Pastrarea si

depozitarea merelor

Written by ing. Mircea Suhoverschi   

Saturday, 01 September 2007 13:29

Merele se recolteaza inainte de maturitatea de consum si este necesar sa se

asigure conditii pentru ca procesele biochimice de maturare sa decurga normal.
 
Calitatea fructelor la recoltare
Soiurile care sunt corespunzatoare pentru pentru pastrarea de lunga durata fac parte din
grupele: Delicios rosu, Delicios auriu; Jonathan.
Nu se recomanda pentru pastrare indelungata merele din plantatiile aflate in primii ani de
rodire, merele cu dimensiuni mari (peste 75 mm in diametru) si cele recoltate la un grad de
maturare necorespunzator. Nu se recomanda soiurile de toamna cu capacitate slaba de pastrare.
Nu se recomanda  pentru pastrare merele care au fost tinute mai multe zile dupa recoltare la
temperatura mediului ambient, cele irigate cu 1-2 saptamani inainte de recoltare si cele fertilizate
unilateral cu azot.
 
Recoltarea
Momentul optim de recoltare va fi stabilit atunci cand au ajuns la maturitatea specifica
soiului, culoarea de fond variaza intre verde intens si verde galbui iar amidonul este prezent pe
senctiunea transversala a fructelor in zona cuprinsa intre partea exterioara a casei seminale si
partea exterioara si partea exterioara a fascicolelor libero-lemnoase. Amidonul se determina cu o
solutie de  2,4 g iod in 10 g iodura de potasiu/ l apa. Testul amidon este cuprins intre 2,5-3 la
Delicios auriu si Delicios rosu, si intre 2-2,5 la Jonathan.
 
Depozitarea
Pentru reducerea pierderilor si deprecierilor pe durata pastrarii este obligatoriu ca intr-o
celula sa se pastreze mere dintr-o singura grupa de soiuri, cu acelasi grad de maturare si aceleasi
cerinte pentru factorii de pastrare. Incarcatura unei celule se va face in maxim 5 zile in conditiile
incare temperatura optima a spatiului de depozitare pe perioada incarcarii este intre 4-8 grade C.
 
Pastrarea:
  Goldan Delicios: -1-0 grade C; 95% umiditate; 6-7 luni durata de pastrare
 Grupa Starkrimson: - 0,5-0 grade C; 90-95% umiditate; 6-7 luni durata de pastrare
 Grupa Jonathan: +3- 4 grade C; 90-95% umiditate; 5-6 luni durata de pastrare

 
Prevenirea pierderilor prin stricare

 dezinfectia spatiului de depozitare: varuire cu lapte de var 20% +sulfat de cupru 1%;  sau
lapte de var 20% +formaldehida 25% (1,7 l /metru patrat)
 dezinsectia spatiului de depozitare (combatere insecte, acarieni): Actelic 50 EC, Carbetox
50 EC; Fumitox.
 dezinfectarea ambalajelor: apa + soda calcinata 1% prin periere urmata de pulverzirare
sau imersie cu fungicide.

  Marul

Afla mai multe despre:

distanta de plantare, care nu infloresc, daunatori, la mare, copaci, umezeala

Pentru cultivarea marului alegeti un loc aerisit, aflat in plin soare, in care pamantul sa fie moderat
de fertil si usor drenabil. Calitatea solului se poate imbunatati cu substante fertilizatoare si
balegar iar alti factori, cum sunt soarele, drenajul, alegerea soiului potrivit si ingrijirea atenta pot
contrabalansa calitatea solului.
Plantarea merilor
Merii se planteaza primavara sau toamna, daca iernile sunt blande si umede.
Se sapa o groapa mai mare cu 30 cm decat lungimea radacinilor si se umple cu pamant si
compost. Merii se planteaza la 9-10 m distanta, cei semi-pitici la 6-7,5 m si cei pitici la 4,5-6 m.
Infigeti in groapa (cu atentie sa nu rupeti radacinile) un bat de care sa legati copacul; e bine sa
luati aceasta masura de protectie, mai ales in zonele in care vantul bate foarte puternic. Soiurile
semipitice nu trebuie neaparat legate, dar este totusi o idee buna sa o faceti, mai ales in primii
ani.
Plasati copacul in groapa, rasfirand cu atentie radacinile. La soiurile pitice si semipitice care au
un singur punct de altoire aveti grija ca acesta sa fie la cel putin 3 cm deasupra nivelului solului -
altfel va prinde radacini altoiul si radacina nu va mai avea nici o influenta in dezvoltarea marului.

Plantarea merilor la adancimi mai mari are avantajul ca ancoreaza mai bine copacul; pe de alta
parte, plantarea la adancimi mai mari decat cele la care au crescut in sera va duce la aparitia
unor probleme la radacini.

Inainte de a umple groapa de tot cu pamant si compost, turnati un strat de balegar. Dupa plantare
marul se uda din abundenta si se acopera la radacina cu un strat de paie sau alte materiale
organice (fara buruieni), pentru a mentine umezeala.

- cand plantati puieti altoiti, pitici sau semipitici, aveti grija ca punctul de altoire sa fie cel putin la 3
cm deasupra pamantului;
- merii standard se planteaza la 9-10 m distanta unii de altii, soiurile semi-pitice la 6-7,5 m si cele
pitice la 4,5-6 m;
- dupa plantare, copacii se uda si se efectueaza taierile de formare.

Ingrijire
Cultivarea marului cere multa rabdare si planuire. Daca doriti sa aveti o recolta foarte buna, va
trebuie sa tineti sub control insectele, bolile si alti daunatori care pot ataca copacul, sa fiti atenti la
conditiile meteo si sa faceti efectuati taierile de formare anual. Desi prima recolta va veni peste
cel putin 3 ani de la plantare, cand veti ajunge in final la momentul in care sa culegeti mere din
copacul plantat chiar de dvs., veti vedea ca efortul a meritat.

- udati regulat merii tineri, mai ales pe cei din soiurile pitice si semi-pitice, pentru a fi siguri ca
radacinile se dezvolta;
- inainte de a acoperi de tot cu pamant, puneti un strat de ingrasamant peste radacini; acest strat
trebuie innoit din cand in cand, iar toamna trebuie scos, pentru ca in el se pot adaposti soareci
peste iarna;
- merii trebuie antrenati pe sarme sau spaliere inca din primul sezon de la plantare;
- la copacii cu rod se fac taieri anual.
- sezonul de recoltarea a fructelor incepe de la mijlocul verii pana toamna tarziu, in functie de soi.

Alegerea soiurilor pentru livada cu meri

Daca va hotarati sa faceti o livada cu meri, veti vedea ca exista zeci de soiuri de mere din care sa
alegeti. E bine sa va informati din timp care din ele se adapteaza mai bine climei din zona in care
locuiti. Portaltoiul este cel care stabileste daca marul va fi pitic, semipitic sau standard. Merii pitici
cresc pana la 2,5 - 3,6 m, cei semipitici pana la 5,4 m, iar cei standard pot ajunge pana la 6,6 m.
In general se recomanda portaltoi de la soiuri semipitice, pentru ca cele pitice sunt mai sensibile
la frig. Se stie in acelasi timp, ca acelasi portaltoi, combinat cu diferite soiuri, produce pomi de
dimensiuni si capacitate de rezistenta diferite.

Inainte de plantare...
- alegeti soiuri rezistente pentru a micsora riscul de aparitie a viermilor si a altor boli;
- plantati cel putin doi copaci din soiuri care infloresc in acelasi timp, pentru ca sa se poata realiza
polenizarea;
- cumparati puieti sau portaltoi de 1 an. Soiurile pitice si semi-pitice vor rodi in 3-4 ani, de cate 1-2
ori; soiurile normale vor rodi dupa abia 4-8 ani, de 4-5 ori.

Pregatire
- alegeti un loc aflat tot timpul in bataia soarelui, cu fertilitate moderata, usor drenabil si cu buna circulatie a aerului.
- merii se dezvolta bine in majoritarea tipurilor de sol.

Specificul culturii marului

Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si gustative, terapeutice si

profilactice a fructelor, insusirilor lor tehnologice specifice, particularitatilor
agrobiologice ale pomilor si valorilor economice mari.
Merele constituie unul dintre componentele de baza in alimentatia moderna a omului.
Ele reprezinta aproape singurul aliment gata pregatit in natura, care poate fi
consumat fara alte adaosuri, fie in stare proaspata, fie consumate ca sucuri, compot,
dulceata, cidru, marmelada etc. Datorita insusirilor tehnologice, merele constituie o
materie prima cu pondere mare in industria alimentara (A.Gherghi).
Astfel, din punct de vedere chimic, merele contin in medie: 84,5% apa, 14,1%
zaharuri, 0,2% substante pectice, 0,6% substante grase, 90 UI vitamina A, 0,02 mg%
vitamina B2, 0,1mg% vitamina B1, 7mg% vitamina C, 7 mg% calciu, 10 mg% potasiu
cat si cantitati reduse de aluminiu, mangan, sulf, cobalt si altele.
Valoarea terapeutica a merelor consta in actiunea lor asupra aparatului digestiv,
absorbante ale toxinelor si microorganismelor la nivelul intestinului, tratament in
afectiunile renale, diataze urice, artritism, reumatism, etc.
Merele influenteaza pozitiv in hipertensiunea arteriala si reduc nivelul colesterolului,
au efect benefic in prevenirea bolilor cardiovasculare, afectiunile respiratorii,
combaterea obezitatii si au actiune anticancerigena (A. Gherghi).
Importanta marului rezida in particularitatile lui biologice. Existenta unui numar mare
de soiuri, cu coacere esalonata in diverse epoci si capacitatea de pastrare in stare
proaspata timp indelungat a soiurilor de iarna, asigura consumul de fructe proaspete
aproape in tot cursul anului, circa 10 luni din 12 ale unui an. Avand o mare capacitate
de pastrare si o buna rezistenta la manipulare, fructele pot fi transportate cu usurinta
la distante mari.

2.1. Consideratii generale

Marul este specia cu posibilitati mari de aclimatizare la conditiile de mediu diferite si

se cultiva pe toate continentele globului, desigur, cu exceptia zonelor foarte reci.
Limita nordica a arealului de raspandire a speciei in Europa este Norvegia, iar in
America de Nord - Canada. Limita sudica a arealului trece prin America de Sud
(Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua
Zeelanda si se extinde aproximativ pana la paralela 40. Ca altitudine, marul se poate
cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul marii si pana la 2000-3000 m in tari din zona
tropicala cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc.

2.1.1. Cultura marului in lume

Tarile cele mai mari producatoare de mere din lume sunt:

Asia (29 milioane tone), Europa (17 miloane tone), America de Nord (5 milioane
tone), America de Sud (3 milioane tone), Africa (2 milioane tone), Oceania (1 milion
tone) vezi tabelul 2.1.

Cele mai mari tari, producatoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone,
S.U.A., cu 4,7 milioane tone, Franta, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone
si Turcia cu 2 milioane tone. In lume, Romania ocupa locul 13-14 cu 0,4 milioane
tone, iar in Europa, tara noastra ocupa locul al VI-lea.
Conform datelor F.A.O. marul se cultiva in 84 de tari pe o suprafata de peste
4.500.000 ha. Productia mondiala de mere a fost in ultimele doua decenii aproximativ
55.095.000 tone, ceea ce reprezinta circa 13,2% din totalul fructelor, marul ocupand
locul III in lume dupa portocale si banane, impreuna cu acestea, asigurand 41,2% din
productia mondiala de fructe.
Desi in ultimii ani, Europa a trecut pe locul II la productia de mere, locul I fiind ocupat
de Asia, totusi ii revine un rol foarte important, deoarece aici se produce peste 30,1%
din recolta mondiala. Spre deosebire de Asia care in ultimii ani a inregistrat progrese
mari in ceea ce priveste productia de mere, Europa a ramas la nivelul anilor 1976 -
1977.
Un prim grup de tari si anume: Italia, Austria, Cehia, Slovacia si Suedia se incadreaza
in tendinta generala de mentinere a productiei la nivelul ultimilor trei decenii.

Un al doilea grup de tari europene il formeaza acelea in care productia de mere

inregistreaza tendinta limpede de reducere a recoltelor. Din acest grup fac parte
majoritatea tarilor membre ale Comunitatii Economice Europene, printre care si
primele mari producatoare ale acestei specii: Germania, Franta, Olanda, Danemarca
si Finlanda. In aceste tari, intrucat productia a depasit cererea, au fost luate masuri
de subventionare a cultivatorilor, care au acceptat sa defriseze o parte din livezi.
Subventiile au fost acordate de organizatiile profesionale si uneori chiar de stat.
Motivele sunt:
- mentinerea preturilor la acelasi nivel;
- imbunatatirea calitatii fructelor.
Actiunile de reducere a suprafetelor au fost orientate spre defrisarea plantatiior de
pomi cu trunchi inalt si cu soiuri traditionale care aduc pe piata fructe de calitate
scazuta, destinate industriei alimentare precum si spre livezile intensive imbatranite,
care nu mai asigura fructe de calitate superioara, chiar daca soiurile provin din
sortimentul modern.
Desi in literatura de specialitate sunt citate peste 10.000 de soiuri de mar (majoritatea
pastrate in colectii pomologice), numai cateva sunt cultivate in tarile mari
producatoare si fac obiectul comertului international cu mere.
In tarile Comunitatii Economice Europene, principalele soiuri ce se cultiva sunt: soiul
Golden ce detine peste 55%, in Franta 42%, in Italia 76% etc. Anglia cultiva vechiul
soi Cox's Orange Pepping 60%. Pe langa aceste soiuri se mai cultiva: Ionagold,
Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala, Granny Smith, Florina etc.
In Japonia 38% din productia de mere este data de soiul Fuji si 27% de soiul Starking
delicious.
In Rusia se cultiva soiurile: Antonova, Anis, Papirovka, Coricinoc Polosatoe si
Osenoe Polosatoe.
Exportul de mere proaspete nu este semnificativ.
Dintre continente, Europa exporta cel mai mult (0,6 milioane tone) si America de Sud
(circa 0,5 milioane tone).
Tari mari exportatoare de mere sunt: Franta (cu 0,6 milioane tone), Chile (0,4
milioane tone), Olanda (0,3 milioane tone) si Ungaria (0,3 milioane tone).
Importul de mere este de aproximativ egal cu exportul. Europa importa circa 2,5
milioane tone mere anual, urmata de Asia cu 0,7 milioane tone si America de Nord cu
0,3 milioane tone.
Tari mari importatoare de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,50
milioane tone) si Olanda.
In ceea ce priveste consumul de mere pe cap de locuitor, diferentele sunt foarte mari,
ceea ce ne arata unul dintre indicatorii nivelului de trai.

2.1.2. Cultura marului in Romania

In Romania marul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obtine o

productie de circa 600 tone. Principalele judete sunt: Arges, Suceava, Mures,
Maramures, Dambovita, Iasi, Cluj, Bihor, Bistrita, Nasaud, Bacau, Salaj, Valcea.

In tara noastra, marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana la zonele

premontane. Cultura marului pe teritoriu locuit de romani este foarte veche iar
pasionati pomicultori anonimi au contribuit la crearea unor soiuri de calitate
superioara, unele dintre ele mentinandu-se si astazi in cultura, ca de exemplu:
Cretesti, Domnesti, Patul etc.
In epoca moderna au patruns in tara si numeroase soiuri straine care s-au inmultit si
raspandit dupa bunul plac al pepinieristilor si amatorilor. Netinandu-se seama de
originea lor si de conditiile de clima si sol, in care se raspandeau, multe din aceste
soiuri au disparut.
Pana in anul 1975 au fost introduse in cultura un numar mare de soiuri romanesti si
straine. Astfel, studiile efectuate in cadrul I.C.A.R. Bucuresti recomandau la acea data
35 de soiuri de mar, din care circa 20 de soiuri erau noi pentru timpul respectiv.
Studiile efectuate in cadrul Institutului de Cercetare pentru Pomicultura Maracineni
prin intreaga sa retea de statiuni a dus la reducerea numarului de soiuri recomandate
cultivatorilor si o mai buna amplasare a lor, in functie de capacitatea de adaptare la
zonele respective.
Studiind tendintele remarcate pe plan mondial, privind diversificarea sortimentului si
adaptarea la cerintele social-economice, cercetarea si-a intensificat activitatea de
perfectionare a sortimentelor folosind urmatoarele cai:
- introducerea celor mai bune soiuri din sortimentul mondial, verificarea capacitatii lor
de adaptare in diferite zone pomicole si extinderea in cultura a celor
corespunzatoare;
- crearea de noi soiuri autohtone competitive calitativ, cu cele mai bune soiuri din
sortimentul mondial, dar mai bine adaptate conditiilor de sol si clima din zonele
pomicole romanesti;
- alegerea permanenta a celor mai bune exemplare dintre pomii soiurilor valoroase
din cultura si inmultirea lor;
- introducerea in cultura a unor soiuri cu rezistenta genetica la boli scutind
pomicultorii de mari eforturi si cheltuieli, prin reducerea tratamentelor fitosanitare.
De-a lungul anilor atat suprafata cat si structura soiurilor s-au schimbat, existand mai
multe etape distincte, unele de crestere altele de descrestere.
Astfel, in perioada 1960-1980 cultura marului a cunoscut o perioada de dezvoltare
semnificativa. A urmat perioada 1980-1990 caracterizata prin dificultati majore, dar
reusindu-se cu greu mentinerea productiei in special cantitativ la un nivel superior.
Ca urmare a schimbarii structurii de proprietate si a patrimoniului dupa 1990,
productia de mere si suprafetele cultivate cu mar in Romania au scazut foarte mult.
Conform datelor F.A.O., Romania avea in 1980 circa 125 mii ha cultivate cu mar
ajungand in 2001 la o suprafata de circa 75 mii ha, care va scadea in continuare,
avand in vedere si imbatranirea livezilor cat si nepriceperea noilor proprietari si lipsa
fondurilor banesti.
Productia de mere din tara noastra a avut mari fluctuatii in decursul anilor, evolutia
acesteia fiind influentata de numerosi factori inclusiv de cei climatici.
Daca la sfarsitul anului 1989 productia de mere era de 718900 tone, la sfarsitul anului
1999 productia de mere era de 425000 tone mere. Cea mai mare productie de mere
din ultimii 50 de ani s-a inregistrat in Romania in anul 1993 si anume de 1097200
tone. Scaderea productiei de mere se datoreaza atat defrisarii necontrolate si haotice
cat si neglijarea efectuarii lucrarilor de ingrijire.
In Romania marul ocupa locul II, urmand dupa specia prun si reprezinta circa 30%
din totalul suprafetelor cu livezi. In prezent, sortimentul de mar din tara noastra avizat
pentru inmultire si legiferat prin lista oficiala de soiuri, cuprinde un numar de 42 soiuri,
impartite in trei grupe si anume: soiuri de vara, soiuri de toamna si soiuri de iarna.
Pepiniera Sarca are o vechime de peste patru decenii si a inmultit peste 20 milioane