CONDIȚIONAREA ȘI PĂSTRAREA MATERIALULUI

BIOLOGIC FOLOSIT ÎN CONSERVAREA EX SITU

1
 CONDIȚIONAREA ȘI PĂSTRAREA
MATERIALULUI VEGETAL

Înmultirea vegetativă este procesul de înmulțire în care un

fragment dintr-o plantă are capacitatea de a se dezvolta într-o nouă
plantă individuală care implică producerea de plante noi. Mai mult, se
poate spune că înmultirea vegetativă a plantelor este o formă de
propagare a plantelor în care noua plantă individuală provine din orice
parte vegetativă a părinților (rădăcină, tulpină, frunză și alte organe) și
posedă exact aceleași caracteristici ale plantei din care a fost obținută.
Multe plante produc tulpini, rădăcini și frunze modificate care
îndeplinesc un rol special în propagarea naturală vegetativă.
Acestă variantă de înmulțire prezintă unele avantaje deoarece
asigură transmiterea fidelă a caracterelor plantelor mamă; prezintă o
durată mai scurtă de timp de la obținerea materialului săditor la înflorire,
plantele fiind mai mature stadial; asigură un procent ridicat al apariției
variațiilor mugurale (mutante) foarte utile și interesante pentru procesul
de ameliorare și obtinere de soiuri noi.
Pe lângă aceste avantaje, înmulțirea vegetativă prezintă și unele
dezavantaje cum ar fi : transmiterea frecventă a bolilor virotice și
degenerarea materialului biologie în timp; obținerea unui număr relativ
mic de descendenți comparativ cu înmulțirea prin semințe.
Plantele mamă de la care se prelevează organele sau
fragmentele de organe utilizate la înmulțire trebuie să fie perfect
sănătoase, viguroase și să reprezinte identic însușirile speciei, soiului
sau varietății respective.
Pentru conservarea ex situ, păstararea materialului vegetal se
face conform standardele tehnologice elaborate și publicate în anul 1994
de către organismele FAO şi IPGRI.
2
 Conform acestor standarde tehnologice păstrarea materialului
vegetal se realizează în funcţie de mai mulţi factori (tabelul 2).

Tabelul 2
Conservarea ex situ a materialului vegetal conform standardelor
FAO-IPGRI (1994)
Nr. Parametrii de Materialul
Utilizare
crt. păstrare biologic
Conservare pe termen
Cultivarea plantelor specii cu scurt şi termen mediu
1. întregi în bănci de înmulţire (colecţii de bază);
gene, în câmp vegetativă rezervă pentru colecţii
active
Creştere înceată, în specii cu Conservare pe termen
2. succesiune, prin înmulţire mediu şi rezervă pentru
înmulţire in vitro vegetativă colecţii active
polen, ţesuturi,
Crioconservare, la - celule,
196°C în azot lichid, embrioni de la
Conservare pe termen
3. sau la -154°C, - specii capabile
lung şi foarte lung
196°C, în vapori de de regenerare
N2 după
cryoconservare
Conservarea pe termen
ţesuturi de
4. Îngheţarea ţesuturilor mediu şi lung în funcţie
plante
de specie

3
 PĂSTRAREA ORGANELOR SUBTERANE LA GEOFITE

Pregătirea și păstrarea organelor subterane la geofite semirustice

Canna indica (cana, trestie indiană)

Recoltarea rizomilor: se realizează toamna după căderea
primelor brume (octombrie), se taie tulpinile aeriene la 10-15 cm de la
nivelul solului, se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se
depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. Spaţiile libere dintre
tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă, pentru ca
rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi.
Dahlia x hybrida (dalia)
Recoltarea rădăcinilor tuberizate: are loc în octombrie, după
primele geruri uşoare, rădăcinile tuberizate se recoltează împreună cu
porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se depozitează stratificate în
nisip sau turbă, la temperaturi de 4-9°C.
Gladiolus hybridus (gladiola)
Recoltarea tuberobulbilor are loc toamna (octombrie), cu
porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. Tuberobulbii se curăţă de pământ
şi se păstrează nestratificaţi, aşezaţi în straturi subţiri pe rafturi sau în
lădiţe, în depozite cu temperatura de 7-9°C şi umiditatea relativă de 65-
70%.
Polyanthes tuberosa (tuberoza)
Recoltarea organului subteran se realizează în septembrie-
octombrie, se curăţă de pământ, iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm.
Înflorirea din anul următor este determinată de condițiile de
păstrare a bulbilor în depozite. De aceea, păstrarea bulbilor floriferi se
realizează la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-

4
85%), cel puţin 2-3 luni (ianuarie - martie). Bulbii mici se pot ţine şi în
încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C).

Pregătirea și păstrarea organelor subterane la geofite rustice

La Tulipa gesneriana (lalea) recoltarea bulbilor are loc în

fiecare an sau la cel mult doi ani, vara (iunie-iulie), când 2/3 din frunze
(70-80%) s-au uscat. La depozitarea bulbilor se va avea în vedere ca
temperatura din spaţiile de păstrare să fie dirijată astfel încât să
favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima
decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C, iar în perioada
rămasă până la plantare, poate fi coborâtă la 9°C.
Narcissus poeticus (narcisa)
Recoltarea bulbilor: se realizează la intervale de 3-4 ani, vara,
după uscarea frunzelor şi se trec la depozitează până toamna, când se
plantează în câmp. Deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult
mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor, pe
durata păstrării temperatura se menţine apropiată de 9°C.
Hyacinthus orientalis (zambila, perla orientului)
Recoltarea bulbilor: are loc la intervale de 3-4 ani, bulbilii se scot
vara, în mai-iunie apoi se depozitează la 20-25°C.
Lilium candidum (crinul alb)
Recoltarea bulbilor se face vara (august) şi se plantează imediat
sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite.
Lilium regale (crin imperial)
Recoltarea bulbilor pentru înmulțire se face toamna (octombrie),
bulbii se recoltează, se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime.
Iris germanica (stânjenel)

5
 Recoltarea rizomilor pentru înmulțire are loc vara (iulie-august)
sau toamna (septembrie-octombrie), se fragmentează în porţiuni de 8-10
cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive), se selectează porțiunile
de rizom îmbătrânite, lipsite de muguri şi se plantează imediat, la 8-10
cm adâncime.
Convallaria majalis (lăcrămioare, mărgaritar)
Planta formează rizomi transanţi, ramificaţi, cu lungimea de 10-25
cm. Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor,
înflorirea abundentă se obține la rizomii de cel puţin 3 ani, cei de 1-2 ani
fie nu înfloresc, fie formează inflorescenţe mici.
Recoltarea rizomilor pentru înmulțire se realizează la interval
de 4-5 ani, vara (în august), rizomii se scot, se fragmentează sau se
despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm.