EXPLORAREA

APARATULUI RENAL

ANALIZA URINEI
Urina este un lichid biologic de excretie,
cu o compozitie chimica complexa, care
poate suferi modificari in anumite stari
patologice
Analiza completa de urina include
determinarea
caracterelor
fizice
(culoare, aspect, greutate specifica),
chimice (pH, proteine, glucoza, corpi
cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen,
leucocite,
nitriti)
si
examenul
microscopic al sedimentului

BIOCHIMIA URINEI

un analizor automat
Densitatea urinei (greutatea specifica)
Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina
Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de fluide ingerata de pacient,
dar poate fi influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente, agenti
diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte
mari ale densitatii urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele sanatoase
Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea
capacitatii rinichiului de a dilua sau concentra urina:
Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, diabet, pierderi excesive de
apa (transpiratii abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), insuficienta cardiaca
congestiva
Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid,
glomerulonefrite (densitatea poate fi scazuta, cu volum de urina scazut),
pielonefrite cronice (alterarea tubulara afecteaza capacitatea rinichiului de a
concentra urina)
Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.0091.011) izostenurie

pH
pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul
acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular, care se realizeaza
prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de hidrogen si ioni
amoniu
Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH
de 4,8-7,4
Valori ale pH-ului 8 (urina alcalina) se intalnesc
postprandial (raspunsul normal la secretia de acid clorhidric in
sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume),
infectii ale cailor urinare (in special cu germeni producatori de
ureaza, Proteus si Pseudomonas, care spliteaza ureea in ioni
amoniu), varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza
respiratorie cu hiperventilatie, depletie de potasiu
Valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele
situatii: mediu cald si uscat (urina foarte concentrata si puternic
acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin reducerea
ventilatiei), dieta bogata in carne si proteine, diuretice clorotiazide,
cetoacidoza diabetica, acidoza respiratorie, acidoza metabolica,
diaree, inanitie, insuficienta renala decompensata cu uremie

BIOCHIMIA URINARA

BIOCHIMIA URINARA
O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si
pentru nitriti impune cultivarea pentru bacterii
patogene
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important
indicator de boala renala
Glicozuria apare in mod specific in diabetul
zaharat,alterarea reabsorbtiei tubulare a glucozei
(sindromul Toni-Debre-Fanconi, boli tubulare renale
avansate)
Prezenta corpilor cetonici in urina unui pacient diabetic
sugereaza ca diabetul nu este bine controlat
Urobilinogenul este crescut in conditiile asociate cu icter
hemolitic si insuficienta hepatica. In cazul obstructiei
complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina,
deoarece bilirubina este impiedicata sa ajunga in intestin
pentru a-l forma. Astfel, prezenta bilirubinei in urina in
absenta urobilinogenului sugereaza icter obstructiv

EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI

In functie de numarul elementelor/camp microscopic modalitatea

de exprimare a rezultatelor obtinute la examenul sedimentului
urinar este urmatoarea:
Rare: 1-4/camp
Relativ frecvente: 5-15/camp
Frecvente: 15-50/camp
Foarte frecvente: >50/camp

EXPLORAREA FUNCTIONALA
Rinichiul : rol in mentinerea homeostazei
organismului.
Datorita mecanismelor compensatoare de care
dispune, leziunile renale nu se exteriorizeaza
insa totdeauna clinic
Explorarile functionale renale au rol sa
evidentieze aceste leziuni in stadiile initiale
In practica se folosesc probe care exploreaza
diferite mecanisme functionale izolate si probe
care exploreaza functia renala in ansamblul ei
Explorarea separata a diferitelor mecanisme
functionale (utilizeaza fie probe de clearance,
fie proba de dilutie si concentrare)

Clearance-ul

Clearance-ul, notiune introdusa de Van Slyke, exprima cantitatea de plasma

epurata de catre rinichi in unitatea de timp, pentru o substanta data, sau

cantitatea de plasma in mililitri care, trecand prin rinichi, este curatata de
aceasta substanta intr-un minut
C=UxV/P, unde C=clearance-ul substantei; U=concentratia substantei in urina
exprimata in mg/mL; V=debitul urinar exprimat in mL/min.; P=concentratia
substantei in plasma exprimata in mg/mL.
Prin aceasta metoda se pot studia, separat filtrarea glomerulara, fluxul
plasmatic renal, reabsorbtia sau secretia tubulara
Se urmaresc clearance-urile a doua categorii mari de substante:
- substante ce nu se reabsorb si nu se secreta de catre tubii renali filtratul
glomerular;
-substante ce sunt epurate complet fluxul plasmatic renal.
Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei, ambele prezente
aproape in exclusivitate in muschi. Productia endogena de creatinina este
constanta in conditiile in care masa musculara ramane constanta
Determinarea clearance-ului de creatinina este proba functionala renala cu cea
mai larga utilizare in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea ratei filtrarii
glomerulare, deoarece toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina

Avantajul metodei consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul

exogen de proteine si de diureza

Cleareance-ul creatininic
Valori normale
Metoda - spectrofotometrica (enzimatica
colorimetrica)

Clearence-ul creatininic
explorarea functiei renale (detectarea
reducerii ratei filtrarii glomerulare in
situatiile in care nivelul creatininei serice
este inca normal de obicei pana la 50
mL/min/1.73 mp);
monitorizarea insuficientei renale si
stabilirea momentului inceperii dializei de
obicei <5 mL/min/1.73 mp
ajustarea dozelor la pacientii care primesc
tratament cu medicamente nefrotoxice
(aminoglicozide, metotrexat, cisplatin)

Modificarea clearence-ului
creatininic

FILTRATUL GLOMERULAR
Filtratul glomerular se cerceteaza cu ajutorul unor
substante (inulina, manitol, creatinina), eliminate numai
prin filtrare glomerulara, fara a fi nici reabsorbite, nici
secretate de tubi
Valoarea cleareance-lui acestor substante exprima
valoarea filtratului glomerular, fiind de cea. 130 ml/min,
ceea ce revine la aproximativ 180 litri plasma filtrata/24
de ore.
In practica se foloseste clearance-ul creatininei,
determinarea sa fiind mai simpla
Scaderea sub 70 ml/min. indica o insuficienta renala
usoara
Scaderea sub 30 ml/min. inseamna o insuficienta renala
grava
In general, scade in glomerulonefrite acute si cronice,
deci in leziunile glomerulare

Fluxul plasmatic renal

Fluxul plasmatic renal este cantitatea de plasma
sanguina, exprimata in mililitru pe minut, care iriga
parenchimul renal
Se utilizeaza substante ca acidul paraaminohipuric sau
care sunt complet eliminate din plasma, in cursul unei
singure treceri prin rinichi
Clearence-ul acestor substante este de 600 700
ml/min.
Scade in soc, insuficienta cardiaca, glomerulonefrite
cronice, scleroze renale
Reabsorbtia tubulara se cerceteaza cu ajutorul
substantelor reabsorbite la nivelul tubilor
In mod obisnuit se foloseste glucoza, valorile normale
fiind de 250 400 ml/min
Scade in tubulonefroze si creste in glomerulonefroze

FPR, FSR,FF

UREEA SANGUINA
Ureea = principalul produs azotat final al metabolismului
aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a
proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia
acestora prin peretele intestinal
Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs
de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are
proprietatea de a forma uree din arginina
Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara;
40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de
hormonul antidiuretic (ADH)
Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu
alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din
cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta
concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala: in
prezenta diurezei redifuzia ureei in sange din tubii renali distali este
minima, o cantitate mare de uree este excretata in urina si nivelul
ureei serice ramane scazut
daca este prezenta antidiureza, ca in sete, insuficienta cardiaca

UREE SANGUINA
Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea
semnificativa a ratei filtrarii glomerulare
La un aport proteic normal de 100 g/zi si perfuzie renala
normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana
cand rata filtrarii glomerulare nu scade la 30 mL/min
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si
portiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN)
Utilitate
-diagnosticul insuficientei renale
-diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza
raportului uree/creatinina
-insuficienta renala terminala, intrucat semnele urotoxice se
coreleaza bine cu nivelul ureei
-monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta
renala cronica
-monitorizarea hemodializei
Valori uree- sunt dependente de varsta - >18 ani: <50
uree nitrogen (BUN):>18 ani: <20

Interpretarea rezultatelor
uree
ovaloarescazutaaureei,de6-8mg/dL,seasociaza

frecventcuostaredehiperhidratare
ovaloarede10-20mg/dLindicaofunctieglomerulara
normala;
crestereaureeisanguinela50-150mg/dLpresupuneo
afectaresemnificativaafunctieirenale
ovaloaremarcatcrescutaaureei,de150-250mg/dL,
indicaoafectareseveraafunctieiglomerulare
Ininsuficientarenalacronicavalorileureeisanguinese
coreleazamaibinecusimptomeledeuremiedecatcele
alecreatinineiserice

CREATININA SERICA
Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si
reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular
Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la
nivelul musculaturii in procent de 98%, unde au loc fosforilari, sub
aceasta forma avand rol important in stocarea energiei musculare
Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile
proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina
Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel
constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a
organismului
La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit zilnic in
creatinina
Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de
creatina si creatinina
Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta
aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei
Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat
de majoritatea alimentelor, de efort, ritmul circadian sau de alte

Recomandari pentru determinarea

creatininei serice
O perturbare a functiei renale reduce excretia de
creatinina, determinand cresterea creatininei serice
Principala utilitate a determinarii creatininei serice
este diagnosticarea insuficientei renale
Creatinina serica este un indicator mai specific si
mai sensibil al functiei renale decat ureea
Totusi, in bolile renale cronice este util sa se
determine atat creatinina cat si ureea serica
(impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN),
deoarece raportul BUN/creatinina furnizeaza mai
multe informatii
Adulti M1,2
- F
<1

Modificarile creatininei
serice
Cresteri
Scaderi
afectiuni renale acute sau cronice sarcina (valori normale: 0.4-0.6
de cauza glomerulara sau tubulo- mg/dL; un nivel de peste 0.8
interstitiala
mg/dL este considerat patologic si
obstructii ale tractului urinar
impune solicitarea unor
(azotemie postrenala)
investigatii suplimentare)
scaderea perfuziei renale
scaderea masei musculare
(azotemie prerenala): insuficienta carente proteice in dieta
cardiaca congestiva, soc,
afectiuni hepatice severe
deshidratare
afectiuni musculare: miastenia
gravis, distrofii musculare,
poliomielita
rabdomioliza;
hipertiroidism
gigantism, acromegalie

Acidul uric
rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand
produsul final al metabolismului purinelor
De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi,
unde este filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ
70%
Restul de acid uric este eliminat si degradat in tractul
gastrointestinal
Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii:
catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si
distrugeri masive de celule (leucemie) sau incapacitate de
excretie a produsului final (insuficienta renala)
Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise
In timp ce hiperuricemia este un factor de risc metabolic si
poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o
conditie patologica neobservata

Recomandari pentru determinarea

acidului uric seric

evaluarea insuficientei renale;

monitorizarea tratamentului gutei;
monitorizarea tratamentului citostatic 1;3;
determinari seriate in toxemia de
sarcina pentru urmarirea raspunsului
terapeutic
adulti F < 5,7 mg/dl
adulti M < 7,0 mg/dl

Variatii ale acidului uric

Cresterea acidului uric seric

insuficienta renala
guta
hiperuricemie asimptomatica (trebuie evaluata periodic pentru guta)
cresterea distructiei de nucleoproteine: leucemii si sindroame mieloproliferative
cronice, mielom multiplu, limfoame (mai ales postiradiere)
alte neoplasme diseminate, chimioterapie antineoplazica, anemie hemolitica, anemie
pernicioasa
administrarea unor medicamente: salicilati, intoxicatii (barbiturice, alcool metilic,
amoniac, monoxid de carbon), substante care determina scaderea clearance-ului
renal sau a secretiei tubulare (tiazide, furosemid), nefrotoxice
acidoza metabolica, cetoacidoza diabetica; hipertrigliceridemie (80% din pacienti);
regim alimentar: dieta cu scaderea proteinelor cu greutate moleculara mare,
nucleoproteine in exces, consumul de alcool
Scaderea acidului uric seric
administrarea unor medicamente: ACTH, uricozurice (cortizon, alopurinol);
cauze diverse: boala Wilson, sindrom Fanconi, unele neoplasme (ex.: boala
Hodgkin), adulti sanatosi cu defect izolat de transport tubular al acidului uric
(mutatia cainelui dalmatian)

Modificarile ureei
Cresteri
Scaderi
Starile asociate cu cresterea ureei afectiuni hepatice
serice sunt cunoscute ca azotemie: severe (insuficienta
scaderea perfuziei renale (azotemie hepatica): toxice,
prerenala): insuficienta cardiaca
infectioase;
congestiva, hemoragie digestiva, soc, acromegalie;
deshidratare;
malnutritie;
afectiuni renale, acute sau cronice malabsorbtie;
(azotemie renala): glomerulonefrite, hormoni anabolizanti;
pielonefrite;
SIADH (sindromul
obstructii ale tractului urinar
secretiei inadecvate de
(azotemie postrenala);
ADH-hormon antidiuretic)
intensificarea catabolismului proteic hiperamoniemiile
(valorile creatininei serice raman
ereditare (ureea este
neschimbate): arsuri, neoplazii, stari virtual absenta in sange)
febrile prelungite, stres, IMA etc.;
diabet zaharat cu cetoacidoza

Ionograma sanguin
CATIONI

VN (mEq/L)

ANIONI

VN (mEq/L)

Na

136-145

Cl

95-105

3,5-5

HCO3

22-27

Ca
Mg

4,5-5,5 mEq/l
1,5-2 mEq/l

Fosfat
Sulfat
Proteine
Acizi organici

16

Sindroame
Acute nephritic syndrome
-boli glomerulare autoimune (glomerulonefrita autoimuna):
hematurie, creste creatinina, BUN

Insuficienta renala acuta

Azotemie
Insuficienta renala detectata doar prin probele de laborat or

Insuficienta renala cronica

Nephrolitiaza
Sindromul nefrotic
Insuficienta renala cu marcata proteinurie, edeme si
hiperlipidemie

Hematurie oculta
Proteinurie oculta
ITU (infectii ale tractului urinar)
Obstructii ale tractului urinar

Cause ale IRA

IRA postrenala

Glomerulul=singurul organ in
care intra o artera si iese o
artera

CIRCULATIA GLOMERULARA
Dilatatori
Compensatori:
Prostacicline
Blocanti:
NSAID
Arteriole aferente

Constrictori: endotelina,
catecolamine, tromboxan

Capillarie
Glomerulare
&
Mezangiu

Efferent art
Blocanti:
ACE-I
Constrictori
Compensator:
Angiotensina II

IRA laborator
1.

Sediment urinar:
Leucocite crescute , HLG: FL
Nefrita acute interstitiala, Pielonefrita acuta

Celule epiteliale tubulare renale (RTE)

Necroza tubulara acuta

2. Debitul urinar
Volumul urinar /24 ore: anurie (< 100 ml/24h)/ oligurie (100500 ml/24 ore) /non-oligurice (>500ml/24 ore)

3.

SER:
Creste creatinina + ureea, clearence-ul creatinina
Ionograma: creste potasiu, hiponatremie
HLG: scade Hb=anemie
Acidoza
Hipocalcemie
Radiologie: ecografie, CT

Insuficienta renala cronica

1.

Anemie: Hemoleucograma-scade secretia de eritropetina si

lezarea eritrocitelor prin uremia toxica
2. Creatinina crescuta- BUN >transplant/mg/dL + creatinina
crescuta (Cr>1.5mg/dL) Uremie- in stadii terminale necesita
transplant sau dializa
-cresterea de 3 x a valorilor creatininei=o pierdere de peste 75 % a
functiei renale
3. Azotemia/uremie >3 luni
4. Clearance-ul la creatinina (CCr) scade
5. Rata filtrarii glomerulare RFG <60ml/min/1,73mp>3 luni -scade
6. Hipocalcemie= alterarea reglarii vitaminei D duce la scaderea
absorbtiei Ca si scaderii calcemiei-crampe musculare
7. Creste fosforul datorita scadeii Ca seric
8. Hiperpotasemie alterarea excretiei de potasiu la nivel renal duce
la crseterea lui in sange - iritabilitate cardica
9. Scaderea albuminei-conduce la crseterea sintezei de LDL si
colesterol in ficat
10. Proteinurie-creste filtrarea proteinelor prin leziunile glomerulare
11. Hiponatremie
12. Volemie crescuta (retentie de sodiu si apa)-HTA
13. Toxinele afecteaza SNC- slabiciune in membre

Insuficienta renala cronica

cauze
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Diabet
HTA
Anemia
Boli vasculare
Boal rinichiului polichistic
Inflamatii cronice
Glomerulonefrite
Hiperparatiroidism secundar: creste
PTH-toxicitate sistemica:HTA,sdr
inflamator, calciu scade, creste fosforul

Clasificare sdr nefrotic

Dup tipul de proteine pierdute exist:
1.sindrom pur:
-se pierde un singur tip de proteine
(albumine)
gravitate mic
2.sindrom impur:
-se pierd albumine, globuline
-mai sever
-dac trec n lichidele plasmatice prognostic
tot mai grav

SINDROMUL NEFROTIC
-LABORATOR
Cauze: creste permeabilitatea capilarelor glomerulare
care determina proteinurie glomerulara cu cresterea
compensatorie a sintezei de globuline
- 150 mg -3,5 g este o stare patologic , iar de la 3,5 g n sus se
numete sindrom nefrotic.
scdere important a proteinelor totale-proteinemie
scazuta
scdere a albuminelor (scderea lor nu e urmat direct de
la nceput de edeme manifeste clinic ci cnd scad sub 2g %
scad alfa 1 globulinele uneori sunt normale
cresc alfa 2 globulinele i beta globulinele cretere n
band
-La orice scdere de albumine hepatocitele rspund prin creterea
sintezei de globuline,neselectiv, cresc i lipoproteinele (crete
mai ales colesterolul)

HLP din sindromul

nefrotic
Creste sinteza de beta globuline
(lipoproteine-Apo):
Creste colesterolul
Creste LDL
Creste VLDL
Caracteristic: HLP se coreleaza cu gradul
hipoproteinemei
Se coreleaza cu hLP secundara II si IV
In IR cresc Tg si scad HDL

SINDROMUL NEFROTIC
-LABORATOR

CRESC lipidele plasmatice, mai ales colesterolul

(>220 mg%)
-la orice scdere de albumine hepatocitele rspund prin creterea
sintezei de globuline, neselectiv, cresc i lipoproteinele (crete
mai ales colesterolul)
alfa 2 i beta nu pot trece niciodat prin filtrul glomerular
proteinele cu greutate moleculara relativ mica:
-albumina, transferina,alfa 1 antitripsina desi sunt sintetizate in
exces se elimina pe cale renala
-nivelul lor plasmatic ramane scazut
proteinele cu greutate moleculara mare cresc:
-fibrinogen, alfa 2 macroglobulina, lipoproteinele , fibronectina

Disproteinemia din
sindromul nefrotic
apare cnd se pierd minim 3,5 g de
proteine n urin la 24 de ore.
TRIADA: hipoproteinemie, proteinurie
, edeme periferice
ASOCIAT: hiperlipidemie,
hipercolesterolemie (lipoproteine)

Mentinerea echilibrului
osmotic
Mentinerea echilibrului osmotic, prin
eliminarea excesului de apa si saruri din
organism, este o functie de baza a
organismului.
Se stie ca presiunea osmotica depinde de
cantitatea elementelor dizolvate, rolul cel
mai important (70 80%) detinandu-l ionii
de N , CI, HCO3
In mentinerea echilibrului osmotic, deci a
echilibrului hidroelectrolitic, rinichiul detine
un rol de mare insemnatate

TULBURARILE
HIDROELECTROLITICE
Intre ingestia si excretia de apa trebuie sa
existe un echilibru.
Retentia si eliminarea apei din organism sunt
legate de electroliti. intre sectorul intra- si cel
extracelular exista importante schimbari de
apa, in functie de deplasarea electrolitilor.
Si intre sectorul vascular si cel interstitial
exista insemnate schimburi de apa
Aceste schimburi au loc la nivelul capilarelor
Presiunea osmotica (datorita proteinelor
plasmatice) tinde sa mentina apa in capilare;
presiunea hidrostatica tinde sa o faca sa iasa.

TULBURARILE
HIDROELECTROLITICE

Tulburarile metabolismului apei se insotesc si de tulburari

electrolitice
Potasiul este absorbit pe cale digestiva (3-4 g/zi) si este
inmagazinat aproape in totalitate in celule
Insuficienta renala acuta sau cronica poate sa duca la cresterea
potasiului in sange (hiperpotasemie)
Manifestarile constau in astenie, confuzie, apatie, paralizii, semne
electrocardiografice
Sodiul principalul electrolit care mentine presiunea osmotica se
absoarbe pe cale digestiva sub forma de cloruri de sodiu (8-l5 g/zi)
Sodiul nu patrunde in celule, gasindu-se indeosebi in sectorul
extracelular.
Cresterea sodiului in sange (hipernatremia) apare in insuficienta
renala acuta sau cronica, in insuficienta cardiaca, hepatica etc.,
principala manifestare fiind edemul
Deci, retentia de sodiu se insoteste si de retentie hidrica, cu alte
cuvinte de hiperhidratare extracelulara.

MENTINEREA ECHILIBRULUI
ACIDO BAZIC
Mentinerea echilibrului acido-bazic
Mentinerea echilibrului acido-bazic este
o alta functie de baza a rinichiului.
In clinica, explorarea se face cercetand
pH-ul urinar si aciditatea urinii,
amoniacul urinar, rezerva alcalina
si pH-ul sanguin
In insuficienta renala, din cauza
acidozei, rezerva alcalina poate scadea

IMAGISTICA RENALA
Urografia este o metoda care consta in
efectuarea unor radiografii renale, prima pe gol,
iar celelalte la 10 20 30 de minute, dupa
introducerea intravenoasa a unei substante de
contrast pe baza de iod (Odiston). Urografia este
o metoda foarte pretioasa, dand informatii
despre valoarea functionala a rinichilor si despre
modificarile anatomice ale arborelui urinar.
Cand substanta de contrast iodata se introduce
prin sonda ureterala, metoda se numeste
pielografie ascendenta
Pielografia da informatii asupra starii anatomice
a cailor excretoare (ureter, bazinet, calice).

Explorarea Radiologica
Exploarea radiologica a aparatului urinar
reprezinta un examen indispensabil in
unele boli renale.
Se folosesc urmatoarele metode:
Radiografia simpla (pe gol) permite sa se
studieze pozitia, forma, dimensiunile
rinichiului, precum si prezenta Unor calculi
radioopaci. Se efectueaza dupa pregatirea
prealabila a bolnavului (clisma pentru
eliminarea gazelor si a resturilor
alimentare);

Alte tehnci de explorare

renala

Explorarea izotopica a rinichilor este o proba mai recenta

prin care se apreciaza valoarea functionala a fiecarui
rinichi in parte
Se foloseste iod radioactiv
Punctia biopsie renala este o metoda de explorare
anatomopatologica prin care se urmareste obtinerea
unui fragment de tesut renal, pentru a preciza substratul
anatomic al unei nefropatii
cistoscopia, consta in examinarea vezicii cu ajutorul unui
cistoscop
Cistoscopia este adesea completata prin
cromocistoscopie, care consta in injectarea unui colorant
si observarea eliminarii acestuia prin orificiile uretrale.
Metodele instrumentale sunt indispensabile in bolile
renale chirurgicale.