Seva de mesteacăn

(Betula alba și Betula pendula)

Mesteacănul alb ori mesteacănul argintiu este un arbore foarte frumos, care se detaseaza printr-o puritate
aparte intre ceilalţi copaci: subţire și zvelt, asemeni unui adolescent, înalt de pana la 15-20 de metri,
îmbrăcat intr-o scoarţa mătăsoasa și alba iradiază lumina puternica a primăverii în irizări argintii. Mai
ales acum, spre aprilie, pâlcurile de mesteceni par ca zâmbesc în soarele crud. Nu e o figura de stil, este
chiar ceea ce simţi când vezi trunchiurile albe și zvelte strălucind, pline de viata, în lumina puternica a
noului anotimp. în folclorul romanesc, aceasta este și principala funcţie magica a mesteacănului: aceea
de a aduce veselia și sănătatea. În multe sate din Ardeal primăvara erau prinse la porţi ramuri de
mesteacăn înfrunzite, "ca sa fie tot anul lipsit de suparari și cu bucurie în suflet". în satele de munte din
Moldova, se spunea ca e pacat sa mani vacile primăvara cu o creanga uscata dintr-un copac oarecare.
Vitele se mânau numai cu crengi înmugurite de mesteacăn, pentru ca vitele sa fie "vesele și sanatoase,
pana în primăvara care vine". În toata Europa, mai ales în partea nordica, mesteacănul este venerat din
timpuri imemorabile. în folclorul tarilor scandinave se spunea ca fiind atat de suplu, stralucitor și delicat,
mesteacănul este întruparea luminii și a purităţii. Vechii celti isi desfasurau ritualurile de vindecare în
luminişul pădurilor de mesteceni, scăldate în lumina alburie a zorilor. Dupa un ritual menit sa-i aduca în
starea de transa, samanii siberieni se urcau primăvara intr-un mesteacăn, pentru a fi mai aproape de cerul
albastru și pentru a primi de acolo puterea vindecătoare. În Roma Antica, din ramurile tinere de
mesteacăn, aduse de la mare distanta, se alcătuiau mănunchiuri folosite drept "bice" în baile publice,
acţiune menita sa purifice corpul și spiritul. Majoritatea credinţelor populare europene fac referire la
"laptele", "lacrimile" sau chiar "sangele" mesteacănului, toate aceste denumiri desemnand seva acestui
arbore, seva care se pune în mişcare primăvara prin trunchi și care poate fi extrasa în mari cantitati. Se
credea despre aceasta seva ca are proprietati vindecatoare și purificatoare magice, fiind folosita ca atare
pe scara larga primăvara pentru tratarea și pentru prevenirea bolilor. Un adevăr reconfirmat de știința
modernă, care prin cercetări recente evidenţiază calitățile terapeutice uluitoare ale sevei mesteacănului:

Ce boli vindecă seva mesteacănului?

"Toate!" Aceasta a fost concluzia medicului personal al lui Napoleon Bonaparte dupa campania din
Rusia, unde a avut ocazia sa vadă pe viu efectul sevei de mesteacăn, folosita de catre taranii rusi drept
panaceu universal. Va oferim în continuare câteva remedii curente și eficiente pe baza de suc de
mesteacăn.

Melanom. Cercetătorii Universității Medicale din Illinois, Statele Unite, au ajuns la concluzia ca la
unele tipuri de celule tumorale se declanşează un proces de autodistrugere sub influenta sevei de
mesteacăn. Administrata intern, ea încetinește creşterea melanomului, în principal, dar și a altor tipuri de
celule tumorale. Tratamentul cu seva se face vreme de 3-6 săptămâni, cat se poate procura proaspătă. Se
beau 0,5-1 litri pe zi. După trecerea sezonului de recoltare a sevei, tratamentul se continua, consumand
zilnic decoct combinat din scoarţă de mesteacăn, a carui reteta de preparare o gasiti la finalul paginii.

Epuizare nervoasa, tulburari de memorie și de concentrare - o cura cu seva de mesteacăn, cate

jumătate de litru pe zi, vreme de 3 săptămâni, are un extraordinar efect regenerator pentru sistemul
nervos. La aceasta concluzie au ajuns cercetatorii din Franta, o tara în care gemoterapia (tratamentul
bolilor cu tesuturi tinere și seve de plante) este foarte avansata. Cele mai spectaculoase rezultate cu seva
de mesteacăn se obtin în tratarea bolilor ce afecteaza sistemul nervos, gama de aplicatii mergand de la
epuizare și astenie, pana la tumori pe creier și pe maduva spinarii, asa cum vom vedea în continuare:

Neuroblastom, neurosarcom - acidul betulinic, principala substanţa activa din seva și din scoarta de
mesteacăn, are efect citostatic asupra celulelor maligne din formaţiunile tumorale de pe sistemul nervos,
mai ales la copii. Tratamentul este simplu: se administrează 250-500 ml de seva pe zi, în cura de 3-6
săptămâni. Apoi tratamentul continua, dar cu decoct combinat de scoarţă de mesteacăn, cate o cana (250
ml) pe zi.

1
Boala canceroasa, în general - exista mai multe studii care pun în evidenta efectele antitumorale ale
mesteacănului, în special ale sevei și ale scoartei acestuia. Principalul "vinovat" pentru acest efect este
un principiu activ: ACIDUL BETULINIC, care se găsește în proporţii mari în mesteacăn, mai ales
primăvara. Pe lângă tipurile de cancer sus menţionate, în ultima vreme s-au obţinut rezultate pozitive și
în cancerul ovarian, cancerul pulmonar și cancerul mamar.
Toate aceste succese nu fac decat sa confirme informaţiile de medicina populara europeana și
amerindiana, care constituie filonul de inspiraţie pentru medicii de astăzi. în medicina tradiţională, de
pilda, se recomanda ca adjuvant general în boala canceroasa: seva de mesteacăn (0,5-1 litru pe zi la
adulţi) sau, ca înlocuitor al sevei, decoctul de scoarţă de mesteacăn (0,6-1 litru pe zi la adulți). Acest
tratament poate fi urmat în paralel cu alte terapii, naturale sau alopate, fără a fi pusa în evidenta vreo
incompatibilitate intre ele. Exista chiar un studiu asupra unei combinaţii intre un citostatic devenit clasic
- Vincristina (obţinut, și el, dintr-o planta numita saschiu) și mesteacăn. Combinaţia are un efect foarte
puternic, mai ales în tratarea cancerului pulmonar.

Adjuvant în tratamentul HIV - în anul 1994, cercetătorii de la Universitatea Carolina de Nord au

raportat ca substanţele active din scoarţa de mesteacăn și din seva de mesteacăn au încetinit dezvoltarea
virusului care produce SIDA. Curele de cate 4 săptămâni, timp în care se consuma seva sau decoct
combinat de scoarţă de mesteacăn, cate un litru pe zi, se pare ca, pe de o parte, inhiba direct dezvoltarea
virusului, iar pe de alta parte, amplifica imunitatea organismului.

Artrita (reumatism) - cura cu seva de mesteacăn, administrata minimum un litru pe zi, vreme de 3
săptămâni, a fost utilizata cu succes în spitale din Rusia, Belarus și Ucraina pentru tratarea durerilor de
articulaţii. Efectele antireumatice ale sevei sunt amplificate prin aplicarea externa de cataplasme cu
pulbere de scoarţă de mesteacăn pe articulaţiile afectate. Acelaşi tratament se foloseşte și pentru tratarea
cu succes a gutei.

Litiaza renala (pietre la rinichi) - se face o cura de 20 de zile cu seva de mesteacăn. în prima zi se
consuma 0,5 litri, în a doua zi 0,6 litri s.a.m.d., ajungându-se în cea de a cincea zi la 1 litru, cantitate care
se va bea vreme de 10 zile, după care cantitatea scade gradat, cu cate 0,1 litri pe zi, aşa încât în ultima zi
de cura sa se consume din nou 0,5 litri de seva. Este un tratament recomandat de medicina franceza
pentru dizolvarea și eliminarea calculilor formaţi din uraţi, oxalaţi sau săruri de calciu.

Cistita - mesteacănul conţine principii active cu o acţiune diuretica, antiinflamatoare și antibacteriana

puternica, fiind astfel un bun remediu în tratarea și prevenirea infecţiilor urinare. Se consuma seva, cate
un litru pe zi, în cure de 14-21 de zile.

Tratamente externe

Psoriazis - se pun pe leziunile produse pe piele comprese cu seva de mesteacăn, care se tin vreme de o
ora. Are efect antiinflamator, elimina gradat senzaţia de mâncărime sau inflamaţie. în paralel, se face o
cura interna cu cate un litru de seva pe zi. Are efecte excepţionale în psoriazis, fiind un puternic
dezintoxicant pentru organism.

Eczemele alergice - se tratează, de asemenea, cu comprese cu seva de mesteacăn, care se aplica de doua
ori pe zi, cate jumătate de ora. După aplicaţie, locul tratat se lasă sa stea la aer (fără ca pielea sa fie
acoperită) vreme de încă jumătate de oră. Se recomandă ca în paralel cu tratamentul extern sa se bea
seva de mesteacăn, minimum un litru pe zi.

Negi - un leac din medicina populara romaneasca suna asa: "Se ia primăvara o ramura tânără de
mesteacăn și se taie la ambele capete. La un capăt i se da foc, ceea ce va face face ca la celalalt capăt sa
se scurgă un suc, care se lasă sa picure pe negi. La sfârşit, cenuşa rămasă după arderea ramurii de
mesteacăn va fi de asemenea pusa pe negi. Acest leac se foloseşte zi de zi, vreme de 3 săptămâni".

Frumusete

2
Parul gras - se fricţionează cu seva de mesteacăn, cu o jumătate de ora înainte de a fi spălat.
Tratamentul se repeta de 5-6 ori la rând, la interval de 2-3 zile, și are efecte foarte bune, dând firului de
par strălucire, volum și rezistenta.

Îngrășare - seva de mesteacăn are o extraordinara forță de a purifica organismul. Un litru pe zi din acest
remediu, consumat intern, elimina apa suplimentara din organism, amplifica tranzitul intestinal,
accelerează metabolismul. Asociat cu o dieta săracă în carne, grăsimi și dulciuri, remediul este ideal
pentru o cura de slăbire, ajutând la scăderea accelerata în greutate fără a pune în pericol sănătatea (seva
de mesteacăn conţine acizi organici, săruri minerale de potasiu, calciu, magneziu și cupru, vitamina B -
întregul grup, vitamina C și alte substanţe nutritive).

Celulita - un studiu francez făcut încă din 1937 arata ca seva de mesteacăn ajuta la eliminarea
ţesuturilor adipoase inflamate. Se consuma cate un litru de seva pe zi si, în paralel, se masează energic,
tot cu seva de mesteacăn, fiecare parte a corpului afectata de celulita. Tratamentul durează o luna și are
efecte spectaculoase.

Precauţii și contraindicaţii la tratamentul intern

Mesteacănul trebuie utilizat cu precauţie în timpul sarcinii și în timpul alăptării, consumându-se cantităţi
mici (sub 200 ml) și supraveghind apariţia oricărui simptom digestiv sau renal neplăcut. Seva nu este
indicata nici pentru copiii care au o sensibilitate alergică pronunţată sau care se confrunta frecvent cu
tulburări digestive.
Persoanele care sunt alergice la aspirina nu trebuie sa foloseasca produse care contin mesteacăn.
Datorita efectului pe care il are asupra rinichilor, mesteacănul nu trebuie folosit de cei aflati în criza
renala și nici de cei care au afectiuni cardiace decompensate.
Mesteacănul poate produce anumite leziuni usoare la nivelul pielii si, la fel ca majoritatea plantelor,
poate cauza reactii alergice.

Cum se obtine seva de mesteacăn

Seva trebuie colectata în lunile martie și aprilie, atunci când copacul revine la viata și seva începe sa se
înalte spre ramuri cu repeziciune. Cu ajutorul unui topor, se incizează în scoarţă o crestătură (nu foarte
adâncă), în forma de V, cam la 1 metru de la sol. în jurul trunchiului se leagă o sfoara care se trece prin
crestătură și de acolo se introduce intr-un vas (care a fost și el legat de trunchi), pentru ca seva sa se
poată prelinge în el, pe sfoara. După colectare, seva va fi strecurata cu ajutorul unui tifon. Este necesar
ca dupa ce se încheie colectarea, crestătură făcută în trunchi sa fie acoperita cu ceara, rășină sau smoala,
pentru ca astfel mesteacănul sa nu fie supus la unele infecţii care se pot strecura prin acea crestătură,
ferindu-l astfel de boala sau chiar de uscare și moarte.
Pentru tratament, se recomanda 0,5-1 litri pe zi la adulți, în timp ce pentru copiii intre 8 și 12 ani, 0,2-0,5
litri pe zi, iar pentru cei intre 4 și 8 ani, 0,1-0,3 litri pe zi. Durata curei nu este condiţionată, de obicei,
decât de perioada în care seva e secretata de copac.

Decoct combinat de scoarţă de mesteacăn

Intr-o jumătate de litru de apa, se pun la macerat de seara pana dimineaţa patru linguriţe de pulbere de
scoarţă de mesteacăn, o linguriţă de flori de mușețel și o linguriţă de seminţe de in.

Dimineața se filtreaza acest amestec, punand maceratul deoparte, iar plantele ramase dupa filtrare se
fierb la foc mic, în alta jumătate de litru de apa, vreme de 2 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. în
final, se filtreaza decoctul astfel obtinut și se combina cu maceratul initial, rezultand aproximativ un litru
de lichid limpede. Este un preparat foarte puternic din punct de vedere terapeutic și care se poate dovedi
destul de agresiv pentru tubul digestiv (mesteacănul este iritativ, motiv pentru care se foloseste musetel).
Se incepe tratamentul cu prudenta, consumand un pahar (0,2 litri) pe zi și crescand gradat doza, pana se
ajunge la un litru pe zi. O cura dureaza patru săptămâni și va fi urmata de 2 săptămâni de pauza, dupa
care se poate relua.
3
La copiii intre 8 și 12 ani, se vor administra 0,1-0,3 litri pe zi, iar la cei intre 4 și 8 ani maxim 0,1 litri pe
zi, în reprize. Se va tine, în mod special, cont de recomandarea de a se incepe tratamentul cu doze mici
(câteva linguri pe zi la inceput), care vor creste gradat, daca nu apar probleme digestive sau alergice.
Atunci cand este preparat din scoarta proaspata (de maximum 1 an vechime), acest decoct combinat este
un bun substitut pentru seva de mesteacăn, care se găsește doar câteva săptămâni pe an.

Cataplasma cu pulbere de scoarţă de mesteacăn

Trei linguriţe de pulbere de scoarţă de mesteacăn se opăresc cu jumătate de pahar de apa calda și se lasă
timp de 1-2 ore sa se înmoaie. Dupa trecerea acestui interval de timp, pasta obţinută se aplica direct pe
locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă vreme de o ora.

Sursa: Formula As

Seva de mesteacăn este cunoscuta din vechime, încă de pe vremea celţilor. Popoarele din emisfera
nordica a globului au numit-o în fel și chip ( “băutura zeilor”, “elixirul magic al şamanilor”, “esenţa
vieţii”, “laptele arborelui” sau “sîngele mesteacănului”), toate denumirile sugerînd puterile
vindecătoare ale licorii. Dincolo de poezia denumirilor și a diverselor credinţe populare exista o
certitudine clara: seva de mesteacăn este eficienta în bolile de rinichi, artrita, cistita, celulita,
calviţie, psoriazis, obezitate și cancer. De fapt, seva conţine un amestec uşor asimilabil de către
organismul uman format din glucoza, fructoza, aminoacizi, derivaţi terpenici, vitamina C și o serie
întreagă de minerale valoroase: calciu, fosfor, magneziu, mangan, zinc, sodiu și fier. Seva se recoltează
numai primăvara, în lunile aprilie și mai, din trunchiurile de mesteacăn și se administrează după
reţete și perioade diferite în cazul fiecărei boli. Nu ştim daca v-am convins de beneficiile folosirii sevei,
dar daca suferiţi de vreo boala prezentata mai sus ar trebui sa încercați. Un material mai cuprinzător
despre acest subiect găsiţi mai jos.

Ce vindeca cura cu seva de mesteacăn?

Intoxicarea organismului

Dezintoxicarea se produce mai ales prin eliminarea acidului uric și a ureei din organism, precum și în
cazurile de hiperazotemie. în urma curei cu seva de mesteacăn se poate constata de asemenea o reducere
a valorilor excesive ale creatinei și creatininei. Excesul de compuşi nocivi din sânge și limfa este
eliminat gradat și intr-o maniera blândă în urma unei astfel de cure. Pentru o cura de dezintoxicare cu
efecte excepţionale este indicat sa se consume pe întreaga durată a curei numai crudități (“hrana vie”)
insistând pe folosirea salatelor proaspete de păpădie, măcriș și salată verde, dar și pe consumul
legumelor și fructelor proaspete. Seva va fi utilizata doar dimineaţa, în doza de 100 ml. O cura poate sa
dureze 7 zile. Acest mod de utilizare a sevei aduce efecte rapide și în cazurile de guta și obezitate,
reduce colesterolul negativ. Având un puternic efect depurativ și diuretic trebuie sa ne aşteptăm sa
eliminăm o cantitate considerabil amplificată de urină și sa resimţim la început o uşoară senzaţie de
ameţeală.

Artroza

Efectele antiinflamatoare și tonice ale sevei se simt dupa primele 3-4 zile de utilizare. Este foarte
important atât în cazul artrozelor, cat și al afecţiunilor reumatice sa se menţină un regim alimentar mai
sever (de preferat fără carne și zahăr) în care se vor include multe verdeţuri proaspete. Una dintre curele
de primăvara poate constitui o varianta foarte eficienta în cazul acestor afecţiuni profunde. Se va
consuma o cantitate de 100-150 ml de seva zilnic, dimineaţa, pe stomacul gol. Simultan, pentru
accelerarea vindecării se va folosi sublingual un amestec de plante antiinflamatoare și depurative: frunze
4
de mesteacăn (Betula pendula), frunze de frasin (Fraxinus excelsior), rădăcina de brusture (Arctium
lappa), frunze de anghinare (Cynara scolymus).

Infecţii urinare, boli ale vezicii urinare, nefrite cronice

Principiile active din seva poseda proprietati tonice și antiseptice la nivelul aparatului renal și urinar. în
asociere cu pulberea din frunze de mesteacăn, ea poate sa combată chiar infecţiile cu E. coli și
stafilococi, sa regleze diureza și sa stimuleze refacerea functionarii rinichilor. Se va folosi o cantitate de
150 ml de seva zilnic timp de 10 zile. în plus se va consuma zilnic o cantitate de 1 litru din maceratul
obtinut din frunze de anghinare (Cynara scolymus), frunze de mesteacăn (Betula pendula)si bace de
ienupar (Juniperus communis). Maceratul se obtine adaugand 1 lingura plina din amestecul de plante
pentru 1 litru de apa; plantele se lasa în apa la temperatura camerei un interval de 6 ore, se filtreaza și se
bea pe parcursul zilei.

Calviţie (chelie)

In acest scop seva se foloseste în uz extern, diluata cu putina apa. Pentru intarirea
radacinii parului și stimularea circulatiei la nivelul pielii capului, (ceea ce va avea
ca efect o regenerarea accelerata a parului) se va realiza un macerat din 2 linguri
de urzica proaspata (Urtica dioica) la 1 litru de apa, în care se adauga 50 de ml de
seva de mesteacăn. Macerarea se face la temperatura camerei un interval de 5-6
ore. Apoi se filtreaza și se frectioneaza foarte bine parul, fără a-l spala cu sampon sau alte substante
chimice. Se sterge apoi bine cu un prosop aspru și se lasa sa se usuce în mod natural. Operatia se poate
repeta din 2 în 2 zile, un interval de 2 săptămâni.

Epuizare nervoasa, tulburări de memorie și de concentrare .

O cura cu seva de mesteacăn, cate jumătate de litru pe zi, vreme de 3 săptămâni, are un extraordinar
efect regenerator pentru sistemul nervos. Cele mai spectaculoase rezultate cu seva de mesteacăn se obtin
în tratarea bolilor ce afectează sistemul nervos, gama de aplicaţii mergând de la epuizare și astenie, pana
la tumori pe creier și pe măduva spinării. Acidul betulinic, principala substanţa activa din seva și din
scoarţa de mesteacăn, are efect citostatic asupra celulelor maligne din formaţiunile tumorale de pe
sistemul nervos, mai ales la copii. Tramentul este simplu: se administrează 250-500 ml de seva pe zi, în
cura de 3-6 săptămâni. Apoi tratamentul continua, dar cu decoct combinat de scoarţa de mesteacăn, cate
o cana (250 ml) pe zi.

Cancer

Exista mai multe studii care pun în evidenta efectele antitumorale ale mesteacănului, în special ale sevei
și ale scoarţei acestuia. Principalul “vinovat” pentru acest efect este ACIDUL BETULINIC, care se
găsește în proporţii mari în mesteacăn. în ultima vreme s-au obţinut rezultate pozitive și în cancerul
ovarian, cancerul pulmonar și cancerul mamar. în medicina tradiţională, de pilda, se recomanda ca
adjuvant general în boala canceroasa: seva de mesteacăn (0,5-1 litru pe zi la adulți) sau, ca înlocuitor al
sevei, decoctul de scoarţa de mesteacăn (0,6-1 litru pe zi la adulți). Acest tratament poate fi urmat în
paralel cu alte terapii, naturale sau alopate, fără a fi pusa în evidenta vreo incompatibilitate intre ele.
Exista chiar un studiu asupra unei combinaţii intre un citostatic devenit clasic – Vincristina (obţinut, și
el, dintr-o planta numita saschiu) și mesteacăn. Combinaţia are un efect foarte puternic, mai ales în
tratarea cancerului pulmonar.

Artrita (reumatism)

Cura cu seva de mesteacăn, administrata minimum un litru pe zi, vreme de 3 săptămâni, a fost utilizata
cu succes în spitalele din Rusia, Belarus și Ucraina pentru tratarea durerilor de articulaţii. Efectele
antireumatice ale sevei sunt amplificate prin aplicarea externa de cataplasme cu pulbere de scoarţa de
mesteacăn pe articulaţiile afectate. Acelaşi tratament se foloseşte și pentru tratarea cu succes a gutei.
5
Litiaza renala (pietre la rinichi)

Se face o cura de 20 de zile cu seva de mesteacăn. în prima zi se consuma 0,5 litri, în a doua zi 0,6 litri
s.a.m.d., ajungându-se în cea de a cincea zi la 1 litru, cantitate care se va bea vreme de 10 zile, după care
cantitatea scade gradat, cu cate 0,1 litri pe zi, aşa încât în ultima zi de cura sa se consume din nou 0,5
litri de seva. Este un tratament recomandat de medicina franceza pentru dizolvarea și eliminarea
calculilor formati din urati, oxalati sau saruri de calciu.

Cistita

Mesteacănul conţine principii active cu o acţiune diuretica, antiinflamatoare și antibacteriana puternica,

fiind astfel un bun remediu în tratarea și prevenirea infecţiilor urinare. Se consuma seva, cate un litru pe
zi, în cure de 14-21 de zile.

Psoriazis

Se pun pe leziunile produse pe piele comprese cu seva de mesteacăn, care se tin vreme de
o ora. Are efect antiinflamator, elimina gradat senzatia de mancarime sau inflamatie. în
paralel, se face o cura interna cu cate un litru de seva pe zi. Are efecte exceptionale în
psoriazis, fiind un puternic dezintoxicant pentru organism.

Eczemele alergice

Se tratează, de asemenea, cu comprese cu seva de mesteacăn, care se aplica de doua ori pe zi, cate
jumătate de ora. După aplicare, locul tratat se lasă sa stea la aer (fără ca pielea sa fie acoperita) vreme de
încă jumătate de ora. Se recomanda ca în paralel cu tratamentul extern sa se bea seva de mesteacăn,
minimum un litru pe zi.

Frumuseţe

Parul gras – se frictioneaza cu seva de mesteacăn, cu o jumătate de ora înainte de a fi

spălat. Tratamentul se repeta de 5-6 ori la rând, la interval de 2-3 zile, și are efecte foarte
bune, dând firului de par strălucire, volum și rezistenta.

Îngrășare

Seva de mesteacăn are o extraordinara forță de a purifica organismul. Un litru pe zi din

acest remediu, consumat intern, elimina apa suplimentara din organism, amplifica tranzitul
intestinal, accelerează metabolismul. Asociat cu o dieta săracă în carne, grăsimi și dulciuri,
remediul este ideal pentru o cura de slăbire, ajutând la scăderea accelerata în greutate
fără a pune în pericol sănătatea (seva de mesteacăn conţine acizi organici, săruri minerale
de potasiu, calciu, magneziu și cupru, vitamina B – întregul grup, vitamina C și alte substanţe nutritive).

Celulita

Un studiu francez facut inca din 1937 arata ca seva de mesteacăn ajuta la eliminarea
tesuturilor adipoase inflamate. Se consuma cate un litru de seva pe zi si, în paralel, se
maseaza energic, tot cu seva de mesteacăn, fiecare parte a corpului afectata de celulita.
Tratamentul dureaza o luna și are efecte spectaculoase.

Precautii și contraindicatii la tratamentul intern

Mesteacănul trebuie utilizat cu precautie în timpul sarcinii și în timpul alaptarii, consumandu-se cantitati
mici (sub 200 ml) și supraveghind aparitia oricarui simptom digestiv sau renal neplacut. Seva nu este
indicata nici pentru copiii care au o sensibilitate alergica pronuntata sau care se confrunta frecvent cu
6
tulburari digestive. Persoanele care sunt alergice la aspirina nu trebuie sa foloseasca produse care contin
mesteacăn. Datorita efectului pe care il are asupra rinichilor, mesteacănul nu trebuie folosit de cei aflati
în criza renala și nici de cei care au afectiuni cardiace decompensate. Mesteacănul poate produce
anumite leziuni usoare la nivelul pielii si, la fel ca majoritatea plantelor, poate cauza reactii alergice.

Cum apare seva de mesteacăn

De-a lungul perioadei calde a anului, în special vara, mesteacănul formeaza din apa și dioxid de carbon,
cu ajutorul luminii solare și a proceselor complexe de fotosinteza, diferite zaharuri și alte substanţe cu
rol hrănitor pentru arbore. O data cu venirea toamnei, arborele începe sa stocheze aceste rezerve
nutritive, pregătindu-se astfel pentru renaşterea din primăvara ce urmează. Când vine primăvara și
natura se retrezeste treptat la viata, arborele începe sa absoarbă cu putere din sol apa și substanţe
minerale cu rol nutritiv, simultan cu punerea în mişcare a zaharurilor depozitate anterior. Când aceste
componente aflate în stare fluida ajung sa se acumuleze și sa formeze seva, aceasta începe sa urce cu
forta dinspre rădăcini spre coroana, retrezind la viata întregul arbore. în seva se acumulează astfel, prin
procese complexe, o serie de substanţe nutritive cu rol esenţial pentru viata arborelui, dar care prezintă
în acelaşi timp efecte terapeutice remarcabile.

Cura cu seva de mesteacăn

Poate dura intre 3 și 15 zile, în funcţie de necesitaţi. Seva se consuma proaspăta, imediat după recoltare
sau la cel mult o zi, în condiţiile în care se păstrează la rece, intr-un mediu perfect steril. Cantitatea
necesara pentru o zi poate sa varieze, de la 2-3 linguri în cazul copiilor, la cca. 100-150 ml pe zi, în
cazul persoanelor mature și vârstnice. Pentru a beneficia cu adevărat de efectele unei astfel de cure, se
recomanda ca seva sa fie consumata dimineaţa, numai pe stomacul gol, și sa nu se mănânce nimic după
aceea un interval de 2-3 ore. în acest interval se poate bea, daca este cazul, apa de izvor sau apa minerala
plata. în cazul păstrării la frigider, seva se lasa pentru un interval de timp la temperatura camerei înainte
de a fi consumata. Se păstrează numai în vase curate de sticla sau porţelan, ermetic închise.

Când, cum și cat se colectează

O data cu primele semne ale primăverii, chiar înainte ca zăpada sa se topească complet, seva începe sa
se acumuleze în trunchi. Perioada de recoltare poate astfel sa înceapă din luna martie și sa continue pana
la apariţia primelor frunzuliţe. După acest moment, ea nu va mai avea efecte terapeutice. Recoltarea
sevei trebuie făcuta cu maximum de atenţie și numai atunci când cu adevărat constatam ca avem nevoie
de un astfel de remediu, pentru a evita lezarea inutila a arborelui. Recoltarea se va face de la arbori de
vârsta medie-mare (si nu de la cei tineri). Metodele cele mai folosite sunt găurirea trunchiului pe o
adâncime de 3-5 cm, cu un diametru de 5-10 mm sau crestarea cojii. De asemenea, în cazul tăierii unor
ramuri tinere se poate colecta seva în zona de taiere. în oricare dintre variante, seva se va colecta cu
ajutorul unor recipiente de plastic sau (cel mai bine) din sticla, foarte curate și care vor fi menţinute cat
mai bine acoperite în timpul recoltării.

Imediat după ce a fost recoltata (cca. 150-250 ml pe zi), seva trebuie sa fie transferata în sticle de
dimensiuni mici sterilizate prin încălzire și apoi închise etanş. Astfel, seva se poate pastra la frigider
pentru 1-3 zile fără a-si pierde proprietatile terapeutice. în momentul în care o sticla este deschisa, seva
trebuie sa fie consumata imediat pentru a nu se degrada. De la un singur arbore, se poate colecta astfel
zilnic cantitatea de seva necesara pentru un tratament fără a dauna desfasurarii vieţii acestuia. Imediat
dupa ce s-a incheiat recoltarea sevei, orificiul realizat pentru recoltare se va “pansa” pentru a feri astfel
arborele de daunatori. Pentru aceasta, se va face un mic cep din argila umezita cu apa și putin rumegus
cu care se va astupa orificiul prin care a fost colectata seva. în traditia populara a mai multor popoare,
toate operatiunile legate de recoltarea sevei sunt insotite de un profund respect și grija fata de fiinta
arborelui și fata de intreaga Natura, operatiunile incheindu-se cu pansarea arborelui și cu o multumire
adresata lui pentru nepretuitul ajutor acordat.

7
P.S. Nu cred ca am pierdut vreo informaţie esenţială. Daca mai gasiti dvs. ceva important pe acest
subiect, va rog sa-mi scrieti la comentarii. Mă voi revanşa cu un pahar de seva de mesteacăn.
Bineinteles, ca locul intilnirii noastre va fi la Pensiunea Cara din Poiana Marului, o locatie
inconjurata de mesteceni. Ne vedem acolo în aprilie- mai 2011 cind este posibil sa avem și un eveniment
dedicat sevei de mesteacăn. Am scris despre el aici.

8
Mesteacănul – „arborele vieţii“

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Cunoscându-se multiplele însuşiri terapeutice, mesteacănul este folosit în scopuri
medicale în toată perioada de vegetaţie. Cele mai utilizate sunt frunzele tinere,
recoltate în lunile mai-iulie, când sunt puţin lipicioase datorită glandelor care
produc o răşină cu miros balsamic. După uscare prezintă un miros caracteristic,
uşor aromat, şi gust slab amărui. În unele zone se folosesc şi mugurii florali,
recoltaţi primăvara devreme, până la pornirea în vegetaţie, precum şi scoarţa,
răşina şi seva extrasă prin incizii făcute primăvara în ramuri tinere şi în tulpini.
Originar din pădurile zonelor temperate ale Europei şi Siberiei, mesteacănul s-a răspândit pe tot globul,
fiind cunoscut încă din vechime pentru proprietăţile terapeutice în tratarea multor boli.
La noi în ţară îl găsim în zonele de dealuri joase şi de câmpii, unde suportă bine condiţiile de secetă şi
arşiţă, având mari perspective pentru zonele foarte aride, prezente şi viitoare. Arealul de extindere
cuprinde şi zonele montane, pe pante abrupte, până la altitudinea de 1.600 de metri, unde rezistă bine la
gerurile iernii şi la vânturile puternice. Adesea se grupează în masive pure formând mestecănişuri sau se
asociază cu specii de conifere şi foioase. În tinereţe, arborele creşte repede, iar longevitatea medie
ajunge la 100 de ani.
Remedii naturiste din mesteacăn
Proprietăţile terapeutice au fost cunoscute de sute şi mii de ani, fapt pentru care mesteacănul a fost
denumit „arborele vieţii“.
În primul rând a fost cunoscută acţiunea diuretică a frunzelor bazată pe capacitatea de a elimina o
cantitate mare de lichide din ţesuturi, fără a produce iritaţii renale. Prin această diureză crescută, datorată
prezenţei derivaţilor flavonici, are loc dizolvarea calculilor renali, se evită edemele renale, umflarea
picioarelor şi se elimină unele substanţe dăunătoare din corp (uree, acid uric, azotaţi, azotiţi şi cloruri).
Alte proprietăţi terapeutice de mare importanţă sunt: antiseptice, antimicrobiene, antibacteriostatice (mai
ales asupra bacteriilor Escherichia coli şi a stafilococului auriu). Prin aceste însuşiri, mesteacănul este un
adevărat elixir pentru rinichi, vezică urinară şi căi respiratorii.
Frunzele mai au şi alte însuşiri terapeutice respectiv sudorifice, expectorante, decongestive, emenagoge,
coleretice (stimulează eliminarea bilei), antireumatismale, antiinflamatoare, antigutoase şi uşor
hipotensive.
Scoarţa are proprietăţi depurative, digestive şi febrifuge, iar seva este antilitiazică urinar.
În tratamentele externe, preparatele din mesteacăn au bune efecte antiinflamatoare, tonice-capilare şi
antiseptice pentru piele.
Eficienţă în tratarea bolilor renale şi genitale
Preparatele din mesteacăn pot fi utilizate cu mult succes în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni
maladive, atât interne, cât şi externe.
Cele mai bune rezultate se corelează cu bolile renale şi genitale, la care intervin cantităţile mari de
flavonoide existente în frunze şi scoarţă. Prin efectele antiinflamatoare şi antiseptice se curăţă tractul
renal şi urinar de eventuale toxine sau de infecţii bacteriene (în caz de cistită, nefrită şi uretrită). În plus,
acţionează direct prin eliminarea excesului de săruri minerale, separate sau compactate sub formă de
nisip şi calculi. De reţinut că o eficienţă deosebită prezintă tinctura de mesteacăn, amestecată, în părţi
egale, cu tinctura de ienupăr, pentru a evita îmbolnăvirile de cistită, pielită, nefrită cronică şi
pielonefrite.
Pe baza rezultatelor de până acum se poate aprecia că infuzia din frunze este cel mai bun remediu în
tratarea litiazei renale, având efecte de dizolvare a calculilor din rinichi şi din căile urinare. Efectul este
mai intens în cazul prezenţei uraţilor (săruri cu calciu ale acidului uric, format la o alimentaţie cu exces

9
de proteine animale). Acţiunea de dizolvare a uraţilor se asociază excelent cu infuzia din frunze de
merişor şi flori de meşeţel.
Acţiunea diuretică se exercită şi prin eliminarea din sânge şi urină a excesului de acid uric, uree şi
creatinină sau a excesului ionilor de clor şi sodiu. Aceste cantităţi în exces sunt foarte periculoase prin
declanşarea unor afecţiuni foarte grave, cum ar fi uremia, hiperazotemia, albuminuria, insuficienţa
renală şi mitrală şi chiar blocajul renal. Tot efectul diuretic al preparatelor din frunze şi scoarţă de
mesteacăn poate interveni în edeme de origine renală şi cardiacă (manifestate prin picioare umflate) şi în
diminuarea excesului de colesterol rău (LDL).
Preparatele din mesteacăn stimulează pofta de mâncare la anorexici
Alte afecţiuni în care s-au constatat efectele benefice ale preparatelor din mesteacăn sunt:
- combaterea hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice şi a aterosclerozei coronariene evitând
tulburările caracteristice (ameţeli, dureri de cap, vertij şi acufene – zgomote în urechi);
- combaterea durerilor reumatismale, a inflamaţiilor articulare, artrite, artroze şi gută, ca urmare a
proprietăţilor antiinflamatoare, efectul fiind mai evident în cazul asocierii cu osul iepurelui, urzică şi
creţuşcă;
- previne diabetul zaharat;
- stimulează secreţiile gastrice, biliare şi intestinale şi, implicit, pofta de mâncare în caz de anorexie;
- combaterea infecţiilor intestinale, enterite, enterocolite, colite de fermentaţie şi de putrefacţie (în
asociere cu salvie şi cu scoarţă de stejar);
- combaterea ascitei (în asociere cu ienupăr), a dispepsiei şi a acidităţii gastrice;
- efecte bune în tratarea unor boli respiratorii ca bronşita cronică şi acută, laringita, esofagita, guturaiul
şi gripa;
- combaterea obezităţii şi a celulitei.
Scoarţa are bune efecte în tratarea negilor
Seva de mesteacăn este eficientă în fortificarea copiilor şi a persoanelor debilitate sau cu tulburări de
nutriţie. Toate aceste efecte vor putea fi valorificate printr-o cură de primăvară-vară, cu acţiune intens
depurativă şi diuretică.
Contra tifosului exantematic şi al febrei tifoide s-a folosit, în trecut, decoctul din frunze, muguri şi
scoarţă, luate separat sau în amestec cu frunze de ulm şi cătină roşie (în părţi egale). Extractul din
muguri evită înfundarea ganglionilor limfatici. În ultimul timp s-a constatat că un derivat al acidului
betulinic este eficient împotriva HIV.
Contra negilor şi a rănilor este indicată o bucată din scoarţă proaspătă, schimbată în fiecare zi, care se
aşează direct pe piele.
Formele de utilizare
Frunzele de mesteacăn au efecte diuretice şi depurative, acţionând prin eliminarea excesului hidric şi a
toxinelor din corp, stimulând schimburile de substanţe organice. Se folosesc sub diferite forme:
- infuzie din 10 g frunze tinere uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează 2 ore în vas acoperit şi se
bea, pe parcursul zilei, în porţiuni mici, urmate de puţină apă;
- infuzie concentrată din 20 g frunze tinere uscate la 200 ml apă în clocot, se adaugă un vârf de cuţit de
bicarbonat de sodiu când infuzia a scăzut la temperatura de 400C; se infuzează 6 ore şi se beau 2-3 ceşti
pe parcursul zilei, la intervale de 4 ore, cu efecte diuretice în edeme renale şi cardiace şi pentru
eliminarea toxinelor şi a acidului uric;
- infuzie din amestec de frunze de mesteacăn, coada calului şi boabe de ienupăr (în părţi egale) din care
se ia o lingură cu vârf la 250 ml apă clocotită, se lasă să infuzeze 10 minute şi se beau 4 căni pe zi, cu
efecte multiple;
- infuzie din amestec format din frunze de mesteacăn (3 părţi), frunze de melisa (2 părţi), seminţe pisate
de fenicul (2 părţi), fructe uscate de măceş (o parte), flori de soc (o parte) şi herba de trei-fraţi-pătaţi (o
parte). Se ia o linguriţă amestec la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute, se strecoară şi
se beau câte 3 căni pe zi timp de 4-6 săptămâni, cu efecte de purificarea şi detoxifiere a organismului.

10
Scoarţa de mesteacăn are multiple proprietăţi antivirale. Se foloseşte în diferite forme de preparate:
- decoct dintr-o linguriţă scoarţă uscată şi măcinată la 200 ml apă rece; se fierbe 5 minute şi se beau câte
două căni pe zi, înainte de mesele principale, mai ales de către bolnavii cu friguri intermitente şi
frisoane;
- tinctura din scoarţă (20 g în 100 ml alcool 400), din care se iau câte 20-30 picături diluate în 50 ml apă,
de 2-3 ori pe zi, pe o durată de 20-30 de zile;
- vin tonic preparat din 50 g scoarţă uscată şi măcinată la un litru vin roşu; se macerează timp de 7 zile,
se strecoară şi se bea câte un pahar înainte de mesele principale.
Seva, un bun diuretic
Mugurii de mesteacăn au proprietăţi antibiotice şi se folosesc sub diferite forme.
Decoct din 100-120 g muguri uscaţi care se fierb în 750 ml apă până scade lichidul la 500 ml; se adaugă
1 g bicarbonat de sodiu pentru dizolvarea răşinilor, se strecoară şi se bea întreaga cantitate, fracţionată în
cursul zilei.
Seva de mesteacăn, obţinută primăvara prin incizii în ramuri tinere sau în tulpini, are puternice acţiuni
diuretice şi se bea câte un pahar de 50 ml în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, pe o durată de 15-20 de
zile. Are efecte de stimulare generală a funcţiilor vitale ale organismului şi de dizolvare a calculilor
renali.
Seva se păstrează în sticle unde devine şampanizată, cu gust de vin. Aciditatea se corectează cu zahăr.
Pentru a evita fermentarea se introduc în sticlă 4-5 cuişoare la un litru sevă.
Tratamente externe
- decoct concentrat din 30-50 g scoarţă la un litru apă; se fierbe 10 minute şi se aplică sub formă de
comprese în dermatoze şi răni;
- prin arderea scoarţei se obţine un dohot bun pentru tamponarea leziunilor de impetigo, pecingine sau
râie;
- tinctură preparată din 20 g muguri uscaţi şi mărunţiţi care se macerează timp de 14 zile în 100 ml
alcool 700; se aplică local sub formă de cataplasme în diferite afecţiuni dermatice, inclusiv arsuri;
- seva se foloseşte la spălarea zilnică a zonelor cu pistrui şi pete maronii şi în tratamente care urmăresc
să combată cuperoza, acneea, micozele cutanate, seboreea şi alopecia;
- extractele din frunze se dovedesc un bun tonic capilar pentru stimularea creşterii părului şi favorizarea
revigorării firelor de păr. Pentru asta se masează regulat pielea capului cu sevă, ultima clătire a părului
fiind făcută cu infuzie concentrată din frunze;
- băile pe cap cu infuzie din frunze au un rol important în calmarea iritaţiilor pieii şi în întărirea rădăcinii
părului;
- prin spălarea pielii cu decoct din frunze se tratează multe afecţiuni dermatologice (negi, eczeme, acnee,
plăgi, urticarie, dermatite, pete pe obraz, psoriazis, muşcături de câine, de vulpe sau lup).
În alimentaţie, frunzele tinere de mesteacăn pot fi consumate primăvara, adăugate la salata de lăptucă.

Seva de mesteacăn – “bautura zeilor”

Cunoastem cu totii trunchiurile zvelte și acoperite de coaja alba ale mestecenilor, unii dintre cei mai
putin pretentiosi arbori în ceea ce priveste conditiile de viata, și prin urmare foarte raspanditi. Cu greu
insa putem banui ca în “vinele” acestor arbori se revarsa odata cu venirea primaverii unul dintre
remediile cele mai rare și mai valoroase ale primaverii: seva de mesteacăn.

In multe zone ale globului, cum sunt Rusia, Canada, Japonia, Coreea, dar și în alte tari (mai ales din
emisfera nordica), folosirea acestei seve are o traditie indelungata. în Coreea, spre exemplu, ea mai este
11
inca considerata în popor “bautura zeilor”, în timp ce în Rusia și unele zone din Siberia ea facea parte
dintre elixirurile magice ale samanilor. în Canada era folosita pentru a reda vitalitatea celor
convalescenti și pentru a grabi refacerea fortelor dupa iernile lungi, atat în cazul oamenilor, cat și în
cazul animalelor slabite. în Japonia și Finlanda, seva de mesteacăn este considerata în traditia vindecarii
populare o bautura medicinala cu efecte exceptionale.

1. Cum apare seva de mesteacăn?

De-a lungul perioadei calde a anului, în special vara, mesteacănul formeaza din apa și dioxid de carbon,
cu ajutorul luminii solare și a proceselor complexe de fotosinteza, diferite zaharuri și alte substante cu
rol hranitor pentru arbore. O data cu venirea toamnei, arborele incepe sa stocheze aceste rezerve
nutritive, pregatindu-se astfel pentru renasterea din primăvara ce urmeaza.

Cand vine primăvara și natura se retrezeste treptat la viata, arborele incepe sa absoarba cu putere din sol
apa și substante minerale cu rol nutritiv, simultan cu punerea în miscare a zaharurilor depozitate
anterior. Cand aceste componente aflate în stare fluida ajung sa se acumuleze și sa formeze seva, aceasta
incepe sa urce cu forta dinspre radacini spre coroana, retrezind la viata intregul arbore. în seva se
acumuleaza astfel, prin procese complexe, o serie de substante nutritive cu rol esential pentru viata
arborelui, dar care prezinta în acelasi timp efecte terapeutice remarcabile.

2. Compozitia sevei

Seva de mesteacăn concentreaza toate substantele nutritive necesare cresterii arborelui. Ea contine
glucoza și fructoza (care ii confera un gust usor dulce, foarte agreabil), aminoacizi, derivati terpenici,
vitamina C și o serie intreaga de minerale valoroase: calciu, fosfor, magneziu, mangan, zinc, sodiu și
fier.

Fiind intr-o solutie naturala echilibrata din punct de vedere al compozitiei, aceste substante sunt foarte
usor asimilabile în organism, de unde și efectele terapeutice rapide ale sevei. La o analiza atenta a
acestor constituenti, precum și a cantitatilor în care se afla în seva, se poate remarca faptul ca ei sunt
intr-o proportie optima pentru o asimilare foarte usoara și în acelasi timp lipsita de inconveniente.

Fructoza și glucoza

Sunt zaharuri naturale simple ce sunt absorbite direct la nivelul intestinului subtire și astfel confera rapid
energie organismului. Aceasta face ca persoanele slabite fizic, batranii, convalescentii și copiii sa
beneficieze foarte repede de efectele regenerante ale sevei.

Vitamina C

Ajuta la formarea și cresterea normala a oaselor și dintilor, creste rezistenta organismului la bolile
inflamatorii și este un factor important în absorbtia fierului din alimentatie.

Potasiul

Face parte dintre substantele de baza ale corpului uman, participand direct sau indirect la majoritatea
reactiilor din organism. El mentine presiunea interna a celulelor, functionarea muschilor și participa în
mod direct la procesele de producere a energiei la nivel celular.

Calciul

Face parte dintre “caramizile” de constructie ale corpului. Aproximativ 99% din calciul din organism se
afla la nivelul oaselor și dintilor, restul indeplinind un rol important în diferite procese biochimice cum
ar fi coagularea sangelui, transferul impulsurilor nervoase, functionarea sistemului hormonal.

Fosforul

12
Este necesar în metabolismul carbohidratilor, grăsimilor și aminoacizilor, influenţând astfel creşterea și
funcţionarea normala a celulelor. Procesul de diviziune celulara și de formare de noi celule necesita de
asemenea prezenta fosforului. Aceasta substanţa stimulează contracţia musculara, inclusiv aceea a
muşchiului cardiac, și ajuta la fixarea calciului în oase.

Magneziul

Cea mai mare parte a magneziului din organism este stocata împreuna cu calciul, la nivelul oaselor. El
ajuta la absorbţia calciului, fosforului, potasiului și a vitaminelor B, C și E, intervenind în reglarea mai
multor funcţii vitale ale organismului. Având un rol oarecum complementar cu calciul, el încetineşte
transferul impulsurilor nervoase (accelerat de către calciu), și astfel ajuta la eliberarea contracţiilor și
crampelor musculare. El intervine în metabolismul proteinelor, grăsimilor și carbohidraților, în
biosinteza colesterolului, formarea oaselor, a ţesutului conjunctiv și a celulelor sanguine. Acest
oligoelement este uşor distrus de căldura și tocmai de aceea seva de mesteacăn nu trebuie sa fie
niciodată încălzită, pentru a nu-si pierde efectele terapeutice.

Manganul

Are un rol important în producerea laptelui matern, a urinei, a hormonilor sexuali și tiroidieni și susţine
totodată funcţionarea adecvata a nervilor și creierului.

Zincul

Face parte integranta din mai mult de 25 de enzime (printre care, spre exemplu, cele ce ajuta la
descompunerea insulinei și alcoolului), având un rol catalizator pentru multe alte enzime. Prezenta lui
este necesara pentru producerea proteinelor și absorbţia a numeroase alte minerale și vitamine, pentru
metabolismul carbohidratilor și fosforului.

Sodiul

Acţionează complementar fata de potasiu, reglând funcţionarea celulara și ajutând la menţinerea

echilibrului acido-bazic în organism. Împreună cu potasiul, el reglează presiunea osmotica la nivelul
celulelor. în plus, el are o funcţie de “conservare” a calităţilor sângelui, prevenind precipitarea
mineralelor în sânge și plasma și prevenind astfel arteroscleroza.

Fierul

Este binecunoscut în primul rând pentru rolul sau în formarea globulelor roşii și în transportul
oxigenului. El este în acelaşi timp un constituent al enzimei responsabile pentru producerea proteinelor.

Energia

Dincolo de aceste minerale și substanţe nutritive descoperite în seva prin diferite analize de laborator, se
poate remarca un factor suplimentar: energia vietii. în cazul mesteacănului este vorba de existenta unei
forme deosebite de bioenergie, ce face ca seva sa fie o “apa vie”, inzestrata cu capacitatea de a modifica
starea energetica a organismului nostru. Ca și în cazul altor arbori, mestecenii sunt adevarate “centrale”
de energie biologica, seva lor fiind puternic impregnata de aceasta forta ascendenta a arborelui. Tocmai
de aceea, în urma curei cu seva, în fiinta noastra se poate simti o veritabila retrezire a puterii de
regenerare și ascensiune, atat din punct de vedere fizic, cat și launtric, prin reactivarea puterilor sufletesti
și mentale.

3. Cura cu seva de mesteacăn

Poate dura intre 3 și 15 zile, în functie de necesitati. Seva se consuma proaspata, imediat dupa recoltare
sau la cel mult o zi, în conditiile în care se pastreaza la rece, intr-un mediu perfect steril. Cantitatea
necesara pentru o zi poate sa varieze, de la 2-3 linguri în cazul copiilor, la cca. 100-150 ml pe zi, în
cazul persoanelor mature și varstnice. Pentru a beneficia cu adevarat de efectele unei astfel de cure, se
recomanda ca seva sa fie consumata dimineața, numai pe stomacul gol, și sa nu se manance nimic dupa
13
aceea un interval de 2-3 ore. în acest interval se poate bea, daca este cazul, apa de izvor sau apa minerala
plata. în cazul pastrarii la frigider, seva se lasa pentru un interval de timp la temperatura camerei inainte
de a fi consumata. Se pastreaza numai în vase curate de sticla sau portelan, ermetic inchise.

Boli în care este recomandata

Pietre la rinichi

Seva de mesteacăn actioneaza în mod foarte eficient în litiazele urice și cu efecte ceva mai reduse în
cazul calculilor cu oxalati și fosfati. Cura dureaza 15 zile, timp în care se va folosi simultan pulbere din
frunze de mesteacăn, pentru a grabi dizolvarea și eliminarea calculilor.

Administrarea pulberii de plante – planta se macina fin cu ajutorul unei rasnite electrice. Cate o lingurita
din pulberea de plante se tine sub limba timp de 15 minute dupa care se inghite cu putina apa.
Administrarea pulberii se face numai pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de a manca.

Intoxicarea organismului

Dezintoxicarea se produce mai ales prin eliminarea acidul uric și a ureei din organism, precum și în
cazurile de hiperazotemie. în urma curei cu seva de mesteacăn se poate constata de asemenea o reducere
a valorilor excesive ale creatinei și creatininei. Excesul de compusi nocivi din sange și limfa este
eliminat gradat și intr-o maniera blanda în urma unei astfel de cure. Pentru o cura de dezintoxicare cu
efecte exceptionale este indicat sa se consume pe intreaga durata a curei numai cruditati (“hrana vie”)
insistand pe folosirea salatelor proaspete de papadie, macris și salata verde, dar și pe consumul
legumelor și fructelor proaspete. Seva va fi utilizata doar dimineața, în doza de 100 ml. O cura poate sa
dureze 7 zile. Acest mod de utilizare a sevei aduce efecte rapide și în cazurile de guta și obezitate,
reduce colesterolul negativ.

Avand un puternic efect depurativ și diuretic trebuie sa ne asteptam sa eliminam o cantitate considerabil
amplificata de urina și sa resimtim la inceput o usoara senzatie de ameteala.

Artroza

Efectele antiinflamatoare și tonice ale sevei se simt dupa primele 3-4 zile de utilizare. Este foarte
important atat în cazul artrozelor, cat și al afectiunilor reumatice sa se mentina un regim alimentar mai
sever (de preferat fără carne și zahăr) în care se vor include multe verdeturi proaspete. Una dintre curele
de primăvara (descrise în acest numar al revistei) poate constitui o varianta foarte eficienta în cazul
acestor afectiuni profunde. Se va consuma o cantitate de 100-150 ml de seva zilnic, dimineața, pe
stomacul gol. Simultan, pentru accelerarea vindecării se va folosi sublingual un amestec de plante
antiinflamatoare și depurative: frunze de mesteacăn (Betula pendula), frunze de frasin (Fraxinus
excelsior), radacina de brusture (Arctium lappa), frunze de anghinare (Cynara scolymus)

Infecţii urinare, boli ale vezicii urinare, nefrite cronice

Principiile active din seva poseda proprietăți tonice și antiseptice la nivelul aparatului renal și urinar. în
asociere cu pulberea din frunze de mesteacăn, ea poate sa combată chiar infecţiile cu E. coli și
stafilococi, sa regleze diureza și sa stimuleze refacerea funcţionării rinichilor. Se va folosi o cantitate de
150 ml de seva zilnic timp de 10 zile. în plus se va consuma zilnic o cantitate de 1 litru din maceratul
obţinut din frunze de anghinare (Cynara scolymus), frunze de mesteacăn (Betula pendula)si bace de
ienupăr (Juniperus communis). Maceratul se obţine adăugând 1 lingura plina din amestecul de plante
pentru 1 litru de apa; plantele se lasa în apa la temperatura camerei un interval de 6 ore, se filtreaza și se
bea pe parcursul zilei.

Calvitie (chelie)

In acest scop seva se foloseşte în uz extern, diluata cu putina apa. Pentru întărirea rădăcinii parului și
stimularea circulaţiei la nivelul pieii capului, ceea ce va avea ca efect o regenerarea accelerata a parului,

14
se va realiza un macerat din 2 linguri de urzica proaspătă (Urtica dioica) la 1 litru de apa, în care se
adauga 50 de ml de seva de mesteacăn. Macerarea se face la temperatura camerei un interval de 5-6 ore.
Apoi se filtreaza și se frectioneaza foarte bine parul, fără a-l spala cu sampon sau alte substante chimice.
Se sterge apoi bine cu un prosop aspru și se lasa sa se usuce în mod natural. Operatia se poate repeta din
2 în 2 zile, un interval de 2 săptămâni.

4. Cand, cum și cat se colecteaza

O data cu primele semne ale primaverii, chiar inainte ca zapada sa se topeasca complet, seva incepe sa
se acumuleze în trunchi. Perioada de recoltare poate astfel sa inceapa din luna martie și sa continue pana
la aparitia primelor frunzulite. Dupa acest moment, ea nu va mai avea efecte terapeutice.

Recoltarea sevei trebuie facuta cu maximum de atentie și numai atunci cand cu adevarat constatam ca
avem nevoie de un astfel de remediu, pentru a evita lezarea inutila a arborelui. Recoltarea se va face de
la arbori de varsta medie-mare (si nu de la cei tineri). Metodele cele mai folosite sunt gaurirea
trunchiului pe o adancime de 3-5 cm, cu un diametru de 5-10 mm sau crestarea cojii. De asemenea, în
cazul taierii unor ramuri tinere se poate colecta seva în zona de taiere. în oricare dintre variante, seva se
va colecta cu ajutorul unor recipiente de plastic sau (cel mai bine) din sticla, foarte curate și care vor fi
mentinute cat mai bine acoperite în timpul recoltarii.

Imediat dupa ce a fost recoltata (cca. 150-250 ml pe zi), seva trebuie sa fie transferata în sticle de
dimensiuni mici sterilizate prin incalzire și apoi inchise etans. Astfel, seva se poate pastra la frigider
pentru 1-3 zile fără a-si pierde proprietatile terapeutice. în momentul în care o sticla este deschisa, seva
trebuie sa fie consumata imediat pentru a nu se degrada. De la un singur arbore, se poate colecta astfel
zilnic cantitatea de seva necesara pentru un tratament fără a dauna desfasurarii vietii acestuia. Imediat
dupa ce s-a incheiat recoltarea sevei, orificiul realizat pentru recoltare se va “pansa” pentru a feri astfel
arborele de daunatori. Pentru aceasta, se va face un mic cep din argila umezita cu apa și putin rumegus
cu care se va astupa orificiul prin care a fost colectata seva.

In traditia populara a mai multor popoare, toate operatiunile legate de recoltarea sevei sunt insotite de un
profund respect și grija fata de fiinta arborelui și fata de intreaga Natura, operatiunile incheindu-se cu
pansarea arborelui și cu o multumire adresata lui pentru nepretuitul ajutor acordat.

15