibă un leac pentru junghi,
pehlivanul a scris dedesubt, pe primul răvaş: ,,Te în-
demn să foloseşti o alifie kytmidă şi să te ungi cu
spuma calului cel năvalnic", iar pe celălalt (i se spusese
că trimiţătorul întreabă dacă e mai bine ca în Italia
să meargă pe mare, sau pe uscat), a răspuns fără să
pomenească nimic despre· Homer: ,,Să nu te urci în
corabie, ci să faci drumul pe jos".
54. Am născocit eu însumi mai multe şiretlicuri de
felul acesta, prin care voiam să-l prind în laţ. Iată
următoarea pildă. Punîndu-i o dată o singură între-
bare, am scris pe răvaş, cum era obiceiul: opt oracole
pentru cutare (pusesem un nume plăsmuit), am trimis
cele opt drahme şi încă vreo cîteva pe deasupra.Amăgit
de banii trimişi şi de numele de pe scrisoare, pehliva-
nul a răspuns întrebării mele - care suna: ,,Cînd are
să fie dovedit vicleşugul lui Alexandru?" - prin opt
oracole. Ele nu atingeau, cum vine vorba, nici pămin-
533
tul, nici cerul, erau toate nesăbuite şi greu de priceput.
Mai tirziu, simţind că l-am tras pe sfoară şi că l-am
sfătuit pe Rutilianus să n-o ia de nevastă pe fiică-sa
şi să nu se încreadă în oracolul care încerca să-i tre-
zească unele nădejdi, Alexandru a început, cum e şi
firesc, să mă urască şi să mă socoată cel mai mare
duşman al său. Cind, într-o zi, Rutilianus ii întrebă
despre mine, şarlatanul ii spuse: ,, Ii plac desfătările
iubirii de noapte şi culcuşurile pingărite".
55. Pe scurt, mă ura de moarte. Şi nici nu-i de
mirare! Aflind că am sosit în cetate şi fiind înştiinţat
că eu sint Lucian despre care i s-a vorbit şi că am venit
întovărăşit de doi soldaţi înarmaţi, unul cu o lance,
iar celălalt cu o prăjină ascuţită, pe care mi-i dăduse
guvernatorul Cappadochiei, fiindu-mi prieten, ca să
mă conducă pină la mare, Alexandru m-a invitat la el
cu foarte multă dibăcie şi cu o grijă deosebită. M-am
dus atunci să-l văd şi I-am găsit înconjurat de foarte
mulţi oameni. I-am adus cu mine şi pe soldaţi, şi am
fost bine inspirat cind am făcut asta. Mi-a întins mina
dreaptă să i-o sărut, aşa cum făcea el de obicei. Apro-
l)iindu-mi buzele de mina lui, ca pentru o sărutare,
l-am muşcat atit de zdravăn, de era cit pe ce să-l schi-
lodesc, Iăsindu-1 ciung. Cei de faţă au vrut să mă
sugrume şi să mă lovească, minioşi că-l numisem pe şar
latan „Alexandru", şi nu „profetul". Dar el, stăpinin
du-se cu foarte multă bărbăţie, i-a oprit şi Ie-a făgăduit
să mă domesticească uşor şi să dovedească puterea pe
care o are Glykon de a-i preface în prieteni pe cei mai
înverşunaţi duşmani ai săi. După ce i-a îndepărtat pe
toţi cei de faţă, mi-a spus in faţă sus şi tare, dojenin-
du-mă, că ştie foarte bine ce sfaturi ii dădusem lui
Rutilianus, fiindcă fusese înştiinţat Ia vreme. ,,Ce te-a
împins, a adăugat el, să faci una ca asta, cind ai fi
putut, mulţumită mie, să ai şi mai multă trecere in
ochii lui?" Am primit bucuros mărturia de bunăvoinţă
a lui Alexandru, căci vedeam in ce primejdie mă aflu,
şi la scurtă vreme am ieşit in faţa mulţimii ca prieten
534
al său. A fost un puternic temei de uimire pentru cei ce
mă priveau, întrucît mă schimbasem cu atîta uşurinţă.
56. Mai tîrziu, hotărîndu-mă să plec pe mare, mi-a
trimis daruri de ospitalitate şi multe alte plocoane.
lntîmplarea a făcut să mă aflu singur cu Xenofon 24,
întrucît trimisesem mai înainte pe tatăl meu şi pe ai
mei la Amastris 26 • Alexandru mi-a făgăduit atunci
să-mi facă rost de o corabie şi să-mi dea vîslaşi care
să mă ducă pe mare. Am socotit că face lucrul acesta
fără prefăcătorie şi cu gîndul de a-mi fi îndatoritor.
Cînd am ajuns pe la mijlocul călătoriei, l-am văzut pe
cîrmaci tînguindu-se şi certîndu-se cu vîslaşii. Atunci
am înţeles că va fi rău de mine. Căci Alexandru le dă
duse acestora poruncă să pună mîna pe noi şi să ne
arunce în mare. Dacă oamenii i-ar fi îndeplinit porunca,
i-ar fi fost uşor să sfîrşească războiul cu mine. Dar
cîrmaciul, cu lacrimi în ochi, i-a înduplecat pe coră
bieri să nu ne facă nici un rău, să nu ne arunce în
pierzanie. Mi-a spus: ,,Precum vezi, sînt om de şaizeci
de ani. Am trăit pînă aci o viaţă fără prihană, şi
după vrerea zeilor. N-aş vrea, la vîrsta la care am ajuns,
oind am nevastă şi copii, să-mi mînjesc mîinile cu o
nelegiuire." Mi-a destăinuit de ce ne luase pe corabia
lui şi ce-i poruncise Alexandru să facă cu noi.
57. Ne-a debarcat la Aigialoi, oraşul cel minunat pe
care-l pomeneşte Homer 26 , şi s-a întors. Acolo am în-
tîlnit nişte oameni din Bosporos, care navigau de-a
lungul coastei, fiind trimişi într-o solie de către regele
Eupator 27 în Bithynia, unde trebuiau să ducă in fie- ,
care an birul. Le-am povestit prin ce primejdie tre-
cusem, şi atunci m-au privit cu toată bunăvoinţa.
M-au luat pe corabia lor şi m-au dus teafăr la Amas-
tris, după ce a fost cît pe-aci să-mi pierd viaţa. De
atunci îmi făcui toate pregătirile de război şi folosii
toate mijloacele care-mi stăteau la indemînă ca să mă
răzbun pe Alexandru. 11 uram şi înainte de a-mi fi
tntins acea capcană, socotindu-l drept cel mai mare
vrăjmaş al meu; H uram pentru ticăloşia firii sale. Mă
535
apucai să fac jalbă împotriva lui, sprijinit de numeroşi
oameni, îndeosebi de ucenici de-ai filozofului Timo-
crate din Heracleea. Dar guvernatorul de pe atunci al
Bithyniei şi al Pontului, Avitus 28 , mă împiedică, im-
plorîndu-mă şi aproape căzîndu-ini în genunchi să nu
mai fac plîngere. Căci, din prietenie pentru Rutilianus,
n-ar fi putut să-l pedepsească pe şarlatan, chiar dacă
l-ar fi prins asupra nelegiuirii. Am fost deci oprit cu
străşnicie, pe cînd tocmai eram gata să-mi duc la înde-
plinire gîndul, şi n-am mai făcut nimic, căci ar fi în-
semnat să fiu cutezător într-o împrejurare nepotrivită,
avînd de-a face cu un judecător pornit să fie părti
nitor.
58. Dar, printre alte isprăvi îndrăzneţe de-ale lui
Alexandru, cum să nu fi fost cu totul neobrăzată rugă
mintea pe care i-a făcut-o împăratului de-a schimba
numele lui Abonoteichos în Iono polis, cum şi faptul de-a
bate o medalie, avînd· pe o parte chipul lui Gly-
kon, iar pe cealaltă chipul lui Alexandru, încununat
cu panglicuţele străbunului său Asclepios, iar in mină
ţinînd vestita sabie încovoiată a bunicului după
mamă, Perseu?
59. Printr-un oracol privitor la el însuşi, vestise că
soarta a hotărît să trăiască o sută cincizeci de ani şi
apoi să moară lovit de trăsnet. Dar el şi-a dat duhul
înainte să fi ajuns la şaptezeci de ani, viaţa lui ispră
vindu-se in chipul cel mai jalnic: fiul lui Podaleirios
muri, deoarece i-a putrezit piciorul pînă la vintre,
mişunînd de viermi. Atunci s-a văzut că şarlatanul era
chel, căci durerea îl silise să-şi dea capul pe mina vra-
cilor, ca să-l stropească cu leacuri împotriva durerii.
Ori asta nu s-ar fi putut face dacă Alexandru n-ar fi
scos peruca de pe cap.
60. Iată cum s-a sfirşit tragedia şarlatanului. Am
văzut deznodămîntul dramei, pe care am fi îndrep-
tăţiţi a-1 socoti drept act al providenţei, chiar dacă
norocul a fost cel care· l-a prilejuit. Lipseau doar
funeralii vrednice de viaţa lui, precum şi o întrecere
536
pentru alegerea celui care să-i urmeze lui Alexandru la
oracoL Cei mai de seamă tovarăşi ai lui întru pehli-
vănie au venit la Rutilianus să-l ia drept judecător,
urmînd ca acesta să hotărască cine trebuie să moşte
nească oracolul şi să fie încununat cu panglicuţe de
hierofant şi de profet. Printre ei se afla şi un oarecare
Paitos, de meserie vraci, bătrîn cu părul cărunt şi
făptaş al unor lucruri nevrednice de un vraci şi de un
bărbat cu părul alb. Arbitrul Rutilianus i-a trimis pe
toţi acasă fără cunună, păstrînd pentru socrul său drep-
tul de a proroci chiar şi după ce el se va fi săvîrşit din
viaţă.
61. Am crezut de cuviinţă, iubite prieten, să-ţi în-
tocmesc o istorisire a cîtorva isprăvi de-ale lui Alexan-
dru, din multe cite au fost, ca să-ţi fie pilduitoare şi ca
să-ţi fac plăcere, tovarăşul meu drag, căci pe tine te
admir cel mai mult dintre toţi prietenii pentru inţelep
ciunea ta, pentru iubirea ta de adevăr, pentru blîndeţea
firii tale, pentru simţul măsurii, pentru felul tău liniş
tit de viaţă şi pentru atitudinea ta îndatoritoare faţă
de toţi cei care trăiesc în tovărăşia ta. Am voit ceva
mai mult - ceea ce-ţi va face o plăcere şi mai mare-:
să-l răzbun pe Epicur, bărbat într-adevăr divin, cu o
fire cerească, singurul cunoscător ce nu dă greş în ju-
decarea lucrurilor frumoase, cel care-şi trece ştiinţa sa
ucenicilor lui şi care face din ei oameni slobozi. Sint
încredinţat că şi cei care vor citi această scriere au s-o
găsească de folos; ea înlătură unele greşeli şi întăreşte
in minţile oamenilor cumpăniţi unele adevăruri.
DIN PĂTIMIRILE LUI ZEUS
1. H e r m e s: Slăvite Zeus, de ce eşti oare aşa

de-ngîndurat? Intr-una stai de vorbă doar cu tine
însuţi. Nu-ţi mai găseşti astîmpăr şi, într-adevăr,
arăţi tras la faţă şi gălbejit, de parcă ai fi un filozof.
Spovedeşte-mi-te! Ia-mă sfetnic in necazurile care te
copleşesc şi nu dispreţui nimicurile pe care ţi le-ar
putea spune slujitorul tău.
A t h e n a: Vai, părinte-al nostru şi cel mai mare
intre toţi cîrmuitorii, odraslă a lui Cronos, îţi îmbră
ţişez genunchii, eu, zeiţa cea cu ochii verzi, născută
lingă Triton 1 . Cuvintează şi nu-ţi tăinui gîndul, ca
să ştim mai repede ce-i cu tine. Ce griji îţi frămîntă
oare mintea şi inima? De ce oftezi adînc şi de ce oare
obrajii ţi s-au gălbejit atît?
Zeu s: Nu-i chin, fie oricît de greu, nu-i nenoro-
cire, fie ea vrednică de o tragedie, care să fie atît de
îngrozitoare încit zeii să se încovoaie sub povara lor. 2
Athena: Pe Apollon, cît de ocolit ţi-ai început
vorbirea 13
Z e u s: Nespus de ticăloasă seminţie a mai zămis
lit şi pămîntul I Cite nenorociri ai abătut asupră-mi,
Prometeu I
541
Athena: Dar ce se întîmplă? Ai prilejul să cu-
vintezi in faţa unui cor alcătuit numai din rudele tale.
Z e u s: Tu, fulger năpraznic, de faci să vuiască
văzduhul, ce oare vei aduce după tine?
H era: Potoleşte-ţi minia, o, Zeus ! Nu putem
juca tragedie şi nu putem recita versuri, cum fac zeii
ăştia doi. Doar nu l-am înghiţit în întregime pe Euri-
pide, ca să fim astfel in stare a-ţi d.a răspunsul potrivit.
2. Crezi că nu ştim de ce pe sufletul tău a pus stă
pînire mîhnirea?
Zeu s: N-ai cum s-o ştii I Că de-ai şti-o, ar vui
văzduhul de jalea ta.
H era: Ba ştiu prea bine care-i adevărata pricină
a neliniştei tale: te mistuie iubirea I Nu mă mai plîng:
de atitea ori doar m-ai jignit cu apucăturile tale, că
m-am deprins acum. Desigur, vei fi aflat vreo nouă
Danae, Semele sau Europe. Te macină iubirea! N-aş
fi mirată să te afli in cumpănă şi să te întrebi: oare
să iei înfăţişarea unui taur, ori să te prefaci în satir,
sau in ploaie de aur, pentru ca - de-ai alege-o pe
aceasta din urmă - să picuri, prin acoperiş, tnsinul
dragei tale. Suspinele, lacrimile, gălbejeala feţei nu
pot fi <lecit semne ale iubirii.
Z e u s: Mă uimeşti, Hera I Cum iţi închipui că
dragostea ori alte fleacuri de acestea mi-ar putea prici-
nui atîta zbucium?
H e r a: Ei bine, atunci ce alte motive de amără
ciune ai putea avea tu, marele Zeus?
3. Z e u s: Hera, rosturile noastre, ale nemurito-
rilor, sînt în primejdie de moarte şi se află - ca să
spun aşa - pe muchie de cuţit. Acum se va hotărî
dacă se mai cuvine să fim slăviţi de către pămînteni,
avind parte de prinosiri, ori dacă nici nu vom mai fi
luaţi în seamă şi vom fi priviţi ca lucruri netrebnice.
H e r a: Nu cumva pămîntul va fi zămislit iarăşi
giganţi? Să-şi fi sfărîmat oare titanii lanţurile, după
ce-şi vor fi biruit străjile? Să se fi ridicat iarăşi, cu
armele în miini, împotriva noastră?
542
Zeu s: Nu-ţi fie teamă, Hera ! Din partea Infer-
nului nici o primejdie nu-i paşte pe zei.
H era: Atunci ce altă nenorocire i-ar putea pindi?
Şi dacă e să n-ai nici un alt neajuns, nu văd de ce te
arăţi privirilor noastre ca şi cum ai fi un Polos ori
un Aristodemos4, iar nu Zeus.
4. Z e u s: Dragă Hera, ieri stoicul Timocle şi
epicureul Damis - nici eu nu ştiu din ce s-or fi gîlce-
vit ~ au prins a sta de vorbă despre atotputernicia
cerească. Erau acolo mulţi oameni de vază. Şi asta
a fost ceea ce m-a supărat mai mult. Damis o ţinea
una şi bună că nu există zei şi că, deci, nu ei veghează
asupra celor ce se intimplă pe pămint şi nu ei rindu-
iesc lucrurile omeneşti. Preacumsecadele Timocle işi
dădea insă multă osteneală să ne apere. Fiindcă se
strinsese norod mult, convorbirea lor n-a putut fi
încheiată, aşa că cei care se sfădeau îşi făgăduiră să
se mai întîlnească o dată pentru a lua în cercetare
ceea ce a rămas nelămurit. Astăzi toată lumea arde
de nerăbdare să afle ce vor mai spune aceia doi şi să
vadă care pe care I Care, deci, se va dovedi că poate
spune lucrurile cele mai bine gîndite ! Vă daţi, aşa
dar, seama ce primejdie ne pîndeşte şi la ce ananghie
am ajuns. Soarta noastră atîrnă de iscusinţa unui sin-
gur om. Căci una din două: ori vom ajunge de nici
n-o să mai fim luaţi în seamă, oamenii socotindu-ne
doar nişte simple vorbe, ori vom mai fi proslăviţi, ca
şi înainte vreme, dar asta numai dacă Timocle va
cuvînta atît de bine încît să poată ieşi biruitor.
5. He r a: Împrejurarea este, fără doar şi poate, 1
plină de primejdii, Zeus, şi erai îndreptăţit să vor-

beşti cum numai în tragedie se vorbeşte.
Zeu s: Iar tu, Hera, îţi închipuiai că, intr-o împre-
jurare atît de încurcată, mie îmi arde de vreo Danae
sau de vreo Antiope 5 • Voi, însă - Hermes, Hera şi
Athena - ce credeţi că trebuie să facem? Hai să chib-
zuim împreună şi daţi-vă toţi cu părerea I
543
Hermes: Eu spun să adunăm un sobor al zeilor,
căruia să-i incredinţăm cercetarea pricinii.
He r a: Şi eu sînt de părerea lui Hermes.
Athena: Ba eu, dragă tată, spun altceva: nu-i
bine să stîrnim tulburare în ceruri, arătînd cît de mult
punem la inimă treaba asta. Mai bine fă tu singur, pe
ascuns, în aşa fel ca în această ceartă dintre ei să biruie
Timocle, iar Damis să plece de la întrunire după ce se
va fi făcut de rîs.
Hermes: Dar uneltirile tale, o I Zeus, nu vor
putea trece nebăgate in seamă, întrucît cei doi filo-
zofi se sfădesc în văzul şi-n auzul tuturor. Şi toţi au
să te socoată un tiran dacă n-ai să vesteşti şi celorlalţi
zei cele ce se întimplă pe pămînt, că doar e vorba de
lucruri foarte însemnate şi care nu pot să nu atragă
luarea-aminte a tuturor.
6. Z e u s: Păi de-i aşa, fă strigarea I Toţi zeii să
se î_nfăţişeze aici! Fără îndoială că-i drept ceea ce
spu1.
Hermes: Hei! Zeilor, veniţi la sfat! Daţi zor,
nu mai zăboviţi! Ne adunăm să ch.ibzuim asupra unor
lucruri de seamă.
Z e u s: O, Hermes, în ce cuvinte sărăcăcioase şi
care s-ar potrivi mai degrabă cu vorbirea de toate zilele
ţi-ai făcut strigarea prin care chemi zeii la sfat să
chibzuiască asupra unor lucruri de cea mai mare însem-
nătate!
Hermes: Dar bine, Zeus, cum socoţi că ar tre-
bui să fac treaba asta?
Z e u s: Cum? Să vesteşti sfatul zeilor folosindu-te
de ritmuri şi de un fel de-a vorbi poetic şi plin de
măreţie: în chipul acesta i-ai stîrni mult mai mult
pe zei să vină la adunare.
Hermes: Fie precum spui! Eu însă, o I Zeus,
in lucruri de-alde astea, de-ale poeţilor, nu mă prea
pricep. Să cuv în teze aşa cum zici doar poeţii şi rap-
sozii ştiu. Eu, unul, tare mă tem să n-o scrintesc cînd
versurile strigării mele vor fi întrecut măsura sau cînd,
544
poate, nici măcar n-or izbuti s-o împlinească. Iar zeii
au să-nceapă a-şi rîde de mine, văzindu-mă cit sint
de nepriceput într-ale muzelor şi într-ale poeziei. Eu
am putut vedea cit haz trezeşte uneori Apollon prin
oracolele sale, cu toate că, de obicei, îşi învăluie pro-
rocirile în vorbe incîlcite, din care nu se prea poate
desprinde un înţeles; căci Apollon caută în felul ăsta
să nu lase ascultătorilor răgazul a-i cerceta ritmurile.
Zeu s: Ei bine, Hermes, strecoară atunci în stri-
gările tale cit mai multe versuri de-ale lui Homer,
dintre acelea prin care poetul obişnuia să ne cheme
la adunare. Nu mai încape vorbă că ţi le aminteşti.
H e r m e s: Nu prea I Şi nici prea desluşit nu-mi
vin ele în minte. Am să încerc totusi.
„Nici o zeitate - bărbat ori fem'eie - nici măcar
vreun fluviu, 1n afară de Okeanos, şi nici o nimfă să
nu stea pe loc! Voi toţi, care vă aveţi partea voastră
la strălucitele hecatombe, veniţi cu toţii la adunarea
lui Zeus ! Iar voi, zeilor de mina a doua, şi voi, care
sînteţi mai codaşi, precum şi voi, care nici măcar nume
n-aveţi, aşezaţi-vă lingă altarele cele fără de jertfe!"
7. Z eu s: Foarte bine, Hermes! Ce minunată stri-
gare ai făcut! Ia te uită cum aleargă zeii spre noi!
Acum trebuie să-i primeşti şi să-l aşezi pe fiecare
potrivit vredniciei lui, ţinînd seama de materia din
care-i plăsmuit şi de iscusinţa meşterului care l-a
plăsmuit. Aşază-i la locul cel mai de cinste pe zeii
de aur, alături de ei pe cei de argint, şi apoi, unii după
alţii, pe cei de fildeş, de aramă şi de marmură, iar -
între aceştia din urmă - dă-le întîietate celor plăs
muiţi de Fidias, de Alcamene, de Myron 6 , de Eufra-
nor7 ori de alţi meşteri vestiţi. 1n ce priveşte pe zeii
care au fost plăsmuiţi cu stîngăcie, pe toată această
pleavă îngrămădeşte-o talmeş-balmeş mai la coadă;
şi spune-le să nu scoată o vorbă I Să fie doar număr
în această adunare I
H e r m e s: Voi face precum spui şi fiecare zeu
va sta la locul ce i se cuvine. N-ar strica să ştiu, însă,

dacă unui zeu plăsmuit din aur şi care ctntăreşte cît
mulţi talanţi, dare lucrat fără iscusinţă - meşteşu
garul neizbutind să scoată decît o lucrare de duzină,
greşit proporţionată - i se cuvine să-şi aibă locul
tnaintea zeilor făcuţi din aramă, dar făuriţi de Myron
şi de Polycleitos, sau înaintea celor de marmură,
lucraţi însă de Fidias şi de Alcamene. N-ar trebui oare
să se dea întîietate iscusinţei cu care au fost lucraţi,
artei?
Z e u s: De fapt, aşa ar trebui. Totuşi, sîntem nevo-
iţi să dăm mai multă preţuire aurului.
H e r m e s: Am înţeles: vrei să-i rînduiesc după
cît preţuieşte materialul din care sînt făcuţi, iar nu
după îndeminarea meşterului. Ei bine, veniţi voi, zei
de aur, să vă aşez în primele rînduri I
8. Se pare, o I Zeus, că numai barbarii se vor aşeza
pe cele dintii locuri. După cum vezi, zeii hellenilor
ne desfată privirile prin frumuseţea înfăţişării lor şi
prin iscusinţa meşterilor care i-au plăsmuit, dar toţi
sint făuriţi din piatră sau din aramă; iar cei mai ară
toşi sînt doar din fildeş, neavînd decît un înveliş
subţire de aur, atît cît să le dea un anumit colorit şi
o oarecare strălucire; înlăuntru însă ei sînt din lemn
şi adăpostesc o puzderie de şoareci, care s-au cuibărit
acolo, înjghebîndu-şi o adevărată cetate. ln schimb,
ia te uită: această Bendis de-aici şi Anubis-ul de colo
şi, lingă el, Attis 8 , Mithres9 şi Men 10 sînt făcuţi numai
din aur, atîrnă greu şi - nu-ncape vorbă - preţuiesc
foarte mult.
9. Poseidon: Dar drept este, oare, Hermes,
ca egipteanul ăsta cu faţă de ciine 11 să fie aşezat îna-
intea mea, a mea, Poseidon?
H e r m e s: Fireşte că e drept, o I zeule care faci
să se cutremure pămîntul I Căci, plăsmuindu-te din
aramă, Lysipp a făcut din tine un sărăntoc; pe vre-
mea aceea corintenii n-aveau aur. Ca să poţi fi şi tu
atît de bogat cum e acest Anubis ţi-ar trebui adevărate
zăcăminte de aur. De aceea trebuie să rabzi şi să nu-ţi
546
ieşi din fire că ţi-a luat-o 1nainte şi că înaîntea ta trece
un zeu înzestrat cu un bot atît de mare şi de scump
- si asta numai fiindcă-i de aur!
10. A f rod i ta: Atunci ia-mă şi pe mine, Her-
mes, şi aşază-mă în rîndul întîi, căci şi eu sînt de aur.
Hermes: Nu, Afrodita I Dacă îmi este şi mie
îngăduit să-mi spun părerea - de nu mi-or fi-mpiclit
urdorile vederea - apăi aş spune că eşti cioplită din
marmura albă a muntelui Pentelic12 • Mai în urmă
însă, căci aşa a hotărît Praxiteles, te-ai preschimbat
în Afrodita şi ai fost încredinţată locuitorilor din
Cnidos.
Afrodita: Dar pot să-ţi aduc mărturia lui
Homer, martor vrednic de crezare, care spune peste
tot în rapsodiile sale că eu, Afrodita, sînt de aur.
H e r m e s: Homer mai spunea despre Apollon
că are mult aur şi-i tare bogat. Acum poţi să-l vezi
însă şi pe el printre zeugiţi 13 , fiindcă tilharii i-au luat
cununa, iar nişte pîngăritori i-au şterpelit cheile de
la chitară. Mulţumeşte-te, Afrodita, cu soarta ta:
cel puţin n-ai fost trecută în rîndul theţilora.
11. Co 1 o su l d i n R h o d os: Cine-ar cuteza
să pună la îndoială că mie mi se cuvine locul cel mai
de cinste, de vreme ce eu sînt însuşi Soarele şi sint
de-o înălţime uriaşă? Dacă rhodienii n-ar fi crez11:t
de cuviinţă să fiu clădit în aşa fel incit prin înălţi
mea-mi nemăsurată să stirnesc uimire, ar fi putut,
cu aceeaşi bani, să plăsmuiască nu unul, ci şaisprezece
zei de aur. Aşadar, cred că ar fi oarecum drept ca eu
să fiu socotit zeul cel mai bogat. De altfel, la ului-
toarea-mi mărime se mai adaugă şi neîntrecuta iscu-
sinţă a meşterului ce cu atîta migală m-a făurit.
Hermes: Zeus, spune-mi: ce-i de făcut? Căci
cu greu pot să-mi dau seama cum stau lucrurile. Dacă
mă uit la materialul din care-i făurit acest uriaş, văd
că nu-i decît aramă. Dacă socotesc însă c.iţi talanţi
o fi costat toată această aramă, îmi dau seama că zeul
35* 547
nostru îi întrece pe toţi cei cu venituri de cinci sute
de medimne.
Zeu s: Dar ce nevoie mai era să vină şi ăsta, care
să scoată la iveală micimea celorlalţi şi să prilejuiască
adunării atitea încurcături? Ei bine, preaalesule rho-
dian, chiar dacă te-am preţui mai mult decît pe zeii
de aur, cum ai putea oare să te aşezi în rîndul întîi?
Ar trebui să cerem tuturor zeilor să se scoale, ca să
te aşezi doar tu acolo! Numai unul din şoldurile tale
ar putea să acopere, el singur, tot Pnyxul I Ai face mai
bine să stai în picioare şi să te apleci asupra adunării.
12. Hermes: Iată însă că se iveşte încă un nea-
juns. Şi din această încurcătură chiar că-i greu să
ieşim. Aceşti doi zei de-aci sînt făcuţi din aramă şi
sînt lucraţi cu aceeaşi iscusinţă, fiindcă amîndoi tot
din mîinile lui Lysipp au ieşit. Dar, ceva mai mult -
şi asta le întrece pe toate I - însemnătatea lor, dacă
e să ne luăm după obîrşie, nu-i mai mică a unuia decît
a celuilalt. Amîndoi sînt fiii lui Zeus. Unu-i Diony-
sos - acesta! Celălalt, Heracle! Cui să-i dăm întîie-
tate? Căci, precum vezi, se sfădesc pe ea.
Zeu s: Să nu mai zăbovim, Hermes I De mult ar
fi trebuit să deschidem adunarea. Să se aşeze de-a
valma, care unde-o vrea. Om ţine noi sfat altădată,
ca să dăm şi lucrurilor ăstora de rost. Am să văd atunci
cum trebuie făcută rînduiala.
13. H e r m e s: Vai I pe Heracle, ce mai hărmă
laie I Strigă toţi deodată în gura mare, aşa cum obiş
nuiesc să facă în toate zilele: ,,Tainul! Să ni se dea
tainul! Unde e nectarul? Unde e nectarul? Am rămas
fără ambrozie! Am rămas fără ambrozie I Hetacom-
bele I Unde sînt hetacombele? Cerem jertfe pentru
toată lumea !"
Z e u s: Hermes, porunceşte-le să tacă I Trebuie
să afle pentru ce i-am adunat. Să sf îrşească o dată cu
strigătele astea copilăreşti I
H e r m e s: O I Zeus, nu toţi pricep limba helle-
nilor, iar eu nu ştiu atîtea limbi, ca să mă fac prin
548
strigăte înţeles şi de sciţi, şi de perşi, şi de traci, şi
de celţi. Ar fi mai bine, cred, să le fac semn cu mina
spre a-i îndemna să tacă.
Z e u s: Bine, fie şi aşa cum spui.
14. Hermes: Straşnic! Iată-i, ajunseră să fie
mai mulţi decît sofiştii. E momentul să-ţi începi
cuvîntarea. Nu vezi de cîtă vreme stau cu ochii aţin
tiţi la tine şi aşteaptă să Ie vorbeşti?
Zeu s: Ah, Hermes! Ţie, care mi-eşti fecior, nu
mă codesc să-ţi spun ce simţăminte mă stăpînesc. Ştii
cit de sigur eram pe mine şi cu cită măreţie vorbeam
totdeauna în adunări.
Hermes: Cum să nu ştiu? Şi de cite ori nu mă
treceau fiorii cînd te-auzeam glăsuind, mai ales atunci
cînd ai ţinut acea cuvîntare în care ai ameninţat că
vei smulge din temelii şi pămint şi mare, cu zei cu
tot, aruncîndu-ţi din înaltul cerului pe pămint vesti-
tul lant de aur.
Z eu' s: Ei, bine, fiule, nu ştiu de ce, dar acum sînt
atît de tulburat încît am început să tremur, şi parcă şi
limba mi s-a încleştat în gură. Să fie oare din pricina
marilor primejdii ce ne ameninţă, ori fiindcă s-a adu-
nat aci atîta lume? Precum vezi, niciodată nu s-au
strîns într-o adunare atîţia zei. Dar mai ciudat decît
orice e că nu-mi aduc de loc aminte în ce fel voiam
să-mi încep cuvîntarea. Şi totuşi îmi pregătisem cu
multă stăruinţă şi migală începutul cuvîntării, pentru
ca din primele vorbe să-i farmec pe ascultători.
Hermes: Totul e pierdut, Zeus ! Zeii te privesc
bănuitor, văzînd că ai amuţit. Se aşteaptă să afle o
neînchipuit de mare nenorocire, şi asta, desigur, fiindcă
te văd cît eşti de şovăielnic.
Zeu s: Ce zici, dragă Hermes, să le recit vestita
introducere homerică?
Hermes: La care te gîndeşti?
Zeu s: ,,Ascultaţi-mă cu toţii, zei şi zeiţe" 15 •
H e r m e s: A, nu! Ai înşirat destule parodii la
început. Dacă eşti de părere, lasă ritmurile poetice,
549
atit de plicticoase I Rosteşte-ne un discurs de-al lui
Demostene împotriva lui Filip, oricare doreşti, schim-
bind pe ici pe colo unele cuvinte. Aşa procedează azi.
cei mai mulţi oratori.
Z eu s: Că bine zici I lmi arăţi o cale destul de
scurtă pentru a ajunge să ticluiesc o cuvîntare. Mij-
locul ăsta e foarte lesnicios şi la îndemîna celor ce sînt
în încurcătură.
15. Hermes: Dar începe o dată!
Z e u s: Zeilor, cred că aţi da mult să puteţi cunoaşte
pricina pentru care aţi fost chemaţi la adunarea de
aici. Fiindcă a~a stau lucrurile, se cuvine să ascultaţi
cu luare-aminte cuv în tarea mea16 • Zeilor, împreju-
rarea de faţă aş zice că-şi înalţă aproape singură gla-
sul, prinzind a vă spune că se cuvine să vă îngrijiţi
cu multă stăruinţă de treburile obşteşti ce-şi aşteaptă
de la voi dezlegarea şi să dovediţi o mare străşnicie.
Noi însă părem că ne îngrijim fără nici o tragere de
inimă de aceste treburi. Doresc acum - fiindcă nu-mi
mai aduc bine aminte frazele lui Demostene - să vă
înfăţişez pricina marei nelinişti care m-a cuprins şi
care m-a îndemnat să adun acest sobor. Cum prea bine
ştiţi, Mnesitheos, armatorul, a înălţat ieri o jertfă,
ca să-i plutească nevătămată corabia, care era cit
pe-aci să se scufunde lingă promontoriul Cafereus 17 •
La Pireu am benchetuit împreună toţi aceia dintre
noi pe care Mnesitheos îi poftise la această jertfă.
După ce s-au făcut libaţiile, au plecat cu toţii, fiecare
încotro a vrut. Eu, cum încă nu era prea tîrziu, am
pornit-o înspre Cetate, să fac o plimbare seara în Kera-
meikos. ln timp ce mă plimbam, gîndul m-a dus la
josnicia şi la zgîrcenia lui Mnesitheos, care, ca să
ospăteze şaisprezece zei, n-a catadicsit să jertfească
decît un cocoş - şi ăsta bătrîn şi bolnav - şi patru
grăunţe de tămiie, atit de mucegăite că s-au stins de
îndată deasupra cărbunilor, nedînd din ele nici măcar
atita fum ca mireasma lui să ne ajungă pînă la vîrful
nasului. Şi cînd te gîndeşti că Mnesitheos ne făgăduise
550
hecatombe întregi atunci cînd corabia ii fusese arun-
cată spre ţărmul cel rîpos şi se afla-n primejdie intre
stincile colţuroase.
16. Furat de aceste gînduri, am ajuns la Poikile,
unde am zărit o mare mulţime de oameni adunată.
Unii se aflau chiar înăuntrul porticului, iar alţii sţă
teau afară. Vreo cîţiva dintre ei, şezînd pe nişte
bănci, începuseră să strige, cuprinşi de mînie. Mi-am
închipuit - ceea ce, de altfel, era şi adevărat - că
am de-a face cu niscai filozofi din cei deprinşi a se tot
ciorovăi. M-am hotărît atunci să mă apropii de ei,
ca să aud şi eu cele ce spuneau. Învăluindu-mă într-un
nor foarte gros, mi-am potrivit o înfăţişare care adu-
cea cu aceea a filozofilor si am lăsat să-mi atirne o
barbă impunătoare, ca să 'fiu aidoma lor. Dind din
coate ca să-mi fac loc prin mulţime, am intrat fără
ca cineva să ştie cine sînt. L-am găsit acolo pe epicu-
reul Damis, un om de nimic, şi pe stoicul Timocle,
bărbatul cel mai cumsecade, care se înfruntau cu
înverşunare. Timocle era leoarcă şi răguşise de-a
binele tot strigînd, în vreme ce Damis, cu rîsul lui
sardonic, îşi bătea joc de Timocle, f ăcindu-1 să se
aprindă şi mai mult.
17. Fireşte, cei doi filozofi discutau despre noi.
Blestematul ăla de Damis susţinea sus şi tare că
nu atotputernicia noastră cîrmuieşte lumea şi că noi
nu luăm seama la cele ce săvîrşesc oamenii. Ba o
ţinea una şi bună că noi, zeii, nici măcar nu existăm.
Era limpede ce urmărea prin cuvîntarea lui, şi s-au
găsit oameni care să-i împărtăşească spusele. Celălalt,
Timocle, ne sprijinea, se lupta pentru noi, se înfuria,
făcea totul ca să ne apere, aducindu-ne laude pentru
grija pe care o purtăm lumii şi arătînd cu cită inţelep
ciune şi în ce rînduială minunată cîrmuim universul,
unde orice lucru se află la locul lui. S-au găsit şi
pentru el vreo cîţiva care să-i laude spusele. Dar
Timocle se vlăguise de tot, abia mai putea vorbi şi
mulţimea îşi întorcea tot mai mult privirile spre
551
Damis, ceea ce mă împinse, văzînd primejdia ce ne
pîndea, să poruncesc nopţii să-şi întindă aripile şi să
împrăştie adunarea. Atunci au plecat, după ce-au
luat hotărîrea să se întîlnească a doua zi, ca să ducă
pînă la capăt cercetarea problemei pe care o dezbă
tu.seră. Mă luai după mulţime şi, in vreme ce oamenii
se întorceau acasă, îi auzii pe unii cum il ridicau în
slăvi pe Damis, împărtăşindu-i părerile cu multă
convingere. Au fost, desigur, şi unii care n-au crezut
de cuviinţă să osîndească dinainte părerile rostite de
potrivnicul lui Damis, socotind că ar fi mai bine să
aştepte ca să audă ce va spune Timocle a doua zi.
18. Iată pentru ce v-am adunat aici. Şi toate astea,
zeilor, nu sînt de mică însemnătate dacă vă gîndiţi
că toate cinstirile noastre, cîştigurile şi slava noastră
de la oameni le aşteptăm. Iar dacă muritorii vor ajunge
să creadă că noi, zeii, nu existăm ori că - şi dacă am
exista - ne uităm nepăsători la ei şi la faptele lor,
atunci nu vom mai avea parte nici de jertfele pe care
ni le fac, nici de prinosurile, nici de slăvirile pe care
astăzi ni le-aduc, ci vom sta de pomană în cer, chi-
nuindu-ne de foame şi jinduind după sărbătorile şi
praznicile unde se adună mulţimile; şi vom avea să
ducem dorul întrecerilor obşteşti, al jertfelor, al ser-
bărilor cu prilejul cărora lumea stă de veghe noaptea
întreagă, ori al alaiurilor care se fac pentru slăvirea
noastră. De aceea, fiind vorba despre lucruri atît de
însemnate, se cuvine ca zeii toţi să caute un mijloc
care să ne scape -de primejdia ce ne ameninţă, un
mijloc care să asigure biruinţa lui Timocle, pentru ca
acesta să-i convingă pe ascultători că temeiurile lui
sint mai îndreptăţite şi să-l facă pe D_amis să plece
huiduit de mulţime. În ceea ce mă priveşte, sînt cu
totul încredinţat că Timocle nu poate birui dacă nu-i
dăm o mînă de ajutor. Fă aşadar strigarea, Hermes,
potrivit legii, pentru ca zeii, ridicîndu-se, să-şi dea
cu părerea!
552
H e r m e s: Ascultati ! Liniste ! Nu tulburati adu-
narea! Care dintre zeii 'ajunşi l~ vîrsta cerută de lege
şi cărora le e îngăduit să ia cuvîntul ar dori să vor-
bească? Dar ce înseamnă asta? Nu se ridică nimeni?
Aţi amuţit, înfricoşaţi de primejdiile cele mari pe
care vi le-am vestit?
19. M om os: ,,Ah I de v-aţi face voi, voi toţi,
o apă şi-un pămînt 18 l" Eu, dacă mi s-ar da încuviin-
ţarea să vorbesc slobod, aş avea, dragă Zeus, multe
lucruri de spus.
Z e u s: Grăieşte, Momos, cu toată încrederea I Nu
încape îndoială că vorbirea ta făţişă nu urmăreşte
altceva decît binele nostru.
M om os: Zeilor, ascultaţi-mă dar! Ceea ce o să
auziţi este, cum se spune, pornit din inimă. Nu mă
uimeşte cîtuşi de puţin faptul că treburile noastre
au ajuns la o atît de mare strîmtoare şi era de aşteptat
să se ivească o puzderie de sofişti de felul acestuia,
care să afle în purtarea noastră temeiul îndrăznelii lor I
ln numele lui Themis 19 v-o spun, că nu sîntem de loc
îndreptăţiţi a ne minia pe Epicur şi pe ucenicii săi,
ori pe c.ei care i-au moştenit învăţăturile, dacă toţi
aceşti oameni au despre noi părerile pe care le ştim.
Ce-aţi voi să gîndească despre noi cind văd în lume
o atît de mare harababură si cînd isi dau seama că
privim cu nepăsare la necazu'rile oam~nilor de treabă,
aflaţi in restrişte, năpădiţi de boli, ori tîrîţi in ro-
bie, în timp ce marii ticăloşi, nelegiuiţii, au parte
de cinstiri, de bogăţii şi poruncesc celor cu mult
mai destoinici <lecit ei? Jefuitorii templelor nu pot
fi prinşi şi nu-şi primesc osînda, pe cînd, uneori,
nevinovaţii sînt traşi în ţeapă sau ucişi in bătăi,
zdrobiţi cu lovituri de ciomag. Şi deoarece oamenii
văd toate acestea, nu mă poate uimi faptul că muri-
torii cred despre noi ceea ce cred: că, pur şi simplu,
nu existăm.
20. De lucrul acesta ei par şi mai încredintati
atunci cînd aud ·oracolele prorocind că: ,,Acela care
553
va trece fluviul Haiys va nărui o mare impărăţieu,
fără a lămuri însă dacă e vorba de împărăţia lui sau
de aceea a duşmanilor 20 ; tot astfel cind oracolul va
fi spus: ,,Zeiască Salamina, vei prăbuşi odraslele fe-
meilor", căci atît perşii cît şi hellenii erau, gîndesc,
odrasle ale femeilor. Iar dacă oamenilor le e dat pri-
lejul a-i asculta pe rapsozi cum povestesc despre noi
că sintem pradă îndrăgostirii, că putem fi şi noi
răniţi ori puşi în lanţuri, că sîntem şi noi luaţi în
robie, că ne răzvrătim şi că îndurăm suferinţe fără
de număr, oare nu-i firesc ca muritorii - in ciuda
faptului că ne socotim fericiţi şi nemuritori - să-şi
poată, pe bună dreptate, bate joc de noi? N-au ei
oare dreptul să nu mai pună nici un preţ pe puterea
noastră? Şi ne mai cuprinde mînia dacă unii oa,meni,
nu chiar neghiobi, dau pe faţă aceste scăderi ale noas-
tre şi nu cred in atotputernicia noastră? Ar trebui
să fim bucuroşi că, in ciuda greşelilor pe care le să
virşim, se mai găsesc totuşi unii care să ne aducă
jertfe. .
21. Şi acum, scumpe Zeus, deoarece sîntem singuri,
intre noi, şi nici un muritor nu se află de faţă la acest
sobor al nostru - afară doar de Heracle, de Dio-
nysos, de Ganymede şi de Asclepios, care prin vicle-
şug au fost înscrişi printre zei - răspunde-mi şi fă-mă
să cunosc adevărul: te-ai ingrij it oare vreodată intr-
atît de faptele muritorilor încit să afli care sînt oa-
menii cei ticăloşi şi care cei cumsecade? Desigur,
n-ai să poţi pretinde aşa ceva I lntr-adevăr, dacă
Theseu, pe cînd venea din Troizen spre Atena, n-ar
fi omorît în drumul lui pe tîlhari, nimic n-ar fi îm-
piedicat, dacă asta n-ar fi atirnat decit de tine, ca
Skeiron, Pityokamptes, Kerkyon21 şi ceilalţi nele-
giuiţi să rămînă in viaţă şi să-şi afle desfătarea în
uciderea călătorilor care vor fi avut nenorocul să le
iasă în cale. Şi dacă, Eurystheu 22 , om cu virtuţi ca-n
vremile străvechi şi foarte prevăzător, n-ar fi cău
tat, îmboldit de-o mare iubire de oameni, să afle
554
cele ce se petreceau in fiece ţară şi nu I-ar fi trimis
peste tot pe slujitorul său, pe Heracle, care s-a dove-
dit a fi răzbătător şi plin de rivnă intru aducerea la
îndeplinire a muncilor sale, tu, Zeus, ai fi privit
nepăsător şi hidra, şi păsările de la Stymphalos 23 ,
şi caii din Tracia şi silniciile cele nebuneşti săvîrşite
de centauri.
22. Dar, dacă e să spun tot adevărul, noi stăm
aci nepăsători şi nu facem altceva decit să-l pîndim
pe cel ce ne aduce vreo jertfă sau înalţă fumul pe alta-
rele noastre. Cit despre celelalte fapte ale oamenilor,
nu întîlnesc în calea lor nici o piedică din parte-ne
şi o pornesc aşa, la voia intîmplării. Ceea ce se pe-
trece azi cu noi nu trebuie, prin urmare, să ne mire,
şi-o să mai indurăm şi alte necazuri cind oamenii,
ridicind privirile spre cer, işi vor da pe incetul seama
că nici jertfele, nici alaiurile pe care le fac intru
cinstirea noastră nu le sînt de vreun folos. Vei vedea
în scurtă vreme cum epicureii - un Metrodor 24 ori
un Damis - ne vor ride în nas, iar apărătorii noştri
vor fi infrînţi de ei şi nu vor mai putea scoate o vorbă
în sprijinul nostru. Stă în puterea voastră, zeilor,
să puneţi o dată capăt acestor mari neajunsuri, să
fiţi tămăduitorii acestor nenorociri, căci voi aţi adus
lucrurile în starea în care sînt. Momos n-are prea mult
de pierdut dacă rămine neslăvit, căci nu era dintre acei
cărora li se aduceau cinstiri, nici chiar în vremurile
bune, cînd eraţi fericiţi şi cînd oamenii vă aduceau
o mulţime de jertfe.
23. Z e u s: Cinstiţi zei, să-l lăsăm pe limbutul
ăsta să trăncănească şi să ne împroşce cu bîrfelile
lui! Totdeauna a fost din cale-afară de răutăcios.
După cum a spus minunatul Demostene 25 , e foarte
lesne să învinuieşti, să dojeneşti şi să cleveteşti. Un
lucru ca ăsta îl poate oricine. Dar a da poveţe bune
şi a învăţa pe semenii tăi cum să îndrepte o proastă
stare de lucruri, asta nu-i decît la îndemîna unui
sfetnic cu adevărat înţelept. Sint încredinţat că voi,
555
zeii ceilalţi, veţi face lucrul acesta, chiar dacă Momos
are să tacă.
24. P o se id o n: Precum ştiţi, eu unul trăiesc
sub apă şi împărăţia mea cea singuratică se află în
fundul mării; pe cit îmi stă în puteri, îi salvez pe
navigatori, le însoţesc corăbiile ca să poată înainta
şi îmblînzesc vînturile. Cu toate acestea, pentru că
nu pot rămîne nepăsător la cele ce se întîmplă aici,
părerea mea e că trebuie - înainte ca el să fi prins
a se ciorovăi cu Timocle - să ne descotorosim de
acest Damis, fie nimicindu-l prin trăsnet, fie în alt
chip. Căci tu, Zeus, susţii că Damis are darul de a-i
convinge foarte uşor pe cei cărora le vorbeşte. In
chipul ăsta vom arăta totodată oamenilor că de pe-
deapsa noastră nu scapă aceia care ne bîrfesc şi ne
ocărăsc.
25. Zeu s: Glumeşti, Poseidon, ori ai uitat cu
desăvîrşire că o atare hotărîre nu stă in puterea noas-
tră? Nu noi, ci moirele torc firul vieţii fiecărui om,
pe unul ursindu-l să moară răpus de trăsnet, pe altul
de sabie, de fierbinţeli sau de oftică. Altminteri cum
îţi închipui tu că deunăzi, dacă ar fi stat în puterea
mea, i-aş fi lăsat să plece din Pisa netrăsniţi pe nele-
giuiţii aceia care mi-au tăiat două bucle de păr, ce
cîntăreau şase mine fiecare? Iar tu, fiind la Gerais-
tos28, l-ai fi privit oare nepăsător, în vreme ce-ţi
şterpelea tridentul, pe acel pescar din cetatea Oreos 27 ?
De altfel, am lăsa impresia că ne supără, că ne înfurie
cuvîntările lui Damis şi că de aceea, temîndu-ne de
ce-ar spune, i-am făcut de petrecanie, fără nici măcar
s-avem atîta răbdare să aşteptăm pînă îşi va măsura
puterile cu Timocle. Aşa fiind, oare lumea nu va spune
că, dacă vom fi cîştigat procesul, e pentru că potriv-
nicul nostru nu a mai putut fi de faţă?
P o s e i d o n: Mi se păruse, totuşi, că am găsit
o cale scurtă pentru a birui.
Zeu s: Vai, Poseidon! Cum de ţi-a putut trece
prin minte o asemenea dezlegare? Nu-i oare un lucru
556
supărător ca, fără s-aştepţi pînă ce-ţi vei fi infrînt
potrivnicul, să te grăbeşti a-i face de petrecanie?
De-am face una ca asta, îndoiala nu s-ar spulbera,
şi discuţia ar rămîne fără dezlegare, fără nici o ieşire.
Poseidon: Bine, căutaţi voi atunci un mijloc
mai bun de-a ieşi din încurcătură, dacă socotiţi că
părerea mea e nepotrivită l
26. A p o I I o n: Dacă legea ne îngăduie şi nouă,
celor tineri, cărora încă nu ne-a dat barba, să vorbim
în faţa unei adunări, aş putea rosti cite ceva cate
ar prinde bine în pricina ce ne-a strîns aci ca să chib-
zuim asupră-i.
M o m o s: Dragă Apollon, în cercetarea pe care-o
facem aici sînt în joc lucruri atît de mari, încît vîrsta
nu mai poate fi o piedică şi toţi zeii, mai vîrstnici
ori mai puţin vîrstnici, pot I ua cuvîntul. Ar fi un
lucru de luat în rîs dacă - atunci cînd ne aflăm
în cele mai groaznice primejdii - ne-am apuca să
chibzuim• despre nişte lucruri atît de searbăde ca de
pildă: cine poate sau nu, după lege, să ia cuvîntul?
De altminteri, e neîndoios lucru că legea iţi îngăduie
să vorbeşti în adunări, întrucît ai ieşit de mult din
rîndurile efebilor şi-ai fost înscris pe lista celor doi-
sprezece zei mai de seamă; astfel eă puţin a lipsit
să fii, încă de pe vremea lui Cronos, unul dintre zeii
care alcătuiesc soborul zeilor. Nu face, aşadar, cu
noi pe mititelul, ci înfăţişează-ţi cu toată îndrăz
neala părerile, fără a te mai ruşina că, deşi nu ţi-a
mijit îneă barba, te-ai apucat să vorbeşti în faţa
celorlalţi zei. Gîndeşte-te, mai ales, că ai un fiu cu o
1
barbă lungă şi stufoasă, pe Asclepios. Şi, mai cu seamă

în această împrejurare, se cere să-ţi arăţi înţelepciunea,
să arăţi că nu degeaba sălăşluieşti pe Helicon 28 ,
făcînd filozofie împreună cu muzele.
A p o 11 o n: Nu tu, Momos, eşti cel care-mi poate
da sau lua dreptul de a vorbi, ci Zeus. Iar dacă el
îmi porunceşte să cuvintez, îmi închipui că vorbele
mele vor fi pe placul muzelor şi că se vor dovedi,
557
astfel, a fi vrednice de lucrurile cu care mă îndelet-
nicesc pe Helicon.
Z e u s: Grăieşte, fiul meu I Ţi-o îngădui.
27. A p o l l o n: Timocle, care a fost amintit mai
înainte, e un bărbat tare de treabă, un om cucernic
şi un neîntrecut cunoscător al înţelepciunii stoice,
pe care a cercetat-o cu de-amănuntul. Pe mulţi tineri
îi învaţă filozofia, primind pentru asta destul de mulţi
bani. Are un mare dar al vorbirii şi o mare putere
de-a convinge doar atunci cînd stă de vorbă cu cei
care-i sînt ucenici. Dar în faţa unei mulţimi se pierde
cu totul, nu mai e stăpin pe sine şi vorbeşte ca un
nepriceput, pe jumătate barbar. Ba chiar stirneşte
şi rîsul în adunări, fiindcă nu vorbeşte curgător, ci
bolboroseşte cuvintele şi se fîstîceşte de tot, mai ales
atunci cînd, în ciuda acestor neajunsuri, vrea să-şi
pună în lumină însuşirile de vorbitor ales. Totuşi,
după spusele celor care cunosc mai bine filozofia
stoică, el pătrunde cu foarte multă agerime lµcrurile
pe care le cercetează. Cînd însă vorbeşte şi dă lămuriri,
nu rămîne nimic din tot ce spune; vorba îi este in-
cîlcită şi nu e in stare să rostească nimic desluşit;
nimic nu-i limpede in vorbele lui; cînd Timocle pune
celor care-l ascultă întrebări, acestea seamănă cu
nişte ghicitori greu de dezlegat, iar cînd e întrebat,
răspunsurile ii sînt şi mai încîlcite. Fiindcă nu-l
înţeleg, ascultătorii încep să-şi bată joc de el. Ei bine,
eu unul sînt de părere că un orator trebuie să vorbească
limpede, iar prima lui grijă e aceea de a se face în-
ţeles de ascultători.
28. M o m o s: Ai dreptate, Apollon, să-i lauzi
pe cei care ştiu să cuvinteze cu limpezime, chiar dacă
tu n-ai prea mult darul de a vorbi aşa. 1n oracolele
tale cuvintele-ţi par să aibă mai multe înţelesuri,
ca într-o ghicitoare. De obicei, arunci fără teamă
asemenea oracole in mijlocul ascultătorilor tăi, incit
ei au nevoie de un alt zeu pythic care să le dezlege
558
tîlcul. Dar în ceea ce ne doare, ce sfat ne poţi da?
Cum să tămăduim meteahna lui Timocle?
29. Apo I I o n: Să punem lingă el, dacă e cu
putinţă, un avocat, un orator strălucit care să-i vină
în ajutor, scumpe Momos, pentru a înfăţişa aşa cum
trebuie, după ce le va fi cumpănit bine, ideile pe care
i le va şopti Timocle.
M om os: Spusele tale te arată, într-adevăr, ca
pe un tinăr căruia încă nu i-a dat barba şi care mai
are nevoie de un pedagog. Cum să-l aduci, în toiul
unei discuţii filozofice, pe un avocat care să tălmă
cească ascultătorilor înţelesul cugetării lui Timocle,
în timp ce Damis cuvintează el însuşi, fără ajutorul
nimănui? Vrei, poate, ca Timocle să ceară sprijinul
vreunui actor, căruia să-i sufle la ureche ceea de gîn-
deşte, iar actorul să-i dea cu gura fără nici măcar să
fi priceput ceva din cele ce-i va fi spus filozoful?
De bună seamă, aceste lucruri vor stîrni rîsul mulţimii
adunate acolo. Să ne gîndim, prin urmare, la un alt
mijloc spre a ieşi din încurcătură.
30. Neîntrecutul meu prieten, fiindcă zici că eşti
profet - şi pentru asta ai primit desigur multe parale,
ba odinioară ai luat pină şi cărămizi de aur tn schimbul
oracolelor - de ce oare n-ai încerca, folosind acest
prilej, să-ţi desfăşori iscusinţa şi să ne prezici care
dintre cei doi sofişti are să învingă în această discuţie?
Fără îndoială că ştii cum se va sfîrşi sfada lor. Doar
eşti proroc I ,
A p o I I o n: Cum să fac asta, Momos, cînd n-am
la indemină nici trepied, nici tămiie, nici vreun izvor
profetic, ca cel din Castalia29 ?
M o m o s: Aha, te fereşti să-mi faci dovada pe
care ţi-o cer cînd te vezi la strimtoare I
Zeu s: Vorbeşte, fiul meu, şi nu-i da prilej sico-
fantului ăsta să te împroaşte cu ocări şi să-ţi defăi
meze meşteşugul, ca şi cum iscusinţa ta de proroc
ar atirna de trepied, de tămîie sau de vreun izvor
559
şi ca şi cum, neavînd toate astea, tu ţi-ai pierde darul
prorocirii!
A p o l l o n: Ca să-mi pot arăta darul meu de a
proroci dragă tată, ar trebui să mă aflu la Delfi ori
la Colofon, unde-mi stau la indemînă toate lucrurile
de care sînt obişnuit să-mă slujesc. Totuşi, in ciuda
faptului că ele-mi lipsesc, am să încerc, măcar că
n-am cele de trebuinţă, să prezic a cui are să fie iz-
bînda, iar voi să nu-mi luaţi in nume de rău dacă
ritmurile mele se vor poticni din cînd în cînd.
M o m o s: Cuvîntează Apollon ! 1ţi cer doar atît:
să te rosteşti cu limpezime, c~ să nu mai fie nevoie
să-ţi pui vreun avocat şi nici noi s-avem nevoie de
vreun tîlmaci. Într-adevăr, în Lidia nu se gătesc
într-o oală cărnuri de miel cu carne de broască ţes
toasă. Ştii bine despre ce e vorba I
Zeu s: Oare ce-o să ne spui, fiule? Dar văd semnele
premergătoare ale unui oracol. Sînt înspăimîntat !
Văd că te-ai schimbat la faţă, ţi se rotesc ochii-n cap,
părul ţi s-a ridicat măciucă. Te-a cuprins un delir
aidoma celui care zgîlţîie trupurile coribanţilor şi
totul arată că eşti în starea în care sînt cei stăpîniţi
de divinitate. Ce lucruri înspăimîntătoare şi de ne-
pătruns!
31. A p o I l o n: Luaţi aminte la zeiasca prevestire
a lui Apollon, făcînd prorociri privitoare la groaznica
hîrjoană dintre cei doi bărbaţi, care vorbesc cu glas
ţipător şi folosesc nişte vorbe ce-i dau gata pe ascul-
tători. ln şuierăturile luptei, care fac să încline bi-
ruinţa cînd de o parte, cînd de alta, ei lovesc inspăi
mîntător capetele coarnelor cele groase ale plugului.
Dar cînd un vultur cu ghearele-i hrăpăreţe va fi prins
lăcusta, atunci ciorile cele aducătoare de ploaie vor
scoate ultimul lor strigăt. Catîrii vor birui, iar mă
garul, aşa cum fac şi berbecii, va izbi chiar in odraslele
lui cele iuţi.
Zeu s: De ce aceste hohote de rîs, Momos? Că
doar împrejurarea in care ne aflăm nu poate stîrni
560
veselia. Opreşte-te, nefericitu le I Ai să te înăbuşi de
atîta rîs.
M o m o s: Nu pot, Zeus I Cum să mă opresc din
ris, cînd aud un oracol atît de lămurit?
Z e u s: Arată-ne atunci şi nouă ce vrea să spună.
M om os: E tot ce poate fi mai limpede şi, ca să-l
înţelegem, n-avem nevoie de · nici un Temistocle.
Oracolul ne spune foarte pe înţeles că acel care l-a
rostit este un şarlatan, iar noi, pe Zeus, doar nişte
bieţi măgari apăsaţi de poveri sau nişte catîri; şi
dacă sîntem în stare să dăm crezare spuselor şarla
tanului, înseamnă că n-avem minte nici cit o lăcustă.
32. H era c le: Tată, eu, care nu sînt decît un
pripăşit pe-aci, ·am să cutez totuşi să-mi dau cu pă
rerea. Cînd filozofii despre care pomeneai se vor
întîlni ca să stea de vorbă, noi, dacă vom vedea că
Timocle e mai tare, îi vom lăsa să-şi urmeze sfada.
Dar dacă lucrurile or să fie altfel, atunci eu, dacă
socoteşti de cuviinţă, am să zgîlţîi vîrtos porticul,
ca să se prăbuşească peste Damis. Şi după aceea
blestematul ăsta n-o să ne mai poată împroşca cu
ocările lui.
Z e u s: Vai, Heracle, Heracle ! Ce gînd sălbatic I
El te arată ca pe un groaznic beoţian 30 • Pentru un
ticălos să nimicim noi atîţia oameni şi să distrugem
porticul cu reprezentarea Marathonului, cu zugrăvirea
lui Miltiades şi a lui Kynaigeiros31 ? Dacă porticul se
va fi năruit, cum vor mai putea retorii să-şi arate măie
stria cuvîntului, deoarece le vom fi luat tema de bază
a cuvîntărilor pe care le rostesc? Şi apoi, dacă atunci
cînd erai în viaţă puteai face asemenea isprăvi, acum
însă, după ce ai ajuns zeu, e cu neputinţă să nu fi
aflat că numai moirele au această putere şi că asemenea
fapte nu stau în puterea noastră.
H e r a c l e: Aşadar, cînd eu ucideam leul sau
hidra, oare moirele erau acelea care săvîrşeau aceste
isprăvi cu bratul meu?
Zeu s: Nic'i nu mai încape îndoială.
36 561
H e r a c 1 e: Iar cînd cineva săvtrşeşte silnicii,
fie jefuindu-mi templul, fie răsturnîndu-mi statuia
- afară numai dacă însăşi moirele n-au hotărît altfel
- n-am oare dreptul să-l nimicesc?
Zeus: Vezi bine că nu.
H era c le: Atunci, cinstite Zeus, am să-ţi vor-
besc deschis. Ascultă-mă I Eu, aşa cum ne-o arată
poetul comic, sînt un bădăran care-i zice luntrii
luntre. Şi dacă la voi lucrurile stau aşa cum spui,
eu imi iau rămas bun de la toate cinstirile de-aci,
de la fumul jertfelor, de la sîngele animalelor jertfite
şi plec in lăcaşul lui Hades, unde n-am decit să scot
arcul din tolbă pentru a înspăimînta umbrele dihă
niilor pe care le-am ucis.
Z e u s: Foarte bine I Iată un „martor de-al casei",
aşa cum spune o zicală. Dacă i-ai fi şoptit lui Damis
la ureche acest lucru, l-ai fi scos din încurcătură.
33. Dar cine aleargă atît de zorit? Cine-i zeul
ăsta de bronz, cu trăsăturile feţei minunat desenate,
cu mădularele trupului atit de desăvirşit îmbinate
intre ele şi cu pletele ridicate, cum se purtau în ve-
chime? ll vezi, dragă Hermes? Nu-i aşa că e fratele
tău, cel din piaţă 32 , aproape de Poikile? E mînjit
de smoală, fiindcă făuritorii de statui tl iau zilnic
ca model, făcîndu-şi după el stanţele. Dar pentru ce,
fiule, te îndrepţi spre noi în goana mare? Ne-aduci
cumva vreo veste de pe pămînt?
H ermagoras: O, Zeus, un lucru de cea mai
mare însemnătate şi care cere să fim cu deosebită
grijă!
Zeu s: Vorbeşte I A mai izbucnit vreo răscoală
împotriva noastră?
H e r m a g o r a s: ,,Mai adineauri făuritorii de sta-
tui mă ungeau cu smoală pe piept şi pe spate. De
trupul meu atîrnaseră o platoşe hazlie, închipuită
cu mult meşteşug şi cu un neîntrecut dar al imitaţiei,
pentru a lua cit mai desăvîrşit forma statuii de bronz,
cînd, deodată, văzui mulţimea alergînd şi doi oameni
562
pămîntii la faţă, care strigau şi se băteau cu sofisme,
Damis şi33 ••• "
Zeu s: lncetează, dragul meu Hermagoras, să
cuvintezi în iambi! Ştiu cine sînt oamenii despre care-
mi vorbeşti. Spune-mi, însă, oare-i multă vreme de
cînd s-a pornit lupta lor?
H e r m a g o r a s: Nu prea de mult au început
să se sfădească. Dar nu era decît o ciorovăială; işi
aruncau doar de la distanţă, ca dintr-o praştie, ocări.
Z e u s: Ce altceva ne rămîne de făcut, zeilor,
decît să ne plecăm urechea spre ei şi să ascultăm?
Horele 34 să tragă zăvorul, să îndepărteze norii şi să
deschidă porţile cerului!
34. Vai, Heracle, ce puzderie de oameni a venit
să-i asculte I Dar nu-mi prea place Timocle, care
tremură de frică şi e buimăcit. Din pricina omului
ăsta totul se va duce azi de ripă. Se poate vedea foarte
bine că nu va fi in stare nici măcar să ridice armele
împotriva lui Damis şi să-i ţină piept. Să ne stră
duim, insă a-i veni in sprijin, rugindu-ne pentru
el „în tăcere, în sinea noastră, pentru ca Dam.îs să
nu audă36 ".
35. Tim o c 1 e: Damis, pingăritorule, de ce spui
oare că zeii nu există şi că nu poartă de grijă oame-
nilor?
Dami s: Nu există zei. Dar răspunde-mi tu mai
intîi: ce te face să crezi că ar exista?
T i m o c 1 e: Ba nu ! Răspunde tu, nelegiuitule !
Tu trebuie să răspunzi I
Dami s: Ba de loci Răspunde tul
Z e u s: Pînă acum sprijinitorul nostru face mai
bine: ţipă mai tare decît celălalt. Nu te pierde cu
firea, Timocle ! Aruncă-i ocări peste ocări; în asta
e tăria ta I Căci, in alte privinţe, potrivnicul tău iţi
va închide gura şi te va face să taci ca un peşte.
Tim o c 1 e: Nu I In numele Athenei, nu voi
răspunde primul I
Dami s: Atunci, întreabă-mă, Timocle ! Văd că
36* 563
juri; cel puţin prin aceasta te-ai arătat a fi mai presus
decît mine. Dar fi bun şi lasă deoparte ocările!
36. Tim o c 1 e: Ai dreptate. Spune-mi, bleste-
matule: tu nu crezi în providenţa zeilor?
D a m i s: Cîtuşi de puţin!
T i m o c l e: Ce spui? Atunci tot ceea ce vedem
nu e condus de nimeni?
Dami s: De nimeni!
Tim o c le: Şi lumea nu e orînduită prm grija
şi puterea nici unui zeu?
Damis: Nu!
T i m o c le: Totul se desfăşoară la voia întîm-
plării, printr-o forţă oarbă?
Dami s: Da.
T i m o c 1 e: Şi voi, cîţi sînteţi de faţă şi-l auziţi,
îl răbdaţi şi nu-l striviţi cu pietre pe acest nelegiuit?
D am i s: De ce aţîţi, Timocle, mulţimea împo-
triva mea? Şi cine eşti tu de te mînii in locul zeilor,
cînd ei însisi nu se minie de loc? Vezi bine că nu
mi-au căş~n'at nici o nenorocire, şi-ar fi putut s-o
facă de mult ... dacă-i adevărat că mă aud.
T im o c 1 e: Te aud, Damis, te aud şi-or să te
pedepsească mai tîrziu.
37. D a m i s: Cum o să-şi mai găsească zeii ră
gazul să ia seama la mine, ca să mă pedepsească,
ei care, aşa cum îi arăţi tu, au atîtea treburi? Le dau
doar destul de lucru treburile universului pe care-l
cîrmuiesc, şi ele sînt nesfîrşit de multe. Din pricina
asta n-au apucat încă să te pedepsească pe tine, care
mereu juri strîmb şi săvîrşeşti şi altele, pe care nu
le mai pomenesc, ca să nu mă văd silit să te împroşc
şi eu cu ocări, călcînd astfel învoiala noastră. Totuşi,
nu văd ce altă dovadă mai strălucită a proniei lor
ne-ar putea-o da zeii decît să te nimicească in chip
groaznic pe tine, ticălosule I Fără îndoială, insă, că
zeii au plecat într-o călătorie, dincolo de Ocean, la
neprihăniţii etiopieni. Căci aşa le stă în obicei, să se
564
ducă mereu la ei spre a fi ospătaţi, şi citeodată chiar
fără a fi poftiţi.
38. T i m o c 1 e: Ce-aş putea oare, Damis, să răs
pund la asemenea vorbe neruşinate?
Dami s: Să-mi spui, Timocle: cum ai ajuns să
crezi în atotputernicia zeilor? De multă vreme do-
ream să aud din gura ta acest răspuns.
T i m o c l e: De lucrul ăsta m-am încredinţat mai
întîi datorită faptului că în lume există o rînduială:
soarele urmează mereu aceeaşi cale, ca şi luna, ano-
timpurile vin unul după altul, plantele răsar, iar
animalele se nasc şi se înmulţesc, şi sînt atît de mi-
nunat alcătuite incît se hrănesc, se mişcă, merg, cu-
getă, lucrează cu dibăcie lemnul şi pielea, ca să nu
mai vorbesc de atîtea altele. Toate aceste minuni
de care ţi-am pomenit îmi par a fi opera atotputer-
niciei zeilor.
D a m i s: Timocle, nu faci altceva decît să spui
lucruri în care ai vrea să crezi, căci n-ai izbutit încă
să-mi dovedesti că fiecare dintre acestea au fost în-
făptuite de z~i. Cit priveşte faptele pe care mi le-ai
înfăţişat, mă învoiesc şi eu că ele sînt aşa cum spui,
dar asta nu înseamnă că trebuie să credem de îndată
că ele sînt urmarea unei providenţe oarecare. Căci
este foarte cu putinţă ca lucrurile, ivindu-s.e la în-
ceput printr-o întîmplare, să se reproducă mereu,
aidoma celui dintîi model. Tu numesti rînduială
ceea ce de fapt nu este decît necesitate, p~ntru ca după
aceea să te înfurii dacă cineva nu e de aceeaşi părere
cu tine cînd enumeri şi lauzi aceste lucruri aşa cum
le vezi tu, închipuindu-ţi-le ca fiind opera atotputer-
niciei zeilor. De aceea ţi s-ar potrivi cuvintele poetului
comic: ,,Ceea ce-mi arăţi e rău ticluit; găseşte
altceva 36 l"
39. Tim o c le: Eu unul nu socot că ar mai fi
nevoie de o altă demonstraţie. Totuşi, am să-ţi pun
o întrebare. Răspunde-mi: eşti încredinţat că Homer
a fost un mare poet?
565
D a m i s: Fără îndoială.
Tim o c le: Ei bine, află atunci că el m-a con-
vins, prin dovezi neîndoielnice, de atotputernicia
zeilor.
Dami s: Toată lumea ştie şi mărturiseşte, ca şi
tine, că Homer a fost un mare poet. Dar că el poate
da o adevărată mărturie asupra lucrurilor de acest
soi, asta nu s-ar putea spune. Şi aşa ceva nu se poate
spune despre nici un alt poet, căci poeţilor, după
cite socot eu, nu le pasă de adevăr, grija lor fiind doar
cum să farmece urechile ascultătorilor; de aceea se
folosesc de versuri şi născocesc poveşti, pentru a pune
stăpînire pe sufletul nostru. Totul la ei, ca să fiu
scurt, e născocire cu scopul de a desfăta.
40. Tare aş dori însă să aflu acele versuri din Ho-
mer care au izbutit cel mai mult să te convingă. Or
fi poate acelea în care spune că fiica, fratele şi nevasta
lui Zeus au uneltit împotriva acestuia, ca să-l pună
in lanţuri37 şi, dacă nu i s-ar fi făcut milă de el lui
Thetis, care l-a chemat într-ajutor pe Briareu, minu-
natul Zeus ar fi fost înşfăcat şi înlănţuit? Ca să-şi
dovedească recunoştinţa faţă de Thetis, Zeus a trimis
lui Agamemnon un vis mincinos, pentru a-l înşela
şi a face ca numeroşi ahei să-şi afle sfîrşitul3 8 • Desigur,
Zeus n-ar fi putut să-l lovească pe Agamemnon cu
trăsnetul, să-l mistuie în flăcări, fără a trece drept
un înşelător. Sau, poate, mai degrabă va fi găsit
crezare la tine acea istorisire în care Homer ne spune
că Diomede a rănit-o pe Afrodita şi apoi pe Ares,
fiindcă-I îmboldise Athena39 • Dar ceva mai departe
Homer ne spune că zeii înşişi s-au luat la harţă şi
s-au încăierat unii cu alţii, de-a valma, bărbaţi şi
femei 40 şi că Athena l-a scos din luptă pe Ares, care
încă de mai-nainte îşi sleise puterile din cauza rănii
pe care i-a pricinuit-o Diomede. Homer mai susţine
şi că „împotriva lui Leto s-a ridicat puternicul şi
binefăcătorul Hermes.U". Ori poate te-ai lăsat convins
de versurile privitoare la Artemis, în care Homer
566
he spune că zeiţa, fiind de felul ei supărăcioasă, s-ar
fi mîniat foc pentru că nu fusese poftită la ospăţ de
către Oineus şi că, de aceea, pe ţarinile acestuia ea
ar fi trimis un mistreţ înfiorător, căruia nu i se putea
nimeni impotrivi42 ? Oare cu poveşti de soiul ăsta te-a
convins Homer de atotputernicia zeilor?
41. Zeu s: Vai, zeilor, ce mai strigăte scoate
mulţimea ca să laude cuvintele lui Damis ! Apără
torul nostru îmi pare că se află într-o mare încurcă
tură. E leoarcă de sudoare, dîrdîie. de frică şi nu mă
îndoiesc că o să-şi arunce scutul cit colo. lncă de pe
acum priveşte în juru-i, să vadă pe unde ar putea s-o
ia la sănătoasa.
Tim o c 1 e: Nu crezi, oare, că Euripide rosteşte
un lucru înţelept atunci cind, aducindu-i pe zei în
scenă, arată cum aceştia ii mîntuiesc pe oamenii
cumsecade, zdrobindu-i pe cei ticăloşi şi nelegiuiţi ca
tine?
Dami s: Ei bine, Timocle, tu, cel mai vajnic
dintre filozofi, de vreme ce prin astfel de lucruri te-au
convins poeţii tragici, va trebui să alegi una din
două: ori să crezi că Polos, Aristodemos, Satyros erau
zei atunci cînd declamau tragedie, ori să-ţi închipui
că zei sînt însăşi măştile zeilor, cothurnii lor, tunicile
care ajungpînă la pămînt, hlamidele, mănuşile,pîntecele
şi piepturile false, şi toate celelalte podoabe care dau
măreţie tragediei. Dar socot că aşa ceva ar fi cit se
poate de caraghios. De altminteri, Euripide - cînd
cerinţele tragediei nu-l silesc să vorbească într-un
anume chip şi cind îşi înfăţişează doar părerile lui -
ascultă-l cît de slobod cuvîntează: ,,Vezi deasupra
capului tău văzduhul acesta nesfirşit, care cu îmbră
ţişarea-i umedă cuprinde pămîntul jur împrejur I So-
coate-I aidoma lui Zeus şi ia-l drept o zeitate 43".
lntr-altă parte, Eurip ide spune: ,,O, Zeus ! oricine ar
fi Zeus, căci nu-l cunosc decit din auzite 44". Şi-aş
mai putea să-ţi înfăţişez şi alte crîmpeie asemănătoare
din opera lui.
567
42. T i m o c i e: Atunci toţi oamenii şi toate popoa-
rele săvîrşesc o greşeală cînd socot că există zei şi
cînd ii cinstesc prin sărbători măreţe?
D a m i s: 1ţi sînt recunoscător, Timocle, că mi-ai
amintit de obiceiurile feluritelor popoare. Din asta
se desprinde foarte lămurit ideea că în cele spuse despre
zei nimic nu poate fi socotit ca fiind cu totul sigur.
ln această privinţă e o mare zăpăceală. Unii cred
una, alţii alta. Sciţii aduc jertfe paloşului, tracii lui
Zamolxis, sclav fugit din Samos şi refugiat la ei;
frigienii aduc jertfe lunii, etiopienii zilei, cyllenienii
lui Fales, assyrienii unui porumbel, perşii focului,
iar egiptenii apei. Cu toate că apa este o zeitate a tutu-
ror egiptenilor, cetăţile din Egipt au fiecare zeul lor:
memfiţii preamăresc boul, pelusioţii, ceapa; alte cetăţi
preamăresc ibisul, crocodilul, cinocefalul45 , pisica sau
maimuţa. Ba, mai mult decît atît, la sate, unii oameni
socot zeu umărul drept, pe cită vreme cei care locuiesc
in regiunea vecină cred că umărul stîng e zeu. Sînt
oameni care slăvesc o jumătate a capului, alţii o cupă
.din argilă ori un castronaş. Şi atunci, frumosul meu
Timocle, spune tu: cum să nu te pufnească rîsul cînd
auzi lucruri de soiul ăsta?
M om os: Nu v-am spus eu, zeilor, că toate astea
vor fi date în vileag şi cercetate cu străşnicie?
Z e u s: Ai dreptate, Momos I lntr-adevăr, aşa ai
spus, şi pe drept cuvînt m-ai dojenit. O să-mi dau
osteneala să pun rînduială in toate acestea, dacă
scăpăm de năpasta ce s-a abătut asupra noastră.
43. Tim o c le: Dar tu, vrăjmaş al zeilor, ce
poţi spune despre oracole şi despre prorociri? Opera
cui sînt toate acestea, dacă nu a zeilor şi a proniei lor?
Dami s: Să nu vorbim de oracole, neîntrecutule
Timocle, căci altfel mă văd silit să te întreb: despre
care oracole ai vrea să pomeneşti mai întti? Poate
despre acel pe care zeul pythic l-a dat regelui Lydiei
şi care era un oracol cu două tăişuri sau cu două feţe,
·aşa cum sint unii Hermeşi ai noştri, care au chip
568
dublu şi care arată la fel, fie că i-ai privi dintr-o parte,
fie din cealaltă. lntr-adevăr, cind Cresus a trecut
fluviul Halys, s-ar fi putut oare spune ce avea să facă
el: să dea de ripă propria lui stăpînire sau pe cea a
lui Cirus? Şi totuşi acest nefericit sardian a cumpărat
cu foarte mulţi talanţi versul cu două înţelesuri.
M om os: O! zei, Damis, făcîndu-şi demonstraţia,
a spus acum tocmai ceea ce mă temeam mai tare că o
să spună. Dar unde se află frumosul nostru cîntăreţ
din ceteră46 ? Coboară şi răspunde acestor învinuiri!
Zeu s: Ne ucizi, Momos, cu dojenile tale atît de
nepotrivite !
44. T im o c 1 e: Iată ce faci, Damis, pîngăritor
al zeilor; puţin lipseşte ca prin vorbele tale să le
răstorni templele şi altarele.
D a m i s: Nu pe toate le răstorn, Timocle ! Ce
neajunsuri ar putea să ne aducă, bunăoară, acele
altare care sînt pline de tămîie şi împrăştie un miros
plăcut? Nespus m-aş bucura, însă, dacă mi-ar fi dat
să văd că sînt năruite din temelie altarele lui Artemis
în Tauris, unde această fecioară şi-a aflat desfătarea
în ospeţe atît de sîngeroase.
Zeu s: Cum de şi-a repezit împotriva noastră
această lovitură cu neputinţă de înlăturat? Pe nici
unul dintre zei nu-l crută si cuvintează atît de slobod
ca şi cum ar vorbi urc~t 'pe un car dionysiac 47 • ,,11
loveşte, rînd pe rînd, şi pe cel ce are vreo vină şi pe
cel nevinovat48 ."
M om os: Ţi-o spun, Zeus, n-ai să găseşti printre
noi nevinovaţi, şi s-ar putea ca omul ăsta, dacă-şi
urmează şirul argumentelor, să se lege chiar de unul
dintre corifeii noştri.
45. Tim o c 1 e: Damis, vrăjmaş al zeilor, nu-l
auzi oare pe Zeus cum tună?
Dami s: Cum aş putea să nu aud tunetul? Dar,
oare, cel care tună e Zeus? Tu trebuie să ştii mai bine
decit mine, pentru că vii din înălţimile unde-şi au
lăcaşul zeii. Totuşi, cei sosiţi de pe meleagurile Cretei
569
povestesc altfel de lucruri. Ei spun că acolo se poate
vedea un mormînt deasupra căruia se înalţă o stelă,
care ne încredinţează că Zeus nu va mai putea nici-
odată să tune, pentru că a murit de mult.
M o m o s: Mă aşteptam, mă aşteptam ca Damis
să vorbească în felul acesta. Dar ce-i cu tine, Zeus?
Te-ai făcut pămîntiu la faţă şi îţi clănţăne dinţii de
spaimă. Ar trebui să te arăţi mai neînfricat, dispre-
ţuindu-i pe aceşti muritori nefericiţi.
Zeu s: Ce tot spui, Momos? Să-i dispreţuiesc?
Nu vezi cîtă lume ii ascultă şi pe cîţi i-a făcut să se
ridice împotriva noastră? Nu vezi cum acest Damis
ii tîrăşte cu el după ce le-a împuiat urechile?
M om os: Dar tu, Zeus, numai să vrei, şi e de-
ajuns să arunci un lanţ de aur „ca să-i ridici la tine
pe toţi, o dată cu pămîntul şi cu marea 49 ".
46. T i m o c le: Spune-mi, ticălosule, ai plutit
vreodată într-o corabie?
Dami s: De mai multe ori, Timocle.
T im o c le: Ei bine, corabia aceea nu înainta
ea oare mulţumită vîntului care-i lovea pînzele şi le
umfla? Nu mulţumită vîslelor? Dar în timpul acesta
un singur om - în picioare, la pupă - ţinea cîrma
şi purta de grijă corăbiei să nu se cufunde.
D a m i s: Intocmai.
T i m o c l e: Aşadar, o corabie n-ar putea să stră
bată marea dacă n-ar îndruma-o un cîrmaci. Şi-ţi
închipui că universul nostru se mişcă fără cîrmuitor,
fără să-l îndrume nimeni?
Zeu s: Bine, Timocle ! Iată o judecată dibace şi
asemuirea pe care-o faci e foarte bine întemeiată.
47. D a m i s: Dar acest cirmaci de care vorbeşti,
Timocle, preaiubitorule de zei, n-ai văzut oare că
mai înainte de a porni se gîndeşte intr-una la tot
ce-i poate fi de folos, că face pregătiri, dă porunci
vîslaşilor şi înlătură tot ce i-ar fi putut vătăma ori
tot ce nu-şi are un rost? Pe corabie nu e îngăduit să se
afle decît ceea ce, într-un fel sau într-altul, ar putea
570
folosi plutirii sau ar fi neapărat trebuincios. Ctr
maciul tău, însă, pe care-l socoţi vrednic de a cîrmui
această corabie uriaşă, lumea - el şi cu ajutoarele
lui, vîslaşii - nu dovedeşte nici o raţiune şi nu
rînduieşte lucrurile aşa cum trebuie. Se întîmplă ca
odgonul ce leagă catargul de proră să fie încordat către
pupă, ori funiile cu care mînuim pînzele să fie legate
de proră. Uneori ancorele sînt făcute din aur, iar
gîsculiţa 50 din plumb. Partea corăbiei care se cufundă
în apă e împodobită cu zugrăveli, pe cită vreme restul
corăbiei, care rămîne deasupra apei, n-are nici un fel
de podoabă, e urît.
48. Iar între corăbieri ai putea să-l vezi pe cel
leneş, pe cel nepriceput şi fără tragere de inimă con-
ducînd o jumătate sau a treia parte din corabie, pe
cită vreme pe cel care ştie bine să se cufunde în apă
şi să înoate, pe cel care se pricepe de minune a se că
ţăra pe prăjinile de care-s legate pînzele şi care-i
foarte iscusit la orice lucru de folos in navigaţie, pe
acesta ai să-l vezi cum primeşte porunca să golească
apa ce s-a strîns în fundul corăbiei. Tot aşa stau
lucrurile şi in ce priveşte călătorii. Cel căruia i s-ar
cădea să primească lovituri de bici e aşezat la loc de
frunte, alături de cîrmaci, şi lumea se închină în faţa
lui; nemernicii, desfrînaţii, cei ce şi-au ucis părinţii,
pîngăritorii sînt copleşiţi de cinstirile ce li se dau
şi stau in partea cea mai de sus a corăbiei, în vreme
ce nenumăraţi oameni de treabă rămîn înghesuiţi în
fundul vasului, iar cei care, fără doar şi poate, sînt
mai prejos <lecit <linşii ii calcă pe aceştia in picioare.
Intr-adevăr, gîndeşte-te in ce chip au străbătut marea
Socrate, Aristide, Focion, fără să aibă nici măcar
atîta făină de orz cît să le ajungă pentru hrană şi
fără să-şi poată întinde picioarele pe scîndura goală
in partea cea mai nenorocită din fundul corăbiei I
Şi, pe de altă parte, de cite bunătăţi n-au avut parte
un Callias, un Midias, un Sardanapal, care au trăit
571
doar în desfătări şi care se uitau cu scîrbă Ia cei mai
mici decît ei şi-i scuipau!
49. Iată ce se petrece în corabia ta, preaînţeleptule
Timocle I Iată de ce sînt şi atîtea naufragii! Dacă însă
ar exista o căpetenie a corăbiei, un cîrmaci care să
vadă şi să rînduiască toate, el ar şti care dintre cei ce
plutesc sînt răi şi care sînt oameni de treabă; apoi,
el ar da fiecăruia, după merit, ceea ce i se cuvine.
Ar da celor mai buni locul cel mai bun - alături de
el, pe punte - iar celor răi locul cel mai de jos. Come-
senii şi sfetnicii şi i-ar alege dintre cei mai buni.
Cit priveşte vîslaşii, acela dintre ei care se dovedea
mai plin de rîvnă ar fi numit supraveghetorul prorei
sau ar comanda una dintre laturile corăbiei, sau ar
fi, într-un fel sau altul, aşezat la loc de frunte, înain-
tea celorlalţi. Cel şovăielnic şi cel leneş ar fi de cinci
ori pe zi lovit în cap cu o funie. Aşa că, fiinţă minu-
nată, exemplul pe care mi l-ai dat, asemuind lumea
cu o corabie, e în primejdie de-a fi dat peste cap din
pricina lipsei unui cîrmaci iscusit.
50. M om os: Acum Damis înaintează dus de
curgerea apei şi pluteşte, cu pînzele desfăcute, spre
biruinţă.
Zeu s: Asemuirea ta este minunată, Momos! Ti-
mocle nu-i în stare să aducă nici un argument mai
temeinic. Nu face decît să îndruge lucruri obişnuite,
răsuflate, care foarte lesne pot fi date peste cap.
51. T i m o c 1 e: Pentru că asemuirea cu o corabie
nu ţi se pare că ar avea destul temei, iată, am să-ţi
înfăţişez acum ancora sfîntă, cum i se spune, pe [lare
nicidecum n-ai putea s-o frîngi.
Zeu s: Ce-ar mai putea să spună?
T i in o c 1 e: Să-mi spui dacă silogismul pe care-l
fac este întemeiat sau nu; şi să vedem dacă mai poţi
să-l răstorni. Dacă există altare, există şi zei; dar
altare există, aşadar există şi zei. Ce-ai putea să-mi
răspunzi la asta?
572
b a m i s: Lasă-mă mai întîÎ să rîd pînă n-oi mai
putea; am să-ţi răspund după aceea.
T i m o c 1 e: Dar văd că nu te mai opreşti din rîs.
Arată-mi, rogu-te, ce găseşti de rîs în ceea ce am spus?
D a m i s: Nu pricepi că ţi-ai legat ancora, şi
încă o ancoră sfîntă, de un fir de aţă? Ai legat existenţa
zeilor de aceea a altarelor şi crezi că în chipul acesta
ţi-ai legat zdravăn ancora I De vreme ce mărturiseşti
că altă ancoră mai sfîntă n-ai, hai să plecăm I
T i m o c l ·e: Plecind cel dintîi, te recunoşti deci
înfrînt, nu-i aşa?
D a m i s: Da, Timocle I Ca şi oamenii care se tem
că or să-ndure vreo silnicie, dai fuga lîngă altare.
Şi jur pe ancora ta s.fîntă că vreau să închei cu tine
o înţelegere, chiar pe altarele acestea: să nu mă mai
sfădesc cu tine în această privinţă.
Tim o c 1 e: Iţi baţi joc de mine, jefuitorule de
morminte, nelegiuitule, fiinţă mîrşavă, ticălosule, scîr-
năvie I Iţi închipui oare că nu ştim cine ţi-e tată şi că
mama ta a fost o tîrfă, că ţi-ai sugrumat fratele, că
eşti un stricat, că ademeneşti băieţii, că eşti un hul-
pav, că eşti cel mai neruşinat dintre oameni? Nu fugi!
Stai să-ţi dau vreo cîteva mai înainte s-o ştergi I Tu,
cel mai josnic dintre oameni, stai să-ţi crăp capul cu
pietroiul ăsta!
53. Z eu s: Cinstiţi zei, iată: unul o şterge rîzînd
în hohote, iar celălalt aleargă după el împroşcindu-1
cu sudălmi, căci nu poate răbda batjocura lui Damis.
Cred c-o să-i arunce pietroiul în cap. Iar nouă, ce ne
rămine de făcut?
H e r m e s: Cunosc un vers scris de unul dintre
poeţii comici, pe care-l găsesc foarte potrivit cu îm-
prejurarea de faţă: ,,Cind nu mărturiseşti o nenorocire
înseamnă că n-ai pătimit de pe urma ei" 51 • Ce mare
nenorocire dacă vreo cîtiva oameni s-au lăsat convinsi
de spusele lui Damis?' Sînt mult mai mulţi aceia
care gîndesc altminterea, nu numai he lien ii de rînd,
dar şi toţi barbarii.
573
Z e u s: E adevărat, Hermes, dar ceea ce Darius
a spus despre Zopyros 62 este cum nu se poate mai
drept. Iar eu, asemenea lui, aş dori mai degrabă să-l
am pe Damis aliat, decît să fiu stăpîn peste zece mii
de Babylonuri.
NOTE
CUH TREBUIE SCRISĂ ISTORIA
1 Lisimah, general de seamă al lui Alexandru cel Mare,

şi apoi unul dintre acei care au preluat o parte din
succesiunea acestuia (diadohi). Rege al Traciei şi apoi
al Macedoniei. lntlmplarea amintită de Lucian se
petrece, probabil, pe la sfîrşitul veacului al IV-iea
î.e.n.
2 Locuitorii cetăţii greceşti din Trac ia - Abdera.
3 Andromeda, fiica unui rege legendar al Etiopiei, salvată
de la moarte de omorîtorul Meduzei, Perseu, şi devenită
soţia acestu ia. Andromeda este titlul uneia din trage-
diile lui Euripide, care s-a pierdut.
to Meduza, una dintre cele trei gorgone - Euryale, Stheino,
Meduza - despre care legenda spune că aveau puterea
să-l încremenească pe cel care le privea. Fiind muritoare,
Meduza este ucisă de Perseu.
5 Lucian face aluzie la un eveniment din cea de-a doua
jumătate a secolului al II-iea. Vologesus al III-iea,
regele parţilor, atacă Armenia, unde distruge o armată
romană, şi, năpustindu-se asupra Siriei, ameninţă
grav Asia Mică. Pînă la urmă, parţii fură învinşi, fiind
obligaţi să ceară pace în 166.
6 Este vorba de filozoful cinic Diogene, originar din Sinope
(cetate greacă din Asia Mică), care a trăit în secolul
al IV-iea î.e.n., fiind contemporanul regelui Filip al
Macedoniei şi al urmaşului său, Alexandru cel Mare.
Tradiţia ne vorbeşte de mai multe ciudăţenii ale sale
37 - Lucian din SamCtSata - ScrlerI alese 577
şi de faptul că se folosea de un vestit butoi din lut
drept locuinţă.
7 Craneion, loc public pentru exerciţii fizice la Corint.
8 Agamemnon, eroul legendar, rege al Mycenei, comandan-
tul suprem al oştirilor greceşti care au făcut războiul îm-
potriva Troiei. Este unul din personajele cele mai tragice
ale teatrului elin, sacrificîndu-şi fiica (pe Ifigenia)
pentru ca flota grecilor să poată porni spre Troia şi
fiind ucis la întoarcere de Clytemnestra, soţia sa.
9 Poseidon este zeul mării, iar Ares - al războiului.
10 Heracle, fiul lui Zeus şi al muritoarei Alcmena,
reprezintă tipul mitologic al atletului. Legenda spune
că din pricina Herei, soţia geloasă a lui Zeus, Heracle
e obligat să treacă prin douăsprezece grele încercări
(,,muncile lui Heracle").
11 Argus, celebru personaj mitologic, foarte vînjos şi avînd
darul să vadă cu întregul său trup. Legenda spune că ar
fi avut o mie de ochi, că Hera l-a făcut păzitorul riva-
lei sale, Io, prefăcută în vacă, şi că, în cele din urmă,
a fost ucis de zeul Hermes.
12 Legenda mitologică spune că, la porunca oracolului din
Delfi, Heracle - după săvlrşirea celor douăsprezece
munci - trebui să se umilească vreme de trei ani în
slujba unei regine a Lydiei (Asia Mică), văduva Omfale,
îmbrăcîndu-se în veşminte femeieşti şi făcînd lucruri
pe măsura femeilor.
13 Aristobul, istoric al expediţiei lui Alexandru cel Mare,
autorul unei opere astăzi pierdute, preţuită mult în
antichitate (vezi Anabaza lui Alexandru, de Arrian).
Porus este un rege indian din Pendjab, cu care Ale-
xandru cel Mare s-a luptat într-un faimos duel. Hydaspes
este numele antic al unui rîu din India.
H Vezi Iliada, XXII, 156.
15 Pompeiopolis, oraş din Paflagonia (Asia Mică).
16 Se race aluzie la un celebru discurs din Istoria războiului
peloponez-iac (Cartea I), a lui Tucidide. Istoricul atenian
a descris în termeni impresionanţi ciuma în cea de-a
II-a carte. Nisibis, oraş din Mesopotamia.
17 Pelasgikon era un zid străvechi al Atenei, construit
- se spune - de populaţia străveche a Greciei, pelasgii.
De aci numele cartierului unde se aflau ruinele acestui
zid. în descrierea ciumei, Tucidide vorbeşte despre car-
578
tierul acesta, dind un amănunt care, prin specificul său
atenian, era cu neputinţă de imitat ln pastişa de care
pomeneşte Lucian.
18 Termenul desemnează în limba greacă pe purtătorii unui
soi deosebit de suliţă, numit kontos.
19 Limba vorbită de locuitorii Ioniei (Asia Mică) era un
dialect grecesc folosit şi în alte părţi ale Greciei de către
scriitorii care se exprimau într-un limbaj mai poetic
şi arhaizant. Limba comună ( koine) este o formă tar-
divă a limbii greceşti, folosită intens, ln relaţiile zil-
nice, mai ales în epoca romană. Koine-ul poate fi
socotit un fel de-a se rosti popular.
20 E vorba de parţi-o populaţie venită din regiunea sciţi
lor şi locuind în Iran: au moştenit {începînd din secolul
al III-iea î.e.n.) puterea şi prestigiul vechiului imperiu
al perşilor. Osroes era un comandant part.
21 Gorgonă, o reprezentare a Meduzei. Scutul despre care
se- vorbeşte aparţinea asociatului la domnie al lui
Marcus Aurelius, fiul său adoptiv, Lucius Verus, care
a condus operaţiile în războiul romanilor împotriva
parţilor.
22 Europos, localitate din Siria, teatrul unei bătălii

(în războiul romanilor cu parţii) despre. care Lucian
vorbeşte mai pe larg în paragraful 28 (vezi şi para-
graful 2lo).
23 Procedeul istoricului amintit ·de Lucian este foarte comic:
Saturninus devine Cronios, după cum zeul băştinaş al
italicilor, Saturnus (zeu al semănăturilor), fusese asi-
milat cu tatăl lui Zeus, Cronos; în elină phrontis
înseamnă „îngrijorare"; cît priveşte cea de-a treia adap-
tare, comicul rezidă în grandilocvenţa ei, căci titanios
vrea să însemne „din neamul titanilor", pe cită vreme
ln latineşte tibia înseamnă „flaut".
2lo Severianus fusese trimis de romani împotriva generalu-
lui part Osroes.
25 Edessa, oraş din partea de nord-vest a Mesopota-
miei.
26 Eros, zeul iubirii, reprezentat deseori cu înfăţişare de
copil.
27 Titanii sînt nişte giganţi, fiii lui Uranos (tatăl lui Cronos,
personificare a Cerului) şi ai Geei (zeiţă personificînd
Pămîntul). Plini de cutezanţă - spune legenda - ei au
îndrăznit să se revolte împotriva lui Zeus.
37* 579
28 În insula Rhodos exista o statuie uriaşă de bronz repre-
zentîndu-l pe Apollon - colosul din Rhodos - care
se număra în antichitate printre „cele şapte minuni ale
lumii".
29 Se citează aci primele cuvinte din opera lui Xenofon,
Expediţia lui Cirus cel Tfnăr, cunoscută şi sub numele
de Retragerea celor Zece Mii.
30 Aias, fiul lui Telamon, unul din cei mai viteji eroi ai
grecilor care au luptat împotriva Troiei, vestit îndeosebi
prin nebunia pe care - spune legenda - i-ar fi tri-
mis-o zeiţa Athena. Şi-a pus capăt zilelor, printr-o
lovitură de sabie. Afranius Silo este un personaj obscur.
Discursul emfatic pe care-l ţine voia să fie o imitaţie
a celebrului discurs dintr-a II-a carte a Istoriei lui
Tucidide, în care Pericle face elogiul atenienilor căzuţi
în primul an al războiului peloponeziac.
31 Enyalios (,,războinicul") este un epitet homeric atribuit
lui Ares, zeul războiului.
32 Aluzie la obiceiul grecilor de a măsura timpul cu ajutorul
unui ceasornic de apă, clepsidra, care limita timpul
acordat oratorilor pentru a rosti o cuvîntare.
33 Mauretania corespunde Marocului de astăzi. Pe timpul
romanilor Caesarea era capitala acestei provincii a im-
periului.
34 Cel mai de seamă port al Corintului.
35 lberia, ţinut care se întindea la sud de Caucaz, între
Marea Neagră şi Marea Caspică.
36 Stadiul (greceşte stadion) era o măsură de lungime
( = 185 m), reprezentînd totodată şi concursul de alergare
pe această întindere. Lucian îl ironizează pe autorul
acestui titlu exagerat de lung, deoarece îl crede vrednic
să se ia la întrecere doar cu nişte copii.
37 In greceşte la .. ~ictorie" se spune nike; homonoia înseamnă
,,concordie", iar eirene - .,pace".
38 1n concepţia grecilor, guturaiul micşora sensibilitatea
omului, aducînd cu sine prostraţia; de aceea el este
- printr-o formulă metaforică - echivalent cu stupi-
ditatea.
39 „Marea din Afară" este numele Oceanelor Atlantic şi
Indian, prin opoziţie cu „Marea din Lăuntru" (Mare
lnternum), adică Mediterana.
40 Avidius Cassius - general al lui Marcus Aurelius,
vestit pentru înfrîngerea parţilor.
580
41 Oraş din India.
42 Popor care locuia Intre Gange şi Hyphasis.
(.3 O istorie a Atticii - astăzi pierdută - a unui istoric
şi erudit atenian, care scrie în prima jumătate a vea-
cului al II 1-lea l.e.n.
44 Aici termenul de dialectică e folosit în sensul antic, de
artă a disputei. Ţinînd seama de contextul lui Lucian,
am folosi aici mai degrabă termenul de lor.rică.
45 Momos, zeul zeflemisirii.
46 Titormos şi Milon, vestiţi atleţi. Conon, un necunoscut
(desigur un om. de rînd). Despre Leotrofides ne vorbeşte
Aristofan în Păsările (versul 1.406) - un poet atenian
lipsit de talent, dar faimos prin faptul că era extrem
de slab.
47 Profesori de gimnastică. Pe Theon nu-l cunoaştem din
alt autor, în schimb despre Iccos şi Herodicos ne vorbeşte
Platon în Protagoras, unde-i citează printre sofişti,
iar pe Iccos îl aminteşte şi în Legile, lăudindu-1 pentru
cumpătarea sa.
(.8 Seleucos I (Nicator), vestit general al lui Alexandru cel

Mare, apoi rege al Siriei şi fondatorul dinastiei Seleu-
cizilor. Stratonike, soţia lui Seleucos şi mama vitregă
a lui Antioh; succesorul tatălui său (cunoscut sub nu-
mele de Antioh I Soter).
(.9 Atleţi vestiţi.
50 Referire la faptul istoric că Filip al Macedoniei şi-a
pierdut un ochi în luptă (vezi Demostene, Olynthicele).
51 Cleitos, prieten intim al lui Alexandru Macedon, ucis
de acesta într-un moment de minie.
52 Cleon, influent bărbat politic atenian (a doua jumătate
a secolului al V-lea î.e.n.).
53 Se amintesc mai multe întîmplări - nefericite pentru
atenieni - din vremea războiului peloponeziac. Demos-
tene, un general care a fost (ca şi oratorul Nicias) una
din victimele ilustre ale dezastrului din Sicilia; ln
disperarea lor, atenienii, chinuiţi de sete, au băut o
apă noroioasă şi amestecată cu sîngele celor ucişi,
după cum relatează Tucidide.
5(. Lucian se referă la descrierea expediţiei din Sicilia
(Tucidide, Istoria războiului peloponeziac, cartea a VII-a).
Epipolai este o înălţime la nord-vest · de Siracuza.
581
Hermocrate, patriot siracuzan şi ·vrăjmaş al atenie-
nilor. Gylippos, general spartan.
55 Alcibiade, strateg atenian de mentalitate aristocrată,
elevul filozofului Socrate şi nepot al lui Pericle; autorul
principal al expediţiei din Sicilia.
56 Clotho, una din cele trei parce. După legenda mitologică,
parcele erau divinităţi care urzeau viaţa omenească.
Celelalte două parce sînt Lachesis şi Atropos - numele
acesteia din urmă însemnînd „cea care nu mai revine".
57 Medicul lui Artaxerxe al II-lea Memnon (secolul al
I V-lea î.e.n.), despre care se vorbeşte, este scriitorul
grec Ctesias din Cnidos, autorul unei vaste Istorii a
Persiei (Persika), pierdută astăzi. Nisaion, o cîmpie
din Media, unde erau crescuţi pentru regele persan
nişte cai deosebit de frumoşi.
58 Onesicrate, însoţitor al lui Alexandru cel Mare în ex-
pediţia din Asia.
59 Preoţi ai Cybelei(soţia lui Cronos) care celebrau mistere-
le zeiţei lăsîndu-se pradă delirului, în cîntecele şi în
dansurile lor.
60 Regiune din extremitatea nord-vestică a Asiei Mici.
61 Brasidas, vestit general spartan din timpul războiului
peloponeziac.
62 Mari nume ale sculpturii greceşti din secolul al V-lea
şi al IV-iea î. e .n.
63 Eleenii sînt locuitorii Elidei, ţinut din răsăritul Pelopo-
nezului. Argienii sînt locuitorii Argolidei (Peloponez).
6'1 Figuri mitologice, cunoscute îndeosebi prin chinurile
pe care le îndură în Infern.
65 Poeţi hellenistici, plini de afectaţie şi foarte prolicşi.
66 Istoric grec din secolul al I V-lea î.e.n., autorul unei
Istorii filipice ( Philippika), lucrare vastă, din care n-au
mai rămas decH scurte fragmente. Istoric foarte puţin
obiectiv şi care cultivă stilul retoric.
67 O mică insulă egipteană, în apropierea Alexandriei.
DIALOGURILE ZEILOR
1 Hefaistos, divinitate mitologică personificînd focul.

Zeus şi Hera, părinţii săi, îl dispreţuiesc, fiind urît
şi schilod (şchiop). Potrivit unei tradiţii al cărui ecou
se face Iliada {I, 586 şi urm.), Zeus, înfuriindu-se im-
582
potriva lui Hefaistos, l-ar fi aruncat din înălţimile
Olimpului.
2 Apollon, zeul luminii. Legenda mitologică îl înfăţişează
ca patron al muzicii şi poeziei, şi ca tămăduitor.
3 Maia, fiica titanului Atlas, o nimfă care l-ar fi zămislit
cu Zeus pe Hermes, crainicul zeilor. La început, Hermes
a fost o divinitate pastorală. Legenda spune că s-a
născut în Arcadia (ţinut din Peloponez care se distingea
îndeosebi prin creşterea vitelor) şi era zeu al muntelui
Cyllene, de unde şi epitetul de „cyllenian". Era socotit
ocrotitorul călătorilor, al negustorilor şi chiar al hoţi
lor, pricepîndu-se la tot soiul de vicleşuguri. în sfîrşit,
după legendă, conducea în lumea de dincolo sufletele
morţilor.
4 Iapelos, unul dintre titani, fiul lui Uranos şi al Geei;
tatăl lui Prometeu. Aci e înfăţişat drept simbol al
ticăloşiei, din cauză că - după legendă - încercase,
alături de ceilalţi titani, să răstoarne domnia lui
Zeus.
5 Tridentul,· furcă cu trei dinţi, semnul autorităţii lui
Poseidon, zeul mărilor.
6 Eros, zeul iubirii. Era reprezentat îndeobşte cu înfăţi
şare de copil.
7 Afrodita, divinitate mitologică întruchipînd frumuseţea,

iubirea şi rodnicia. O legendă spune că ar fi fost fiica
lui Zeus şi a Dionei (zeitate străveche personificînd
pămîntul); altă legendă însă ne-o arată născută într-un
chip cu totul miraculos, din spuma mării.
8 Hades, zeul lumii subpărnîntene, al Infernului.
9 Eiletyia, zeiţă despre care se credea că ocroteşte naşterile
şi uşurează chinurile femeilor care nasc.
10 Pyrrhicul era un foarte original dans războinic, pe care
dansatorul îl executa purtînd arme.
11 Hera, regina zeilor. Soţie şi totodată soră a lui Zeus,
zeiţa Hera era socotită o divinitate foarte castă, ocro-
titoare a căsătoriilor.
12 Ganymede, paharnicul lui Zeus,fiu al regelui troian Tros.
Legenda spune că, fiind cel mai frumos tînăr din vremea
lui, a trezit dragostea lui Zeus, care, prefăcîndu-se
într-un vultur, l-a răpit.
13 Semele, fiica unui rege al Tebei. Legenda spune că, fiind
îndrăgită de Zeus, concepu împreună cu acesta pe
583
Dionysos - zeul vinului şi îndeobşte al vegetaţiei,
inspirator al poeţilor.
H Poseidon, fratele lui Zeus, era unchiul lui Diony-
sos.
15 După legenda mitologică, Asclepios era fiul lui Apollon
cu o muritoare: Coronis, fiica regelui thessalian Flegyas.
Aceeaşi legendă ne spune că din muritor a devenit zeu
al medicinei şi că, învii'ndu-1 pe Hippolyt, feciorul lui
Theseu, Asclepios a atras asupra sa minia lui Zeus,
care l-a trăsnit.
16 Se face aluzie la legenda sinuciderii lui 1-Ieracle, care
s-ar fi lăsat pradă flăcărilor (pe Oita, un munte din
Thessalia), fiindcă n-a mai putut îndura chinurile
pricinuite de tunica înveninată a centaurului Nessos.
17 Este vorba despre Megara, una din soţiile eroului mito-
logic Heracle. După legendă, fiul lui Zeus şi al Alcmenei
avu cu ea trei copii, pe care i-a omorît într-un acces
de furie.
18 Paian, străveche zeitate a grecilor (anterior lui Apollon),
simbol al tămăduitorului.
19 Priam, ultimul rege al Troiei. Paris - care în Iliada
poartă şi numele de Alexandros - este cel de-al doilea
fiu pe care Priam l-a avut cu Recuba. După o legendă,
oarecum tardivă, Paris ,_ înainte de-a o fi răpit pe
Elena - avusese de soţie pe Oinoe, o nimfă care îm-
părtăşise cu el viaţa de păstor.
20 Se face aluzie la mărul Discordiei. După legendă, fiind
nemulţumită că zeii n-au poftit-o la nunta lui Thetis
cu Pe leu (viitorii părinţi ai lui Ahile), această divinitate
a vrajbei (fiică a Nopţii) stîrni dezbinare Intre zeiţe,
aruncîndu-le un măr pe care scria: ,,Să fie al celei mai
frumoase".
21 Afrodita era soţia lui Hefaistos. Dar legenda spune că
a avut legături de dragoste şi cu ze.ul Ares, şi cu muri-
torul Anhise, tatăl lui Aeneas, despre care se va pomeni
mai departe ln text.
22 După legendă, mesagerul zeilor n-avea dreptul să părti
nească, obligaţia unui sol (ambasador) de-a proceda
potrivit dreptăţii trebuind să fie respectată cu sfinţenie
la greci.
23 Autorul se referă la Ganymede.
2(1 Instrument muzical asemănător naiului nostru.
584
25 ln greceşte hetaira înseamnă „prietenă", desemnînd o
femeie de moravuri uşoare, care - fără a fi o prostituată
propriu-zisă - este concubină sau curtezană. Noţiunea,
în mentalitatea greacă, este opusă aceleia de soţie
legitimă.
26 Elena, vestit personaj mitologic, întruchipare a fru-
museţii feminine, fiica lui Zeus şi a Ledei. Era so-
ţia lui Menelaos, regele Spartei şi fratele lui Aga-
memnon.
2 7 Leda, soţia lui Tyndareos, regele Spartei. Legenda spune
că Zeus ar fi sedus-o luînd chip de lebădă.
28 O legendă ateniană spune că, înaintea lui Paris, pe Elena
o răpise Theseu, regele Atenei.
29 Pelops, tatăl lui Atreu, este bunicul lui Agamemnon
şi al lui Menelaos.
30 Himeros înseamnă în greceşte „dorinţă pătimaşă". Perso-
nificarea acestui sentiment poate fi întîlnită la Hesiod
(Theogonia), unde H im eros este pomenit alături de
graţii. Graţiile, trei la număr, erau - după legendă -
fiicele lui Zeus şi întruchipau farmecul şi frumuseţea
ideală. Ele purtau numele de: Euphrosyne (Voioasa,
Desfătătoarea), Aglaia (Strălucitoarea) şi Thalia (în-
floritoarea).
31 Pothos şi Hymenaios înseamnă în greceşte „Dorul" şi
,,Cîntecul de nuntă".
82 Despre Thetis-una din fiicele străvechii zeităţi a mării,
Nereu, fiul lui Pontos - legenda spune că l-a ajutat pe
Zeus în lupta contra titanilor, aducîndu-1 de partea lui
pe gigantul Briareos, vestit pentru forţa şi cele o sută
de braţe ale sale. Lucian se face aci ecoul unei alte
legende, după care Poseidon, Hera şi Athena s-ar fi
răzvrătit contra lui Zeus, care i-a învins cu ajutorul
lui Briareos.
33 Pluton, alt nume a lui Hades, zeul Infernului.
34 Loc pentru exerciţii fizice, un fel de şcoli de gimnastică.
35 Referire la Castor şi Pollux.
36 Fiul Alcmenei este Heracle, iar al Semelei, Dionysos,
37 Cadmos, întemeietorul mitic al Tebei, este - după
legendă - tatăl lui Ino, la care se face aluzie în text.
Sidonul este vestitul port al Feniciei.
38 Danae, personaj mitologic, fiica lui Acrisios, regele
Argosului. Legenda spune că, fiind îndrăgostită de
Zeus, l-a zămislit cu acesta pe Perseu.
585
39 Ant1ope, personaj mitologic, o altă ibovnkă a iui Zeus.
După legendă, era odrasla unui rîu din Beoţia, Aso-
pos.
P RO ME TEU SAU C AU CA Z U L
1 Prometeu, străveche divinitate a focului. După Theogo-

nia lui Hesiod, tatăl lui Prometeu ar fi lapetos. Cu
toate că era titan (Eschyl ne spune că e fiul Geei, zeiţa
Pămîntului), în lupta legendară a zeilor cu titanii,
Prometeu ţine parte olimpienilor, care-l primesc în
rîndurile lor. Legenda mitologică spune că, plămă
dindu-l pe om şi dîndu-i viaţă, sustrăgînd pentru
neamul omenesc de la cei nemuritori focul, Prometeu
îşi atrase ura neîmpăcată a lui Zeus. lnceputul neîn-
telegerii dintre ei a fost farsa pe care Prometeu i-a
jucat-o lui Zeus, cu prilejul împărţirii unui bou. Titanul
i-a dat tatălui zeilor să aleagă între bucăţile cele mai
bune - ascunse însă sub pielea boului - şi oasele aco-
perite de grăsime, care aveau un aspect foarte ademenitor.
2 lapetos, fiul lui Cronos.
3 Aluzie la versul 5H din Theogonia lui Hesiod.
4 Prytaneul era, la Atena, o clădire în care locuiau cincizeci
de dregători de seamă - prytanii - alcătuind un fel
de comisie permanentă a Senatului. Ei pregăteau şi
conduceau şedinţele Senatului (Bule) şi ale Adunării
Poporului (Ekklesia). Prytanii luau masa laolaltă şi
primeau şi pe alţi cetăţeni de vază, dimpreună cu oaspeţi
străini. De aceea expresia „a fi hrănit în prytaneu" are
sensul „a fi hrănit pe socoteala statului".
5 Poetul citat este Hesiod.
6 Giganţii, figuri mitologice, o altă categorie de vrăjmaşi
ai lui Zeus, veniţi pe lume spre a-i răzbuna pe titani.
Printre giganţi sint mai cunoscute numele lui Efialtes,
Enkelados, Polybotes etc.
7 Cugetarea pe care o citează Lucian era, desigur, o locu-
ţiune populară.
8 Hecatomba era un mare sacrificiu public. Din punct de
vedere etimologi"c înseamnă „jertfirea a o sută de boi".
9 Expresie homerică, întîlnită şi în Theogonia lui Hesiod.
10 Heracle era - după legendă - originar din Teba,
Alcmena - mama lui - fiind soţia regelui teban Am-
fitryon.
586
FILOZOFII LA MEZAT
1 Discipol al lui Pitagora (aproximativ 580-500 î.e.n.),

cunoscut filozof idealist şi matematician din Grecia
antică. Pitagora şi adepţii săi, pitagoreicii, au fost
ideologi ai aristocraţiei sclavagiste reacţionare, adver-
sari ai gînditorilor materialişti din şcoala ionică.
Pitagoreicii considerau în mod greşit că baza fenome-
nelor naturii o constituie numerele. A cunoaşte lumea
- spuneau ei - înseamnă a cunoaşte numerele care
o guvernează.
2 Democrit (aproximativ 460-370 î.e.n.), unul dintre cei
mai_ străluciţi filozofi materialişti din antichitate.
Marx şi Engels l-au denumit „cercetător empiric al
naturii şi cea dintîi minte enciclopedică la greci".
S-a situat în fruntea luptei materialiştilor din secolul
al V-lea î.e.n. împotriva idealismului şi a religiei. A
elaborat, împreună cu Leucip, teoria atomistă.
3 Heraclit (aproximativ 530-470 l.e.n.), eminent filozof
materialist şi dialectician al Greciei antice. Lenin
l-a caracterizat pe Heraclit drept unul dintre întemeie-
torii dialecticii.
4 Socrate (469-399 î.e.n.), cunoscut filozof idealist din
Grecia antică. A fost conducătorul unui cerc filozofic
de tineri aristocraţi şi de partizani politici şi ideologici
ai lor, din care făceau parte: Platon, Alcibiade, Critias,
Xenofon etc. Locul central în filozofia lui Socrate
l-a ocupat etica idealistă, opusă gîndirii înaintate a
vremii sale. El considera că moralitatea nu aparţine
decît unui mic număr de oameni aleşi (aristocraţiei)
şi era un adversar înverşunat al democraţiei, socotind-o
putere a „gloatei". Pentru activitatea sa împotriva
democraţiei sclavagiste ateniene, Socrate a fost con-
damnat la moarte.
5 Diogene (aproximativ 404-323 î.e.n .) , unul dintre
reprezentanţii cei mai cunoscuţi ai şcolii filozofice
cinice, care propovăduia renunţarea la binefacerile
culturii şi întoarcerea oamenilor la viaţa primitivă,
limitarea la satisfacerea nevoilor celor mai imediate.
Ca o sfidare aruncată societăţii, el purta îmbrăcămintea
cea mai primitivă, înnopta pe unde apuca - sub cerul
liber, într-o clădire publică şi chiar într-un butoi
(,,butoiul lui Diogene"); nu bea <lecit apă, sorbind-o
din pumnul făcut căuş, se alimenta cu hrana cea mai
simplă etc.
587
6 Chrysipp (aproximativ 280-205 l.e.n.), unul din princi-
palii exponenţi ai stoicismului. Concep\iile primilor
stoici cuprindeau unele tendinţe materia iste şi unele
ipoteze dialectice. Ulterior, tendinţele materialiste ale
stoicilor antici s-au redus la zero, iar şcoala stoică a
devenit unul din principalele centre ale filozofiei
idealiste reacţionare din societatea sclavagistă. Stoi-
cismul roman, deci şi acela din timpul lui Lucian,
a avut tocmai acest caracter idealist. După doctrina
stoicilor, ţelul moral suprem al omului este „apatia",
deplina eliberare de plăcere, de pofte trupeşti, de tris-
teţe şi de frică.
7 Discipol al lui Epicur (341-270 t.e.n.), filozof materia-
list din Grecia antică, eminent reprezentant al filo-
zofiei şi ştiinţei antice. A apărat materialismul şi
ateismul lui Democrit împotriva atacurilor reacţionare
din partea misticilor şi teologilor, dezvoltlnd în con-
tinuare concepţia materialistă asupra lumii. A fost un
adversar al oratorilor sofişti de pe vremea lui, combă
tlnd discursurile lor lipsite de conţinut, pline de un
patos artificial. Marx l-a denumit cel mai mare ilumi-
nist grec.
8 Pyrrhon (aproximativ 365-275 t.e.n.), întemeietorul cu-
rentului filozofic decadent cunoscut sub numele de
scepticism. El afirma că lucrurile sînt complet incog-
noscibile, propovăduind abţinerea de la orice afirmaţii
despre lucruri, renunţarea totală la cunoaştere. Idealul
înţeleptului sceptic este ataraxia (calmul desăvlrşit,
seninătatea). în scepticism şi-au găsit expresie cele
mai reacţionare trăsături ale filozofiei decadente, care
renunţase la cunoaşterea adevărului obiectiv şi pro-
povăduia îndepărtarea de viaţa practică, indiferenţa
totală faţă de ea.
9 Se face aluzie la teoria idealistă a reminiscenţei, potrivit
căreia ştiinţa nu e <lecit o reamintire. Această idee,
care are la pitagoreici un caracter embrionar, e reluată
mai tîrziu de Platon, care-i dă caracter de teorie.
10 ln Istorii (I, 3~ şi 85) Herodot povesteşte o interesantă
anecdotă cu privire la fiul lui Cresus, regele Lydiei
(secolul al VI-lea i.e.n.), care a devenit proverbial
prin bogăţia sa. Fiul acestuia - surdomut - începu
să vorbească după o puternică emoţie, văzlnd că,
după infrîngerea de către Cirus, regele perşilor, tatăl
său era pe punctul să fie ucis de unul dintre soldaţii perşi.
11 Pitagoreicii susţineau că „zece" este numărul perfect,
realizat prin însumarea primelor patru numere. Repre-
588
zentîndu-1 prin puncte, ei construiau un triunghi
echilateral - şi el o figură perfectă în concepţia pita-
goreică. Această combinare a numerelor 1,2 ,3 ,4, dis-
cipolii lui Pitagora o considerau un lucru sacru. Ei
invocau în jurămintele lor pe „zece" şi triunghiul
desăvîrşit.
12 Cea mai valoroasă monedă a grecilor era talantul, cu o

mare putere de cumpărare. Şaizeci de mine erau echi-
valentul unui talant. Cea mai mică monedă era obolul.
Şase oboli făceau o drahmă, iar o sută de drahme valo-
rau o mină.
13 Pitagora fondase în sudul Italiei, la Crotona, un fel de
confrerie religioasă, bazată pe traiul în comun. ,, l nvă
tăţorului" i se conferiseră unele caractere sacre, fiind
învestit cu un anume nimb de divinitate. La aceasta a
contribuit şi legenda că Pitagora ar avea o coapsă de aur.
Lucian face o aluzie sarcastică la misticismul pitago-
reicilor şi la un oarecare fanatism care anihila personali-
tatea - pitagoreicii jurau pe vorbele maestrului!
- cînd ne înfăţişează felul de viaţă pitagoreic însuşit
de trei sute de oameni laolaltă.
14 Sinope - oraş din Paflagonia (regiunea Pontului Euxin)
- este locul unde s-a născut filozoful cinic Diogene.
15 Areopagul (textual: ,,Colina lui Ares") era o instanţă
judecătorească la Atena (întrunită pe această colină),
avînd competenţa în materie penală şi îndeosebi în
materie de crime. Aci - spune legenda - a fost judecat
procesul uciderii Clytemnestrei de fiul său, Oreste.
Mai intrau în competenţa Areopagului şi încălcările
Constituţiei, care erau socotite drept crime.
16 Numele de „cinic" este - în greceşte - o vădită aluzie

la cline ( kyon), deoarece animalul acesta simboliza viaţa
ljberă de orice constrîngere şi, aşa zicînd, conformă
naturii. Acesta era idealul cinic.
17 Filozofii cinici profesau un adevărat cult pentru acest
erou.
18 Ni pra la ( lupinus lutez,s), plantă cu păstăi, din care
grecii pregăteau un fel de năut.
19 Regele perşilor, considerat adeseori de greci drept tipul
omului cu existenţa lipsită de griji, favorizat de soartă.
20 Aluzie la. vestitul vers al lui Euripide din tragedia
Hippolyt (v. 612): ,.Limba mea a jurat, dar cugetu-mi
nu ştie nimic despre jurămîntul acesta".
589
21 Între exagerările cinicilor - combătute de Lucian -
este şi o afectată admiraţie pentru tot ceea ce poate fi
rudimentar în felul de-a se rosti al unora dintre greci,
chiar şi pentru o vorbire plină de solecisme.
22 Se povesteşte că Diogene ar fi murit mîncînd o sepie
crudă. De altfel, trebuie menţionat că Diogene consuma
carnea crudă, negătită, ca să poată fi cît mai asemănător
cîinilor.
23 Este indicat în aceşti termeni Aristipp din Cyrene,
întemeietorul şcolii cirenaice, care promova hedonismul
(de la hedone = plăcere). Şi-a desfăşurat activitatea
în prima jumătate a veacului al IV-iea î.e.n. Influenţat
de Socrate, Aristipp crede că scopul vieţii sînt satis-
facţiile sensibile, mulţumirea simţurilor - o morală
individualistă şi aristocratică. În dialogul nostru se face
aluzie şi la faptul că Aristipp a cultivat prietenia
tiranilor Siciliei din vremea sa, îndeosebi a lui Diony-
sios cel Tînăr. Amănunte se pot afla în dialogul lui
Lucian Parazitul (paragraful 33).
24 Abderitul este Democrit. Prin „bărbatul din Efes" este
desemnat Heraclit.
25 Loxias (de la un adjectiv greces loxos = oblic) e un epitet
dat zeului Apollon, pentru forma învăluită, piezişă,
în care îşi rostea oracolele. Logogrif are aci sensul de
.,vorbire enigmatică".
26 Zeu egiptean cu înfăţişare de cîine.
2 7 Sirius (de la grecescul seirios = arzătoru 1), una dintre
stelele cele mai strălucitoare din constelaţia Cîinelui.
28 Lucian îi atribuie lui Socrate idei de-ale discipolului său,
Platon. Se face aluzie aci la dialogul platonic Republica
(despre statul ideal), pe care Lucian îl zeflemiseşte cu
multă iscusinţă.
29 Tot în Republica, Platon susţine o mare aberaţie filozo-
fică: doctrina despre lumea ideilor. Cum a observat însuşi
Aristotel, admiţîndu-se realitatea unei lumi de „modele
ale fiinţelor", se dedublează în chip cu totul gratuit şi
absurd realitatea concretă.
30 Porticul - o galerie exterioară şi acoperită - era un loc
din Atena veacului al IV-iea î.e.n. unde filozoful
stoic Zenon obişnuia să-şi ţină prelegerile. Porticul
reprezintă simbolul stoicismului.
31 Întrucît stoicii îşi propuneau scopul de-a trăi conform
naturii, doreau să-i cunoască legile, şi această dorinţă
ii îndemna spre acumularea a cît mai multe cunoştinţe.
590
32 Elebor, plantă din care, în antichitate, se pregăteau
leacuri contra tulburărilor mentale. Exista crcdinta
naivă că eleborul redă omului echilibrul inteligenţe'i.
33 Gniphon (,,lacomul"), nume dat cămătarilor şi para-
ziţilor.
34 Legenda mitologică spune că Niobe era o regină a Frigi ei,
mamă a paisprezece copii (şapte băieţi şi şapte fete),
mîndră de rodnicia ei. Semeţindu-se, a înfruntat-o pe
zeiţa Latona sub cuvînt că aceasta nu are decît doi
copii, pe Apollon şi pe Artemis. Drept pedeapsă, copiii
Niobei au fost exterminaţi. Zeus s-a îndurat de durerea
nefericitei Niobe şi a prefăcut-o într-o stîncă.
35 Peripatetismul este filozofia lui Aristotel, care obişnuia
să-şi ţină prelegerile plimbîndu-se. Numele vine de la
verbul grec peripatein, care înseamnă „a se preumbla".
36 Aristotel obişnuia să facă două feluri de expuneri ale
învăţăturii lui: una exoterică, care se adresa unui cerc
mai larg, exprimată în scrieri de o înţelegere mai lesni-
cioasă, şi alta esoterică, care se adresa elevilor săi.
37 Nume de sclav {,,Roşcovanul"), aluzie la numele lui

Pyrrhon.
38. Fericirea pentru pyrrhonieni consta în netulburare
(ataraxia), care nu se putea înfăptui - după ei - <lecit
prin „suspendarea judecăţii" ( epoche, aphasia), căci
orice afirmaţie era socotită o eroare.
39 A învîrti, opintindu-se, piatra unei mori era una dintre
cele mai cumplite munci pe care le făceau sclavii.
r.o Sofiştii pretindeau că iscusinţa lor poate face să triumfe
argumentele cele mai slabe.
TIM O N SAU M I ZA NT R O P U L
1 Timon, vestit mizantrop din secolul al V-lea l.e.n.

Aristofan ii pomeneşte în Păsările (v. 1547) şi în
Lysistrata (v. 805).
2 Plutos, divinitatea bogăţiei. Aristofan ni-l înfăţişează în
Plzttos ca pe un bătrîn orb care împarte belşugul fără
nici o socoteală. ln dialogul lui Lucian se păstrează
aspectele caricaturale din Aristofan.
3 Gnathonide e un cuvînt hazliu ( = ,,fiul lui Falcă'.'),
desemnînd un om preocupat exclusiv de mîncare. Avem
de-a face cu unul din tipurile parazitului. Parazitul
591
este cel ce mănlncă la masa cuiva, un om nevoiaş şi
totodată mîncăcios, care-şi răsplăteşte gazda prin
măgulirile pe care i le aduce sau prin cuvinte de spirit.
4 Filiade, termen care desemnează tot pe un linguşitor

care se preface a fi un prieten (philia = prietenie).
5 Cuv în tul face aluzie la „demos" (popor), indiclnd un
orator - desigur imaginar - cu trecere în faţa po-
porului.
6 Personaj imaginar, tip de filozof stoic şi cinic, al cărui
nume înseamnă „cel care se făleşte cu îndrăzneala".
7 Salmoneu, principe legendar din Thessalia, care se credea
- în semeţia lui - egalul lui Zeus şi cerea să-i fie aduse
jertfe, ca şi cum ar fi fost stăpînul lumii. Legenda
spune că impietatea l-a făcut să imite tunetele şi ful-
gerele lui Zeus, care cu trăsnetul său l-a nimicit, osln-
dindu-1 la Infern.
8 Deucalion, fiul lui Prometeu. Legenda mitologică arată
că atunci cînd Zeus a vrut să distrugă prin potop neamul
oamenilor, Deucalion, sfătuit de Prometeu, şi-a con-
struit o barcă în care, cu soţia sa şi după ce-şi strlnsese
acolo toate cele de trebuinţă, a înfruntat vreme de nouă
zile şi nouă nopţi potopul. într-a zecea zi - după
legendă - barca s-a oprit în Foci da ( Grecia centrală),
pe o creastă a muntelui Parnas.
9 Cronos, zeu socotit stăplnul lumii mai înainte ca Zeus,
fiu 1 său, să-l fi detronat.
10 Faeton, fiul soarelui, simbolizează temeritatea. Legenda
spune că, dorind să conducă pe cer carul tatălui său,
a eşuat în încercarea lui, fiind cit pe-aci să incendieze
pămintul.
11 Un taumaturg (magician) din Thessalia, despre care se

povesteşte că, pe cînd era copil, ar fi fost cuprins de
un somn care a durat cincizeci şi şapte de ani.
12 Munţi din Thessalia, unde -după legendă - Heracle
s-a lăsat pradă flăcărilor rugului. în partea lor răsări
teană, unde aceşti munţi se ridică la o înălţime de peste
2 .OOO m, ei poartă numele de Pyra ( = Rugul), de unde
probabil i-a venit lui Lucian gîndul de a spune că
Zeus îşi poate aprinde în focul (pyr) Oitei trăsnetul său.
13 Pe mormîntul lui Minos din Creta se povesteşte că era
scris: ,,Morm în tul lui Minos, fiul lui Zeus" ( Minoos
tu Dios taphos}, inscripţie din care s-ar fi şters primul
cuvint, rămînînd doar: ,,Mormîntul lui Zeus". Iată
592
pentru ce cretanii pretindeau că. pe pll.mtntul lor se află.
mormîntul lui Zeus.
14 Kolyttos este un dem (greceşte demos) - un fel de canton
sau district - al Atticii.
15 Sll.rbll.toare tn cinstea lui Zeus.
16 Anaxagora (aproximativ 500-~28 î.e.n.), filozof mate-
rialist din Grecia antică, care era de părere că prin-
cipiul tuturor fenomenelor din natură îl constituie
particulele materiale (,,seminţele lucrurilor"), ce se
deosebesc prin diversitatea lor calitativă. Deoarece
concepţiile lui Anaxagora subminau credinţa în divi-
nitate, a fost acuzat că i-a ofensat pe zei, faptă care
se pedepsea cu moartea. Numai graţie ajutorului lui
Pericle, elevul său, pedeapsa cu moartea a fost cornu-
tată cu alungarea din Atena. ·-
17 Dioscurii, figuri mitologice: fraţii Elenei.
18 Danae, una dintre ibovnicele lui Zeus, de care acesta se
apropia - spune legenda - sub forma unei ploi de aur,
pentru că tatăl ei, Acrisios - un rege mitic al Argo-
sului - o ţinea izolată de lume, într-un turn de aramă.
19 Demeter (numele înseamnă „Mama Pămîntului") este
sora lui Zeus, fiică a lui Cronos şi a Rheei. Tîrguşorul
Eleusis, în apropierea Atenei, a fost unul din centrele
străvechi ale cultului Demetrei. Zeita era preamărită
aci ca învăţătoarea muncilor agricole, ca ocrotitoare
a căsătoriilor şi chiar ca dătătoare de legi. In cursul
lunii noiembrie, femeile dintr-un anume dem al Atticii
(Halimus) şi din Atena prăznuiau o sărbătoare în
cinstea zeiţei, mulţumindu-i pentru semănăturile de
iarnă şi sfîrşitul trudei anului încheiat. Pentru această
sărbătoare era necesară o anumită pregătire ascetică,
pe care femeile o făceau începlnd cu trei zile înainte,
şi care consta din post şi abstinenţă sexuală.
20 Tantal, figură mitologică: rege al Lydiei, fiul lui Zeus.
Legenda spune că la un ospăţ la care i-a poftit pe zei,
Tantal şi-a ucis fiul ca să-l ofere comesenilor. Drept
pedeapsă, Zeus l-a osîndit la chinurile Tartarului,
unde era veşnic chinuit de foame şi sete.
21 După legendă, Fineu, regele thessalian înzestrat cu darul
prorocitului, ii miniase pe zei fiindcă le descoperise
oamenilor viitorul. El a fost pedepsit cu orbirea şi
torturat de nişte monştri înaripaţi - harpiile ( = răpi
toarele) - un fel de vulturi avînd chip de femeie,
care-i smulgeau hrana din gură şi din mîini.
38 593
22 După legendă, Danaos, fiul regelui egiptean Belos,
avusese cincizeci de fiice - danaidele - care (cu
excepţia uneia, Hypermnestra) şi-au ucis soţii în noaptea
nunţii, fiind osîndite să umple în Infern un butoi
fără fund.
23 Figuri mitologice: uriaşi cu înfăţişare hidoasă, avlnd

un singur ochi în mijlocul frunţii. Legenda spune că
făureau în vulcanul Etna trăsnetele lui Zeus.
'.lli Sint nume de sclavi, foarte comune. ln schimb Megakles
(,,cel cu slavă mare"), Megabyzos (un cuvint derivat
din adjectivul megas = mare), Protarchos (,,cel care
la conducere are întiietatea") slnt nume aristocratice.
25 Nireus, unul dintre grecii care au luptat împotriva Troiei,
vestit pentru frumuseţea sa. Vezi Iliada (II, 663-664).
Frumuseţea lui proverbială era, adeseori, opusă uri-
ţeniei lui Thersit.
26 Kecrops, rege legendar al Atiicii, despre care se spunea

că ar fi întemeiat Atena.
27 Codros, ultimul rege al Atenei, după legendă.

28 Odiseu, unul dintre principalii conducători ai grecilor
care au împresurat Troia. Basileu, rege al lthacei,
vestit mai ales pentru înţelepciunea şi iscusinţa
lui.
29 Aristide, om politic atenian din perioada războaielor
medice (născut la aproximativ 540 şi mort către 468
l.e.n.), renumit pentru onestitatea şi dreptatea sa.
30 In J'iaţa lui Solon (XV, 9-10) Plutarh ne povesteşte
că Solon i-a prevenit pe trei prieteni ai săi - Conon,
Clinias şi Hipponicos - că datoriile vor fi iertate, iar
pămînturile vor fi ocrotite. Aceştia s-au împrumutat
unor bogătaşi cu mari sume de bani, pe care le-au
investit în latifundii, ajunglnd astfel oameni foarte
bogaţi.
31 Lynkeus, personaj legendar, celebru pentru privirea lui
pătrunzătoare.
32 Politicieni din Atena veacului al V-lea î.e.n., care

aveau faima unor oameni lipsiţi de onestitate.
33 E parodiat un vers al lui Homer (Iliada, XV, 196-197).
3li. Adunarea Poporului la Atena, opusă Sfatului (Senatul),
cu o mare competenţă de a decide prin voturile sale.
35 Din tragedia_lui Euripide: Bellerofon (tragedie pierdută).
594
36 Lucîan utilizează exprimarea Iul Pindar de la începutul
primei ode olimpice. Se face de asemeni aluzie la Danae
şi ploaia de aur a lui Zeus.
37 Midas, rege legendar al Frigiei, căruia zeul Dionysos

i-ar fi dat putinţa să prefacă în aur orice ar fi atins.
38 Vestit sanctuar profetic al lui Apollon.
39 Pan, zeu cîmpenesc, ocrotitor al turmelor şi al păstorilor.
Centrul cultului său era în Arcadia (Peleponez).
4.0 Se face aluzie aci la vestita împărţire a cetăţenilor
Atenei în patru triburi, avînd fiecare cîte trei fratrii.
4.1 Era un obicei la greci ca rudele şi prietenii unui muri-·
bund să-i strîngă mina, spre a-şi lua rămas bun de la el.
In clipa morţii i se aşeza pe cap o cunună.
4.2 Cu această formulă se sfîrşeau la greci decretele. ,
4.3 D ithyrambul era un cîntec solemn în cinstea zeului
Dionysos sau a vreunei alte divinităţi.
4!. Nestor, un bătrîn înţelept al grecilor care împresuraseră
Troia (rege al Pylosului, în Messenia).
4.5 Un fond din care statul atenian plătea pentru cetăţenii
săraci preţul de intrare la spectacole.
46 Sfatul Areopagului şi al celor cinci sute.
47 Un district (dem) al Atticii.
48 Heliaştii erau membri (6.000 la număr) traşi la sorţi
printre cetăţenii mai în vîrstă de 30 de ani, ai unui tri-
bunal cu vastă competenţă, numit Heliaia. lntr-o
exprimare solemnă cum este aceasta, ,,heliaşti" înseamnă
,,toţi cetăţenii Atenei".
49 Acropole (,,Cetatea lnaHă") era o veche fortăreaţă a

Atenei, clădită pe o stîncă înaltă, pe care se aflau
numeroase şi admirabile monumente.
50 Sărbători în cinstea zeului D ionysos.
51 Partea dinapoi a unui templu - aci a Parthenonului
(vestit templu închinat zeiţei Athena), unde era păs•
trată vistieria cetăţii.
52 Alt nume pentru spartani, locuitori ai Eeloponezului.
53 Boreas, personificarea vîntului de_nord. Triton, o divi-
nitate marină, fiul lui Poseidon, era înfăţişat jumătate
om, jumătate delfin.
54 Zeuxis, vestit pictor grec (4.64-398 l.e.n.).
38* ~95
55 Unul din fluviile Infernului. Legenda spune că umbrele
celor răposaţi beau din apele acestuia şi uitau trecutul.
56 Fîntînă la Atena, în apropierea Acropolei.
57 Egina, insulă din golful Salonic. Medimna este o măsură

de capacitate (vreo 80 litri).
58 Choinicul era ceva mai mult de un litru.
59 Nume de pa.raziţi.
ICAROMENIPP
SAU C ,\ L Ă T O R I A D I N C O L O DE NO R I
1 Menipp a fost la obîrşie sclav. Născut la Gadara (Siria),

către sfîrşitul secolului al IV-iea î.e.n., prezintă mari
afinităţi intelectuale cu Lucian. Este autorul unor
pamflete (Satire), astăzi pierdute, a căror manieră a
imitat-o Lucian. Adept al filozofiei cinice în formele
sale cele mai extravagante, Menipp şi-a dat singur
moartea. Vezi al X-lea Dialog al Morţilor (par. 11).
2 Stadiul, măsură de lungime la greci, reprezentînd apro-
ximativ 185 m (subdivizată în 600 de picioare). Para-
sanga - măsură de lungime persană - reprezenta 30
de stadii.
3 Autorul se referă la Ganymede.
li Constructorul legendar al labirintului în care a fost
închis Minotaurul. Legenda spune că, fiind împiedicat
de regele Minos să părăsească insula Creta, Dedal a
făcut cu ajutorul penelor şi al cerii, pentru el şi pentru
fiul său Icar, nişte aripi. Izbutind să zboare, au părăsit
în felul acesta Creta, dar Icar, apropiindu-se prea mult
de soare, s-a prăbuşit, fiindcă ceara aripilor sale s-a
topit.
5 Aluzie probabil la concepţia lui Anaxagora, care consi-
dera de fapt că soarele este o masă de piatră (nu de
fier) incandescentă.
6 Părerea aceasta era susţinută de Democrit.
7 Autorul se referă la Heraclit.
8 Autorul se referă la unii dintre pitagoreici.
9 Autornl se referă la Socrate.
10 Lucian citează din Odiseea (IX, 321).
596
11 Cel mai vechi teatru la Atena era Lenaion-ul - închinat
lui Dionysos Lenaios (patronul sărbătorii teascurilor),-
aşezat după toate probabilităţile la sud de Acropole.
Un alt teatru - construit mai tîrziu şi la care face,
probabil, aluzie Lucian - era situat chiar la poalele
Acropolei. Aci s-au jucat operele marilor tragici.
12 Parnes şi Hymettos sint munţi din Attica. Geraneia e un
lanţ de munţi din Megarida, iar Acrocorintul - înălţi
mea pe care a fost construită cetăţuia Corintului.
Pholoe şi Erymanth ul sint munţi din Peloponez (Arcadia).
Munţii Taygetos despart Laconia de Messenia.
13 Locuitori ai Mysiei, un ţinut din nord-vestul Asiei

Mici.
H Colosul din Rhodos exista încă pe vremea lui Menipp,
fiind nimicit însă de un cutremur în 227 î.e.n. Pharos
era o mică insulă din faţa Alexandriei (Egipt), unde
Ptolemeu al II-iea Filadelful, regele Egiptului (285-
247 î.e.n.), a construit un turn de marmură albă foarte
înalt (135 m).
15 Empedocle (490-430 î.e.n.), cunoscut reprezentant al
gîndirii materialiste din Grecia antică, care consi-
dera că baza tuturor fenomenelor naturii slnt patru ele-
mente materiale (,,principii"): focul, aerul, apa şi pă
mîntul.
16 Anticii obişnuiau să verse vin şi alte lichide, ca o acţiune
premergătoare sacrificiilor pe care le aduceau zeilor.
Aceste libaţii se făceau pe altarul domestic; iar aci,
ironic, Menipp spune că are să aducă „zeului" Empedocle
libaţii în horn, cu aluzie vădită la aruncarea filozofului
tn craterul vulcanului Etna.
17 În original basilikos: este un joc de cuvinte, termenul
însemnînd deopotrivă - ca adjectiv - ,,regesc" şi
- ca substantiv - un soi de şarpe renumit pentru
privirea lui pătrunzătoare. -
18 Ptolemeu Filade!Iul s-a îndrăgostit de sora sa, Stratonike,
pe care a şi luat-o în căsătorie. Fiul diadohului Lisimah,
Agathokles, a fost condamnat la moarte şi executat de
părintele său pentru că încercase să-l omoare.
f 9 Tiranul thessalian Alexandru din Ferai a fost ucis de
soţia sa, Thebe. Celelalte întîmplări sînt necunos-
cute.
20 Aluzie la Iliada, XVIII, 459 şi urm.
597
21 Cilicia, un ţinut muntos din sud-estul Asiei Mici, ai
cărui
locuitori aveau faimă de briganzi. Lacon e sinonim
cu spartan.
22 Choreuţii erau dansatori şi corişti în acelaşi timp.
23 Oinoe, dem attic.
24 Plethrul, măsură de lungime, reprezentînd a şasea parte
dintr-un stadiu. Ca măsură de suprafaţă ar echivala
cu un pogon.
25 Epicur adoptase atomismul lui Democrit.
26 Este vorba de un teritoriu pentru care se luptaseră
locuitorii Spartei şi ai Argosului (Peloponez), cum se
poate vedea bunăoară din Tucidide, Istoria războiului
peloponeziac (V, 41).
27 Munte din Macedonia, vestit pentru minele sale de aur.
28 ln antichitate, numele myrmidonilor (populaţie din
sudul Thessaliei) era pus în legătură cu cel al furnicilor
(myrmekes), întrucît, după legendă, Zeus, rugat de fiul
său Eac (regele Eginei), a prefăcut furnicile în oameni
în urma unei epidemii de ciumă.
29 Vezi Jl{ada, I, 218-219.
30 Porticul simbolizează stoicismul. Academia este şcoala
filozofică a lui Platon, fundată în grădinile lui Academo·s
din Atena. Peripateticii sînt adepţii filozofiei lui
Aristotel.
31 Vezi Odiseea, X, 133-134.
32 Vezi Odiseea, I, 241-242.
33 Doi uriaşi care - ne spune legenda - s-au ridicat
împotriva lui Zeus şi a celorlalţi zei.
34 Templu în Atena închinat lui Zeus.
35 Localitate din Epir, vestită pentru sanctuarul profetic
al lui Zeus.
36 lncepulul poemului Fenomenele, al poetului şi astrono-
mului Aratos din Soloi, care a trăit în prima jumătate
a veacului al III-iea î.e.n. şi a fost protejatul regelui
macedonean Antigonos Gonatas.
37 Pisa, localitate din Elida (Peloponez), vechea capitală
a regatului lui Pelops. Templul lui Zeus din Olimpia
era în apropierea Pisei.
38 Delfi, oraş din Focida, la poalele muntelui Parnas, sediul
celui mai cunoscut oracol al lui Apollon.
598
39 Pergamon, oraş dln nord-vestul Asiei Mici, capitala
Mysiei.
40 Numele pe care-l purta zeiţa Artemis în Tracia.
41 Efes (cetate pe coasta de vest a Asiei Mici) avea un templu
al zeiţei Artemis (Artemisionul), pe care antichitatea 11
socotea printre „cele şapte minuni ale lumii".
42 Legile sînt un vast dialog platonic în 12 cărţi.
43 Boreas - un vînt uscat şi rece care bătea dinspre
miazănoapte, iar Notos - un vînt de sud, aducător
de ploaie.
44 Formulă homerică (vezi Iliada, XVI, 242).
45 Zefirul era pentru greci un vînt aducător de furtună
şi ploaie.
46 Cappadocia, provincie din Asia Mică, în vestul Armeniei.

4 7 Korybas şi Allis, personaje legendare: preoţi îndrăgiţi
de Cybela.
48 Sabazios, zeitate traco-frigiană, al cărei nume a fost
mai tirziu atribuit lui Dionysos.
49 Vezi Iliada, V, 334.
50 Silen, zeu frigian, personaj comic, despre care legenda
spune că l-ar fi crescut pe Dionysos.
51 Dans de origine lydiană, introdus - zice-se - în
Grecia de Pelops. Avea un caracter comic şi cam inde-
cent, imitînd beţia.
52 lnseamnă Naşterea sai, obirşia zeilor. Este numele unui
celebru poem al beoţianului Hesiod (secolul al VIII-lea
l.e.n.).
53 Pindar, cunoscut poet liric al Greciei, originar din Be-
oţia. A trăit între 521 şi 441 î.e.n. Este autorul unor ode
tu care preamăreşte pe învingătorii Jocurilor olimpice.
54 Vezi Iliada, II, 1-3.
55 Vezi Iliada, XVIII, 101.
56 Vezi Iliada, II, 195.
57 Momos, personificare a btrfelii. Hesiod (Theogonia, versul
214) ne spune că era fiul Nopţii. După legendă, ar fi
plesnit de ciudă că nu-i putuse afla nici un cusur
Afroditei.
58 Barathron, o prăpastie la Atena, unde erau azvîrliţi
cei condamnaţi la moarte. Tartarul era locul cel mai
599
adtnc al Infernului, unde - după legendă - Zeus ti
arunca pe cei care se ridicau împotriva lui.
59 Vezi Iliada, I, 5Ht.
60 Un cartier din Atena, ,.al olarilor" (kerameus = olar).
61 O galerie din Atena împodobită cu picturile lui Polygnot
(Poikile Stoa). Aci îşi ţinea prelegerile fondatorul
stoicismului, Zenon (circa 336-264 t.e.n.).
l\I E NI P P SAU EV OCA RE A MORŢILOR
1 Filonide, un patronimic imaginar. lnseamnă „urmaşul

lui Filon" (de pus în legătură cu philos = prieten).
2 Menipp se foloseşte de versurile lui Euripide (Heracle,
523-4).
3 lnceputul Hecubei lui Euripide.
4 Dintr-o tragedie pierdută a lui Euripide.
5 Eurip ide, Andromeda, fragm. 11.
6 Personaj legendar, căruia i se atribuia darul de a Ci pre-
vestit nenorocirile casei lui Oedip şi sfaturile pe care,
după moarte, i le-ar fi dat lui Odiseu. Citatul e din
Odiseea, 217-219.
7 Obolul era moneda greacă avînd cea mai mică valoare
(valora mai puţin decît un gram de aur). lntruclt la
greci exista obiceiul să fie cîntărite doar sumele mai'
însemnate, a cîntări pînă şi obolii nu putea fi decît
o deprindere sordidă, proprie cămătarilor.
8 Cerber, personaj mitologic: păzitorul Infernului. Era
înfăţişat sub forma unui cîine cu trei capete şi se credea
că are menirea să împiedice întoarcerea pe pămînt a
celor ajunşi în Infern.
9 Rhadamanthys, personaj mitologic: fiul lui Zeus şi al
Europei, fratele lui Minos. Legenda spune că, pentru
spiritul său de dreptate, a fost desemnat ca unul din
cei trei judecători ai Infernului (alături de Minos şi
Eac).
1.0 Menipp se referă la etica epicureilor.
11 Se face aluzie la cinici.
12 Vezi Hesiod, Munci şi zile (versurile 289-291).
13 Unul din preceptele stoicismului.
600
14 Numele grecesc al lui Zarathustra, presupusul fondator
al mazdeismului.
15 Nume imaginar.
16 Afluent al Eufratului.
17 Orfeu, personaj mitologic, despre care se credea că ar fi
fost cel mai mare muzicant al antichităţii.
18 Eac, legendarul rege al insulei Egina. Mitologia greacă
ni-l înfăţişează ca fiul unei nimfe (Egina, odrasla
riului Asopos) şi al lui Zeus. Legenda spune că, pentru
evlavia şi spiritul lui de dreptate, a fost desemnat
- împreună cu alţi doi fii ai lui Zeus: Minos şi Rhada-
manthys - unul dintre judecătorii Infernului.
19 Vezi Odiseea, XI, 4-5.
20 Erinyile sau furiile, figuri mitologice: zeiţe înfricoşătoare
care îşi aveau sălaşul în Tartar şi erau reprezentate cu
şerpi printre plete şi ţinînd intr-o mină o faclă aprinsă,
iar în cealaltă un pumnal. Erau socotite divini tă ţi ale
răzbunării, care pedepseau mai ales crimele şi jurămin
tele mincinoase. Trei la număr, ele purtau nume semni-
ficative: Alecto (cea care nu mai conteneşte), Tisifone
(răzbunătoarea omorului) şi Megaira (pizmuitoarea,
duşmănoasa).
21 Hecate, divinitate a Infernului.
22 Persefone, regina Infernului, soţia lui Hades. Versul
este o parodie după Odiseea, XI, 62.
23 Aidoneus, alt nume al lui Hades. Lucian citează din
Iliada, XX, 60-61.
24 Pyriflegethonul (numit uneori şi Flegethon) însemna
,,cel cu flăcări arzătoare": un impresionant fluviu de foc,
înconjurind Tartarul, locul chinurilor (vezi Vergiliu,
Eneida, VI, 548 şi urm.).
25 Charon, personaj mitologic: luntraşul care trecea morţii
peste riul mlăştinos al Acheronului în schimbul plăţii
unui obol. Numele „Acheron" (ho dchea rheon) înseamnă
,,cel care face să curgă dureri)e".
26 Odiseea (XI, 726-727 şi 774) aminteşte de pajiştea cu
asfodele, pentru că la greci exista obiceiul de-a se
planta aceste flori pe morminte, datorită înfăţişării lor
ornamentale.
27 Talantul, măsură de greutate reprezentind circa 26 kg.
28 Atrium, curte interioară la romani, înconjurată de un
portic. Protejaţii unui om de vază, ,,clienţii", cum li ie
601
spunea, aşteptau dis-de-dimineaţă acolo, ca să-l
salute pe ocrotitorul (,,patronul") for.
29 Sicilianul Dionysios (Dionysios cel Bătrln), tiranul
Siracuzei (431-367 î.e.n.). Dion din Siracuza, elevul
lui Platon, prigonit de tiranul cetăţii mai sus amintite.
30 Chimaira, monstru mitologic avînd cap de leu, trup de
capră şi coadă de balaur.
31 Ixion, regele legendar al lapiţilor. Legenda spune că,
fiind protejatul lui Zeus, Ixion a fost primit la ospăţul
zeilor. Ofensînd-o însă pe Hera, tatăl zeilor l-a azvlrlit
ln Tartar, unde a trebuit să îndure chinurile unei
roţi de foc, de care era legat şi care se învîrtea la ne-
sfîrşit.
32 Tityos, personaj mitologic. După legendă, a fost osindit

să sufere în Tartar chinul de-a fi sfîşiat de doi vulturi,
pentru vina de-a o fi jignit pe zeiţa Leto.
33 Faiaci, popor mitic despre care ne vorbeşte Odiseea
(cîntul VI şi urm.), lipsit cu totul de griji şi trăind numai
în desfătări. !ros este numele unui cerşetor din Ithaca
(vezi Odiseea, cîntul XVIII).
34 Maiandrios, secretarul şi apoi succesorul lui Polykrates,
tiranul Samosului (secolul al VI-lea l.e.n.).
35 Creon, tiran al Tebei.
36 Regi legendari ai Atenei.
37 O încălţăminte cu tălpi foarte înalte, pe care o foloseau
actorii în teatrul grec ca să arate mai impunători.
38 Cunoscuţi actori din Atena epocii clasice.
39 Regele Mausolos (377-353 î.e.n.), vestit pentru monu-
mentul (mausoleul) ce i l-a ridicat soţia lui, Artemisia,
şi care era considerat una dintre „cele şapte minuni
ale lumii".
40 Darius, vestit rege al perşilor (521-485 î.e.n.). Xerxes
este fiul şi succesorul lui la domnie (485-465 l.e.n.).
41 Palamedes, rege al Eubeei, una din căpeteniile grecilor
care au pornit războiul împotriva Troiei. Acuzat pe
nedrept că ar fi primit aur de la Priam ca să-l trădeze
pe Agamemnon - totul fusese pus la cale de Odiseu,
neîmpăcatul duşman al lui Palamedes - acesta a fost
omorH cu pietre.
42 Sardanapal, rege al Asiriei, tipul celui ce-i place să se
ghiftuiască.
602
43 Se numeau astfel membrii Adunării Poporului la Alena.
H Nume imaginare, plăsmuite pentru a stirni hazul.
Nekysia vine de la nekys = mort; ar însemna ,,'rara
morţilor". ·
45 Un epitet al Hecatei (de la verbul brimasthai = a ocări
minios).
46 Trofonios, fondatorul templului de la Delfi, a fost mai
tîrziu divinizat şi identificat cu Zeus, sub numele de
Zeus Trofonios. Peştera unde se afla morminlul acestuia
(în Lebadeea, Beoţia) era sediul unui oracol vestit.
C II A Il O N SAU PRI V I TO R I I
1 Este vorba de Acheron.

2 Protesilaos este - după legenda mitologică - primul
grec căzut în războiul troian, căruia Hades i-a îngăduit
să se întoarcă pentru o zi în lumea celor vii ca să-şi
revadă soţia, pe Laodamia.
3 Lucian face distincţia între „Zeus cel de sus" şi „cel din

Infern", adică Pluton. După legendă, Hermes trebuia
să slujească deopotrivă celor doi.
4 Vezi Iliada, l, 587 şi urm.
5 Epitet al lui Hermes, despre care legenda spune că s-a
născut pe muntele Cyllene (Peloponez), lntr-o grotă.
6 După o legendă mai puţin cunoscută, al cărui ecou se
face aci Lucian, Eac ar fi fost paznicul lui Hades, iar
Charon trebuia să-i dea socoteală de toţi obolii primiţi.
7 ln legăturăcuacestpasaj,vezi Odiseea (XI, 409-429).
Gigantul Aloeus era - după legendă - tatăl uriaşilor
pomeniţi în Icaromenipp (paragraful 23).
8 Atlas, rege legendar al Mauritaniei, fiu al lui lapetos şi

frate cu Prometeu. După Hesiod, el susţinea cerul pe
umeri drept pedeapsă, în urma luptei pe care titanii
o duseseră împotriva lui Zeus.
10 Fluvii ce înconjurau Tartarul.
11 Vezi Iliada, V, 126-127.
12 Monştri marini din apropierea strîmtorii Messina, despre
care legenda spune că aduceau pieirea corăbierilor.
603
Homer vorbeşte despre ei în cartea a XII-a a Odiseii.
Episodul Ciclopului (pe care l-a orbit Odiseu) este
in cartea a IX-a. Cînturilor Iliadei şi Odiseii Ii se mai
spun şi rapsodii.
13 Vezi Iliada, III, 224 -225.
14 Originar din Crotona (Italia de sud), atletul Milon a
trăit aproximativ în prima jumătate a secolului al
VI-lea t.e.n. A biruit de şase ori Ia Jocurile olimpice
şi de şapte ori Ia Jocurile pythice. Devenise personaj
de legendă mulţumită uluitoarei sale forţe. Lucian face,
în general, în acest dialog abstracţie de cronologie:
Milon n-a fost contemporanul lui Cirus, Cresus şi Solon.
15 Formulă homerică.
16 Cirus al Ii-lea, supranumit „cel Mare", a întemeiat
imperiul persan, .domnind Intre aproximativ 560 şi
529 î.e.n.
17 Solon, celebru legislator atenian în secolul al VI-lea î .e.n.
18 Lucian face aluzie Ia sanctuarul lui Apollon din Delfi.
19 Popoare din apropierea sanctuarului.
20 Clotho, personaj mitologic: una dintre parce, care - după
legendă - prezidau naşterile şi aveau rolul de ursitoare.
21 Popor scitic care locuia pe litoralul Mării Caspice şi în

regiunile dinspre nord-estul aceste ia. Masageţii erau
vestiţi pentru cruzimea lor; se povesLea că-şi ucideau
bătrînii şi că Ie foloseau carnea drept hrană.
!2 La Herodot, Libia înseamnă Africa de nord, cu excepţia
Egiptului. l n aceeaşi accepţie foloseşte şi Lucian acest
cuvint. Etiopia era un termen vag, pentru a indica
regiunile din sudul Egiptului.
23 Vestitul bou sacru al egiptenilor.
24 Vezi Odiseea, I, 77 pentru prima parte a versului; cea
de a doua c formată cu ajutorul unei frecvente formule
homerice.
25 Polykrates, tiranul Samosului (535-522 î.e.n.), ajunsese
foarte puternic în Marea Egee. ln cele din urmă, a fost
atras într-o cursă de către guvernatorul (satrapul)
persan Oroites, care l-a răstignit.
26 Moira, personificarea destinului. La plural cuvîntul
este folosit pentru parce.
27 Vezi Iliada, VI, 146 şi urm.
604
28 Sirenele, personaje mitologice: monştri, în jumăfatea
superioară a trupului femei, iar în cea inferioară peşti,
despre care legenda spune că trăiau pe coasta de sud
a Italiei şi, prin cîntecele lor fermecătoare, îi atrăgeau
pe navigatori spre stînci, unde aceştia îşi aflau pieirea.
(Vezi Homer, Odiseea, cîntul XII.)
29 Această băutură fermentată, foarte preţuită în antichi-
tate, purta numele de hydromel.
30 Ahile.
31 Parodie după Homer, Iliada, IX, 313-315, şi Odiseea,
XI, 726-727 etc.
32 Promontoriu din Troada (colţul de nord-vest al Asiei
Mici), la intrarea în Hellespont.
33 Alt promontoriu, în faţa lui Sigeion.
3'1 Ninive era capitala Asiriei, iar Babylonul a Chaldeii.
Cleonai se afla în Peloponez, la nord de Argolida.
35 Se face aluzie la un moment foarte dramatic al luptei
dintre spartani şi argieni, în anul 5'16 î.e.n., despre
care ne vorbeşte Herodot ( Istorii, I, 82 şi urm.). Genera-
lul spartan Othryades dobîndi în cele din urmă biruinţa.
Trofeul este monumentul pe care un învingător îl ridică
pe cîmpul de luptă, acolo unde a început deruta inami-
cului. Cel ce dobîndea izbînda îşi înscria pe el numele
şi faptele săvîrşite.
DIALOGURILE MORŢILOR
1Pollux, personaj mitologic: fiul lui Zeus şi al Ledei.

Legenda spune că atunci cînd Castor, fratele său vitreg,
trăgea să moară, Pollux îi ceru lui Zeus îngăduirea să
împartă nenrnrirea cu fratele său. Fiecare, alternativ,
trebuia să-şi ducă viaţa o zi în Infern şi alta în lumea
celor vii.
2 Lykeion (Gimnaziu), loc pentru exerciţii fizice în aer
liber la Atena. Tot acolo se afla şi grădina în care Aris-
totel îşi ţinea cursurile. Se ştie că Diogene îl imita pe
regele perşilor, care-şi petrecea vara la Ecbatana, şi
iarna la Susa. De aceea originalul cinic putea fi întîlnit
vara la Corint şi iarna la Atena. In ultima parte a vieţii,
Diogene se stabilise la Corint, avîndu-şi - după cum
se spunea - pe Craneion faimosul butoi.
3 Exista în Grecia un obicei ca oamenii bogaţi să aşeze
lunar la răspîntia a trei drumuri, drept jertfă adusă
605
Hecalei, pîini şi alte alimente, pe care cei nevoiaşi le
consumau. Aceste daruri aveau caracterul unui sacri-
ficiu purificator, de ispăşire.
~ Ironie pe socoteala filozofului stoic Chrysipp. Unul
dintre sofismele sale suna: ,,Ai ceea ce n-ai pierdut;
dar n-ai pierdut coarne; deci ai coarne". După unii,
acest sofism nu i-ar aparţine lui Chrysipp, ci lui Eubu-
lides, filozof de orientare megarică. O formulă absurdă
a stoicilor era: un crocodil, răpindu-ţi copilul, ţi-l dă
înapoi dacă-i spui ce s-a hotărit să facă: să ţi-l înapo-
ieze sau nu. {Vezi şi Lucian: Filozofii la mezat.)
5 Se pare că în insula Myconos - una dintre Cyclade -
se aflau· foarte mulţi oameni pleşuvi. Myconos însemna
monotonie şi banalitate.
6 După legendă, Leda, mama lui Pollux, era soţia regelui
Spartei {Laconia).
7 Legenda mitologică spune că Hermes prezida exerciţiile
de gimnastică ce se desfăşurau în palestre.
8 Mina reprezenta deopotrivă o măsură de greutate şi o
monedă. Greutatea ei era de 336 grame. Deci este vorba
de mai bine de un kilogram şi jumătate.
9 Sînt amintite aci chinurile lui Ixion, Sisif şi Tityos.
După legendă, Sisif fusese un rege al Corintului, care
pentru nelegiuirile şi tîlhăriile sale primise în Tartar
osînda să rostogolească pînă în vîrful unui munte o
piatră enormă; dar fără rezultat, pentru că necontenit
aceasta se rostogolea singură jos. (Vezi Odiseea, XI,
803 şi urm.)
10 ln Libia, Zeus purta şi acest epitet. Alexandru cel Mare
a pretins că mama sa, Olimpiada, ii zămislise cu Zeus,
care luase chipul unui balaur. Un oracol al lui Zeus-
Ammon din {marea oază a Libiei), pe•care Alexandru
cel Mare îl consultase în 331 î.e.n., îi formase această
convingere.
11 Inelul cu pecetea regală, simbolul puterii suverane. Per-
diccas, vestit general al lui Alexandru cel Mare.
12 Alexandru îşi stabilise reşedinţa la Babylon, după ce
ajunsese stăpînul imperiului persan. Acolo a şi încetat
din viaţă în 323 i.e.n.
13 Ptolemeu, alt general vestit al lui Alexandru.
H Zei egipteni.
15 Oraş „sfînt" al perşilor, capitala provinciei Bactriana.
606
16 Cleitos, care i-a salvat viaţa lui Alexandru Ia trecerea
Graniticului, a fost ucis de acesta pentru că Ia un ospăţ
a preamărit faptele de arme ale lui Filip. Callisthenes
din Olynth, filozof grec (nepot şi elev al lui Aristotel),
Ia tnceput mare admirator al lui Alexandru cel Mare,
I-a însoţit pe acesta în Asia. Dar cînd Alexandru a cerut
să-i aducă omagii ca unui zeu, Callisthenes a protestat
şi i-a devenit duşman. ln cele din urmă, a fost ucis de
Alexandru.
17 Antiloh, fiul lui Nestor, care I-a însoţit pe acesta Ia
Troia. A fost ucis de un etiopian, Memnon.
18 Cheiron, personaj mitologic: fiul lui Cronos. Legenda
mitologică spune că era cel mai învăţat dintre centauri;
împreună cu Fenix (fiul lui Amyntor, regele dolopilor),
i-a făcut educaţia lui Ahile.
20 Ahile era fiul lui Peleu şi al lui Thetis.
21 Ţinut în sud-estul Thessaliei, al cărui rege a fost Peleu.
22 Reminiscenţă homerică. (Vezi Iliada, IX, 313.)
23 Meleagros, personaj legendar: fiul regelui din Calydon
(Etolia), vestit pentru uciderea unui mistreţ care pustia
ţinutul acela; a participat Ia expediţia argonauţilor
tn vederea cuceririi lînii de aur din Colhida.
24 Hyacinth, personaj mitologic: fiul regelui spartan Amy-
clas. Legenda spune că fusese îndrăgit de Apollon
pentru frumuseţea sa, şi că Zeus omorîndu-1 din nebă
gare de seamă, din slngele lui Hyacinth răsfiri o floare
care-i poartă numele. Legenda lui Hyacinth, ca şi
legenda frumosului Narcis se pot citi în Metamorfozele
lui Ovidiu (cartea X, 162-219, şi III, 339 şi urm.).
25 Tyro, personaj mitologic: fiica lui Salmoneu şi iubita
lui Poseidon.
26 Vezi Iliada, III, 155-156.
D E S PRE PA R A Z I Ţ I SAU D A C A E X I S T ,\
O MESERIE A PARAZIŢILOR
1 La grecii antici, muzica (mzisike) are un înţeles mult

mai general decît cel din zilele noastre, însemnînd
oarecum îndeletnicirea cu toate acele arte pe care le
personificau muzele şi, în orice caz, împletirea artei
melodice cu poezia. Omul „musikos" (adjectivul de la
care derivă „muzica") este omul „instruit", cultivlnd
muzele.
607
2 ln concepţia grecilor din antichitate retorica este arta
care, fără să urmărească adevărul, se preocupă de pro-
ducerea unei convingeri în minţile auditorilor. Retorica
mai înseamnă şi meşteşugul prin care cineva poate ajunge
un bun cuvtntător. Cum se poate vedea în acest dialog,
Lucian adoptă faţă de retorică o atitudine foarte dură,
tăgăduindu-i caracterul de meserie. Dar Lucian nu este
mai puţin necruţător nici cu filozofia. Dialogul imită
procedeele stilistice ale lui Platon, avînd caracterul
unui protest cinic împotriva filozofiei.
3 ln greceşte cuvîntul „răutate" (kakia) mai înseamnă şi
,,incapacitate" şi „dispoziţie vicioasă, ticăloşie".
ţ. Textual: ,,Minunat m-ai mai ocărit I" Trebuie notat tonu 1
de persiflare pe care-l întrebuinţează parazitul.
5 Se pare că Lucian face aluzie la un filozof academic,
Dion din Alexandria, care a trăit ln secolul I î.e.n. (Vezi
Cicero, Academicele, II, 12.)
6 Sint cuvintele Medeii din tragedia cu acelaşi nume a
lui Euripide (versurile 518-9).
7 Vezi Platon, Theetet (pag. 178 d.).
8 In textul lui Homer e teios, care înseamnă, deopotrivă,
„sfîrşit" şi „scop". Odiseu - cel care rosteşte aceste
cuvinte (vezi Odiseea, IX, 5-12) - dă, neîndoielnic,
termenului primul înţeles. Dar parazitul 11 ia, ln argu-
mentarea lui sofistică, în accepţiunea de „ţintă" şi
înţelege „scop mai desfătător".
9 Vezi Odiseea, IX, 12-13.I
10 Filoctet, personaj mitologic: un thessalian, fiul lui Polas.
Legenda spune că era unul dintre grecii cei mai viteji
care porniseră împotriva Troiei, căruia Heracle, tn
clipa morţii sale, li lăsase vestitul arc cu săgeţi înve-
ninate. Dar, în drum spre Troia, Filoctet fu muşcat
de un şarpe, şi rana pe care i-o pricinui acesta nu se
mai putu tămădui, împrăştiind o duhoare groaznică.
Tovarăşii de drum îl părăsiră în insula Lemnos, unde
rămase singur zecP- ani. Obligat de un oracol, Odiseu
îl aduse pe Filoctet la Troia, care urma să cadă numai
datorită prezenţei lui Filoctet şi a săgeţilor înveninate
ale lui Heracle.
11 Intr-a II-a carte a Iliadei (versul 193 şi urm.) se poves-
teşte cum Odiseu a împiedicat fuga grecilor de la Troia,
porniţi să se tntoarcă în patrie fiindcă erau descura-
jaţi de marea lor zăbavă pe meleagurile acelea.
608
12 O stratagemă la care a recurs Odiseu, ca să-i poată spiona
pe troieni. Despre această întîmplare pomeneşte Odi-
seea, IV, 244 şi urm.
13 Vezi Odiseea, IX, 8-9.
H Insula feacienilor'. (Vezi Odiseea, XIII, 110-112 şi 128
-129.)
15 Vezi Hesiod, Munci şi zile, 290.
16 Sînt aplicate parazitului cuvintele pe care Homer le
spune cu privire la ciclopi şi la ţara lor (Odiseea, IX,
146-149).
17 Fiica lui Alkinoos, regele feacienilor, care l-a descoperit
pe Odiseu după naufragierea lui (povestită într-a V-a
carte a Odiseii). Comparaţia pe care Homer o face între
Nausicaa şi slujitoarele ei, ca şi cuvintele de admira-
ţie pentru prezenţa acesteia se pot citi în Odiseea, VI,
138 şi urm.
18 „Academia" lui Platon - fundată în nişte grădini, Ia
vreo doi kilometri în afara Atenei, pe domeniul eroului
mitologic al Atticii, Academos - a fost continuată de
ucenicii filozofului şi a durat pînă în veacul I t.e.n.
Peripateticii continuau doctrina maestrului lor, Aris-
totel.
19 Barbar (greceşte bdrbaros) este un cuvînt onomatopeic,
desemnîndu-1 pe „cel care bolboroseşte". Pentru greci,
la început tot ceea ce nu era he lien era barbar, adică
om a cărui limbă nu i-o poţi înţelege. Din veacul al
IV-iea î.e.n., ,,barbarul" este omul care nu participă
la cultura greacă. înţelesul de „crud", pe care l-a căpă
tat acest termen, e secundar.
20 Aischines, fiul lui Lysanias, a scris nişte dialoguri foarte
admirate în antichitate, astăzi pierdute, în care se spune
că ar fi imitat perfect felul de a vorbi al maestrului
său, Socrate. Diogene Laertios (Vieţile filozofilor, II,
60) susţine că aceste dialoguri socratice ar fi fost în
număr de şapte. Unul dintre ele este şi Miltiade, în care
se evocă personalitatea marelui general atenian (birui-
torul perşilor la Marathon, mort în 489 î.e.n.).
21 Lucian întrebuinţează o formulă glumeaţă a poeţilor
comici - folosită, bunăoară, de Menandros - o expre-
sie care indică navigaţia cu vîsle, cînd cea cu pînze a
fost zădărnicită. Autorul vrea să spună mai ales că este
vorba de o tentativă reluată.
22 Aluzie la eşecul generalului atenian Nicias (mort în 413
î.e.n.) în expediţia din Sicilia, pe care ne-o povesteşte
39 - I.,ucla11 din Samosata - Scrieri ales, 609

attt de dramatic Tucidide într-a VII-a carte a Istoriei
războiului pe_loponeziac.
23 Aristoxenos din Tarent (Italia de sud), autorul unor im-
portante lucrări privitoare la muzica hellenilor, din
care ni s-au păstrat nişte Elemente de armonie. A trăit
în veacul al IV-iea t.e.n. şi a fost elevul lui Aristotel.
24 Archelaos, rege al Macedoniei (413-400 î.e.n.), cunoscut
îndeosebi prin protecţia pe care o acorda artiştilor şi
poeţilor. L-a primit Ia curtea sa pe celebrul poet tragic
Euripide, atunci cind acesta s-a exilat din Atena.
25 Anaxarchos, adept al filozofiei lui Democrit, desl?re care
ne dă unele informaţii Diogene Laertios (Vieţile filo-
zofilor, IX, 10, 58 şi urm.). L-a urmat pe Alexandru
cel Mare în Asia.
26 Isocrate, elev al sofiştilor şi prieten al lui Socrate. E
celebru pentru teoriile privitoare la educaţie şi uma-
nism. Trăieşte o viaţă extrem de lungă {436-338 î.e.n.)
şi este tot timpul un înflăcărat admirator al cetăţii
sale, Atena. A susţinut alianţa cu Macedonia lui Filip,
care însă l-a decepţionat.
27 Oratori şi oameni politici atenieni din veacul al IV-iea
î.e.n., susţinători ai politicii filomacedonene.
28 Celebri oameni de stat şi oratori ai Atenei secolului al
IV-iea î.e.n., înverşunaţi duşmani ai lui Filip şi, apoi,
ai lui Alexandru cel Mare.
29 Fraza dintr-al treilea Discurs fmpotriva lui Filip
(par. 31).
30 Calomnie răspîndită de marele său adversar, Eschine.
Bătălia dintre greci şi macedoneni s-a dat Ia Chero-
neea {în Beoţia), în 338 î.e.n., macedonenii dobîndind
o strălucită 1zbindă.
31 într-un discurs de-al său, Eschine (III, 171) ne spune
că mama lui Demostene, Cleobule, era scită. De notat
că parazitul este foarte nedrept cu Demostene, pe care-l
face „nemernic" (textual „gunoi"-greceşte: katharma).
32 Antistene, elevul lui S-Ocrate şi discipolul lui Diogene.
33 Crates din Teba, elevul lui Diogene.
34 Se pare că întîmplarea de care ne vorbeşte Lucian nu
este reală. S-ar putea să fie la mijloc o confuzie.
La începutul dialogului Charmides, Platon ne spune că
Socrate, întorcîndu-s;e de la Potideea {colonie ateniană
610
din Tracia, care s-a revoltat împotriva Atenei în 432
t.e.n.), a intrat în palestra lui Taureas. O altă confuzie
este, desigur, afirmaţia că în lupta de la Delion se aflau
spartani.
35 Vezi Iliada, II, 362-36G.
36 Idomeneu, rege al Cretei, unul dintre luptătorii împo-
triva Troiei. Lucian face aluzie la un pasaj din Iliada,
IV, 250-257.
37 Vezi Iliada, IV, 254-256.
38 Vezi Iliada, VII, 302-303.
39 Kaineus, rege legendar al lapiţilor, care a luat parte la
expediţia argonauţilor. Legenda spune că în lupta lapi-
ţilor cu centaurii - la nunta lui Peirithoos - a fost
ucis de aceştia din urmă. O anumită legendă, al cărui
ecou se face Ovidiu (Metamorfoze, XII, 459 şi urm.),
pretinde că s-ar fi prefăcut atunci într-o pasăre. Exa-
dios era un războinic lapit. Felul de a se exprima al
lui Lucian parafrazează un vers din cartea I a Iliadei,
260, în care Nestor însuşi, la adînci bătrîneţi, vorbeşte
de tinereţea lui.
40 Vezi Iliada, XVI, 275 şi urm.
41 Vezi Iliada, XVI, 462.
42 Referire la Apollon, Hector şi Euforbos. Vezi Iliada,
XVI, 816-817.
43 Vezi Iliada, XVI, 814-815.
44 Vezi Iliada, XXIII, 82-83.
45 Vezi Iliada, XXIII, 88-89.
46 Vezi Iliada, XIII, 21,G. Meriones, fiul lui Molos (fratele
vitreg al lui ldomeneu), conducea carul eroului
cretan.
47 Vezi Iliada, XIII, 279.
48 Vezi Tucidide, Istoria războiului peloponeziac, VI, 54, 2.
49 Piaţa publică, locul unde se ţineau adunările poporului.
50 Vezi Iliada, XIX, 159-161.
51 Teucros - fiu al lui Telamon, regele Salaminei - era
fratele vitreg al lui Aias. Pasajul la care se referă Lucian
este într-a VIII-a carte a Iliadei (vezi versul 265).
52 Comandantul unei trupe de o sută de oameni, cores-
punzător centurionului roman.
39* 611
53 Este vorba, după toate probabilităţile, de Marcus Aure-
lius, iar filozoful pare a fi Sextus din Cheroneea, un
nepot al lui Plutarh, sau poate chiar acel Apollonios,
despre care Lucian ne vorbeşte în Viaţa lui Demonax, 31.
5to Se face aluzie la Socrate, Empedocle, Epicur şi Aristotel.
55 Gyges, rege al Lydiei (secolul al VII-iea î.e.n .) , întemeie-
torul dinastiei Mermnazilor. Legenda lui se poate citi
în Herodot, Istorii, l, 8 şi urm.
56 Inseamnă literal „purtător de lance" şi desemnează pe
un soldat din garda regală sau, într-o accepţiune mai
generală, pe un om foarte devotat.
DESPRE DANS
1 Accepţiunea noţiunii de dans era mult mai largă în anti-

chitate decît în zilele noastre, înţelegîndu-se prin dans
mai degrabă o pantomimă.
2 Craton, un nume fictiv, personifică filozofia stoică, avtnd
anumite tendinţe spre cinism.
3 Fedra, personaj legendar: fiica regelui Minos şi a Pasi-
faei, soţia lui Theseu; o femeie pasionată, care se îndră
gostise de fiul soţului său - Hippolyt - mărturisindu-i
dragostea, pe care însă acesta i-a respins-o. Pradă
remuşcărilor, fiindcă prin învinuiri mincinoase prici-
nuise moartea tînărului, Fedra se sinucide.
to Parthenope, sirenă dispreţuită de Odiseu.
5 Rhodope, nume tipic pentru femeia desfrînată. Vezi
Satirele lui Juvenal (I X, to).
6 Lydienii erau vestiţi pentru viaţa lor molatică. Bacan-
tele erau femeile care celebrau în extaz şi prin gesturi
necuviincioase misterele zeului Dionysos.
7 Aluzie ironică la cinismul lui Craton.
8 E vorba de legenda mîncătorilor de lotus, fruct cu un
gust atît de plăcut, incit oricine mînca din el nu se mai
putea gîndi la altceva. Ajungînd în regiunea loto-
fagilor (= mîncătorii de lotus), Odiseu a trebuit să re-
curgă la constringere pentru a-i face pe tovarăşii săi
s-o pornească de acolo. (Vezi Odiseea, IX, 111 şi urm.)
9 Vezi Odiseea, XII, 2U-265.
10 c;u privire la Eros sint mai multe tradiţii mitologice.
Cea mai veche este aceea care apare la Hesiod (Theo-
612
gonia, 120 şi urm.), potrivit căreia Eros este unul din
elementele primordiale ale lumii, căci după Chaos s-au
ivit Gaia (Pămîntul) şi Eros.
11 Rhea, personaj mitologic: fiica Cerului (Uranos) şi a
Gliei (Gaia), este sora şi soţia lui Cronos. După legendă,
Cronos, ştiind că va fi detronat de un copil al său, a
hotărît să-şi înghită toţi copiii la naştere. Mulţumită
vicleşugului Rheei, Zeus, unul dintre copii, a putut să
scape, fiind adăpostit şi crescut într-o peşteră din Creta,
unde - în jurul său - cureţii, preoţi cretani, dansau
zgomotosul şi războinicul dans numit pyrrhicul, care-l
împiedica pe Cron os· să audă plînsetele copilului.
12 Sînt cuvintele pe care troianul Aeneas le adresează lui
Meriones. (Vezi Iliada, XVI, 591-593.)
13 Se mai numea şi Pyrrhos. Prin vitejia lui, prin firea-i
năvalnică, a contribuit mult la dezastrul troienilor. El
este omorîtorul lui Priam.
H. Nume pe care-l purtau tinerii ajunşi la virsta de 17 ani
(vezi Xenqfon, Ciropedia, I, 2, 8), cînd puteau să devină
cetăţeni.
15 Folosit la plural, Eros este o 'divinitate pur alegorică
- personificarea iubirii.
16 Este vorba de o scenă reprezentată de Hefaistof pe scutul
făurit lui Ahile (vezi Iliada, XVIII, 578 şi urm.).
17 Vezi Odiseea, VIII, 367-369.
18 Musaios, poet mitic, coborîtor din zeul Poseidon, prin
tatăl său Eumolpos (un rege trac, al cărui nume înseamnă
„cel care cîntă şi dănţuieşte bine"). Grecii antici
credeau că ar fi fost contemporan şi ucenic al lui Orfeu.
19 Insulă vestită (cea mai mare dintre Cyclade). Se bucura
de faima unui saoctuar profetic al lui Apollon.
20 Proteu, zeu marin-fiul lui Poseidon - despre care
legenda spune că avea darul prorocirii, căutînd însă
să scape de curiozitatea oamenilor prin tot felul de
metamorfoze. Interpretarea raţionalistă a mitului lui
Proteu, pe care o citim aci, se întemeiază pe Herodot
(Istorii, II, 112 şi urm.). Vezi şi Odiseea, IV, 559-561.
21 Empusa era - după legendă - un spectru trimis de
Hecate. Ea îşi schimba în orice moment forma. Un
picior era de bronz; celălalt era un picior de măgar.
Modul de a te ruga acestui spectru era acela de a pro-
fera injurii la adresa lui. ·
613
22 Colegiu de preoţi romani care-l P.reamăreau pe Marte (gre-
ceşte Ares), zeul războiului. întemeierea acestui cole-
giu s-ar fi datorat legendarului rege Numa Pompilius.
După legendă, salienii trebuiau să păzească un scut
căzut din cer.
23 Bithynii, populaţie din Asia Mică (lîngăMarea Neagră
şi Propontida). Daktylii de pe Ida (în Creta) au fost
- zice-se - primii topitori ai fierului, fiind priviţi
totodată drept magicieni.
24 Bacchus, zeul vinului, este unul şi acelaşi cu Dionysos.
Gălăgioşii tovarăşi de petrecere ai lui Dionysos erau
satirii, divinităţi rustice (cu picioare şi coadă de ţap).
25 Etruscii.
26 Vezi Iliada, XIII, 616.
27 Vezi Odiseea, I, 566-568.
28 Vezi Theogonia, 3-4.
29 Apollon, ucigătorul şarpelui Python {paznicul oracolului
Geei la Delfi). Legenda spune că, pentru a eterniza
amintirea faptei sale, zeul a întemeiat Jocurile pythice.
30 Aspasia din Milet, soţia lui Pericle.
31 Andromaca, nefericita soţie a lui Hector.
3~ Daos şi Tibios sînt nume de sclavi, personaje frecvente
în Comedia nouă (secolul al IV-iea i.e.n.).
33 Cei care organizau aceste jocuri şi prezidau la desfăşu
rarea lor în calitate de arbitri.
Este vorba de Neapolis, întemeiat de prima colonie
greacă din Italia, ai cărei colonişti veniseră din cetatea
greacă Chalkis (Eubeea).
35 Caesar Octavian August, primul împărat al romanilor
(născut în 63 i.e.n. şi mort în 14 e.n.), în timpul dom-
niei căruia a fost introdusă pantomima la Roma de către
vestiţii dansatori Bathyllos şi Pylades.
36 Este vorba de filozofia care se ocupă de natură- physis.
37 Apelles, cel mai mare pictor al antichităţii, protejatul
lui Alexandru cel Mare, al cărui portret l-a făcut. Ori-
ginar din Colofon (Asia Mică), activitatea sa se desfă
şoară într-a doua jumătate a secolului al IV-iea î.e.n.
38 Polymnia, muză a poeziei lirice sau mai exact - aşa
cum indică şi numele - ,,inspiratoarea imnurilor",
adică a cîntecelor în cinstea zeilor şi a eroilor. După
alţi autori (bunăoară Plutarh), ar fi susţinut facultatea
614
oamenilor de a învăţa şi memoriza, la fel cu mama ei,
l\inemosyne. Unii (îndeosebi aceasta este părerea poe-
tului latin Ausonius, veacul al IV-iea e.n.) au socotit-o
muza pantomimei.
39 Calchas, personaj mitologic căruia legenda îi atribuia
capacitatea de a ghici după zborul sau strigătul păsă
rilor. Cita tul care urmează e din Iliada, l, 69.
40 Tucidide, Istoria războiului peloponeziac, II, 60.
41 După o anumită legendă, Afrodita ar fi avut cu Ares doi
fii, pe Eros şi pe Anteros (răzbunătorul iubirii dispre-
ţuite). _
4~ Legenda mitologică spune că Zeus, voind să cunoască
centrul pămîntului, a trimis în acelaşi timp doi vulturi:
unul spre răsărit, altul spre apus. Ei s-au întilnit la
Delfi.
43 O ipostază a zeului Dionysos.
44 Acelaşi cu eroul attic Erechtheus.
45 Legenda mitologică spune că Poseidon şi Athena dispu-

tîndu-şi stăpinirea asupra Atticii, zeul mărilor a lovit
cu tridentul său stînca Acropole, şi din locul acela a
ţîşnit un izvor. Athena a plantat pe aceeaşi stîncă un
măslin sfinţit. Zeii chemaţi să facă dreptate s-au pro-
nunţat în sprijinul Athenei, care a rămas astfel divini-
tatea protectoare a cetăţii.
46 Halirrothios, personaj mitologic: fiul lui Poseidon şi al
nimfei Euryte. După legendă, batjocorind-o pe Alkippe,
fiica lui Ares, a fost ucis de către zeul războiului. Posei-
don l-a acuzat pe Ares de acest omor în faţa Areopa-
gului, în prezenţa celor doisprezece zei mari, care îl
declarară pe Ares nevinovat.
47 Fiica Demetrei, răpită de Pluton.
48 Tatăl lui Triptolem, regele din Eleusis, care i-a dat găz
duire mamei îndurerate. Legenda spune că, drept răs
plată, Demeter i-a dezvăluit lui Triptolem secretul
agriculturii.
49 După legenda mitologică, Icarios, un ţăran din Attica,
ospeţindu-1 pe Dionysos, a dobîndit de la zeu cunoştin
ţele necesare cultivării viţei de vie. Vinul a fost cauza
morţii sale, deoarece nişte tovarăşi cărora le dăduse
să bea au fost apucaţi de furia bachică şi l-au ucis, încre-
dinţaţi că Icarios i-a otrăvit.
50 Erigone, personaj mitologic: fiica lui lcarios. Legenda
spune că s-a spînzurat din deznădejde, la aflarea morţii
615
tatălui său, şi a fost transformată într-o constelaţie
(a Fecioarei).
51 După legendă, Oreithyia, fiica regelui Erechtheus, jucin-
du-se cu nimfele pe marginea riului Ilissos, a fost răpită
de Boreas şi dusă în Tracia. (Vezi Ovidiu, Metamor-
foze, VI, 677-721.)
52 Privitor la Aigeu şi fiul său, Theseu, vezi Ovidiu, Meta-
morfoze, VII, 398-452.
53 După ce şi-a ucis copiii Ia Corint, Medeea s-a refugiat
la Atena, unde a fost primită de regele Aigeu, care a
luat-o de soţie. După ce încercarea ei de a-l otrăvi pe
Theseu, fiul lui Egeu, a dat greş, Medeea a fugit la perşi.
54 Pandion, rege legendar al Atticii. (Vezi Ovidiu, Meta-
morfoze, VI, 412-676.)
55 Acamas şi Phyllis, personaje legendare: fiii lui Theseu
şi ai Fedrei.
56 După legendă, Castor şi Pollux au trebuit să asedieze
Atena, pentru a o redobindi pe sora lor Elena, răpită
de Theseu şi adusă în această cetate.
57 Nisos, regele Megarei, fiul lui Pandion. A fost trădat de_
fiica sa, Skylla, regelui cretan Minos. (Vezi Ovidiu,
Metamorfoze_, VIU, 1-151.)
58 In Ioc s-o răsplătească pe Skylla, care, din dragoste pen-
tru el, şi-a trădat tatăl, Minos a aruncat-o în mare.
59 „Sparţii" înseamnă „-Oamenii semănaţi", care s-au născut
din dinţii balaurului, semănaţi de eroul fenician Cad-
mos (legendarul întemeietor al Tebei).·
60 Legenda spune că zidurile Tebei au fost clădite în sune-
tele lirei de către Amfion, fiul lui Zeus şi al Antiopei,
soţul Niobei.
61 Arhitectul este Amfion.
62 Creon, cumnatul lui Oedip, ajunse în cele din urmă regele
Corintului. Fiica sa, Glauke, a fost soţia lui Iason. Şi-a
pus capăt zilelor, nemaiputînd suporta gelozia primei
soţii a lui Iason: Medeea.
63 Steneboia, soţia lui Proitos, regele din Argos, l-a învi-
nuit pe Bellerofon că ar fi vrut s-o siluiască. (Vezi
Iliada, VI, 161.)
64 După legendă, Soarele şi Poseidon, disputîndu-şi suve-
ranitatea asupra Corintului, au supus pricina lor
judecăţii gigantului Briareu, care a hotărit ca istmul
să fie al lui Poseidon, iar promontoriul al Soarelui.
616
65 Atharnas, personaj legendar: rege în Orchornenos (Beoţia),
soţul Nefelei şi tatăl lui Frixos, voia să-şi ucidă fiul.
Legenda spune că Nefele l-a scăpat urcînd - împreună
cu sora lui, Helle - pe vestitul berbec cu Iîna de aur,
care l-a dus pe Frixos în Colhida; sora lui a căzut în
mare, căreia i s-a dat numele de Marea lui Helle (Helles-
pontos). Aceasta este obîrşia legendei argonauţilor.
66 Aerope, personaj legendar: soţia lui Atreu, a fost sedusă
de fratele acestuia, Thyeste.
67 Hypsipyle, personaj legendar: regina insulei Lemnos,
sedusă de Iason (mai înainte ca el să fi pornit în cău
tarea linii de aur). Archemoros era fiul lui Licurg,
regele Nemeei.
68 Andromeda era fiica regelui etiopian Kefeus şi al Cas-
siopeei.
69 Subiecte ale Eneidei lui Virgiliu.
70 Vezi începutul dialogului lui Lucian: Toxaris sau prie-
tenia.
71 Palamedes a priceput vicleşugul prin care Odiseu voia
să scape de obligaţia de a lua şi el parte la războiul
împotriva Troiei.
72 După legendă, Oinomaos, regele Elidei şi al Pisei, îi ucidea
pe toţi pretendenţii fiicei sale, Hippodamia. Cu ajuto-
rul vizitiului lui Oinomaos - Myrtilos - Pelops l-a
înfrînt pe acesta şi a luat-o în căsătorie pe Hippodamia,
de la care a avut şase fii, şi, printre ei, pe Atreu şi pe
Thyeste.
73 Legenda spune că iubita lui Zeus, Callisto, a fost trans-
formată într-o ursoaică, intrînd în rîndul astrelor.
(Vezi Ovidiu, Metamorfoze, II, 461-530.)
74 Taurul care - după legendă - a răpit-o pe Europe
(adică Zeus) şi taurul pe care l-a îndrăgit. Pasifae.
75 Androgeos, personaj legendar: fiul lui Minos şi al Pasi-

faei, ucis în Attica din pricina invidiei regelui Egeu.
Drept urmare, Minos a declarat război Atenei.
76 Talos, omul de aramă, socotit în antichitate ocrotitorul
Cretei.
77 Althaia, mama lui Meleagros.
78 Referire la legenda luptei lui Heracle cu Acheloos (flu-
viul); sîngele care a curs din cornul zdrobit al acestuia
dădu naştere sirenelor.
617
79 Echinadele, naiade transformate în insule. (Vezi Ovi-
diu, Metamorfoze, VIII, 546-610.)
80 Lycurg, rege al Traciei, care a orbit, chipurile, pentru
că s-a împotrivit misterelor celebrate de bacante.
81 Legenda spune că Pelias, fratele lui Aison-tatăl lui
Iason- îi făgăduise nepotului său să-i dea tronul dacă
ii va aduce lîna de aur.
82 Corabia argonauţilor.
83 Aietes, tatăl Medeei.
84 După legendă, fiica lapitului Elatos, numită Kainis, a
fost transformată în bărbat de către Poseidon şi a luat
numele de Kaineus, iar mai tîrziu a fost transformată
ln pasăre.
85 Aluzie la durerea Afroditei clnd i-a murit iubitul:
Adonis.
86 Epafos, fiul lui Zeus şi al lui Io, este-după legendă
- fondatorul oraşului Mernfis şi al altor oraşe.
87 Oracolul de la Delfi.
88 Nero, împărat roman (54-68).
89 Polipul.
90 Chimval, instrument muzical de percuţie.
91 Lesbonax, filozof şi retor din vremea împăratului
August.
92 Vezi Aristotel, Etica, III, 3.
93 Aluzie la cei cinci ani de tăcere pe care Pitagora îi pre-
tindea discipolilor săi.
94 Polycleitos, arhitect şi sculptor din veacul al V-lea
i.e.n., a stabilit proporţiile clasice ale atletului în cele-
bra statuie care-l reprezintă pe un purtător de lance.
95 Astyanax, personaj legendar: fiul lui Hector.
96 Capaneus, una dintre cele şapte căpetenii aduse împo-
triva Tebei de fiul lui Oedip, Polynice .
.97 Vezi Odiseea, IV, 308.
98 După legendă, ca să se răzbune pe fratele său, Atreu i-a
servit lui Thyeste carnea fiilor acestuia, pe care-i uci-
sese.
99 Vezi Odiseea, X, 451-452.
100 Vezi Odiseea, V, 65-67.
618
NIGRINOS
SAU D E S P R E C U M T R E B U I E S Ă F I E U N F I L O Z O F
1 Nu se ştie nimic, din vreun alt izvor, despre un filozof

cu acest nume. S-a emis ipoteza că ar fi un pseudonim
folosit prin antinomie de Lucian pentru a-l desemna
pe filozoful platonizant din veacul al Ii-lea, Albinus.
Acesta avea o şcoală filozofică la Smyrna, iar printre
ucenicii săi s-a numărat şi unul dintre cei mai mari
medici ai antichităţii, Galenos.
2 Zicală greacă, pe care o mai putem întîlni şi în Aristo-
fan (vezi Păsările, v-ersul 302).
3 Lucian citează un aforism al lui Pericle, dintr-un cele-
bru discurs al său, reprodus de Tucidide în Istoria răz
boiului peloponeziac, II, 40.
4 S-a putut observa în chip judicios că laudele pe care
Lucian i le aduce lui Nigrinos au prea multă emfază.
Satiricul foloseşte un stil exaltat, pe care, de altfel,
îl condamnă expres în alte opere (bunăoară Profesorul
de retorică, Lexiphanes şi Cel care ()orbeşte incorect sau
pseudosofistul). Aşa stînd lucrurile, este puţin proba-
bilă o adeziune serioasă a lui Lucian la platonism.
însuşi Nigrinos, aşa cum ne apare din paginile de mai
jos, nu are nimic comun cu filozofia lui Platon, în afară
de anumite preocupări pentru astronomie şi matema-
tică (vezi par. 2). l\ i se zugrăveşte un filozof cu vădită
orientare cinico-stoică, iar platonic nu este decît cadrul
dialogului, pe care Lucian l-a împrumutat de atîtea
ori (vezi în special Despre parazit).
5 Exprimare emfatică, obişnuită în limbajul tragicilor şi
al poeţilor antici tn general.
6 Sînt cuvintele unuia dintre cei mai importanţi poeţi
comici ai Atenei - contemporan cu Aristofan - Eupo-
lis, care caracterizează astfel felul de-a vorbi al lui
Pericle.
7 Recuba, soţia lui Priam, a cărei jale - după distru-
gerea Troiei - a fost zugrăvită mişcător de Euripide
în tragedia cu acelaşi nume. Polyxena este fiica ei, care
(tot în Recuba) e jertfită pe mormîntul lui Ahile, la
cererea umbrei acestuia.
8 Panatheneele erau nişte strălucite sărbători celebrate
în cinstea zeiţei protectoare a cetăţii Atena. Tradiţia
atribuie instituirea lor lui Erichthonios şi reorganiza-
rea lui Theseu. Ca şi Olimpiadele, Marile Panathenee
619
aveau loc din patru în patru ani, iar cele mici se pare că
erau anuale. Cum se vede chiar din textul lui Lucian,
se desfăşurau cu acel prilej felurite întreceri.
9 Cel care prezida jocurile, organizatorul concursului.
10 Aşa îl întreabă Tiresias pe Odiseu, cind sufletul său este
evocat din Infern pentru a-i da îndrumări basileului
din Ithaca. (Vezi Odiseea, XI, 126-128.)
11 Pluralul de la atrium (curtea interioară a casei unui ro-
man bogat, înconjurată de un portic).
12 Dovada pasiunii locuitorilor Romei pentru cursele
de cai.
13 Legenda spune că Momos îi obiectase lui Poseidon că
n-a făcut taurul cu coarnele în piept, ca să vadă unde
loveşte.
Hi Aluzie la două pasaje din Odiseea (XI, 453-455 şi înce-
putul cîntului al Xiii-lea), în care se vorbeşte de simţă
mintele de admiraţie pe care le-au încercat faiacii la
povestirile lui Odiseu. '
15 Populaţie greacă din Etolia.
16 Acest indemn i-l dă Agamemnon lui Teucros - erou

grec, fratele lui Aias - în Iliada, VIII, 275-276.
17 Este vorba aci de un gen melodic răscolitor al pasiunilor,
folosit în cultul Cybelei.
18 După legendă, acest rege al Mysiei (fiul lui Heracle) se
împotrivise trecerii grecilor care mergeau să asedieze
Troia, fiind rănit la coapsă de Ahile cu vestita sa lance.
Un oracol i-a spus că rana nu se va putea tămădui decit
dacă va fi rănit în acelaşi loc de aceeaşi lance. El a
obţinut aceast.ă favoare de la Ahile, după ce i-a făgăduit
că-i va călăuzi pe greci la Troia.
INDO IT A I N V INU IR E SAU TRIBUN ALELE
1 Colofonul (Asia Mică) era sediul unui vestit oracol. Xan-

thos şi Claros (Asia Mică) aveau de asemeni sanctuare
profetice ale lui Apollon. Branchizii - membrii unei
familii sacerdotale, descendenţi ai lui Branchos - slu-
jeau lui Apollon la templul şi oracolul său din Didyma
(în apropierea Miletului).
2 Se descrie în termenii aceştia pregătirea stării de inspi-
raţie - delirul - în care erau rostite oracolele zeului.
620
S H'erodot descrie în Istorii (I, 46-49) cum Cresus, vesti-
tul rege al Lydiei, voind să încerce veracitatea oraco-
lului de la Delfi, l-a întrebat cu ce lucru se îndeletni-
ceşte. El prepara tocmai originala mincare Ia care face
aluzie Lucian.
4 Vezi tratatul Despre c,înturi (I, 6) din Corpus hippocra-
ticum.
5 După unii ar fi vorba de Argus. Alţii, însă, cred că se
face aluzie la legendara stare de alarmă în care se aflau
păstorii din Nemeea, o regiune din Argolida, cînd ii
năpăstuia leul ucis de Heracle.
6 Vezi Iliada, II, 1-·3.
7 Craterul era un vas mare in care se amesteca vinul cu
apa; din el băutura se scotea cu ajutorul cupelor obiş
nuite. In crater se făceau şi amestecurile pentru libaţii.
Vezi Iliada, VI, 523.
8 Parodierea începutului cărţii a II-a a Iliadei (versurile
3-4), unde pe descrie starea de îngrijorare a lui
Zeus.
9 Răgazul (schole) era un ideal al grecilor.
10 Aluzie la erinnyi, devenite - mulţumită respectului
acordat lor de vechii atenieni - eumenide (zeiţele cele
blinde, binevoitoare), despre care legenda spune că
stăteau lingă tronul lui Zeus şi executau ordinele aces-
tuia, tulburînd odihna ticăloşilor şi trezind remuş
carea.
11 Socrate.
12 Existau la Atena zece magistraţi - traşi la sorţi, ctte
unul pentru fiecare trib - Ia care se adaugă şi un gre-
fier. Aceşti „Unsprezece" se ocupau cu supravegherea
închisorilor şi aducerea la îndeplinire a pedepselor cu
moartea. In unele împrejurări rosteau chiar sentinţe,
luînd hotărîri cu majoritate de voturi.
13 In Faidon (118 a) Platon ne relatează că ultimele cuvinte
pe care le-a rostit Socrate a 11 fost: ,, li datoram un cocoş
lui Asclepios. Să i-l daţi negreşit."
14 Acuzatorii lui Socrate.
15 Sunion, promontoriu al Atticii, la est de Atena. Munţii
Hymettos porneau de aci şi ţineau pînă la Atena. Par-
nesul era la nord-vestul Atenei. Cele două înălţimi des-
pre care vorbeşte Hermes - două cartiere ale Atenei
- erau Areopagul şi Acropole.
621
16 „Porticul pictat" ( Poikile Stoa), numit uneori de Lucian
,,Pestriţul", era locul unde-şi preda învăţăturile Zenon.
Simbolizează stoicismul.
17 O piaţă pe o colină la vestul Acropolei, unde se ţineau
adunări ale poporului.
18 Munte din Arcadia.
19 Datis, general al regelui persan Darius. Miltiade l-a biruit
în 490 î.e.n. la Marathon.
20 Zidul preistoric al Acropolei, a cărui construire a fost
atribuită pelasgilor.
21 Străini care-şi stabiliseră domiciliul la Atena în schimbul
unei anumite dări. Drepturile lor erau limitate.
22 O legendă attică punea pe seama zeului Pan respingerea
perşilor la Marathon. Drept recunoştinţă pentru spri-
jinul primit, vechii atenieni au instituit în cinstea lui
Pan o sărbătoare anuală, constînd dintr-o alergare cu
torţe. (Vezi Herodot, Istorii, VI, 105.)
23 Acest ţinut (în mijlocul Peloponezului) avea o populaţie

de păstori, cu totul străină de orice preocupare filo-
zofică.
La Atena anul începea pe la sfîrşitul lunii iunie. Elafe-
bolion era cea de-a zecea lună şi era închinată sărbă
torii lui Artemis „vînătoarea de cerbi" (în greceşte
elaphebolos).
25 Echo, personaj mitologic: nimfă de munte (oreadă).
După legendă, a fost pedepsită de Hera să nu repete
decît ultimele cuvinte ale celor care o întrebau ceva.
A fost îndrăgostită de Pan, cu care a avut o fiică, pe
Iynx, personificarea iubirii pătimaşe.
26 Polemon, un atenian care a trăit în secolul al IV-iea
î.e.n. şi care în tinereţea lui a dus o viaţă desfrînată.
Elevul lui Platon, Xenocrate din Chalcedon (care a
avut, după Speusipp, direcţia Academiei) l-a convins
să devină filozof platonician. Mai apoi, după moartea
lui Xenocrate, Polemon a ajuns chiar şeful şcolii.
Zenon a fost elevul său. Vezi Satirele lui Horaţiu (II,
3, 25t, şi urm.).
27 Eruditul Diogenes Laertios spune că filozoful cinic
Diogene din Sinope, fiul unui zaraf - Hikesias din
Sinope - a falsificat la Atena manete împreună cu
tatăl său. Acesta, prins, a fost pedepsit cu moartea,
pe cită vreme Diogene a p1itut scăpa fugind din cetate
(vezi Vieţile filozofilor, VII, 2, 1).
622
28 Scepticul Pyrrhon a fost in tinereţea lui pictor (vezi
Diogenes Laertios, Vieţile filozofilor, IX, 11).
29 Academia, in care s-a accentuat cu timpul tendinţa spre
scepticism, moştenise încă de la Platon obiceiul de-a
discuta „pro" şi „contra", fără să ajungă, aparent, la
o concluzie. Se pare că Lucian a voit să copleşească aici
cu sarcasmul său tendinţa sceptică a noii academii.
30 Iliada (V, 830) aminteşte de legenda coifului, pe care
şi l-a pus Athena ca să devină invizibilă pentru
Ares.
31 Vezi Euripide, Feni_cienele, versul 360.
32 Lucian se referă la deosebirea pe care o făceau stoicii
intre împrejurările „care atîrnă de voinţa noastră" şi
acelea care sînt „independente" de ea. Cele independente
puteau fi „încuviinţate" sau „neîncuviinţate".
33 „Nedemonstrabilele" erau anumite formule sau afirmaţii
atît de evidente, încît nu mai aveau nevoie să fie de-
monstrate. Cea de-a treia nedemonstrabilă (silogism
ipotetic) era următoarea: Platon nu este în acelaşi timp
şi mort, şi în viaţă. Dar el este mort. Prin urmare, el
nu poate fi în viaţă.
34 Sirianul e chiar Lucian.
35 Aceste cuvinte - şi ceea ce urmează - sînt reproducerea
şi parodierea începutului unei vestite cuvîntări a lui
Demostene, Discursul pentrzi coroană, în care oratorul
atenian îşi justifică în faţa concetăţenilor săi politica
pe care a urmat-o împotriva lui Filip al Macedoniei
şi pentru care atenienii îl răsplătiseră, printre altele,
încununîndu-1 în teatru. Discursul a fost rostit pentru
n răspunde învinuirilor lui Eschinc, care-l socotea pe
Demostene un fel de piază-rea a cetăţii. Trebuie notat
comicul de situaţii, Retorica folosind cuvintele şi tonul
unui mare nedreptăţit.
36 O parodiere a celei de-a treia Olynthice (discurs politic
al lui Demostene, prin care acesta îi îndeamnă pe ate-
. nieni să dea grabnic ajutor cetătii Olynthului, asediată
de Filip). '
3 7 Termenul de Ion ia era in general folosit pentru a desemna
litoralul Mării Egee pe coasta Asiei Mici, mai exact
regiunea între Milet şi Foceea. Trebuie menţionată
marea valoare a acestui capitol şi a celor care urmează
pentru biografia lui Lucian. Paragrafele 30 şi 31 con-
stituie o adevărată profesiune de credinţă.
623
38 Atît Platon, cit şi Aristotel au scris dialoguri.
39 Dia logul îşi aplică ironicele cuvinte prin care Arislofan
(Norii, versul 225) îl caracterizează pe Socrate. Citatele
care urmează sînt din Platon (Faidros, 246 e şi
247 b).
40 Datorită vioiciunii sale, iambul este prin excelenţă ver-
sul satiric.
41 Nume celebre ale comediei attice (veacul al V-lea l.e.n.).
42 Cotylul este o măsură de capacitate reprezentînd apro-
ximativ ¼ litru. '
43 Lucian face aluzie la un pasaj din dialogul metafizic al
lui Platon, Timaios (35 a; vezi şi 41 d).
44 V.ezi Platon, Gorgias (463 b, d şi 465 c).
45 ln acest fel se făcea votarea la greci: cu nişte discuri
metalice, dintre care cel străpuns era pentru condamnare.
P E SC ARUL SAU I N V I A ŢI I
1 Parodierea unui celebru vers al lliadei (II, 355): ,,Fratria

să dea ajutor fratriei; tribul, tribului".
2 O imitaţie după Iliada, unde găsim un vers avind urmă
torul conţinut: ,,Fiţi bărbaţi, prietenilor, şi amintiţi-vă
de puterea voastră năvalnică" (VI, 112).
3 După legendă, regele teban Pentheu şi Orfeu (vezi Ovidiu,
Metamorfoze, III, 511 şi urm.) au stîrnit împotriva lor
pe bacante, care i-au sfîşiat.
4 Vers al lui Euripide dintr-o tragedie pierdută.
5 Referire la Zeus.
6 Cuvintele adresate de Ahile lui Hector în vestita luptă
în care cel din urmă avea să se prăbuşească (vezi Iliada,
XXII, 252).
7 Parodierea a două versuri din Iliada (cîntul al Vl-lea,
versurile 46 şi 48, combinate cu versul 64 din cîntul
al XX-iea).
8 Parodie după Iliada, X, 433-434.
9 Fragment dintr-o tragedie pierdut,1 a lui Euripide.
10 Din tragedia Oreste (versul 413).
11 Din Bacantele, 386-388.
624
12 E de remarcat că Lucian reia, mai pe scurt,,motivul dez-
voltat în primul paragraf din Charon, ceea ce ar consti-
tui un indiciu că acest dialog a fost scris (ca, de altfel,
toate dialogurile menippeice) înaintea Pescarului, operă
programatică şi de plină maturitate.
13 Formulă homerică întrebuinţată pentru a reda noţiunea

de ucidere cu pietre. Versul este dintr-al III-lea cînt al
Jliadei (57).
14. Iliada (II, 584. şi urm.) ne vorbeşte despre relaţiile de
prietenie dintre regele thessalian Eurytos şi cintăreţul
trac Thamyris. După legendă, acesta din urmă, venind
de la Eurytos, s-a încumetat să provoace muzele la o
întrecere, sub cuvînt că va cînta mai frumos decît fiicele
lui Zeus. Mînioase, muzele l-au orbit, răpindu-i vesti-
tului cîntăreţ darul său.
15 Cel de-al VI-lea Dialog al zeilor (Lucian) ne relatează,
într-un mod cit se poate de ironic, leg·enda că Zeus,
înţelegînd să-i dea un simulacru de satişfacţie lui Ixion
(îndrăgostit de Hera), a plăsmuit o fantomă aidoma
soţiei sale, fantomă pe care acesta a putut-o îmbrăţişa
în voie.
16 „Galeria Pictată", Porticul stoicilor.
17 Autorii comici din epoca clasică i-au zeflemisit în pie-
sele lor pe filozofi cu prilejul sărbătorilor închinate
lui Dionysos.
18 Din Soloi (Cilicia) era o_riginar Chrysipp. Aristotel s-a
născut în oraşul macedonean Stageiros. S-ar părea că,
vorbind despre Cipru, Lucian se referă la Zenon, născut
în această insulă (la Citium). Filozoful stoic Posido-
nios (veacul I î.e.n.) s-a născut la Apameea, în apropiere
de Babylon. ·
19 Este vorba de templul lui Erechtheu- ,,Erechtheion"-ul.
Epitetul de „Polias" se referă la rolul atribuit zeiţei
Athena, de ocrotitoare a cetăţii.
20 Legenda spune că, omorîndu-şi mama - pe Clytem-
nestra - ca să răzbune uciderea tatălui său, Agamem-
non, Oreste a fost urmărit de erinnyi, pricina lui fiind
supusă judecăţii Areopagului. Cum voturile s-au împăr
ţit jumătate pentru, jumătate contra, zeiţa Athena a
votat şi ea în favoarea învinuitului.
21 Vestiţi sofişti din veacul al V-lea î.e.n., combătuţi în
opera lui Platon.
22 Se face aluzie la Demeter şi Persefone, în legătură~ cu
misterele din Eleusis, care nu trebuiau divulgate. ,,A
40 625
dănţui în afara templului" însemna a dezvălui taina
iniţierii.
23 Expresie homerică.
24 Lucian combină trei versuri care se găsesc la sflrşitul a
trei tragedii ale lui Euripide: Oreste, lfigenia în Tauris
şi Fenicienele.
25 Vezi Iliada, XVIII, 496-497.
26 Talos, personaj legendar: un nepot al lui Dedal.
30 Semn infamant, cu aluzie vădită la şiretenia şi la imi-
taţia ipocrită a pseudo-filozofilor.
31 Amfitrite,personaj mitologic: nereidă,soţia lui Poseidon.
DESPRE P I R Ă, C Ă R E I A NU T R E B U I E
SĂ-I DĂM LESNE CREZARE
1 Labdacizii, descendenţii unui rege legendar al Tebei

(Beoţia), urmaş al lui Cadmos. E vorba despre neamul
lui Oedip. Se cunoaşte legenda după care Oedip, fără
să ştie pe cine ucide şi cu cine se căsătoreşte, şi-a ucis
tatăl şi a luat-o în căsătorie pe însăşi mama sa, de aci
decurgînd numeroase nenorociri. Pelopizii sînt - după
legendă - descendenţii lui Pclops (fiul lui Tantal),
adică Atreu, Thyeste şi fiii lor.
2 Lucian se referă la Ptolemeu I, fostul general al lui Ale-
xandru cel Mare, regele Egiptului. Datele pe care ni le
procură textul ne obligă să raportăm întîmplarea amin-
tită ac'i la tulburările care au urmat după 301 î.e.n.
(neînţelegerile dintre diadohi). Theodotas din Rhodos
era un susţinător al intereselor regelui Siriei, Antioh I
Soter, despre care ştim foarte puţine lucruri (vezi Lu-
cian, Zeuxis sau Antioh, paragraful 9).
3 Antifil a fost unul dintre pictorii buni ai grecilor. El a
făcut portretele lui Filip şi Alexandru.
4 Pelusion, oraş egiptean la vărsarea Nilului. Anticii 11
socoteau o cheie a Egiptului.
5 Legenda spune că Midas, regele Frigiei, a preţuit mai
mult flautul lui Pan decH lira lui Apollon; drept care,
acesta din urmă l-a pedepsit cu urechi de măgar.
626
6 Solon şi Dracon, vestiţi legiuitori ai Atenei.
7 Scoliastul - comentatorul antic al operelor lui Lucian
- spune că versul acesta ar aparţine liricului grec Focy-
lide (a doua jumătate a veacului VI î.e.n.). II mai
putem întîlni în comedia Viespile a lui Aristofan (ver-
sul 919).
8 Vezi Iliada, XVIII, 299.
9 Este vorba de nevasta lui Seleucos I Nikator, mamă
vitregă a lui Antioh (purtînd, mai apoi, supranumele
de Soter), regina de care acesta s-a îndrăgostit şi pe
care a luat-o în căsătorie.
10 Poetul de dithyrambi Filoxenos criticase poeziile lui D io-
nysios cel Bătrîn, tiranul Siracuzei, şi fusese trimis
pentru aceasta în carierele de piatră ale tiranului, o
vestită închisoare. lntrebat din nou, zice-se, ce părere
are despre alte versuri, a cerut să fie readus Ia
cariere.
11 După toate probabilităţile, este vorba de tatăl Cleopa-
trei, Ptolemeu al XIII-iea, rege al Egiptului în prima
jumătate a veacului I i.e.n.
12 O haină dintr-o ţesătură foarte subţire, pe care o purtau

într-un oraş al voluptăţilor - Tarentul - doar fe-
meile.
13 Expresie homerică. Vezi Odi;eea, XVII, 88-89.
H Bellerofon, personaj legendar: fiul lui Glaucos şi nepot
al lui Sisif. Legenda spune că, omorindu-şi fără să vrea
fratele, s-a refugiat la regele Tirynthului, Proitos. Pen-
tru a fi exterminat, i s-a cerut să lupte cu îngrozitorul
monstru Chimaira, pe care l-a nimicit cu ajutorul calu-
lui Pegas. Citatul lui Lucian se referă la Iliada, VI,
164 şi urm.
15 Temistocle, generalul atenian căruia is-a datorat biruinţa
de la Salamina împotriva perşilor (480 î.e.n.).
16 Legenda spune că Odiseu a plăsmuit nişte scrisori ale
lui Priam, pe care le-a ascuns în cortul lui Palamedes,
dindu-se apoi ca descoperitor al lor. Dus să fie execu-
tat, Palamedes ar fi rostit: ,, Te plîng, Adevărule, căci
ai murit înaintea mea". (Vezi Ovidiu, Metamorfoze,
XIII, 56 şi urm.)
17 Prăpastie la Atena, în care erau azvîrliţi condamnaţii
la moarte.
40* 627
CĂRTURARII IN SLUJBA OAMENILOR SUS-PUŞI
1 Vezi Odiseea, IX, 17 -18.

2 Se spunea în antichitate că al treilea val este cel mai
puternic, înţelegîndu-se astfel prin „valul al treilea"
un val uriaş. Lucian, care ironizează exagerările ce se
'făceau în asemenea povestiri de naufragii, vrea să spună
prin „valul al cincilea şi al zecelea" că este vorba de
valuri inimaginabil de mari.
3 Pentru „sinceritate" e folosit termenul grec parrhesia
- literal tradus: ,,felul de a fi al omului care spune
tot ce gîndeşte, neprefăcătoria" - şi poate că nici un
cuvînt nu e mai caracteristic în ce priveşte atitudinea
în viaţă a lui Lucian, care, cu orientarea lui cinico-
epicuree, este omul de bun-simţ, moralistul temeinic,
pe care nici o prejudecată nu-l constrînge să fie altfel
decît sincer.
to Expresia unui profund dispreţ faţă de cei lipsiţi de sen-
timentul demnităţii personale şi, deopotrivă; o formulă
de protest împotriva inculturii şi aroganţei bogă-
taşilor. ·
5 Lucian se referă la versul 173 şi urm. din Sentinţele lui
Theognis (secolul al VI-lea î.e.n.), aristocratul ruinat
în urma unei răscoale democratice şi omul ce nu se
putea mîngîia cu acea umilă condiţie socială în care
ajunsese.
6 Această idee a lui Demostene este dezvoltată în paragra-
ful 33 al celei de-a III-a Olynthice.
7 Eupatrizii sînt nobilimea Atenei. ln epoca romană, ter-
menul era folosit pentru a-i desemna pe patricieni.
8 Nomenclatorul, un rob ales printre cei cu memoria cea
mai bună, vestea stăpînului său numele oamenilor
veniţi să-l viziteze şi, de asemeni, pe oamenii întîlniţi
în oraş, cînd stăpînul pornea să se plimbe.
9 Se parodiază Iliada, IX, 320-321.
1 O Pergamul era citadela Troiei.
11 Adică un protector de vază.
12 Un motiv obişnui(în literatura antică, al condicii zeului,
unde ar fi notate faptele omeneşti.
rn Autorul se referă la obiceiul jertfirii animalelor pentru a
cunoaşte desfăşurarea unor evenimente viitoare.
628
H Amaltheea, personaj mitologic: capra care I-a hrănit
pe Zeus pe cînd era nou născut, în Creta. Legenda spune
că, un corn al acestei capre rupîndu-se, Zeus i-a dat
nimfei care i l-a adus puterea să scoată din el orice dorea.
De aci numele de „Cornul abundenţei (cornu copiae)",
Vezi Ovidiu, Fastele, V, 111 şi urm.
15 Un Vers (58) al Viespilor lui Aristofan face aluzie Ia
această zicală, iar scoliastul lui Aristofan ne spune că
expresia desemna pe oamenii foarte avuţi, care pot să-şi
procure mijloace de a-şi face traiul mai plăcut şi de
acolo de unde este cu totul imposibil să se obţină aşa
ceva.
16 Era obiceiul ca oaspeţii să-şi aducă şervetele.
17 Serbările în cinstea lui Dionysos simbolizează aci o
viaţă de veselie şi de petreceri.
18 Vezi Iliada, III, 156-7. Cnemidele - acele părţi ale
armurii care ocroteau piciorul de la genunchi în jos.
19 Aluzie la versurile 484-485 din clntul XXII al Iliadei,
unde se spune că fiul lui Hector, Astyanax - rămas
orfan - abia îşi putea muia buzele în vinul cupei. Tot
astfel, cuvintele rostite din vîrful buzelor nu sînt cu-
vinte spuse din inimă şi nu dovedesc sinceritate. Pe
ele nu te poţi bizui.
20 Personaj mitologic, despre care legenda spune că, după
ce a găsit o comoară în insula Samos, unde dăinuia un
cult deosebit pentru zeiţa Hera, i-a consacrat reginei
zeilor în primul an o oaie de aur, într-al doilea una
de argint, iar într-al treilea una de aramă.
21 Bithynienii sînt o ramură a tracilor, din rîndul cărora
romanii îşi recrutau sclavi.-
22 Calendele - prima zi a lunii la romani, cînd erau achi-
tate obligaţiile băneşti.
23 Nume de sclavi.
24 Vezi Iliada, XXIII, 425.
25 Pasajul acesta se referă la legenda privind recunoştinţa
leului pe care l-a îngrijit un sclav fugar, Androclos;
leul ajunsese atlt de blînd, incit Androclos îl legase
cu o cureluşă foarte subţire şi-l plimba aşa prin tot
oraşul.
26 Aluzie la vestita închisoare a lui Dionysios cel Bătrîn,
tiranul Siracuzei. Lucian se referă la anecdota cu Filo-
xenos,
62!:J
27 Sappho, vestită poetă care a trăit în secolele al VII -
Vl-lea î.e.n., inventatoarea versului safic şi autoarea
unor inspirate poezii lirice.
28 Celebrele sărbători romane, Saturnalele, care se prăz
nuiau în decembrie, în cinstea lui Saturn (Cronos).
29 Parodierea unui vers din Sofocle ( Aias, 665).
30 Tereu, rege legendar al Trac iei, despre care se spunea
că a luat în căsătorie, în chip nelegiuit, pe amindouă
fiicele regelui atenian Pandion: Procne şi Filomele
(vezi Ovidiu, Metamorfoze, VI, 424 şi urm.).
31 Cebes, un elev al lui Socrate, autorul descrierii unei pic-
turi alegorice reprezentînd viaţa omenească.
32 Vestite nume ale picturii antice.
33 Vezi Platon, Republica, 617 e.
T O X AR I S SAU P R I E T E NI A
1 Mnesipp şi Toxaris sint personaje imaginare. Acţiunea

se petrece în vremea lui Lucian.
2 Din Ifigenia în Tauris a lui Eurip ide aflăm legenda după
care, o dată scăpat de erinyile care-l urmăreau, fiul lui
Agamemnon, Oreste, omorîtorul mamei sale, primi
poruncă de la Apollon să meargă în Chersonezul Tauric
(astăzi Crimeea), ca să aducă de acolo imaginea sorei
lui Apollon, zeiţa Artemis. Pornind la drum cu Pylade
- nedespărţitul său prieten, care mai apoi avea să fie
soţul Electrei - Oreste fu arestat împreună cu priete-
nul său de către regele ţării aceleia, Thoas, amlndoi
fiind sortiţi jertfei în cinstea lui Artemis, a cărei preo-
teasă ajunsese chiar lfigenia, sora lui Oreste (scăpată
în chip miraculos de la sacrificiul căreia o l).ărăzise
Agamemnon). Aceasta, recunoscindu-şi fratele, i-a sal-
vat pe amîndoi prietenii şi a fugit cu ei în Grecia.
3 Marea Neagră.
4 Maiotis - Marea de Azov. Bosporos este Bosforul cimme-
rian, strlmtoarea prin care Marea de Azov comunică
cu Marea Neagră.
5 Templu închinat lui Oreste.
6 Erau prieteniile cele mai vestite ale &ntichităţii. După
legenda mitologică, Peirithoos - fiul regelui lapiţilor,
630
lxion - a coborît împreună cu Theseu tn Infern, ca
s-o răpească pe soţia lui Hades. Amîndoi au fost pedep-
siţi de acesta (vezi Virgiliu, Eneida, VI, 393 şi 617,
precum şi Homer, Odiseea, XI, 859-861).
7 Locuitorii Samosului.
8 Guvernatorii provinciilor imperiului roman obişnuiau
să-l consulte pe împărat cînd trebuia hotărită o pedeapsă
care să se aplice oamenilor de vază.
9 Gyaros, una dintre cele mai mici insule ale Mării Ege e,
slujea romanilor ca loc pentru deportări.
10 Constelaţia Pleiadelor apune pe la sfîrşitul Junei noiem-
brie.
11 Insulă din Marea Ionică, în apropierea Pelopo-
nezului.
12 Astăzi Marsilia.
13 Senatul Massaliel.
14 Autorul se referă la Agathobulos, filozof cinic, care a
trăit în Egipt cam în jurul anului 120.
15 E vorba de zeul egiptean Anubis, care, în epoca lui Lu-
cian, avea adoratori şi dincolo de hotarele Egiptului.
16 Popor scitic, nomad, care trăia pe o întinsă regiune, din
nordul Mării Negre pînă la Marea Baltică şi la Marea
Caspică.
17 Donul de azi.
18 Un neam din Colhida (la est de Marea Neagră).
19 Nu se cunoaşte aşezarea exactă a acestei popula ţii
scitice. Se ştie doar că locuia la nordul Mării de
Azov.
20 O ramură a sauromaţilor, trăind între Bug (Hypanis)
şi Caucaz.
21 Populaţie scitică.
22 Oraş din Paflagonia (nordul Asiei Mici). Locuitorii săi
se numesc amastriani. Tot astfel, coloniştii trimişi de
această cetate.
23 Borysthene era vechiul nume al Niprului şi al unui oraş

pe acest fluviu. Locuitorii acestui oraş purtau numele
de borystheniţi.
24 Geryon, personaj mitologic: un gigant, fiu al Pămîntului,
despre care legenda spune că avea trei corpuri.
631
DESPRE MOARTEA LUI PEREGRINOS
1 Peregrinos, unul dintre filozofii cinici cei mai exaltaţi.

2 Cronios, filozof epicureu.
3 ln antichitate circula intens ideea că filozoful Empe-
docle şi-a ales o moarte ieşită din comun, aruncîndu-se
în craterul vulcanului Etna.
4 Acteon, vînător _legendar, prefăcut de Artemis într-un
cerb şi apoi sfîşiat de cincizeci de cîini, fie pentru că
o zărise scăldîndu-se, fie pentru că se lăudase că ar
întrece-o la vînătoare. (Vezi Ovidiu, Metamorfoze, II I,
131 şi urm.)
5 Pentheus, regele teban care se opusese la introducerea
cultului zeului Dionysos. Mainadele sînt un alt nume
al bacantelor.
6 Ţinutul din vestul Peloponezului numit Elida avea capi-
tala Elis (sau Elida). ln aceeaşi regiune se află şi loca-
litatea Olimpia, unde aveau loc celebrele jocuri.
7 Theagenes, discipol al lui Peregrinos.
8 Diogene.
9 Este vorba despre faimosul dorifor (purtător de lance).
10 O întovărăşire avînd de obicei ca scop cultul unui zeu.
11 Locuitorii Parionului, port din Mysia.
12 Agathobulos, filozof cinic, originar din Rhodos.
13 împăratul Domiţian (81-96 e.n.) i-a gonit din Roma
pe toţi filozofii, printre care se numărau şi aceştia trei,
de orientare stoică.
14 Indicaţia se referă la grecul Herodes Atticus, un om din-
tr-o familie foarte vestită (a Eacizilor, din care descindea
şi Ahile, după legendă); a fost, în calitate de retor,
profesorul împăraţilor Lucius Verus şi Marcus Aurelius.
Herodes Atticus a ocupat însemnate demnităţi în
statul roman.
15 Aluzie la legenda sinuciderii lui Heracle pe muntele
Oita.
16 După legendă, Filoctet l-a însoţit pe Heracle pe muntele
Oita.
17 Falaris, tiranul Agrigentului (prima jumătate a veacului
al VI-lea î.e.n.), renumit pentru cruzimea sa. Se spune
632
că pe cei cărora voia să Ie ia viaţa îi ardea într-un taur
de aramă. Taurul lui Falaris este simbolul chinului
îngrozitor.
18 Adunarea de la Olimpia şi însuşi teritoriul aveau un
caracter sacru.
19 Un om de rînd din Efes, pe nume Erostratos, rivnind
Ia o mare glorie, a vrut să producă o pagubă importantă,
asemenea cuceritorilor, şi a dat foc templului lui Arte-
mis din Efes (în 356 i.e.n.).
20 Aluzie la legenda despre cămaşa muiată în sîngele înve-
ninat al centaurului Cheiron.
21 Calanos, filozof şi ascet hindus (gimnosofist), care trăia
pe vremea lui Alexandru cel Mare şi pe care acesta l-a
luat cu el în expediţia din Asia. Calanos s-a ars pe rug
pentru a-şi scurta suferinţele vieţii (323 î.e .n .) .
22 Sibylla, profetesă a zeului Apollon. In antichitate au
fost mai multe sibile (prima, pare-se în Troada, la Mar-
pessos). Aceea din Cumae (Italia) devenise un fel de
oracol oficial al romanilor. Lucian se referă, desigur,
la aceasta din urmă.
23 ln Aristofan (Cavalerii, versurile 123 şi 1.003, şi Păsd
rile, 962) este vorba de un ghicitor cu numele de Bakis.
Termenul a devenit apoi generic, ca şi acela de sibilă.
Se cunosc numeroşi bakişi.
24 Patrai, port în Peloponez.
25 Este parodiat începutul cîntului XIV al Iliadei.
26 Spatele templului.
27 ln mitologie, sufletul binevoitor al unui răposat.
28 Se spune că ar fi existat un portic care repeta de şapte
ori glasul omului.
29 Biruitorii la Jocurile olimpice purtau o coroană de
măslin.
AL E X AN D R U SAU P RO F E T U L M I N C I N OS
1 Cel!us, filozof epicureu, adversar înverşunat al creşti

nismului.
2 Oraş grecesc din Paflagonia, port la Marea Neagră (situat
la est de Sinope), devenit mai apoi Ionopolis.
633
3 Augias, rege mitic al Elidei. După legenda mitologică,
grajdurile sale, care aveau trei mii de boi, nu fuseseră
curăţate treizeci de ani. Curălarua acestor grajduri a
fost una din „muncile lui Heraclc".
li Munte din Troada.
5 Vezi Odiseea, IV, 320-32!,.
6 Vestit taumaturg, originar din Cappadocia (Tyana).
7 Vezi Tucidide, Istorii (începutul celei de a II-a cărţi).
8 Abonoteichos înseamnă „Zidul lui Abonos".
9 Fiii lui Asclepios (feciorul lui Phoebus-Apollon), Poda-
leirios şi Machaon, erau - după legendă - medicii
oştirii greceşti de la Tro ia.
10 Ausonia este unul din numele poetice ale Italiei. în

textul de faţă ausonii desemnează stăpînirea romană.
11 Enigma se dezleagă, ţinînd seama că primele patru
litere ale numelui lui Alexandru (alpha, lambda, epsi-
lon şi xi) au la greci valoarea numerică ·de 1, 30, 5 şi
60. Alexandros înseamnă în greceşte „ocrotitorul, sal-
vatorul bărbaţilor".
12 Menagyrţii, preoţi ai Cybelei, care se duceau în fiecare
lună să cerşească.
13 După legendă, Asclepios era
fiul unei nimfe, care i-a fost
necredincioasă lui Apollon;
de aceea zeul i-a pricinuit
moartea. Nimfa se numea Coronis, şi fapta ei fusese
denunţată lui Apollon de către o cioară. Legenda spune
că Apollon, regretînd fapta sa, a schimbat culoarea
penelor ciorii din alb în negru.
H Metrodor, prietenul şi elevul lui Epicur.
15 Oracole ale lui Apollon.
16 P. Mummius Sisenna Rutilianus a fost prin 170 procon-
sulul provinciei Asia.
17 Nu se poate preciza la cine se referă acest nume. Poate
că este vorba despre vestitul poet comic din veacul al
IV-iea î.e.n.
18 Epidemia de ciumă care s-a abătut asupra tntregului
imperiu roman în 165.
19 Preotul care iniţia în mistere.
20 Familii de preoţi - avînd sacerdoţiul ereditar - în mis-
terele de la Eleusis.
634
21 Un fel de opinci.
22 Populat.ii germanice. Primii locuiau în Boemia, iar cei-
lalţi în Moravia.
23 Un mare port la Golful Adriatic. E vorba de invazia
quazilor şi marco manilor, ale căror detaşamente au
ajuns p înă aproape de cetate, punînd-o în pericol.
24 Probabil un sclav sau un libert.
25 Oraş din Paflagonia.
26 Aigialoi, port din Paflagonia. Vezi Iliada, II, 844.
27 Eupator, rege al Bosforului Cimmerian (în Chersonezul
ta uric), tributar romanilor. A domnit între 154 şi 17'1.
28 Un fost consul (L. Lolianus Avitus), devenit în .165
guvernatorul Bithyniei.
1 Rîu în Beoţia.
2 Este parodiată tragedia lui Euripide, Oreste (primele
trei versuri).
3 Parodie după Euripide, Heracle furios, 538.
4 Numele unor vestiţi actori din vremea lui Demostene
(secolul al IV-iea i.e.n.).
5 După legendă, fiica lui Nykteus, cîrmuitorul Tebei,
sedusă de Zeus în timpul somnu lui.
6 Originar din străvechiul oraş al Peloponezului, Sikyon,

Myron - vestit sculptor şi rivalul lui Polycleitos -
a trăit în veacul al V-lea î.e.n. Excela prin iscusinţa
în reprezentarea animalelor. Binecunoscută este opera
sa Omul care aruncă discul (Discobolul).
7 Eufranor din Corint, pictor şi sculptor (secolul al IV-iea
î.e.n.).
8 Legenda Lybelei (Rhea) ne spune despre Attis - sau-
Atys - că era un frumos preot al zeiţei, îndrăgit de
aceasta, şi că moartea lui a îndurerat-o nespus pe
Cybele, care l-a asociat ca zeu ritului său.
9 Zeu al perşilor, personifica soarele.
10 Divinitate a lunii. ln elină men înseamnă lună.
11 Anubis,
635
12 Munte din Attica, intre Atena şi Marathon, vestit
pentru admirabila marmură pe care o conţine.
13 Categoria social-economică la Atena: toţi cei care aveau
o pereche de boi.
H Cei ce nu pot decit să muncească pentru o simbrie.
Reforma lui Solon (secolul al VI-lea î.e.n.) nu le-a
acordat acestora drepturi politice.
15 Vezi Iliada, VIII, 5.
16 Zeus foloseşte cuvintele din introducerea primei Olyn-
thice a lui Demostene.
17 Promontoriu pe coasta de sud-est a insulei Eubeea.
18 Vezi Iliada, VII, 97.
19 Zeiţa dreptăţii.
20 Despre acest oracol - în legătură cu lupta lui Cresus
împotriva lui Cirus - pomeneşte Herodot în Istorii,
I, 53.
21 Vestiţitîlhari din mitologia greacă.
22 Rege legendar al Mycenei, rudă cu Heracle, care -
după legendă - i-a impus acestuia cele douăsprezece
munci.
23 Localitate din Arcadia.
24 Discipol al lui Epicur.
25 Vezi prima Olynthică a lui Demostene.
26 Promontoriul din sud-vestul Eubeei.
27 Localitate în Eubeea.
28 Munte din Beoţia care, după legendă, era lăcaşul mu-
zelor.
29 O fintînă închinată lui Apollon şi muzelor, la poalele
muntelui Parnas. ln epoca romană circula legenda
că apa acestei fintini are darul de a inspira profeţii.
30 In antichitate se făceau multe ironii pe seama aşa

zisei sălbăticii a beoţienilor.
31 Miltiade, învingătorul de la Marathon. Kynaigeiros,
unul din eroii acestei lupte, despre care pomeneşte
Herodot în Istorii, VI, 114.
32 Este vorba de o statuie din bronz a I ui Hermes: Hermes
agoraios (,.cel din piaţa publică"), pe care Lucian -
printr-un hazliu joc de cuvinte - îl numeşte Herma-
636
goras, numele unuî vestit retor din secolul I l.e.n.,
amintit de Cicero în Brutus, 76, 78.
33 Parodie după Euripide (Oreste, 866, 871, 880).
34 După legenda mitologică, divinităţi care păzeau por-
ţile cerului şi-i slujeau pe zei (Vezi Iliada, V, 737).
35 Parodie după Iliada, VII, 188.
36 Versul unui poet necunoscut. ·
37 Vezi Iliada I, 395.
38 Vezi începutul cîntului al doilea din Iliada.
39 Vezi Iliada, V, 327 şi 838.
40 Vezi Iliada, XX, 53 şi urm.
'11 Vezi Iliada, XX, 70.
~42 Vezi Iliada, IX, 529.
1,3 Versuri dintr-o tragedie pierdută, traduse de Cicero în
De Natura deorum (II, 25, 65).
44 Plutarh ( Moralia, 756 c.) citează acest vers din tragedia
Melanipp, pierdută.
45 Specie de maimuţă africană cu un cap ca de cîine.
46 Apollon.
47 Horaţiu (în Arta poetică, 276) ne îndreptăţeşte convin-
gerea că avem de-a face în acest pasaj cu o aluzie la
carul cu care Thespis (a doua jumătate a secolului al
VI-lea î.e.n.), creatorul comediei greceşti, mergea din
sat în sat să-şi recite versurile.
48 Vezi Iliada, XV, 133.
49 Vezi Iliada, VIII, 24.
50 Pupa corăbiei avea o extremitate pe care grecii o denu-
meau „gîsculiţa", fiindcă semăna cu gîtul unei gîşte.
51 Vezi Menandru, lmpricinaţii, 179 (ediţia Kock).
52 Zopyros a fost un satrap credincios lui Darius I, regele
perşilor. Spre a readuce Babylonul răzvrătit sub auto-
ritatea acestuia, s-a mutilat de bunăvoie şi i-a făcut pe
babilonieni să-l creadă victima lui Darius, pentru ca,
după ce le-a dobîndit încrederea, să deschidă perşilor
porţile cetăţii.
CUPRINSUL
Lucian din Samosata (Introducere) 5

Cum trebuie scrisă istoria . . . . . . . . . . . . . . 25
Dialogurile zeilor . . .. .. .. . . . . .. .. .. .. 61
Prometeu sau Caucazul.. .. .. . . .. .. . . .. 81
Filozofii la mezat . . . . .. .. .. .. . . .. . . .. 95
Timon sau mizantropul .. .. .. .. . . .. .. 117
Icaromenipp sau călătoria dincolo de nori H9
Menipp sau evocarea morţilor . . . . . . . . 175
Charon sau privitorii .. . • .. .. .. .. .. .. 193
Dialogurile morţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
Despre parazit sau dacă există o meserie
a paraziţilor .. . . . . . . .. .. .. .. .. .. .. 235
Despre dans.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
N igrinos sau despre cum trebuie să fie un
filozof . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
Îndoita învinuire sau tribunalele.... . . 325
Pescarul sau înviat ii.................. 355
Despre pîră, căreia nu trebuie să-i dăm
lesne crezare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 389
Cărturarii în slujba oamenilor sus-puşi 407
Toxaris sau prietenia.. . . . . .. .. . . .. .. .. 4r, 1
Despre moartea lui Peregrinos...... . . . . 485
Alexandru sau profetul mincinos.. . . . . 507
Din pătimirile lui Zeus.. . . . . . . . . . . . . . . 541
Note . . .. . . . . . . . . .. . . . . . . • • .. .. .. . . .. 575
.J
R:es'ffoiitagil de carte: M. Aderc11

·T ebnoredactor: V. Basarab
Corector: J. Vaiselas
Dat la ·cules 28:09.59. Bun de tipar 24.11.59. Tiraj
8100+2060 ex. Htrtie cărţi şcolare de 65 gr. m.p.
Format 540X840/16. Coli ed. 29,57. Coli de tipar 40.
Edi/ia /. Comanda 2502. A. nr. 01406. Pentrn bi-
bliotecile mici indicele de clasificare 8 A-O=R•
Tiparul executat sub corn. nr. 91318 la Combinatul
Poliitrafic Casa Scînteii „I. V. STALIN",
Bucureşti - R.P.R.
Homer
ILIADA
469 pag. - 17 lei
Homer
ODISEEA
488 pag, - 16,70 iei I
TRAGJCII GRECI
704 pag. - 2,50
Arislufar,
TEATRU
432 pag. - 7 ,5f> lei
Lei 10,90

Lucian Din Samosata Scrieri Alese 1959

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucian Din Samosata Scrieri Alese 1959

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCRIERI ALESE

EDIT-URA DE STAT f'E-NTRU LITERATURĂ 51 ARTĂ

Ultimul mare scriitor grec din antichitate nu s-a născut în

şi fuge acasă înlăcrimat şi îngrozit. Şi a fost trimis să

ruseşte şi îl pomeneşte adesea în scrierile sale.

1. Scumpe Filon, se povesteşte că - pe vremea cînd

3 - Lucian din Samosata - Scrieri alese 33

-1. H e f a i s t o s: Apollon, văzut-ai pe copilaşul

H e f a i s t o s: Ce trebuie să fac, Zeus? Am sosit,

·· Zeiţa Pallas-Athcna (n.t.).

1. P os e id o n: Hermes, oare mi-e îngăduit să-l

5 - Lucian din Samosala - Scrieri alese 65

1. Zeu s: Asclepios şi Heracle, încetaţi odată cu

1. Z e u s: Hermes, ia mărul pe care-l vezi şi du-te

1. Are s: Ai auzit, Hermes, ce mai ameninţări

1. H e r m e s: Mamă, o fi în cer vreun zeu mai

Hermes, Hefaistos, Prometeu

1. H e r m e s: Hefaistos, iată Caucazul, unde va

tate a hotărît aşa.

Zeus, Hermes, un pitagoreu 1 , Democrit 2 , Heraclit 3 ,

1. Zeu s : Ei, tu, să aşezi băncile şi să pregăteşti

7- Lucian din Samosala - Scrieri alese

• Discipolul şi prietenul lui Platon n.t.).

Timon 1 , Zeus, Hermes, Plutos2 , Sărăcia, Gna-

. 1. Tim o n: O! Zeus, tu, ocrotitor al prietenilor,

18. Zeu s: De ce să te superi pe ei? Şi unii, şi

* In greceşte Pluton lnsramnă Bogatul (n.t.).

9- Lucian din Samosah - Scrieri ~lese l29

măcar o privire nu te-ai învrednicit să le arunci. De

vor trimite cumva vreun crainic de-al lor, n-am să-l

1. M e n i p p 1 : De la pămînt pînă în lună, unde

1. M e n i·p p: ,,O, tu, acoperămînt, şi tu, intrare

• Adică „cinicul'· (n.t.).

20. ,,Cum in timpul vieţii oamenii bogaţi săvîrşesc

1. H e r m e s: De ce rizi, Charon? Ce te-a făcut

13 - Lucian din Samosata - Scrieri alese 193

1. D i o gene:. Rogu-te, Pollux, de îndată ce te

1. C h a r o n: Ascultaţi cum stau lucrurile: nu

L a m p i c h o s: Lasă-mă"'să păstrez măcar diadema

1. Diogene: Se poate, Alexandre? Şi tu a1

1. Anti 1 oh: Vai, ce vorbe.ai rostit ieri, Ahile,

15 - Lucian din Samosata - Scrieri alese 225

1. M e n i p p: Unde se află tinerii cei frumoşi şi

1. M e n ip p: Cerberule, doar sîntem rude, căci

1. D i o g e n e: Pe ce te întemeiezi, carianule, cînd

1. T y c h i a d e s: Dar bine, Simon, cum se face

şi de multă chibzuinţ,ă ca să vorbeşti şi să te porţi

1. L y k i n o s: Craton, deoarece aduci acum o

19 - Lucian din Samosala - Scrieri alese 289

* Inţelepţil gesturilor (n. t.).

• Gesticulatle cadenţată (n.t.)

DESPRE CUM TREBUIE SĂ FIE

Lucian salută pe Nigrinos

,,Să duci bufniţe la Atena !" 2 spune un proverb,

1. Prietenul: Cit de arătos şi de mîndru te-ai

.• In realitate, stalul atenian Ia care se referă Lucian nu se prezenta atit

21 - Lucian din Samosata - Scrieri alese 321

Zeus, Hermes, Dreptatea, Pan, mai mulţi atenieni,

1. Z e u s: De-ar pieri odată toţi filozofii care spun

4. H e r m e s: Cinstite Zeus, eu însumi am auzit

Personajele din dialogul „Filozofii la mezat" si

1. S o c rate: Loveşte-l, loveşte-l pe ticălosul ăsta

tindu-se intr-un port liniştit.

34. Iată, însă, ce poate fi mai ciudat. Cei mai mulţi

1 Cel!us, filozof epicureu, adversar înverşunat al creşti