I.

P Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău

REFERAT
la disciplina: ″ Păstrarea produselor fitotehnice″
cu tema pentru studiu individual : ″Depozitarea cerealelor″

Eleva Gr. TPOV – 221

Guțan Daniela
Coordonator: Petrachi Violeta

Chișinău 2023
 Introducere
Depozitarea cerealelor, pe parcursul sezonului rece, trebuie realizată la un
nivel optim de temperatură și de umiditate, pentru păstrarea calității.
Pregătirile încep odată ce sosește frigul de toamnă, moment în care trebuie
realizate un șir de lucrări. Pentru ca răcirea producției de cereale să se realizeze
corect, este necesar să se țină cont de umiditatea, temperatura sau predispoziția
acestora spre infestare. Acești parametri fundamentali pentru păstrarea cerealelor
determină caracteristicile fizice ale recoltei de grâu, secară, orz, mei, ovăz, triticale,
sorg și porumb. Metodele de referință în privința calității materiilor prime
agroalimentare și a produselor alimentare, la care cultivatorii trebuie să apeleze,
sunt stabilite de Organizația Internațională de Standardizare, ale cărei norme sunt
preluate de țara noastră prin intermediul Asociației de Standardizare din România,
cu titlu de obligativitate.
Informații generale despre depozitarea cerealelor
Depozitarea optimă a oricărui produs agricol poate asigura calitatea și
menținerea cantității acestuia în timp. De aceea, este foarte important ca depozitele
să fie pregătite corespunzător după recoltare. Această pregătire presupune o
curățenie generală, urmată de dezinsecție, deratizare și reparații ale crăpăturilor din
pereți și pardoseală, care, în alte condiții, ar putea deveni cuiburi propice pentru
dezvoltarea larvelor de insecte.
Pregătirea spațiilor de depozitare
 Pregătirea spațiilor de depozitare este un proces la fel de important precum
recoltarea, deoarece aceasta poate influența decisiv valorificarea ulterioară a
culturii.
Curățarea
Autoritatea Națională Fitosanitară recomandă ca depozitele să fie golite
complet înainte de stocarea noii recolte, igienizate și văruite. Măturarea acestora și
spălarea pardoselilor cu soluții adecvate sunt obligatorii, iar aplicarea unui nou
strat de var pe pereți contribuie, de asemenea, la procesul de igienizare.
Deratizarea
După dezinsecția spațiilor de depozitare, se va efectua deratizarea.
Rozătoarele pot fi înlăturate atât prin metode clasice - rodenticide sau capcane -,
cât și prin mijloace moderne, așa cum sunt aparatele cu ultrasunete.
Variante de depozitare
Cerealele pot fi depozitate și conservate în mai multe feluri, după cum
urmează:
 în stare uscată, în construcții simple, acoperite;
 la temperaturi mici, metodă care impune o aerisire corespunzătoare prin
pardoseală;
 prin deshidrofrigerare, proces care implică răcirea bruscă și reducerea
umidității prin contact cu aerul rece;
 prin aerare naturală activă (însilozare), în spații închise și cu ajutorul
instalațiilor de ventilare specifice.
Cerealele pot fi depozitate în vrac sau în saci. Specialiștii recomandă ca în
cazul depozitării în vrac, înălțimea stratului de depozitare să fie stabilită în funcție
de caracteristicile de umiditate ale recoltei și de rezistența spațiului de depozitare.
Astfel, înălțimea poate ajunge chiar și la 2,5 metri la grânele a căror umiditate nu
depășește valoarea de 14%, chiar dacă nu există aerare activă în depozit. Aceasta
scade pe măsură ce gradul de umiditate crește, astfel că cerealele care conțin peste
17% apă nu vor depăși în depozit înălțimea de 0,5 metri.
În ceea ce privește diferența dintre diferitele tipuri de silozuri și halele
agricole și avantajele, respectiv dezavantajele fiecăruia dintre ele, iată ce trebuie să
știi:
 Principalul dezavantaj al halelor de depozitare este spațiul amplu pe care
acestea îl ocupă; dacă dispui însă de o suprafață suficientă pentru construirea
și dotarea corespunzătoare a unei hale, aceasta poate fi, în continuare, o
opțiune chiar și pentru agricultura modernă.
 Silozurile orizontale au o limită de depozitare care nu poate depăși 200 de
tone; așadar, acestea nu pot fi folosite pentru producții mai mari. În plus,
acestea sunt destinate depozitării pe termen scurt, deoarece după perioade
îndelungate pot avea loc procese de fermentație anaerobă, care afectează
calitatea cerealelor.
 Silozurile metalice verticale nu au limite de depozitare și ocupă mai puțin
spațiu decât halele agricole. Acestea se montează rapid, fiind constituite din
elemente prefabricate. De asemenea, mediul din interiorul acestora
 (temperatură, umiditate, ventilație, insecte și dăunători) poate fi controlat în
totalitate, pe termen lung.
Condiții pentru o depozitare corectă
Amenajarea corespunzătoare a spațiilor de depozitare, fie ele magazii, hale
sau silozuri, implică, în primul rând, o igienizare completă, dezinfectare și
asigurarea unei ventilații bune și a unei temperaturi cât mai puțin oscilante. Înainte
de a depozita cerealele, este important să te asiguri că acestea au fost cernute
eficient de eventualele corpuri străine. De asemenea, uscarea lor este obligatorie
înainte de depozitarea în saci sau în vrac.
Umiditatea
Gradul de umezeală din semințe poate influența păstrarea acestora. La
cereale precum orzul, grâul sau porumbul, valoarea preferabilă a acesteia este de
până la 14%. În alte condiții, spațiul de depozitare poate deveni un mediu propice
pentru dezvoltarea microorganismelor și pentru formarea mucegaiului, ducând
astfel și la deprecierea calității și cantității producției agricole.
Aerisirea și temperatura
În funcție de tipul de conservare, aerisirea trebuie să fie lentă (la temperaturi
scăzute) sau intensă (la temperaturi ridicate). Pentru evitarea fermentației în
absența oxigenului în cazul depozitării târzii, dar și a supraîncălzirii cerealelor, este
important ca ventilația să fie controlată, astfel încât să nu crească gradul de
umezeală. De aceea, vânturarea sau lopătarea se va face după ce temperaturile de
afară încep să scadă, în perioadele secetoase.
Eliminarea riscurilor
Insectele și dăunătorii pot compromite producția de cereale în perioada
depozitării. De aceea, este importantă adoptarea unor măsuri preventive pentru
evitarea acestora, așa cum sunt dezinfecția și deratizarea prealabile. Deprecieri pe
care le pot suferi cerealele în depozite și cauzele acestora
 În condiții necorespunzătoare de depozitare și conservare, calitatea
cerealelor poate avea de suferit, ducând uneori și la pierderi cantitative ale
producției agricole.
Iată în ce fel se pot deprecia cerealele și care sunt principalele cauze:
Deprecieri cauzate de umiditatea prea ridicată a produsului depozitat
Atunci când cerealele sunt depozitate toamna târziu sau chiar iarna,
umiditatea lor poate depăși pragul recomandat de 14%. În astfel de condiții, pot
avea loc mai multe procese care duc la deprecierea produselor cerealiere:
 fermentația anaerobă, care duce la creșterea temperaturilor în hale, magazii
sau silozuri și favorizează astfel deteriorarea grânelor;
 dezvoltarea și înmulțirea microorganismelor vegetale și animale;
 dezvoltarea sporilor de mucegai.
Deprecieri cauzate de atacul de dăunători
Dăunătorii pot compromite complet recolta de cereale. Iată care sunt cei mai
importanți dintre aceștia:
Insecte coleoptere
 Gărgărița grâului (Sitophilus granarius) - originară din Mesopotamia, este în
prezent un dăunător prezent în întreaga Europă. Aceasta poate ataca grâul,
secara, ovăzul, orezul, orzul, pe care le folosește pentru a se hrăni și pe care
le contaminează cu excremente și resturi organice.
 Gărgărița orezului (Sitophilus oryzae) - poate fi găsită în depozite, dar și în
spațiile unde se prelucrează alimentele. Efectele invaziei sunt similare cu
cele ale gărgăriței grâului.
  Gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis) - este foarte răspândit în
magazii, hale și depozite, datorită capacității sale de adaptare la condițiile de
mediu. Se hrănește cu produse cerealiere, dar și cu alte alimente, precum
oleaginoasele. În urma consumului, poate infesta cerealele cu excremente și
alte materii organice, dar are totodată efectul de a crește umiditatea aerului și
de a favoriza astfel și apariția mucegaiului sau dezvoltarea bacteriilor.
 Gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus) - este frecvent întâlnit în
depozitele de cereale și în unitățile de producție care folosesc produse
cerealiere. Efectul său distructiv își are cauzele în consumul grânelor și în
înmulțirea foarte rapidă; de altfel, este unul dintre cei mai mari gândaci care
pot ataca cerealele înmagazinate.
 Gărgărița cu cioc lat (Caulophilus latinasus) - acest grup de insecte include
aproximativ 15 specii diferite și atacă cerealele prin consum și prin
infestarea acestora.
Insecte lepidoptere
 Molia cerealelor (Sitotroga cerealella) - răspândită la nivel global, molia
cerealelor este cel mai des întâlnită în Europa. Dimensiunile sale nu
depășesc 13-20 de milimetri, dar efectele prezenței sale în depozitele de
orez, ovăz sau porumb pot fi devastatoare, consumând grânele din interior
spre exterior.
 Molia grâului (Nemapogon granellus) - această molie ale cărei dimensiuni
variază între 10 și 18 milimetri este comună în Eurasia și atacă în principal
grâul, dar și alte recolte, precum fructele sau oleaginoasele.
 Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella) - este comună în depozite,
cămări și unități de procesare sau de depozitare a alimentelor pe bază de
cereale. Depreciază recolta prin consumul de provizii și infestare.
Rozătoare
 Șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus) - este răspândit global și des întâlnit
în depozite, hale și magazii de cereale. Este un dăunător tipic de provizii și
igienă, poate transmite virusuri și totodată poate cauza pagube materiale
(cabluri, instalații electrice, elemente de susținere și mobilier etc.).
 Șobolanul negru (Rattus rattus) - specie omnivoră, provoacă deprecieri prin
consum și infestarea grânelor cu materii fecale, urină și păr, dar și prin
transmiterea virusurilor. La fel ca șobolanul cenușiu, poate provoca și alte
pagube materiale.
 Șoarecele de casă (Mus musculus) - deși la origini este un animal sălbatic,
șoarecele de casă trăiește cel mai adesea în preajma omului, în gospodării și
magazii. Pagubele pe care le produce sunt cantitative și calitative, similare
cu cele descrise anterior la celelalte specii comune de rozătoare.
Deprecieri cauzate de atacul de boli
Dacă nu vorbim despre o producție deja infestată cu anumite tipuri de
microorganisme vegetale sau animale, și ne referim strict la afecțiunile care pot să
apară în depozit, trebuie să știi că cel mai mare risc îl prezintă încingerea grânelor,
ca urmare a procesului de fermentație, în absența unei ventilații/ aerări
corespunzătoare. Dacă temperatura depășește 38 de grade Celsius, își fac apariția
microorganismele termofile. Acestea pot provoca apariția mucegaiurilor și
fermentația alcoolică.
Evitarea și diminuarea deprecierilor

Dacă anumiți factori nu pot fi controlați, așa cum sunt intemperiile ce pot
avea loc în perioada corespunzătoare recoltării cerealelor, nu înseamnă că nu există
metode de prevenție pentru deprecierea producției agricole. Iar cei mai mulți dintre
aceștia au legătură cu depozitarea corespunzătoare. Iată de ce trebuie să ții cont
pentru a diminua daunele și pentru a conserva cât mai bine produsele cerealiere, pe
perioade îndelungate:
 Repară pereții și podelele magaziei și blochează căile de acces prin care pot
pătrunde insectele și rozătoarele.
 Folosește dezinfectanți omologați pentru a igieniza corespunzător
depozitele.
 Selectează cât mai eficient recolta și elimină agenții patogeni și corpurile
străine înainte de a o depozita.
 Respectă indicațiile de depozitare în conformitate cu gradul de umiditate și
tipul culturii.
 Investește în sistemul de ventilație și aerează recolta periodic pe întreaga
durată a depozitării.
 Verifică la intervale regulate temperatura și umiditatea din locul de
depozitare.
O recoltă bogată nu îți va asigura în mod obligatoriu profit. În absența
depozitării corespunzătoare, aceasta poate fi compromisă parțial sau chiar în
totalitate. Acordă atenția cuvenită procesului de depozitare a cerealelor și cere
sfatul unui specialist dacă ai nelămuriri.
 NIVELUL PERMIS DE UMIDITATE ÎN FUNCȚIE DE DURATA
DEPOZITĂRII
Calitatea unei recolte, precum și a produselor obținute în urma procesării,
depinde în mod crucial de menținerea unei umidități optime a cerealelor.
Nerespectarea normelor în domeniu poate anula bunele practici aplicate de
agricultori de-a lungul fiecărei etape premergătoare acestui moment. Scăderea sau
depășirea umidității optime poate duce la deteriorarea sănătății cerealelor în timpul
păstrării, precum și la apariția unor procese nedorite, cum ar fi mucegăirea sau
încolțirea. După recoltare, umiditatea cerealelor pregătite pentru prelucrare va fi
determinată cu ajutorul higrometrelor de diferite tipuri. Iată care este nivelul
permis, în funcție de perioada de timp scursă de la momentul depozitării cerealelor.
Până la primăvară
Pentru ca grâului, secarei, orzului, porumbului, sorgului și ovăzului să le fie
asigurată o calitate corespunzătoare, este necesară extragerea umidității care
depășește limita de 14,5%, considerată optimă.
Până la un an
Cerealele care se păstrează în depozite pentru o perioadă de cel mult 12 luni
nu trebuie să depășească un nivel de umiditate de 14,5%.
Peste un an
Pe parcursul păstrării timp de mai mult de un an, grâul trebuie să se mențină
într-un nivel maximal de umiditate cifrat la 13%, iar porumbul nu poate depăși un
nivel de 12%.
 VENTILAREA CEREALELOR
Nivelul inițial de umiditate al cerealelor trebuie determinat încă dinainte de
depozitare. În cazul în care acesta este mai mare de 14,5-15%, se impune o uscare
suplimentară înainte de introducerea în depozit. Păstrarea producției de grâu din
anul curent alături de cele din anii precedenți este nu doar nerecomandată, ci și
interzisă. De asemenea, nici împrăștierea cuiburilor de cereale încălzite peste cele
sănătoase nu este permisă.
Ventilarea grâului și a tuturor celorlalte cereale se face prin următoarele
metode:
• prin aerisirea încăperilor de depozitare;
• cu ajutorul trecerii cerealelor prin mașini de curățat sau prin uscător;
• cu utilizarea utilajelor staționare sau mobile de ventilare activă.
Cantitățile de grâu, umede și jilave, se amplasează doar în silozuri sau pe terenuri
care sunt utilate cu mijloace tehnice prin care se poate realiza ventilarea activă.
Este permisă amplasarea temporară a cerealelor în silozurile care au în dotare
utilaje pentru controlul temperaturii cerealelor sănătoase în stare jilavă, într-un
volum ce poate fi uscat pe parcursul a cinci zile. Se interzice păstrarea recoltei
proaspăt transportate la depozit în depozitele elevatorului. De asemenea, pentru un
proces cât mai eficient de păstrare și de eliberare a cerealelor în depozit, trebuie ca
10% din suprafața totală a acestuia să rămână neocupată, iar în elevatoare să existe
cel puțin un siloz liber aferent fiecărui transportor de cereale. Stocarea în silozuri a
boabelor de porumb umede și verzi este nepermisă.
Care este utilitatea ventilării?
Ventilarea mecanică a cerealelor reprezintă un sistem modern de conservare
și de depozitare, ce substituie uscarea tradițională, prin aerisirea naturală a
depozitelor. Conservarea normală a cerealelor depinde de o serie întreagă de
variabile. Boabele care au ajuns la maturitate prezintă o umiditate mare și o
activitate enzimatică pe măsură, în timp ce boabele încolțite sunt caracterizate de o
energie de respirație ridicată. Depozitarea cerealelor pe perioadele cu temperaturi
scăzute se face în depozite închise, prevăzute cu sisteme de aerare activă,
amplasate la nivelul pardoselii sau sub aceasta.
Când trebuie să începeți ventilarea cerealelor?
Termenul optim al formării partidelor de cereale, până la uscare, nu trebuie
să depăşească 24 de ore. Cerealele recent recoltate, cu umiditatea sporită, vor fi
supuse unui torent de aer fierbinte, în uscător. Pentru menținerea caracteristicilor
calitative potrivite cu exigențele industriei alimentare, cerealele nu trebuie să
înregistreze o scădere mai mare de 5%, după un ciclu executat în uscător.

VERIFICAREA STĂRII CEREALELOR ÎN TIMPUL DEPOZITĂRII

Pe perioada în care cerealele sunt depozitate în silozuri, verificarea stării lor
se face cu ajutorul instalațiilor electro-termometrice, prin măsurarea de la distanță
a temperaturii, cu ajutorul palpatorului electronic, a termometrelor tehnice sau a
indicatoarelor de temperatură. Monitorizarea temperaturii partidelor de cereale se
face prin împărțirea suprafeței depozitului în secții a câte 200 de metri pătrați,
numerotate cu cifre lizibile. Termo-riglele gradate, instalate în părțile de sus, de
mijloc și de jos ale fiecărei secții sunt folosite pentru a indica înălțimea stivei și
temperatura înregistrată de sus în jos. În silozurile care nu sunt dotate cu mijloace
electro-termometrice care măsoară temperatura de la distanță se procedează la
verificarea temperaturii, umidității, mirosului și culorii cerealelor, timp de trei luni
de la recepționare, la intervale specifice. Cerealele uscate și medii uscate se
verifică o dată la cinci zile, în timp ce acelea umede și jilave trebuie verificate
zilnic. O dată pe lună, verificarea la infectarea cu dăunătorii de pâine trebuie
efectuată dacă se întrunesc condițiile unei temperaturi de 5 grade Celsius. Peste
această temperatură, verificarea se va face de două ori pe lună.
CONDIȚIILE DE DEPOZITARE PENTRU CEREALE, ÎN FUNCȚIE
DE TIPUL DEPOZITULUI
 Conservarea cerealelor pe timpul iernii necesită un sistem de aerare activă,
adaptat la particularitățile spațiului de depozitare și compus din canale amplasate la
nivelul pardoselii. Depozitate în vrac, în construcții dezvoltate pe verticală sau pe
orizontală, cerealele sunt dispuse într-un strat ce depinde de umiditatea lor.
Depozitele echipate cu aerare activă permit acumularea unui strat cu o grosime de
2,5 m pentru o umiditate de 14-15%, în timp ce în spațiile nedotate cu instalații
speciale, este permisă o grosime de 1,5 m.
Depozit plat
Depozitarea cerealelor se realizează cel mai des în silozuri individuale cu o
capacitate care variază între 10 și 200 de tone. Acestea sunt dispuse cu
echipamente de încărcare şi de descărcare. Un număr foarte mare dintre silozuri
dispune de o parte inferioară plană, ce permite circularea liberă a aerului. Acest
fenomen este facilitat de pardoseala de tip grătar sau cu textură perforată și de
ventilatorul cu o putere corespunzătoare.
Recipient mobil de cereale
Spaţiile mari de depozitare, destinate cerealelor, pot fi recompartimentate
prin amplasarea la interior a unor structuri simple de sprijin, cu rolul de a asigura
depozitarea grâului, secarei, orzului, porumbului, sorgului și ovăzului într-o zonă
bine delimitată. Aceste structuri mobile pot fi construite din materiale ușoare,
precum lemnul, placajul, cornierul sau tabla de oţel.
PROBLEME FRECVENTE
Mai mult decât tehnologia de cultivare și condițiile de recoltare, modul în
care sunt depozitate cerealele trebuie să corespundă unor cerințe specifice și stricte.
Neaplicarea normelor de siguranță în pregătirea spațiilor de depozitare și în
menținerea stării de sănătate a producției de cereale duce la deprecierea valorilor
cantitative și calitative ale acestora. Printre cele mai severe probleme pe care le pot
întâlni agricultorii se numără:
Mirosul de mucegai
Stocarea într-un depozit fără acoperiș etanș sau necurățarea corespunzătoare
a cerealelor înaintea depozitării duce la moartea cerealelor și la apariția
mucegaiului, dar și a altor microorganisme ce stimulează producția de toxine.
Formarea unei coji pe stratul de suprafață
Uscarea necorespunzătoare a cerealelor, fără un control precis al
temperaturii, umidității, mirosului și culorii, în acord cu normele tehnice în
vigoare, poate avea drept consecință alterarea bobului ca urmare a acțiunii
microtoxinelor și contaminanților prezenți în unele partide alcătuite la depozit.
Cereale fierbinți la suprafață
Cerealele deteriorate prin încălzirea spontană în timpul uscării reprezintă un
mediu propice pentru dezvoltarea unor paraziți precum acarienii sau a unor
dăunători cum ar fi gărgăriţa grâului, molia cerealelor sau chiar şobolanul cenuşiu.