Proiect

MICROPROPAGAREA LA TRANDAFIR

NUME:
Dumitrescu
Maria-Isabella
Rusu Ionut
Cristian

2017
 O noua directie de cercetare, inceputa in secolul trecut in biologia vegetala
si animala este cea a cultivarii celulelor, tesuturilor sau protoplastilor pe
medii artificiale. Aceasta ramura a devenit foarte repede un domeniu de
varf al cercetarilor in scopul cultivarii diferitelor organisme vii.
Cultura de celule este un proces in care celulele procariote sau eucariote
cresc in conditii controlate. In practica, termenul deculturi celularese refera
la cultivarea celulelor derivate, in special, din eucariote pluricelulare.
Cultura de tesuturi presupune cresterea tesuturilor si/sau a celulelor
separate de organismul donor. Acest proces se realizeaza prin intermediul
unui mediu de cultura lichid, semi-solid sau solid. Termenul cel mai des
intalnit in cazul plantelor este: culturi de tesuturi vegetale.
Cultura de organe este o tehnica derivata din metodele de cultivare a
tesuturilor, in acest caz, organul ales fiind cel care va fi capabil sa-si
desfasoare functiile in conditii diferite pana la refacerea organismului intreg.
 Parti dintr-un organ sau organul in intregime pot fi cultivate in conditii artificiale,
adicain vitro. Principalul obiectiv este sa se pastreze structura tesutului si sa se
directioneze spre o dezvoltare normala. Este foarte important ca materialul vegetal
sa fie intact, si nu lezat. Aceasta tehnica presupune o manuire grijulie atat a
materialului vegetal cat si a celorlalte instrumente cu care se lucreaza.
Multiplicarea unei varietati de trandafiri este total dependenta de numar de altoi
(muguri apti pentru altoire) pe care il putem preleva de la fiecare planta mama,intre
20 si 50 muguri altoi pe an. Actualmente, in Franta, utilizand tehnici in vitro se
obtin 200.000-400.000 plante plecand de la un singur mugure; plantele generate
in vitro pot fi generate si pot, deasemenea, furniza un numar mare de muguri altoi
care pot servi in inmultirea clasica. Cercetari privind microinmultirea in vitro la
trandafiri au fost initiate de Hill in 1967.
Iacobs si colab, obtin rezulate satisfacatoare folosind pentru culturi in vitro,
muguri axilari. Davies si Wilkowska (1981) a scos in evidenta sensibilitatea soiurile de
trandafiri la cultura in vitro si reactia diferita in raport cu concentratia citochininei si
auxinei folosite.
 Bader si Cachita (1981,1985) au cultivat in vitro explante
aplicale de trandafiri si muguri axilari.
Coman (1983) a inteprins cercatari pentru testarea capacitatii
regenerative a 21 soiuri cultivate in conditi de camp pe diferite
medi de cultura. Experientele au scos in evidenta urmatoarele
elemente pentru tehnica de cultura in vitro la trandafiri.
1.Sursa de explante: plante viguroase, sanatoase autentice.
2.Perioada de prelevare a explantelor: Pentru trandafirii
decamptoamnain luna septembrie sau in timpul verii dupa
eliminarea lastarilor cu flori.
Natura explantelor: Muguri subcutanati ( muguri axilari, in
formare) dau cel mai ridicat procent de regenerare; muguri
apicali, in majoritatea cazurilor ( in functie si de perioada),
sunt florigeni. Atunci cand se executa taierea varfului
lastarilor, la foarte multe soiuri, acestia se transforma foarte
repede in muguri florigeni.
 Exista, de altfel, si o mare variabilitate in ceea ce
priveste forma meristemelor, marimea primordiilor
foliare si numarul lor, de asemenea si varsta
mugurilor subcutanati este diferita.

Aceasta variabilitate provine si din variatia foarte

mare a caracterelor genetice, timpul si ritmul de
crestere, perioada de inflorire, coloritul petalelor, forma
florilor etc.
Aceasta variabilitate genetica induce si o comportare
diferentiala a solurilor in conditiile cultivarii
meristemelor in vitro.
In general, solurile cu cresteri slabe si aspect decil,
prezinta o capacitate de regenerare si o crestere mai
slaba.
Procentul de crestere in vitro a explantelor de
trandafir ( dupa Coman, 1983).
 Coman (1983) propune inradacinarea plantelor
obtinute in vitro, in amestec cu turba sau mranita cu
perlit, dupa o prealabila inmultire in Radistim. Pentru a
reusi supravietuirea plantelor sunt necesare masuri
foarte atente de aclimatizare, mentinand umiditatea
relativa la 90-100 %. Folosind acesta metoda, s-a
obtinut un procent de reusita corespunzatoare la 85-
92%.Dupa ce plantele s-au inradacinat si-au inceput sa
cresca au fost puse la ghivece si trecute in conditii
obisnute.
Martin a pus la punct o tehnica industriala pentru
inmultire in vitro a trandafirului care consta in
urmatoarele etape.
 1.Prelevarea unui mugure sau meristem (cand este necesara eliminarea
virusurilor) de pe lastari tineri, in plina crestere, recoltati din sera in luna
ianuarie.
2.Cultivarea explantelor timp de o luna pe mediu de baza (pana la
sfarsitul luni februarie).
3.Plantulele generate din inoculi vor fi fragmentate in 4-5 microbutasi
fiecare; acestea sunt repicati pe mediu proaspat cu citochinine, care
provoaca aparitia a numerosi muguri noi.
Fiecare microbutasi furnizeaza din nou 4 descendenti, in interval de o luna.
Acesti microbutasi pot fi pusi din nou pusi in culturi de mediu proaspat ori,
parte din ei (excedentul) se pastreaza la frigider ( +4 +5 C ).
Dupa aproximativ 10 luni, sint produsi circa 200.000 microbutasi
4.Pe masura produceri lor, microbutasii sunt transferati pe mediu de
cultura cu auxine, pentru rizogeneza.
5.Dupa cca. 30 zile, cand planta s-a inradacinat este scoasa din
eprubeta si repicata in pietris si amestec nutritiv si pusa in sera.
6.Dupa inca 6 saptamani pana la 2 luni de crestere in sera, trandafiri
care masoara 20 cm inaltime sunt plantati in camp. Ei infloresc in 6 luni de
la scoaterea din eprubeta si pot fi comercializati.
Acesta metoda permite sa se lucreze in tot timpul anului, microplantele
fiind conservate in camere rece, asteptand conditi favorabile pana la
plantare.