Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

REFERAT TEHNICI DE HEMATOLOGIE

BOALA HODGKIN

Prof: Bordei Elena Elev: Cadar Adelina Loredana

 Definitie

Limfomul Hodgkin, cunoscut si sub numele de boala Hodgkin, este un cancer al

sistemului limfatic, care face parte din sistemul imunitar. In boala Hodgkin, celulele
sistemului limfatic se inmultesc anormal si se raspandesc dincolo de acesta. Pe masura ce
boala progreseaza aceasta afecteaza capacitatea corpului de a lupta impotriva infectiilor.
Limfomul Hodgkin afecteaza nodulii limfatici de la nivelul gatului, zonei axilare si inghinale.
Hodgkin este unul dintre cele doua tipuri comune de cancere ale sistemului limfatic. Celalalt
tip, limfomul non-Hodgkin, este mult mai des intalnit. Ce diferentiaza limfomul Hodgkin de
cele non-Hodgkin este prezenta celulelor Reed-Stenberg, o celula specifica limfomului
Hodgkin.
Boala Hodgkin poate afecta persoanele de orice varsta, dar este cel mai frecvent la persoanele
care au intre 15 si 35 de ani, precum si cele de peste 55 de ani.

Etiopatologie

Cauza exactă a limfomului Hodgkin nu este în prezent cunoscută. S-a observat ca o

serie de infecţii virale sunt asociate cu un risc crescut de apariţie a limfomul Hodgkin şi
anume: infecţii cu virusul Epstein-Barr (EBV) şi HIV (Virusul imunodeficienţei umane).
Mecanismul prin care se declanşează  apariţia limfomului este incomplet cunoscut, de
asemenea, nu orice infecţie cu virusurile mai sus amintite va duce la apariţia limfomului
Hodgkin. Alţi factori de risc sunt vârsta, sexul, istoricul familial, status socioeconomic.

Factorii implicati in aparitia cancerului limfatic sunt reprezentati de catre:

 Boli prelimfomatoase congenitale (ataxie-telangiectazia, sindom Wiskot-Aldrich,

imunodeficienta legata de cromozomul X) si dobandite (transplant de organe, infectie
HIV, boli autoimune, boala Castelman);
 Istoric familial de limfoame;
 Infectiile virale cu Epstein Barr, herpes virus 8, human T limfocyte virus - HTLV;
 Consum de medicamente (fenitoin, antibiotice, steroizi, estrogeni);
 Expunere la ultraviolete (melanom, cancer de piele cu celule scuamoase);
  Expunerea la toxice (pesticide, ierbicide, vopsele, solventi organici, radiatii);

Cum se manifesta afectiunea

Manifestarile clinice ale limfoamelor sunt determinate de localizarea proceselor

limfoproliferative (adenopatiilor) care pot fi profunde (viscerale), superficiale (la nivel
cervical, axilar si inghinal) sau la nivelul organelor hematopoietice (maduva, splina) si sunt
reprezentate de catre:

 Tulburari de deglutitie (inghitire), disfonie, surditate in afectarea inelului Waldayer;

 Epigastralgii, greata, varsaturi in afectarile tubului digestiv superior, sindrom de
malabsorbtie in determinarile de intestin si colon;
 Semne de compresie nervoasa si iritatie meningeana (posturi vicioase ale corpului,
varsaturi in jet, fotofobie, redoare de ceafa) in afectarea sistemului nervos central;
 Tuse, durere toracica, sindrom de vena cava superioara in prezenta adenopatiilor
mediastinale;
 Edeme ale membrelor inferioare, dureri abdominale, senzatia de plenitutide precoce
postprandiala (prea plin dupa ingestia moderata de alimente), hemoragii gastro
intestinale in cazul afectarii ganglionilor retroperitoneali, paraaortici sau pelvini.

In stadiile avansate ale bolii mai pot fi intalnite simptome generale de tipul febrei persistente,
transpiratiilor profuze, scaderii ponderale si asteniei aspecte care se coreleaza in mod frecvent
cu un prognostic rezervat de evolutie al bolii.

Limfomul non-Hodgkin afecteaza mai frecvent maduva osoasa si ganglionii limfatici

intraabdominali sau viscerele (ficat, splina) in timp ce limfoamele Hodgkin se manifesta mai
frecvent localizat (afecteaza nodulii limfatici cervicali, axilari si inghinali).

Metode de diagnostic ale cancerului limfatic

Diagnosticul cancerului limfatic se stabileste cu ajutorul anamnezei si examenul fizic

detaliat al pacientului care cuprinde cercetarea tuturor grupelor ganglionare superficiale si
poate fi completat de investigatii de specialitate complementare-neurologice, ORL,
hematologice sau gastroenetrologice.

Biopsia ganglionara prezinta indicatie de efectuare in prezenta oricarui ganglion dur,

rotund, cu diametru >1cm care nu este de natura infectioasa si care persista mai mult de 4-6
saptamani. In anumite situatii poate fi necesara biopsia hepatica, a ganglionilor mediastinali
sau intraabdominali prin toracotomie sau laparoscopie exploratorie pentru diagnosticarea si
stadializarea limfoamelor.

Investigatiile de laborator cuprind: hemoleucograma completa, teste de evaluare ale

functiei renale (uree, creatinina), ale functiei hepatice (TGO, TGP), teste de inflamatie
nespecifica (proteina c reactiva, VSH, fibrinogen), electroforeza serica cu dozarea
imunoglobulinelor si determinarea calciului seric. Serologia se refera la determinarea
prezentei anticorpilor specifici pentru HTLV, Epstein Barr si a persoanelor seropozitive
pentru HIV.
 Analiza imunofenotipica si genotipica cu ajutorul anticorpilor monoclonali care au
specificitate pentru detectarea antigenelor celulare si tehnicile de biologie moleculara care
permit identificarea populatiilor maligne care prolifereaza reprezinta investigatii cu  utilitate
crescuta in diagnosticul paraclinic de laborator al limfoamelor.

Investigatiile imagistice pentru stabilirea diagnosticului limfoamelor sunt reprezentate

de catre: examenul radiologic mediastinal, CT de torace, abdomen si pelvis, ecografia
abdomino-pelvina. Scintigrafia osoasa este utilizata in cazurile care evolueaza cu aparitia
simptomatologiei musculo-scheletale sau in prezenta cresterii fosfatazei alcaline serice.

CLASIFICARE si TIPURI
Celula neoplazica tipica in boala Hodgkin este o celula gigant cu multi nuclei, probabil de
origine limfocitara, numita Reed-Sternberg; aceasta reprezinta in mod normal o proportie
mica (1-2%) din celule tesutului limfoganglionar, pentru ca cea mai mare parte este alcatuita
din celule inflamatorii si fibroase.

Majoritatea celulelor Reed-Sternberg au la origine celula B, derivata din centrii germinativi ai

ggl. limfatic dar o celula care si-a pierdut capacitatea de a secreta anticorpi. Cazurile in care
celula Reed-Sternberg are la baza celula T sunt rare si reprezinta aproximativ 1-2% din
cazurile de limfom Hodgkin.

Celulele Reed – Sternberg exprima în mod constant antigenele CD30 ( Ki – 1 ) si CD15 ( Leu

– M1 ) . CD30 este un marker al activarii limfocitelor care este exprimat de celulele limfoide
reactive si maligne si a fost identificat initial ca un antigen de suprafata celulara
acelulelor Reed – Sternberg . CD15 este un marker tardiv al granulocitelor , monocitelor si
celulelor T activate care nu este exprimat în mod normal de celulele B.
World Health Organization (WHO) clasifica limfomul Hodgkin in 5 tipuri.

          – Limfom Hodgkin clasic:

 LH clasic cu scleroza nodulara (NSHL)
 LH clasic cu celularitate mixta (MCHL)
 LH clasic cu depletie limfocitara (LDHL)
 LH clasic  bogat in limfocite (LRHL)
           – Limfom Hodgkin cu predominanta limfocitara nodulara
Limfomul Hodgkin cu scleroză nodulară (NSHL)
NSHL (Nodular sclerosis Hodgkin Lymphoma) este definit ca un limfom clasic Hodgkin în
care nodulii formati de celulele tumorale sunt înconjurate de benzi de fibroza cu fibre de
colagen. Reprezinta cel mai comun subtip al limfomului Hodgkin clasic.

Limfomul Hodgkin cu celularitate mixtă (MCHL)

Generalitati
Subtipul MCHL este definit de catre Organizația Mondiala a Sanatatii ca fiind alcatuit din
celule RS si celule Hodgkin clasice difuze, într-o baza inflamatorie mixta nodulara vaga, fara
fibroza nodulara. Este al doilea cel mai comun tip de limfom Hodgkin clasic, reprezentâmd
20-25% din cazuri.

Limfomul clasic Hodgkin bogat în limfocite (LRCHL)

Generalitati.
LRCHL este definit ca un limfom clasic Hodgkin care conține celule RS si variante ale
acestora într-o baza difuza sau nodulara, cu numeroase limfocite, fara neutrofile sau eosinofile
proeminente. Stabilirea diagnosticului acestui limfom si mai ales diferenţierea unor astfel de
cazuri de non-LPHL, necesita studii imunohistochimice. LRCHL reprezinta aproximativ 5%
din totalul sindroamelor Hodgkin.

Limfomul clasic Hodgkin, cu depleţie limfocitară (LDCHL)

Generalitati.
Definitia acestui limfom s-a schimbat radical de-a lungul anilor. Conform criteriilor WHO,
LDCHL este acum definit ca o proliferare difuza a numeroaselor celule RS si a variantelor
acestora fara prezenta limfocitelor. Multe din cazurile care în trecut erau clasificate ca fiind
lipsite de limfocite bazate  doar pe morfologia evidentiata cu hematoxilina si eozina, ar fi azi
clasificate fie ca limfoame non-Hodgkin (mai ales limfoamele anaplastice cu celule mari) fie
ca asa-numitele variante sinccitiale a limfomului Hodgkin cu scleroza nodulara.  În prezent
acest limfom este definit ca o entitate rara si exista puține informatii  în literatura, cu privire la
aceste cazuri. În tarile vestice acest subtip este mai comun la pacientii cu  HIV sau alte tipuri
de imunosuprimare.

Limfom Hodgkin, cu predominanţă limfocitară , nodular (nLPHL)

Acest limfom este o neoplazie a centrului germinal al celulelor B, cu un model de dezvlotare,
cel putin partial nodular. Au existat controverse cu privire la existenta unei forme difuze totale
a acestui limfom.
Bibliografie

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/boala-limfom-hodgkin-cauze-
simptome-tratament

https://infolimfomhodgkin.wordpress.com/etiologie-epidemiologie/

https://doc.ro/sanatate/limfomul-hodgkin-cauze-simptome-diagnostic-tratament