Ceapa și usturoiul – aliment medicament

Ceapa
Descriere: Planta erbacee comestibila cu miros puternic,
specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica, verde, si cu cea
subterana in forma de bulb. inca din antichitate, ceapa a fost
folosita ca ta medicinala. Ea prone din Asia si Asia Mica. Se
folosea ca diuretic foarte eficient contra ascitei.

Compozitie: Continutul de proteine este scazut

(l%),cel de hidrati de carbon este de 9%. Contine cantitati mici
de sodiu, circa 8 mg%, 160 mg% potasiu, 30 mg% calciu, 40
mg% fosfor si 0,5 mg% fier. Alte microelemente continute
sunt: iod, siliciu, sulf si fluor. Vitaminele sunt in cantilale mica:
5 mg% tamina A; 0,03 mg%, taminele B,B,; 02% mg% macin
si 8 mg% tamina C. Mai contine acid fosforic si acetic, ulei
volatil,bisulfat de alil si propil.enzime.
Proprietati: Stimulente, diuretice, expectorante, vermifuge,
hipogli-cemice. anii cancerigene, afrodisiacc, antiseptice,
antalgice, antireumau\'ce.
Indicatii terapeutice: Astenie,edeme, oligurie,
surmenaj,imbatranire precoce, impotenta sexuala, boli
reumatice, gripa, ateroscleroza, diabet zaharat, ermi intestinali
etc.
Mod de folosire: Se consuma minimum 1-2 cepe crude pe zi
sau se prepara tinctura dintr-o ceapa zdrobita, macerata 10 zile
in 100 ml de alcool; se filtreaza si se iau cate 2 lingurite pe zi
inaintea mesei de pranz si inainte de culcare (ca diuretic).
Pentru prostatite se recomanda cure de 10 zile pe luna, timp de
6 luni pe ani. Se poate folosi macerata (2 cepe la 500 ml apa),
o cana inainte de culcare, in gripa; pentru tuse, se face infuzie
din 4-6 cepe la 1 litru de apa indulcita cu 10 mg miere sau
zahar, se strecoara si se beau 1-2 cani calde pe zi. Decoctul din
3 cepe mari la un litru de apa, cate o cana dimineata si seara,
se foloseste pentru reumatism; se pun calaplasme cu ceapa
fiarta in furunculoze, placi, degeraturi; suc, pentru uz extern
(dureri de dinti, furuncule, intepaturi de insecte) si intern
pentru diabet zaharat, boli reumatice, prosta-liie, edeme
(simplu sau amestecat cu suc de morco sau telina).

Usturoiul

Descriere: planta erbacee din familia liliaceelor, cu gust si miros

caracteristic, al carei bulb,compus din bulbi mici de forma
lunguiata, este comestibil.
Usturoiul se numara printre cele mai vechi legume de cultura,
Fiind cunoscut cu 5000-6000 de ani I.I.Ch. Originar din stepele
Asiei centrale, se utiliza in Egiptul antic ca fortifiant; i se
cunosteau proprietatile de vermifug, de antiseptic si se
recomanda ca antidot impotriva turbarii si muscaturilor de
vipera. Mult timp a fost singurul mijloc de combatere a
epidemiilor de ciuma care bantuiau in trecut. In medicina
traditionala romaneasca se folosea, in trecut, frecandu-se
buzele copiilor cu un catel de usturoi pentru a le da forta si a-i
apara de boli. Astazi este folosit ca materie prima pentru
medicamente hipotensive.

Compozitie: Hidrati de carbon pana la 25%, in care predomina

insulina, protide, saruri minerale, iod, siliciu, sulf, vitamina C
(cea 0,4%), cantitati mici de ulei volatil format din disulfura de
aliprolil (cea 6%), disulfura de alil (cea 6%), trisulfura de alil
(cea 20%) si cantitati mici de tetrasulfurade alil. De asemenea,
mai contine doua substante uleioase cu puternice proprietati
bacteriostatice, si anume alicina si garlicina, care sunt
responsabile de actiunea fitoncida, alaturi de alisatina] I si II,
care actioneaza puternic asupra stafilococului.
Proprietati: Stimulante, antiseptice,bactericide,hipotensoare,ex-
pectorante, febrifuge, vermifuge, afrodisiace etc.
Indicatii terapeutice: Arterioscleroza,
artroza, hipertensiune arteriala, vermi intestinali, astm bronsic,
boli reumatice, guta, gripa, tuse convulsiva, emfizem pulmonar,
stimuleaza apetitul, contribuie la eliminarea balonariloretc.
Utilizarea interna: Are efect hipotensiv asupra circulatiei
periferice si asupra contractilitatii miocardului. Preparatele din
usturoi coboara si minima si maxima presiunii
arteriale; pulsul devine mai rar. Este antihe-moragic si
micsoreaza riscul de tromboza, de asemenea se observa o
scadere a colesterolului in sange. Are o puternica actiune
antibacteriana si se poale folosi ca antidiareic si antidizenteric; i
se atribuie proprietati anticaneerigene. Atenueaza colicile
produse de dispepsiile de fermentatie, stimuleaza apetitul, este
tonifiant al stomacului, contribuie la eliminarea balonarilor, este
carminativ, stimuleaza secretiile biliare. Se recomanda in
tratametul oxiuriazei. Se recomanda in bronsite cronice, gripe si
rinile, in astm, emfizem pulmonar si in tuse convulsiva.
Sporeste diureza, actionand asupra eliminarii de acid uric si
urati, de aceea se foloseste in litiaza urica, in guta, reumatism,
artritism.
Utilizare externa: Este folosit la vindecarea plagilor infectate, a
ulceratiilor, are proprietati sedative in cazul unor plagi insotite
de dureri de nalura reumatica sau datorate unor inflamatii ale
conductului auditiv extern. in tratamentul oxiuriazei se
foloseste in clisme. Tratamentul extern se completeaza cu cel
intern. Este un bun remediu contra bataturilor si negilor.
Mod de administrare: Singurul impediment in folosirea
usturoiului eslc mirosul sau penetrant, care poate fi evitat doar
partial, prin igiena repetata a gurii cu paste de dinti puternic
mentolate si clatita cu alcool foarte diluat, luandu-se totodata si
1-2 lete de carbune medicinal.
Are contraindicatii in bolile gastrice si intestinale, in simptomele
congestive pulmonare, deoarece accentueaza starea iritativa;
de asemenea, nu se va administra mamelor care alapteaza,
deoarece transmite gustul si mirosul sau laptelui, putand duce
la intarcare.
intern: Se consuma crud, cate 2-3 catei pe zi (in mancare sau
salate); macerat (3-4 catei zdrobiti, pusi la macerat pentru 6-8
ore intr-o cana cu apa sau lapte fiert in clocot), o cana in
fiecare dimineata, timp de 3 saptamani, pentru viermi
intestinali; sirop, din 50 g usturoi decojit, fiert in 200 ml lapte
sau apa, care se filtreaza si se indulceste cu 50 g zahar si se iau
2-3 linguri pe zi (in cazul teniei, se bea toata cantitatea
dimineata pe stomacul gol), repetandu-se mai multe zile la
rand pana la expulzarea parazitului; siropul este recomandat si
pentru reumatism, guta, tahicardie.
Se poate lua si sub forma de tinctura (50 g catei decojiti se lasa
la macerat 10 zile in 250 ml alcool, agitand periodic continutul).
Dupa filtrare, se recomanda cate 15 picaturi, de doua ori pe zi.
extern: Solutie cu 10% suc de usturoi si 1-2% alcool, pentru
dezinfectarea ranilor; tampon imbibat cu suc pentru calmarea
durerilor de urechi; cataplasme de usturoi ras, aplicate seara si
pastrate pana dimineata, timp de circa 15 zile, pentru
combaterea negilor si bataturilor; se aplica bulbi fierti, cat se
pot suporta de calzi, pe zona interesata (se repeta de mai
multe ori pe zi); in dureri de dinti, se aplica urgent, local, o
pasta din usturoi zdrobit amestecat cu unt proaspat.