CONDIȚIONAREA ȘI PĂSTRAREA MATERIALULUI

BIOLOGIC FOLOSIT ÎN CONSERVAREA EX SITU

CONDIȚIONAREA ȘI PĂSTRAREA
MATERIALULUI SEMINCER

La momentul actual, procedurile recomandate pentru prelucrarea

semințelor înainte de intrarea lor în băncile de gene (uscarea, curățarea /
sortarea, testarea sănătății semințelor și a viabilității), sunt bine stabilite
de către organismele de specialitate (FAO/IPGRI, 1994; Rao et al., 2006;
FAO, 2013). Cu toate acestea, curățarea și sortarea semințelor precum
și alte activități sunt în continuare operații executate manual în multe
bănci de semințe. Principalul motiv al executării lucrărilor manual este
faptul că băncile de semințe procesează deseori cantități relativ mici din
fiecare eșantion, iar accesările pot fi foarte diverse, reducând astfel
posibilitățile de automatizare. Acest lucru este valabil în special pentru
băncile de semințe în care are loc conservarea speciilor sălbatice, unde
mărimea și morfologia semințelor pot varia considerabil de la un eșantion
la altul. În plus, se așteaptă ca băncile de semințe cu mandat de
conservare a germoplasmei ca un bun public global, să adopte
standardele internaționale pentru bancurile genetice (FAO / IPGRI, 1994;
FAO, 2013) și probabil că nu dispun de resurse pentru a evalua dacă
acestea sunt cu adevărat optime pentru menținerea și gestionarea
colecțiilor sau pot face acest lucru numai atunci când apar probleme.
Într-o anumită măsură, societățile comerciale de semințe și
managerii băncilor de semințe au ca obiective similare maximizarea
purității fizice, a sănătății și calității fiziologice a semințelor.

1
 Dacă accesiunile (respectiv probele, eşantioanele sau
genotipurile) sunt reprezentate de seminţe, acestea trebuie înregistrate
minuţios.
Pentru fiecare accesiune se alocă un număr unic, evitându-se
riscul unor greşeli de înregistrare sau de impurificare a materialului
biologic. Desigur că fiecare accesiune va fi însoţită de informaţii
relevante, cât se poate de amănunţite, dar şi de sigure, primite sau
colectate odată cu eşantionul respectiv. Odată cu înregistrarea,
seminţele se supun unor teste fitosanitare preliminare.
Condiționarea seminţelor este considerată o acțiune ce se
desfășoară pe eșantioane care prezintă un număr unic, evitându-se
riscul unor greşeli de înregistrare sau de impurificare a materialului
biologic. Seminţele din fiecare probă trebuie să fie autentice şi să se
prezinte într-o stare biologică normală. Se îndepărtează seminţele
străine, seci, seminţele infectate sau infestate, corpurile străine,
seminţele atipice, semințele sparte sau degradate etc.
Ordinea în care se execută principalele operaţii de condiționare a
semințelor este dată de specie, de particularităţile seminţelor sau de
necesităţile care se impun.
Principalele etape folosite la condiționarea semințelor:
separarea seminţelor de fruct, uscarea, trierea, curăţarea, analiza
purităţii.
Curăţirea seminţelor este o procedură de rutină efectuată în
vederea conservării, numărul minim de seminţe pentru un eșantion este
de 1.000 de semințe în cazul populaţiilor omogene şi de 12.000 de
semințe în cazul populaţiilor heterogene. Curăţarea semințelor este
realizată și înregistrată conform unor descriptori esențiali : numărul
eșantionului, data efectuării operaţiunii de curăţire, metoda folosită,
estimarea numărului de seminţe, proporţia de seminţe seci, tratamentul

2
fitosanitar şi pesticidele folosite, operatorul sau persoana care a efectuat
operaţia.
Uscarea seminţelor (zvântarea) - este operaţia prin care se
obține reducerea umidităţii seminţelor până la nivelurile corespunzătoare
conservării, în vederea stocării, fără a fi afectată viabilitatea lor.
Umiditatea seminţelor se determină pe eşantioane, alcătuite din 1.000
seminţe la speciile cu seminţe mici sau 100 seminţe la speciile cu
seminţe mari. Standardul pentru uscarea semințelor indică o creștere a
longevității semințelor în timpul depozitării atunci când semințele sunt
uscate până la un conținut de umiditate care este în echilibru cu 5-20 ° C
și umiditate relativă de 10-25% (FAO, 2013). La final, înregistrarea se
efectuează prin notarea următorilor descriptori: numărul eșantionului,
procentul final de umiditate, data la care s-a determinat umiditatea, masa
totală a seminţelor uscate şi masa a 1.000 de seminţe.
Testarea viabilităţii seminţelor (testul de germinare) - se
realizează obligatoriu după uscarea seminţelor, şi ulterior, pe perioada
conservării seminţelor, la anumite intervale de timp. Testarea viabilităţii
seminţelor se efectuează folosind diferite metode, în funcţie de specia
căreia îi aparţine proba.
Germinarea seminţelor pe hârtie absorbantă umectată sau în
nisip sunt cele mai cunoscute metode și de regulă, se fac analize în 2-3
repetiţii pentru fiecare test, astfel evitându-se eventualele erori care ar
putea distruge proba. La finalul testului de viabilitate se înregistrează:
numărul eșantionului, tipul colecţiei din care provine proba, metoda
folosită pentru determinarea viabilităţii, data testării, procentul de
viabilitate (%) şi numele celui care a realizat determinările.
Ambalarea seminţelor – este o etapă ce se realizează înainte de
trecerea seminţelor la păstrare. Această operaţiune se efectuează cu
scopul de a se evita absorbţia apei din atmosferă de către seminţe,

3
prevenirea contaminării seminţelor conservate cu boli şi dăunători şi
menţinerea autenticităţii probelor. Ambalarea se realizează în ambalaje
etanşe, de regulă pungi din aluminiu, containere de sticlă (borcane, sticle
etc.), obligatoriu etichetate. Pentru fiecare probă, se impune ca pe durata
păstrării să se ţină o evidenţă strictă a acesteia în care să se menționeze
modul de amplasare şi rlocul fiecărei probe în camerele de păstrare,
rafturi sau sertare.
Ȋn funcție de scopul urmărit, de însuşirile fiziologice ale
seminţelor conservarea poate fi:
Conservarea pe termen scurt, se realizează pe perioade de 1-3
ani, în care speciile sunt păstrare direct în câmp (prin cultivarea lor în
parcele ce aparțin băncilor de gene).
Conservarea pe termen mediu, la care perioada de timp este de
aproximativ 3-5 ani și se aplică în general, la seminţele ce sunt folosite în
procesul de ameliorare, sau distribuite în alte bănci de gene sau grădini
botanice.
Conservarea pe termen lung, se realizează prin păstrarea
semințelor la temperaturi cuprinse între -1°C + 4°C (±1°C), cu o
umiditate relativă a aerului de 30-45% şi o umiditate a seminţelor de 3-
7% (semințe care conțin ulei) sau 8-10% (semințe care nu conțin ulei),
cu asigurarea unei viabilităţi de 85-90%.
Conservarea pe termen foarte lung, păstrarea șemințelor are
loc la temperaturi de -10°C, -20°C sau chiar mai reduse, cu umiditatea
relativă a aerului de 30% şi umiditatea seminţelor între 3 şi 10%.
În funcţie de particularităţile specifice indicate de reacţia şi
comportamentul semințelor la reducerea umidităţii şi temperaturii,
semințele se împart în:
Seminţe clasice au capacitatea de a suporta uscarea până la
realizarea unor procente reduse de umiditate, ceea ce permite păstrarea

4
lor la temperaturi scăzute, pe o perioadă lungă de timp. În studiile
efectuate de Roberts (1973) s-a evidențiat că la aceste seminţe clasice
viabilitatea lor creşte pe măsură ce se reduce conţinutul lor în umiditate
şi temperatura de conservare la care sunt depozitate.
Seminţe intermediare, se caracterizează printr-o capacitate mai
redusă de suportare a uscării, ceea ce le face vulnerabile şi la
temperaturile foarte scăzute. Temperatura de păstarare pentru această
grupă de semințe trebuie să fie cuprinsă între +5°C şi -10°C.
Seminţe "recalcitrante", nu tolerează scăderea umidităţii şi
temperaturii sub anumite limite. Aceste semințe prezintă o umiditate
ridicată și de aceea, nu suportă temperaturi negative, deoarece
formează gheaţă în interior, ceea ce duce fie la scăderea viabilității, fie la
incapacitatea semințelor de a mai germina. Păstrarea seminţelor din
această categorie, se realizează prin metode alternative de conservare
pe termen lung. Seminţe recalcitrante se întâlnesc la speciile: Araucaria
sp., Castanea sp., Havea brasiliensis, Juglans sp., Cocos nucifera,
Quercus sp., Thea sinensis, Caffea sp. etc.
Pentru conservarea ex situ, păstararea semințelor se face
conform standardele tehnologice elaborate și publicate în anul 1994 de
către organismele FAO şi IPGRI.
Conform acestor standarde tehnologice păstrarea seminţelor se
realizează în funcţie de mai mulţi factori: starea de sănătate a
seminţelor, mărimea accesiunilor, temperatura, umiditatea, viabilitatea,
necesitatea de regenerare a seminţelor etc.

5
 Tabelul 1
Conservarea ex situ a seminţelor conform standardelor
FAO-IPGRI (1994)
Nr. Materialul
Parametrii de păstrare Titul de conservare și utilizarea
crt. biologic
Seminţe uscate, la temperaturi Conservare pe termen lung (colecţii
1. scăzute (-18°C) cu un conţinut seminţe clasice de bază); rezervă de semințe
în umiditate de 3-7% pentru uz curent (colecţii active)
Conservare pe termen mediu
Seminţe uscate, la temperaturi
(colecţii de bază); rezervă de
2. scăzute (65% viabilitate prin seminţe clasice
accesiuni pentru colecţii active şi
conservare timp de 10-20 ani)
de lucru
Seminţe ultrauscate, la Conservare pe termen mediu până
3. seminţe clasice
temperatura camerei la lung
seminţe clasice
Păstrarea la temperatura
4. de la specii Rezervă pentru colecţii active
camerei a seminţelor uscate
perene
specii cu Conservare pe termen scurt şi
Cultivarea plantelor întregi în
5. seminţe termen mediu (colecţii de bază);
bănci de gene, în câmp
recalcitrante rezervă pentru colecţii active
Creştere înceată, în specii cu
Conservare pe termen mediu şi
6. succesiune, prin înmulţire in seminţe
rezervă pentru colecţii active
vitro recalcitrante
seminţe de la
Crioconservare, la -196°C în specii capabile
Conservare pe termen lung şi
7. azot lichid, sau la -154°C, - de regenerare
foarte lung
196°C, în vapori de N2 după
crioconservare
Îngheţarea seminţelor uscate Conservarea pe termen mediu şi
8. seminţe
sau a ţesuturilor lung în funcţie de specie

În cazul păstrării pe termen lung, ambalajele folosite sunt

reprezentate sticle standard (tip Bordeaux), cu capacitate de 37,5 cl., 75
cl. şi 150 cl., care sunt închise ermetic cu ajutorul unor dopuri speciale.
În cazul colecţiile de siguranţă, se pot folosi pentru păstrare ampule din
sticlă de tip pyrex (10-200 ml).
La păstrarea pe termen mediu ambalajele folosite sunt
reprezentate de borcane sau pungi de folie de aluminiu sigilate. În ceea
ce privește păstrarea semințelor pe termen scurt, la ambalarea
eșantioanelor se folosesc pungi de plastic închise ermetic.
Păstrarea sau conservarea seminţelor este un proces complex,
care presupune menţinerea seminţelor pe o perioadă mai lungă sau mai

6
scurtă de timp, ce are ca obiectiv păstrarea viabilităţii şi structurii
ereditare a acestora.
Băncile de gene reprezintă cel mai modern şi mai sigur mijloc de
conservare a fondului genetic util al plantelor. Menținerea viabilității
semințelor este esențială pentru a se asigura că semințele sunt
disponibile pentru utilizatori și reprezintă genetic populația de la care a
fost recoltată (FAO, 2014).
Indicatorii de bază, cum ar fi conținutul de umiditate, greutatea a
1000 de semințe și germinarea trebuie corelate pentru fiecare specie .
Conținutul de umiditate al semințelor și temperatura de depozitare sunt
factori cheie pentru stocarea pe termen lung. La majoritatea speciilor de
plante, sămânța poate fi uscată în condiții de siguranță la un conținut de
umiditate de 3-7% echivalent cu standardul internațional în care
semințele trebuie să fie uscate până la echilibru într-un mediu controlat
de 5-20°C și umiditate relativă de 10-25% (FAO 2014). În cazul speciilor
"recalcitrante", nivelul de umiditate trebuie să fie de 12-31% (Roberts,
1973).
Semințele trebuie depozitate în recipiente închise ermetic.
Containerele trebuie să fie etichetate în interior și exterior și plasate în
condiții de depozitare sub zero. Standardul internațional pentru
temperatura de depozitare este -18 ± 3°C (FAO, 2014). Există
întotdeauna riscul ca sigiliul containerului de depozitare să nu
funcționeze și umezeala se va infiltra în recipient. O opțiune, pentru
recipiente clare (de sticlă), este plasarea unui plic autoindicator care
conține gel de silice, în mediul de uscare a semințelor. O schimbare a
culorii gelului de silice indică faptul că umezeala s-a infiltrat în recipient.
În acest caz, semințele trebuie recondiționate și plasate într-un alt
recipient.

7
 Este important ca o cantitate suficientă de semințe să fie
depozitată pentru a permite în viitor testarea/monitorizarea și să fie
disponibile pentru cercetare sau alte proiecte, cum ar fi restaurări sau
plantații ex situ. Cantitatea de semințe stocate depinde de specii și
mijloacele de colectare. Volumul containerului de depozitare este, de
asemenea, o considerație în ceea ce privește numărul de semințe
stocate. Semințele ar trebui să umple complet recipientul de depozitare
pentru a reduce oxidarea și îmbătrânirea. Semințele mici din colecțiile
individuale sunt cel mai bine depozitate în flacoane și flacoanele plasate
într-un container mai mare, cu etanșare ermetică. Flacoanele trebuie
umplete complet pentru a limita cantitatea de aer.
Viabilitatea semințelor pe parcursul perioadei de păstrare este
influențată de o serie de factori: temperatura de păstrare, conţinutul în
apă al seminţelor, presiunea oxigenului, însuşirile genetice ale
seminţelor, condiţiile de depozitare care uneori pot cauza riscul apariţiei
unor boli sau dăunători etc. Durata de conservare a seminţelor şi
comportarea seminţelor la păstrare depind în mod deosebit de factorul
genetic, respectiv de genotipul păstrat (specie, cultivar etc.).
Indiferent de durata de timp în care are loc conservarea,
seminţele trebuie aduse la un anumit nivel de umiditate considerat optim
pentru obținerea unei păstrări corespunzătoare, şi unei bune viabilităţi a
seminţelor la finalul păstrării. Pentru asigurarea condiţiilor
corespunzătoare tuturor categoriilor de seminţe, acestea trebuie stocate
în camere diferite. Cercetările privind viabilitatea seminţelor conservate
au dus la obţinerea unor informaţii foarte utile, referitoare la condiţiile ce
trebuie asigurate pentru prelungirea duratei de păstrare, diferenţele
existente între specii, momentul când se impune „reînnoirea” seminţelor.
Viabilitatea seminţelor a fost cuantificată şi pe baza unor analize
matematice, în relaţie directă cu temperatura de păstrare. Pe baza unor

8
 analize minuţioase, Roberts (1961) a reuşit să construiască aşa numitele
„curbe de supravieţuire”, pe baza cărora se cunoaşte cu exactitate
procentul de viabilitate a seminţelor, într-un anumit moment al
conservării. Utilizându-se datele furnizate de „curbele de supravieţuire”,
în corelaţie cu condiţiile de păstrare – temperatura şi umiditatea aerului,
se determină cu precizie momentul când trebuie reînnoite (regenerate)
seminţele.
Factori care influențează viabilitatea semințelor conservate:
- oxigenul influenţează în mod hotărâtor viabilitatea seminţelor;
cele mai mari pierderi obținându-se la un conţinut în oxigen de 0-21%;
- prezența unor substanţe aflate în compoziţia semințelor
(carboxylază, protează, glucide, lipide etc.) determină degradarea stării
fiziologice a seminţelor pe durata păstrării;
- apariția anumitor boli și dăunători de depozit cu repercusiuni
negative asupra seminţelor în cazul conservării pe termen scurt şi mediu.
Ciupercile devin inactive la o umiditate a aerului sub 62%, iar bacteriile nu
acţionează decât la o umiditate de aproximativ 90% (Semeniuc, citat de
Cristea, 1981). Acarienii şi insectele se dezvoltă în camerele de
depozitare în anumite condiţii (peste 60% umiditate relativă a aerului şi
temperaturi peste 0°C).
- factorii genetici - la o viabilitate ridicată eroziunea genetică este
mai redusă. Apariţia mutaţiilor genetice cauzează eroziunea genetică,
nivelul modificărilor genetice poate fi limitativ pentru viabilitatea seminţelor
și se impune efectuarea unor cercetări adecvate, pentru fiecare specie în
parte.
- condiţiile de recoltare (epoca de recoltare, modul de recoltare)
starea fiziologică şi biochimică a seminţelor este în relaţie directă cu
pierderea viabilităţii seminţelor. Deoarece conservarea seminţelor pe
perioade diferite de timp este specifică pentru anumite grupe de seminţe

9
şi specii, asigurarea celor mai adecvate condiţii trebuie axată pe cercetări
judicioase. Întrucât nu se pot aplica aceleaşi condiţii de păstrare pentru
toate accesiunile aflate în conservare, păstrarea seminţelor devine mai
dificilă pe măsură ce creşte perioada lor de păstrare.
Monitorizarea păstrării viabilității semințelor
Viabilitatea este cea mai importantă metodă utilizată pentru a
monitoriza calitatea semințelor în timp ce testul de germinare este cea
mai obișnuită metodă. Testarea germinației semințelor trebuie efectuată
înainte de depozitare pentru a stabili o valoare de referință. Este
important ca semințele stocate pentru conservarea ex situ să fie
deranjate cât de rar posibil, dar în același timp trebuie monitorizată
viabilitatea. Pentru speciile care au semințe ce își păstrază bine
viabilitatea pe o perioadă de conservare de peste 50 de ani, intervalul de
testare ar trebui să fie la 10-15 ani. Pentru speciile la semințele își
păstrază viabilitatea prin conservare pe o perioadă de mai puțin de 50
de ani, intervalul de testare ar trebui să fie de 10 ani. La speciile puțin
cunoscute în cazul depozitării pe termen lung, probele mici prelevate din
semințele primare pot fi stocate în aceleași condiții și testate la fiecare 5
ani. Semințele primare trebuie testate la fiecare 10-15 ani, în funcție de
rezultatele probelor. Aceste intervale de testare sunt un ghid. Acestea
pot fi ajustate în funcție de datele obținute prin teste de germinare.
Numărul de semințe utilizate pentru testare este, de asemenea, o un
factor important. Este important să nu se piardă semințele pentru
testarea germinării. Un număr maxim de 200 de semințe este suficient și
50 de semințe sunt considerate acceptabile (ENSCONET 2009b) pentru
un test alcătuit din două sau patru repetiții, în funcție de numărul de
semințe testate. Numărul germenilor anormali sau cu vigoarea scăzută
trebuie înregistrat, deoarece un procent tot mai mare este adesea o
indicație timpurie a deteriorării semințelor.

10
 a. b.

c.
Figura 2.1. Ambalarea semințelor pentru conservare (original)

11