Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia

Mediului
Asigurarea calităţii şi siguranţei alimentelor

REFERAT PRACTICĂ DE SPECIALITATE

Depozitarea, păstrarea, gestionarea şi conservarea porumbului de

panificație constituit stoc rezervă de stat

Sibiu
2024

1
 CUPRINS

1. TEHNOLOGIA DE PRELUCRARE A PORUMBULUI

2. VERIFICAREA STOCULUI DE PORUMB
3. STRUCTURA ANATOMICĂ A BOBULUI DE PORUMB
4. DEPOZITAREA CEREALELOR
5. MIJLOACELE DE TRANSPORT UTILIZATE PENTRU VEHICULAREA
CEREALELOR ÎN INTERIORUL DEPOZITELOR
6. SILOZUL DE CEREALE
7. TEHNOLOGIA DE PRELUCRARE A PORUMBULUI
8. CONDIŢII DE CALITATE PENTRU PARTIZILE DE PORUMB CARE SE
PREIAU CA STOC REZERVĂ DE STAT
9. ANEXA NR.1VARIANTA DE DEPOZITARE
10. ANEXA NR. 2 GRAFIC DE CONTROL
11. FISA STOCULUI ANEXA 2
12. SITUAŢIA CONSERVĂRII A PORUMBULUI ÎN PERIOADA
25.12.2020
13. PROCES – VERBAL
14. DE VERIFICARE A INTEGRITĂŢII CANTITATIVE ŞI STĂRII DE
CONSERVARE A GRÂULUI STOC REZERVĂ DE STAT
15. BIBLOGRAFIE

2
 TEHNOLOGIA DE PRELUCRARE A PORUMBULUI

Importanţa.

Porumbul se situează pe locul trei între plantele cultivate pe glob, după grâu şi
orez. Suprafeţele mari cultivate cu porumb în lume se datorează utilizărilor sale multiple
şi variate şi particularităţilor plantei:-capacitatea de producţie mai ridicată faţă de
celelalte cereale;
- plasticitatea ecologică ridicată care îi permite un areal larg de răspândire;
- rezistenţa la secetă, care îi permite să realizeze producţii mari şi relativ
constante;
- are mai puţine boli şi dăunători şi este rezistent la cădere;
- bună premergătoare pentru majoritatea culturilor cu condiţia să elibereze
terenurile de resturile vegetale;
- suportă monocultura fără probleme, cu condiţia combaterii buruienilor şi
aplicării îngrăşămintelor;
- valorifică bine precipitaţiile, apa de irigaţie, gunoiul de grajd şi
îngrăşămintele chimice,
- cultura este mecanizabilă 100 %;
- necesită cantităţi mici de sămânţă datorită coeficientului ridicat de
înmulţire;
- se recoltează mecanizat sau manual fără pericol de scuturare;
- se poate cultiva asociat cu fasole sau dovleci în agricultura de
subzistenţă;
- reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea premergătoarelor timpurii (borceag,
orz, mazăre) în condiţii de irigat;
- posibilităţile de valorificare a recoltei sunt variate:
- se poate depozita sub formă de ştiuleţi, fără să fie alterată calitatea, dacă se
respectă condiţiile de depozitare. Porumbul se cultivă pentru boabe, care au
multiple întrebuinţări.
În alimentaţia omului, făina de porumb se foloseşte pentru mămăligă, fulgii de
porumb pentru micul dejun, diverse alimente pentru copii, porumb fiert, copt şi pop corn,
iar în urma prelucrării industriale rezultă o gamă de produse gen amidon, glucoza,
dextroză, ulei care se regăsesc în diverse alimente sau se foloseşte ca materie primă
pentru bere, whisky, bio etanol, medicamente, etc. din producţia mondială de porumb,
numai 15 % este folosită direct în alimentaţia umană. În furajarea animalelor, boabele de
porumb intră în compoziţia unor reţete de nutreţuri combinate pentru diverse categorii de
animale datorită
valorii nutritive ridicate (1 Kg boabe echivalează cu 1.17-1.30 unităţi nutritive
şi conţine 70-80 g proteină digestibilă). Din producţia mondială de porumb
75-80 % se foloseşte în hrana animalelor. Prin recoltare în faza de lapte ceară şi
însilozare se obţine un furaj suculent valoros pentru toate categoriile de bovine. Tulpinile
rămase după recoltare (cocenii) se folosesc ca furaj grosier, iar prin

3
tocare şi însilozare cu adaos de melasă sau uree, rezultă un nutreţ valoros pentru
rumegătoare.
De la fabricarea amidonului din porumb şi de la fabricarea uleiului din
germeni rezultă borhoturi valoroase pentru porcine. În industrie, boabele de porumb se
folosesc pentru fabricarea spirtului, amidonului, glucozei şi bio etanolului. Din 100 Kg
boabe prin procesare industrială se poate obţine unul din produsele: 77 kg mălai, 44 î
spirt, 63 Kg amidon, 71 Kg, glucoza, la care se adaugă 1,8-2,7 1 ulei alimentar şi 3,6 kg
şrot de embrioni, care intră în compoziţia furajelor sau alimentelor sărace în proteine.
Prin hidroliza enzimatică a amidonului din porumb se obţine sirop de fructoză şi zaharoză
folosite ca înlocuitori pentru zahăr. Din ciocălăi se obţine furfurol, nutreţuri pentru
rumegătoare, săpunuri, vitamine sau se folosesc drept combustibil. In prezent, numai 5 %
din producţia mondială de porumb se foloseşte în scopuri industriale. În România,
porumbul deţine primul loc atât în ce priveşte suprafaţa
cultivată, 49-52 % din suprafaţa cultivată cu cereale, cât şi producţia totală, 50% din
producţia totală de cereale.
Arealul geografic al porumbului pentru boabe se întâlneşte între 43 ° latitudine
sudică (în Argentina) şi 53 ° latitudine nordică (în sudul Canadei),
la altitudine de 4200 în Bolivia, 3900 m în Peru, 1200 m în Carolina de nord, 800 m în
România. Pentru nutreţ însilozat se cultivă până la 58 ° latitudine nordică în Suedia şi 42
latitudine sudică în Nouă Zeelandă. Cele mai mari suprafeţe cu porumb sunt întâlnite în
Cordonul Porumbului (Corn Belt) din SUA, care deţine 23 % din suprafaţa mondială.
Suprafeţe.
În anul 2002 porumbul a ocupat pe glob 138,7 mii. hectare, producţia globală a
ajuns la 603 mii. tone, iar producţia medie a fost de 4340 Kg/ha, porumbul asigurând 30
% din economia cerealieră mondială.
În România, porumbul se cultivă pe 2.8-3.4 mii. hectare şi ne situăm pe locul 9 în
lume, ca suprafaţă cultivată. Cultura porumbului este concentrată în zona de câmpie din
Oltenia. Muntenia, Dobrogea, Câmpia de Vest (judeţele Timiş, Arad şi Bihor) şi sudul
Moldovei, unde sunt întâlnite cele mai bune condiţii pentru majoritatea hibrizilor şi unde
se realizează cele mai bune producţii în anii favorabili. Într-un singur an, în 1947
suprafaţa cu porumb a ajuns la 4,325 mii. ha. în ultimii ani suprafaţa a scăzut sub 3
milioane hectare, datorită creşterii exagerate a suprafeţei cu floarea soarelui, ambele
culturi având areal de cultură comun. Originea, Sistematică, Hibrizi
Porumbul s-a răspândit ca plantă cultivată pe întinderi geografice vaste cu 5000-
6000 ani î.H. ş: a constituit substratul economic al civilizaţiilor precolumbiene. :ncă=- ?:
aztecă din America. După Brandolini (1967) porumbul are două centre de origine:
- centrul primar Mexic-Guatemala, la sud de Ecuator (SUA, Mexic,
America Centrală. Columbia. Venezuela, Guyana);
- centrul primar Peru-Bolivia, la sud de Ecuator (Ecuador, Peru,
Chile. Bolivia, Paraguai. -Argentina).
- în Europa, porumbul a fost adus la prima expediţie a lui Columb 1943, a fost
cultivat prima dată în Spania şi Italia, iar apoi s-a extins în Asia şi Africa.
La noi, porumbul se cultiva pe suprafeţe mari în secolul XVII în Muntenia şi
Moldova şi în secolul XVIII în Transilvania.

4
 VERIFICAREA STOCULUI DE PORUMB

După înmagazinarea porumbului, în spaţiile de depozitare, încep activităţile de

protecţie cantitativă (asigurarea integrităţii cantitative) şi de menţinere nemodificate a
însuşirilor de panificaţie prin aplicarea complexului de măsuri tehnice de conservare.
Indiferent unde se păstrează stocul de porumb rezervă de stat – în depozitele
proprii sau în custodie la alţi depozitari – activităţile care trebuie să fie desfăşurate de
personalul unităţilor teritoriale sunt următoarele:
1. Verificarea periodică şi sistematică a integrităţii cantitative a stocului de porumb
rezervă de stat;
2. Controlul permanent al stării de conservare la stocul de porumb rezervă de stat;
3. Raportarea constatărilor şi concluziilor cu privire la integritatea cantitativă şi
starea de conservare a stocului de porumb rezervă de stat;
4. Verificarea nivelului de calitate.

Verificarea cantităţii faptice la stocul de porumb din depozitele proprii ale

unităţilor teritoriale se face obligatoriu prin inventarierea anuală a patrimoniului dar
trebuie făcută şi zilnic de către gestionar prin verificarea integrităţii încuietorilor,
lacătelor şi sigiliilor de la uşile de acces în depozite şi prin observaţii la interiorul şi
exteriorul depozitelor dacă nu sunt urme de sustragere a produsului.

Conducătorul unităţii teritoriale sau persoana desemnată verifică zilnic

consemnările din rapoartele de pază.

Orice situaţie consemnată în rapoartele de pază sau reclamată de gestionar, care ar

duce la concluzia că au fost sustrageri din gestiunea de porumb, obligă conducerea
unităţii teritoriale la măsuri de cercetare a evenimentului prin organele abilitate legal şi de
stabilire a cantităţii sustrase prin cercetare administrativă sau inventariere, după cum
este cazul.
Verificarea integrităţii cantitative a stocului de porumb rezervă de stat păstrat în
depozitele operatorilor economici se execută lunar pe baza unui program stabilit de
conducerea unităţii teritoriale.
Verificarea se face de personal cu pregătire corespunzătoare în depozitarea şi
conservarea produselor agrovegetale (studii medii sau superioare agricole sau asimilate),
precum și de persoane desemnate de conducerea unității.
În desfăşurarea activităţii de verificare a integrităţii cantitative se vor parcurge
următoarele etape:

a) Analiza executării de către depozitar a remedierilor consemnate în documentele

de control întocmite la ultima verificare - specialistul desemnat prin ordin de serviciu să
execute controlul, va verifica dacă depozitarul a remediat eventualele observaţii
consemnate în procesul verbal întocmit la ultimul control.

b) Verificarea stocului scriptic

5
 In vederea efectuării controlului privind integritatea cantitativă a stocului de porumb,
reprezentantul unităţii teritoriale trebuie să cunoască stocul scriptic aşa cum figurează în
evidenţele contabile ale unităţii teritoriale. În acest sens, compartimentul evidenţă stocuri de la
unitatea teritorială întocmeşte fişa de stoc curent (model anexa nr.2), care după ce se
verifică şi se vizează de compartimentul financiar-contabil, este anexată la ordinul de
deplasare al delegatului desemnat să execute controlul stocului de porumb.
Verificarea stocului scriptic se face comparând datele din documentele de
evidenţă tehnico-operativa şi gestionar-contabilă ale unităţii depozitare cu datele din fişa
stocului curent, primită de delegatul unităţii teritoriale ca anexă la ordinul de deplasare.
În baza documentelor prezentate de depozitar se va stabili stocul scriptic (col 9-
secţiunea B), care trebuie să fie egal cu stocul scriptic din col. 8 secţiunea A.
Dacă la această verificare se constată diferenţe între stocul scriptic din evidentele
depozitarului şi cel din evidenţele unităţii teritoriale, este obligatorie clarificarea acestei situaţii
fără de care nu se poate trece la etapele următoare ale controlului.

c) Analiza datelor înscrise în registrul de urmărire a stării de conservare

La fiecare depozit (siloz, bază de recepţie) care gestionează şi conservă porumb rezervă de
stat, va exista un registru pentru evidenţa stării de conservare (model anexa nr.3) în care
laborantul înscrie valorile parametrilor care reflectă starea de conservare a produsului,
constatate cu ocazia controalelor, precum şi manipulările (mişcările) efectuate în depozit (între
celule de siloz sau tronsoane de magazii).
Prin verificarea consemnărilor din registru se urmăreşte:
- frecvenţa efectuării controlului stării de conservare a porumbului;
- evoluţia parametrilor de conservare şi valoarea acestora faţă de limitele considerate
normale;
- identificarea spaţiului (celule, tronsoane de magazii) în care se află produsul la data
când se face verificarea, numărul mişcărilor (manipulărilor) executate în perioada de la ultimul
control;
- dacă stocul de porumb rezervă de stat este păstrat pe ani recoltă şi separat de cantităţile
de porumb proprietatea depozitarului sau terţilor.
Registrul de urmărire a stării de conservare este document oficial al depozitarului prin
care poate face dovada valorilor umidităţii şi temperaturii produsului în perioada păstrării,
pentru calcului perisabilităţilor datorită activităţii fiziologice.

d) Verificarea stocului faptic din depozit se face prin cubaj şi calcule tehnice.
Pentru stabilirea cantităţii de porumb din spaţiul de depozitare (celule de siloz,
tronson de magazie) delegatul unităţii teritoriale trebuie să aibă asupra sa xerocopia fişei cu
caracteristicile şi dimensiunile spaţiului de depozitare respectiv, fişă care trebuie să se afle ca
document oficial în anexă la contractul de depozit – prestări servicii încheiat cu depozitarul
stocului de porumb rezervă de stat, precum şi în copie anexată la Procesul verbal de
recepţie – depozit ( PVRD), prin care a fost recepţionată şi lăsată în depozit-custodie
partida de porumb stoc rezervă de stat.
În vederea stabilirii prin calcule tehnice a cantităţii de porumb stoc rezervă de stat
din spaţiile de depozitare se va proceda după cum urmează:
 Se verifică dacă produsul este nivelat, astfel ca vracul să aibă o formă
geometrică regulată în vederea executării măsurătorilor şi calculării prin formule
6
matematice a volumului ocupat de porumb.
 Se efectuează măsurătorile în vederea stabilirii volumului ocupat
efectiv numai de porumb astfel:
 la depozitele plane, se măsoară, cu ajutorul ruletei (telemetru),
toate dimensiunile vracului de porumb cu excepţia înălţimii, care se determina cu tija metalică
gradată.
Înălţimea vracului de porumb se stabileşte ca medie aritmetică a unui număr cât
mai mare de determinări efectuate pe suprafaţa vracului.
Se măsoară totodată dimensiunea stâlpilor de susţinere a acoperişului, a spaţiului
liber din dreptul uşilor, a canalelor de aerare montate peste pardoseală, sau a oricăror alte
corpuri care ocupă volum în masa de porumb.
 la celulele din siloz, dimensiunile la conul celulelor precum şi la
corpul celulelor, se consideră cele din fişa spaţiului de depozitare aflată în anexă la
contractul de depozit – prestări servicii ca document oficial. La aceste spaţii de depozitare
se măsoară înălţimea celulei care nu este ocupată cu produs ( partea goală a celulei) şi se
stabileşte înălţimea ocupată cu porumb din celulă astfel:
La determinarea cantităţii de porumb prin calcule tehnice de volum, se admite o
abatere în plus sau în minus faţă de stocul scriptic de maximum 2%.
Dacă între cantitatea stabilită prin măsurători şi calcule tehnice şi cantitatea „ stoc în
depozit” din fişa stocului curent secţiunea B, există diferenţe în limita abaterii admise de ±
2% , se consideră şi se confirmă în procesul verbal de control ca existentă în fapt cantitatea de
porumb „stoc în depozit” conform „fişei de stoc curent” secţiunea B.
Când diferenţa este mai mare decât abaterea admisă la cubaj de ± 2%, se va repeta
întreaga procedură de determinare a cantităţii faptice din depozit. Dacă la repetare
rezultatul este acelaşi, se consemnează diferenţa rezultată şi se solicită explicaţii în scris
gestionarului, urmând ca la nivelul conducerii unităţii teritoriale să se întreprindă măsurile
legale.
e) Întocmirea documentelor de control

Constatările cu privire la integritatea cantitativă a stocului de porumb rezervă de stat,

se vor înscrie în procesul verbal de verificare (model anexa nr.4)
La procesul verbal de control se anexează următoarele documente:
- fişa stocului curent, secţiunea A şi B;
- fişa de calcul a cantităţii de porumb;
- diagrama celulelor din siloz sau schiţa depozitului;
- declaraţii ale gestionarilor dacă se constată diferenţe cantitative;
- buletin de analiză întocmit de laborantul silozului/bazei, care să ateste calitatea
produsului.

7
 STRUCTURA ANATOMICĂ A BOBULUI DE PORUMB

Porumbul (Zea mays) face parte din familia Granineae, genul Zea cu speciile
Zea
Mays, Zea Mexicana, Zea Permis.
Este mai sărac în substanţe proteice şi
minerale decât alte cereale, în schimb este
mai bogat în materii grase şi în substanţe
extractive neazotoase.
Bobul de porumb are structura
anatomică asemănătoare cu cea a grâului sau
a secarei. Forma boabelor de porumb poate fi
prismatică, rotund comprimată, alungită sub
forma de fus. Mărimea şi forma boabelor nu
păstrează uniformitatea pe întreaga lungime a ştiuletului. Boabele sunt mai mici la vârf şi
chiar mai scurte. Culoarea acestora poate fi albă, galbenă, portocalie, violetă sau roşie în
diverse nuanţe. Suprafaţa bobului este la unele specii netedă şi la altele ridată.
Vârful bobului este o proeminenţă cu ajutorul căreia bobul se fixează de ştiulete
şi este format în principal din resturi de glumele.
Învelişul fructului sau pericarpul este învelişul exterior al bobului exceptând o
suprafaţă relativ mică de la bază acoperită de vârf. Ţesuturile pericarpului şi vârful
bobului sunt continue, ele formând un înveliş complet pentru sămânţă. Acesta este
alcătuit din epicarp (un singur rând de celule de formă pătrată cu pereţi îngroşaţi), din
mezocarp (5-12 straturi de celule mai mici, poligonale, de culoare galben-portocalie,
roşie, albastră şi chiar neagră) şi endocarp (5 straturi de celule parenchimatice cu pereţi
subţiri aşezate perpendicular pe celulele mezocarpului).
Învelişul seminţei (seminal) se găseşte imediat lângă pericarp şi acoperă tot bobul,
cu excepţia bazei, fiind compus la rândul lui din două straturi: stratul hialin şi stratul
brun. Ultimul este format din celule alungite, de culoare închisă (numit şi stratul
pigmentat) multcomprimate.
Stratul hialin nu prezintă o culoare pronunţată. Ambele straturi sunt puternic
comprimate încât ar da impresia unei singure membrane, formând împreună un înveliş
protector pentru germen şi endosperm, greu de distrus.
Stratul aleuronic este alcătuit din celule mari, dreptunghiulare, cu pereţi
îngroşaţi care tind să se micşoreze în zona embrionului, care nu conţin amidon. Acest
strat poate fi incolor sau colorat în roşu sau albastru.
Endospermul ocupă cea mai mare parte a bobului, cuprinzând aproape 80-84%
din masa bobului. El constă dintr-un strat subţire, superficial de celule aleuronice,
conţinând grăsimi şi proteine şi o porţiune mare de ţesut de înmagazinare care conţine
amidon şi proteine. Se deosebesc două tipuri de endosperm: făinos şi cornos.

8
 Endospermul cornos este denumit astfel deoarece este tare şi translucid semănând
cu cornul. Al doilea tip de endosperm este moale, făinos şi relativ opac. Proporţia dintre
ele depinde de tipul şi varietatea porumbului.
Germenul sau embrionul are formă de pană şi este situat în partea inferioară a
bobului, cu baza spre vârful acestuia şi conţine organele tinerei plante. El atinge 10-14%
din greutatea bobului. În mare este format din epiteliu, parenchim cu depozitare de ulei
(25% din masa totală a embrionului), ţesuturile vasculare şi axa embrionului. El este
acoperit de pericarp şi se străvede prin acesta. Axa este formată din scutellum, muguraş şi
din radiculă sau rădăcina embrionară. După îndepărtarea pericarpului, embrionul devine
vizibil în întregime.

RECEPŢIA CEREALELOR

Recepţia cerealelor presupune preluarea acestora de către beneficiar de la

furnizor pe baza unor acte normative (contracte încheiate între părţi şi respectarea
standardelor calitative şi cantitative ale cerealelor) obligatorii pentru ambele părţi.
Această operaţie tehnologică se desfăşoară pe două direcţii, şi anume: recepţia cantitativă
şi recepţia calitativă.

Recepţia cantitativă

Recepţia cantitativă constă în măsurarea gravimetrică (cântar pod-basculă) sau

volumetrică (nerecomandată din cauza erorilor pe care le introduce) a lotului de cereale
sosit de la furnizor.
În cazul transportului cu autocamioane, cerealele se cântăresc atât la furnizor în
prezenţa unui delegat al beneficiarului cât şi la beneficiar în vederea înlăturării oricăror
erori şi a conferirii unei siguranţe mai mari gestionarilor că produsul introdus în siloz
corespunde cantitativ cu documentele care l-au însoţit.
În cazul transportului cu vagoane CFR, acestea se supun cântăririi pe podul-
basculă cu sigiliul furnizorului aşezat pe uşi, ferestre şi şubere de golire. Când
cantitatea de cereale cântărită corespunde cu cea înscrisă în documentele de expediţie şi
transport ale furnizorului, se trece la desigilarea vagonului şi apoi la descărcarea
cerealelor în sorbul silozului. Dacă însă cantitate de cereale nu corespunde
documentelor, după aplicarea toleranţei admise, se poate trece la desigilare numai cu
acordul furnizorului.

Recepţia calitativă

Recepţia calitativă trebuie să evidenţieze cât mai corect indicii calitativi ai

lotului de cereale primit, indici care trebuie să se încadreze în limitele unor standarde sau
a unor condiţii speciale prevăzute în contracte sau convenţii încheiate între furnizor şi
beneficiar.
Recepţia calitativă a cerealelor cuprinde trei faze:
• faza de recoltare şi pregătire a probelor – în care este necesar să se
folosească o tehnică specială (conform SR ISO 13690/2000) care să includă în proba
respectivă toate componentele masei şi în proporţia cantitativă şi calitativă existentă în
9
lot. Se efectuează de regulă cu ajutorul unor instrumente speciale, numite sonde. Probele
recoltate cu sonda se introduc în cutii metalice închise. În laborator, aceste probe brute se
omogenizează (probe omogenizate) şi, după prelevarea probei de umiditate, această probă
omogenizată se împarte în 2 sau mai multe probe de laborator prin metoda sferturilor sau
metoda divizorului. Pentru analizele care necesită cantităţi mici se constituie proba de
analiză prin metoda şah, recoltând mici cantităţi de produse din fiecare pătrat;
• faza de efectuare a analizelor şi calculul indicilor de calitate – în care se
determină calităţile senzoriale (aspect, culoare, miros, gust) şi fizico-chimice (conţinut de
impurităţi, greutate hectolitrică, conţinut de umiditate, sticlozitate, conţinut de gluten în
şrot total, gradul de infestare);
• faza de comparare a rezultatelor – compararea rezultatelor obţinute în urma
analizelor cu indicii calitativi înscrişi în buletinul de calitate emis de furnizor.
Pentru evitarea divergenţelor între beneficiar şi furnizor sunt admise o serie de
toleranţe între analizele efectuate de cele două părţi.
În cazul în care indicii de calitate obţinuţi de beneficiar se încadrează în limitele
admisibile, atunci pentru plata produsului către furnizor sunt luaţi în considerare indicii
de calitate stabiliţi de către acesta.
La moară pentru producţie sunt luaţi în considerare indicii de calitate determinaţi
în laboratorul propriu.
PRECURĂŢAREA

Înainte de a fi depozitate în celule, cerealele sunt supuse unei operaţii

sumare de curăţare, numită curent şi precurăţare. Această curăţire sumară a masei de
cereale are rolul de a reduce, şi chiar elimina, o parte din efectele negative generate de
prezenţa impurităţilor şi anume: praful mineral şi vegetal creează mediul neprielnic
desfăşurării normale a lucrului; impurităţi mari (paie, coceni, spice) provoacă înfundarea
instalaţiilor, îngreunează sau opresc scurgerea cerealelor din celule; favorizează dezvoltarea
insectelor; ocupă spaţiu de depozitare.
În vederea realizării operaţiei de precurăţare se folosesc utilaje care realizează
separarea impurităţilor pe baza diferenţei de caracteristici granulometrice, de proprietăţi
aerodinamice şi de proprietăţi magnetice. În precurăţătoriile morilor de la noi în ţară se
folosesc două tipuri de utilaje:
- tararul aspirator;
- separatorul Classifier tip MTRA care poate lucra în combinaţie cu o coloană de
aspiraţie MVSQ sau un canal MVSF.

DEPOZITAREA CEREALELOR

Depozitarea cerealelor are ca scop următoarele:

- formarea unei rezerve de cereale care să permită funcţionarea continuă a
morilor pe o perioadă mai mare de timp;
- crearea de stocuri de cereale care să permită formarea unor poveri (partide) de
măciniş omogene din punct de vedere calitativ necesar asigurării unui regim
tehnologic de prelucrarea constant. La formarea partidelor de proumb pentru
măciniş se ţine seama de următorii indici: conţinutul de gluten umed, masa
hectolitrică, sticlozitatea, umiditatea, conţinutul de corpuri străine etc. Fiecare
10
 partidă de măciniş se păstrează într-o celulă, sau mai multe, dar separat până
la epuizarea sa, pentru a urmări prin documente rezultatele obţinute.
- permite conservarea cerealelor în condiţii optime până în momentul prelucrării
tehnologice.
- În prezent, în morile moderne, ca şi în fabricile de malţ, depozitarea cerealelor
se face în silozuri de beton, care permit stocarea unor cantităţi mari de boabe
în straturi groase de 10-40m.
Iar din punct de vedere tehnologic, cerealele recepţionate în unităţile de
morărit se clasifică în 3 grupe: care pot fi măcinate singure şi pot servi pentru
ameliorarea loturilor
mai slabe; care pot fi măcinate singure, dar nu sunt apte pentru a fi folosite la
ameliorarea altora, mai slabe; care nu pot fi măcinate singure, datorită calităţi tehnologice
slabe.

Depozitele de cereale

Păstrarea cerealelor destinate prelucrării industriei morăritului se face în două

tipuri de depozite, şi anume: magazii şi silozuri.
Magaziile sunt construite, în general, din cărămidă sau lemn, iar depozitarea se
face pe orizontală.
Silozurile sunt construite din cărămidă, beton armat sau din profile de tablă
şi oţel, iar depozitarea cerealelor se face pe verticală. Acestea construcţii sunt
compartimentate celular şi extinse pe înălţime până la 25-30m.
În prezent cele mai utilizate silozuri pentru depozitarea cerealelor sunt cele din
beton armat. După forma lor silozurile se împart în: silozuri cu celule pătrate, silozuri
cu celule rotunde şi silozuri cu celule hexagonale.
Depozitarea cerealelor în silozuri verticale prezintă foarte multe avantaje, inclusiv
economia de spaţiu şi prevenirea pierderilor ce se pot produce în timpul utilizării altor
procedee de depozitare, însă necesită un cost ridicat. Un siloz modern, dar cu flux
tehnologic clasic este alcătuit din două corpuri distincte: turnul maşinilor şi corpul celular
pentru depozitare.
Cerealele din momentul sosirii şi recepţiei lor la moară şi până în faza de
depozitare în celulele silozului trec prin următoarele faze:
- descărcarea cerealelor;
- transportul pe verticală până la cel mai înalt punct al depozitului;
- cântărirea;
- precurăţirea;
- transportul din nou pe verticală până la cel mai înalt punct al
depozitului;
- repartizarea pe celule;
- evacuarea din celule în proporţiile stabilite, amestecarea şi dirijarea spre
secţia de pregătire pentru măciniş.
Cerealele sunt descărcate într-un mic depozit aflat de obicei, sub nivelul solului,
numit buncăr, care se termină printr-o gură de evacuare legată de un elevator prin
intermediul unui mijloc de transport pe orizontală. Elevatorul ridică cerealele la
punctul cel mai înalt de unde acestea trec printr-un cântar automat, apoi printr-un tarar
11
aspirator de mare capacitate legat la o instalaţie de curăţire a aerului şi de reţinere a
prafurilor şi plevurilor. În continuare cerealele trec din nou printr-un cântar automat apoi
sunt dirijate către un alt elevator, care le ridică iarăşi la punctul cel mai înalt aflat
deasupra celulelor sau magaziilor, de unde prin distribuitoare cu tuburi mobile sau cu
mijloace de transport, ele sunt dirijate în oricare din celulele depozitului. De aici
cerealele sunt luate pentru amestec după necesitate.

Descărcarea cerealelor

Descărcarea cerealelor din mijloacele de transport se poate face prin mai multe
procedee, şi anume:
Descărcare manuală a cerealelor prin lopătare este un procedeu foarte rar
folosit. Acest procedeu prezintă o serie de dezavantaje:
- presupune efort fizic mare din parte muncitorilor;
- cantitatea de cereale descărcată în unitatea de timp este redusă;
- presupune desfăşurarea activităţii muncitorilor în condiţii necorespunzătoare
(praf mineral şi vegetal).
Descărcare gravitaţională a cerealelor din vagoane se face cu ajutorul unei
platforme
prevăzută cu tremii şi şubere manevrate din părţile laterale ale acestora. După fixarea
vagonului deasupra buncărului se deschid şuberele şi cerealele sunt descărcate fără nici o
altă intervenţie.
Descărcare cu transportor elicoidal mobil a cerealelor se foloseşte în special la
silozurile morilor şi fabricile de crupe. Transportorul elicoidal mobil (figura 3) este
format din spira elicoidală (1), fixată pe axul (2) care împreună sunt introduse în tubul
(3). La unul din capete se găseşte capul receptor (4), iar la capătul opus gura de evacuare
(5) şi motorul (6). Capacitatea de lucru a transportorului variază între 10-20t/h
Descărcare pneumatică. Acest procedeu este mai rar folosit datorită consumului
mare de energie raportat la cantitatea de cereale descărcate, dar prezintă însă unele
avantaje, şi nume: operaţia se desfăşoară sub supravegherea unui singur operator; la
descărcare nu se ridică praf, iar dacă acesta se găseşte în masa de cereale el este separat
cu ajutorul acestei instalaţii.
Descărcarea cu lopata mecanică. Lopata mecanică este formată dintr-un panou
raclet cu ajutorul căruia cerealele prin tragere sunt descărcate din mijlocul de transport
direct în buncăr.

MIJLOACELE DE TRANSPORT UTILIZATE PENTRU VEHICULAREA

CEREALELOR ÎN INTERIORUL DEPOZITELOR

Evacuarea cerealelor din sorb se realizează întotdeauna prin căderea liberă a

acestora într-unul sau mai multe utilaje de vehiculare internă. Preluarea cerealelor din
buncăre se face în mai multe feluri, şi anume: cu utilaje de transport pe orizontală, pe
verticală sau prin transport pneumatic. Mijloacele de transport utilizate pentru
vehicularea cerealelor in interiorul depozitelor se clasifică astfel:
- pe orizontală care pot fi: - transportoare cu lanţ;
- transportoare cu bandă;
12
 - transportoare elicoidale.
- pe verticală care cuprind: - elevatoare cu cupe;
- conducte şi distribuitoare;
- pneumatice.
Transportorul cu lanţ (redlerul) este utilajul cel mai folosit în transportul
cerealelor. El este format din lanţul de tracţiune (1) pe care sunt montaţi racleţii,
jgheabul metalic (2) prin care se deplasează lanţul cu racleţi, mecanismul de acţionare (3),
mecanismul de întindere (4) poziţionat la capătul opus mecanismului de acţionare, gura de
alimentare (5) şi gura de evacuare (6). Lăţimea transportorului variază de la 75 mm la 360
mm. Firul superior al lanţului culisează pe şine de ghidare, montate pe pereţii laterali ai
jgheabului (figura 6). Principiul de funcţionare al transportorului cu lanţ se bazează pe
faptul că frecarea între boabele stratului de cereale este mai mare decât frecarea masei de
cereale pe fundul şi pereţii laterali ai jgheabului, ceea ce face ca întregul strat de cereale
antrenat de lanţul cu raclete să înainteze într-un flux compact, neîntrerupt şi fără mişcări
ale boabelor în interiorul stratului, excepţie făcând straturile din margine care au o uşoară
rămânere în urmă. Funcţionarea în bune condiţii a redlerului necesită ca înălţimea
stratului de cereale să nu ajungă la lanţul superior, ci să fie cu 15-20 mm sub acesta. În
cazul în care cerealele ajung la lanţul superior ele sunt antrenate de acestea în sens invers
(către alimentare), iar transportorul se înfundă.
Transportorul cu bandă este utilizat în silozurile mari cu distanţe mari de
transport al cerealelor. Acest utilaj este recomandat la toate cerealele deoarece spre
deosebire de transportorul cu lanţ aceasta nu produce deteriorarea boabelor. Acest utilaj
este alcătuit dintr-o bandă (1) din material textil, cauciucat, înfăşurată pe doi tamburi:
un tambur conductor (2) şi un tambur de întindere (3). Tamburul de întindere este
prevăzut cu un dispozitiv pentru întinderea benzii (7). Întregul sistem se montează pe
un schelet metalic (6). Banda transportoare este prevăzută cu un sistem de alimentare (8)
şi un dispozitiv de evacuare (9) (figura 7). Gurile de alimentare sunt prevăzute cu
dispozitive de reglare a debitului de cereale si cu ştuţuri pentru aspiraţia prafului degajat.
Gura de alimentare trebuie să direcţioneze cerealele sub un unghi cât mai ascuţit spre
bandă în aşa fel încât acestea să aibă deja la contactul cu banda direcţia de transport
formată.

Figura 2. Transportorul cu bandă

Transportorul elicoidal sau şnecul este format dintr-un jgheab (1) de formă
semicilindrică şi în interiorul căruia acţionează un melc (2) alcătuit dintr-un ax de oţel
13
pe care se înfăşoară o spiră elicoidală din tablă (figura 8). Produsul ajunge în jgheab prin
racordul de alimentare şi este împins prin alunecare de către melc spre gura de evacuare.
Materialul rămâne tot timpul la fundul jgheabului, nu se învârteşte odată cu melcul. Între
jgheab şi spira elicoidală nu trebuie să fie o distanţă prea mare (3-6 mm). Dacă această
distanţă este prea mică, produsul transportat se sfărâmă. Dacă distanţa de transport este
prea mare, melcul se execută din mai multe tronsoane, asamblate prin manşoane sau
bucăţi de axe. Acţionarea se face prin intermediul unui reductor (3) şi roată cu curea de
transmisie (4).

Figura 3. Transportor elicoidal sau şnec

Conductele asigură transportul pe verticală al cerealelor sub acţiunea

forţei gravitaţionale, de aceea transportul cerealelor prin conducte se mai
numeşte şi transport gravitaţional. Conductele sunt ţevi metalice construite din
tronsoane de 1 - 3 m lungime şi cu diametrul de 100 - 150 mm. Îmbinarea
tronsoanelor se face prin coliere de construcţie specială.

Cântărirea

În mori şi curăţătorii sunt cântărite:

- cerealele după efectuarea operaţiei de precurăţare - măsurarea cantităţii de
cereale care intră în celule, după îndepărtarea impurităţilor grosiere.
- cerealele care intră în curăţătorie şi la şrotul I, precum şi produsele finite
şi subprodusele de măciniş - cunoaşterea cu exactitate a cantităţii de cereale supuse
operaţiei de măciniş şi a cantităţii de produse rezultate, în vederea calculării
randamentului de extracţie.
La noi în ţară se folosesc următoarele tipuri de cântare: cântare automate Chronos
şi cântare electronice.
Cântarul automat Chronos. Cântarul automat funcţionează pe principiul
forţei gravitaţionale a produsului. Din punct de vedere constructiv este format dintr-un
mecanism cu pârghii cu braţe egale, combinate cu dispozitive mecanice, ce
efectuează în mod automat: încărcarea, cântărirea şi descărcarea produselor.

14
 Cântarul electronic Tubex. Cântarul electronic Tubex MWBL-EE poate fi
utilizat în orice punct al procesului tehnologic, cu debite cuprinse între 0,1-50 m3/h, de
precizie, şi fiabilitate ridicată. Valorile efective ale vracurilor individuale de produs sunt
determinate după principiul cântăririi ulterioare a recipientului golit.
Dozatoarele volumetrice au rolul de a realiza o dozare a cantităţilor de cereale
reieşite din calculul poverii de măciniş, în scopul stabilirii unei proporţii volumetrice
între diferitele calităţi de proumb, astfel încât să se obţină un amestec de calitate medie.

Aspiraţia

Aspiraţia în curăţătorie realizează separarea impurităţilor uşoare din masa de

proumb şi protejează mediul din interiorul curăţătoriei.
Părţile componente ale instalaţiei de aspiraţie sunt următoarele: conductele de
aspiraţie; filtrul şi ventilatorul.
Conductele de aspiraţie realizează legătura între utilajele tehnologice şi de
transport cu ventilatorul şi filtrul. Sunt confecţionate din tablă a cărei grosime se ia în
funcţie de diametrul conductelor, au secţiune circulară.
Reţeaua de aspiraţie este formată dintr-o conductă centrală numită magistrală, la
care se racordează conductele secundare de ramificaţie. Racordurile se fac prin schimbări
de direcţie cât mai prelungi pentru a reduce pierderile de presiune suplimentară. Pentru
schimbarea de direcţie a conductelor de aspiraţie se folosesc coturile - posibilitatea
de racord sub orice unghiuri, de la 0 la 180°, curbele pentru coturi au raza egală cu 1-3
diametre din conducta supusă curburii, astfel încât pierderile de presiune în cot să fie cât
mai reduse. Cu cât numărul de felii este mai mare cu atât curba este mai lină, iar
rezistenţele întâmpinate de curentul de aer în punctul de schimbare a direcţiei sunt mai
mici.
Când debitul de aer este constant se folosesc piese speciale numite difuzoare şi
confuzoare, care asigură o trecere lină de la o secţiune la alta a conductei de aspiraţie, dar
şi de la o formă de secţiune la alta. Când aerul are direcţia de deplasare de la secţiunea
mică spre secţiunea mare piesa se numeşte difuzor, iar când deplasarea aerului are loc de
la secţiunea cea mai mare spre secţiunea cea mai mică, se numeşte confuzor. Conductele
trebuie prevăzute cu gurii de evacuare a produselor depuse pe traseu. Aceste guri sunt
confecţionate sub forma unor şubere ce culisează pe marginile unei deschideri, de
formă dreptunghiulară, amplasate la partea inferioară a conductelor orizontale, în puncte
uşor accesibile. Aceste guri de evacuare amplasate la partea inferioară a conductelor
orizontale sunt necesare deoarece la micşorarea vitezei aerului pe traseul
conductelor se depune praful.

NOȚIUNI GENERALE DESPRE MORÃRIT

Moara este o instalaþie industrialã complexã, care are ca scop transformarea

cerealelor, dar mai ales a grâului, secarei și porumbului în produse finite ca fãinã și mãlai.
Pentru ca o moarã sã rãspundã întrutotul scopului, ea trebuie sã transforme prin mijloace
tehnice și tehnologice bobul de grâu, secarã și porumb în fãinã și mãlai de cea mai bunã
calitate.
15
 Morãritul este cunoscut din timpuri foarte vechi, evoluþia lui a urmat societatea
umanã și dezvoltarea tehnico-economicã a acesteia. Omul modern consumã fãina
provenitã din cereale mãcinate sub formã de pâine și o numeroasã gamã de produse
speciale de panificație și patiserie. Pâinea și celelalte produse de panificaþie ocupã
aproximativ
15- 30% din totalul alimentelor consumate de om ca hranã zilnicã. Nu sunt mai puțin
importante produsele secundare obþinute ca tãrâța și germenii. De asemenea, produsele
obținute prin mãcinarea porumbului, orezului ºi orzului, constituie materia primã pentru
prepararea multor alimente.

Fig. 2 Siloz de cereale

SECȚIILE MORII

Unitãțile de morãrit, indiferent cã fabricã fãinã de grâu, de secarã sau mãlai, cã sunt
de micã, medie sau mare capacitate sunt alcãtuite din secþii în care se desfãºoarã
operaþii distincte. În ordinea desfãºurãrii procesului tehnologic, acestea sunt:
-
silozul de cereale;
-
secþia de curãțire și condiþionare;
-
moara propriu-zisã;
-
secția de omogenizare;
-
secțiile ambalare și depozitare;
-
laboratorul de analize fizico-chimice;
16
 -
secția de întreþinere și reparaþii;
-
conducerea tehnico-economicã a unitãții.
Fiecare dintre aceste secții are un anumit rol în desfãșurarea activitãții
unitãții, așa cum se precizeazã în cele ce urmeazã.

SILOZUL DE CEREALE

Este secția în care se primesc, se precurã, compartimenteazã și se pãstreazã

cerealele care urmeazã a se transforma în fãinã ºi mãlai. Pentru atingerea acestui
scop, silozul trebuie sã îndeplineascã unele condiþii:
- Capacitatea de depozitare sã fie corelatã cu capacitatea de producție
a morii pe o perioadã de minimum 20 de zile. Capacitatea lui trebuie sã fie
mai mare, dacã aprovizionarea cu cereale se face de la distanþe mari.
- Sã fie dotat cu instalații de preluare, transport intern și precurãțire
corelate
capacitiv, în așa fel încât pe fluxul tehnologic sã nu aparã avalanșe sau strangulãri prin
înfundare.
- Sã fie dotat cu instalaþii de dozare și evacuare corespunzãtoare cu cele de
preluare din secția de curãțire și condiþionare.
- Compartimentarea silozului trebuie în așa fel fãcutã, încât sã existe
posibilitatea ca cerealele sã se depoziteze în loturi cu indici calitativi apropiaþi. Pentru
realizarea acestuia este necesar ca celulele sau compartimentele sã aibã o capacitate de
depozitare care sã nu depãșeascã 200 t fiecare. În cazul în care existã posibilitatea ca
moara sã fie aprovizionatã cu cereale de calitate constantã, celulele sau compartimentele
pot avea o capacitate de 500-1000 t fiecare.
Capacitatea de depozitare a celulelor determinã în cele mai multe cazuri forma
geometricã a acestora. Acolo unde se construiesc silozuri cu celule de capacitate pânã la
200 t, forma acestora este rectangularã.
Când se construiesc silozuri cu celule de 500-1000t , forma celulelor este
cilindricã.
Capacitatea totalã de depozitare, precum și capacitatea celulelor, determinã de
multe ori și materialele din care se construiesc silozurile.
Silozurile de pe lângã morile de medie ºi mare capacitate se construiesc din beton
armat, silozurile de capacitate mai micã se pot construi din virole ºi profiluri din oþel.
Amplasarea silozului se stabilește în așa fel încât sã existe cele mai bune condiții de
primire din mijloacele de transport, dar și de evacuare și alimentare cu cereale a secþiei
de curãþire și condiþionare.
La amplasarea silozului nu trebuie sã se piardã din vedere faptul cã praful
mineral și vegetal, existent în masa de cereale, prin vehiculare creazã mediu prielnic
pentru explozie și pune în pericol existenþa întregii unitãþi.
Din acest motiv este necesar ca silozul și instalaþiile lui de vehiculare internã sã
nu facã corp comun cu celelalte secții.

Curãțãtoria
17
 Secția de curãțire și condiționare a cerealelor cuprinde o gamã largã de utilaje și
instalații cu ajutorul cãrora se efectueazã operații tehnologice de extragere a diferitelor
tipuri de impuritãți existente în masa cerealelor și de a imprima prin condiționare noi
însușiri tehnologice și calitative masei de cereale eliberatã de impuritãți.
Capacitatea de producție a acestei secții se stabilește în așa fel încât sã se poatã
curãți și condiționa cu 20-25% mai multe cereale decât se pot mãcina în 24 ore în moara
propriu-zisã.
Aceastã supradimensionare este necesarã pentru a preîntâmpina o eventualã
stagnare a morii din cauza lipsei de cereale curãțite și condiționate. În curãțãtorie trebuie
sã se extragã impuritãțile în așa proporþie încât sã nu dãuneze procesului tehnologic de
mãcinare și cernere, nici calitãții fãinii, datoritã unei compoziții chimice modificate prin
impuritãțile neextrase.
În afara utilajelor și instalaþiilor, curãțãtoria trebuie sã posede celule pentru
constituirea rezervei de cereale brute, celule pentru odihnã necesare operaþiilor
tehnologice de condiționare și celule care alcãtuiesc rezerva morii propriu-zise.
Celulele de rezervã ca și cele de odihnã trebuie sã aibã o asemenea capacitate,
încât ele sã asigure producþia pentru minimum 12 ore. Amplasarea curãțãtoriei fațã de
silozul de cereale și moara propriu-zisã trebuie sã asigure distanþe minime de transport și
exclusivitatea posibilitãții de a afecta secþiile învecinate în caz de incendiu sau explozie.

Moara propriu-zisã

Este secția în care se desfãșoarã operaþiile tehnologice de transformare a

cerealelor în produse finite (fãinã, mãlai). Aici au loc operaþii de mãcinare, sortare,
cernere și cele mai multe vehiculãri interne ale produselor intermediare. Capacitatea de
producție a secției se stabilește corelat cu necesitãțile de consum și cu secțiile ce o
deservesc.
Amplasarea secției moarã între curãþãtorie și secția de omogenizare trebuie sã
asigure prin transporturi minime alimentarea cu cereale pentru mãcinat și evacuarea
produselor finite la omogenizare.

Omogenizarea

Secția de omogenizare preia fãina rezultatã din fabricaþie în secþia moarã și o

omogenizeazã în așa fel încât producþia rezultatã în timp de 8 ore sã aibă aproximativ
aceeași indici calitativi.
Amplasarea secției se face între secția moarã și silozul sau magazia de fãinã.
Pentru realizarea omogenizãrii se folosesc instalații simple formate din celule de amestec
și utilaje de transport. Rețeaua de ventilație trebuie sã asigure igiena și mediul normal de
lucru din secție.

Ambalare-depozitare

Secția de ambalare-depozitare preia producþia de la omogenizare. În mod obișnuit

ambalarea fãinii se face în saci și în pungi, cu ajutorul mașinilor de ambalat. În cazul
18
depozitãrii fãinii ambalate fie în saci fie în pungi, sau în ambele moduri concomitent, este
necesar ca aceste operaþii sã se facã la etajele superioare, pentru a se crea posibilitatea ca
sacii cu fãinã sau baloturile care conțin mai multe pungi sã fie trimise la depozitare
gravitațional. În cazul în care moara fabricã fãinã pe mai multe sortimente concomitent,
este necesar ca ambalarea sã se efectueze la paliere diferite pentru a se evita amestecul
sacilor cu fãinã de diferite sortimente.
La morile moderne, secþiile de ambalare sunt compuse din silozuri celulare,
pentru depozitarea fãinii în vrac, paliere pentru depozitarea fãinii în saci și baloturi
compuse din mai multe pungi. Amplasarea depozitelor de fãinã trebuie fãcutã în așa fel
încât sã se asigure distanþe minime de transport, livrarea sã se facã uºor, dar sã se asigure
în același timp distanțe optime pentru a nu fi puse în pericol celelalte secții în caz de
incendiu sau explozie în silozul de fãinã.

Laboratorul de analize fizico-chimice

A devenit o secþie de nelipsit în unitãþile moderne de morãrit. Prin tehnologia ce

se aplicã trebuie sã se valorifice în condiþii eficiente întreaga cantitate de materii prime și
produse finite.
Pentru realizarea acestui deziderat, în condiții bune tehnologice, moara trebuie sã
aibã la îndemânã date furnizate de laborator cu privire la însușirile materiei prime precum
și date cu privire la calitatea produselor obþinute din fabricaþie. Rezultatele obþinute prin
analize de cãtre secția laborator sunt influențate de o serie de factori și anume: dotarea cu
aparaturã și instrumentele necesare determinãrilor, încadrarea cu personal cu pregãtire
corespunzãtoare. Desfãșurarea activitãþii de laborator trebuie sã aibã loc în patru încãperi
distincte:
- camera de probe,
- camera de analize,
- camera de pãstrare a substanþelor chimice
- camera de pãstrare și înregistrare a datelor.
Locul de amplasare a laboratorului trebuie ales în așa fel încât trepidațiile date de
utilajele secțiilor de fabricaþie învecinate sã nu se transmitã aparatelor și instrumentelor
instalate în laborator.

Secția de întreținere și reparații

Ocupã un loc important în unitãțile de morãrit. Datoritã faptului cã instalaþii

complexe formate din sute de utilaje dau o producþie mare în timp scurt, este necesar ca
intervenþiile pentru reparații sã fie prompte.
Din secția de întreþinere nu trebuie sã lipseascã atelierul mecanic care are în
dotare mașini unelte pentru rifluit tãvãlugii, atelierul de tinichigerie, atelierul de tâmplãrie
și atelierul electric. În unele cazuri existã tendința de a nu se dota atelierele cu cele
necesare, mașini-unelte, scule și personal, motivându-se cã ar avea o insuficientã
eficiențã economicã. Se pierde însã din vedere faptul cã stagnarea unei unitãți de morãrit

19
chiar un timp foarte scurt aduce pagube mult mai mare decât o folosire incompletã a unor
mașini-unelte și a unei pãrți din personal.

Conducerea tehnico-economicã

Aceastã secție își are sediul în incinta unitãții de morãrit. Dacã moara face parte
dintr-o întreprindere mixtã de morãrit și panificație, este posibil ca aceasta sã-și exercite o
serie de funcții de la un sediu amplasat la o unitate de panificație. Trebuie avut în vedere
cã în unitatea de morãrit își executã funcþiile șeful unitãții, tehnologii, maiștrii, serviciul
aprovizionare-desfacere. Din aceastã unitate nu trebuie sã lipseascã spaþiul în care sã se
gãseascã literatura de specialitate.

TEHNOLOGIA DE PRELUCRARE A PORUMBULUI

Porumbul este o plantă cerealieră de mare productivitate, ocupă locul al doilea în

ierarhia mondială, după grâu şi înaintea orezului.
Până în trecutul apropiat valorificarea alimentară a porumbului se rezuma la
procesare de mălai în condiţii rudimentare în peste 5000 de mori, alături de utilizarea
unor cantităţi mici pentru fabricarea de amidon şi de spirit. În ultimii ani, atât pe plan
naţional, cît şi mondial, se înregistrează o diversificare şi prelucrare multilaterală în
condiţii industriale a porumbului, introducându-se tehnologii noi.
Industrializarea porumbului în scopuri alimentare se efectuează pentru obţinerea
de produse expandate, de amidon şi determinanţi ai acestuia, produse de hidroliză şi
spirit.
Valoarea energetică a porumbului este de 355kcal/100g (la o umiditate de 15%),
superioară celei a făinurilor de grâu, orez şi secară.
Digestibilitatea este, de asemenea, superioară. Toate acestea se datorează
conţinutului ridicat de amidon (peste 60%), de proteine (10%) şi de ulei (5%) la o
umiditate de 15% a boabelor. Tehnicile actuale de măciniş permit recuperarea avansată a
germenilor şi obţinerea din aceştia a unui ulei dietetic, precum şi separarea pe fracţiuni
funcţie de conţinutului amidonos sau proteic.
În figura 1 este prezentată schema de operaţii parcurse la măcinarea porumbului.

PORUMB CURĂŢAT

DEGERMINARE GERMENI

ŞROTARE

20
CURĂŢARE GRIŞURI MĂLAI EXTRA

MĂCINARE
 Figura 1. Schema principalelor operaţii folosite pentru obţinerea făinii, cu
valorificarea optimă a porumbului

Înainte de măcinarea propriu-zisă porumbul este supus operaţiei tehnologice

de separare a impurităţilor şi uneori de condiţionare hidrică.
Separarea impurităţilor se realizează cu ajutorul utilajelor exemplificate la
separarea impurităţilor din masa de cereale prezentate în capitolele precedente. Aceasta
se referă doar la impurităţile existente în masa de porumb sub formă de particule
independente şi nu şi celor aderente pe suprafaţa boabelor şi de aceea separarea se face
după mărime, masa specifică şi proprietăţi magnetice.
Condiţionarea hidrică se realizează când bobul de porumb urmează a fi
degerminat, deoarece umectarea ajută la separarea germenului de restul bobului.
Degerminarea
În ţara noastră, noile tipuri de mori de 35 şi 70t/24 ore realizează prelucrarea
porumbului în condiţii calitativ superioare, cu separarea a 8-10% germeni, 72% mălai
furajer şi 5% tărâţe. Prin introducerea degerminării s-a realizat, în acelaşi timp, o
prelungire a conservabilităţii mălaiului.
Procesul de degerminare presupune parcurgerea următoarelor etape:
- zdrobirea boabelor de porumb în scopul detaşării germenului din masa
de endosperm;
- separarea germenilor din masa de produs rezultată la degerminator.
Separarea germenului de endosperm se realizează în urma prelucrării umede
a porumbului.
În cazul prelucrării "uscate", fără tratament cu apă, a porumbului, se vor
înregistra pierderi considerabile din următoarele considerente: desfacerea germenului de
endosperm se va face la întâmplare, cu violenţa caracteristică organelor de lucru ale
maşinilor folosite, având ca efect atât spargerea germenului în diferite părţi cât şi
rămânerea unor părţi de endosperm pe germeni, deci cu pierdere de endosperm.
În figura 2 este prezentată schema tehnică a unei mori cu degerminare, capacitate
35-40 t/24h, care realizează următoarele extracţii: mălai extra 15%, mălai superior
60%, germeni 6%, făină furajeră 10%, tărâţă 9%.
Cantitatea de germeni extrasă este proporţională cu conţinutul în germeni ai
porumbului utilizat, extracţia de mălai extra este în funcţie de indicele de plutire al
porumbului.

21
 Degerminarea se realizează prin procedeul OCRIM, în două etape. După prima
degerminare rezultă o masă eterogenă de particule în amestec: germeni, părţi de
endosperm, particule de înveliş şi chiar boabe întregi.
Amestecul obţinut este supus unei cerneri cu o sită plană cu două pasaje. De aici
prima fracţiune este supusă din nou degerminării la o viteză periferică a rotorului cu
paleţi de 17-20m/s. Distanţa dintre paletele statorului şi rotorului se reglează la 20-25mm,
iar înclinarea paletelor la 5-10°. În felul acesta se urmăreşte realizarea unei dislocări
maxime a germenilor şi obţinerea unor crupe cu dimensiuni cât mai mari.
Fracţiunea a doua se dirijează la un separator în cascadă pentru extragerea
particulelor uşoare şi trimiterea amestecului de germeni şi crupe la o masă densimetrică.
Crupele (produse rezultate prin măcinarea cerealelor cu granulaţie mare sau
descojite) rezultate de la degerminator sunt sortate cu ajutorul unei site plane, cu
redirijarea unor fracţiuni pentru o nouă degerminare şi separare cu cascadă şi mese
densimetrice. Cu acest procedeu de degerminare se obţine în jur de 6% germeni,
crupele (40%) mici sunt trimise la măcinare, iar particulele cu dimensiunile cele mai mici
reprezintă mălaiul fin.
În urma degerminării se formează un amestec de particule ce conţine: germeni
complet eliberaţi de masa de endosperm, germeni cu părţi de endosperm aderente pe ei,
particule de înveliş complet libere, spărtură de endosperm de cele mai variate mărimi
(predomină în proporţie de 80-85% particule mari, între 1/2 şi 1/4 din bob) foarte mari,
mijlocii şi mici, până la făină şi un mic procent de boabe întregi (max. 3%), care
întâmplător, sau pentru că sunt prea mici, au scăpat de sub acţiunea zonei de lucru a
utilajului.
Pentru moara de 35t/24h secţia de degerminare este prevăzută cu două
degerminatoare, trei separatoare în cascadă, două site plane şi două mese densimetrice.
Mălaiul obţinut în urma utilizării ca materie primă, a crupelor de porumb rămase
după separarea germenilor, este rezultatul unui proces tehnologic format din trei etape
principale: măcinarea, cernerea şi curăţarea grişurilor.
Deoarece învelişul bobului de porumb nu prezintă aceeaşi coeziune cu
endospermul ca la bobul de grâu, procesul de măciniş al porumbului este mult
simplificat faţă de cel al grâului.

22
Figura 2. Schema tehnologică de transformare a porumbului în mălai după
degerminare – procedeul OCRIM
23
 Cel mai simplu procedeu de obţinere a crupelor din porumb se bazează pe
trecerea boabelor de porumb printre tăvălugii valţului urmată de cernerea produselor
măcinate pe o sită care separă crupele la un loc cu făina ca cernut, iar ca refuz se separă
târâtele. Valţurile folosite la măcinarea porumbului sunt valţuri speciale, cu două perechi
de tăvălugi care asigură şrotuirea continuă prin 2-3 treceri succesive, când se obţine
un amestec final care conţine particule de crupe la granulaţia necesară, particule de făină
de porumb şi cojile care reprezintă tărâţa.
Pentru măcinare se folosesc patru pasaje de şroturi, valţurile având lungimea de
1000 mm şi diametrul de 250 mm. Raportul de turaţii este de 1:2,5 În situaţia obţinerii a
patru produse, acestea sunt:
- sortul extra grişat, rezultat din zonele sticloase ale bobului, este lipsit de
făină şi tărâţă, având o granulaţie uniformă, culoare roşcat-aurie,
proporţia depinde de varianta de măciniş aleasă, provine numai de la
maşina de griş;
- sortul superior semigrişat, reprezentând un amestec de fracţiuni sticloase
şi amidonoase, în el se regăsesc şi cantităţi reduse de produse cu altă
granulozitate, rezultă de la sita plană;
- sortul de mălai comun, fracţiunea cea mai numeroasă, amidonoasă, de
culoare galben deschis, rezultat de la sita plană, având particule mici.
- sortul de mălai foarte fin, făinos, furajer, constituit în special din pospai,
rezultat de la pasajele de cernere, nu este utilizat în alimentaţia omului.
Instalaţia de măcinare de 32t/24ore are următoarele încărcări: la valţurile de
şroturi 82,5kg/cm, la cernere 860kg/m2 şi la maşina de griş 403kg/cm lăţime.
În tabelul 1 sunt prezentate principalele sortimente de mălai fabricate la noi în ţară.

Tabelul 1. Principalele sortimente de mălai fabricate la noi în ţară

Produsul Extracţie Lipide Refuzul (%) Cernut (%)

(%) (%) prin sita de prin sita de
1000μm 372μm
Mălai extra 25 0,6 2 10
Mălai superior 75 1 4 35
Mălai comun 92 1,2 - -
Făină de porumb 77 1 2 70

În tabelul 2 este prezentată granulaţia principalelor sortimente de mălai:

Tabelul 2. Granulaţia principalelor sortimente de mălai

Produsul Granulozitatea
(μm)
Mălai extra 1250-600
Mălai superior 600-350
Mălai extra I 1250-800

24
 Mălai extra II 800-300
CONDIŢII DE CALITATE PENTRU PARTIZILE DE PORUMB CARE SE
PREIAU CA STOC REZERVĂ DE STAT

PARAMETRI ŞI INDICI DE CONDIŢII METODA DE ANALIZĂ

CALITATE
1.Caracteristici generale şi proprietăţi organoleptice
1.1. aspectul general al boabelor boabe cu luciu natural, bine
dezvoltate, ajunse la
maturitate, sănătoase, curate,
aproximativ uniforme ca
mărime şi formă
1.2. culoarea caracteristică soiurilor de
porumb comun (galben-
deschis la roz – pal)
1.3. mirosul fără mirosuri străine sau
mirosuri care să indice
alterarea boabelor
1.4. gustul caracteristic proumbului
sănătos
PARAMETRI ŞI INDICI DE CONDIŢII
CALITATE
2. Caracteristici sanitare
2.1 conţinut de aditivi, substanţe Nivelurile maxime autorizate
toxice reziduuri de pesticide sau alţi naţional şi/sau comunitar,
contaminanţi care pot afecta sănătatea stabilite în concordanţă cu
umană; nivelurile unice FAO/WHO
Codex Alimentarius
Comission
2.2. prezenţa acarienilor şi/sau a
insectelor vii şi larvele acestora în Nu se admit
orice stadiu de dezvoltare;
3. Caracteristici fizice
3.1. umiditatea boabelor maximum 13,0 %
3.2. masa hectolitrică minimum 77,00 kg/hl
3.3. conţinutul de impurităţi Conform planului de gradare
pentru proumbul comun de
gradul RO nr. 1
25
Conform metodologiilor
stabilite prin standarde
naţionale aplicabile la data
executării analizelor
METODA DE ANALIZĂ
Conform metodologiei
stabilite prin acte normative
naţionale şi/sau ale CE
aplicabile la data
determinării
Conform metodologiilor
stabilite prin standarde
naţionale aplicabile la data
executării analizelor
Metoda de referinţă
prevăzută de standardul în
vigoare la data executării
analizei, sau cu aparatură
atestată metrologic care
poate reproduce metoda de
referinţă.
Conform standardului
metodologic naţional
aplicabil la data executării
analizei.
4.Caracteristici chimice
4.1. conţinut de proteină, %
4.2. conţinutul de gluten umed (GU)
(*)
4.3. indicele de deformare (ID) (*)
4.4. indicele glutenic (IG)
4.5. gluten index (GI)
5. Caracteristici tehnologice
PARAMETRI ŞI INDICI DE
CALITATE
indicele de cădere Hagberg(*)
Conform prevederilor Conform standardului
standardului în vigoare pentru metodologic naţional
proumbul (Triticum aestivum aplicabil la data executării
L.) şi corespunzător gradului analizei
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
Conform prevederilor Prin spălare manuală şi
standardului în vigoare pentru uscare pe placă
proumbul (Triticum aestivum
L.) şi corespunzător gradului
1 conform manualului de
gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
Conform prevederilor Conform standardului
standardului în vigoare pentru metodologic naţional
proumbul (Triticum aestivum existent în vigoare la data
L.) şi corespunzător gradului executării analizei.
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
Conform prevederilor Se calculează cu formula :
standardului în vigoare pentru IG =GU (2– ID x 0,065 )
proumbul (Triticum aestivum
L.) şi corespunzător gradului
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
Conform prevederilor Conform standardului
standardului în vigoare pentru metodologic naţional
proumbul (Triticum aestivum aplicabile la data executării
L.) şi corespunzător gradului analizei
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
CONDIŢII METODA DE ANALIZĂ
Conform prevederilor Conform standardului
standardului în vigoare pentru metodologic naţional
proumbul (Triticum aestivum aplicabil la data executării
26
 L.) şi corespunzător gradului analizei.
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
6.Proprietăți alveografice (*)
6.1. rezistenţa la deformare (P) Conform prevederilor Conform standardului
standardului în vigoare pentru metodologic naţional
proumbul (Triticum aestivum aplicabil la data executării
L.) şi corespunzător gradului analizei
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
6.2. extensibilitatea (L) Conform prevederilor
standardului în vigoare pentru
proumbul (Triticum aestivum
L.) şi corespunzător gradului
RO nr. 1 conform manualului
de gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare

6.3.indicele de extensibilitate (G) Conform prevederilor Se calculează cu formula G

standardului în vigoare pentru = 2,226√ L
proumbul (Triticum aestivum
L.) şi corespunzător gradului
1 conform manualului de
gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare

6.4 raportul rezistenţă/extensibilitate Conform prevederilor Se calculează aritmetic P : L

(P/L) standardului în vigoare pentru
proumbul (Triticum aestivum
L.) şi corespunzător gradului
1 conform manualului de
gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare
6.5 forţa de panificaţie (W) Conform prevederilor Se calculează cu formula
standardului în vigoare pentru W=(1,32xGxS):L sau W=
proumbul (Triticum aestivum 6,54x S x 103
L.) şi corespunzător gradului
1 conform manualului de
gradare al seminţelor de
consum aflat în vigoare

27
Anexa nr.1Varianta de depozitare

28
Fisa stocului anexa 2

29
 A.N.R.S.P.S

Unitatea Teritorială………..

Anexa nr.3

SITUAŢIA CONSERVĂRII A PORUMBULUI ÎN PERIOADA 25.12.2020

Spaţiul de depozitare……………….. Partida…………An recoltă…………. Modul de depozitare……………………

Condiţii de microclimat Parametri de conservare Numele/

Impurităţi
Data Punctu prenumele/

total *)
exterior interior Temperatura în Umiditate Dăunători
efectuării de produs a boabelor depozit semnătura
controlul control Tem Umid. Temp. Umid. sus mijloc jos denumir ex/ analizatorului
ui p. e kg
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

*) suma fracţiunilor: boabe sparte+ şiştave+avariate+atacate de dăunători+alte cereale.

La sistemul de depozitare containerizat temperatura produsului la punctul de control se trece în coloana 8

30
 ( model)

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A REZERVELOR DE STAT Anexa nr. 4

ŞI PROBLEME SPECIALE
UNITATEA TERITORIALĂ …………

Văzut

(conducerea operatorului economic)

PROCES – VERBAL
de verificare a integrităţii cantitative şi stării de conservare a grâului stoc rezervă de
stat

Încheiat astăzi ………..la ……………………...…din subordinea ……………

În baza contractului de depozit, prestări prestări serviciu nr……………şi în

conformitate cu prevederile Instrucţiunilor A.N.R.S.P.S. aprobate prin Ordinul nr. 449/2010,
privind metodele de determinare cantitativă a stocurilor de produse constituite la rezerva de
stat şi a Instrucţiunilor A.N.R.S.P.S. aprobate prin Ordinul nr. ……. privind administrarea
stocului de grâu rezervă de stat, s-a procedat la verificarea integrităţii cantitative şi a stării de
conservare a stocului de porumb rezervă de stat păstrat în spaţiile de depozitare din
………………………….pendinte de ……………………….., constatându-se următoarele:

1.Informaţi privind operatorul economic depozitar (se vor face menţiuni cu privire
la structura acţionariatului, capitalul subscris şi vărsat, dacă depozitul în care se află
porumb stoc rezervă de stat este grevat de sarcini, dacă în depozit există porumb proprietatea
depozitarului sau a terţilor constituit ca garanţii în favoarea terţilor, alte informaţii privind
sitaţia la zi a depozitarului).

2. Analiza stadiului realizării măsurilor stabilite la ultimul control ( se

menţionează detaliat stadiul realizării măsurilor stabilite la ultima verificare).

3. Verificarea stocului scriptic Urmare punctajuui efectuat între evidenţa gestionar

contabilă a depozitarului şi Fişa stocului curent secţiunea A întocmită de deponent, nu sau
constatat / sau constatat diferenţe în ce priveşte stocul de porumb rezervă de stat lăsat în
depozit – custodie la…………………………………..

4. Analiza datelor înscrise în registrul de urmărire a stării de conservare

Din analiza datelor înscrise de depozitar în Registrul de urmărire a stării de conservare
a stocului de porumb rezervă de stat rezultă:
a) La data verificării, partizile de porumb stoc rezervă de stat se află depozitate în
următoarele spaţii:

Partida de Anulde Cantitatea - kg- Spaţiul de Data ultimului control

porumb recoltă ( conform fişei depozitare efectuat de:
de stoc curent la la data
secţ. B) ultimul controlulu deponen depozita
control i t r

Cantitatea de porumb stoc rezervă de stat este/ nu este păstrată pe partizi şi ani recoltă,
separat de alte cantităţi de porumb proprietatea depozitarului sau a terţilor.

31
 Spaţiile de depozitare sunt/ nu sunt încărcate la capacitate. Controlul stării de conservare
se poate/nu se poate face pe puncte de control cu sonda electromecanică ( dacă se constată
că aceste condiţii nu sunt respectate se vor face menţiuni detaliate)
Partida de Anulde Scos Transferat Cantitatea Documentul prin care
porumb recoltă din: în: transferată deponentul a dat acordul de
- kg- mişcare a produsului

De la ultimul control al integrităţii cantitative şi stării de conservare a stocului de grîu

rezervă de stat păstrat în depozitul ……………………… au fost executate următoarele
mişcări ale produsului fără scoatere din gestiune.
b) Depozitarul a efectuat ultima verificare a stării de conservare a stocului de
porumb rezervă de stat în perioada ……… ,la un interval de maximum ………zile între două
controle succesive/ partidă.
c) Analizând valoarea parametrilor de conservare înscrisă în Registrul de urmărire
a stării de conservare se apreciază că ….. ( se vor face menţiuni detaliate cu privire la
modificările constatate şi dacă acestea ar fi putut influienţa negativ calitatea produsului.
Cazurile constatate vor fi verificate obligatoriu pe teren ).
d) Alte menţiuni.

13. Verificarea stocului faptic

S-au identificat în depozit spaţiile în care este depozitat stocul de porumb rezervă de
stat constatându-se că acestea corespund/nu corespund menţiunilor de la pct.4 lit. „a”. ( se
menţionează dacă este cazul toate cazurile de neconcordanţă dintre evidenţă şi situaţia din
teren)
Au fost efectuate măsurătorile la fiecare spaţiu de depozitere, dimensiunile şi calculele
tehnice fiind menţiuonate în Fişa de calcul anexată.Conform măsurătorilor efectuate şi
calculelor tehnice, situaţia catitativă
a stocului de porumb este următoarea:

Cantitatea rezultată din Cantitatea din

Abaterea %
Diferenţe (+
An recoltă

Spaţiul de calcule tehnice – kg- evidenţa

Partida depozitare La prima La a gestionar
măsurătoare doua contabilă-kg-
măsurăto -)
are

Analizând diferenţele dintre cantitatea rezultată prin calcule tehnice şi cantitatea din
evidenţele gestionar – contabile şi având în vedere toleranţa admisă la cubaj de ± 2%, se
confirmă ca existent în fapt la data controlului următoarele cantităţi de porumb stoc rezervă
de stat:
Partida An Stoc scriptic – Stoc faptic Diferenţe –kg-
recoltă kg- – kg- plus minus

14. Starea spaţiilor de depozitare în care se află porumb stoc rezervă de stat
( se fac menţiuni la starea spaţiilor de depozitare având în vedere cerinţele de la
secţiunea 1 pct.7.2.).

15. Asigurarea depozitului cu dotărilor necesare conservării şi manipulării

stocului de porumb rezervă de stat

32
 ( se fac menţiuni având în vedere cerinţele de la secţiunea 1 pct.7)

16. Verificarea prin sondaj a parametrilor de conservare Au fost verificaţi

parametri de conservare la cantităţile de porumb din spaţiul de depozitare ……………………
constatânduse următoarele valori:

Parametri verificaţi
Temp. Dăunători depozit - ex/kg-

Puncte de control
°C GV T …….. ………

Boabe cu defecte
verificate
Spaţiul de Partida

data

data

data

data

data
depozitarului
depozitare de

La ultimul

La ultimul

La ultimul

La ultimul

La ultimul

controului
porumb

control al

control al

control al

control al

control al
La

La

La

La

La
Analizând valorea parametrilor de conservare din tabelul de mai sus, se apreciază că, …… ( se
face comentariu privind valorile din tabel ).

17. Modul de păstrare a documentelor privind stocul de grâu rezervă de stat

( se vor face menţiuni dacă sunt respecte de către depozitar clauzele contractului de depozit –
custodie cu privire la întocmirea, circulaţia şi păstrarea documentelor de evidenţe tehnico-operative şi
gestionar- contabile pentru stocul de porumb rezervă de stat).

18. Măsuri stabilite în consens cu depozitarul

Faţă de constatările consemnate în prezenrul proces verbal, se stabilesc de comun acord cu
depozitarul următoarele măsuri, care vor fi executate prin grija şi pe cheltuiala depozitarului
Nr. Măsuri stabilite Termen de realizare
crt.

19. Alte menţiuni

………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………

Prezentul proces – verbal s-a încheiat în 3 (trei) exemplare din care un exemplar la depozitar , un
exemplar la deponent și un exemplar la reprezentantul STPS.

Deponent Reprezentant STPS Depozitar

33
Anexa nr. 2 GRAFIC DE CONTROL

34
 BIBLOGRAFIE

1. Prof.Univ.Dr.Ing.Ec Mihai LEONTE , Drd.Ing.Alina Mihaela

MOROI-Controlul igienei, elaborarea si implementarea sistemului de
management al sigurantei alimentare HACCP-ISO 22000ː2005 in industria de
morarit, 2013

2. Ing. Elena Ionete,Ing. Marioara Buhanca, Ing. Narcisa Podeanu-Ghid

national de bune practici pentru siguranta alimentelor-Managementul sigurantei
alimentelor-Industria de morarit, 2005

3. Instrucţiune ANRSPS privind depozitarea, păstrarea, gestionarea şi

conservarea produsului porumb de panificație constituit stoc rezervă de stat nr.
18/24.11.2021

35