Nutritia Ortomoleculara.
O noua tendinta a "medicinei O astfel de structura, bine echilibrata din punct de vedere
bazate pe dovezi"Interviu cu Dr. Albu Horatiu, Presedintele
Societatii Romane de Medicina Ortomoleculara (SRMO).
Asa cum spunea aseara Prof. Dr. Dominique Rueff, la
minunata conferinta pe care a avut-o la WTC din Bucuresti
pe tema Nutritiei Ortomoleculare, aceasta si-a facut
intrarea intre specialitatile medicale de avangarda incepand
cu anul 1968. Atunci, la Universitate Stanford, Prof. Dr.
Linus Pauling (dublu Laureat al Premiului Nobel - pentru
Chimie in 1954 si pentru Pace in 1962) a introdus pentru
prima oara in medicina si nutritia clinica umana, termenul
de “ortomolecular”.
Gazeta de Nutritie: Cum au aparut Medicina si Nutritia
Ortomoleculara si care sunt principiile lor?
Dr. Albu Horatiu: Asa cum spunea aseara Prof. Dr.
Dominique Rueff, la minunata conferinta pe care a avut-o la
WTC din Bucuresti pe tema Nutritiei Ortomoleculare,
aceasta si-a facut intrarea intre specialitatile medicale de
avangarda incepand cu anul 1968. Atunci, la Universitate
Stanford, Prof. Dr. Linus Pauling (dublu Laureat al Premiului
Nobel - pentru Chimie in 1954 si pentru Pace in 1962) a
introdus pentru prima oara in medicina si nutritia clinica
umana, termenul de “ortomolecular”.
Citiva ani mai tarziu - in urma constatarilor facute in cadrul
experimentelor medicale preclinice cum ca o afectiune,
inainte de a avea manifestari clinice, produce mai intai un
dezechilibru biochimic celular in teritoriul tinta - colectivul
condus de Prof. Pauling a definit si conceptul de “afectiune
celulara”. Premizele celui mai important Principiu al
Medicinei Ortomoleculare au fost puse!
Intr-o exhaustiva interpretare a mea, Primul Principiu al
Nutritiei Ortomoleculare ne spune urmatoarele:
• Oricare celula, tesut sau sistem tisular are nevoie de
anumite concentratii de micronutrienti specifici.
• Numai asigurand un aport micronutritional cit mai
apropiat de “cel proiectat” vom obtine acel mediu intern
atat de necesar unei functionabilitati optime si unei
capacitati crescute de a se opune agentilor interni sau
externi care incearca in permanenta sa destabilizeze
sistemul.
micronutritional, va avea o viata mai lunga si mai buna, o
functionalitate optimizata si un raspuns mult mai bun la
tratamentele medicale conventionale, daca acestea sunt
necesare.
Gazeta de Nutritie: Cum ati decis sa va indreptati catre
aceasta specialitate?
Dr. Albu Horatiu: S-a intamplat incepand cu ultimii ani ai
secolului trecut! Astfel, ca si tanar – la vremea aceea –
medic rezident si imediat specialist, am aplicat in vederea
unui post de cercetator asociat si coordonator de studii
clinice la un laborator farmaceutic spaniol care activa si
activeaza cu mult succes in zona cercetarii nutritionale de
avangarda. Le-au placut ideile mele si m-au acceptat! Am
dezvoltat o frumoasa colaborare care continua si-n
momentul de fata. Actualmente, respectiva companie –
Laboratorios Catalysis s.l, de Madrid – produce si va
produce unele preparate ortomoleculare de uz profesional
ale caror formule sunt concepute de mine. Și se utilizeaza
pe tot globul!
In acest cadru - avand drept exemplu niste persoane de
mare anvergura care beneficiau si de educatia si
posibilitatile necesare pentru a putea privi si altfel viata - si
participand la studierea fiziologiei, biochimiei, biologie
celulare, biologiei moleculare si mai ales a cercetarilor Dr.
Antonio Martin Gonzales (membru important si cu o
vechime de peste 40 de ani in CSIC – Consiliul Superior de
Investigatii Știintifice din Madrid) asupra Activacion
Molecular® (Activarii Moleculare), am invatat multe din
ceea ce stiu acum. M-am perfectionat si ma perfectionez in
continuare avandu-l alaturi in eforturile mele, ca si Șef al
Departamentului Știintific – si indraznesc sa spun si ca
prieten – pe Prof. Dr. Eduardo Sanz Navarez - biologie
moleculara – ce provine dintr-un colectiv condus de Prof.
Alfred Gilman (Premiul Nobel in Medicina in 1994).
Profesorul Sanz este recunoscut la nivel mondial pentru
cercetari de biologie moleculara in domeniul melanomului
malign.
Acolo am vazut eu ca – desi fiind medic alopat prin formatie
si specializari – lucrurile nu stau exact asa cum suntem
invatati la scoala si mai apoi “coordonati” de
multinationalele farmaceutice. Tot acolo am observat ca
aceasta stare de fapt – satisfacatoare pentru multi dintre
1
noi, medicii – poate fi imbunatatita marcant in beneficiul
pacientilor.
Astfel, am luat decizia sa nu mai practic specialitatile de
medicina conventionala pentru care m-am pregatit - acestea
ramanandu-mi in schimb ca o exceptionala baza clinica de
pornire – si sa imbratisez Nutritia Ortomoleculara!
Gazeta de Nutritie: Medicina Ortomoleculara este
complementara medicinei traditionale sau ar putea chiar sa
o substituie? Daca da, in ce cazuri? Cu ce beneficii vin in plus
tratamentele ortomoleculare, fata de cele conventionale?
Dr. Albu Horatiu: Sa nu facem confuzii! Daca in intrebarea
Dvs. denumiti “medicina traditionala” ramurile de medicina
alternativa precum medicina veche chineza, japoneza,
indiana, samanica, europeana, etc, etc. sau altele cu mult
mai exotice, atunci raspunsul meu este NU! Medicina si
Nutritia Ortomoleculara nu au nici-o legatura cu acestea!
Daca insa, numiti “traditionala” medicina oficiala de astazi,
cea conventionala (“medicina bazata pe dovezi” – asa cum
ne place noua, practicantilor ei, s-o numim) atunci,
raspunsul meu se schimba: Nutritia Ortomoleculara nu
incearca sa o substituie deoarece FACE PARTE DIN EA!
Astfel, daca medicul alopat foloseste in mod deosebit in
tratamentele sale cunostiintele obtinute in ultimii ani de
facultate in cadrul disciplinelor clinice, cel care cunoaste si
practica Nutritia Ortomoleculara face apel mai ales la
ramurile stiintelor medicale preclinice (biochimia, biologia
celulara si fiziologia normala) pe care le-a studiat – uneori
insuficient – in primii 2-3 ani de facultate. De obicei, de
aprofundarea lor te apuci mai tarziu, dupa specializari
medicale si dupa ce vezi - daca reusesti aceasta – ca
lucrurile nu stau asa cum ti-ai fi dorit!
Desi face parte din medicina conventionala, bazata pe
dovezi stiintifice, Nutritia Ortomoleculara are doua mari
deosebiri fata de specialitatile alopate!
Prima deosebire consta in modul de abordare al pacientului.
Astfel, daca medicul alopat priveste pacientul ca o suma a
unor organe, aparate si sisteme pe care le trateaza (prin
metodele pe care le stapaneste) ca si unitati distincte,
desine statatoare, eu – sau un alt medic bine pregatit in
practica Nutritiei Ortomoleculare - incerc sa vad organismul
ca si un tot unitar, integrat, cu toate acele aparate si
sisteme intr-o stransa interrelatie, insa toate avand la baza
lor – ca si unitate constituitiva si functionala - celula.
Aceasta viziune integrativa a Nutritie Ortomoleculare este
intradevar si o caracteristica a medicinelor alternative si
naturopate, fapt care – in ochii celor mai putin avizati –
poate duce la unele confuzii.
A doua deosebire – si cea mai importanta - apare intre
tratamentele alopate (metode de tratament care utilizeaza
mijloace contrare naturii bolii) si cele ortomoleculare (care
utilizeaza moleculele considerate “corecte” de catre
fiziologia celulara). Astfel, daca in conceperea unui compus
farmacologic activ (cunoscutul “medicament” - apanajul
farmacologiei si tratamentelor conventionale alopate) se
porneste de la studierea fizio-patologiei organului suferind
iar preparatul util se construieste (de cele mai multe ori prin
sinteze) pornind de la proteomica, in Nutritia
Ortomoleculara se folosesc complexele de compusi
micronutritionali activi (preparatele nutritionale
ortomoleculare de uz profesional). In constructia acestora
(de cele mai multe ori prin extractie si izolare din surse
naturale si apoi recombinare) se porneste de la studierea
fiziologiei, biochimiei si biologiei celulare normale. Adica,
asa cum spune si Prof. Dominique Rueff, medicul alopat
este “medic de boala” iar cel ortomolecular este “medic de
sanatate”.
In esenta, Medicina si Nutritia Ortomoleculara fac parte, ca
si ramurile medicale alopate din “medicina bazata pe
dovezi”. Doar modul de abordare si de tratament este
diferit! In momentul de fata, tratamentele ortomoleculare
nu incearca sa substituie pe cele alopate ci doar sa adauge
un avantaj – de cele mai multe ori covarsitor – medicilor si
pacientilor care au “iluminarea” sa le utilizeze. Negresit,
raportul de forte dintre cele doua tendinte (cea veche
alopata - ieftina, profitabila, la indemana si bine intiparita in
constiinta medicului si pacientului - si cea noua,
ortomoleculara – avangardista, scumpa, personalizata si
care necesita cunostiinte suplimentare si neremunerate din
partea medicului si educatie din partea pacientului) se va
modifica in viitor. Pe masura ce cunostiintele medicilor
despre dietetica si Nutritie Ortomoleculara vor avansa iar
educatia si posibilitatile potentialilor pacienti vor creste,
tratamentele ortomoleculare vor castiga teren in
detrimentul celor chimice. Acum, la nivelul actual de
intelegere al acestui fenomen de catre majoritatea
medicilor si pacientilor, Nutritia Ortomoleculara este extrem
de utila – daca aveti noroc ca medicul Dvs. sa fie familiarizat
macar cu notiunile de baza - in constructia regimurilor
2
igieno-dietetice cu care, de fapt si de drept, incepe sau
trebuie sa inceapa tratamentul corect al majoritatii
afectiunilor.
Exista foarte multe afectiuni in care, daca regimul igieno-
dietetic si stilul de viata sunt bine construite si conduse, NU
MAI ESTE NEVOIE DE INTOXICAȚIA CHIMICA PRODUSA DE
MEDICAMENTELE CONSTRUITE CONFORM PRINCIPIILOR
ALOPATE!
Gazeta de Nutritie: Care este perioada minima pentru care
trebuie urmat un tratament ortomolecular pentru a da
rezultate?
Dr. Albu Horatiu: Din acest punct de vedere situatia se
prezinta exact ca si in cazul tratamentelor alopate! Pentru
afectiunile acute tratamentul este scurt, pana la remiterea
simptomatologiei si consolidarea starii de revenire catre
sanatatea anterioara. Pentru afectiunile cronice si
degenerative (hepatite cronice si ciroze, cancere, diabet si
sindrom metabolic, boli autoimune, Alzheimer, etc.)
tratamentul este lung, atat timp cit este necesar, uneori
toata viata.
Cel putin in viziunea mea – care nu sunt un inamic alt
tratamentelor conventionale alopate atunci cand ele sunt in
beneficiul pacientului si nu in cel al vre-unei multinationale
farmaceutice – in afectiunile acute tratamentul alopat este
suveran! Cel de Nutritie Ortomoleculara trebuie doar sa-l
sustina, astfel incat organismul tratat sa treaca prin boala si
prin tratamentul chimic al acesteia platind costuri biologice
cit mai reduse. In afectiunile cronice insa, viziunea mea se
schimba radical! Astfel aici, tratamentul nutritional
ortomolecular trebuie sa fie baza (regim igieno-dietetic
unde-i cazul si neaparat aport de micronutrienti speciali
ortomoleculari)! Doar simptomatologia restanta, reziduala
si care depaseste resursele de compensare ale organelor
respective, trebuie sa fie tratata chimic.
Gazeta de Nutritie: Sunt multe voci care spun ca nu exista
dovezi stiintifice pentru sustinerea eficientei tratamentelor
ortomoleculare si ca acestea ar interfera in multe dintre
cazuri cu tratamentul de baza al pacientilor. Cum raspundeti
acestor “acuze” la adresa Nutritiei Ortomoleculare?
Dr. Albu Horatiu: Cred ca am raspuns partial pana acum!
Marea majoritate a celor care spun ca nu exista dovezi
stiintifice traiesc intr-o mare confuzie din acest punct de
vedere. Ei nu stiu prea bine ce este Nutritia Ortomoleculara!
O considera sau doresc sa o considere aievea unei
cromoterapii, cristaloterapii, aromoterapii sau mai stiu eu
ce ramura exotica (dar pe deplin respectabila) a medicinelor
alternative. Problema nu este ca sunt necunoscatori ci ca, in
lipsa informatiilor necesare, ei se considera datori sa emita
diverse pareri! Va pare ceva nou?! Pentru acestia, articolul
de fata poate sa aduca o parte din informatiile care lipsesc
pentru a-si initia o schimbare de optica.
Altii, mai putini, dar extrem de vehementi – si care stiu prea
bine despre ce este vorba in subiect – o fac mai ales din
teama pierderii unor mari avantaje! Nu ma puneti sa
aprofundez! Oricum acestia din urma, atunci cind lucrurile
se vor schimba, vor fi primii care vor sari in cealalta barca si
vor canta osanalele noilor tendinte. Din nefericire, aceasta-i
natura umana...
De un lucru sa fiti siguri! In oricare dintre cele doua categorii
de mai sus s-ar afla (detractori naivi sau informati ai
Nutritiei Ortomoleculare), atunci cind este vorba de propria
persoana sau de cei foarte apropiati lor, isi pun intotdeauna
problema cum si ce sa faca pentru a mai reduce sau elimina
dintre tratamentele chimice! Daca nu, macar “sa ia ceva”
care sa le mai scada din efectele secundare nedorite!
Ca interfera cu tratamentul de baza al pacientului?! Evident
ca interfera, deoarece pentru aceasta este facut un
tratament oromolecular! Depinde insa daca interferenta
este in beneficiul sau in dezavantajul pacientului! N-o sa va
vina sa credeti cite tratamente ortomoleculare dau – fara sa
stie ca o fac – multi dintre medicii care va ingrijesc sau ii
trateaza pe copiii Dvs.! Și multi dintre ei le dau incorect sau
incomplet, netinand cont – deoarece n-au de unde sa stie –
de sinergiile sau antagonismele dintre micronutrientii
ortomoleculari, insa aplecand mult prea usor urechea la ce
spune compania farmaceutica producatoare, care a asociat
si ea asa, cu de la sine putere, niste viatmine si minerale
pentru ca sunt la moda, sunt ieftine si se pot vinde bine! In
sens explicativ, dau doua exemple pro si contra, cu subiect
si predicat! Astfel, multi pacienti cu hepatite cronice fac
tratament antiviral (de regula cu interferon si unul sau doua
antivirale). Exista un numar mic dintre ei care primesc de la
medicul lor curant indicatia de a asocia si un preparat
ortomolecular de uz profesional, construit anume pentru
sustinerea micronutritional a tesutului hepatic si pentru
imbunatatirea actiunii interferonului, denumit VIUSID. Aici
lucrurile se potrivesc precum o mansua iar rezultatele vor fi
spectaculare!
3
Viceversa, exista multi pacienti cu cancer, aflati in curs de
chimioterapie, care primesc sfatul – de la reviste, de la
cunoscuti, de la diversi terapeuti sau chiar de la medicul
curant – sa ia antioxidanti. O si fac! Ei... aici este o alta
poveste! Cei mai multi dintre antioxidantii denumiti si
endogeni (vitamina E, seleniul, carotenii, glutationul) sunt o
nenorocire in timpul chimioterapiei. Aceasta, deoarece
celula neoplazica functioneaza in redoza si reprezinta o
“capcana pentru antioxidanti”, ei ajutand-o sa
“supravietuiasca” mai bine chimioterapiei prin protectia
diverselor structuri proteice impotriva oxidarii date – voit –
de chimioterapice. Alti antioxidanti insa, mai ales unii dintre
cei denumiti exogeni (Epigallocatechin-3gallat-ul, Acidul
cinnamic, unii Polifenoli) si unul dintre cei endogeni (in
anumite conditii si in unele asocieri cu diversi micronutrienti
oromoleculari sinergici) aduc beneficii spectaculoase
participand la atacul pro-oxidativ dat asupra celulelor
canceroase! Oare cum o fi asta? Efect pro-oxidativ benefic,
dat de niste antioxidanti! Mister!
Gazeta de Nutritie: Medicina ortomoleculara se bazeaza pe
ideea ca multe dintre afectiuni sunt provocate de lipsa unor
micronutrienti esentiali din organism. Care sunt cele mai
des intalnite afectiuni care ar avea aceasta origine?
Dr. Albu Horatiu: Nu neaparat de lipsa nutrientilor esentiali
din organism ci si de carentele celor neesentiali! Nu multe
dintre afectiuni, ci aproape toate, deoarece baza aparitiei si
dezvoltarii a marii majoritati dintre ele este scaderea
rezistentei celulei impotriva agentilor interni sau externi
care incearca sa o destabilizeze! Mai bine-l citez pe
Profesorul Pauling care spunea: “ Aproape oricare afectiune
se poate trage de la o deficienta nutritionala!”
In viziunea ortomoleculara, se porneste de la datele
provenite din stiintele medicale preclinice care ne arata ca,
in lipsa concentratiilor suficiente din micronutrientii
necesari, o celula nu mai functioneaza corect. Ea incepe sa
“improvizeze”, sa consume aberant energie, sa nu mai
reuseasca sa elimine reziduurile si sa nu mai neutralizeze
aproape complet speciile reactive de oxigen (radicalii liberi)
care se formeaza in procesul de functionare. Apoi – odata
cu trecerea timpului si mentinerea carentei
micronutritionale respective – tulburarea functionala devine
structurala, celula modificandu-se si degenerativ.
Modificarile celulare duc la alterari ale structurii tisulare,
alterand astfel organul si functionarea lui.
Din experienta mea in Romania, cele mai frecvente afectiuni
care au si aceasta origine sunt:
• La adult: diabetul zaharat tip II, sindromul metabolic cu
riscul sau cardiovascular marit, obezitatea de aport,
hepatitele cronice si cirozele hepatice, cancerele, bolile
autoimune inclusiv psoriazisul, bolile articulare inflamatorii
si degenerative, osteopenia si opsteoporoza, tulburarile de
fertilitate masculina, depresiile si sindroamele de
imbatranire cerebrala dar si multe altele.
• La copii: tendinta catre diverse tipuri de alergii (inclusiv
astm bronsic alergic), cea catre infectii recidivante de cai
respiratorii superioare, obezitatea de aport si nu numai.
Gazeta de Nutritie: Care sunt pasii pe care ii urmati in
stabilirea schemei de tratament pentru un bolnav?
Dr. Albu Horatiu: Pasii sunt urmatorii:
1. Un anumit gen de anamneza. O conversatie de 15 – 20
minute intre mine si pacient cu ocazia careia incerc sa imi
construiesc o imagine cat mai buna asupra stilului sau de
viata atat la locul de munca cat si in familie. Ma intereseaza
in mod deosebit antecedentele patologice personale si
heredo-colaterale dar mai ales obiceiurile alimentare
(ritmicitatea meselor si compozitia lor), regimul de efort
fizic, de somn si de stress psihic.
2. Studierea documentatiei medicale (bilete de externare,
analize, investigatii etc.) cu care se prezinta pacientul atunci
cand este trimis de alt coleg din strainatate (mai frecvent)
sau din Romania (mai rar) ori – tot mai des in ultimii doi ani
– cand vine din proprie initiativa. Interesul fata de aceste
documente imi este maxim deoarece, in general – atat in
Romania dar si in alte tari mult mai dezvoltate – pacientul
ajunge/este trimis la consiliere dietetica speciala doar dupa
ce a dezvoltat o anumita patologie (grava sau cu potential
evolutiv important) care, de cele mai multe ori este
“indicatorie” pentru mine in pasul ce va urma.
3. Pas extrem de important! Incadrarea pacientului intr-
una dintre cele 4 MARI TENDINȚE catre anumite tipuri de
patologii dupa care evolueaza un organism - din punctul de
vedere al Nutritiei Ortomoleculare - in functie de conditiile
de alimentatie si de stress in care functioneaza. Astfel avem:
• Tendinta catre tulburari dismetabolice; Tendinta catre
depresie; Tendinta catre tulburari disimune (scaderi de
4
imunitate, afectari autoimune, anarhii imunitare, alergii,
etc.); Tendinta catre neoplazii sau alte modificari
degenerative grave.
4. Decelarea organului/ organelor implicate in respectiva
patologie (pas facut deja, in cele mai multe cazuri, de catre
medicul curant alopat) si stabilirea structurilor tisulare care
au nevoie de sustinere micronutritionala ortomoleculara.
5. Pas extrem de important! Conceperea regimului igieno-
dietetic ortomolecular si aducerea de precizari clare si
aprofundate pacientului despre:
• Modificarile care trebuiesc aduse stilului sau de viata.
• Interzicerea alimentelor care vin cu incarcatura macro si
micronutritionala pro-aging pentru tesuturile considerate a
fi deficitare in respectiva patologie. Alegerea listei de
alimente strict interzise si discutarea ei.
• Obligativitatea introducerii in alimentatia zilnica a acelor
alimente a caror compozitie micronutritionala are efecte
anti-aging si vin sa imbunatateasca functionabilitatea
tesuturilor deficitare. Alegerea listei de alimente obligatorii
si discutarea ei.
• Informatii despre diversele categorii de alimente care
sunt oportune pentru a fi utilizate in completarea regimului
alimentar, in functie de greutatea pacientului.
6. Pasul cel mai important, fara de care Nutritia
Ortomoleculara si-ar pierde parte din sens, anume:
echilibrarea micronutritionala specifica a tesuturilor
deficitare. In aceasta etapa se stabileste complexul de
micronutrienti ortomoleculari specifici tesutului/ organului/
aparatului deficitar in scopul de a-l reechilibra si a-l
reantoarce – pe cat posibil – catre o functionalitate
normala. Compozitia acestui complex micronutritional se
stabileste numai in contextul uneia dintre cele 4 MARI
TENDINȚE in care am incadrat organismul respectiv
(anterior, la pasul 3). Aceasta compozitie reprezinta o suma
de micronutrienti ortomoleculari sinergici aflati in doze
dietetice care - sub forma unor suplimente nutritionale sau
alimente destinate dietelor speciale – incep a fi introdusi in
alimentatia zilnica a pacientului. Chiar si numai
administrarea lor (in lipsa regimului alimentar si a corectarii
stilului de viata) poate aduce imbunatatiri considerabile ale
functionabilitatii si de multe ori - in timp - si a structurii
tesutului respectiv, precum si un raspuns mult mai bun a
acestuia la tratamentul alopat, daca mai este nevoie de
acesta.
Gazeta de Nutritie: Bolile autoimune sunt o mare problema
a medicinei conventionale care inca nu si-a gasit rezolvarea.
Exista solutii pentru ele oferite de Nutritia Ortomoleculara?
Credeti ca acestea, la fel ca si alte afectiuni, ar putea fi
prevenite printr-o dieta echilibrata, care sa ne furnizeze toti
micronutrientii de care avem nevoie?
Dr. Albu Horatiu: Ideal, oricare patologie care nu este
dictata de o anomalie genetica mai importanta sau de un
accident poate fi prevenita pentru o perioada mult mai
lunga de timp printr-o dieta perfect echilibrata in toti cei
aproape 60 de micronutrienti ortomoleculari necesari. Din
foarte multe motive, acest lucru este practic imposibil!
De fapt si de drept, organismul oricarui om – ca dealtfel al
oricarei fiinte – trebuie sa se descurce cum poate mai bine
in mediu sau de viata (inclusiv cel alimentar) si in conditiile
unei informatii genetice date. Acest fenomen se petrece de
fapt si cu unitatea noastra de baza, celula. Astfel, cu greu si
probabil intamplator, o dieta poate fi atat de potivita cu
fenotipul respectiv incat sa aduca toti micronutrientii in
cantitati optimale. Exista unele modele dietetice cunoscute
(dieta Mediteraneeana, dieta Okinawa, etc.) care tind sa se
apropie mai mult de nevoile nutritionale ale nativilor si sa le
acorde acestora o speranta de viata consistent mai mare si
o incidenta mai mica a diverselor patologii corelate cu
inaintarea in etate. De regula insa, alimentatia noastra este
departe de ceea ce ar trebui sa fie!
Bolile autoimune sunt o provocare atat pentru curentul
alopat cit si pentru cel ortomolecular al medicinei
conventionale, insa sunt privite din puncte de vedere destul
de diferite. Astfel, daca tratamentele alopate isi propun de
regula scaderea activitatii imunitare si inflamatiei prin
administrarea anumitor molecule farmacologic active cu
efect imunosupresiv si antiinflamator, Nutritia
Ortomoleculara nu cauta defel acelasi lucru! Ortomolecular,
se considera ca imunomodularea micronutritionala avand
drept scop readucerea sistemului imun in limitele normale
de functionare este prima optiune. Aceasta se realizeaza
prin anumite modificari de regim alimentar cu oarecare
variabilitate de la un caz la altul dar care au ca si elemente
comune atat corectarea raportului dintre acizii grasi
esentiali omega 3 nesaturati (precursori ai moleculelor
antiinflamatorii si antialergice) si cei omega 6 (precursori ai
5
moleculelor proinflamatorii si proalergice) cit mai ales
corectarea aportului de micronutrienti ortomoleculari
specifici care asigura “binele micronutritional” al
elementelor sistemului imunitar.
Dupa parerea mea, tratamentul asociat (cu preponderenta
celui alopat in perioadele de puseu si a celui ortomolecular
in perioadele de remisie) este cea mai buna cale de urmat
pentru pacientul cu o afectiune in care este incriminat si un
mecanism autoimun.
Gazeta de Nutritie: Considerati ca dezechilibrele din corp
provocate de lipsa micronutrientilor ar putea fi si la baza
unor afectiuni psihice foarte raspandite acum, precum
depresia sau anxietatea?
Dr. Albu Horatiu: Desigur! In viziunea Nutritiei
Ortomoleculare unele carente micronutritionale sunt
considerate ca fiind cel mai important dintre cele patru
elemente raspunzatoare de initierea si intretinerea
patologiei respective. Restul de trei sunt reprezentate de:
informatia genetica, factorul de mediu emotional si
existenta in organism a unor substante chimice straine
acestuia (introduse involuntar prin alimentatie sau voluntar
prin unele tratamente).
In aparitia fenomenelor caracteristice depresiei si anxietatii
stau mai multe carente micronutritionale dintre care imi
permit sa enumar ca fiind mai frecvente pe cele de: GABA
(Acid Gamma-aminobutiric), Triptofan, Glutamina, Acid
glutamic, Arginina, Carnitina, Acid alpha-lipoic, Calciu,
Magneziu, Seleniu, unele Vitamine din grupul B si
Vitaminele C si E. Astfel, daca ati studia compozitia unui
preparat ortomolecular de uz profesional destinat
echilibrarii micronutritionale a pacientului cu tendinta la
aceasta patologie (pentru exemplu, DEPREXIL) nu mare v-ar
fi mirarea sa gasiti doze dietetice zilnice din acesti
micronutrienti!
Mai mult, aceasta patologie (care ne incadreaza pacientul
intr-una dintre cele 4 MARI TENDINȚE – anume cea catre
depresie) are si mai multe afectiuni “subordonate”
(produse/ declansate/ intretinute doar de o parte din
carentele micronutritionale care dau Tendinta la Depresie).
Printre aceste afectiuni “subordonate” enumar ca fiind mai
frecvente: osteopenia, osteoporoza si debilitatea osoasa,
tulburarile in homeostazia calciului, spasmofilia si tetania,
tendinta catre oboseala psihica si greutate in invatare,
surmenajul intelectual si tendinta la imbatranire cerebrala
precoce, afectarile inflamatorii osteo-articulare si altele.
Gazeta de Nutritie: In ce fel poate ajuta Nutritia
Ortomoleculara in cazul bolnavilor de cancer?
Dr. Albu Horatiu: Ajuta extraordinar de mult! Sunt de luat in
considerare trei mari directii (dar nu numai) in care Nutritia
Ortomoleculara ajuta enorm pacientul neoplazic si medicul
oncolog. Astfel:
1. Amplificarea efectului tumoricid (dar fara a creste
efectele secundare nedorite, ba chiar dimpotriva) al
terapiilor oncologice adjuvante precum chimioterapia si
radioterapia prin ATACUL PROOXIDATIV pe care il dau unii
micronutrienti si compusi fitonutritionali secundari
(Epigallocatechin-3gallat-ul, Acidul cinnamic, etc.) asupra
celulelor neoplazice. Ba mai mult, cu ajutorul unui
fitonutrient secundar (acid glicirhizinic) se poate induce
cresterea sintezei de interferoni proprii organismului si
stimularea activitatii acestora, efect important in
imbunatatirea imunitatii antivirale si antineoplazice nu
numai in cancerele care beneficiaza de interferonoterapie.
2. Imunoterapia nutritionala care se face atat in
perioadele de remisie, in cele dintre etapele de tratament
oncologic multimodal sau in cea de urmarire
postterapeutica care se intinde pe perioade care pot atinge
5 – 9 ani! Prin aceste metode se construieste un astfel de
regim alimentar si de aport micronutritional astfel incit sa se
ambunatateasca considerabil imunitatea antivirala si
antineoplazica precum si activitatea limfocitelor CD4 si a
interferonilor endogeni.
3. Recuperarea mult mai rapida si cu costuri biologice mult
mai reduse pentru pacientii care au urmat terapii
oncologice agresive precum chimioterapia si radioterapia.
Mai exista si acele categorii de pacienti care – din diverse
motive – refuza sau nu mai pot beneficia de tratament
oncologic multimodal. Acolo, Nutritia Ortomoleculara este
metoda care – asociata sau nu curei chirurgicale – poate
imbunatati situatia! Nu este de mirare ca, in clinicile private
de prestigiu din Occident, dedicate tratamentului cancerului
- alaturi de chimioterapie, radioterapie si psihoterapie - un
rol deosebit este acordat Dieteticii si Nutritiei
Ortomoleculare, care intregesc astfel panoplia terapiilor
adjuvante ce vin in sprijinul intentiei de radicalitate asupra
bolii, adusa de cura chirurgicala.
6
Gazeta de Nutritie: Povestiti-ne pe scurt, va rugam, despre
cateva cazuri de pacienti cu afectiuni mai dificile care au
apelat la dumneavoastra si au reusit sa se vindece prin
tratamentul ortomolecular (si ce scheme de tratament ati
folosit)…
Dr. Albu Horatiu: Va voi povesti patru cazuri ale unor
pacienti care acum imi sunt foarte apropiati:
1. Doamna I.A, pensionara de 77 ani, fost biolog la Spitalul
Fundeni, cu Neoplasm mamar stadiul III C si care a urmat
cura chirurgicala a cancerului si tratamentul adjuvant
oncologic. La acestea am asociat sustinerea ortomoleculara
pe perioada de chimioterapie si mai apoi – pana la
completarea a 5 ani, in perioada de urmarire
postterapeutica – imunoterapia nutritionala. Tratamentul
ortomolecular a constat in: dieta speciala ortomoleculara
personalizata cazului, alimentatie functionala si ONCOXIN
Solutie Orala cate 25ml x2ori/zi. Au trecut 7 ani de la cura
chirurgicala a cancerului, pacienta este intr-o forma
excelenta pentru varsta ei si viziteaza Europa.
tuse seaca iritativa pusa de medicul curant pe seama
bronho-spasmului. I s-a instituit tratament cu Aerius si
Singuler. L-am trecut pe tratamentul ortomolecular care
consta in: dieta din care am eliminat lactatele de origine
animala, am redus drastic glutenul si am modificat
proportiile acizilor grasi omega 3 vs. omega 6. Am introdus
VIUSID 10ml/zi asociat cu ASBRIP 15ml/zi. Tusea spastica si
secretia nazala au incetat, Ig E-urile au coborat catre 200ui
(la prima verificare facuta dupa 3 luni) iar tratamentul
chimic (antihistaminicul si Singuler-ul) nu si-au mai gasit
utilizarea. Baietelul se simte exceptional si - fiind voba de
fiul meu – se afla sub stricta mea supraveghere.

2. Domnul S.B, de 45 ani, personalitate de rezonanta in

televiziunea si radioul romanesc, fumator, cu Sindrom
Metabolic in faza latenta (stare prediabetica) si cu o
incarcatura heredo-colaterala extrem de mare de diabet
zaharat tip II si risc cardio-vascular marit. Tratamentul
ortomolecular a constat in: dieta speciala ortomoleculara
personalizata cazului, alimentatie functionala si DIAMEL cite
2cps x3ori/zi. In aproximativ 6 luni, domnul respectiv si-a
redus greutatea cu aproximativ 10% iar colesterolul,
trigliceridele, acidul uric si glicemia au revenit in limitele
fiziologice.

3. Domnul S.O, de 45 ani, om de afaceri cu o viata

stressanta si suferind de Sindrom Metabolic in forma
latenta si cu pusee repetate si relativ frecvente de
Rectocolita Ulcerohemoragica. Tratamentul ortomolecular a
constat in: dieta speciala ortomoleculara personalizata
cazului dar si cu restrictie la gluten si lactate, alimentatie
functionala, DIAMEL cate 2cps x3ori/zi si Alzer cite
1cpsx3ori/zi. De peste 1 an si jumatate – timp in care
situatiile stressante s-au inmultit in viata dansului – nu a mai
avut nici-o recidiva a bolii colonice iar probele dislipidemice,
hepatice si glicemia au revenit in limite fiziologice.

4. A.C, baietel de 7 ani si jumatate, cu IgE-uri apropiate de

400ui, cu secretie nazala seroasa, uneori muco-purulenta si

7

Prevenirea prin imunomodulare nutriţională
ortomoleculară.
 În anii ’60, eminentul Prof. Dr. Linus Pauling (dublu
Laureat al Premiului Nobel) definea unul dintre principiile
nutriţiei ortomoleculare. Astfel: „ ... nutriţia
ortomoleculară înseamnă conservarea sănătăţii optime
sau tratarea afecţiunilor prin modificarea concentraţiilor
substanţelor care se găsesc în mod normal în compozitia
organismului...”. Recent, cu ocazia unui referat asupra
metodelor complementare moderne de tratament în maladiile
infecţioase, unul dintre cei mai importanţi infecţionişti
români  (Prof. Dr. Mircea Chiotan de la „Institutul de boli
infecţioase Prof. Dr. Matei Balş” din Bucureşti – România)
susţinea că: „... Ultimii zeci de ani înregistrează o nouă
orientare şi anume către descifrarea mecanismelor
bolii. ... Tot acest efort a fost răsplătit în cele din urmă de
conturarea unui nou concept terapeutic – al susţinerii pe
diferite căi a capacităţii de luptă a organismului bolnav
în general şi cu deosebire a sectoarelor deficitare. Pe
această linie a început să se acorde o atenţie tot mai mare
preparatelor ce realizează echilibrarea metabolică
generală şi celulară, ştiind că aceste echilibre asigură şi
rezistenţa celulelor faţa de agresiuni de orice fel, de
natură de a preveni îmbolnăvirile dar şi o capacitate mai
mare de recuperare din boală, mai rapidă şi cu costuri
biologice cât mai reduse pentru organismul bolnav”
 În prezentul articol încercăm să vă supunem atenţiei cea
mai fiziologică metodă de creştere a rezistenţei
organismului împotriva infecţiilor virale respiratorii de
orice fel. Ea utilizează ca şi „medicamente” acele substanţe
micronutriţional active, implicate natural, atât în menţinerea
în bune condiţiuni a sistemului de apărare al organismului
(sistemul imun) cât şi în stimularea proprietăţilor sale
antivirale. La prima vedere, este surprinzător faptul că aceste
substanţe micronutriţional active nu sunt structuri chimice
străine organismului (obţinute prin chimie sau extracţie din
plante medicinale) ci sunt componente ale alimentelor uzual
consumate măcar de comunităţi importante de oameni. Deci
beneficiind de proba timpului, putem spune cu certitudine că
sunt singurele molecule biologic active ce nu au ,cu
adevărat, efecte secundare notabile.
Graţie eforturilor mass-mediei şi ale autorităţilor, sunt
cunoscute în generalcele mai importante reguli cu caracter
igienic şi epidemiologic de stăvilire a răspândirii şi de
evitare a îmbolnăvirilor cu afecţiuni virale respiratorii. Mai
puţin cunoscute sunt însă procedeele medicale destinate
îmbunătăţirii imunităţii. Astfel, stimularea apărării antivirale
poate fi făcută atât prin metode specifice (de obicei
vaccinuri care se adresează, cu mai mult sau mai puţin
succes, exclusiv virusurilor pentru care au fost concepute)
cât şi prin cele nespecifice (ce doresc creşterea globală a
puterii răspunsului imun şi dacă este posibil în special a
promptitudini răspunsului antiviral). Asupra vaccinurilor şi a
vaccinărilor nu voi stărui deoarece există, pe deoparte
politicile naţionale şi internaţionale aflate sau nu în
concordanţă cu cele de marketing şi comerciale ale
multinaţionalelor farmaceutice iar pe de cealaltă o părere
individuală, destul de subiectivă şi greu de zdruncinat a
fiecăruia dintre noi vis a vis de acest subiect, părere pe care
nu eu voi încerca să v-o schimb! În acelaşi sens, nu voi stărui
nici asupra metodelor medicamentoase (mi-e egal dacă sunt
cu molecule artificiale sau naturale - la fel de periculoase) de
stimulare nespecifică a imunităţii a căror utilizare, chiar dacă
nu sunt cele mai eficiente şi nici pe departe lipsite de efecte
secundare notabile, sunt la latitudinea medicului Dvs. de
familie, acesta fiind expert în utilizarea lor. Voi face însă
referiri importante la nutriţia ortomoleculară metodă care
se află la îndemâna oricăruia dintre cei care beneficiază de
informaţia cuvenită şi de o educaţie rezonabilă. Voi încerca
să ofer informaţia necesară, într-o formă cât mai uşor de
asimilat!
Imunoterapia nutriţională ortomoleculară este cea mai
naturală, fiziologică şi „prietenoasă” metodă de
imunomodulare. Se realizează în urma optimizării
funcţionalităţii sistemului imun ca urmare a restabilirii
echilibrului său micronutriţional specific.Imunomodularea
pe această cale rezidă în utilizarea în mod singular sau
asociat (eu sunt adeptul celui asociat) a două tipuri de
alimente: alimentele funcţionale şi suplimentele dietetice
speciale (suplimente nutriţionale ortomoleculare). Dacă
primele au rolul de a corecta pe cât posibil compoziţia macro
şi micronutriţională a regimului alimentar, ultimele
(suplimentele destinate dietelor speciale) au rolul imposibil
de înlocuit de a corecta atât compoziţia regimului alimentar
cît mai ales al carenţelor micronutriţionale anterioare ale
organismului, iar în cazul de faţă, în mod particular ale
sistemului imun.
Deşi, cum relatam mai sus, sunt adeptul utilizării asociaţiei
dintre alimentele fucţionale şi suplimentele dietetice
speciale, în rândurile următoare voi face trecerea în revistă
separată a celor două categorii. Ca şi încheiere vă voi
propune schemele cu care obţin cele mai bune rezultate în
echilibrarea micronutriţională a sistemului imun ce are ca
rezultat sporirea aptitudinilor sale antivirale.
 Înainte de toate, indiferent de metoda de imunostimiulare pe
care o veţi aborda, trebuie să vă atrag atenţia că în perioadele
anului în care condiţiile mediului permit dezvoltarea uşoară
a infecţiilor respiratorii virale, este necesară o minimă
modificare a stilului de viaţă, schimbare care va contribui la
ramforsarea capacităţilor imunitare ale organismului. Mă
afiliez, sub rezerva unor mici modificări, la indicaţiile date
de Jose Manuel Llorente (Preşedintele Societăţii Spaniole de
8
Nutriţie Ortomoleculară) care, în revista Discovery Salud din
octombrie 2009, propune:
 Odihnă regulată cu accent pe somnul nocturn (mai
ales în cazul bărbaţilor).
 Hidratare importantă.
 Introducerea zilnică, la jumătatea distantelor dintre
cele trei mese principale ale zilei a 2 – 3 ingestii de
câte 50 de ml din sucurile de legume enumerate la
alimentele funcţionale. Este de preferat ca
legumele să fie de provenienţă bio/organică
(pesticidele, insecticidele, forţatorii de creştere şi
antifungicele – substanţe care împiedică alterarea
rapidă – existente în compoziţia celor non bio sunt
compuşi chimici cu acţiune reputată în deteriorarea
imunităţii) iar sucurile obţinute să fie supuse
parţial fermentaţiei sub acţiunea
microorganismului L. Acidophillus. În farmaciile
şi magazinele naturiste de calitate sau în
magazinele online de profil, mai rafinate se găsesc
două produse de foarte înaltă calitate ce
îndeplinesc dezideratele propuse. Primul se
numeşte B-AKTIV de 750ml şi conţine sucuri
presate la rece şi supuse parţial fermentaţiei
lactice din sfeclă roşie, morcov, varză, cartof,
ridichii, toate certificate biologic (Bio). Cel de-al
doilea se numeşte GEMÜSE de 750 ml şi
conţine sucuri presate la rece şi supuse parţial
fermentaţiei lactice din roşie, morcov,
castraveţi, ţelină, varză, ceapă, lămâie, mărar,
busuioc, leuştean, pătrunjel, toate certificate
biologic (Bio).
 Evitarea alcoolului, grăsimilor saturate, zaharurilor
rafinate şi a excesului de sare.
 Eliminarea lactatelor (de mari importanţă în foarte
multe cazuri!)
 Reluarea alimentaţiei nu trebuie forţată la persoanele
deja bolnave de viroze respiratorii, care prezintă şi
o diminuare marcantă a apetitului. În aceste cazuri,
pentru 2 – 3 zile se recurge la cantităţi suplimentae
din sucurile de legume descrise mai sus (sau supe
în lipsa acestora) până are loc restabilirea
apetitului.
 Care sunt alimentele ce trebuiesc introduse în obiceiurile
alimentare ale acestei perioade? Astfel, în ordinea
crescătoare a importanţei lor şi a frecvenţei cu care trebuiesc
utilizate avem:
 Uleiurile vegetale obţinute prin presarea la rece (minim
25 – 30ml zilnic) precum şi peştii marini graşi (minimum o
masă la 3 – 4 zile). Ambele alimente conţin micronutrienţi ce
participă la formarea anticorpilor şi la ramforsarea
imunităţii.
 Usturoiul, ceapa, prazul, varza, ridichiile sunt
legume ce conţin substanţe cu acţiune antibiotică,
bronhodilatatoare, mucolitică şi expectorante.
Trebuie utilizate la 2 – 3 zile.
 Drojdie proaspătă de bere (câte ¼ - ½ linguriţă
zilnic, dacă nu produce balonări) sau, mai indicat
şi de nenumărate ori mai eficient atât ca efect
imunomodulator cât şi ca proprietăţi anti – aging
(anti-îmbătrânire) pe termen îndelungat, Sucul de
Grâu verde încolţit asociat cu Spirulină. În
farmaciile / magazinele naturiste / Bio shop-uri,
etc. precum şi în cele online mai rafinate găsiţi un
preparat german excelent, denumit
WEIZENGRAS, de obicei in sticle de 750ml şi
care conţine: suc de grâu verde încolţit bogat în
clorofilă, spirulină, extract de ceai verde, suc de
lămâie şi de agavă. Se utilizează câte 75 – 100
ml/zi, dimineaţa, pe stomacul gol, minimum 6 luni
pe an.
 Sucuri mamă de Rodie, de Afine Sălbatice sau
mai ales din celebrul fruct de Goji. Aceste sucuri
mamă, obţinute prin zdrobirea şi presarea fructelor
menţionate, se utilizează în cantităţi foarte mici, de
circa 30ml/zi. Produsele comerciale, de o calitate
fără reproş le găsiţi în farmacii / magazine
naturiste / Bio shop-uri, în flacoane de 330ml sub
denumirile de GRANATAPFEL,
HEIDELBEERE respectiv GOJI.
 Cocktail-uri din sucurile următoarelor legume:
roşii, morcovi, castraveţi, ţelină, sfeclă roşie,
cartof, ridichii, ceapă, varză, mărar, leuştean,
busuioc, pătrunjel, lămâie, obţinute numai prin
presare la rece din legume bio (dacă este posibil) şi
supuse fermentaţiei lactice. Vedeţi în farmacii /
magazine naturiste / Bio shop-uri preparatele B-
AKTIV şi GEMÜSE de 750ml.
 În cazul în care utilizarea acestui tip de alimentaţie cu
proprietăţi funcţionale asupra sistemului imunitar, vă pare
greoaie ori costisitoare, aveţi posibilitatea să recurgeţi la
unul sau mai multe suplimente dietetice speciale (suplimente
nutriţionale ortomoleculare) care sunt mai ieftine, mai uşor
de manipulat şi administrat (se utilizează ca şi un
medicament) şi se găsesc în majoritatea farmaciilor mai cu
pretenţii.
Care sunt grupurile de micronutrienţi ce sunt obligatoriu
a fi conţinute de un supliment alimentar ortomolecular
9
de bună calitate, destinat îmbunătăţirii imunităţii
antivirale? Astfel:
 Aminoacizii precum: - NAC (N - acetilcisteina),
Arginina, Glicina, DMG (Dimetilglicina),
Betaina (Trimetilglicina) şi Glutamina –
participă în măsură variabilă la îmbunătăţirea
imunităţii antivirale prin: creşterea activităţii
limfocitelor Nk şi T, a macrofagelor şi
neutrofilelor. Totodată îmbunătăţesc producţia de
anticorpi şi au efect antioxidant (cresc nivelul de
Glutation şi Oxid Nitric) compuşi care inhibă
propagarea între celule a virusurilor.
 Antioxidanţii precum: - Acidul Malic, Acidul
Fumaric, Carotenii, Betacarotenii,
Bioflavonoidele, Antocianozidele, Vitaminele C
şi E – participă la îmbunătăţirea imunităţii
antivirale prin neutralizarea SOR (Speciilor
Reative de Oxigen = Radicalilor Liberi) ce au rol,
certificat prin multiple cercetări ştiinţifice, în
deprimarea apărării naturale a organismului.
 Oligoelementele precum: - Seleniul, Germaniul,
Cuprul, Fierul şi în mod deosebit Zincul – au
acţiune antioxidantă şi îmbunătăţesc imunitatea
antivirală prin acţiune sa catalitică, de coenzime în
sinteze imunoglobulinelor. Un interes cu totul
deosebit trebuie acordat zincului, considerat un
potent antiviral prin acţiunea sa de creştere a
rezistenţei antivirale şi de stimulare a activităţii
timusului.
 Probioticelor directe sau indirecte (Lactobacillus
acidophilus, Bifidobacteriile, Arabinogalactamii
etc.) le-au fost descrise moderate proprietăţi
imunomodulatoare prin creşterea activităţii plăcilor
Peyer („amigdalele intestinale”) fără însă să
producă un sindrom inflamator sistemic.
 Vitaminele din grupul B şi mai ales Vitamina B5
(pantotenatul de calciu), Vitamina B6
(piridoxina), Vitamina B9 (acidul folic),
Vitamina B12 (ciancobalamina) îmbunătăţesc
imunitatea antivirală, starea generală a pacientului
precum şi, în asociere cu Vitamina A sau
Betacarotenii, integritatea mucoaselor ce au rol
important în protecţia împotriva penetrării virale în
organism. Aceste vitamine optimizează sinteza
anticorpilor, a limfocitelor CD4, a eritrocitelor şi
hemoglobinei, previn ulceraţiile bucale şi ale altor
mucoase, au acţiune antianemică şi de creştere a
apetitului, revitalizantă şi de optimizare a
funcţionării sistemului nervos.
 Anumite Vegetalele şi mai ales Extracte vegetale
precum: sucurile  presate la rece din Grâul verde
încolţit şi din Spirulină, Mentholul şi
Eucaliptholul (uleiuri volatile extrase din mentă
respectiv eucalipt), Extractul de Ceai Verde
(numai cele bogate în Epigalocatequin 3- Gallate
– cateqină antioxidantă cu eficienţă demonstrată
împotriva virusurilor şi celulelor canceroase) şi
mai ales Acidul glicirhizinic (compus rar, extras
în cantităţi relativ mici din rădăcina lemnului
dulce) care este o moleculă cu puternică acţiune
antioxidantă, antiinflamatorie, antiulceroasă şi cu
potenţial antiviral multiplu (inclusiv pentru
virusurile HIV, Hepatitice, mononucleozic,
citomegalovirus, herpetice, papilloma, SARS
precum şi gripale A şi B). Totodată acest compus
stimulează puternic sinteza de interferon a
organismului, blocând sau reducând replicarea
virală.
Care dintre multele suplimente dietetice speciale
(suplimente nutriţionale ortomoleculare) existente în
farmacii întrunesc într-o mai mare măsură aceste
condiţii de compoziţie? Preferinţele mele se îndreaptă în
special către trei dinte ele. Cu acestea am mare experienţă
(de peste 10 ani) şi se obţin rezultate foarte bune şi rapide!
 Primul – denumit VIUSID (destul de cunoscut
printre pediatrii, infecţioniştii şi  gastroenterologii
cu vederi mai largi) se găseşte atât sub formă de
sirop (pentru copii – unde trebuie administrat în
doză de 10 – 20ml/zi, împărţit în 1 – 2 prize, după
mesele principale, timp de minimum 15 – 20 zile
pe lună) cât şi sub formă de plicuri de pulbere
solubilă (destinat adulţilor şi copiilor mari – unde
se administrează câte un plic la 1 – 2 zile).
 Al doilea – denumit ASBRIP se găseşte numai sub
formă de sirop şi se administrează în două prize
zilnice de câte 10 – 15ml. Este un complement al
VIUSID-ului şi se adresează celor predispuşi la
infecţii recidivante de căi respiratorii superioare.
 Al treilea – un preparat de uz profesional
ortomolecular – destinat în mod particular
pacientului neoplazic (suferindul de cancer trebuie
protejat prin imunoterapie nutriţională atât
împotriva infecţiilor virale cât şi a posibilei
diseminări loco-regionale şi la distanţă a celulelor
canceroase), se numeşte ONCOXIN SOLUŢIE
ORALĂ şi se administrează în doze de 12,5ml de
2 – 4 ori pe zi.
 În chip de concluzie, pentru a vă ajuta să vă protejaţi familia
cât mai bine, mai fiziologic şi fără efecte secundare faţă de
multitudinea agenţilor patogeni care ne vizează aparatul
10
respirator în perioada octombrie - aprilie, vă voi prezenta o Autor Dr. Albu Horaţiu – Preşedinte al „Societăţii Române
schemă personală, pe care o utilizez cu bune rezultate atât de Medicină Ortomoleculară” şi Consilier Medical la
pentru pacienţi cât şi pentru propria-mi familie. Astfel, Departamentul Ştiinţific al Laboratoarelor farmaceutice
consider că o creştere importantă a rezistenţei organismului spaniole Catalysis s.l, - Madrid
împotriva gripei porcine A/H1N1, a celei sezoniere precum
şi a altor infecţii de căi respiratorii superioare coroborat cu o
creştere globală a imunităţii antivirale a organismului se
obţine facil prin una dintre schemele de mai jos.

 Scemă destinată copilului de 1 - 14 ani:

VIUSID Sirop (Soluţie orală), câte 5 – 10ml de 2 ori/zi,

zilnic sau minimum 20 de zile consecutive pe lună, asociat
cu unul dintre următoarele alimente funcţionale:

 ROTBACKCHEN (Obraji Îmbujoraţi) care este

un preparat Bio din sucuri obţinute prin presarea la
rece a strugurilor roşii, a celor albi, a merelor,
portocalelor, murelor şi vişinelor, piure din pulpă
de acerola (cireaşă de Antille), miere şi gluconat
feros. Administrare 125ml pe zi.

 FOR THE IMMUNE SYSTEM (Pentru

Imunitate) - un preparat obţinut din suc de mere,
cu piure din pulpă de acerola (cireaşă de Antille),
de măr şi mango toate presate la rece şi îmbogăţite
cu Vitamina C şi gluconat de zinc. Se
administrează câte 125ml pe zi.

 Scemă destinată adultului şi copilului peste 15 ani:

VIUSID pulbere solubilă, câte 1 plic pe zi, timp de 15 – 21

zile pe lună, asociat cu unul dintre următoarele alimente
funcţionale:

 B-AKTIV sau

 GEMÜSE administrate de 1 – 2 ori/ zi în cantitate

de 50 – 75ml, pe stomacul gol.

Scemă destinată pacientului neoplazic (cu cancer):

ONCOXIN SOLUŢIE ORALĂ câte 12,5ml de 2 – 3 ori pe

zi asociat, bineînţeles dacă este posibil, cu alimentul
funcţional WEIZENGRAS, cîte 75ml/zi.

 In codiţiile în care nu aveţi acces la aceste alimente

funcţionale (nu le găsiţi sau vă par scumpe) sau vă este
complicat să vi le introduceţi printere obiceiurile alimentare,
puteţi utiliza o combinaţie a celor două suplimente
nutriţionale VIUSID şi ASBRIP, în concordanţă cu
indicaţiile producătorului. Vor avea un succes deplin!

11
12