4.9.2.2.

Fertilizare

Cerinţele fată de elementele nutritive ale latirului sunt similare cu cele ale
mazării, deci fertilizarea se face după aceleaşi reguli.

4.9.2.3. Pregătirea terenului

Cuprinde aceleaşi lucrări ca şi pentru alte plante semănate în prima

urgenţă.

4.9.2.4. Sămânţa şi semănatul

Sămânţa trebuie să aibă puritatea peste 96%, iar valoare germinativă peste
80%.
Semănatul se face în urgenţa întâi (la 3 - 4°C în sol), cel mai târ ziu până
la sfârşitul lunii martie.
Densitatea de semănat este de 80 - 100 boabe germinabile/m 2. Se
seamănă în rânduri apropiate (12 - 15 cm), la adâncimea de 5 - 6 cm. Cantitatea
de sămânţă este de 120 - 160 kg/ha.

4.9.2.5. Lucrările de îngrijire

Sunt ca şi cele pentru mazăre, mai puţin erbicidarea.

4.9.2.6. Recoltare

Recoltarea se face când 2/3 din păstăi s-au îngălbenit, în aceleaşi condiţii
tehnice arătate la mazăre. Producţiile oscilează între 10 – 20 q/ha. Pentru păstrare,
se vor lua aceleaşi măsuri ca şi la alte leguminoase.

4.10. ARAHIDELE

4.10.1. Importanţă. Biologie. Ecologie

4.10.1.1. Importanţă

Arahidele ocupă locul al 3-lea în producţia mondială de ulei, obţinându-se

peste 3 milioane tone ulei anual, cultura situându-se după soia, floarea-soarelui şi
înaintea bumbacului. Uleiul de arahide este folosit în alimentaţie, în industria
conservelor, a margarinei, iar cel depreciat, la săpunuri etc. Uleiul de arahide are
o bună valoare alimentară (are un conţinut bogat în vitamina B 1 etc.), însă la o
păstrare necorespunzătoare râncezeşte uşor. După extragerea uleiului şrotul şi
295
turtele se folosesc în prepararea halvalei, ciocolatei etc., iar seminţele întregi se
consumă prăjite sau în diferite preparate culinare. Ca furaj, se folosesc uneori
turtele şi şroturile, fiind bogate în proteină. Tulpinile conţin circa 10% proteine,
fiind folosite ca nutreţ grosier.

4.10.1.2. Compoziţie chimică

Din determinări făcute la soiurile cultivate în ţara noastră, conţinutul

seminţelor în grăsimi a fost de 54 – 56%, iar cel proteic de 19 - 21% (L. POP şi
colab., 1986 etc.).
Extragerea uleiului se face la rece sau la cald. Cel extras la rece, deşi
cantitativ mai puţin este de calitate superioară. Făina după presare la rece, conţine
încă circa 8% ulei, 47,6% proteină, 23,0% substanţe extractive neazotate şi 4,8%
substanţe minerale.

4.10.1.3. Răspândire

Pe glob, arahidele se cultivă pe 23,8 milioane ha (“Production yearbook”

vol. 52, 1998), suprafaţa cea mai mare fiind în Asia (13,6 milioane ha, din care
India 8,1 milioane ha, China 3,7 milioane ha) şi Africa (8,8 milioane ha). Mare
exportatoare de ulei de arahide este Senegalul, urmat de Nigeria, Sudan etc.
Europa cultivă circa 11 mii ha, în ţările sudice.
La noi în ţară se cultivă pe suprafeţe restrânse în sudul ţării, de-a lungul
Dunării.

4.10.1.4. Sistematică. Soiuri

Arahidele fac parte din tribul Hedysareae, genul Arachis. Specia

cultivată, Arachis hypogaea L., cuprinde două subspecii: ssp. fastigiata Waldr.,
cu port erect (50 - 70 cm) şi flori grupate la baza tulpinii principale (cultivată în
Brazilia şi coastele Oceanului Atlantic) şi ssp. procumbens Waldr., cu tulpină
târâtoare şi perioada de vegetaţie mai lungă (cultivată în Peru şi pe coastele
Oceanelor Pacific şi Indian).
Arahidele sunt originare din zona tropicală şi subtropicală a Americii de
Sud şi sunt răspândite în zonele cu climat cald.
La noi s-au încercat soiuri timpurii cu cerinţe termice reduse: Velican,
Jelud, Brazilian etc. În prezent, sunt omologate soiurile Tâmbureşti (introdus în
cultură în anul 1983), Dăbuleni (din 1997), Viorica (din 1997). Pentru soiurile
Dăbuleni şi Viorica, puritatea biologică este realizată de S.C.C.C.P.N. Dăbuleni.

4.10.1.5. Particularităţi biologice

Arahidele (fig. 4.24). GH. BÎLTEANU, 1998) sunt plante anuale, cu

rădăcină pivotantă de tipul II, tulpină erectă sau culcată, frunze paripenate cu 2
perechi de foliole.
296
 Florile apar la 25 - 30 zile de
la răsărire, sunt mici, galbene sau
portocalii, solitare sau grupate câte 2 -
4 în inflorescenţe. Planta are două
tipuri de flori: unele ce se deschid, cu
corola vizibilă la polenizare şi altele ce
nu se deschid, dispuse la baza tulpinii
şi pe porţiunea subterană, la care
polenizarea se face cu floarea închisă.

Fig. 4.24. Alunul de pământ

A – planta; B - fructe.
Fecundaţia este autogamă. După fecundaţie baza ovarului are o creştere
rapidă (5 - 20 cm), formând o prelungire - organ numit ginofor. Acesta poartă
ovarul şi pătrunde în sol (circa 10 cm), unde se dezvoltă fructul. La florile situate
în partea superioară a tulpinii, la care ginoforul nu ajunge cu ovarul până la sol,
fructul nu se dezvoltă. Fructul (format în sol) se acoperă cu o micoriză ecototrofă,
care-l protejează de uscăciune.
Fructul este o păstaie indehiscentă, de forma unei gogoşi de vierme de
mătase, cu 1 - 5 seminţe (reprezentând 65 – 75% din masa fructului). O plantă
formează, în condiţiile ţării noastre, până la 250 de flori şi 25 - 30 de fructe (care
reprezintă 5 - 15% din numărul florilor); în zonele favorabile de cultură, poate
forma până la 500 - 700 fructe pe plantă.

4.10.1.6. Cerinţe faţă de climă şi sol.

Arahidele au cerinţe foarte ridicate faţă de căldură. Temperatura minimă

de germinaţie în sol este de 12 - 13°C. Înfloresc la 20°C, iar pe perioada de
vegetaţie suportă temperaturi de 35 - 40°C. La o temperatură medie zilnică de
12°C încetează depunerea substanţelor în bob. În perioada de vegetaţie (120 zile
soiurile extratimpurii şi 200 zile cele târzii), suma de grade este de 3.000 –
4.000°C sau chiar mai mult. Cerinţele la umiditate sunt mai mari până la înflorit.
În zona subtropicală, cu evaporaţie intensă, se obţin producţii bune numai dacă în
primele trei luni de vegetaţie cad circa 500 mm precipitaţii. În condiţiile ţării
noastre, cu evaporare mai redusă în mai-iunie, sunt suficiente 250 mm. Ploile
abundente reduc regimul termic, scad producţia şi întârzie maturizarea fructelor.
Solurile uşoare sau chiar nisipoase, care permit pătrunderea ginoforilor şi
dezvoltarea fructelor, cu reacţie neutră spre alcalină (pH 6,5 - 7,5), sunt cele mai
favorabile pentru această plantă.
Arahidele se cultivă în zonele tropicale şi subtropicale, însă prin
ameliorare s-au creat soiuri timpurii care se maturizează până aproape de paralela
44° latitudine nordică. Mai la nord sau mai la sud de zona tropicală fructele rămân
mai mici şi mai sărace în ulei. În ţara noastră arahidele se pot cultiva numai în
297
zonele sudice, cu condiţiile termice cele mai ridicate (Zimnicea, Turnu Măgurele)
şi pe nisipurile din Oltenia (în condiţii de irigare).
4.10.2. Tehnologia de cultivare a arahidelor

4.10.2.1. Rotaţie

Arahidele se pot cultiva după orice plantă, iar ele sunt bune
premergătoare pentru culturile (cerealele) de primăvară. Se pot cultiva pe acelaşi
teren după 2-3 ani.

4.10.2.2. Fertilizare

Se face cu 10 - 15 tone/ha gunoi de grajd (bine descompus), la care se

adaugă îngrăşămintele fosfatice şi, eventual, potasice. Se poate face şi fertilizarea
numai cu îngrăşăminte minerale. În ţara noastră, se recomandă doze de N 50P50
anual.

4.10.2.3. Lucrările solului.

Toamna se face arătura adâncă, iar primăvara pregătirea patului

germinativ ca şi pentru alte plante semănate târziu. Ultima lucrare trebuie să nu se
facă mai adânc de 8 - 10 cm, pentru ca ginoforii să nu pătrundă la adâncime prea
mare, fapt care ar întârzia maturizarea şi ar reduce numărul fructelor formate.

4.10.2.4. Sămânţa şi semănatul

Se folosesc seminţe din anul precedent, descojite (sau fructe rupte în

două), cu 2 - 3 zile înainte de semănat. Semănatul se face când temperatura
solului ajunge la 14 - 15°C. Densitatea optimă este de 8 - 12 plante/m 2, iar
distanţa între rânduri de 50 - 60 cm, iar pe rând la 16 - 20 cm. Semănatul se face
la adâncimea de 5 - 6 cm. Cantitatea de sămânţă este de 35 - 50 kg/ha la
seminţele mici, 60 - 70 kg/ha la seminţele mari şi 100 – 120 kg/ha la păstăi.
Semănatul se face cu semănători universale, ca cea de porumb (SPC-6) sau
manual (pe suprafeţe mici).

4.10.2.5. Lucrările de îngrijire

Obişnuit se fac 3 - 4 prăşile, când se execută rărirea şi 2 - 3 muşu roiri,

pentru a favoriza pătrunderea ginoforului. Pentru combaterea buruienilor pe cale
chimică se folosesc erbicidele Treflan (4 -5 l/ha) sau Lasso (8 - 10 l/ha),
încorporate în sol înainte de semănat, iar în perioada de vegetaţie Basagran (2 - 3
l/ha) sau Flex (1 - 1,5 l/ha).
Viermii albi, care pe nisipurile Olteniei produc pagube mari (consumă
rădăcinile şi fructele), se combat cu Lindatox 3, în doză de 60 kg/ha, încorporat
prin arătură.
Irigarea pe nisipurile din sudul Olteniei se face prin circa 8 udări cu 300 -
298
350 m3/ha fiecare, iar pe cernoziomuri prin 3 - 5 udări cu norme de 400 - 500
m3/ha:
4.10.2.6. Recoltare

Se recoltează la maturitatea deplină, înainte de venirea brumelor, prin

smulgere manuală, cu sapa şi prin procedeele folosite la recoltarea cartofilor.
Urmează uscarea fructelor pe capre sau suporţi improvizaţi, apoi desprinderea
fructelor cu mâna sau cu batoze speciale. În ţările mari cultivatoare se folosesc
combine speciale de recoltat.
Producţiile sunt foarte variabile, de la 4 - 5 q/ha la 30 - 40 q/ha în zone
foarte favorabile. La noi s-au obţinut până la 10 - 20 q/ha. Păstrarea se face la
14% umiditate. La recoltare păstăile au un conţinut ridicat de apă (circa 40%),
astfel că uscarea este obligatorie, la temperaturi de 50 - 60°C pentru arahidele de
consum şi sub 50°C pentru cele de sămânţă.

299