Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ŞI

DEZVOLTARE RURALĂ

ANUL: II
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA

REFERAT
SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ
REDUSĂ

DISCIPLINA:
TEHNOLOGIA CONSERVARII SI PRELUCRARII PRODUSELOR AGRICOLE
TEMA 5
METODE DE CONSERVARE A PRODUSELOR AGRICOLE BOABE

Există mai multe metode de conservare a produselor agricole boabe,


dar toate se bazează pe reducerea la maxim a proceselor fiziologice din masa
de seminţe prin dirijarea umidităţii şi temperaturii în masa de seminţe. În funcţie
de procedeele folosite pentru dirijarea acestor factori se cunosc următoarele
metode de conservare a produselor agricole: păstrarea în stare uscată, păstrarea la
temperaturi scăzute, păstrarea prin aerare activă, autoconservarea, păstrarea prin
tratare cu substanţe chimice şi păstrarea prin iradiere.

Păstrarea produselor în stare uscată

Este cea mai utilizată metodă şi are cea mai mare aplicabilitate pentru
toate produsele agricole boabe în lume şi în ţara noastră.
Metoda constă în reducerea conţinutului de umiditate al boabelor la
umiditatea de echilibru, limită la care se elimină orice pericol de degradare a
produsului şi produsele se pot păstra fără probleme. Valorile umidităţii de
echilibru, în funcţie de specie variază în limitele:
→ floarea-soarelui, rapiţă, in, muştar, ricin, între 6 și 8 %;
→ porumb boabe, sorg, mei, între 11,5 și 12,5 %;
→ soia, între 11 și 12 %;
→ grâu, secară, triticale, orz, ovăz, între 14 și 15 %;
→ mazăre, fasole, bob, linte, între 15 și 16 %.
Seminţele de cereale cu umiditatea sub 14 % se pot păstra în vrac în
straturi cu înălţime mare în magazii sau în celule de siloz fără probleme.
Seminţele de leguminoase şi oleaginoase se depozitează numai în
magazii pe orizontală şi în straturi cu înălţimi mai mici, sub 1,5 m. În ţara
noastră o mare parte din produsele agricole (grâu, orz, orzoaică, in, rapiţă,
muştar), se recoltează vara, au de regulă umiditatea redusă sau se usucă pe
cale naturală. Produsele provenite de la recoltările din toamnă (floarea-
soarelui, porumb boabe, soia, orez, sorg) pun probleme la conservare. În
toamnele mai ploioase prin întârzierea vegetaţiei, apare obligatorie uscarea
artificială a seminţelor, iar pericolul de alterare a unei părţi din recoltă este
iminent. Măsurile pentru pregătirea produselor în vederea conservării în stare
uscată încep cu recoltarea şi constă în: evitarea amestecului între loturi cu
umidităţi diferite, recoltarea la maturitatea deplină,
transportul în depozite imediat după recoltare, protejarea în timpul transportului împotriva
precipitaţiilor, curăţirea concomitent cu depozitarea pentru eliminarea impurităţilor care au
umidităţi mai ridicate decât produsul de bază, depozitarea la început în straturi subţiri, uscarea
naturală şi artificială până la umiditatea caracteristică fiecărei specii, reducându-se astfel şi
numărul de microorganisme din masa de seminţe fără a se realiza o sterilizare totală. La
conservarea în stare uscată se ţine seama de izotermele sorbţiei şi desorbţiei umidităţii, adică
umezirea şi uscarea boabelor sub influenţa umidităţii mediului ambiant. La produsele
conservate în stare uscată se iau măsuri pentru evitarea creşterii umidităţii pentru a împiedica
dezvoltarea microorganismelor, acarienilor şi insectelor care se înmulţesc rapid şi depreciază
produsul.

Păstrarea seminţelor la temperaturi scăzute

Metoda se bazează pe principiul termoanabiozei, adică reducerea considerabilă sau


totală a activităţii vitale a componentelor vii din masa de seminţe prin intermediul
temperaturilor scăzute. Conductibilitatea termică redusă a masei de seminţe asigură
conservarea lor în stare răcită. Reducerea temperaturii se poate realiza prin folosirea de
agregate frigorifice sau prin dirijarea aerului atmosferic rece. Se pot utiliza instalaţii de răcire
tip Granifor, iar răcirea este sinonimă cu refrigerarea.
Răcirea masei de seminţe cu aer atmosferic se poate realiza prin depozitarea
produsului în strat subţire şi ventilarea aerului prin deschiderea geamurilor şi uşilor, dar la
seminţele cu umiditate ridicată există pericol de încingere chiar la grosimi ale vracului de 1 m.
Este recomandată răcirea activă a produselor agricole prin:
- lopătare, care se practică atunci când în masa de boabe apar procese de încingere,
iar pentru eficienţa operaţiunii se face mişcarea produsului de 2 - 3 ori succesiv şi la distanţe
mari,
- manipularea produsului cu instalaţii de transport pe orizontală (benzi transportoare)
sau pe verticală (elevatoare) în mediu cu aer rece în cazul mişcării produselor agricole dintr-o
celulă de siloz în alta,
- insuflarea cu ajutorul ventilatoarelor a aerului rece din atmosferă în masa de produs
depozitată.

Tabelul 9
Limitele de temperatură pentru păstrare în funcţie de umiditatea seminţelor

Umiditatea seminţelor (%) 16 18 20 22


Temperatura maximă pentru păstrare timp
de 2 luni fără pericol de depreciere (oC) 12,8 7,2 4,4 1,7

Păstrarea seminţelor prin aerare activă

Are scopul de asigura răcirea, uscarea şi aerisirea masei de seminţe prin înlocuirea
aerului viciat din spaţiul intergranular.
Se practică la seminţe cu umiditate ridicată până când urmează a fi uscate sau la
răcirea seminţelor după uscarea artificială.

36
Efectele aerării active sunt: reducerea umidităţii, prevenirea autoîncălzirii, reducerea
respiraţiei, accelerarea maturităţii seminţelor, eliminarea CO 2 din masa de boabe, frânarea
activităţii microorganismelor. Aerarea pentru răcire se face când temperatura aerului este mai
scăzută cu cel puţin 5oC faţă de temperatura produsului, iar umiditatea relativă a aerului este
sub 75 %. Aerarea activă se realizează cu ventilatoare care insuflă aerul rece în masa de boabe
depozitate, cu ajutorul unei reţele de conducte montate în pardoseala magaziei sau pe la partea
bazală a celulei de siloz. Cantitatea de aer introdus în masa de seminţe trebuie să asigure o
înlocuire rapidă şi completă a aerului din spaţiul intergranular pentru a scoate din masa de
produs aerul viciat cu produse rezultate în urma proceselor fiziologice ale masei de seminţe.
Alimentarea specifică cu aer se stabileşte cu relaţia:
A
Q= (m3/oră/tonă)
G
în care: Q = cantitatea de aer necesar pentru aerarea optimă;
A = debitul de aer furnizat de ventilator (m3/oră);
G = greutatea lotului de produs (tone).
Consumul de aer (m3/oră/tona de produs), în funcţie de umiditatea seminţelor şi
înălţimea vracului la 50 % umiditate relativă şi 20oC temperatura aerului este prezentată în
tabelul 10.

Tabelul 10
Consumul de aer pentru aerare activă la cereale în funcţie de
umiditatea seminţelor şi înălţimea vracului

Umiditatea Volumul de aer Înălţimea stratului de


produsului (%) ventilat (m3/oră/tonă) seminţe (m)
16 30 3,5 - 4
18 40 2,5 - 3
20 60 2,0
22 80 2,0
24 120 2,0
26 160 2,0
Sursa: Thierer L.V., 1971

Păstrarea prin asfixiere (autoconservarea)

Prezintă importanţă pentru produsele destinate consumului şi se bazează


pe oprirea respiraţiei aerobe, prin acumularea CO2 rezultat din respiraţia seminţelor
sau prin injectare de CO2.
La o concentraţie de 7 % CO 2 , respiraţia aerobă este încetinită, iar la
12 - 14 %, seminţele trec la respiraţia anaerobă. Pentru a se realiza o bună
conservare se cere ca seminţele să fie uscate şi răcite. Porumbul cu 18 %
umiditate se poate păstra în condiţii de anaerobioză timp de 6 luni fără
modificări, iar la umidităţi de 23 - 27 % se depreciază în primele 14 zile ca
urmare a fermentaţiei lactice. Autoconservarea grâului în spaţiu ermetic închis,
la umiditatea de 12 % timp de 2 ani nu a modificat însuşirile de panificaţie. La grâul
cu umiditatea de 16,4 %, după 4 săptămâni a apărut miros de învechit, iar după 7
luni a apărut miros de alcool.
Această metodă se practică în S.U.A. pentru porumbul boabe furajer în
silozuri metalice închise ermetic. Englezii au construit în India silozuri cu
pereţii din nylon, cu diametrul 22 m şi înălţimea 7 m, iar în Africa, Asia şi
America de Sud se realizează autoconservarea în gropi impermeabile.

Păstrarea cu ajutorul substanţelor chimice

Se bazează pe acţiunea unor substanţe chimice de a reduce respiraţia şi de a


împiedica dezvoltarea mucegaiurilor, insectelor şi acarienilor şi se poate practica în
următoarele situaţii:
- pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor uscate fără a fi mişcate,
- pentru oprirea încingerii, când produsele chimice pot fi injectate direct
în focar. Rezultate bune s-au obţinut cu următoarele produse chimice:
→ Cloropicrina – se utilizează la păstrarea de lungă durată a produselor cu
umiditatea sub 16 % şi atenuează rapid procesele de autoîncălzire şi încingere a
produselor;
→ Dicloretanul, se foloseşte pentru produse cu umiditate ridicată, are efect
sterilizant asupra mucegaiurilor, împiedică dezvoltarea acarienilor şi
insectelor, dar nu opreşte autoîncălzirea şi încingerea seminţelor şi se foloseşte
în doze de 300 g/m3 de produse;
→ Thioureea, în proporţie de 1 ‰ reduce respiraţia cerealelor umede
şi opreşte dezvoltarea mucegaiurilor, iar la 1 % opreşte dezvoltarea mucegaiurilor
chiar şi când masa de boabe are umiditatea de 24 %, fără a diminua mult viabilitatea
seminţelor;
→ Produsele pe bază de acid propionic (Pionicorn şi Luprosil), se
folosesc pentru conservarea porumbului boabe, opresc dezvoltarea
microorganismelor, încălzirea şi deprecierea boabelor, nu sunt toxice, doza de
folosire este dependentă de umiditatea boabelor şi durata de păstrare având valori
de 0,5 - 2,1 % din masa produsului.
Acidul propionic a dat rezultate bune la soia, boabele cu umiditatea de 22 %,
tratate cu 0,75 % acid propionic s-au păstrat 10 săptămâni fără a se încălzi sau
modifica compoziţia chimică.
1.8.6. Păstrarea seminţelor prin iradiere

Este în curs de experimentare, cele mai bune efecte sterilizante şi


inhibitoare s-au obţinut cu radiaţii gamma. Doza de radiaţii este în corelaţie cu
umiditatea seminţelor, dar este necesar să se stabilească, până la ce doză produsele
tratate pot fi utilizate în alimentaţie, având în vedere că mucegaiurile au rezistenţă
ridicată şi necesită doze mari. Radiaţiile gamma inhibă microflora şi reduc respiraţia
seminţelor cu umidităţi mici.