Bilirubina

Amoniacul
Functia excretorie a ficatului – dozarea
bilirubinei
 Teste pentru monitorizarea functiilor
hepatice

Integritatea Functia de excretie Functia de sinteza

hepatocitelor
Teste de efectuat:

Enzimele hepatice Bilirubina, ALP Proteinele

AST, ALT, GGT, ALP TP, Alb
 Bilirubina

 Bilirubina este rezultata in urma catabolismului hemoproteinelor,

este insolubila in apa.
 Este un pigment galben aflat in bila, urina si materii fecale.
 Surse de HEM:
 80% din hemoglobina
 20% alte hemoproteine: citocromi, mioglobina
 Hem-ul si bilirubina
• Protoporfirina IX care impreuna cu Fe2+ constituie hemul
(din Hb si Mb)
• substituentii: 1,3,5,8 – metil; 2,4- vinil; 6,7- ac propionic.
Degradarea hemoglobinei si sinteza
bilirubinei

SPLINA Hemoglobina Plasma

globina aa

Heme
fier depozite

Bilirubina Se leaga de
albumina

Ficat
Procesul de
conjugare
 Metabolismul bilirubinei
1. Captarea bilirubinei de catre ficat:
 Hb este fagogitata de SRE – aa, fier si hem.
 Deschiderea inelului porfirinic din hem prin oxidare – Bb
neconjugata.
 Bb neconjugata/insolubila, se leaga de albumina - FICAT.
2. Conjugarea Bb:

 Hepatic: Bilirubina este conjugata cu acid glucuronic (UDP-

glucuroniltransferazei) – Bb monoglucuronid/Bb diglucuronid – forma
solubila transportata activ in canaliculele biliare - in ileonul terminal si
intestinul gros.

Blilirubina + Acid glucuronic Bb diglucuronid

“Insolubila in apa" “solubila in apa" “
UDP-glucuronil
transferaza

In conditii fiziologice <97% din Bb excretata in bila este

conjugata.

In ileonul terminal si in colon– urobilinogeni (compusi

tetrapirolici incolori).
• Bd directa - canaliculele biliare, impreuna cu bila - in caile biliare
principale si - intestin unde au loc ultimele etape ale degradarii
hemului.

• In ileonul terminal si colon, resturile de ac. glucuronic sunt

indepartate sub actiunea β-glucuronidazei – Bd libera este supusa in
continuare unor reduceri succesive catalizate de reductaze produse de
bacteriile intestinale - urobilinogen (mezobilirubinogen).

• Cea mai mare parte din urobilinogen este reabsorbita din intestin si
ajunge prin circulatia portala la ficat unde este reexcretat prin bila.

• O mica parte din urobilinogenul reabsorbit scapa prin venele

suprahepatice in circulatia sistemica si e excretat pe cale renala in
urina (pana la 4 mg/24 h)
 Bilirubina directa: conjugata, solubila in apa (<0.3 mg/dL).

 Bilirubina indirecta: neconjugata, insolubila in apa (<1 mg/dL).

 Total bilirubin = D+ ID (la copii mai mari de 1 luna <1 mg/dL,

la adulti, <1.2 mg/dL).

• Cunoasterea concentratiei serice a acestora – MARE

IMPORTANTA CLINICA!!!
• Icterul reprezintă colorarea în galben a pielii, mucoaselor şi a
albului ochilor (sclerei).Icterul este determinat de creşterea nivelului
de bilirubină în sânge.
• Semen nespecifice
• Tipuri de icter

 Pre-hepatic
 Hepatic
 Post-hepatic (frecvent)
 Icter hemolitic Icter hepato-celular Icter obstructiv
Icter Pre-hepatic Icter Hepatic Icter Post-hepatic

 distrugerea crescuta a  Afectarea hepatica( cancer, ciroza  Obstructia ductului biliar

eritrocitelor sau hepatita) (Bb NU mai trece in
circulante – apare in  Scaderea gradului de intestin).
afectiuni asociate cu conjugare/captare a Bb (ID.Bil. ).
hemoliza.  Deficit in secretia Bb conjugata in  Cresterea valorilor
 Preluare hepatica canaliculele biliare, dar difuzeaza in bilirubinei directe in ser -
alterata produsa de sange (D.Bil. ) excretia redusa de
unele medicamente  Apare in: pigment conjugat din ficat
Cauze (acid flavaspidic, si bila .
Ciroza
novobiocina)  Cresterea patologica a
Hepatite
bilirubinei directe duce la
Sdr Gilbert aparitia acestui pigment in
 Apare in:
urina.
Eritroblastoza fetala  obstructiamecanica:
Anemie hemolitica calcuilor, tumorilor sau
stricturilor.
Reactie
transfuzionala

Bb. ID.Bil > D.Bil Toate: D.Bil, ID.Bil, T.Bil (nivel crescut) D.Bil (nivel crescut)

K+ ( crescut)
Alte teste Hemoleucograna: ALT, AST (nivel crescut) ALP ( nivel crescut)
Valoare scazuta a Hb
 Hiperbilirubinemiile hepatocelulare (ID.B+D.B)
I. AFECTARI ALE PRELUARII/CONJUGARII Bb LA NIVEL
HEPATIC
1. EREDITARE
- sdr. Gilbert
- sdr Crigler-Najjar (de tip I si II).
2. DOBANDITE
- Icterul neonatal
II. HIPERBILIRUBINEMII CONJUGATE
1.EREDITARE
- sdr. Dubin-Johnson
- sdr.Rotor
2.DOBANDITE
- ciroza biliara primitiva, colestaza indusa medicamentos, adenopatii ale
hilului ficatului, tumori care invadeaza ficatul, hepatite, calculi biliari, cancer de
cap de pancreas.
• Aproape toti nou-nascutii manifesta un grad de hiperbilirubinemie
neconjugata tranzitorie intre a doua si a cincea zi de viata
• Cauze;
• Acelerarea hemolizei
• Imaturitatea sistemelor hepatice de captare, conjugare si excretie
• Frecvent icterul dispare in cateva zile

 Nota:Doctorul trebuie sa ia in considerare urmatoarele aspecte inainte de

a decide daca valoarea BB este prea mare:
 Cat de repede a crescut concentratia serica a Bb???
 Daca noul nascut este prematur???
 Tratament:

• Fototerapia (λ = 425-475nm) - fotobilirubin.

• Fenobarbital
Toxicitatea Bilirubinei:

 Concentratii serice crescute – patrundere in SNC –

encefalopatia toxica (kernicterus)
 Metode de dozare

• Bilirubina totala = Bilirubina neconjugata (indirecta) + Bilirubina directa

• Bilirubina totala si directa sunt determinate de analizor; bilirubina
indirecta rezulta prin calcul

• Pregatire pacient -à jeun

• Specimen recoltat -sange venos
• Recipient de recoltare -vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator
• Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul imediat si se lucreaza in max. 4 ore; in
perioada de asteptare, serul este protejat de lumina (expunerea la lumina produce scaderi
semnificative dupa 2-3 ore). Daca nu se poate lucra in 4 ore, serul separat se stocheaza la 4°C
sau -20°C
• Metoda –spectrofotometrica(colorimetrica)
Metode de dozare - METODA JENDRASSIK
Principiu:

• Bilirubina conjugată reacţionează direct cu acidul sulfanilic diazotat, cu formarea

unui azopigment intens colorat în roşu-purpuriu (fotometrabil).

• Bilirubina liberă reacţionează indirect (după ce a fost desfăcută din legătura cu

albuminele şi a fost solubilizată) cu acidul sulfanilic diazotat şi formează acelaşi
compus colorat care se poate fotometra. Se formează o bilirubină azoică albastră.

• În eprubeta în care s-a introdus reactivul de solubilizare se găseşte atât bilirubina

conjugată cât şi cea liberă (solubilizată). Deci în acestă eprubetă se determină
bilirubina totală. În eprubeta în care nu se introduce reactivul de solubilizare se
determină numai bilirubina directă (bilirubina conjugată). Bilirubina indirectă se
calculează scăzând bilirubina directă din bilirubina totala.
Metode de dozare - METODA JENDRASSIK

Principiu:

Acid sulfanilic + NaNO3 acid sulfanilic diazotat (ASD)

ASD + ser Azobilirubina “roşu-purpuriu” (Bilirubina “D”)

Ser+ ASD+ METANOL Bilirubina TOTALA
 Amoniacul

• Rezulta:

– din reactiile de degradare a aminoacizilor

• Transaminare
• Dezaminare oxidativa

– dezaminarea compusilor aminici

 Amoniacul

• Origine – endogena si exogena

• 1. INTESTINALA (flora intestinala – dezaminaze

bacteriene)
• 2. CELULARA (dezaminarea oxidativa a glutamatului sub
actiunea glutamat dehidrogenazei)
– Hepatic – uree
– Renal – eliminare urinara
 Metode de dozare

 Metoda clasica Berthelot

– NH3 in mediu alcalin – coloratie albastra in
prezenta fenolului si a hipocloritului de Na

 Metoda enzimatica cu glutamat dehidrogenaza

(GLDH)

– !!!recoltarea sangelui se face PE GHEATA!!!

Femei: 11-51 μmol/L

Barbati: 16-60 μmol/L

 Hiperamoniemia
• CAUZE:
– afectiuni hepatice grave (necroza hepatica severa, ciroza in stadiu terminal, dupa
hepatectomie); coma hepatica, sindrom Reye,
– hiperamoniemia tranzitorie a nou-nascutului (de etiologie necunoscuta; poate fi
fatala in primele 48 ore);
– defecte in ciclul ureei, chimioterapia in doze mari, terapia cu acid valproic,
– mielom multiplu (mai ales cu determinari meningiene),
– hemoragii digestive,
– infectii de tract urinar cu distensie si staza,
– alimentatie parenterala totala.

• Hemoliza determina false cresteri ale amoniemiei deoarece continutul eritrocitelor in

amoniac este de 3 ori mai mare decat cel al plasmei.
 Hipoamoniemia

• CAUZE:
– hiperornitinemie (deficit de activitate a ornitinaminotransferazei) cu
atrofie in spirala a coroidei si a retinei.

• !!!Variatii fiziologice:Nivelurile amoniemiei variaza in functie de ingestia

de proteine. Efortul poate induce cresteri tranzitorii.!!!
 Interferente cu dozarea

O sursa cunoscuta de formare spontana de amoniac o reprezinta activitatea

crescuta a enzimei GGT care accelereaza descompunerea glutaminei.

Aplicarea stransa a garoului poate determina cresterea amoniemiei!

Medicamentele pot determina cresteri ale amoniemiei: acetazolamida,

asparaginaza, acid etacrinic, acid valproic, felbamat, furosemid,
hidroflumetiazid, rasini schimbatoare de ioni, izoniazid, tiazide.

Scaderea nivelului de amoniac seric este produsa de: cefotaxim,

difenhidramina, kanamicina, lactobacillus acidophilus, levodopa, inhibitori
MAO, neomicina, tetraciclina, trometamina.