Vechii calugari ne-au transmis retete si metode de vindecare bazate pe ierburi d e leac si rugaciune De-a lungul secolelor, tincturile

si licorile din plante folosite n medicina popu lara proveneau nu numai din experienta vracilor, ci si din manastiri, acolo unde vechii calugari mosteneau si duceau mai departe traditia vindecarii cu ierburi de leac. n Evul Mediu, n tari precum Germania si Elvetia, n laboratoarele manastire sti n care se preparau diferite elixire si pomezi, calugarii foloseau plante medi cinale, radacini, fructe si alte ingrediente doar de ei stiute. Faptul ca monahi i aveau cunostinte despre eficienta anumitor plante explica aparitia a numeroase retete exceptionale, care au vindecat boli dintre cele mai grele. Tot de la man astiri au ajuns la noi si cele mai gustoase retete de post. Leacurile au depasit de mult zidurile lacasurilor sfinte si au ajuns sa fie cunoscute si pretuite n nt reaga lume, ca remedii cu eficienta dovedita. Cndva, manastirea a fost cabinet medical Pna acum un secol, ngrijirea bolnavilor si arta de a vindeca se mai aflau nca sub t utela bisericii. Oamenii carora li se ncredinta vindecarea sufletului trebuiau sa raspunda si de vindecarea trupului. Bisericile crestine au preluat aceasta trad itie. Preotii, calugarii si maicile alinau si suferintele trupului. Ei studiau f unctiile organismului si cauzele bolilor, elabornd metode de vindecare dintre cel e mai diverse. Traduceau, transcriau si puneau n practica retete apartinnd altor c ulturi, dar acumulau experienta si din terapiile practicate de ei nsisi. n special , calugarii s-au ngrijit de trebuintele sufletesti ale omului, pe care l-au nteles si l-au sprijinit moral, dar caruia i-au obladuit si ranile fizice. n medicina m onastica, diagnosticul se punea dupa nfatisarea pacientului, dupa gesturile sale si dupa felul cum vorbea. Citeau boala n ochi, pe chip, n ncarcatura limbii, n mirosul corporal. nainte de a consulta bolnavul, calugarii se rugau pentru purificarea l or proprie si pentru ca bunul Dumnezeu sa-l ajute pe cel aflat n suferinta. Astfe l, pacientul era vindecat prin puterea lui Dumnezeu, dar si prin propriile forte , regasindu-si echilibrul si armonia. Calugarii nu cereau plata pentru serviciil e lor medicale, deoarece Hristos i-a vindecat pe suferinzi fara sa le ceara nimi c n schimb. Farmacia din curtea manastirii n afara de plante medicinale, calugarii terapeuti foloseau ventuzele, lasatul de snge, terapia cu apa, baile si cataplasmele, metode mai putin folosite astazi, da r care dau semne ca snt redescoperite si apreciate tot mai mult si de terapiile m oderne. Exista metode vechi de tratament care astazi ni se par ciudate, dar care au rezistat cu succes cercetarilor moderne. Astfel, bacteriile continute de o a lifie calugareasca menita sa vindece ranile, preparata din excremente de oaie, m iere si mucegai, actioneaza, dupa o aplicare de cteva zile, ca un antibiotic. n pl us, calugarii, ca niste medici moderni, recomandau o alimentatie adaptata fiecar ui bolnav n parte si, nu n ultimul rnd, un regim de viata sanatos. Fiecare manastir e avea o gradina cu plante medicinale. Calugarii le ngrijeau, le recoltau, le usc au si le depozitau n farmacii uriase, iar din ele preparau ceaiuri, licori sau al ifii. Taranii le aduceau si ei ierburi de leac, peste care, atunci cnd le culegea u, rosteau Tatal Nostru, asa cum i nvatasera calugarii, pentru ca ierburile sa fie ct mai curate si cu putere de tamaduire mai mare. Adesea, preparatele aveau n ele si 7 ingrediente miraculoase, adica exact numarul zilelor n care si-a desavrsit D umnezeu creatia. Regimul alimentar al calugarilor Mai demult, n manastiri, regimul era pur vegetarian. La care se adaugau lapte si brnza, iar n zilele de sarbatoare si peste sau carne de pasare. De altfel, prepara rea brnzei intra n atributiile calugarilor, care au devenit, de asemenea, maestri la gatitul pestelui. n Romnia, pe lnga manastiri, erau stuparii, iar din cresterea albinelor s-a ajuns la retete extraordinare de sanatate pe baza de produse apico

le. Calugarii si astazi mannca putin si se roaga mult. Regimul lor se asemana cu cel propus de dieteticienii de astazi: fructe, legume si cereale, produse lactat e, peste. Meniul trebuie sa umple o treime din stomac cu hrana solida, o treime cu lichide, si o treime sa ramna gol. Iar periodic, sa se reduca ratia pentru a p ermite organismului sa se odihneasca. Perioadele de post snt cure de dezintoxicar e si reenergizare trupeasca si sufleteasca. Calugarii pun mare pret si pe igiena zilnica, pe spalarea temeinica a trupului. Medicina monastica n-a fost gndita do ar pentru tratarea bolilor acute, ea este o filosofie de viata. Cei care traiesc n armonie cu natura si cu Dumnezeu snt sanatosi si fericiti. Tamaduitorii acelor vremuri considerau ca vindecarea este mntuire. Plantele medicinale din Biblie Calugarii au folosit cu predilectie acele plante tamaduitoare pomenite n Biblie. Scortisoara mirositoare apare de mai multe ori mentionata n Sfnta Scriptura, mai ale s ca unul dintre ingredientele ungerii sfinte. Astazi stim ca uleiul esential de scortisoara este antidiareic, antimicrobian, astringent, imunostimulator si are efecte benefice n afectiuni respiratorii, genito-urinare, n tratamentele stomatol ogice. Din anul 2002, uleiul de scortisoara se foloseste ca ingredient la prepar area Sfntului si Marelui Mir. Cedrul, arborele cel mai laudat, pomenit n Biblie de 75 de ori, ne da un ulei cu proprietati antiseptice pentru caile respiratorii. Este antiseboreic, expectorant, mucolitic, sedativ nervos si stimulent tonic. Is opul, cu miros aromat placut, e folosit n raceala, bronsita, gripa, angina, rani, dermatite, furuncule, guturai alergic, negi, papiloame, bataturi. Pomenit n Psal mii lui David, isopul este un remediu excelent n tratarea bolilor de plamni. Actio neaza de asemenea ca un foarte bun purificator al sngelui, avnd efect asupra vasel or capilare prin scaderea fragilitatii acestora, planta fiind foarte buna si n tr atamentul bolilor de ficat, n hepatite, leucoree, amenoree sau reumatism cronic. n cazul tulburarilor gastrice sau balonare este utila tinctura de isop. Pentru ar suri la stomac si gaze intestinale se consuma doua-trei pahare pe zi de macerat la rece, nainte de mesele principale. Leacuri monahale din castane Castanii comestibili au fost intens plantati n jurul manastirilor din Oltenia si Moldova, iar cu ocazia aceasta, fructele lor au intrat n retetele vestitelor leac urile monahale. Cu ele se tratau reumatismul si degeraturile, problemele digesti ve si intestinale, diferitele boli ale batrnetii. Castanele au fost folosite ca h rana usoara si extrem de hranitoare pentru convalescenti, bogatia lor de mineral e si de vitamine (greu degradabile n procesul prepararii) fiind un excelent sprij in pentru o vindecare rapida. Piureul de castane ndulcit cu miere, consumat n cure de cteva saptamni, e recomandat n hemoroizi, varice, tromboflebita. Stimuleaza tra nzitul intestinal, are efecte antiinflamatoare si tonice vasculare. Calugarii re comandau cte o farfurie de piure de castane n afectiuni ca: boli cronice de rinich i, indigestie, diaree, degeraturi (extern). Tinctura de sunatoare, asa cum era p reparata si folosita de calugari, ajuta n tratamentul ranilor si al durerilor, n c az de febra musculara si nevralgii. Extractul de paralute al calugarilor are un efect antiinflamator si se foloseste n tratamentul acneei, arnica este eficienta n cazul luxatiilor si al contuziilor. Preparatele din salvie au efecte antimicrob iene, antihipertensive si antiinflamatoare, contribuind, n acelasi timp, si la sc aderea nivelului de zahar din snge, calitate care o recomanda n celor cu diabet. Smirna si tamia, ca medicamente Tamia din manastiri a fost folosita si ca remediu naturist, iar retetele snt cunos cute si astazi. Laringita, tusea necontrolata snt vindecate prin consumarea zilni ca a 20 de picaturi de tamie ntr-un pahar cu apa. Totodata, se face gargara cu inf uzie. Tamia mai are si puternic efect cicatrizant, fiind foarte bun antiinflamato r extern. Pentru a dizlova pietrele la rinichi este recomandat consumul unei lin gurite cu tinctura diluata n jumatate de pahar cu apa plata, de trei ori pe zi. D

ar cum se prepara miraculoasa tinctura? ntr-un borcan nchis ermetic se pun zece gr ame de tamie si se lasa timp de sapte zile la dizolvat n 100 ml alcool alimentar d e 90 de grade. Apoi se strecoara si se administreaza intern. O cura extraordinar de buna, ce topeste chisturile pe ficat, plamni sau rinichi, este tot pe baza de tamie. Astfel, n prima saptamna se nghite n fiecare dimineata, pe stomacul gol, un b ob de tamie alba (ct un bob de mazare), nvelit n miez de pine (ca sa nu atinga dintii ). n urmatoarele trei saptamni se procedeaza la fel, dar numai din doua n doua zile . n paralel se beau trei-patru pahare cu ceai de traista-ciobanului naintea meselo r principale. Pentru stari de anxietate si chiar n psihozele si nevrozele grave s e fac n dormitor fumigatii cu tamie nainte de culcare. Smirna este folosita sub for ma de tinctura sau infuzie. Este medicament monahal recomandat n guturai, gripa, bronsita, oboseala, astenie, agitatie, indigestie, balonare, circulatie periferi ca deficitara. Alunul si maslinul, doi arbori sfinti Unul dintre roadele pretioase ale pamntului, asa cum apare n Sfnta Scriptura, alunu l este considerat ca facnd parte din categoria celor mai bune remedii pentru mari rea rezistentei capilare, fiind utilizat cel mai frecvent n tratarea varicelor. n tratamentul pentru varice se foloseste tinctura de alun, care se prepara astfel: 50 de grame de frunze de alun se pun n 250 ml de alcool alimentar de 70 de grade , ntr-o sticla nchisa ermetic. Se lasa timp de doua saptamni, timp n care sticla va fi agitata. Se strecoara si se consuma o lingurita de tinctura dizolvata n 100 ml de apa, de trei ori pe zi. Extern, n tratamentul plagilor si al ulceratiilor se pun comprese cu infuzie din frunze de alun, preparata din 5 linguri de planta la un litru de apa. Maslinul este folosit n reglarea colesterolului, elasticizarea vaselor de snge si curatarea acestora. Cercetarile actuale au demonstrat ca masli nele au si proprietati digestive, cicatrizante, astringente si emoliente, fiind eficiente n afectiunile hepatice, litiaza biliara, dischinezie biliara, insuficie nta hepatica, rahitism, afectiuni ale vaselor sanguine, anemie, laringita si par adontoza. Cteva lingurite de ulei de masline extravirgin luate n fiecare dimineata , pe stomacul gol, constituie un remediu excelent n tratarea diabetului zaharat s i a ulcerului, n acest caz avnd rol de pansament gastric. Ierburi din vechi retete Daca nmugurirea crengutelor de smochin anunta venirea Mntuitorului, ca leac, smoch inele protejeaza oasele, vindeca bronsita si raceala, tusea persistenta si nu n u ltimul rnd ajuta la pierderea kilogramelor n plus. n combaterea tusei se foloseste cel mai frecvent siropul de smochine. Datorita continutului de vitamine A, B si C, smochinele stimuleaza imunitatea, prevenind aparitia virozelor respiratorii n perioadele reci si ajuta la mentinerea unei vederi sanatoase. Cu sucul laptos al smochinelor se pot combate negii sau bataturile. Floarea-pasiunii sau passiflor a a fost numita Floarea patimilor lui Christos de catre preotii spanioli care, n secolul XVII, au ajuns n America de Sud. Extractele din passiflora nlatura agitati a nervoasa si durerile gastrointestinale provocate de nervozitate si au un usor efect sedativ. Lacramioarele sau Iarba Sfntului Gheorghe, regleaza bataile inimii . Ceaiul de lacramioare se prepara turnnd o cana de apa clocotita peste o linguri ta de planta uscata. Amestecul se fierbe apoi zece minute. Se ia cte o lingura de cteva ori pe zi. Frunze si seminte vindecatoare n medicina monahala, cretisoara era pusa sub protectia directa a Maicii Domnului, datorita harului vindecator pe care l avea n frunzele sale, mai ales n cazul sufer intelor femeiesti. Pentru tratarea unor afectiuni acute, cum ar fi infectiile ga stro-intestinale sau hemoragiile, se pot lua pna la 6 lingurite pe zi de pulbere de planta. Semintele de dovleac snt extrem de eficiente n combaterea parazitilor i ntestinali. Celebra pentru capacitatea de vindecare a bronsitelor si bolilor de plamni, dar si a suferintelor abdominale, coada-soricelului este si un excelent e

nergizant. Iata o bautura care nu lipsea din manastirile medievale: o lingura de flori proaspete se oparesc cu 3 litri de apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze 3 ore. Se strecoara, apoi se adauga 200 ml suc de catina si o cana de miere. Se trage n sticle care se nchid ermetic. Se bea cte un paharel pe stomacul gol. n manas tirile ortodoxe din nordul Rusiei, negii erau tratati cu cartofi cruzi, taiati p e jumatate. O jumatate se arunca peste cap, cu cealalta se freca negul, apoi era ngropata n pamnt uscat, nct cartoful sa nu ncolteasca. Imediat ce acesta se va usca n pamnt, negul va disparea. Calcatura lui Elefterie Terapia Elefterie are ca origine o veche terapie romneasca, nascuta la manastire. ntemeietorul ei este preotul arhimandrit Mihai Elefterie, fost staret al manasti rii Dervent. Calcatura lui Elefterie , cum e denumita metoda acestui calugar cu pre gatire de medic ortoped consta n totalitatea interventiilor si procedurilor aplic ate asupra coloanei vertebrale pentru a o corecta. Este o terapie manuala, pentr u a restabili mobilitatea articulatiilor, a diminua durerile si a reda pacientul ui o stare de sanatate globala. Metoda este utila n luxatii, cifoza, scolioza, to rticolis, spondiloza, discopatii, lombosciatica. Dar se pot trata si ulcerul gas tric si hipertensiunea arteriala. Pozitionarea incorecta a ultimelor trei verteb re poate determina enurezisul, constipatia cronica sau unele afectiuni ginecolog ice. De asemenea, deformarile la nivelul unor vertebre cervicale pot determina, datorita modificarilor circulatorii la acest nivel, cefalee, ameteli, tulburari de auz si de vedere. De aceea, calcatura lui Elefterie poate vindeca mai mult de ct bolile oaselor. Cu ajutorul unui bru si a unor proceduri speciale de presare si rulare, cu planta piciorului, pe apofizele spinoase ale vertebrelor coloanei do rsale, parintele Elefterie obtinea deblocarea si reasezarea acestor vertebre. Din retetele parintelui Elefterie Contra durerilor de cap: pe o piele de miel sau de oaie proaspat jupuita se ntind e miere de albine lichida si tamie foarte bine pisata. Se pune pe cap blana presa rata cu miere si tamie din belsug si se tine pna cnd se usuca mierea. Mierea cu tami e trebuie sa ajunga pna la pielea capului. Cu acest tratament, parintele Elefteri e vindeca durerile de cap, dar si sechelele loviturilor la cap, inclusiv vasele sparte si cheagurile de snge. n tratamentul afectiunilor oculare, calugarul recoma nda sa se ia o lingura de tuica n gura. Lichidul se trece printre dinti si apoi s e pune la coada ochiului (dar fara sa atingem deloc corneea), ntr-un colt si n alt ul, n timp ce pacientul sta cu ochii nchisi. Imediat ce va deschide ochii va apare a o usturime intensa si ochii vor ncepe sa lacrimeze puternic si sa se curete. Es te o metoda cu care se obtin rezultate uimitoare n cataracta, n fotofobie, n spasmu l ochilor, precum si n cazul lacrimarii continue. Contra caderii parului n manastirile franciscane se recomanda spalarea, o data pe saptamna, cu apa calda, urmata de un masaj cu sare bruta, timp de 15 minute, dupa care pielea capului s e clatea bine. Sase tratamente erau suficiente pentru eradicarea completa a ecze mei, dar tratamentul putea fi continuat la intervale mai mari, daca persoana cre dea ca este necesar. Pentru a ndeparta matreata, pielea capului se maseaza, de do ua ori pe saptamna, cu un amestec de ulei de ricin si parafina, n proportii egale. Calendarul lunar era foarte raspndit n manastiri. Se credea ca parul nu trebuie t aiat n timpul cnd luna este plina. Elixire monahale Dintre retetele monahale care au ajuns pna n zilele noastre, una este cea de prepa rare a teriacului, medicament folosit mpotriva otravirilor. Ingredientele pentru aceasta tinctura amara snt plante culese din padure. Se pun plantele ntr-o sticla si se acopera cu alcool. Elixirul se tine ntr-un loc cald, vreme de 4-6 saptamni,

dupa care se strecoara si poate fi folosit imediat. Pentru teriac, care este un fel de bitter suedez, ingredientele snt: radacina de angelica, valeriana, curcuma (sofran de India), sclipeti (Potentilla erecta) si papadie, 20 g coada-zmeului, 5 g scortisoara pisata, 2 g smirna, 10 g cardamom (boabe), 10 g menta, 30 g sta fide, 1 l rachiu de secara dublu rafinat, 10 lingurite miere de salcm. Se bea cte un paharel plin, n caz de probleme digestive acute.