Analiza urinii – examenul de

urina
www.qreferat.com

Analiza urinii – examenul de urina

Recoltarea urinii

- pentru sumar se efectueaza din urina de dimineata (la mijlocul

jetului se recolteaza in vas curat), la barbati in ortostatism, la femei
dupa o buna toaleta vaginala. Recoltarea urinii prin sondaj se va face
numai in cazuri de stricta necesitate (adenom de prostata) si in
conditii de perfecta sterilitate. Analiza se poate efectua si pe un
esantion din urina colectata pe 24 de ore sau pe un esantion din urina
de dimineata.

- pentru conservare – prevenirea alterarii componentelor prin

contaminare cu microorganisme – urina poate fi tratata cu: toluen
(film subtire la suprafata), timol 1g/l, cloroform.

- conservarea la rece (+4sC) este suficienta pentru pastrarea

constituentilor, fara adaugarea vreuneia dintre substantele
mentionate.

- examenul sedimentului se practica numai in urinile proaspete.

- daca trebuie sa se colecteze urina pe 24 ore, ea va fi colectata in
vase de sticla bine spalate cu soda si cu apa calda, apoi clatite cu
multa apa rece si uscate.

Analiza urinii

In decursul istoriei laboratorului, analiza urinei avea un caracter

complex, cu multe reactii, ce se efectuau intr-un timp indelungat si
indelung elaborate. Astazi, sistemul asezarii pe bandelete, a
principalelor componente de determinat in urini (majoritatea fiind
reactii de culoare), citite cu aparate speciale, au revolutionat practic
prin rapiditate si exactitate examenul de urina.

Analiza urinii presupune parcurgerea a patru etape de investigatie:

1. efectuarea examenului sumar de urina care furnizeaza date

generale macroscopice privind starea acestui produs de excretie;

2. examenul biochimic care consta in determinarea nivelului urinar

al principalilor constituenti:

– componentii azotati (uree, acid uric, creatinina, aminoacizi,

amoniac, proteine, acid hipuric, catecolamine, colina, azotat total),
lipidici (corpi cetonici) si glucidici (glucoza, acizi gluconici);

– electrolitii urinari (cationi: natriu, potasiu, calciu, magneziu;

anioni: fosfat, sulfat, clor, oxalati);

– enzimele si izoenzimele eliminate prin urina (liaze:

hialuronidaza, aldolaza; transferaze: transaminaze, ribonucleaze;
hidrolaze: urokinaza; proteaze: uropepsinogenul cu izoenzimele I si
II; peptidaze: leucinaminopeptidaza, cistenil-aminopeptidaza cu
izoenzimele I si II; amilazele: izoenzimele IIS si P; sulfataze:
izoenzimele arylsulfatazei A si B; oxidoreductazele: LDH - izoenzimele
LDH1 → LDH5, izo-citric-dehidrogenaza, malic-dehidrogenaza,
glutamic-dehidrogenaza, catalaza, diaminooxidaza: histaminaza,
cadaveraza);

– corpii cetonici, ca expresie a dereglarilor complexe metabolice

din diabetul zaharat.

3. urmatoarea etapa in analiza urinii presupune efectuarea

sedimentului urinar cu aspectele sale compozitionale:

– sediment neorganizat;

– sediment organizat; daca apar hematii, se poate recurge

orientativ la efectuarea probei celor trei pahare.
4. efectuarea examenului microbiologic al urinei (urocultura);
cercetarea microbilor, levurilor, parazitilor si efectuarea
antibiogramei in vederea instituirii tratamentului;

A.Examenul de urina

1. Aspect

Cauza Observatii

Decolorata Urina foarte diluata poliurie, diabet insipid

Tulbure Fosfati, carbonati Solubili in acid acetic diluat

Urati acid uric Se dizolva la 60C si in alcalii

Leucocite, piurie Insolubile in acid acetic diluat

Hematii Liza in acid acetic diluat

Bacterii, fungi Insolubile in acid acetic diluat

Spermatozoizi Insolubili in acid acetic diluat

Lichid prostatic

Mucus Floculare

Calculi Fosfati, oxalati

Contaminare fecala Fistula rectovezicala

Laptos Grasimi (lipidurie, chilurie)Solubile in eter (nefroza, obstructie limfatica)

Parafina emulsionata Creme vaginale

Galben portocaliu Urina concentrata Deshidratare, febra

portocaliu

Urobilina in exces Fara spuma galbena

 Bilirubina Spuma galbena

Galben -verzui Bilirubina-biliverdina Spuma galbena

Galben-brun Biiirubina-biliverdina 'Bere' bruna, spuma galbena

Rosie Hemoglobina Test pentru sange in urina pozitiv

Eritrocite Test pentru sange in urina pozitiv

Mioglobina Test pentru sange in urina pozitiv

Porfirine Poate fi normala urina

Anilina Alimente, dulciuri

Sange menstrual

Maro-inchis Methemoglobinurie Sange, pH acid

Melanina

Albastru-verde Infectii cu Pseudomonas

2. Volumul de urina

Normal 600-2000 ml/l, urina nocturna nu depaseste 400 ml, fiind

crescuta in timpul sarcinii.

a. Cauze de diureza> 2000ml = poliurie

• polidipsia
• diuretice si alte droguri (cafeina, alcool)
• dieta cu sare si proteine in exces
• diabet zaharat si insipid
• insuficienta renala cronica; se pierde si raportul normal
intre urina excretata ziua/noaptea (2/1); nicturia =>500ml
cu densitate <1018
• afectare tubulara cu pierderea capacitatii de concentrare a
urinii

b. Cauze de scadere a diurezei<500 ml = oligurie

 • scaderea aportului de apa
• deshidratare

◦ varsaturi,
◦ diaree,
◦ stari febrile

• ischemia renala

◦ insuficienta cardiaca,
◦ hipotensiune,
◦ glomerulonefrita acuta

Acestea sunt cauze frecvente de necroza tubulara si IRA, asociindu-se

cu o scadere a excretiei urinare de sodiu si urina cu densitate mare

o reactii hemolitice posttransfuzionale

o sindrom de strivire

• boli renale

◦ pielonefrita cu IRC, tardiv

◦ nefrita interstitiala cu IRC
◦ agenti toxici ce produc necroza tubulara

Aceste afectiuni se insotesc de eliminarea unei urini cu densitate

scazuta si concentratie de sodiu mare, proteinurie si celule patologice.

• obstructii

◦ hidronefroza bilaterala

- hiperplazie prostatica,

- carcinom,

- litiaza,

- trombi,

- tesut necrozat.

o precipitare de cristale in tratamentul cu sulfonamide si

deshidratare

3. Examen chimic

a. Proteine
 ◾ cantitatea normala de proteine in urina este de 150 mg/24h
sau 10 mg/dl, proteinele fiind 1/3 albumine iar restul
globuline cu GM mica.
◾ provin din plasma sau sunt secretate la nivel renal
(gliciproteina Tamm-Horsfall secretata de celulele tubulare
distale si ale portiunii ascendente a ansei Henle).
◾ dupa confirmarea proteinuriei trebuie masurata cantitatea
de proteine si determinarea tipului de proteine (separare
electroforetica a proteinelor, cu precizarea tipului de
proteinurie: glomerulara/tubulara sau cu alta origine decat
rinichiul).

Proteinuria

• proteinuria functionala, la persoane fara boli renale:

◦ exercitiu fizic
◦ deshidratare (hemoragii, boli febrile)
◦ expunere la frig
◦ insuficienta cardiaca congestiva;

• proteinuria posturala <1 g/24h, la 3-5% din adultii sanatosi,

fiind aparent legata de o pozitie hiperlordotica cu congestie
renala sau ischemie
• proteinurie intermitenta, trazitorie, <1 g/zi; cand este
singura anomalie la examen clinic si de laborator, pacientii
vor fi monitorizati la 6 luni, prognosticul fiind favorabil;
aceasta modificare poate apare in sarcina, desi aparitia unei
proteinurii in sarcina necesita investigatii.

Precizarea tipului de proteinurie

• Proteinurie glomerulara

◦ de obicei importanta cantitativ: > 3-4g/zi;

◦ cand se pierde albumina se pierd si alte proteine
cu dimensiuni si sarcina similare, ca α1-
glicoproteina acida si α1-antitripsina, in timp ce
proteine cu GM mare, ca α2 macroglobulina si
betalipoproteina nu sunt prezente in urina in
proteinuria selectiva.
◦ cand exista numai albumina si eventual proteine
cu GM mica, modificarile renale sunt mici, iar
prognosticul este mai bun;
◦ cand se pierd proteine cu GM mare, proteinuria
neselectiva indica o afectare morfologica mai
importanta (ca in glomerulonefrita proliferativa);
 • Proteinurie tubulara

o cantitatea de proteine este mai mica decat in afectarea

glomerulara 1-2g/zi;

o se pierd proteinele care ar fi fost reabsorbite la nivel tubular (α1-

microglobulina, β2-microglobulina, lizozim)

o evidentierea proteinuriei tubulare cu bandelete reactive poate fi

fals negativa deoarece nu exista albuminurie importanta;

• Proteinurie cu alta origine decat afectarea renala

◦ este datorata prezentei de hemoglobina,

mioglobina sau imunoglobuline;
◦ initial nu exista afectare renala, dar ea poate
apare pe parcursul bolii (mioglobinuria poate
cauza necroza tubulara, in timp ce hemoglobinuria
este toxica doar la pacientul deshidratat);
◦ proteinuria Bence Jones

◾ apare in: mielomul multiplu,

macroglobulinemie, limfoame maligne;
◾ poate lipsi daca se utilizeaza numai
bandelete reactive pentru identificarea
proteinuriei;
◾ cea mai buna metoda de detectare a
acestei proteinurii este electroforeza
proteinelor;
◾ aceste proteine precipita intre 40-60°C
si se redizolva la 100°C. O reactie fals
negativa apare daca proteina Bence Jones
este prea concentrata si precipitatul nu
se redizolva la fierbere;
◾ alte teste de evidentiere se bazeaza pe
precipitarea la rece cu saruri, sulfat de
amoniu si acizi.

Aprecierea cantitatii de proteine din urina

• Proteinurie importanta (3-4 g/zi)

◦ este caracteristica sindromului nefrotic, ce poate apare

intr-o afectiune renala sau intr-o boala sistemica cu afectare
renala;
 ◦ dintre cauzele de sindrom nefrotic tranzitor putem aminti
insuficienta cardiaca congestiva severa, pericardita
constrictiva si tromboza de vena renala (care poate fi
consecinta sindromului nefrotic prin pierderea factorilor
anticoagulanti in urina si cresterea fibrinogenului);
◦ sindromul nefrotic asociaza la proteinuria >3-3,5 g/zi
hipoalbuminemie, edeme generalizate si cresterea lipidelor
serice (colesterol, trigliceride, lipoproteine LDL si VLDL), in
timp ce in urina se pierd HDL, gama globuline (de aceea
creste susceptibilitatea la infectii);

Cauze:

- la adulti diabetul zaharat si LED sunt cauze frecvente

- glomerulonefrita cronica rapid progresiva

- hipertensiunea maligna

- toxemia gravidica

- intoxicatii cu metale grele

- penicilamina

- amiloidoza primara, secundara

- drepanocitoza

- rejetul de transplant renal

• Proteinuria moderata 1-3 g/zi

Cauzata de un numar mare de boli renale incluzand cauzele

mentionate anterior plus:

- nefroscleroza

- mielom multiplu

- diferite nefropatii toxice

• Proteinurie minima <lg/zi

- pielonefrita cronica

- nefroscleroza

- nefrita cronica interstitiala

- boala polichistica
- afectiuni tubulare renale

Sedimentul urinar este de obicei normal dar uneori pot fi prezente

hematii, leucocite si celule tubulare in nefrita interstitiala.

Proteinuria poate fi absenta in pielonefrita acuta, cronica, nefropatia

obstructiva, litiaza renala, tumori, malformatii congenitale.

b. Glucoza

• Glicozuria apare cand nivelul sanguin al glucozei este >180-

200mg/dl.
• Glicozuria insorita de hiperglicemie poate apare in:

- acromegalie,

- sindrom Cushing,

- tumori pancreatice,

- hipertiroidism,

- feocromocitom;

- tumori,

- hemoragii,

- boli hipotalamice;

◦ tulburari ale metabolismului asociate cu:

- arsuri,

- infectii,

- fracturi,

- infarct miocardic,

◦ boli hepatice
◦ obezitate
◦ hranirea dupa infometare

◦ medicamente

- tiazide,

- corticosteroizi,

- anticonceptionale
 ◦ Glicozuria fara hiperglicemie apare in disfunctia tubulara
renala

c. Corpi cetonici (acid acetoacetic, acetona, 3 hidroxibutirat)

• Rezulta din metabolismul incomplet al grasimilor si pot

indica acidoza.
• Apar de obicei in diabetul zaharat necompensat.
• Cetonuria la pacienti nediabetici:

- boli febrile

- stari toxice cu diaree si varsaturi

- varsaturi de sarcina

- casexie

- dupa anestezie

In aceste situatii aparitia corpilor cetonici este legata de catabolismul

crescut al grasimilor in conditiile unui aport alimentar limitat.

- dupa expunere la frig

- exercitiu fizic

d. Hematuria

=prezenta hematiilor in urina

Apare in:

- traumatism la nivelul tractului urinar

- boli hemoragipare

- administrare de anticoagulante, ciclofosfamida

- exercitii fizice intense

e. Hemoglobinuria

• reprezinta prezenta hemoglobinei in urina; este mai rara

decat hematuria, indicand hemoliza intravasculara mai ales,
desi orice cauza de hemoliza poate produce hemoglobinurie.
Hemoliza duce la formare de hemoglobina care se leaga de
haptoglobina. Cand capacitatea de legare este depasita
hemoglobina libera trece in urina. O cantitate redusa de
hemoglobina este reabsorbita.
 • cauze de hemoliza si hemoglobinurie - vezi cauze de
hemoliza la anemii.

Modificari in urina si plasma in hemoliza

Hemoliza moderata Hemoliza marcata

Urina

Bilirubina conjugata Absent Absent

Urobilinogen Normal/Crescut Crescut

Hemoglobina Absent Prezent

Hemosiderina Absent Prezent (tardiv)

Plasma

Bilirubina conjugata Crescut Crescut

Haptoglobina Scazut Absent

Hemoglobina Crescut Crescut

f. Mioglobinurie

• apare rar in situatiile de rabdomioliza, mioglobina fiind

excretata in urina sub forma unui pigment rosu-brun.
• pentru a realiza distinctia dintre hemoglobinurie si
mioglobinurie sunt necesare teste imunochimice.

Diferentierea intre hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie.

Plasma Urina

Hematurie culoare normala culoare normal, rosu, roz,

brun

eritrocite numeroase
 renal: hematii si proteine
mult crescute

infectii de tract urinar

inferior: nu sunt hematii
iar proteinuria este
absenta sau redusa

Hemoglobinuria culoare roz culoare roz , rosu, maro

haptoglobina scazuta eritrocite -ocazional

pigment-ocazional

proteine prezente sau

absente

hemosiderina-tardiv

Mioglobinurie culoare -normala culoare rosu, maro

haptoglobina - eritrocite - ocazional

normala
proteine - prezent sau
CPK - mult crescuta
absent
aldolaza-crescuta

g. Bilirubina

• Urina normala contine 0,02mg/dl (practic absenta)

• Creste in:

- cresterea presiunii prin obstacol la scurgerea bilei (litiaza de

cale biliara principala, cancer de cap de pancreas)

- icter Dubin Johnson si Rotor (NU in icterul Gilbert sau Criegler

Najar)

- icter hepatocelular (hepatita acuta virala, etanolica, colestaza

medicamentoasa, inflamatie periportala, fibroza).

h. Urobilinogen

• Cantitatea normala este de 0,05-2,5mg/24 h

• Creste in:

- afectiuni hepatice (hepatita acuta virala, afectare toxica, ciroza)

- insuficienta cardiaca congestiva

- infectii (colangite)

- febra, deshidratare, urina concentrata

- hemoliza (bilirubina este absenta)

• Scade:

- obstructiile complete de cale biliara (scaunele sunt decolorate)

antibiotice cu spectru larg ce reduc formarea de urobilinogen in
intestin

Cand absenta urobilinogenului in urina se insoteste de prezenta de

sange in scaun carcinomul de ampula Vater sau de cap de pancreas
sunt diagnostice posibile.

Aspectul urinei si materiilor fecale in ictere

Normal Obstructie la Hemoliza, Afectare

fluxul anemie hepatica,
biliar hemol. hepatita,
colestaza

Bilirubina Absenta Crescuta, Absenta Crestere

urinara urina precoce
hipereroma

Urobilinogen Prezent Neoplasm- Crescut Scazut precoce,

urinar scazut/absent
crescut tardiv
Litiaza-
variabil

Culoarea Hiperpig- Decolorate. Hiperpigmentare Decolorate in

materiilor mentare stadiul precoce
-intermitent
fecale si
in
hiperpigmentate
litiaza de
tardiv.
cale
Decolorate in
Biliara
colestaza
-persistent
in neoplasm
de
 cale
biliara/de

pancreas

i. Nitriti

• Testul de prezenta a nitritilor pozitiv indica prezenta unor

bacterii
care reduc nitratii urinari la nitriti. Daca acest test este
pozitiv,
trebuie realizata o urocultura.
• Rezultate fals pozitive pot apare cand urina nu a fost
colectata adecvat.
• Nu in toate infectiile urinare acest test este pozitiv (germeni
care nu poseda echipamentul enzimadc de reducere a
nitratilor), de aceea o infectie urinara nu va fi exclusa pe
negativitatea acestui test.

• Acest test este mai putin fiabil cand urina s-a recoltat la
pacienti cu sonda urinara sau in urina colectata peste zi
(probabil datorita
timpului necesar reducerii la nitriti).

j. Porfirine

• Apar in porfirii, afectiuni caracterizate prin defecte in

sinteza hemului.

Este vorba de deficiente enzimatice in care substratul enzimei este

excretat in exces in urina sau fecale.

• Clinic:

- fotosensibilizare si leziuni cutanate insotite de cresterea

porfirinelor urinare; fara leziuni cutanate este vorba de porfirie acuta
intermitenta;

- afectare neurologica si durere abdominala (creste excretia de

acid delta-aminolevulinic si porfobilinogen) in timpul atacului acut de
porfirie;

• Exacerbarile sunt produse in situatii in care creste

activitatea enzimatica hepatica (barbiturice, corticoizi,
alcool).

4. Examenul sedimentului de urina

O urina normala, este limpede si transparenta in momentul emisiunii;
ea poate produce prin racire si in timp, un nor floconos, mai mult sau
mai putin dens “nubecula”, care ramane in suspensie sau se depune la
fundul vasului. “Nubecula”, este formata din celule epiteliale,
provenite din caile urinare (sau la femei si din vagin) si rare leucocite
inglobate in mucus. Pentru examenul microscopic al sedimentului, se
centrifugheaza urina proaspata la turatie mica (pana la cel mult 1000
rotatii/minut), pentru a se evita alterarea sedimentului organizat (in
special cilindrii).

a.Eritrocite .

• normal sunt 1-3/camp. 3- 12/ul(3000-5000/ml), sau

1000-5000 hematii/min.
• 5000 hematii/min = hematurie microscopica
• 300.000 hematii/min = hematurie macroscopica
• cilindrii hematici sugereaza originea renala a
sangerarii
• absenta proteinuriei si a cilindrilor sugereaza originea
distala a sangerarii
• cand >80% din eritrocite sunt uniforme si nedeformate,
originea lor este neglomerulara

Apar in:

• Boli renale

◦ glomerulonefrita
◦ LED
◦ nefrita interstitiala
◦ calculi
◦ tumori
◦ infectii acute
◦ tuberculoza
◦ infarct
◦ tromboza venoasa renala
◦ traumatisme
◦ hidronefroza
◦ rinichi polichistic
◦ necroza tubulara acuta
◦ nefroscleroza

• Boli ale tractului uriar inferior

◦ infectii acute si cronice

◦ calculi
◦ tumori
 ◦ strictura
◦ cistita hemoragica dupa tratamet cu
ciclofosfamida

• Boli extrarenale

◦ apendicita acuta
◦ salpingita
◦ diverticulita
◦ tumori de colon, rect sau pelvis
◦ boli acute febrile: malarie, endocardita
◦ poliarterita nodoasa
◦ hipertensiune maligna
◦ discrazii sanguine

• Reactii toxice la medicamente

o sulfonamide

o salicilati

o metenamida

o tratament anticoagulant

b. Leucocite

Fig. 3. Leucocite

Normal cel mult 5/camp, 10/mm', 5000/ml

Apar in:

• pielonefrita acuta si cronica

 • glomerulonefrita acuta
• litiaza
• tumori vezicale
• cistita
• uretrita
• prostatita
• balanita, inflamatii ale cailor genitale, cand urina nu este
corect recoltata

Eozinofile

Afectare tubulointerstitiala datorita alergiei la peniciline.

Limfocite si celule mononucleare:

>30% din celulele nucleate semnifica inflamatie cronica.

c. Celule epiteliale renale

Fig. 4. Celule epiteliale vezicale

Fig. 5. Celule epiteliale plate

Prezenta lor in urina se constata si la subiecti normali. Celulele vin

din stratul superficial al cailor excretorii.

Tubulare

- cu lipide in interior, in sindromul nefrotic

- cu pigment hematic in interior in hemoglobina/mioglobina;

d. Cilindruria
Fig. 6. Cilindri urinari:

a – hialin; b-epitelial; c – leucocitar; d – eritrocitar; e – granulos; f –

ciros; g – grasos; h – cilindri intalniti in coma diabetica; i –
cilindroizi; j – cilindri uratici (din granule de urati)

Fig. 7. Sediment urinar, imagine de ansamblu: a – celule epiteliale

plate; b – celule epiteliale in racheta (caudate); c – cilindru
leucocitar; d – levuri; e – celule epiteliale renale; f – cilindru
granulos; g – cilindru grasos; h – leucocite cu degenerescenta; I –
celula cu degenerescenta grasa si vacuole; j – celula epiteliala
fiziforma; l – hematii; m – cilindru hialin.

Principalele tipuri de cilindri urinari

Tipul de cilindru Caracteristici Conditii de aparitie

Hialini (sau mucosi) Scurti avand contur putin precis, Atingeri renale usoare, stari
ocazional forme gigante, translucizi. Se febrile sau chiar in urina
examineaza mai bine cu diafragmare normala (dupa palparea
rinichiului sau in stari de stres)

Granulosi Granulatii fine sau grosolane provenite Procese renale degenerative,

din degenerescenta celulara; uneori in- faza terminala a bolilor renale
clud globule grasoase pe langa severe
granulatiile de natura albuminoasa .

Epiteliali Celule epiteliale aglomerate in cilindri, Modificari patologice in tubulii

nuclei mari, degenerescenta granulara distih colectori, insuficienta
sau grasoasa a protoplasmei tubulara acuta, pielonefrite

Cirosi Lati, conturati perfect, mati, de culoare Glomerulonefrita severa,

usor galbuie; prezinta crestaturi carac- pielonefrita, amiloidoza
teristice pe margini, rezistenti la acizi

Grasosi Conglomerat de picaturi si granule gra- Procese renale cronice sau

soase, frecvent se pot observa picaturi subacute cu degenerescenta a
de grasime care supraincarca cilindrii elementelor renale
hialini sau granulosi

Pseudocilindri Rezulta din aglomerare de saruri : Nu au semnificatie patologica

urati, fosfati ; se diferentiaza de
cilindrii granulosi prin solubilitatea lor
in acid acetic 3% sau acizi minerali
slabi. Uneori diferentierea intre
cilindrii granulosi si pseudocilindri este
dificila

Cilindroizi Aspect de panglica cu dungi; conturul Nu au semnificatie patologica

mai putin clar, adesea unul din capete
este despicat

Eritrocitari Eritrocite conglomerate din care unele Retentia unui numar mare de
au pierdut pigmentul eritrocite in tubulii renali

Leucocitari Pielonefrita
 Leucocite aglomerate in cilindri, dintre
care unele pot fi alterate sau reduse la
resturi nucleare

hialini

- in urina subiectilor normali in efort, febra, administrare de

diuretice, utilizare de substante de contrast

- in majoritatea bol ilor renale granulati

granulosi

- nefropatii glomerulare cronice

- nefropatii interstitiale

- unele boli extrarenale

grasosi- sindrom nefrotic

fibrinosi - glomerulopatii acute

pigmentari - contin hemoglobina, mioglobina; bilirubina

celulari

- epiteliali-nefropatii tubulointerstitiale, rejet de transplant

renal, necroza papilara la diabetici, glomerulonefrite.

- leucocitari-pielonefrita acuta, rejet de transplant renal,

nefropatie lupica, nefropatii interstitiale acute, mai rar in
glomerulopatii acute; ei certifica originea renala a unei leucociturii.

hematici, atesta originea renala a unei hematurii, sunt caracteristici

pentru:

- nefropatiile glomerulare,

- endocardita bacteriana,

- HTA maligna,

- unele nefropatii tubulointerstitiale cu leziune glomerulara

asociata cirosi, care se produc prin degenerescenta cilindrilor
granulosi sau celulari.
«grosi» care se formeaza in tubii colectori dilatati ai bolnavilor aflati
in stadii terminale de insuficienta renala; uneori apar in faza de
reluare a diurezei din evolutia unei IRA.

e. Sediment neorganizat (Cristaluria)

Sedimentul neorganizat este origine metabolica, organica sau

minerala.

Fig. 8. Depozite de urati amorfi (culoare galben-bruna).

Fig. 9. Cristale de acid uric (culoare galbena sau galben-brun-roscata)

Fig. 10. Fosfati alcalino-terosi amorfi si carbonat de calciu

Fig. 11. Cristale de fosfat amoniaco-magnezian

Fig. 12. Cristale de urat amoniu

Fig. 13. Cristale de fosfat bimagnezian

Fig. 14. Cristale de fosfat tricalcic

Fig. 15. Cristale de oxalat de calciu

Fig. 16. Cristale de colesterol

Fig. 17. Cristale de cistina

Fig. 18. Cristale de leucina

Pe langa acestea, se pot intalni in urina si cristale de origine

medicamentoasa, ca de exemplu cristale de sulfonamida.
Fig. 19. Cristale de sulfonamida

Substantele birefringente apar uneori in urina in sindromul nefrotic,

glomerulonefrita, glomeruloscleroza diabetica, amiloidoza, lupus
eritematos, apar cu aspect de “cruce de Malta” la microscopul cu
lumina polarizata.

Probe orientative chimice se pot practica pe lama de microscop,

facand parte integranta din examenul sedimentului pentru
caracterizarea componentelor cristaline sau amorfe. In acest scop, se
depune o picatura din reactivul folosit la marginea lamelei si se lasa
sa patrunda prin capilaritate, in interiorul sedimentului etalat pentru
sedimentare.

Componente solubile in acid acetic 10% Urati, inclusiv urati de amoniu, fosfati (se dizolva fara
dezvoltare de gaze), carbonati (cu efervescenta), elemente
organizate (atentie la eritrocite), tirozina, leucina

Componente insolubile in acid acetic Acid uric, oxalati de Ca, sulfat de Ca, cistina, xantina, acid
10% hipuric

Componente solubile in HCl diluat Xantina, partial uratii, oxalat de Ca, fosfati, carbonati,
tirozina, leucina, cistina

Componente solubile in NaOH 20% Acid uric, cistina

• oxalat de calciu
• fosfat de calciu
• acid uric si urati
• cistina
• tirozina
• acid hipuric
• bilirubina
• creatinina
• colesterina
 • intoxicatii cu medicamente (aspirina, fenacetina)

f. Sedimentul urinar cantitativ

Determinarea cantitativa a sedimentul urinar organizat are ca punct

de plecare numaratoarea leucocitelor sia hematiilor direct din urina.
Determinarea cantitativa se practica azi dupa trei modalitati:

1. Metoda directa Stansfeld si Webb - Urina este recoltata in conditii

bazale. Se centrifugheaza 10 ml urina timp de 5 minute la 1500
turatii/minut. Se decanteaza 9 ml supernatant iar din mililitrul de
urina ramas dupa agitare, se incarca o celula de numarat Fuchs –
Rosenthal sau Bürker – Türk. Se exprima rezultatul ca atare. Rezultat
aproximativ 5 leucocite/mmc.

2. Metoda Addis – metoda se practica in urina de 12 sau 24 de ore,

inainte bolnavul fiind supus unei cure de sete pentru a produce o
concentratie crescuta. Se procedeaza ca la metoda descrisa anterior.
Se citeste in aceleasi celule ca in metoda anterioara. Dupa 5-10
minute de repaus, se face numaratoarea. Se numara hematiile,
leucocitele si cilindrii de pe intreaga suprafata a celulei. Valori
normale: hematii pana la 1.000.000/24ore, leucocite pana la
2.000.000/24ore. Aceasta analiza se face numai din urina proaspat
recoltata, nu din urina pastrata.

3. Metoda Hamburger – in aceasta varianta, numarul de elemente

celulare este raportat la minut. Timpul de recoltare este scurtat la 3
ore. Valorile normale sunt: hematii intre 100- 1000/minut, leucocite
2000/minut.

g. Examenul calculilor urinari

Stabilirea compozitiei calculilor urinari se face pe baza solubilitatii in

diferite solutii chimice si a diverselor reactii de culoare a
componentelor.

Interpretare: calculii urinari apar in litiaza urinara cu urmatoarea

frecventa relativa:

· oxalat de calciu 24,2 %

· oxalat de calciu plus fosfat de calciu 26,2%

· acid uric 18,8%

· fosfat de calciu 9,7%

· oxalat de calciu plus acid uric 4,5%

· fosfat amoniacomagnezian 2,2%

· carbonat de calciu 2,2%

· cistina 1,7%

h. Interpretarea examenului citobacteriologic urinar

Leucociturie Urocultura Interpretare

Bacterii
(/ml) mono
(/ml)
mirobiana

<104 <103 - Urina normala

>104 >105 + Infectie sigura

>104 + Infectie posibila

Recontrol
103-105
Uretrita

Prostatita cronica

>104 - Infectie decapitata Tuberculoza Uretrita, prostatita

<103
Nefrita interstitiala

<104 + Contaminare Infectie posibila Recontrol daca sunt

>103
semne clinice