Tratamentul DZ tip I: INSULINA

Insulina umană solubilă predispune la hipoglicemie: atinge vârf la 60-90 minute după injecţia subcutanată;
Această întârziere este incomodă deoarece insulina trebuie injectată cu 20-30 minute înainte de masă.

Alternativ sa dezvoltat analogii de insulină cu durată scurta de acţiune care reduc episoadele hipoglicemice
totale şi nocturne şi îmbunătăţeşte controlul glicemie, după cum arată glicemiile postprandiale şi HbA1c .

 Analogii de insulina cu actiune scurta:

Lispro
Aspart
Glulizina

Analogii de insulină cu durată lungă de acţiune au fost dezvoltaţi pentru a întârzia absorbţia şi a prelungi durata
de acţiune. Analogii de insulină cu durată lungă de acţiune au risc mai mic de producere a hipoglicemiei la
persoanele cu DZ tip 1 sau tip 2, în special în timpul nopţii

 Analogii de insulina cu actiune lunga

Insulina glargin (Lantus) - 300 unităţi/ml
Detemir
Degludec - 100 şi 200 unităţi/ml
In caz de rezistenţă severă la insulină este necesar doze mari de insulină -> Insulina U500

Multe combinaţii diferite de insulină sunt utilizate pentru tratament, dar există mai multe regimuri
care sunt mai frecvent utilizate:

Regimul bazal-bolus Regimul de insulină premixată Regimurile de insulină bazală şi

de două ori pe zi bazal-plus
Imită cel mai bine fiziologia
normală a insulinei şi este flexibil

administrarea concomitentă de Un amestec de insulină cu durată Utilizarea insulinei bazale cu

insulină cu durată scurtă şi lungă scurtă şi cu durată lungă de acţiune acţiune lungă noaptea, împreună
de acţiune. este injectat înainte de micul dejun cu alte tratamente non-insulinice
şi cină în timpul zilei
Insulina cu durată lungă de
Acţiune: 1-2x/zi -> insulinizarea de Exista preparate de insulină Adăugarea insulinei la masă poate
Fond, mentine glicemie normala in premixată, dar şi auto- deveni necesară pentru controlul
perioade de post amestecarea insulinelor este hiperglicemiei postprandiale
posibila
Insulina cu durată scurtă de
acţiune: inainte de fiecare masa, in
bolus -> controleaza glicemia post-
prandiala

primă alegere pentru persoanele
cu DZ tip 1 si este din ce în ce mai
utilizat la persoanele mai tinere cu
DZ tip 2
utilizat mai frecvent la persoanele
cu DZ tip 2, dar poate fi utilizat şi
la persoanele cu DZ tip 1 când nu
este posibil să se administreze 4
injecţii/ zi
Persoanele cu DZ tip 2 au
prezervată într-o anumită măsură
capacitatea de a produce insulină
si poate fi posibilă utilizarea
unui regim de insulină mai puţin
intens
Administrarea insulinei se face subcutanat, prin injecţie intermitentă sau prin pompe de insulină
De obicei in partea anterioară şi superioară a coapsei, peretele abdominal, fesele şi părţile exterioare
ale braţelor.

Reacții adverse la suprautilizării unui singur loc de injecţie:

 Lipohipertrofia (nodulii grăsoşi) şi lipoatrofia (atrofia locală a ţesutului adipos)

 Răspunsurile alergice locale dar sunt foarte rare (deoarece insulina modernă este foarte purificată)
 Răspunsurile alergice generalizate şi abcesele la locul injecţiei sunt extrem de rare

Exista si o insulina inhalatorie: Afrezza din 07.2014

Persoanele cu diabet ar trebui încurajate să îşi ajusteze dozele de insulină pentru a menţine valorile
glicemiei între 4 şi 7 mmol/l (70-126 mg/dl) înainte de masă şi între 4 şi 10 mmol/l (70-180 mg/dl)
după mese, presupunând că acest lucru poate fi obţinut fără hipoglicemii.
 TT DZ tip II: ADO & INJECTABILE
ADO
 Biguanidele: Metformin (studiat pentru proprietati antitumorale) – 1 linie de TT
 Sulfoniluree (-id): (agent alternativ de linia 1)
Gliclazid, Glimepirid, Glibenclamid, Glipizid, Tolbutamid
 Meglitinidele sau insulinosecretagogele post-prandiale (-glinida)
Repaglinida, Nateglinida
 Tiazolidindionele sau „glitazonele”
Pioglitazona
 Inhibitorii de dipeptidil-peptidaza 4 (DPP-4) sau „gliptinele” ↗ riscul de insuficienta cardiaca
Sitagliptina( risc ↘ de hipoglicemie), Linagliptina, Vlidaglipina, Alogliptina, Saxagliptina
 Inhibitori ai transportorului de sodiu-glucoza 2 (SGLT2) sau „-flozine” ↘ reduce riscul de CV
si de IC, risc ↘ de hipoglicemie, scadere ponderala
Dapagliflozin, Empagliflozin( risc ↘ de hipoglicemie), Canagliflozin
 Inhibitorii alfa-glucozidazei
Acarboza, Miglitol, Vogliboza

ALTE TERAPII ORALE:

 Bromocriptina cu eliberare rapidă: administrează la începutul zilei pare să reseteze ritmul

circadian de secreţie a dopaminei hipotalamice (ritm anormal este asociat cu dezvoltarea
rezistentei la insulină, obezităţii şi diabetului)
↘ HbA1c cu 5-8 mmol/mol (0,5-0,7 %) fie ca monoterapie, fie în combinaţie cu alte
medicamente antidiabetice. Este bine tolerat.
 Colesevelamul: scade colesterolul şi poate reduce glicemiile printr-un mecanism
gastrointestinal necunoscut.

Mecanism de acţiune Utilizare clinică Efecte adverse

Reduce rata de gluconeogeneză
(producţia hepatică de glucoză) +
creşte sensibilitatea la insulină
Biguanide Nu afectează secreţia de insulină,
Nu induce hipoglicemie
METFORMIN Nu predispune la creştere în
greutate
Poate suprima pofta de mâncare
Monoterapie sau combinaţie cu
toate celelalte tratamente orale
sau insulină
↘ glicemia plasmatică în condiţii
bazale cu 2-4 mmol/l (36-72
mg/dl)
↘ HbA1c de 11-22 mmol/mol (1-
2%)
Gastrointestinale (10-20%): anorexie, greaţă,
disconfort abdominal şi diaree
CI: afectare renală (RFGe sub 30ml/min)
insuficienţă cardiacă
insuficienţă hepatică
 risc de acidoză lactică
Metforminul nu trebuie iniţiat la persoanele cu
rată de filtrare glomerulară estimată (RFGe)
mai mică de 45 ml/min şi ar trebui oprit dacă
RFGe scade sub 30 ml/min

de evitat la persoanele cu antecedente de

abuz de alcool
 Mecanism de acţiune
Sulfoniluree Acţionează asupra celulelor B pentru a induce
secreţia de insulină prin închiderea canalele de
potasiu ATP-dependente şi blochează efluxul de
potasiu
Meglitinide Închiderea canalului K+-ATP în celulele B
acţiune scurtă mică de 3 ore-> glicemie
postprandiala
Tiazolidindione Reduc rezistenţa la insulină prin interacţiunea cu
receptorul PPAR-y
DPP-4 Inhibă enzima DPP4 -> împiedică inactivarea
rapidă a GLP-1 -> creşte secreţia de insulină şi
reduce secreţia de glucagon
SGLT2 Scad pragul renal pentru glucoză, crescând, prin
urmare, excreţia urinară a glucozei
↘ glicemia plasmatică cu 7-13 mmol/mol (0,6-
1,2%)
Facilita pierderea în greutate
(~2-4 kg în 6-12 luni)
Inhibitorii alfa- Reduc absorbţia carbohidraţilor după ingestia de
glucozidazei alimente -> împiedică acţiunea a-glucozidazei de
descompunere a dizaharidelor în monozaharide
Încetinește absorbţia glucozei după ingestia de
alimente şi scade glicemia post-prandială
Utilizare clinică Efecte adverse
Monoterapie sau combinaţie cu toate celelalte tratamente orale sau Creşterea în greutate(1-4 kg)
dar de obicei de opresc când se iniţiază insulina prandială Hipoglicemia (aport excesiv de alcool, vârstă înaintată şi în
timpul infecţiilor intercurent)
↘ glicemia plasmatică în condiţii bazale cu 2-4 mmol/l (36-72 mg/dl)
↘ HbA1c de 11-22 mmol/mol (1-2%) Utilizare cu grijă la persoanele cu boală hepatică sau renală
Tratarea persoanele cu hiperglicemie post-prandială, cu nivel Hipoglicemia
normal al glucozei bazale Creşterea în greutate
Indicat la persoanele în vârstă, fragile, unde este imperioasă evitarea
hipoglicemiei
Monoterapie sau în combinaţie cu Creşterea în greutate de 5-6 kg
alte medicamente antidiabetice, inclusiv insulina Pioglitazona poate provoca retenţie de fluide-> poate
precipita IC
Pioglitazona putând fi benefică în mod special persoanelor cu boala Anemii uşoare
ficatului gras non-alcoolic Osteoporoză -> fracturi osoase periferice
Eficienţa cea mai bună în stadiile timpurii ale DZ tip 2 (secreţia de Greaţă
insulină este relativ conservată) Cazuri de pancreatită acută
In combinaţie cu metforminul sau o sulfoniluree Saxagliptina poate creşte riscul de IC
Nu predispune la creştere în greutate
Risc scăzut de hipoglicemie
Sigure la persoanele cu insuficienţă renală
Monoterapie sau în combinaţie cu alte medicamente antidiabetice Candidoza genitală
Deshidratarea
Autorizaţi ca terapie adjuvantă pentru insulină în DZ tip 1: ↘ HbA1c
cu 5-6 mmol/mol (0,4 - 0,5%) -> implică un risc mai mare de mai rar:
cetoacidoză diabetică şi infecţii fungice Cetoacidoza diabetică
Gangrena Fournier
Beneficiilor observate asupra funcţiei renale, reduc riscul de infarct Amputaţii ale membrelor inferioare
miocardic, accident vascular cerebral, moarte cardiovasculară si
insuficienţă cardiacă
Monoterapie sau în combinaţie cu oricare din celelalte Gastrointestinale: flatulenţă, distensie abdominală şi diaree
medicamente antidiabetice pentru ca carbohidratii neabsorbiţi sunt fermentaţi în
intestin
Nu sunt folosiţi pe scară largă din cauza eficacităţii limitate şi a
efectelor secundare gastrointestinale
INJECTABIL

 Agonisti de receptori de GLP-1 (-tida) nu au efect asupra IC dar ↘ riscul CV la DZ, risc ↘ de
hipoglicemie, scadere ponderala ( TT obezitate)
Exanatida, Liraglutida, Lixisenatida, Dulaglutida, Semaglutida, Albiglutida

Administarea S.C. in functie de preparat: 2x/zi dar exista formule cu administrare 1/sapt

Mecanism de acţiune Utilizare clinică Efecte adverse

Sporesc efectul incretinic prin
activarea receptorului de GLP-1
Mai puternici decât inhibitorii DPP-
4: ating niveluri farmacologice in
timp ce inhib DDP-4 restabilesc
nivelurile fiziologice de GLP-1
Acţionează asupra hipotalamusului
pentru a reduce apetitul şi astfel
scăderea în greutate
TT de a doua sau a treia linie
NU trebuie combinate cu inhibitori
de DPP-4
↘ HbA1c în intervalele 9-19
mmol/mol (0,8-1,8%}
↘ greutăţii de la -0,6 la -4,3 kg
Gastro-intestinale: greaţa,
vărsăturile, balonarea şi
diaree
Risc scăzut de hipoglicemie, dar
utilizarea in combinaţi cu insulină
sau sulfonilure riscul creste
CI: antecedente de pancreatita ->
risc de pancreatita acuta

↘ riscul de infarct miocardic,

accident vascular cerebral, moarte
cardiovasculară şi insuficienţă
cardiacă

 Analogii de amilină: Pramlintida: întârzie golirea gastrică, suprimă secreţia post-prandială de

glucagon şi creşte saţietatea

Aprobată în SUA pentru DZ tip I si tip II dar nu este utilizată pe scară larg