TEHNICI DE BIOCHIMIE

1. Sumarul de urina- a. recoltarea si conservarea probei; b. determinarea parametrilor

fizico- chimici.
Recoltare
Instructiuni de recoltare la adult:
- se curata zona genito-urinara cu apa si sapun: la barbat se va asigura curatarea meatului
si glandului; la femeie, in cazul in care este prezenta o secretie abundenta, alaturi de toaleta
obisnuita a vulvei, se va introduce in vagin un tampon steril;
- se usuca zona anterior decontaminata cu ajutorul unor comprese sterile;
- se urineaza o cantitate mica in toaleta si fara sa se opreasca jetul se colecteaza in
recipientul steril de sumar de urina (recoltare din jetul urinar mijlociu);
- pentru a preveni contaminarea probei, se evita atingerea recipientul de zona genitala;
- se eticheteaza recipientul de urina, precizand numele, prenumele, data si ora recoltarii.
Instructiuni de recoltare la sugar:
- se curata aria genito-urinara a copilului cu apa si sapun;
- nu se tamponeaza zona curatata pentru a accelera uscarea, se lasa ca zona sa se usuce ca
atare; nu se aplica creme, uleiuri sau pudre pediatrice;
- se ataseaza ferm de zona genito-urinara punga pediatrica de recoltare a urinei, astfel: se
dezlipeste banda
protectoare din jumatatea inferioara a pungii si se fixeaza portiunea adeziva la nivelul
perineului; cand jumatatea de jos a pungii este fixata, se dezlipeste partea superioara a benzii si se
continua aplicarea portiunii adezive, asigurand ca orificiul urinar sa fie inclus in punga;
- imediat dupa ce copilul urineaza in punga de recoltare, aceasta se dezlipeste si se
transporta cat mai repede la laborator;
- se previne contaminarea probei de urina la transferul ei in recipientul de sumar de urina.
Transportul, prelucrarea si stocarea probelor de urina
Se recomanda ca urina sa fie examinata in maximum 2 ore de la recoltare. Daca nu se
poate asigura transportul la laborator in acest interval, urina trebuie sa fie pastrata la frigider
(doar cateva ore).

Tehnici biochimie 1
 Determinarea parametrilor fizico-chimici
Culoarea
Daca urina are nuante de galben palid este o urina normala, iar daca nu are culoare atunci
se ingera prea multa apa. Urina galben inchis indica o usoara deshidratare, iar cea maro sau brun
o deshidratare intensa sau o boala a ficatului. Culoarea rosiatica sau roz indica o boala de rinichi,
prostata, infectii urinare sau intoxicatie cu mercur, dar poate proveni si de la ingestia de sfecla
sau afine. Culoarea verde sau albastru indica o alimentatie bogata in aditivi alimentari sau
anumite medicamente.
Volumul
Un om normal urineaza cam 70% din cantitatea de lichide pe care o consuma. Lichidele
sunt reprezentate de apa, sucuri, cafea, ceai, dar si de lapte, iaurt, fructe si chiar alimente. Restul
de 30% se elimina prin transpiratie, scaun si respiratie. Acest raport se poate schimba in functie
de temperatura exterioara, la cald se va pierde mai mult prin transpiratie, iar la frig se produce
mai multa urina.
Este recomandat ca o persoana sa urineze 1200–1500 ml urina pe zi pentru a avea si a
pastra o functie renala de epurare normala. Pentru aceasta trebuie consumata o cantitate de 1500–
2000 ml lichide pe zi.
Bilirubina
Reprezinta produsul de catabolizare al hemoglobinei in sistemul reticuloendotelial.
Bilirubina libera, insolubila in apa, se leaga cu albumina serica, trece in sange si apoi la ficat
unde este convertita in bilirubina directa, solubila in apa, care este eliminata prin bila in intestin.
Perturbarile metabolice produse de imbolnavirile ficatului produc cantitati mari de bilirubina
directa care trec din sange in rinichi si apoi in urina.
Valori normale : negativ
Semnificatie clinica
In mod normal bilirubina nu poate fi detectata in urina, dar poate aparea in urmatoarele
boli:
- hepatite virale acute si cronice, hepatita si ciroza alcoolica, obstructia cailor biliare;
- in situatii care distrug mari cantitati de globule rosii (anemia hemolitica, icterul nou
nascutilor);

Tehnici biochimie 2
 - colecistite, carcinom intrahepatic.
Urobilinogenul
O parte din bilirubina din bila ajunsa in intestin este descompusa de bacterii intr- un
pigment numit urobilinogen care trece in urina si careia ii da culoarea specifica.
Valori normale : normal
Semnificatie clinica
Concentratia normala de urobirinogen in urina este intre 0.1- 1.8 mg/dL, concentratii
>2.0mg/dL sunt considerate patologice. In unele boli in care creste concentratia
bilirubinei in sange se produce o crestere importanta si a urobirinogenului, astfel:
- in bolile de ficat: hepatita virala acuta, icter, ciroza si cancer de ficat, colecistita;
- in anemia hemolitica si alte hemolize;
- in tulburari intestinale: colita, enterita, constipatie.
Eritrocitele
Eritrocitele au dublu contur si nu prezinta nucleu.
Valori normale : negativ
Semnificatia clinica
Eritrocitele nu se intalnesc in urina oamenilor sanatosi, doar foarte rar dupa eforturi fizice
mari, la sportivi sau in timpul sarcinii. Valori crescute ale hematiilor se intalnesc in infectii
urinare (cistita, pielonefrita, nefrita), tulburari de coagulare ale sangelui (hemofilie, scaderea
numarului de trombocite), boli hepatice, dupa tratamentul cu anticoagulante, sondaje/traumatisme
ale uretrei, infectii/tumori ale prostatei, menstre (falsa hematurie deoarece nu are originea in
aparatul urinar) sau hematurie familiala (mostenita de la unul din parinti, care persista toata viata
fara a dauna sanatatii). Calculii urinari pot provoca leziuni ale cailor urinare urmate de sangerari.
Prezenta unui numar mare de hematii in urina (hematurie) se constata in glomerulonefrita acuta
ce survine dupa infectiile streptococice sau insuficienta renala acuta (produsa de infectii grave
sau obstructia cailor urinare).
Glucoza
Prezenta glucozei in urina se numeste glicozurie.
Valori normale : negativ

Tehnici biochimie 3
 Semnificatia clinica
In mod normal glucoza nu poate fi detectata in urina desi cantitati minime pot fi eliminate
de rinichii sanatosi. Prezenta glucozei in urina (glicozuria) se intalneste in diferite stari
patologice:
- in diabetul zaharat – cand hiperglicemia atinge 150- 180 mg /dL, glucoza poate trece in
urina;
- in diabetul renal glucoza apare in urina desi nu este crescuta in sange;
- in bolile glandelor endocrine (hipofiza, suprarenale), in traumatisme, tumori cerebrale;
- dupa ingerarea de zaharuri;
- in sarcina.
Corpii cetonici
Compusii cetonici rezulta in urma dereglarii catabolismului acizilor grasi si sunt urmatorii
: acidul acetilacetic, acidul hidroxibutiric si acetona.
Valori normale : negativ
Semnificatia clinica
Urina normala nu contine corpi cetonici. Prezenta corpilor cetonici se constata in :
- diabetul zaharat netratat sau tratat incorect;
- in stari care duc la epuizarera rezervelor de glucide ale organismului: boli febrile
infectioase, eforturi musculare intense, cure de slabire, inanitie, sarcina (datorita varsaturilor), in
hiperfunctia glandei tiroide (Basedow), in intoxicatii grave si alcoolism.
Leucocitele
Leucocitele sunt celule nucleate de forma rotunda sau poligonala.
Valori normale : negativ
Semnificatia clinica
In mod normal in urina se gasesc rare leucocite, insa in infectiile urinare sau genitale ele
sunt frecvente sau foarte frecvente. Prin leucociturie sau piurie (puroi in urina) se intelege
eliminarea prin urina de leucocite. Leucociturii abundente apar in: cistita, pielonefrita,
tuberculoza renala, prostatita, uretrita, vaginita sau metrita. Leucocitele din urina provenite din
sfera aparatului genital feminin se considera ca o falsa leucociturie si poate produce confuzii intre
o infectie urinara si una genitala.

Tehnici biochimie 4
 Nitritii
Reprezinta forma redusa a nitratilor din urina.
Valori normale : negativ
Semnificatia clinica
Urina persoanelor sanatoase nu contine nitriti. Identificarea nitritilor este folosita in
diagnosticarea si tratamentul infectiilor tractului urinar de origine bacteriana (ex: Escherichia
coli, Klebsiella spp., Proteus spp., Enterobacter spp., Citrobacter spp.) care reduc nitratul din
urina la nitrit.
pH- ul
Valori normale : 5.0 – 7.0
Semnificatia clinica
In mod normal, reactia urinii (pH-ul urinar) este acida, sub pH-ul 7. O urina foarte acida
se intalneste dupa o alimentatie bogata in carne, in dibetul netratat, in bolile febrile, in litiaza
urica, in unele tumori maligne, dupa o diaree grava, dupa eforturi musculare mari sau dupa
consumul de vitamina C. O urina alcalina (anormala), pana in jurul pH-ului 8, se constata dupa o
alimentatie vegetariana, in timpul infectiilor urinare (cistita, pielonefrita), dupa ingestie de
bicarbonat sau ape minerale.
Proteinele
Albuminuria (proteinuria)- prezenta proteinelor in urina in cantitate mare care apare ca
urmare a alterarii filtrului renal care permite trecerea albuminei din sange in urina.
Valori normale : negativ
Semnificatia clinica
In mod normal, omul elimina cantitati foarte mici de albumina (proteine). Valori pana la
30 mg/dL in urina de dimineata sunt considerate fiziologice. Albuminuria fiziologica se constata
dupa un efort fizic intens, dupa expunerea la frig, stres, sarcina sau albuminurie ortostatica (de
pozitie verticala) care dispare in repaus.
Proteinuria apare in: bolile rinichilor si cailor urinare- insuficienta renala acuta,
glomerulonefrita acuta si cronica, pielonefrita, nefroza, tuberculoza, cistita, calculoza urinara,
cancer; boli infectioase febrile- amigdalita, scarlatina; boli cardiovasculare- insuficienta cardiaca;
alte boli- diabet, malarie, leucemie, mielom, lupus, sarcina toxica, intepaturi sau muscaturi de
insecte.

Tehnici biochimie 5
 Densitatea
Spre deosebire de apa distilata care are densitatea de 1.000, urina are greutatea specifica
mult mai mare, datorita substantei chimice dizolvate in ea. Densitatea este raportul masei de un
oarecare volum a unui corp solid sau lichid omogen fata de acelasi volum de apa masurat la o
anumita temperatura.
Valori normale : 1.005 – 1.025
Semnificatie clinica
Densitatea urinara variaza in raport cu cantitatea de lichid ingerata. Cu cat se beau mai
multe lichide si se elimina o urina mai diluata, cu atat densitatea urinara este mai scazuta
(exceptand cazul diabetului). Consumul redus de lichide, produce un volum mai mic de urina cu
densitate crescuta.
O crestere a densitatii urinare se intalneste in diabet, dupa un regim sarat sau dupa
deshidratarea organismului (varsaturi, diaree, transpiratii). Scaderea densitatii urinare se constata
dupa un regim fara sare sau in diabetul insipid. Daca densitatea urinii ramane permanent scazuta,
atunci se suspecteaza o insuficienta renala, afectiune care nu mai permite concentrarea urinii.

2. Sedimentul urinar- a. recoltare; b. sedimentul urinar organizat.

Recoltare
Instructiuni de recoltare la adult:
- se curata zona genito-urinara  cu apa si sapun: la barbat se va asigura curatarea meatului
si glandului; la femeie, in cazul in care este prezenta o secretie abundenta, alaturi de toaleta
obisnuita a vulvei, se va introduce in vagin un tampon steril;
- se usuca zona anterior decontaminata cu ajutorul unor comprese sterile;
- se urineaza o cantitate mica in toaleta si fara sa se opreasca jetul se colecteaza in
recipientul steril de sumar de urina (recoltare din jetul urinar mijlociu);
- pentru a preveni contaminarea probei, se evita atingerea recipientul de zona genitala;
- se eticheteaza recipientul de urina, precizand numele, prenumele, data si ora recoltarii.
Instructiuni de recoltare la sugar:
- se curata aria genito-urinara a copilului cu apa si sapun;

Tehnici biochimie 6
 - nu se tamponeaza zona curatata pentru a accelera uscarea, se lasa ca zona sa se usuce ca
atare; nu se aplica creme, uleiuri sau pudre pediatrice;
- se ataseaza ferm de zona genito-urinara punga pediatrica de recoltare a urinei, astfel: se
dezlipeste banda
protectoare din jumatatea inferioara a pungii si se fixeaza portiunea adeziva la nivelul
perineului; cand jumatatea de jos a pungii este fixata, se dezlipeste partea superioara a benzii si se
continua aplicarea portiunii adezive, asigurand ca orificiul urinar sa fie inclus in punga;
- imediat dupa ce copilul urineaza in punga de recoltare, aceasta se dezlipeste si se
transporta cat mai repede la laborator;
- se previne contaminarea probei de urina la transferul ei in recipientul de sumar de urina.
Sedimentul urinar organizat cuprinde: celule epiteliale, leucocite, eritrocite sau
cilindrii.
Celule epiteliale
Provin din epiteliul ce tapiteaza aparatul urinar. Aspectul lor este foarte variat:
- celule epiteliale plate– mari, poligonale sau rotunde, izolate sau in placarde, cu unul sau
mai multi nuclei voluminosi; provin din straturile superficiale vezicale si vagin;
- celule epiteliale cilindrice – apartin cailor ureterale;
- celule caudate– prezinta o prelungire citoplasmatica in forma de racheta, de para si un
nucleu voluminos; se gasesc in straturile vezicale profunde, precum si in bazinet, unde se mai
descriu si celule rotunde, tot cu un nucleu voluminos;
- celule epiteliale renale– apartin tubilor renali si cailor urinare superioare; sunt rotunde
sau poligonale, cu un nucleu mai mare, veziculos, iar citoplasma granulara contine deseori
picaturi de grasime; sunt elemente celulare patologice, indicand o leziune renala grava si apar
intotdeauna cu cilindri hialinogranulosi.
Leucocitele
Leucocitele sunt celule nucleate de forma rotunda sau poligonala. In mod normal
in urina se gasesc rare leucocite, insa in infectiile urinare sau genitale ele sunt frecvente sau foarte
frecvente. Prin leucociturie sau piurie (puroi in urina) se intelege eliminarea prin urina de
leucocite. Leucociturii abundente apar in: cistita, pielonefrita, tuberculoza renala, prostatita,
uretrita, vaginita sau metrita. Leucocitele din urina provenite din sfera aparatului genital feminin

Tehnici biochimie 7
se considera ca o falsa leucociturie si poate produce confuzii intre o infectie urinara si una
genitala.
Eritrocitele
Eritrocitele au dublu contur si nu prezinta nucleu. Nu se intalnesc in urina oamenilor
sanatosi, doar foarte rar dupa eforturi fizice mari, la sportivi sau in timpul sarcinii. Valori
crescute ale hematiilor se intalnesc in infectii urinare (cistita, pielonefrita, nefrita), tulburari de
coagulare ale sangelui (hemofilie, scaderea numarului de trombocite), boli hepatice, dupa
tratamentul cu anticoagulante, sondaje/traumatisme ale uretrei, infectii/tumori ale prostatei,
menstre (falsa hematurie deoarece nu are originea in aparatul urinar) sau hematurie familiala
(mostenita de la unul din parinti, care persista toata viata fara a dauna sanatatii). Calculii urinari
pot provoca leziuni ale cailor urinare urmate de sangerari. Prezenta unui numar mare de hematii
in urina (hematurie) se constata in glomerulonefrita acuta ce survine dupa infectiile streptococice
sau insuficienta renala acuta (produsa de infectii grave sau obstructia cailor urinare). Eritrocitele
decolorate caracterizeaza bolile renale (se considera ca eritrocitele au trecut prin filtrul renal);
eritrocitele bine colorate apartin cailor urinare.
Cilindrii
Sunt formatiuni alungite, cilindrice, bine conturate. Rezulta din coagularea substantelor
albuminoide sau mucoase secretate la nivelul tubilor renali cu diferite grade de alterare
epiteliala.
Dupa morfologia si constituirea lor se deosebesc :
- cilindrii hialini– sunt transparenti, cu extremitatile in forma de deget de manusa. Daca
nu sunt prezenti intr–un context patologic renal, nu sunt semnificativi, intalnindu–se si in diferite
albuminurii fiziologice (de staza, ortostatism sau de efort);
- cilindrii granulosi– sunt formatiuni cilindrice bine delimitate, acoperite cu granulatii
inegale, rezultate din degenerescenta granulara a celulelor epiteliale renale; prezinta si granulatii
stralucitoare, produse prin fenomene de degenerescenta grasoasa. Apar in procesele renale
degenerative sau in faza terminala a bolilor renale severe;
- cilindrii hematici– sunt aglomerari eritrocitare de forma cilindrica, ce apar in
sindroamele glomerulare sau in hematuriile renale;
- cilindrii leucocitari– sunt aglomerari de leucocite ce apar in procesele pielonefritice;

Tehnici biochimie 8
 - cilindri hialinoleucocitari– sunt rezultati din aderarea leucocitelor la suprafata
cilindrilor hialini;
- cilindrii epiteliali– sunt rezultati din descuamarea celulelor renale;
- cilindrii grasosi– sunt caracterizati prin granulatii grasoase rezultate din degenerescenta
grasa a celulelor epiteliale; se intalnesc in nefropatiile cronice sau subacute.
Alte elemente ce pot fi gãsite în sedimentul urinar :
- flora microbiana;
- paraziti (Trichomonas vaginalis);
- spermatozoizi;
- filamente de mucus;
- levuri.

Recipient sumar urina

Stripuri sumar urina

Tehnici biochimie 9
 3. Sedimentul urinar- a. examinare microscopica; b. sedimentul neorganizat.
Examenul microscopic
Proba de urina se agita, 10-15 ml de urina se centrifugheaza la 2000 rotatii/minut, timp de
5 minute. Daca volumul probei este prea mic pentru a fi centrifugata, se examineaza direct la
microscop, dar se consemneaza in raportul final de analize ca rezultatul se refera la urina
necentrifugata. Dupa centrifugare se elimina supernatantul, lasandu-se ~1 ml, iar sedimentul se
resuspendeaza si se examineaza la microscop intre lama si lamela cu obiectivul 40 x.
Sedimentul neorganizat
Sedimentul urinar variaza in functie de pH astfel :
- in urina acida intalnim: urat acid de sodiu, acid uric, oxalat de calciu, fosfat acid de
calciu sau sulfat acid de calciu;
- in urina alcalina intalnim: fosfat amoniaco- magnezian, fosfat bi- si tricalcic, fosfat
bazic de magneziu, carbonat de calciu sau urat de amoniu.
Urat acid de sodiu
Granulatii galbui sub forma de material amorf, mai rar de pseudocilindrii. In cantitate
mare depozitul macroscopic este colorat in roz.
Acid uric
Cristale galbene polimorfe (rombice, patrate, cubice, in butoias, in stea, haltera, rozeta)
inegale. Daca aceste cristale sunt abundente ele pot forma calculi in caile urinare.
Oxalat de calciu
Cristale incolore, mici, octaedrice, sub forma de plic, mai rar ovalare sau in forma de
piscot. Apar si dupa ingestia de alimente bogate in acid oxalic (rosii, spanac, sfecla, etc).
Fosfat acid de calciu
Cristale incolore sub forma de prisma, turtita si alungita, deseori grupate.
Sulfat acid de calciu
Cristale incolore, acifome, grupate in rozeta; apar foarte rar in urina cu mare aciditate.
Fosfat amoniaco – magnezian
Precipita caracteristic in forma de prisme incolore, asemanatoare unui capac de cosciug.
Fosfat bicalcic
Cristale aciforme, dispuse in cruce sau in stea.
Fosfat tricalcic

Tehnici biochimie 10
 Alb – cenusiu, precipita sub forma amorfa.
Fosfat bazic de magneziu
Cristale cu forma rombica, usor refringente.
Carbonat de calciu
Cristale sub forma granulara sau amorfa, albicioase – cenusii.
Urat de amoniu
Se intalneste adesea impreuna cu cristalele de fosfat amoniaco- magnezien. Cristalele au o
forma sferica cu prelungiri aciculare (aspect de invelis de castana salbatica).
Patologic apar: cristale de leucina, tirozina, colesterol, bilirubina sau cristale de
medicamente (sulfamida).
Leucina: cristale galben– brune de forma sferica, cu striatii concentrice sau radiare.
Tirozina: cristale sub forma de snopi formati din ace fine, galbui; se intalnesc impreuna
cu cristalele de leucina in afectiuni degenerative.
Cisteina: cristale sub forma de tablete hexagonale, incolore; evidentiaza tulburari ale
metabolismului protidic.
Colesterol: cristale sub forma de tandari de sticla, ca tablete incolore cu margini
neregulate; apar in sindromul nefrotic.
Bilirubina: ace rosii – brune. Apare intr-o urina bogata in pigmenti biliari, in urina din
icterul cataral intens, icter prin neoplasm hepatic, atrofia acuta a ficatului, in boli infectioase si in
intoxicatii.
Sulfamide : cristalele sunt extrem de polimorfe.

Tehnici biochimie 11
 4.Glicemia (glucoza serica)- a. recoltare, tehnica de lucru; b. interpretare.
Recoltare– sange venos recoltat pe vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator
capac rosu/galben.
Recomandari pentru determinarea glucozei serice/plasmatice:
• screening-ul, diagnosticul si monitorizarea diabetului zaharat;
• diagnosticul hipoglicemiei.
Se pot recolta 4 tipuri de probe:
- glucoza serica determinata à jeun (absenta aportului caloric in ultimele 8 ore);
- glucoza serica determinata la 2 ore dupa masa;
- glucoza serica determinata dintr-o proba de sange recoltata intr-un moment oarecare al
zilei, pacientul specificand timpul scurs de la ultima masa;
- glucoza serica determinata in cadrul testului de toleranta la glucoza (la 2 ore dupa
administrarea a 75 g glucoza).
La diabeticii cunoscuti recoltarea se face inaintea administrarii insulinei sau medicatiei
hipoglicemiante.
Tehnica de lucru
Serul se separa prin centrifugare (4000 rotatii/minut, timp de 10 minute). Centrifugarea se
face numai dupa ce coagularea este completa, astfel incat sa nu existe resturi de fibrina. Valoarea
glicemiei scade cu vechimea probei in conditiile mentinerii probei necentrifugate la temperatura
camerei.
Metoda: enzimatica – colorimetrica (glucoza oxidaza- GOD/ peroxidaza- POD)
Principiu :
ß-D-glucoza + O2 + H20 GOT > acid gluconic + H20
2H20 + fenol + 4- aminoantipirina POD > produs rosu de chinona + 4H20
Intensitatea culorii rezultate este proportionala cu concentratia de glucoza din
proba analizata.
Valori normale: 70- 110 mg la 100 ml sange
Cresteri (hiperglicemia):
- in diabetul zaharat ce apare datorita secretiei mici (sau de loc) de insulina, glucoza nu se
consuma suficient, ea se acumuleaza in sange si duce la cresterea glicemiei;
- in bolile glandelor endocrine (tiroida, hipofiza, suprarenalele);

Tehnici biochimie 12
 - la persoanele peste 50 ani, deoarece consumul de glucoza este mai redus;
- la persoanele sanatoase cand analiza sangelui se face dupa un consum marit de dulciuri
(glicemia revine la normal dupa ce dispare si cauza);
- la persoanele care s-au tratat cu anumite medicamente (glicemia revine la normal dupa
ce dispare si cauza);
- la persoanele stresate in urma unui traumatism fizic sau psihic (glicemia revine la
normal dupa ce dispare si cauza).
Scaderi (hipoglicemia):
- in cazuri de infometare (inanitie) se consuma rezervele de glucide din ficat;
- in caz de efort fizic mare de asemenea se consuma din rezerva de glucide din organism;
 in cazul in care bolnavii de diabet iau o doza prea mare de insulina.

Eprubeta biochimie

5. Determinari biochimice in diabetul zaharat a) recoltare; b) valori normale; c)

interpretare.
Diabetul zaharat are drept principala caracteristica in capacitatea organismului de a
produce si/sau utiliza hormonul pancreatic insulina cu instalarea unei hiperglicemii cronice.

Tehnici biochimie 13
 Persistenta nivelelor crescute ale glucozei serice poate cauza pe termen lung afectarea
vaselor de sange,a nervilor periferici,a diferitelor organe si poate conduce la alte conditii clinice
cum ar fi hipertensiunea arteriala,accidentele vasculare si cardiopatia ischemica.
A)RECOLTARE
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate);
Speciment recoltat -sange venos;
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant,cu sau fara gel separator (capac
rosu sau galben );
- vacutainer cu EDTA K3,pentru Hb A1c;
Prelucrare necesara dupa recolatare - se separa serul prin centrifugare;
Stabilitate proba -7 zile la 2-8°C;
Volum proba - minim 0,5 mL ser;
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat .
Analize pentru depistarea diabetului zaharat :

B) VALORI NORMALE
·1 Glicemia
Valori normale 70-120 mg la 100 ml de sange.
·2 Hemoglobina glicata Hb A1c - este un test de evaluare si monitorizare pe termen
lung a controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat.
– limite normale ale HbA1c sunt între 4,8-5,6%
– cu risc de a dezvolta diabet zaharat (prediabet) atunci când valorea HbA1c este între
5,7-6,4%
– dacă HbA1c este mai mare sau egal cu 6,5% înseamnă că diabetul zaharat este deja
instalat
Limita de detectie – HbA1c: 0.2 g/dL (0.124 mmol/L)
– Hb 0.3 g/dL (0.186 mmol/L)7.
Astfel, testul se efectuează la interval de :
• 3-4 luni la pacienţii cu diabet zaharat tip I (insulino-dependent);
• 6 luni la pacienţii cu diabet zaharat de tip II (insulino-independent);

Tehnici biochimie 14
 • 2 luni în cazul diabetului gestational (orice tip de intoleranţă la glucoză care apare sau
este recunoscut pentru prima dată în timpul sarcinii).
C ) INTERPRETARE
• Cresterea Hb A1c indica prezenta unei hiperglicemii în ultimele 2-3 luni;
• Valorile sunt crescute la persoanele cu diabet zaharat controlat deficitar sau nou
diagnosticat;
• Nivelul Hb A1c poate creste până la 20% in cazul unui control glicemic deficitar;
• Scaderea HbA1c are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe masura ce hematiile cu
hemoglobina glicata normal le înlocuiesc pe cele cu niveluri crescute2;6.
• Un rezultat crescut obtinut la un pacient asimptomatic trebuie repetat pentru
confirmarea diagnosticului de diabet zaharat1.

·3 Examen biochimic al urinei ( sumar urina )- folosit pentru depistarea prezentei

glucozei urinare si a corpilor cetonici.Prezente zaharului in urina se numeste glicozurie. In mod
normal urina nu contine glucoza,dar cand glicemia a depasit 150-200 mg% atunci glucoza trece
din sange prin rinichi si se varsa in urina de unde se poare analiza.Pentru dozarea glicozuriei se
va strange urina din 24 ore.
·4 Testul de toleranta la glucoza - Hiperglicemia provocata se face la unele
persoane pentru a preciza daca glicemia crescuta se datoreaza diabetului zaharat sau altor
cauze.In acest scop,i se da bolnavului glucoza fie pe gura,fie injectata intravenos si la intervale de
cate 30 minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea glicemiei.Se recomanda ca
in zilele dinaintea efectuarii analizei aceste persoane sa manance normal,dar in dimineata in care
se executa analiza sa vina la laborator nemancate.

6. Creatinina serica- a. recoltare, tehnica de lucru; b. interpretare.

Recoltarea se face dimineata pe nemancate, din sange venos recoltat pe vacutainer fara
anticoagulant cu/ fara gel separator (capac rosu/ galben).
Creatinina este rezultata din proteine, se sintetizeaza in ficat, o parte este preluata la
nivelul musculaturii, unde indeplineste rolul de stocare a energiei musculare, iar o parte se
elimina prin urina.
Determinarea creatininei serice

Tehnici biochimie 15
 Metoda : Reactia- Joffe (cinetica si colorimetrica fara deproteinizare)
Principiu:
Creatinina + acid picric solutie alcalina > creatinin- picrat (complex rosu).
Creatinina formeaza cu acidul picric, in mediul alcalin, un complex de culoare rosie.
Intensitatea culorii rezultate este proportionala cu concentratia de creatinina din proba analizata.
Interpretare
Valori normale: 0.6- 1.2 mg la 100 ml.
Creatinina devine adevarata otravura pentru organism daca depaseste valorile normale.
Cresteri:
- afectiuni renale acute sau cronice de cauza glomerulara sau tubulo-interstitiala;
- obstructii ale tractului  urinar;
- deshidratare;
- afectiuni musculare: distrofii musculare, poliomielita;
- hipertiroidism, gigantism, acromegalie.
Scaderi:
- sarcina;
- scaderea masei musculare;
- carente proteice in dieta;
- afectiuni hepatice severe. 

Eprubeta biochimie

7. Colesterolul total seric- a. recoltare, tehnica de lucru; b. interpretare.

Tehnici biochimie 16
 Recoltarea se face dimineata pe nemancate, din sange venos recoltat pe vacutainer fara
anticoagulant cu/ fara gel separator (capac rosu/ galben). Pacientul inainte de recoltare trebuie sa
respecte o dieta neschimbata timp de trei saptamani si sa aiba o greutate corporala stabila.
Colesterolul este o grasime ce se gaseste in toate celulele organismului (20-30 % din
colesterol provine din alimentatie si 70-80 % este fabricat de organism la nivelul ficatului).
Exista colesterol „rau“, LDL, care se depune pe peretii arterelor, producând
arteroscleroza, si „bun“, HDL, pentru că el reprezintă colesterolul “scos” din artere şi alte ţesuturi
pentru a fi eliminat din corp. Colesterolul „rau“ se gaseste de 3- 4 ori mai mult in organism decat
cel „bun“. Cresterea colesterolului „rau“ prezinta risc mare pentru sclerozarea arterelor prin
depunerea lui pe peretii acestora si ingustarea lor.
Colesterolul provine din alimentele de origine animala ca: galbenusul de ou, ficatul,
carnea grasa, smantana, untura, slanina, icre, lactate nedegresate, maioneza etc. Legumele si
fructele nu contin colesterol. Mostenirea genetica, care contribuie la sinteza crescuta de colesterol
din orice aliment, este un factor important.
Determinarea colesterolului total seric
Metoda : enzimatica colorimetrica
Principiu:
Colesterol esterificat + H2O colesterol esteraza > colesterol + acizi grasi
Colesterol + O2 colesterol oxidaza > 3 -Colestenona + H2O2
2H2O2 + 4 - Aminoantipirina + fenol peroxidaza > produs rosu de chinona +
4H2O.
Intensitatea culorii rezultate este proportionala cu concentratia de colesterol din proba
analizata.
Interpretare
Valori normale sub 200 mg la 100 ml sange.
Cresteri:
- boli cardiovasculare sau cerebrale;
- diabet zaharat;
- dieta bogata in grasimi;
- boli renale, hepatice sau ale glandei tiroide.
Scaderi:

Tehnici biochimie 17
 - leziuni hepacelulare severe;
- hipertiroidism;
- malnutritie, inanitie.

Eprubeta biochimie

8. Colesterol HDL – a) recoltare; b ) principiul metodei; c )tehnica de lucru; d) valori

normale.
Reprezinta un grup de lipoproteine sintetizate si secretate de hepatocite.
Colesterolul HDL detineun rol important in metabolismul colesterolului,participand la
transportul acestuia din tesuturile extrahepatice catre ficat pentru catabolizare si excretie.
Colesteroolul se prezinta sub doua fractiuni :
HDL-colesterol (high density lipoprotein ) sau colesterolul ''colesterol bun '' care
reprezinta pana la 45% din colesterolul total,impiedica depozitarea excesiva a colesterolului in
vasele sangvine ;
LDL-colesterol (low density lipoprotein ) sau ''colesterolul rau'' reprezinta pana la 55%
din colesterolul total;cu cat acesta fractiune creste,cu atat creste riscul pentru producerea
ateroscrelozei.
A ) RECOLTARE
Speciment recoltat -sange venos
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant,cu sau fara gel separator (capac
rosu sau galben )
Prelucrare necesara dupa recolatare - se separa serul prin centrifugare;se lucreaza in
aceeasi zi sau se stocheaza la 4 grade C sau la -20 grade C
Volum proba - minim 0,5 mL ser
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat

Tehnici biochimie 18
 PREGATIRE PACIENT
· Pacientul sa respecte o dieta neschimbata timp de 3 saptamani inainte de recoltare
· Sa aiba o greutate corporala stabila
· Sa nu manance 12-14 ore inainte de recoltare ( poate sa bea apa sau cafea neagra
fara zahar )
· Se evita consumarea de alcool
· Presiunea garoului prelungita peste 2 minute,creste valoarea colesterolului cu 2-5
%.
B ) PRINCIPIUL METODEI
Pentru identificarea colesterolului se folosesc reactii de culoare care poarta numele celor
care le-au inventat
Reactia Salkowski se bazeaza pe proprietarea colesterolului de a da cu clorura ferica in
mediu de acid sulfuric,o coloratie rosie.
Mod de lucru : intr-o eprubeta ce contine 1 ml solutie cloroformica de colesterol 0,1 % se
adauga 2 ml solutie de clorura ferica 0,084% in acid acetic si 1 ml acid sulfuric
concentrat.Amestecul se agita. Se va observa ca dupa agitare se separa doua straturi : unul colorat
in rosu (cel superior,cloroformic ) si unul colorat in galben murdar ( cel inferior,acid ).
Reactia Liebermann-Buchard - se bazeaza pe proprietarea colesterolului de a forma cu
anhidrida acetica si acidului sulfuric concentrat,compusi intens colorati in verde.
Mod de lucru : intr-o eprubeta ce contine 2 ml solutie cloroformica de colesterol 0,2 % se
adauga 1 ml anhidrida acetica. Se adauga apoi 4-5 picaturi de acid sulfuric concentrat si se agita.
Apar modificari de culoare rosu-violet-albastru si in final verde intens si stabil.
C ) TEHNICA DE LUCRU
Serul se separa prin centrifugare (4000 rotatii/minut,timp de 10 min ).Centrifugarea se
face numai dupa ce coagularea este completa,astfel incat sa nu existe resturi de fibrina.
D) VALORI DE REFERINTA
Normal : > 40
Factor protector : > 60
Raport colesterol total/HDL
Risc scazut : 3.3-4.4
Risc mediu : 4.4-7.11

Tehnici biochimie 19
 Risc crescut : >11
Factor de conversie : mg/dL x 0.0026=mmol.L
mmol/L x 38.66=mg/dL

Eprubeta biochimie

9. Sideremia - a ) recoltare b ) metoda de lucru c )tehnica de lucru d ) valori de referinta

e ) interpretarea rezultatelor
Cantitatea totala de fier din organism difera in functie de varsta si sex. Nou-nascutii la
termen au ~75 mg Fe/kgc provenit in principal de la mama in timpul trimestrului al treilea de
sarcina. Depozitele de fier scad in timpul perioadei de crestere. Dupa adolescenta nevoia de fier
scade, barbatii prezentand o crestere graduala a depozitelor de fier pe parcursul vietii (au un
minim de 50mg Fe/kgc). In schimb, femeile prezinta o pierdere continua de fier pana la
menopauza (au ~35mg Fe/kgc); dupa menopauza femeile acumuleaza fier, intr-un mod liniar,
ajungand la un nivel asemanator barbatilor.
Cea mai mare parte a fierului din organism se gaseste in compusii hem, in special
hemoglobina si mioglobina. O cantitate foarte mica este continuta in enzimele care utilizeaza
fierul in schimbul de electroni: peroxidaze, catalaze si ribonucleotid reductaze. Cea mai mare
parte a fierului non-hemic este depozitat sub forma de feritina sau hemosiderina in macrofage si
hepatocite. Numai o fractiune foarte mica (~0.1%) circula in plasma sub forma de Fe3+ legata de
o proteina de transport – transferina.
Fierul este absorbit din intestinul subtire proximal sub forma de fier hemic si fier feros
(Fe2+), absorbtia sa fiind influentata de aciditatea gastrica (scade in aclorhidie sau gastrectomie),

Tehnici biochimie 20
factori potentiatori si inhibitori alimentari. Absorbtia se realizeaza prin intermediul unor proteine
transportoare si cu ajutorul unor enzime: ferireductaza, care converteste Fe3+ din alimente in
Fe2+ pentru transferul in celulele mucoasei intestinale, si o ferioxidaza (hefaestina), care
converteste Fe2+ in Fe3+ la nivelul membranei bazolaterale, pentru transferul plasmatic
A ) RECOLTARE
Pregatire pacient – à jeun dimineata (cand valorile sideremiei sunt cele mai mari),
inaintea administrarii de preparate de fier/transfuzii de sange; daca pacientul a fost transfuzat,
determinarea sideremiei se face dupa 4 zile.
Specimen recoltat – sange venos.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator6.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare cat mai repede
posibil (1-2 ore).
Volum proba – minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat.
Stabilitate proba – serul separat este stabil: 7 zile la 15-25°C; 3 saptamani la 2-8°C;
cativa ani la (-15)-(-25)°C.
B ) METODA DE LUCRU
Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica).
C ) TEHNICA DE LUCRU
Serul se separa prin centrifugare (4000 rotatii/minut,timp de 10 min ).Centrifugarea se
face numai dupa ce coagularea este completa,astfel incat sa nu existe resturi de fibrina.
D ) VALORI DE REFERINTA
Valori (mg/dL)
Varsta Barbati Femei
<1 luna 32-112 29-127
1-12 luni 27-109 25-126
1-3 ani 29-91 25-101
4-6 ani 25-115 28-93
7-9 ani 27-96 30-104
10-12 ani 28-112 32-104
13-15 ani 26-110 30-109

Tehnici biochimie 21
 16-18 ani 27-138 33-102
>18 ani 59-158 37-145
Factori de conversie: µmol/L x 5.59 = µg/dL; µg/dL x 0.179 = µmol/L.
E ) INTERPRETAREA REZULTATELOR
Cresteri
• talasemie,
• anemii sideroblastice,
• anemii hemolitice, • hemocromatoza idiopatica (sideremia crescuta poate indica
supraincarcarea cu fier mai devreme decat cresterea feritinei) si secundara (transfuzii multiple,
tratament inadecvat cu fier, sunt porto-cav, dializa cronica etc.),
• intoxicatie acuta cu fier (la copii),
• necroza hepatica severa (hepatite virale acute; poate atinge >1000µg/dL) si unele
hepatopatii cronice,
• eritropoieza ineficienta cu distructie crescuta a precursorilor eritroizi medulari (recadere
in anemia pernicioasa; anemii diseritropoietice congenitale).
Scaderi
• anemia feripriva : dieta deficitara; absorbtie scazuta de fier: aclorhidrie, gastrectomie,
boala celiaca, by-pass duodenal; pierdere cronica de sange; nevoi crescute de fier: sarcina,
lactatie, perioada de crestere.
• anemia din bolile cronice (boli inflamatorii, infectii cronice, boli renale etc.).
• sindromul nefrotic (pierderea urinara a proteinei de legare a fierului).
• remisiune dupa anemia pernicioasa.
Valori critice – 280-2550 µg/dL sau 50-456 µmol/L la copii cu intoxicatie acuta cu fier.
Valori letale – >1800 µg/dL sau >322 µmol/L.

Tehnici biochimie 22
 Eprubeta biochimie

10. Transaminazele TGO/TGP – a) recoltare;b ) metode de lucru; c ) valori normale; d )

interpretarea rezultatelor.
Transaminazele sunt niste enzime, un tip de substante biochimice care se gasesc in
interiorul celulelor hepatice. Atunci cand celulele fcatului sunt distruse, transaminazele ajung
libere in sange. Atunci cand facem analize si masuram transaminzale, practic masuram gradul de
afectare a ficatului. La normal avem in sange o cantitate admisa de transaminaze, insa atunci cand
intervine o patologice acestea pot fi crescute
AST (TGO) - aspartataminotransferaza este o enzima ce face parte din clasa
transaminazelor si catalizeaza transferul gruparii amino de la aspartat grupului cetonic al
cetoglutaratului, cu formare de acid oxalacetic. Spre deosebire de ALT care se gaseste in
principal la nivelul ficatului, AST este intalnita in mai multe tesuturi: miocard, ficat, muschi
scheletici, rinichi, pancreas, tesut cerebral, splina, fiind astfel un indicator mai putin specific al
functiei hepatice. La nivelul celulei hepatice, izoenzimele AST se gasesc atat in citosol, cat si in
mitocondrii.
A ) RECOLTARE
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate);
Speciment recoltat -sange venos;
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant,cu sau fara gel separator (capac
rosu sau galben );
Prelucrare necesara dupa recolatare - se separa serul prin centrifugare;
Stabilitate proba -7 zile la 2-8°C;

Tehnici biochimie 23
 Volum proba - minim 0,5 mL ser;
B ) METODE DE LUCRU
1.metoda kinetica standardizata IFCC (International Federation for Clinical Chemistry)
cu piridoxal fosfat.
2 . metoda kinetica standardizata IFCC fara piridoxal fosfat.
C ) VALORI NORMALE
TGO valori normale: 5-40 unitati la litru.
TGP valori normale: -7-56 unitati la litru.
D ) INTERPRETAREA REZULTATELOR
Transaminaze crescute:
TGO sau transaminaza glutam oxalica ori aminotransferaza aspartat este o enzima ale
carei valori cresc cand ficatul este afectat sever, cand “ficatul sufera”.
Atunci cand valorile sunt crescute, medicul, in functie de starea pacientului si de istoricul
acestuia, poate cere un tip specific de TGO. Mai exact trebuie sa stiti ca TGO creste in
suferintele muschiului inimii (infarct miocardic de exemplu) in timp ce TGO / este sensibila
pentru afectarea hepatica.
TGO marit –cauze posibile:
·1 Hepatite virale
·2 Exces medicamentos
·3 Hepatite cronice,hepatite alcoolice,
·4 Infarct miocardic.
·5 Exces medicamentos
·6 Anemii hemolitice - acele anemii in care sunt distruse globulele rosii din sange.
·7 Cancer
·8 Treaumatisme severe, traumatisme prin strivire
·9 Arsuri
·10 Mononucleoza
Transaminaze crescute:
TGP sau transaminaza glutampiruvica ori alaninaminotransferaza este o enzima care se
gaseste in mai multe organe, cum ar fi in celulele ficatului, celulele renale, in inima etc.Si in acest
caz cresterea valorilor TGP va fi asociata cu contextul clinic al pacientului pentru a se identifica

Tehnici biochimie 24
afectiunea de baza. Medicul poate cere de asemenea investigatii si analize medicale suplimentare,
cum ar fi: creatinina, acid uric, uree, enzime cardiace, ecografie abdominala, EDG etc. Si in cazul
diagnosticului diferential cu afectiuni ale muschilor se poate doza 3D (creatinkinaza) pentru
afectiunile musculare, sau fosfataza alcalina (FA) pentru afectiunile biliare.
TGP marit – posibile cauze:
·11 Hepatite virale;
·12 Steatoza hepatica;
·13 Hepatite toxice si alcoolice;
·14 Afectiuni biliare;
·15 Afectiuni cardiovasculare.

Eprubeta biochimie

11. Markeri biochimici de risc in infarctul miocardic - a) recoltare; b) tehnica de lucru;

)valori normale; d) interpretarea rezultatelor.
Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni
din miocard determinata de obstruarea brusca a unei artere coronare.
A )RECOLTARE
Pregătire pacient – in orice moment al zilei
Speciment recoltat -sange venos

Tehnici biochimie 25
 Recipient de recoltare -CK,CK-MB, vacutainer fara anticoagulant,cu sau fara gel
separator (capac rosu sau galben )
Troponina I-T - vacutainer cu heparina (capac verde )
Prelucrare necesara dupa recolatare - se separa serul prin centrifugare;se lucreaza in
aceeasi zi sau se stocheaza la 4 grade C sau la -20 grade C
Volum proba - minim 0,5 mL ser
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat
Metoda -spectrofotometrica (kinetica)
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA).
( TROPONINA T SI I )
TIPURI DE MARKERI
Troponinele reprezinta un grup de proteine(I,C.T) care intervin in contractia muschiului
cardiac.
Troponina I apare in sange la 3-12 ore dupa un sindrom conoranian acut,atinge valoarea
maxim la 24 ore.
Troponina T creste la 3-12 ore,atinge un varf la 12-48 de ore si scade lent pana la 5-14
zile.
CK-MB este una din ezoformele enzimei CK.Ea creste la 3-12 ore de la debut si la normal
in 48-72 ore.
Mioglobina este prima enzima care poate fi detectata in sange dupa un infarct.Ea creste la
1-4 ore,devine maxima la 6-8 ore si scade pana la normal in 24 ore.
B ) TEHNICA DE LUCRU
Serul se separa prin centrifugare (4000 rotatii/minut,timp de 10 min ).Centrifugarea se
face numai dupa ce coagularea este completa,astfel incat sa nu existe resturi de fibrina.
C)VALORI DE REFERINTA ( CK )
Femei <192
Barbati < 308
Factor de conversie:U/L x 0.0167=mkat/L
Limita de detectie – 0.05 µkat/L (3 U/L)3.
D) INTERPRETAREA REZULTATELOR
CRESTERI ALE CK

Tehnici biochimie 26
 • infarct miocardic acut (la 4-6 ore de la debut);
• miocardita severa;
• dupa interventie chirurgicala deschisa pe cord si defribilare electrica ,
• distrofie musculara Duchenne, polimiozita/dermatomiozita, traumatisme musculare;
• rabdomioliza in cadrul intoxicatiei cu cocaina;
• hipertermie maligna
• convulsii,
• ischemie.
SCADERI ALE CK
• reflecta de obicei reducerea masei musculare asociata cu tumori in stadiu metastatic,
corticoterapie, boala alcoolica a ficatului, colagenoze.
Valori de referinţă – < 24U/L4. (CK-MB )
Factor de conversie:U/L x 0.0167=mkat/L
Limita de detecţie – 0.05mkat/L (3U/L)4.
INTERPRETAREA REZULTATELOR
In general, există o probabilitate crescută de IMA atunci când sunt îndeplinite următoarele
trei condiţii:
1. CK-bărbaţi >190U/L
CK-femei >167 U/L
2. CK-MB >24 U/L
3. activitatea CK-MB = 6-25% din activitatea CK-total,
Diagnosticul de infarct miocardic nu trebuie să se bazeze numai pe determinarea CK-MB;
trebuie să fie susţinut de date clinice şi de alte investigaţii de laborator.

VALORI CRESCUTE
·1 Valori crescute de CK-MB au fost descrise la alergătorii de maraton, în absenţa
infarctului miocardic
Creşteri ale CK-MB sunt înregistrate şi în alte condiţii care afectează miocardul, cum ar fi
miocarditele şi unele forme de cardiomiopatii.
·2 creşteri ale acestei izoenzime mai pot apărea în rabdomioliză,
·3 distrofie musculară Duchenne,

Tehnici biochimie 27
 ·4 hipertermie malignă,
·5 polimiozită/dermatomiozită,
·6 boala mixtă de ţesut conjunctiv,
·7 mioglobinemie, borelioză,
·8 sindrom Reye şi rareori în poliartrită reumatoidă cu titruri crescute de factor
reumatoid.
TROPONINA T
Valori de referinţă
Cut-off clinic pentru infarctul miocardic acut: 0.1 ng/mL (μg/L).
Limita de detecţie – 0.01 ng/mL (μg/L).
Creşteri moderate ale TnT pot să apară şi în afecţiuni de natură non-ischemică:
– traumatisme (contuzii cardiace), cardioversie, biopsie endomiocardică, intervenţii
chirurgicale pe cord;
– insuficienţă cardiacă sau renală (acute sau cronice) decompensate;
– hipotensiune, HTA, diferite aritmii cardiace, miocardite, pericardite severe;
– embolie pulmonară;
- accidente vasculare cerebrale acute.

Eprubeta biochimie

12. Elecroforeza proteinelor serice- a. principiu, reactivi, tehnica de lucru; b.

interpretare.
Electroforeza reprezinta proprietatea particulelor incarcate electric de a migra spre polul
pozitiv sau negativ, la trecerea curentului electric.
Principiu

Tehnici biochimie 28
 In solutie, proteinele se comporta ca substante amfotere datorita gruparii amino si
carboxil: la pH alcalin (< 8) se comporta ca acizi migrand spre anod (+), iar la pH acid (< 5) se
comporta ca baze migrand spre catod (-).
La pH alcalin (9,2 ± 0.3) al bufferului, migrarea se face spre anod.
Separarea are loc pe un suport de gel de agaroza. Proteinele separate sunt fixate in
amestec acid- alcool si apoi colorate. Excesul de colorant este indeparetat cu solutie acida.
Prin electroforeza serului se obţin saşe fracţiuni: albumina, α1-, α2-, β1, β2 si γ-
globuline. Se poate realiza astfel şi o electroforegramă a fiecărei migrări.
Reactivi:
- solutia tampon/ buffer;
- solutia de colorare;
- solutia de decolorare;
- solutia de fixare.
Prepararea solutiilor de lucru
Pentru realizarea electroforezei proteinelor serice se folosesc urmatoarele solutii:
1. Solutia tampon/ buffer - continutul unui flacon de solutie tampon concentrata (TRIS-
BARBITAL– 100 ml) se dilueaza cu 900 ml apa distilata;
2. Solutia de colorare - continutul unui flacon de solutie de colorare concentrata
(AMIDOBLACK– 100 ml) se dilueaza cu 200 ml apa distilata;
3. Solutia de decolorare – 10 ml de solutie de decolorare concentrata se dilueaza cu 990
ml apa distilata;
4. Solutia de fixare – se amesteca 135 ml etanol 96 % cu 30 ml acid acetic glacial si 135
ml apa distilata.
Materiale necesare:
- centrifuga;
- pipete semiautomate;
- eppendorfuri;
- stative;
- analizor semiautomat de electroforeza;
- placi cu gel de agaroza;
- kit de electroforeza;

Tehnici biochimie 29
 - scaner cu program.
Tehnica de lucru:
- se prepara solutiile;
- eprubeta cu dop galben/ rosu se centrifugheaza la 400 rotatii/minut, timp de 10 minute;
- se pregatesc dilutiile de ser in proportie de 1: 6 (20 microlitrii ser + 120 microlitrii
solutie tampon);
- se adauga 150 ml Tampon Tris- Barbital in fiecare compartiment al cuvei de migrare;
- se scoate gelul de agaroza din ambalaj cu atentie, fara a i se atinge suprafata si se aseaza
pe o bucata de hartie;
- se absoarbe excesul de lichid de pe gel cu ajutorul unei benzi de hartie de filtru, prin
aplicarea acesteia pe suprafata gelului, astfel incat cele 2 puncte de reper de pe suprafata gelului
sa fie dispuse la jumatatea benzii de hartie de filtru; se indeparteaza cat mai repede banda de
hartie;
- se aseaza aplicatorul pe gel si se apasa usor cu degetul, asfel incat sa nu se formeze bule
de aer sub aplicator;
- se depun 5 mirolitrii de ser diluat pe fiecare fanta, cat mai repede (1-2 minute) si se
asteapta 5 minute de la ultima aplicare a probei;
- se indeparteaza excesul de ser cu ajutorul unei benzi de hartie de filtru;
- se arunca aplicatorul;
- se fixeaza gelul in suportul din cuva de migrare cu fata in jos, astfel incat capatul pozitiv
al gelului sa corespunda cu polul pozitiv al cuvei;
- se aseaza capacul deasupra camerei de migrare si se efectueaza migrarea timp de 20
minute la 100 V;
- gelul se introduce in baia de fixare 15 minute, in pozitie vertical, apoi se usuca;
- se imerseaza gelul in baia de colorare timp de 10 minute, apoi se trece prin baia de
decolorare, de 2-3 ori succesiv;
- se spala gelul cu apa distilata, apoi se usuca;
- se aseaza gelul in scanner.
Calculul rezultatelor se face prin scanare pe baza unui software integrat in
calculator.
Interpretare

Tehnici biochimie 30
 Rezultate normale :
Albumina: 52- 65 %
α1- globulina: 2- 4,5 %
α2- globulina: 11- 15 %
β globulina: 6- 13 %
γ- globulina: 10-19 %.
Electroforeza proteinelor serice este un test uzual pentru:
- investigarea bolilor hepatice cronice,
- depistarea unor boli hematologice cum ar fi gamapatiile monoclonale,
- orientarea asupra unui proces inflamator,
- evaluarea cazurilor de hipoproteinemie.
Albumina
Scaderea albuminei serice apare in malnutritie, malabsorbtie, sarcina, boli renale (sindrom
nefrotic), afectiuni inflamatorii, sindroame cu pierderea de proteine sau neoplazii, iar cresteri se
produc in urma deshidratarii.
Zona a1 (α1)
Reducerea acestei fractiuni se intalneste in boli pulmonare (emfizem cu debut precoce)
sau hepatice (hepatita neonatala), iar cresteri se inregistreaza in toate reactiile inflamatorii
(„reactant de faza acuta”).
Zona a2 (α2)
Cresterea de α2 apare in infectii acute, reumatism articular acut, arterita, sindrom nefrotic,
diabet zaharat, neoplazii, iar scaderea in pancreatite acute severe, leziuni hepatocelulare,
sindroame de coagulare intravasculara diseminata, anemii hemolitice sau anemii megaloblastice.
Zona β este alcatuita din 2 benzi: β1 corespunzatoare transferinei si β2 care include
fractiunile complementului C3 si C4.
Nivelul seric de β globuline creste in anemia feripriva sau ciroza biliara, scade in afectiuni
hepatice, neoplazii, infectii acute si cronice.
Zona ϒ 
ϒ- globulinele sunt reprezentate de IgG, IgA, IgM, IgD si IgE.

Tehnici biochimie 31
 Nivelul seric scazut de ϒ- globulinele duce la dereglari genetice sau deficienta imuna
secundara, iar valorile crescuta duc la boli cronice inflamatorii, artrita reumatoida, ciroza, boli
cronice ale ficatului, infectii acute sau cronice.

Eprubeta biochimie

Electroforeza proteinelor serice Gel proteine

Tehnici biochimie 32