DAN AURICA

AMG A

IODUL

1. Introducere. Generalități. Proprietăți.

Iodul (greacă ιώδης), iodes, însemnând „violet” este un element chimic, notat cu simbolul I, cu
numărul atomic 53. Are un singur izotop natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui
nucleu conține 74 de neutroni.
Iodul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o
electronegativitate relativ mare, dar mai mică decât a celorlalți halogeni. Ca substanță elementară,
la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I2).
Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și
virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și
compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este un element chimic cu o
abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile
în apă, totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce
explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element
asimilabil de către organismele vii (doar wolframul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor
bacterii. A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac
constată analogia lui cu clorul și îl numește iod, datorită vaporilor săi violeți.
Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru
sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului.
Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și
manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod
determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac
etc.).
Iodul este relativ răspândit în natură, fiind al 47-lea element chimic ca abundență în scoarța
terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa.
Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele desalpetru de Chile (NaNO3) și salpetru de
India (KNO3), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%. Iodurile însoțesc clorurile și bromurile, însă
în acestea sunt prezente în concentrații mai mici.Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor,
deși concentrația medie de iod în apă este de numai 2–3 mg I2/l. Concentrarea iodului din apă de
către algele marine explică prezența elementului în cenușa acestora (sub formă de iodură de
potasiu în concentrație de până la 0,4%). Apele sondelor petroliere conțin 25–60 g I2/m³;
unele ape minerale conțin de asemenea iod.
Proprietăți fizice: Iodul, la temperatura camerei, este o substanță solidă, de culoare cenușiu-
violacee, cristalizată, cu un miros specific și luciu metalic. Punctul de topire al iodului este 113,6
°c, iar cel de fierbere 185,24 °c.
Proprietăți chimice: Având o afinitate pentru electroni mai mică decât clorul și bromul, iodul
prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului,
reacționând n-ai puțin violent.
Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se
combină direct cu sulful și fosforul.

2. Rolul iodului în organism:

 Echilibrează metabolismul și greutatea corporală;
 Asigură sănătatea pielii, parului și a unghiilor;
 Dezvoltă creierul și capacitatea mentală;
1
  Menține funcția sistemului imunitar, fiind important in procesele de creștere.
3. Efectele carenței de iod:
Deficitul de iod este cea mai importantă cauză de retard mental care poate fi prevenit.
Lipsa iodului are ca şi consecinţă scăderea capacităţii tiroidei materne şi fetale de a produce
cantităţi suficiente de hormoni tiroidieni (hipotiroidism), în formele severe ducând la retard mental
şi psiho-motor important la făt. Carenţă severă de iod la adult este însoțită de creşterea numărului
de cazuri de guşă, hipotiroidism, infertilitate, scăderea capacităţilor intelectuale. În ceea ce
priveşte sarcina, deficitul sever de iod se asociază cu creşterea numărului de avorturi spontane, a
numărului de naşteri premature şi cu nou-născuţi cu o greutate scăzută la naştere.
La făt, in-utero, hipotiroidismul matern şi fetal, indus de deficitul sever de iod, are
consecinţe dezastruoase asupra dezvoltării şi mielinizării sistemului nervos central responsabile
de apariţia unui retard mental important până la cretinism, apariţia de tulburări psihice, tulburări
motorii spastice, surditate dar și tulburări de vorbire.
Deficitul sever de iod este principala cauză de retard mental care poate fi prevenită, pe
glob. Datele statistice arată că la ora actuală, anual, se nasc pe glob 100.000 de copii cu
cretinism. Deficitul sever de iod în sarcină se defineşte printr-o valoare a iodului în urină de sub
50µg/L, iar în afara sarcinii sub o valoare de 20µg/L. La copil deficitul moderat de iod poate fi
responsabil de o serie de anomalii de dezvoltare psihomotorie şi intelectuale precum deficite în
domeniul vederii, motricităţii, capacităţii de percepţie şi o scădere a funcțiilor intelectuale. Deficitul
de iod se asociază şi cu o scădere a IQ-ului global (cu până la 13.5 puncte) şi cu apariţia unor
tulburări de tip hiperactiv cu deficit de atenţie.
Deficitul de iod poate să apară atunci când o persoană nu consumă suficient iod prin
alimentație. În general, acest lucru se petrece la femeile însărcinate, care au nevoie de o cantitate
mai mare de iod. Există însă și zone endemice cum sunt cele subdeluroase și deluroase, în care
apa și solul sunt mai sărace în iod. Frecvența gușii endemice este mult mai mare în cazul
locuitorilor acestor zone, motiv pentru care în foarte multe țări și zone de pe glob s-a recurs la
iodarea sării și a pâinii, ca măsură de combatere a acestor afecțiuni și riscului mare de
hipotiroidism la copil, însoțit de retard mental și alte afecțiuni.
Simptome ale deficitului de iod:
 Creștere inexplicabilă în greutate:
Primul semn al deficitului de iod constă în creșterea inexplicabilă în greutate. Atunci când un
pacient are un metabolism sănătos, caloriile consumate sunt arse și transformate în energie. Lipsa
iodului, precum și hipotiroidismul, încetinesc metabolismul, iar caloriile sunt mai degrabă
depozitate sub formă de grăsime.
 Senzația de slăbiciune:
În lipsa iodului, individul se poate simți foarte slăbit. Acestuia îi va fi greu să facă efort fizic și
se va simți veșnic obosit. Asta pentru că metabolismul nu funcționează bine și nu furnizează
suficientă energie organismului.
 Căderea părului:
Deficitul de iod poate cauza și căderea părului. Hormonii tiroidieni susțin regenerarea părului,
însă atunci când apare un deficit al acestor hormoni, părul nu se mai regenerează și începe chiar
să cadă.
 Uscăciunea pielii:
Pielea uscată, deshidratată, poate apărea tot din cauza deficitului de iod, deoarece hormonii
tiroidieni sunt răspunzători și pentru regenerarea celulară la nivelul tenului.
 Senzația de frig:
Deficitul de iod determină un deficit de hormoni tiroidieni. Cu cât ai mai puțini hormoni
tiroidieni, cu atât mai mult încetinește metabolismul, ceea ce înseamnă că individul are tot mai
puțină energie și arderi încetinite. Se știe că energia este cea care încălzește corpul, de aceea
lipsa acesteia poate cauza sensibilitate la frig.
 Tulburări de memorie

2
 Hormonii tiroidieni sunt importanți pentru creier. Un deficit de iod care cauzează, la rândul
său, un deficit de hormoni tiroidieni, care poate cauza probleme de memorie.
 Ciclu menstrual neregulat:
Hormonii tiroidieni sunt cei răspunzători și pentru frecvența cu care vine menstruația. Un ciclu
menstrual neregulat, precum și modificarea duratei ciclului pot fi semne ale deficitului de iod din
organism.

4. Rația zilnică la adult sau pe grupe de vârstă:

Necesarul zilnic este diferit la adult ai copii, iar gravidele și femeile care alăptează au nevoie de
un aport mai mare, astfel:

Categorie: Aport zilnic:

 Adulți 150 micrograme
 Gravide 220 micrograme
 Femei care alăptează 290 micrograme
 Adolescenți 150 micrograme
 Copii 9-13 ani 120 micrograme
 Copii 1-8 ani 90 micrograme
 Bebeluși 7-12 luni 130 micrograme
 Sugari 0-6 luni 110 micrograme

Tiroida fătului se formează după primul trimestru de sarcină, dar acesta are nevoie de hormoni
tiroidieni pentru creștere și dezvoltare. Singura sursă o reprezintă hormonii preluați de la mamă,
care trec prin placentă în circulația fetală. Din al doilea trimestru de sarcină, tiroida fătului poate
produce propriii hormoni, dar, pentru aceasta, are nevoie de iod de la mamă. În consecință,
necesarul zilnic de iod al gravidei trebuie să crească pentru a asigura dezvoltarea echilibrată a
fătului, dar și pentru sănătatea proprie.
Aportul crescut de iod rămâne o necesitate și pe durata alăptării. Dezvoltarea creierului
continuă după naștere, iar o carență de iod în această perioadă poate afecta dezvoltarea
neurologică a bebelușului. Până la un sfert din cantitatea de iod asimilată de mamă este excretată
în lapte. În cazul bebelușilor care nu sunt alăptați, aportul optim de iod este asigurat de formulele
de lapte, care conțin întotdeauna și acest mineral.

5. Ce se întâmplă în caz de consum exagerat? Supradozarea:

Limita superioara zilnica de aport de iod din toate sursele (alimente, bauturi si suplimente) este
diferita in funcție de vârsta:
 0 - 12 luni: nu este stabilita
 1 - 3 ani: 200 mcg
 4 - 8 ani: 300 mcg
 9 - 13 ani: 600 mcg
 14-18 ani: 900 mcg
 Adulți: 1100 mcg
Aportul crescut de iod poate provoca aceleași manifestari determinate de deficitul de iod -
nivel crescut de TSH, gușa si hipotiroidism - deoarece excesul de iod la persoanele sensibile
inhiba sinteza hormonilor tiroidieni si creste astfel stimularea glandei produsa de TSH, care
determina gusa.
Hipertiroidismul indus de iod poate rezulta dintr-un aport mare de iod, ca de exemplu atunci
cand iodul este administrat pentru tratarea deficitului de iod sau ca urmare a tratamentul cu
amiodarona pentru aritmiile cardiace.
Studiile au arătat ca aportul excesiv de iod cauzează tiroidita si cancer tiroidian de tip papilar.

3
 Cazurile de intoxicație acuta cu iod sunt rare si sunt de obicei cauzate de doze de cateva
grame. Simptomele si semnele acute includ arsura la nivelul gurii, gâtului si stomacului, febra,
durere abdominala, greața, vărsături, diaree, puls slab si coma.
6. Sursele alimentare:
Iodul se găsește in mod natural in unele alimente. In plus fata de sarea iodata, poti obtine
cantitatea recomandata de iod consumând o varietate de alimente:
 Cod sau ton (85 g): 99 mcg iod
 Iaurt simplu cu conținut scăzut de grăsimi (1 cana): 75 mcg iod
 Lapte cu conținut scăzut de grăsimi (1 cana): 56 mcg iod
 Paine albă îmbogățită (2 felii): 45 mcg iod
 Creveți (85 g): 35 mcg iod
 Macaroane îmbogățite (1 cana): 27 mcg iod
 Ou (1 ou mare): 24 mcg iod
 Conserva de ton in ulei (85 g): 17 mcg iod
 Prune uscate (5 prune uscate): 13 mcg iod
 Brânza Cheddar (30 g): 12 mcg iod
 Cereale de tarate cu stafide (1 cana): 11 mcg iod
 Suc de mere (1 cana): 7 mcg iod
 Mazăre verde congelata (1/2 cana): 3 mcg iod
 Banana (1 banana de mărime medie): 3 mcg iod