FACULTATEA DE AUTOVEHICULE RUTIERE,

MECATRONICA SI MECANICA

DEPARTAMENTUL DE AUTOVEHICULE RUTIERE ŞI

TRANSPORTURI

SPECIALIZAREA MAŞINI ŞI INSTALAŢII PENTRU

AGRICULTURĂ ŞI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Proiect de an la disciplina:

Maşini agricole de recoltat

Titlul temei:

"Studii privind utilizarea sistemelor GPS şi GIS la utilaje agricole"

Cuprins
1. Sistemul de poziționare globală Pg. 3
2. Sistemul de informare geografică Pg. 4
3. Diferențele între GPS și GIS Pg. 6
4. Utilizarea GPS și GIS în agricultură Pg. 6
4.1. GIS pentru managementul fermei Pg. 8
4.2. GIS pentru societăți de asigurare – evaluarea riscurilor Pg. 9
4.3. GIS pentru monitorizarea suprafețelor agricole Pg. 10
4.4. GIS pentru gestionarea resurselor de apă Pg. 10
Bibliografie Pg. 11
 1. Sistemul de poziționare globală (GPS)
Global Positioning System (sistem de poziționare globală), prescurtat GPS, este
un sistem global de navigație prin satelit și unde radio. Principalul sistem de poziționare prin
satelit de tip GPS este sistemul militar american numit "Navigational Satellite Timing and
Ranging" (NAVSTAR). Acest sistem, inițiat și realizat de către Ministerul Apărării al
Statelor Unite ale Americii (DOD), poate calcula poziția exactă, coordonatele
geografice exacte ale unui obiect pe suprafața Pământului, cu condiția ca acesta să fie echipat
cu dispozitivul necesar - un receptor GPS. Obiectul poate fi și o persoană, care poate astfel să
se orienteze pe pământ, pe apă, în aer sau și în spațiu (în apropierea Pământului). NAVSTAR
utilizează sistemul geodezic WGS84, la care se referă toate coordonatele geografice calculate
de sistem.

Principiul de funcționare al GPS-ului este folosirea câtorva sateliți din spațiu ca puncte de
referință pentru localizarea la sol. Sistemul NAVSTAR dispune la ora actuală în total de 24
sateliți, care se afla la o înălțime de 20.183 km de suprafața Pământului. Printr-o măsurare
foarte exactă a distanței în linie dreaptă dintre receptor și cel puțin 4 sateliți se poate
determina poziția oricărui punct de pe Pământ (latitudine, longitudine, altitudine), aceasta
numindu-se "poziția calculată" , în contrast cu "localizarea", termen dedicat poziției reale a
receptorului. În mod normal pentru determinarea poziției în 3D a unui punct de pe suprafața
terestră cu ajutorul poziției sateliților ar fi nevoie de doar trei distanțe (trei sateliți), deoarece
metoda care se utilizează este cea a triangulației. Totuși la GPS este nevoie și de a patra
distanță, pentru minimizarea erorilor de poziționare datorate ceasurilor din receptoare, care
nu sunt suficient de exacte în comparație cu ceasurile atomice din sateliții utilizați. Distanța
dintre satelit și receptor se calculează prin cronometrarea timpului de care are nevoie
semnalul radio să ajungă de la satelit la receptor. Știind că semnalul radio se deplasează cu
300.000 km/s (viteza luminii), dacă cronometrăm timpul lui de propagare de la satelit la
receptor putem să deducem distanța dintre aceștia. Fiecare satelit are semnalul propriu
(Pseudo Random Code), astfel încât receptorul știe exact despre ce sateliți este vorba.
 Fig. 1.1 - Componentele sistemului GPS.

Fig 1.2 – Componentele sistemului GPS

2. Sistemul de Informare Geografică (GIS)

GIS este acronimul provenit de la Geographic Information System (Sistem
Informațional Geografic). Acest sistem e utilizat pentru a crea, stoca, a analiza și prelucra
informații distribuite spațial printr-un proces computerizat. Tehnologia GIS poate fi utilizată
în diverse domenii științifice cum ar fi: managementul resurselor, studii de impact asupra
mediului, cartografie, planificarea rutelor.

Specific unui GIS este modul de organizare a informației gestionate. Există două tipuri de
informație: una grafică care indică repartiția spațială a elementelor studiate și alta sub formă
de bază de date pentru a stoca atributele asociate acestor elemente (de ex. pentru o șosea
lungimea ei, lățimea, numărul benzilor, materialul de construcție etc.).

Informația grafică poate fi de două feluri: raster sau vectorială. Grafica raster este o

modalitate de reprezentare a imaginilor în aplicații software sub forma de matrice de pixeli în
timp ce grafica vectorială este o metoda de reprezentare a imaginilor cu ajutorul unor
primitive geometrice (puncte, segmente, poligoane), caracterizate de ecuatii matematice.
Specific sistemelor GIS este asocierea unui sistem de coordonate geografic matricii de pixeli
(la imaginile raster) sau vectorilor - procedeul poarta numele de Georeferentiere. Astfel unui
obiect (reprezentat fie printr-o imagine, fie printr-un vector) îi este asociată o poziție unică în
Sistemul Informatic corespunzătoare poziției geografice din lumea reală.

Datorită informațiilor asociate graficii, Sistemele Informatice Geografice beneficiază de

toate oportunitățile de interogare pe care le ofera sistemele moderne de baze de date și în plus
pot oferi ușor analize orientate pe anumite zone geografice - așa numitele hărți tematice. Un
exemplu comun de Sistem Informatic Geografic îl reprezentă Sistemele de Navigație. Harta
rutieră în formă vectorială este georeferențiată astfel încât Sistemul de Poziționare Globală
(Global Positioning System - GPS) să poată indica poziția exactă a autovehiculului.
Planificarea rutei este în fapt o hartă tematică obținută în urma unei interogări spațiale
(căutarea distanței celei mai scurte între două puncte) combinată cu o interogare a bazei de
date asociate drumurilor din hartă astfel încât să fie respectate o serie de condiții (limitări de
viteză, gabarit, sensuri de circulație, interdicții, etc.).

Datorită impactului pozitiv, sistemele software GIS s-au dezvoltat foarte mult. Există pe
piață un număr foarte mare de produse, atât ale dezvoltatorilor consacrați (ESRI, Intergraph,
Autodesk, MapInfo, etc.) dar și de tip Open source (Grass GIS, Quantum GIS, GVSIG,
OpenJump, etc.).
 Fig 2.
3. Diferențele între GPS și GIS.

GPS-ul este un sistem prin satelit care proiectează informații pentru receptoare GPS de pe
teren, care permit utilizatorilor sa determine coordonatele de latitudine și longitudine în timp
ce GIS este un program software care permite utilizatorilor sa stocheze și sa manipuleze
cantități mari de date de la GPS și alte surse. Exemplu: GPS: Un producător agricol poate
folosi un receptor GPS portabil pentru a determina coordonatele de longitudine pentru o sursă
de apă de lângă un câmp. GIS: După o scurgere chimică, hărțile obținute de la un sistem GIS
pot dezvalui zonele sensibile, care ar trebui să fie protejate.

4. Utilizarea GPS și GIS în agricultură.

Toate sectoarele industriei agriculturii folosesc ESRI, sistem de informare geografică,
tehnologie pentru partajare de date, creșterea randamentelor, prezicerea rezultatelor și de a
îmbunătăți practicile de afaceri. Prin aplicarea tehnologiei GIS pentru operațiunile lor,
agriculotrii sunt capabili să gestioneze resursele și responsabilitățile mai eficient, să conceapă
portaluri de date, care să distribuie mari cantități de date agricole si hărți interactive, și să
sprijine comunitățile agricole.

Producătorii folosesc GIS pentru a gestiona mai bine fermele lor, prin crearea de rapoarte
cu foarte multe informații și hărți care le dau o perspectivă unică asupra operațiunilor lor.
Capacitățile analitice puternice ale GIS-ului oferă o gamă largă de opțiuni pentru vizualizarea
condițiilor de agricultură, precum și măsurarea și monitorizarea efectelor practicilor de
gestionare a exploatațiilor agricole. Combinat cu tehnologia de teledetecție, GIS poate fi
utilizat pentru a determina cu precizie și a controla intrările, a reduce costurile de prevenire și
reducerea efectelor dăunătoare asupra solului. Managerii fermelor agricole folosesc de
asemenea GIS pentru a depune cereri pentru programele guvernamentale, simplificând astfel
procesul de depunere a dosarelor.

Tehnologiile GIS ESRI sprijină persoanele care lucrează în agricultură furnizând:

 Sprijin analitic mai mare pentru agricultura de precizie

 Mai bună înțelegere a factorilor de risc
 Generarea de venituri mai mari și de recuperarea costurilor
 Eficiență mai mare prin automatizare
 Acces mai mare la servicii guvernamentale
 Sprijin mai precis pentru luarea deciziilor
 Înțelegere mai mare pentru elaborarea politicilor de cultivare
 Raportarea mai ușoară pentru aplicații de stat și respectarea reglementărilor
 Mai bună gestionare a resurselor
Prelevarea de probe de sol: colectarea de probe de sol pe o proprietate mare pot fi
organizate cu ajutorul GPS și a unui software de cartografiere. Locațiile probei pot fi puncte
intermediare marcate pe software-ul de cartografiere. Apoi, atunci când rezultatele de
laborator sunt returnate datele pot fi reprezentate pe hărți. Informațiile de localizare pot
economisi bani și timp, permițând tratarea doar acelor zone care au nevoie.
Ghidarea tractorului: Fermierii pot pune tractoarele pe pilot automat. Când ară
domeniile lor se face o înregistrare GPS iar apoi tractorul poate fi programat să urmeze
același traseu pentru cultivarea, fertilizarea, combaterea dăunătorilor și recoltare.
Combaterea daunatorilor: Insectele nu atacă un teren intreg. Lucrătorii pot folosi un
GPS pentru a înregistra locațiile cu problemele legate de insecte. Datele pot fi apoi utilizate
de către sofer pentru a ținti selectiv zonele cu probleme în loc de a trata un câmp întreg.
Această metodă oferă economie de timp, combustibil și insecticid.
Urmărirea animalelor: Poziția animalelor de valoare la o fermă mare poate fi
monitorizată prin transmitatoarele GPS atașate la gatul animalelor. Atunci când animalele
sunt trimise pe piață transmițătoare GPS pot fi folosite pentru a urmări locația lor.
 Randamentul culturilor: Estimări ale variațiilor de randament de pe o proprietate
pot fi făcute cu ajutorul GPS. Pentru a face acest lucru o proprietate este împărțita în zone și
randamentul fiecărei zone este estimat și reprezentat pe o harta. Harta poate fi apoi folosită
pentru luarea deciziilor în ceea ce privește cultura urmatoar în producție GIS oferă
agricultorilor posibilitatea de a crește producția, reducerea costurilor de producție, și de a
gestiona culturile lor mai eficient. De la cartografiere până la analiza științifică a datelor de
producție de la biroul directorului fermei, GIS poate face o diferență în producția agricolă
prin:
Reducerea costurilor de producție agricole, cum ar fi îngrășăminte, combustibil,
semințe, forță de muncă.
Îmbunătăți sustenabilitatea cu o nouă biomasă și biogaz rămânând profitabilă prin
produse agricole și zootehnice tradiționale.

Fig. 3 – Utilizarea GIS in producție

4.1. GIS pentru managementul fermei

Monitorizarea tendințelor pieței, îmbunătățirea randamentelor, estimarea și prognozarea

vremii sunt printre multele responsabilități necesare pentru a reduce riscul pierderii și
creșterea profitabilității. Almanahul agricultorului a fost înlocuit cu analize geospațiale și
modelare predictivă. Cu aceste instrumente la dispoziție, fermierii acum au capacitatea de a
vizualiza pământul lor, culturile, și să aplice practicile de management în moduri fără
precedent pentru gestionarea precisă a afacerilor lor.
 Fig. 4.

4.2. GIS pentru societăți de asigurare – evaluarea riscurilor

Din cauza riscurilor financiare implicate în producția agricolă, agricultorii asigură de

obicei culturile și animalele de potențiale riscuri fizice, cum ar fi grindină, îngheț, secetă, și
boală. Societățile de asigurare calculează costul de asigurare bazat pe tabele de evaluare a
riscurilor, care sunt dezvoltate de către asiguratori. Factorii care sunt luați în considerare la
determinarea ratei de asigurare includ riscurile fizice, precum și istoria unei parcele de teren
specific și actuala conducere a fermei, pentru a evalua dacă cele mai bune practici sunt
utilizate, reducând astfel riscurile.

Fig. 5 - Utilizarea GIS pentru evaluarea riscurilor la societatile de asigurare

 4.3. GIS pentru monitorizarea suprafețelor agricole

Folosind tehnologia GIS mobilă, fermierii pot măsura, înregistra și caracteristici a

terenului pentru: deficiențe nutritive și a consumului de apă în timpul inspecțiilor regulate.
Când se colectează date în acest domeniu, pot fi elaborate și puse în aplicare rapid măsuri de
remediere. La birou, datele recent colectate pot fi extrase doar pentru un anumit câmp,
cultură, sau dăunători. Echipamente opționale, cum ar fi camerele digitale și dispozitive GPS,
poate fi ușor adăugate la un GIS mobil pentru o colectare de date îmbunătățită.

Fig. 6 – Monitorizarea suprafețelor agricole

4.4. GIS pentru gestionarea resurselor de apă

GIS este un instrument familiar pentru gestionarea resurselor de apă în scopuri agricole și
de conservare. Acesta poate ajuta la stabilirea drepturilor de apă pentru agricultori și susține
cererile pentru permisiunile de foraj pentru irigații. Acesta poate fi, de asemenea, folosit
pentru a observa pierderea de apă din sol prin drenaj și canale necăptușite, precum și pentru a
ajuta la determinarea rentabilității, și prioritizarea proiectelor de canale pentru irigații.
Fig. 7 – Gestionarea resurselor de apă.