Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SPECIALIZATĂ
CULTURA CEREALELOR
Cultura cerealelor constituie baza oricărei economii agricole, întrucât asigură o serie de
produse
esenţiale pentru hrana omului, precum şi o cantitate însemnată de materii prime
industriale. Cerealele
ocupă cea mai mare parte a suprafeţelor cultivate, în mod diferenţiat de la un stat la altul,
în funcţie de
necesităţile interne precum şi de gradul de diversificare. Specii sălbatice de grâu şi orz au
fost
cultivate cu peste 10 milenii în urmăîn stepele semiaride din Orientul Apropiat, iar orezul şi
meiul se
cultivau cu peste 9 milenii în urmă în China.
Cerealele aparţin familiei gramineelor, şi sunt reprezentate prin grâu, secară, orz, ovăz,
porumb,
sorg, mei şi orez. Ele pot fi grupate după rolul şi calităţile pe care le au în alimentaţia
umană
(panificabile, nepanificabile) sau în funcţie de ponderea lor în producţia cerealieră totală şi
în balanţa
alimentară gnereală (cereale de bază şi cereale secundare).
Condiţiile naturale în care se cultivă cerealele sunt variate
din punct de vedere climatic
(temperatură, umiditate, lumină), al solurilor şi
reliefului, arealele cultivate începând din ţinuturile
ecuatoriale (orez, mei, sorg) şi extinzându-se până în
regiunile subpolare (secară, orz, ovăz). Cele mai
extinse suprafeţe cultivate cu cereale se află însă în
zona temperată şi tropicală, unde se întâlnesc cele
mai bune condiţii.
CULTURA CEREALELOR reprezinta pe glob o sursa de baza in
hrana populatiei si a animalelor crescute de om, fiind raspandite
pe o suprafata de 760 milioane ha, ceea ce reprezinta 50% din
terenurile arabile ale planetei noastre. Cu exceptia Antarticei,
cerealele se cultiva practic pe toate continentele, chiar daca la
nivel mondial repartitia acestora este influentata de factori
ecologici si economico-istorici. Exista concentrari ale anumitor
culturi cerelariere pe continente cum ar fi: Europa si America de
Nord care produc 70% din productia mondiala de grau, Asia
musonica care produce 90% din productia mondiala de orez, iar
America de Nord si Sud asigura 60% din porumbul produs la nivel
mondial. De altfel, concentrarea potentialului zonelor cerelariere se
poate identifica si pe aceasta harta.
Structura suprafetei totale
7500
7000
Suprafata neagricola
6500
Suprafata agricola
6000
5500
hectare
§ secara, care este o cereala secundara, tipica Europei de Nord,
Centrale si de Est. Este o planta rezistenta la ger (- 20_C) ce se
acomodeaza bine la solurile acide din zonele reci. Se cultiva pe
circa 30 milioane de hectare (CSI, Polonia, Germania) si este
intrebuintata ca furaj, in panificatie si in industria alimentara;
§ orzul si orzoaica se suprapune ca arie de cultura cu graul,
diferind de acesta prin perioada mai rapida de germinatie si
exigentele termice mai reduse, ceea ce permite extinderea
culturilor atat in zone de mare altitudine cat si latitudine (Canada,
Suedia).
Acestea sunt plante cu largi intrebuintari in industria berii si hrana
animalelor, cultivate cu precadere in Federatia Rusa, Ucraina,
China, Canada, Germania, Franta si Turcia; In anul 1996 peste
95% din productie a fost obtinuta in zonele temperate, peste 60%
fiind realizata de 6 state ex -URSS.
Tabel 17 Suprafete cultivate si productiile obţinute