Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEZVOLTARE RURALĂ
ANUL: II
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA
REFERAT
SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ
REDUSĂ
DISCIPLINA:
TEHNOLOGIA CONSERVARII SI PRELUCRARII PRODUSELOR AGRICOLE
TEMA 5
METODE DE CONSERVARE A PRODUSELOR AGRICOLE BOABE
Este cea mai utilizată metodă şi are cea mai mare aplicabilitate pentru
toate produsele agricole boabe în lume şi în ţara noastră.
Metoda constă în reducerea conţinutului de umiditate al boabelor la
umiditatea de echilibru, limită la care se elimină orice pericol de degradare a
produsului şi produsele se pot păstra fără probleme. Valorile umidităţii de
echilibru, în funcţie de specie variază în limitele:
→ floarea-soarelui, rapiţă, in, muştar, ricin, între 6 și 8 %;
→ porumb boabe, sorg, mei, între 11,5 și 12,5 %;
→ soia, între 11 și 12 %;
→ grâu, secară, triticale, orz, ovăz, între 14 și 15 %;
→ mazăre, fasole, bob, linte, între 15 și 16 %.
Seminţele de cereale cu umiditatea sub 14 % se pot păstra în vrac în
straturi cu înălţime mare în magazii sau în celule de siloz fără probleme.
Seminţele de leguminoase şi oleaginoase se depozitează numai în
magazii pe orizontală şi în straturi cu înălţimi mai mici, sub 1,5 m. În ţara
noastră o mare parte din produsele agricole (grâu, orz, orzoaică, in, rapiţă,
muştar), se recoltează vara, au de regulă umiditatea redusă sau se usucă pe
cale naturală. Produsele provenite de la recoltările din toamnă (floarea-
soarelui, porumb boabe, soia, orez, sorg) pun probleme la conservare. În
toamnele mai ploioase prin întârzierea vegetaţiei, apare obligatorie uscarea
artificială a seminţelor, iar pericolul de alterare a unei părţi din recoltă este
iminent. Măsurile pentru pregătirea produselor în vederea conservării în stare
uscată încep cu recoltarea şi constă în: evitarea amestecului între loturi cu
umidităţi diferite, recoltarea la maturitatea deplină,
transportul în depozite imediat după recoltare, protejarea în timpul transportului împotriva
precipitaţiilor, curăţirea concomitent cu depozitarea pentru eliminarea impurităţilor care au
umidităţi mai ridicate decât produsul de bază, depozitarea la început în straturi subţiri, uscarea
naturală şi artificială până la umiditatea caracteristică fiecărei specii, reducându-se astfel şi
numărul de microorganisme din masa de seminţe fără a se realiza o sterilizare totală. La
conservarea în stare uscată se ţine seama de izotermele sorbţiei şi desorbţiei umidităţii, adică
umezirea şi uscarea boabelor sub influenţa umidităţii mediului ambiant. La produsele
conservate în stare uscată se iau măsuri pentru evitarea creşterii umidităţii pentru a împiedica
dezvoltarea microorganismelor, acarienilor şi insectelor care se înmulţesc rapid şi depreciază
produsul.
Tabelul 9
Limitele de temperatură pentru păstrare în funcţie de umiditatea seminţelor
Are scopul de asigura răcirea, uscarea şi aerisirea masei de seminţe prin înlocuirea
aerului viciat din spaţiul intergranular.
Se practică la seminţe cu umiditate ridicată până când urmează a fi uscate sau la
răcirea seminţelor după uscarea artificială.
36
Efectele aerării active sunt: reducerea umidităţii, prevenirea autoîncălzirii, reducerea
respiraţiei, accelerarea maturităţii seminţelor, eliminarea CO 2 din masa de boabe, frânarea
activităţii microorganismelor. Aerarea pentru răcire se face când temperatura aerului este mai
scăzută cu cel puţin 5oC faţă de temperatura produsului, iar umiditatea relativă a aerului este
sub 75 %. Aerarea activă se realizează cu ventilatoare care insuflă aerul rece în masa de boabe
depozitate, cu ajutorul unei reţele de conducte montate în pardoseala magaziei sau pe la partea
bazală a celulei de siloz. Cantitatea de aer introdus în masa de seminţe trebuie să asigure o
înlocuire rapidă şi completă a aerului din spaţiul intergranular pentru a scoate din masa de
produs aerul viciat cu produse rezultate în urma proceselor fiziologice ale masei de seminţe.
Alimentarea specifică cu aer se stabileşte cu relaţia:
A
Q= (m3/oră/tonă)
G
în care: Q = cantitatea de aer necesar pentru aerarea optimă;
A = debitul de aer furnizat de ventilator (m3/oră);
G = greutatea lotului de produs (tone).
Consumul de aer (m3/oră/tona de produs), în funcţie de umiditatea seminţelor şi
înălţimea vracului la 50 % umiditate relativă şi 20oC temperatura aerului este prezentată în
tabelul 10.
Tabelul 10
Consumul de aer pentru aerare activă la cereale în funcţie de
umiditatea seminţelor şi înălţimea vracului