Dr.

Alexandra Cazan – medic specialist endocrinolog

Cluj-Napoca, aprilie 2022
https://doctoralecazan.ro
Cuprins
1. Care sunt proprietățile Iodului în
mediu?
2. Proprietățile iodului în
organismul uman.
3. Surse alimentare de iod.
4. Circuitul iodului în organism.
5. Etapele sintezei hormonilor
tiroidieni.
6. Necesarul zilnic de iod.
7. Utilizarea iodului în medicină.
8. Efecte ale excesului de iod.
9. Efecte ale lipsei de iod.
10. Generalități despre nodulii
tiroidieni.
11. Importanța urmăririi ecografice a
nodulilor tiroidieni.
12. Cancerul tiroidian și relația sa cu
accidentele nucleare.
13. Rolul asistentului medical în
patologia tiroidiană.
14. Recapitulare
Capitolul 1
Iodul și mediul înconjurător
Iodul este un element chimic din clasa halogenilor.
Este cel mai greu dintre halogenii stabili, dar și cel mai puțin
abundent.
Este cel mai greu nutrient mineral esențial.
Capitolul 2
Proprietățile iodului
• Susține sinteza hormonilor tiroidieni.
• Bactericid – poate penetra peretele bacteriilor
și să ducă la moartea acestora.
• Stimulează sistemul imunitar.
• Poate interveni în sănătatea pielii și părului și în
prevenirea simptomelor mastozei fibrochistice.
Capitolul 3
Surse naturale de iod alimentar
• fructe de mare;
• pește, alge marine și
crustacee;
• produse lactate și ouă,
atâta timp cât animalele
au primit suficient iod
• alimente vegetale cultivate
pe sol bogat în iod
(inclusiv nucile).

!! Nucile sunt și o sursă de

seleniu, element care
promovează o funcționare
bună a tiroidei.
Capitolul 4
Circuitul iodului în organism
• Cantitatea cea mai mare de
iod în organismul uman se
găsește în glanda tiroidă
(aproximativ 70-80%).
• O dată ce este absorbit
intestinal, acesta este captat
de glanda tiroidă care
folosește elementul pentru
sinteza hrmonilor tiroidieni.
• La persoanele cu o tiroidă
sănătoasă, excesul de iod
este eliminat pe cale renală.
 Capitolul 5
Etapele sintezei hormonilor tiroidieni
Pasul 1
• Absorbtia intestinala a
iodului

Pasul 2
• Transportul iodului
pana la nivelul tiroidei
 Pasul 3
Iodul este captat in
Nivel : Glanda tiroida
interiorul foliculului tiroidian
 Pasul 4
Iodul este transportat catre
Nivel: glanda tiroida
coloid, unde este oxidat
 Pasul 5
Nivel: Iodul este legat de tirozina, formand
coloid monoiodtiroizina si diiodtirozina
 Pasul 6
Tirozinele se cupleaza (conjugare)
Nivel: coloid
formand T4 si T3
 Pasul 7
Nivel: celulele T4 si T3 sunt inglobate in vezicule de transport pana la
folicuare marginea sanguina, unde hormonii sunt eliberati in sange
Cum putem asigura acest
necesar?
Cea mai bună metodă de profilaxie a gușii
endemice este iodarea sării (sau în unele
țări administrarea de ulei iodat 1 dată/an).

• 1 kg de sare conține 42 mg iodură de K = 42000

micrograme
• Necesarul de 250 micrograme este asigurat de 5.95 g sare
• Necesarul de 150 micrograme este asigurat de 3.57 g sare
Capitolul 7
Utilizarea Iodului in medicină
• Dezinfectarea cu soluții pe bază de iod.
• Soluțiile de contrast
• Medicamente ce conțin Iod
• Iodul radioactiv în medicină
• Datorită proprietăților
bactericide, iodul este folosit în
soluții de diferite concentrații
pentru dezinfectare.
• Soluții concentrate precum
betadina sunt utilizate în
intervențiile chirurgucale.
• Soluțiile mai diluate (de ex.
Rivanol) se comercializează
pentru dezinfectarea micilor
traumatisme deschise la
domiciliu.
• Imagistica folosește Iodul în
substanța de contrast de la
Computer Tomografie.
• Medicina nucleară utilizează
Iodul marcat cu diferite
substanțe în cadrul
scintigrafiei pentru
identificarea țesutului
tiroidian activ (de exemplu
după strumectomii în cazul
cancerelor tiroidiene pentru
identificarea celulelor
restante în loja tiroidiană
sau la distanță).
Medicamente și solutii pe bază de iod

Amiodarona este un medicament antiaritmic des utilizat în special în tratamentul fibrilației

atriale.
Datorită concentrației sale crescute în iod, acest medicament poate duce la afectarea
funcției tiroidiene.
Din acest motiv, toți pacienții care urmează tratament cronic cu Amiodaronă necesită
urmărire endocrinologică regulată.
Medicamente și solutii pe bază de iod

Lugol este o soluție concentrată în iod care se utilizează oral la pacienții cu

hipertiroidism înaintea operației de tiroidectomie. Scopul său este de a bloca
funcția și a scadea aportul de sânge în tiroidă pentru a nu se produce o
descărcare mare de hormoni tiroidieni intraoperator.
• Iodul radioactiv (I 131) este folosit în
tratamentul cancerului tiroidian papilar și
folicular.
• Având în vedere că tiroida este singurul organ
care încorporează iodul, celulele restante
după operație îl vor absorbi și vor fi distruse
prin radioactivitatea acestuia.
 Capitolul 8
Efectele excesului de iod

• În mod normal, glanda tiroidă deține mecanisme de

autoreglare în așa fel încât pe termen scurt fluctuațiile
aportului de iod să nu îi afecteze funcția.
• Următoarele fenomene apar în momentul în care
mecanismele de reglare ale tiroidei sunt depășite.
 Efectul de blocare al
tiroidei (Wolff-Chaikoff)

• În anumite situații excesul de iod duce la blocarea

tiroidei și oprirea sintezei de hormoni tiroidieni.
• Acest efect apare la administrarea substanței Lugol
înaintea tiroidectomiilor și după administrarea de
Iod radioactiv.
 Efectul de suprastimulare tiroidiană
(Jod-Basedow)

• Excesul de Iod poate avea efect și de

suprastimulare a glandei tiroide ducând la o
supraproducție de hormoni tiroidieni.
• Administratea de suplimente de Iod care
depășesc necesarul, substanțele de contrast
iodate sau Amiodarona pot avea acest efect.
 1. Modificări de structură în
tiroidă:
a) gușa difuză
b) gușa nodulară

Capitolul 9 2. Modificări în funcția glandei

tiroide: hipotiroidismul
Efectele lipsei cronice de iod primar prin deficit de iod.
Capitolul 10
Generalități despre
nodulii tiroidieni
• Definiția gușii
• Clasificarea tipurilor de gușă
• Factori etiologici în afara
deficitului de iod
• Elemente de protecție
împotriva nodulilor tiroidieni
Gușa reprezintă o schimbare de volum
Gusa
și/sau structură a glandei tiroide.
Criterii de clasificare pentru gușă:
În funcție de
În funcție de structura
În funcție de volum funcționalitatea
internă
glandei
Gușa
Gușa difuză normofunctională

4 grade posibile Gușa asociată cu

de volum hipotiroidism
Gușa nodulară Gușa asociată cu
hipertiroidism
Clasificarea gusii in functie de volum:

Volum Normal – gradul I Gradul II – volumul este crescut însă fără a

Glanda tiroidă nu se vizualizează ochiul depăși maginea mușchiului
liber însă se poate palpa sternocleidomastoidian
Gradul III – glanda tiroidă depășește marginea mușchiului
sternocleidomastoidian, FĂRĂ a ajunge însă la mandibulă.
Poate fi vizualizată cu ochiul liber din față și din profil.
Gradul III – glanda tiroidă depășește marginea
mușchiului sternocleidomastoidian, FĂRĂ a
ajunge însă la mandibulă.
Poate fi vizualizată cu ochiul liber din față și
din profil.
Gradul IV – glanda are un volum mult crescut, ajunge pana
la ramura orizontala a mandibulei.
Poate fi vizualizata cu ochiul liber de la spate.
Gradul IV – glanda are un volum mult
crescut, ajunge pana la ramura
orizontala a mandibulei.
Poate fi vizualizata cu ochiul liber din
spatele pacientului.
Gușa în funcție de structură
Gușa difuză
• țesutul tiroidian este diferit față de o
structură normală, însă nu prezintă
noduli
Gușa nodulară
• Structura tiroidei este întreruptă de 1 sau mai
multe aglomerări de țesut numite noduli.
Există și alte cauze de gușă în afară de deficitul de
iod?
Ce anume sugerează asta?
1) Cazuri noi de gușă în zone unde nu există deficit de iod
2) Cazuri noi de gușă în arii unde deja s-a instituit profilaxia cu sare
iodată.
3) Persoane care nu prezinta gușă în zone cu deficit de iod.
4) Aglomerări familiale de cazuri de gușă.

Ce s-a descoperit?
 Transmiterea genetică

 Aglomerările familiale de cazuri de gușă sunt

cele care sugerează o transmitere genetică a
acestei patologii.
 Este de menționat însă că NU SE TRANSMITE
BOALA ci PREDISPOZIȚIA la boală.
 Copiii din părinți cu gușă pot dezvolta și ei la
rândul lor această boală dacă sunt expuși la
factori de mediu gușogeni.
 Transmiterea genetică

Ce concluzie putem trage?

Pe lângă transmiterea genetică mai există

și alți factori de mediu care pot duce la
apariția gușii.
Substanțe din mediu care au efect gușogen

1. Ce este percloratul?
Percloratul este o substanță chimică care conține ionul ClO−4.
Este solubil în apă iar formele principale de utilizare sunt sub formă de perclorat
de amoniu, perclorat de potasiu, perclorat de sodiu și acid percloric.
La ce este folosit
Percloratul?
Agent de propulsie la rachete
În industria pirotehnică
Fabricarea de chibrituri
Percloratul este unul dintre cele
aproximativ 10.000 de substanțe
chimice permise pentru utilizare în
produsele alimentare și ambalajele
produselor alimentare
Percloratul este aprobat pentru utilizarea în ambalaje din plastic și
echipamente de manipulare a alimentelor pentru alimente uscate
- cum ar fi cerealele, făina, condimentele și mulți alți aditivi -
pentru efectul antistatic.
Din nefericire substanța chimică poate migra din plastic în
alimentele noastre.
Percloratul poate intra și în alimente atunci când
hipocloritul (folosit ca dezinfectant în prelucrarea
alimentelor și pentru a decoji și pentru a spăla
produsele) nu este gestionat cu atenție și lăsat să se
degradeze.
Ce efect are asupra tiroidei?
Împiedică procesul de
captare a iodului în interiorul
glandei tiroide, astfel
îngreunând până la blocare și
producerea de hormoni
tiroidieni.
Lipsa de iod în producerea
hormonilor tiroidieni stimulează
glanda hipofiză să secrete TSH în
efortul de a stimula glanda tiroidă
să funcționeze mai bine.
TSH stimulează creșterea volumului
glandular și secundar, în timp, și
apariția nodulilor tiroidieni.
Substanțe din mediu
care au efect gușogen

oÎn chimia organică, tiocianații o Ionul tiocianat este utilizat în

sunt compușii care conțin teste pentru a detecta prezența
grupul funcțional SCN.
Tiocianatul de mercur (II) a fost fierului (III).
folosit anterior în pirotehnică. o Adăugarea lui la o soluție care
conține ioni de Fe3+ formează
o Tiocianatul este analog cu ionul
un complex care are o culoare
de cianat, [OCN]−, unde sulful a
înlocuit oxigenul. tipică de roșu-sânge.
o Vechiul nume rodanato (de la
cuvântul roz în limba greacă)
provine de la culoarea roșie a
complexelor sale cu fier.
Unde se găsește tiocianatul?

Crucifere precum broccoli, varza, varza de Bruxelles, anumite

soiuri de ridichi, varza de China, varza Kale, conopida.
În țigări
Care sunt efectele tiocianatului
asupra tiroidei?
Tiocianatul ÎN CANTITĂȚI
MARI blochează captarea
iodului în tiroidă.
• Legumele menționate anterior sunt
importante deoarece conțin substanțe cu
proprietăți antioxidante (inclusiv anti-
cancerigene).
• Tiocianatul rezultă din degradarea acestor
substanțe prin interacțiunea cu saliva.
• PRIN URMARE: consumul acestor legume
trebuie păstrat, însă evitate cantitățile
mari și consumul excesiv.
Substanțe din mediu
care au efect gușogen

Nitratul este un ion poliatomic cu

formula chimică NO−3.
Sărurile care conțin acest ion se
numesc nitrați.
 Unde se găsesc nitrații?
Nitrații organici intră de obicei în compoziția
fertilizatelor și substanțelor explozive.
Deși nitriții sunt compușii azotului utilizați în principal în procesarea cărnii, se
folosesc și nitrați. Nitrații duc la formarea nitrozaminelor, care au un efect
cancerigen.
Consumul de nitriți este determinat în primul rând de cantitatea de carne
procesată consumată și de concentrația de nitrați din aceste tipuri de carne.
Producția de nitrozamine cancerigene poate fi inhibată de utilizarea
antioxidanților precum vitamina C și a formei alfa-tocoferol de vitamina E în
timpul procesării.
• O sursă bogată de nitrat
anorganic în dietele umane
provine din alimente cu frunze
verzi, cum ar fi spanacul și
rucola. El este componenta
activă viabilă în sucul de sfeclă
roșie și alte legume.
• Suplimentarea cu nitrat
alimentar crește performanța la
exercițiile de anduranță.
• Creșterea azotului plasmatic
stimulează producția de oxid
nitric. Oxidul nitric este o
moleculă importantă în reglarea
fluxului sanguin muscular și a
respirației mitocondriale.
Nitrații și apa
• Cantitatea considerată acceptabilă de
nitrați este 0-3.7 mg/kg corp/zi.
• În SUA, cantitatea maximă permisă de
nitrați în apa potabilă îmbuteliată este de
10 mg/l.
• Limita impusă în UE este de 50 mg/l.
Ce efecte au nitrații
asupra organismului
uman?
Gradul de toxicitate acută al
nitraților este mic. Discuțiile
continuă în privința expunerii
cronice la nitrați.
PRIN CE MECANISME?
• Prin degradarea nitraților la nivelul
colonului se produc nitriți, care
sunt precursori ai nitrozaminelor,
substanțe cu efect direct
carcinogenetic.
• Prin oxidarea hemoglobinei se
poate produce
Methemoglobinemia
(Hemoglobina oxidată astfel nu mai
poate transporta oxigen la țesuturi,
putând determina la nou născuți
sdr. bebelușului albastru).
Cum afectează nitrații
activitatea glandei
tiroide?
Blochează captarea iodului
intratiroidian
Este ridicată ipoteza unui posibil
efect asupra determinării
cancerului tiroidian (s-a observat
incidența mai mare a acestui
cancer în zonele cu concentrație
mai mare de nitrați în apă și
pământ față de alte zone, mai ales
când persoanele au fost expuse și
unor doze de radiație – Cernobyll,
radiografii dentare multiple).
Substanțe din mediu care au efect gușogen

1) Ce sunt PFOA si PFOS ?

• PFOA = Acid Perfluorooctanoic
• PFOS = Sulfonat Perfluorooctanic
2) Unde se găsesc?
• Stratul antiaderent al vaselor de gătit
• Stratul anti-pete al unor covoare și
materiale
• Industria fast-food
• Spume termorezistente
• Vopsele
• Lichid hidraulic
 In anul 2013 firma TEFAL,
care folosea PFOA in stratul
antiaderent al vaselor de gatit a
anuntat excluderea acestuia si
inlocuirea lui cu
politetrafluoretilen (PTFE),
substanta care nu devine nociva
organismului daca nu se gateste
la peste 300 grade Celsius.
 Substanțe din mediu cu
efect pozitiv asupra tiroidei

• Izoflavonele sunt substanțe naturale derivate

din plante, categorie din care fac parte
resveratrolul și fitoestrogenii.
• Ce sunt fitoestrogenii?
Sunt substanțe derivate din vegetale care au
proprietatea de a mima efectul estrogenilor
• Care este sursa principală de fitoestrogeni?
Soia
Care sunt efectele benefice ale
fitoestrogenilor?
• Diminuează bufeurile la menopauză, stimulează
creșterea masei osoase, scad riscul de boli
cardiovasculare.

Care este efectul asupra glandei tiroide?

• Fitoestrogenii pot crește cantitatea de hormoni
tiroidieni liberi din sânge, stimulând astfel
funcția tiroidei.
Care este legătura dintre cancerul mamar și
fitoestrogeni?
Deși fitoestrogenii mimează actvititatea
estrogenului, studiile arată o afinitate mai mare
față de receptorii din oase și alte locații, nu de
la nivelul sânului.
Sunt studii care au dovedit chiar efect anti-
cancerigen al fitoestrogenilor.
• Care este sursa naturală de
resveratrol?
• Vinul roșu, strugurii
• Ce proprietăți are resveratrolul?
• Resveratrolul este un puternic
antioxidant, având proprietăți
antiinflamatorii și anticancerigene.
• Consumat aproape zilnic (în cantitate
mică de 150-200 ml), vinul roșu
stimulează creșterea HDL-colesterolului și
scăderea LDL-colesterolului, scăderea
glicemiei și rezistenței la insulină.
Ce proprietăți are Seleniul?
 Seleniul este un puternic antioxidant, având proprietăți antiinflamatorii,
anticancerigene, pro-fertilitate.

• Care sunt sursele alimentare de seleniu?

 Semințe, nuci,
 somon, ton, sardine, fructe de mare.
 Carne de vită (în special cea hrănită cu iarbă)
 Iaurt, brânză de vaci
 Ciuperci
 Ouă
• Ce efect are asupra glandei tiroide?
Seleniul ajută enzimele care intervin în
sinteza hormonilor tiroidieni.
În același timp, are proprietatea de a
scădea titrul anticorpilor din tiroidita
Hashimoto, menținând sinteza
hormonilor tiroidieni o perioadă mai
lungă de timp.
Capitolul 11
Importanța
screening-ului
ecografic al
nodulilor tiroidieni
 Principiile ecografiei tiroidiene
• Ecografia este bazată pe ultrasunete cu frecvență înaltă pentru a reda imaginea pe un ecran.

• Este o metodă care nu iradiază, prin urmare este inofensivă pentru organism și se poate
repeta des în comparație cu alte explorări radiologice precum radiografia sau CT.

• După 1950, o dată cu folosirea ecografiei tiroidiene ca rutină, rata cancerului tiroidian a scăzut
foarte mult datorită depistării precoce a nodulilor suspecți.
Pozitionarea pacientului
 Poziția corectă este în decubit dorsal, cu o
pernă mică poziționată sub umerii
pacientului pentru a realiza hiperextensia
capului.

 Glanda tiroidă poate uneori să coboare

retrosternal, cu atât mai mult cu cât este mai
mare.
 Ultrasunetele nu pot străbate osul, de unde
rezultă imposibilitatea măsurării glandei și
nodulilor dacă există extensie retrosternală.
 Pozitionarea pacientului
 Poziționarea corectă a pacientului este cu
atât mai importantă cu cât gâtul este mai
scurt și cu cât există mai mult țesut adipos în
regiunea lui.

De ce?
 Cu cât gatul este mai scurt cu atât există șanse mai mari ca
glanda tiroidă să coboare retrosternal.
 Ultrasunetele folosite pentru vizualizarea tiroidei au o
frecvență mare dar o capacitate de penetrare în adâncime
mai scăzută.
 Cu cât există mai mult țesut adipos interpus intre piele și
tiroidă, cu atât glanda nu va putea fi vizualizată.
Impedimente în poziționarea corectă a pacientului

Cifoza

Prezența și accentuarea cifozei face dificilă

până la imposibilă hiperextensia capului.
 Gușa voluminoasă
Gușile voluminoase nu pot fi măsurate cu acuratețe
ecografic.
În decubit dorsal apare detresă respiratorie prin
compresia traheei și cianoza capului prin compresia
venei cave superioare.
 Importanța ecografiei tiroidiene
Depistarea precoce a nodulilor tiroidieni.
 La palpare se simt doar nodulii care sunt
superficiali și depășesc 1 cm.
 Nodulii sub 1 cm sau situați profund pot fi
examinați DOAR ecografic.
 Practic, după introducerea ecografiei tiroidiene a
crescut rata de diagnostic a gușilor nodulare.
Depistarea precoce a nodulilor suspecți.
 Deși rata diagnosticării cancerului tiroidian a
crescut, majoritatea cazurilor sunt depistate
PRECOCE, nu tardiv, iar operația de cele mai
multe ori declară pacientul vindecat.
Important!!!
Capitolul 12
Cancerul tiroidian
a) Clasificarea cancerului tiroidian
b) Factori de risc pentru cancerul tiroidian
c) Radiațiile și cancerul
d) Iodul în prevenția cancerelor secundare
accidentelor nucleare.
e) Iodul radioactiv în tratamentul cancerului tiroidian
Clasificarea cancerului tiroidian
Tip cancer Frecventa Metastazare Prognostic

Papilar 60-70% Limfatica Excelent

Folicular 20-25% Sanguina Bun, cu terapie cu

iod radioactiv

Medular 10-15% Locala, limfatica si Variabil. Formele

sanguina familiale sunt mai
agresive

Anaplazic 5-10% Foarte agresiv Slab

 Factori de risc Simptome
Crestere brusca
Istoric familial de Sexul feminin a unui nodul
cancer tiroidian tiroidian
Tuse persistenta
Hemoptizie
Deficitul cronic Expunerea la Raguseala
persistenta si
de iod radiatii evolutiva
Adenopatii
latericervicale
Populatia Disfagie
caucaziana si
asiatica Durere la nivelul
lojei tiroidiene
Generalități despre radiații
În fizică, radiația este emisia sau transmiterea energiei sub formă de
unde sau particule prin spațiu sau printr-un mediu material.
Categorii de radiații: Exemple
radiații electromagnetice unde radio, microunde, infraroșu, lumină
vizibilă, ultraviolete, raze X și radiații gamma
(γ)
radiațiile particulelor radiația alfa (α), radiația beta (β); radiații
protonice și radiații neutronice
radiația acustică ultrasunetele, sunetul și undele seismice
(dependente de un mediu fizic de transmisie)
radiația gravitațională unde gravitaționale sau valurile în curbura
spațiu-timp
Radiația este adesea clasificată ca ionizantă sau neionizantă, în funcție de
energia particulelor radiate.
Aceasta este o distincție importantă datorită diferenței mari de nocivitate
pentru organismele vii.
Razele gamma, razele X (folosite la radiografii) și gama energetică mai
mare a luminii ultraviolete constituie partea ionizantă a spectrului
electromagnetic.
• Mai departe în josul
spectrului, energiile
inferioare ale spectrului
ultraviolet nu pot au efect
ionizant, dar pot avea
efect nociv asupra
moleculelor ( de exemplu
arsurile solare cauzate de
ultravioletele solare cu
lungime de undă lungă).
• Expunerea cronică la
astfel de radiație crește
instabilitatea în celulele
pielii care se pot
multiplica haotic, ducând
la apariția melanomului
malign sau a altor tipuri
de cancer cutanat.
• Undele cu lungimea de
undă mai mare decât UV
în lumina vizibilă,
infraroșu și frecvențele
microundelor nu au efect
nociv molecular, dar pot
provoca vibrații în
legăturile dintre molecule
care sunt simțite drept
căldură.
• Aplicarea acestui principiu
se regaseste in saunele cu
infrarosu.
• Altă aplicație practică:
cuptorul cu microunde.
• Lungimile de undă radio și
inferioare, în general, nu
sunt considerate
dăunătoare pentru
sistemele biologice.
• Majoritatea radiațiilor ionizante provin din materiale radioactive și
spațiu (raze cosmice) și, ca atare, sunt prezente în mod natural în
mediu, deoarece majoritatea rocilor și solului au concentrații mici de
materiale radioactive.
• Această radiație este invizibilă și nu este direct detectabilă de
simțurile umane.
• Deoarece celulele vii și, mai important, ADN-ul din aceste celule pot fi
deteriorate de ionizare, expunerea la radiații ionizante este
considerată a crește riscul de cancer.
• Probabilitatea ca radiațiile ionizante să provoace cancer depinde de
doza absorbită de radiații, de tipului de radiații și de sensibilitatea
organismului sau țesutului iradiat.
• Radiațiile ionizante au multe utilizări practice în medicină, cercetare și
construcții, dar prezintă un pericol pentru sănătate dacă sunt utilizate
necorespunzător.
• Expunerea la radiații provoacă deteriorarea
țesutului viu.
• Doze mari duce la sindromul de iradiere acută,
cu arsuri ale pielii, căderea părului,
insuficiență de organe interne și moarte.
• în timp ce orice altă doză mai mică poate duce
la o șansă crescută de cancer și leziuni
genetice;
Iodul radioactiv (I-131)
• I131 joacă un rol major ca izotop radioactiv și a
contribuit în mod semnificativ la pericolele pentru
sănătate generate de testarea bombei atomice în
aer liber în anii 1950 și de dezastrul de la Cernobîl,
precum și de o mare parte din pericolul de
contaminare în primele săptămâni ale crizei
nucleare de la Fukushima.
• Are un timp de înjumătățire radioactiv de
aproximativ opt zile.
• Datorită modului său de dezintegrare, iodul-131 provoacă mutații și
moarte în celulele pe care le penetrează și în alte celule de până la câțiva
milimetri distanță.
• Din acest motiv, dozele mari de izotop sunt uneori mai puțin periculoase
decât dozele mici, deoarece tind să ucidă țesuturile tiroidiene care altfel s-
ar transforma cancerigen ca urmare a radiațiilor.
De exemplu, copiii tratați cu o
doză moderată de I-131
pentru adenoame tiroidiene
au avut o creștere detectabilă
a cazurilor de cancer
tiroidian, dar copiii tratați cu
o doză mult mai mare nu au
dezvoltat această boală
• I-131 este flosit și în mediu controlat în tratamentul bolii Basedow-Graves sau
ca profilaxie secundară în cancerul tiroidian folicular și papilar ca o modalitate
de a ucide țesutul restant.
• Majoritatea studiilor privind dozele de I-131 pentru tratamentul acestor boli
nu au reușit să găsească nici o creștere a cazurilor de cancerul tiroidian.
• Astfel, iodul-131 este din ce în ce mai mult utilizat numai în doze mari și
maxime de tratament( "utilizare terapeutică“).
• Doze accidentale mult mai mici de iod-131 decât cele utilizate în
procedurile terapeutice medicale, sunt presupuse a fi cauza majoră a
riscului crescut de cancer tiroidian după contaminarea nucleară
accidentală.
• Studiile presupun că, cancerele apar din cauza leziunilor tisulare
reziduale cauzate de I-131 și ar trebui să apară mai ales la ani după
expunere, la mult timp după ce I-131 s-a dezintegrat.
Precizări importante:

• În eventualitatea unei explozii nucleare,

pericolul maxim este al populației din
zona imediat apropiată care suferă de la
suflul exploziei, apoi al oamenilor care
participă la decontaminarea zonei și la
acordarea primului ajutor.
• De altfel, în cel mai recent accident
nuclear de la Fukushima din 2011,
vârstnicii s-au oferit voluntari în
efectuarea decontaminării pentru a
proteja populația tânără.
Precizări importante:

• Cu cât reactorul este situat mai

departe, cu atât riscul de expunere
este mai mic și depinde de direcția
vântului care poate propaga norul
nuclear.
• Populația cea mai expusă este cea
tânără deoarece cancerul tiroidian se
dezvoltă în ani, nu ca reacție imediată
și este dependentă de doză.
Iodul in profilaxia cancerului secundar
accidentelor nucleare
• Radiațiile ionizante pot provoca mai multe tipuri de cancer, cel tiroidian
fiind în special legat de absorbția iodului radioactiv.

Care este principiul după care se administrează iodul în prevenirea

cancerului ?

• Administrarea unei cantități mai mari de iod poate duce la saturarea

necesarului tiroidian, astfel că iodul radioactiv nu mai poate fi absorbit.
• Cantitățile de iod administrate în astfel de situații depășesc cu mult
doza zilnică recomandată.

• De exemplu, la copii peste 12 ani și adulți doza de Iod care poate fi

administrată în eventualitatea unui accident nuclear este de 100
mg de iod, care depășește de 666,(6) ori doza zilnică recomandată
de 150 micrograme/zi .

• Nu se administrează decât în raza preconizată de acțiune a

radiațiilor, DACĂ are loc un accident nuclear.
• Se administrează în primele ore după incident. Administrarea
tardivă după expunere nu mai are efect protectiv.
• Doza de iod administrată este suficient de mare încât poate
provoca boli tiroidiene: hipotiroidism, hipertiroidism, boli
autoimune.
• Prin urmare nu se administrează decât în situația unei certitudini
de expunere la radiație.
Capitolul 13
Rolul asistentului medical în patologia tiroidiană

• Pacienții sunt deseori supuși la o multitudine de informații (multe din ele

incorecte sau dramatizate din mass media)
• majoritatea din pacienți înțeleg greșit datele sau devin anxioși și depresivi
• O bună parte din pacienți au tendință la supramedicație sau
automedicație, elemnte care de multe ori sunt dăunătoare.
Capitolul 13
Rolul asistentului medical în patologia tiroidiană

• Asistentul medical poate să aducă liniște și informații corecte pacienților.

• Cadrele medicale au fost și rămân persoane care dețin o anumită autoritate în
fața pacienților.
• Echipa medicală trebuie să lucreze pentru a își menține influența pozitivă asupra
pacientului mai mare decât mass-media, efect care trebuie să persiste și după ce
acesta părăsește cabinetul sau spitalul.
• Proprietatile Iodului
• Susține sinteza hormonilor tiroidieni.
• Bactericid – poate penetra peretele bacteriilor și să ducă la moartea acestora.
• Stimulează sistemul imunitar.
• Poate interveni în sănătatea pielii și părului și în prevenirea simptomelor
mastozei fibrochistice.
• Surse alimentare de Iod:
• fructe de mare;
• pește, alge marine și crustacee;
• produse lactate și ouă, atâta timp cât animalele au primit suficient iod.
• alimente vegetale cultivate pe sol bogat în iod (inclusiv nucile).
• Cantitatea cea mai mare de iod în organismul uman se găsește în glanda
tiroidă (aproximativ 70-80%).
• O dată ce este absorbit intestinal, acesta este captat de glanda tiroidă care
folosește elementul pentru sinteza hrmonilor tiroidieni.
• Necesarul zilnic de iod la copii>9ani si adulti este de 150 micrograme/zi, iar
la gravide si femeile care alaptează de 250 micrograme/zi.
• Cea mai simplă metodă de profilaxie a gușii endemice este iodarea sării.
• Aproximativ 3.57 grame de sare iodata asigura 150 micrograme de iod.
• Datorită proprietăților bactericide, iodul este folosit în soluții de diferite
concentrații pentru dezinfectare.
• Imagistica și medicina nucleară folosesc Iodul în substanța de contrast de la
Computer Tomografie și scintigrafie.
• Iodul se regăsește și în medicamente precum Amiodarona sau soluția
Lugol, ambele având potențial de a determina disfuncție tiroidiană datorită
concentrației mare de iod conținută .
• Iodul radioactiv (I 131) este folosit în tratamentul cancerului tiroidian
papilar și folicular.
• Tiroida este singurul organ care încorporează iodul, iar celulele restante
după operație îl vor absorbi și vor fi distruse prin radioactivitatea acestuia.
• În mod normal, glanda tiroidă deține mecanisme de autoreglare în
așa fel încât pe termen scurt fluctuațiile aportului de iod să nu îi
afecteze funcția.
• Când aceste mecanisme sunt depășite, excesul de iod poate duce la
exacerbarea funcției tiroidiene sau la blocarea acesteia.
• Deficitul cronic de Iod poate duce la modificări de structură în tiroidă
(gușa difuză sau nodulară) +/- modificări în funcția glandei tiroide (
hipotiroidismul prin deficit de iod)
• Gușa reprezintă o schimbare de volum și/sau structură a glandei
tiroide.
• Se poate clasifica în funcție de volum, structura interna și funcția
glandei tiroide.
• În funcție de structura internă, gușa apoate fi difuză sau nodulară.
• Există 4 grade posibile de volum.
• Gușa grad IV presupune că glanda atinge mandibula și este vizibilă cu
ochiul liber inclusiv din spatele pacientului.
• Gușa gr. III presupune că glanda depășește ramura mușchiului
sternocleidomastoidian fară să atingă mandibula și este vizibila din
profilul pacientului.
• Gușa gr. II presupune un volum mai mic, care nu depășește ramura
sternocleidomastoidianului; este vizibilă doar din față.
• Aglomerările familiale de cazuri de gușă sunt cele care sugerează o
transmitere genetică a acestei patologii.
• Este de menționat însă că NU SE TRANSMITE BOALA ci PREDISPOZIȚIA
la boală.
• Copiii din părinți cu gușă pot dezvolta și ei la rândul lor această boală
dacă sunt expuși la factori de mediu gușogeni.
• Există substanțe din mediu care pot cauza gușă, precum percloratul,
tiocianatul, nitrații, acizi folosiți pentru straturile antiaderente.
• Majoritatea acestor substanțe blochează absorbția iodului în tiroidă.
• Fitoestrogenii, resveratrolul și seleniul sunt substanțe care au un rol
protector asupra tiroidei.
• Ecografia este o metodă care nu iradiază, prin urmare este inofensivă
pentru organism și se poate repeta oricând este nevoie
• Importanța ecografiei tiroidiene constă in depistarea precoce a
nodulilor tiroidieni, mai ales a nodulilor suspecți crescând rata de
depistare precoce a cancerelor tiroidiene.
• Ecografia tiroidiană NU PUNE DIAGNOSTICUL DE CANCER!! Prin
ecografie se urmăresc caracterele cu probabilitate mare de
malignitate. Diagnosticul de nodul malign se face doar histopatologic.
• Poziția corectă la ecografie este în decubit dorsal, cu o pernă mică
poziționată sub umerii pacientului pentru a realiza hiperextensia
capului.
• Prezența și accentuarea cifozei face dificilă până la imposibilă
hiperextensia capului.
• Gușile voluminoase nu pot fi măsurate cu acuratețe ecografic.
• În acest caz, decubitul dorsal duce si la detresă respiratorie prin compresia
traheei și cianoza capului prin compresia venei cave superioare.
• Există 4 tipuri de cancer tiroidan.
• Cele mai frecvente cazuri sunt de cancer papilar urmate de cancerul
folicular tiroidian.
• Amândouă formele au prognostic foarte bun prin screening-ul
ecografic al pacienților.
• Factorii de risc pentru cancer tiroidian sunt:
• istoric familial de cancer tiroidian
• istoricul de iradiere repetată în tinerețe (de ex: radiografii multiple,
radioterapie, expunere la radiații ionizante din zone cu accidente nucleare)
• sexul feminin
• prezența unui nodul tiroidian unic
• Simptomele sugestive (deși neobligatorii) pentru cancer tiroidian
sunt:
• creșterea bruscă a unu nodul tiroidian într-un timp scurt
• tuse persistentă cu tendință la agravare
• hemoptizie
• disfagie
• răgușeală neexplicată prin laringită
• prezența adenopatiilor laterocervicale.
• Radiația este adesea clasificată ca ionizantă sau neionizantă, în funcție
de energia particulelor radiate.
• Aceasta este o distincție importantă datorită diferenței mari de
nocivitate pentru organismele vii.
• Majoritatea radiațiilor ionizante provin din materiale radioactive și
spațiu (raze cosmice) și, ca atare, sunt prezente în mod natural în
mediu.
• Deoarece celulele vii și, mai important, ADN-ul din aceste celule pot fi
deteriorate de ionizare, expunerea la radiații ionizante este
considerată a crește riscul de cancer.
• Probabilitatea ca radiațiile ionizante să provoace cancer depinde de
doza absorbită de radiații, de tipului de radiații și de sensibilitatea
organismului sau țesutului iradiat.
• Doze mari duc la sindromul de iradiere acută, cu arsuri ale pielii,
căderea părului, insuficiență de organe interne și moarte.
• în timp ce orice altă doză mai mică poate duce la o șansă crescută de
cancer și leziuni genetice;
• Radiațiile UV pot avea diferite efecte în funcție de lungimea de undă.
Cele cu lungime de undă lungă pot penetra pielea ducând la arsuri
solare, îmbătrânire precoce și cancer tegumentar.
• Undele infraroșu și frecvențele microundelor nu au efect nociv, dar
pot provoca vibrații care sunt simțite drept căldură (saunele cu
infrarosu, cuptoarele cu microunde)
• La fel, nici undele radio nu afectează organismul uman.
• Iodul radioactiv (I131) joacă un rol major ca izotop radioactiv și a
contribuit în mod semnificativ la pericolele pentru sănătate generate
de testarea bombei atomice în aer liber în anii 1950, de dezastrul de
la Cernobîl, precum și de o mare parte din pericolul de contaminare în
primele săptămâni ale crizei nucleare de la Fukushima.
• Dozele mari de izotop sunt uneori mai puțin periculoase decât dozele
mici, deoarece tind să ucidă țesuturile tiroidiene care altfel s-ar
transforma cancerigen la doze mai mici.
• I-131 este flosit și în mediu controlat în tratamentul bolii Basedow-
Graves sau ca profilaxie secundară în cancerul tiroidian folicular și
papilar ca o modalitate de a ucide țesutul restant.
• Doze accidentale mult mai mici de iod-131 decât cele utilizate în
procedurile terapeutice medicale, sunt presupuse a fi cauza majoră a
riscului crescut de cancer tiroidian după contaminarea nucleară
accidentală.
• Studiile presupun că, cancerele apar din cauza leziunilor tisulare
reziduale cauzate de I-131 și ar trebui să apară mai ales la ani după
expunere, la mult timp după ce I-131 s-a dezintegrat.
• În eventualitatea unei explozii nucleare, pericolul maxim este al
populației din zona imediat apropiată care suferă de la suflul
exploziei, apoi al oamenilor care participă la decontaminarea zonei și
la acordarea primului ajutor.
• Cu cât reactorul este situat mai departe, cu atât riscul de expunere
este mai mic și depinde de direcția vântului care poate propaga norul
nuclear.
• Populația cea mai expusă este cea tânără deoarece cancerul tiroidian
se dezvoltă în ani, nu ca reacție imediată și este dependentă de doză.
• Cantitățile de iod administrate profilactic în astfel de situații depășesc
cu mult doza zilnică recomandată.
• Se administrează în primele ore după incident. Administrarea tardivă
după expunere nu mai are efect protectiv (iodul radioactiv are un
timp de înjumătățire de 8 zile)
• Doza de iod administrată este suficient de mare încât poate provoca
boli tiroidiene: hipotiroidism, hipertiroidism, boli autoimune.
• Prin urmare nu se administrează decât în situația unei certitudini de
expunere la radiație.
• BIBLIOGRAFIE:
1. Shlomo Melmed MBChB MACP, Kenneth S. Polonsky MD , P. Reed Larsen MD FRCP , Henry M. Kronenberg
MD, “Williams Textbook of Endocrinology”.
2. David Gardner, Dolores Shoback, “Greenspan's Basic and Clinical Endocrinology”.
3. John Wass , Katharine Owen, “Oxford Handbook of Endocrinology and Diabetes”.
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ - Pubmed.gov - US National Library of Medicine National Institutes
of Health
5. https://www.ese-hormones.org/publications/guidelines/ - European Society of Endocrinology Guidelines
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Iodine-131
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Radiation
8. https://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_explosion