Obtinerea energiei electrice din energia

valurilor și mareelor
Valul este o forma de energie provocata de vant, deci unde-i vant va fi si val. O
furtuna in larg genereaza valuri mari, puterea si durata vantului din largul marii fiind
direct proportionala cu marimea valurilor. Frecarea aerului de suprafata apei transfera
acesteia o parte din energia vantului. Se formeaza asa numitele CHOP-uri, valuri mici
si neregulate cu miscari haotice. In continuare daca vantul dureaza, valurile se unesc,
valurile mai mari le inghit pe cele mici si se ordoneaza pe directia vantului
indepartandu-se de zona de formare. Pe masura cresterii pe inaltime a valurilor se
mareste si distanta ce le separa, adica lungimea de unda. Se formeaza astfel valuri
curate, cu lungime de unda mare, selectate de durata si distanta mare de deplasare.
Aceste valuri sunt diferite de cele scurte generate de un vant puternic si de scurta
durata initiat de un front atmosferic din apropierea plajelor. Pe masura ce se apropie de
mal si adancimea apei scade valul se loveste de fund si incepe procesul de inaltare,
urmata de rasturnare care ne face pe noi sa vedem valurile de la tarm. Cand adancimea
apei este mai mica decat jumatatea lungimii de unda valul incepe sa se inalte pana
incepe rostogolirea. Acum potentialul energetic al undei se transforma in energie
cinetica vizibila ochiului nostru. Miscarea valurilor este mai bine perceputa vizual abia
cand ele incep sa se rostogoleasca.Valurile nu transporta apa dintr-un loc in altul, ele
trasmit energia acumulata.(Figura1)

Insulele vulcanice
au praguri
submarine
formate de
revarsarea lavei in
apa, ce formeaza
valuri excelente.
Mareea este de
asemenea un
factor ce
amplifica valurile.

Fig.1

Mareele
 Mareea este o mișcare periodică de ridicare (flux) sau coborâre (reflux) a
nivelului apelor mării sau oceanului (de două ori pe zi), datorită atracției gravitaționale
a Lunii și a Soarelui. Luna exercită o forță de atracție gravitațională asupra
Pământului. Terra, exercită, de asemenea, o forță gravitațională asupra Lunii, mai
mare, ca urmare a masei mai mari. Atracția gravitațională exercitată de Lună asupra
Pământului, în ansamblul său, este responsabilă, în parte, de apariția mareelor, adică de
ridicarea și coborârea nivelului apelor oceanelor pe glob. Această rotație în jurul
centrului de greutate al ansamblului Pământ-Lună face ca partea cea mai îndepărtată
de Lună (practic partea dintre centrul de greutate și suprafața terestră din partea cea
mai depărtată de Lună) să resimtă ceea ce numim forța centrifugă. Asta înseamnă că
partea depărtată de Lună a Pământului va avea tendința de a se depărta de Lună,
depășind atracția gravitațională a Lunii.
Așadar, și acesta este un aspect foarte important: pe partea apropiată de Lună a
Pământului nivelul apei oceanelor crește ca urmare a atracției gravitaționale exercitate
de Lună, iar pe partea opusă a Pământului, cea mai depărtată de Lună, nivelul apei
crește ca urmare a forței centrifuge.
De ce doar oceanele prezintă flux şi reflux?
În fapt nu e vorba doar despre acestea, dar mările închise, precum Marea Neagră,
şi lacurile au creşteri ale nivelului apei mici, de ordinul centimetrilor, şi sunt greu de
identificat cu ochiul liber. În cazul Mării Negre diferența dintre maximul fluxului și
minimul refluxului, deci între valorile extreme, este de circa 10-11 cm.

Energia produsă de maree

Energia mareelor este generată cu ajutorul curenţilor mărilor şi oceanelor.

Aceasta are un impact mai mic asupra ecosistemelor, generatoarele fiind asemănătoare
cu ale energiei eoliene, având acelaşi fel de palete, care sunt puse în mişcare de
acţiunea curenţilor. Cu toate că încă nu este folosită la scară largă, energia de acest fel
are potenţial pentru a face parte din viitoarea generaţie a surselor de producere a
energiei. Pentru a arăta potenţialul acestui tip de energie, Golful Fundy este un
exemplu clasic. Acest golf relativ îngust oferă cele mai înalte maree din lume, de 15
metri, și un ciclu de maree scurt, astfel că, în aproximativ șase ore 100 de miliarde de
tone de apă intră și ies din golf.

Condiţii necesare pentru valorificarea eficientă a energiei mareelor

 să existe un bazin natural, de regulă un estuar, care să comunice cu oceanul
printr-o deschidere foarte îngustă;
 amplitudinea mareelor să fie de cel puţin 8 m.

Aceste condiţii naturale apar numai în aproximativ 20 de zone ale globului –

ţărmurile atlantice ale Franţei, Marii Britanii, SUA, Canadei, nordul Australiei, estul
Chinei etc. Dacă ar putea fi valorificată integral în centrale electrice mareomotrice,
cantitatea de energie disponibilă ar produce de circa 100.000 de ori mai multă energie
electrică decât toate hidrocentralele aflate în funcţiune în prezent pe glob.

Exista 4 tipuri de captare a energiei prin maree si anume:

 puterea dinamica a mareelor

 baraj de maree
 generator de flux de maree
 laguna mareelor

Puterea dinamică a mareelor ( DTP) este o tehnologie teoretică care ar exploata o

interacțiune între energiile potențiale și cele cinetice în fluxurile de maree. Propune ca
baraje foarte lungi (de exemplu: 30-50 km lungime) să fie construite de pe coaste
direct în mare sau ocean, fără a închide o zonă. Diferențele de fază ale mareelor sunt
introduse de-a lungul barajului, ceea ce duce la un diferențial semnificativ al nivelului
apei în mările de coastă puțin adânci cu curenți de maree oscilanți puternici în paralel
cu coasta, cum ar fi cei din Marea Britanie, China și Coreea. Figura 2)

Fig.2

Barajele de maree folosesc energia potențială în diferența de înălțime (sau cap

hidraulic ) între mareele mari și cele mici. Atunci când se utilizează baraje de maree
pentru a genera energie, energia potențială dintr-o maree este captată prin plasarea
strategică a barajelor specializate. Când nivelul mării crește și valul începe să intre,
creșterea temporară a puterii mareelor este canalizată într-un bazin mare din spatele
barajului, deținând o cantitate mare de energie potențială. Odată cu fluxul care se
retrage, această energie este apoi transformată în energie mecanică, deoarece apa este
eliberată prin
turbine mari
care creează
energie electrică
prin utilizarea
generatoarelor.
Barajele sunt în
esență baraje pe
toată lățimea
unui estuar de
maree.(Figura 3)
Fig.3

Laguna mareelor
O nouă opțiune de proiectare a energiei mareelor este de a construi ziduri de
susținere circulare încorporate cu turbine care pot capta energia potențială a mareelor.
Rezervoarele create sunt similare cu cele ale barajelor de maree, cu excepția faptului
că locația este artificială și nu conține un ecosistem preexistent. Lagunele pot fi, de
asemenea, în format dublu (sau triplu) fără pompare sau cu pompare care să aplatizeze
puterea de ieșire. Puterea de pompare ar putea fi asigurată prin exces la cererea rețelei
de energie regenerabilă, de exemplu de la turbine eoliene sau rețele solare fotovoltaice.
Excesul de energie regenerabilă, mai degrabă decât reducerea, ar putea fi utilizat și
stocat pentru o perioadă ulterioară de timp. Lagunele de maree dispersate geografic, cu
o întârziere de timp între producția de vârf, ar aplatiza, de asemenea, producția de vârf,
oferind o producție aproape de încărcare de bază, deși la un cost mai mare decât alte
alternative, cum ar fi încălzirea centralizată a stocării energiei regenerabile.(Figurile 4
si 5)

Fig.4
Fig.5

Generatoarele de curent de maree folosesc energia cinetică a apei în mișcare

pentru a alimenta turbinele, în mod similar cu turbinele eoliene care folosesc vântul
pentru a alimenta turbinele. Unele generatoare de maree pot fi încorporate în
structurile podurilor existente sau sunt în întregime scufundate, evitându-se astfel
îngrijorările cu privire la impactul asupra peisajului natural. Construcțiile de teren,
cum ar fi strâmtorile sau orificiile de intrare, pot crea viteze mari la anumite locuri,
care pot fi capturate cu ajutorul turbinelor. Aceste turbine pot fi orizontale, verticale,
deschise sau canalizate. Energia curentului poate fi utilizată la o rată mult mai mare
decât turbinele eoliene datorită faptului că apa este mai densă decât aerul. Folosirea
unei tehnologii similare cu turbinele eoliene care transformă energia în energia
mareelor este mult mai eficientă. Aproape 16 km/h (aproximativ 8,6 noduri în termeni
nautici) curentul mareic oceanic ar avea o putere de ieșire egală sau mai mare decât
viteza vântului de 150km/h pentru aceeași dimensiune a sistemului turbinei. In
imaginile de mai jos se pot observa mai multe tipuri de turbine si anume turbine
evopod in prima imagine, turbine cu picior pe fundul marii si turbine legata de cablu.
Energia valurilor

Energia produsă de valurile oceanelor şi a mărilor este captată şi apoi utilizată

pentru a genera energie electrică, în procesul de desalinizare, sau pentru a pompa apă
în rezervoare uriaşe. Tehnologia presupune un dispozitiv plutitor, un fel de
geamandură, care va sta la suprafaţa apei. Totuşi, acest gen de energie este mai greu de
produs, în condiţiile în care nu se poate prevedea care va fi direcţia valurilor.
Au existat încercări de a folosi energia valurilor încă din secolul al XIX-lea, iar în
prezent este utilizată în unele părţi ale Europei, însă nu la scară largă. Prima astfel de
centrală a fost construită în Portugalia şi conţine trei dispozitive de câte 750KW.
Calculele au scos la iveală că valurile cu înălţimea de 1m, lungimea de 40m şi
perioadă de 5s, au o putere disponibilă de aproximativ 5kW pe un front de 1m lăţime.

Ca si in cazul mareelor exista mai multe tipuri de tehnologii de producere a

energiei cu ajutorul valurilor si acestea sunt:
 atenuatoare
 convertoarele oscilatiei de nivel al valului
  puncte de absorbtie axial simetrice
 coloanele de apa oscilante

Atenuatorul este un echipament flotant lung, aliniat perpendicular pe frontul valului.

Echipamentul practic calareste valul si capteaza energia cand valul trece, restrictionand
selectiv miscarile de-a lungul lungimii acestuia. Un exemplu actual pentru un
attenuator este echipamentul Pelamis.

Convertoarele oscilatiei de nivel al valului

În nordul Scoţiei, specialiştii au gândit o platformă specială care să folosească la

maximum forţa valurilor, fără să monteze generatoare hidroelectrice plutitoare. Aşa a
apărut Oyster, o invenţie care promite multe. Platforma are o componentă montată în
apă, care basculează atunci când este lovită de valurile uriaşe. De ea sunt prinse două
pistoane, care, prin compresie, împing apa cu
viteză printr-o conductă, până într-o unitate aflată
în apropriere. Acolo, apa sub presiune acţionează o
serie de palete, tot mecanismul fiind identic cu cel
prezent în centralele hidroelectrice.Totul diferă
prin metoda inovativă de a transporta apa sub
presiune. Producătorii spun ca Oyster poate genera
între 300 şi 600 kW, însă la configuraţii multiple,
se poate ajunge la valori suficient de mari cât să
alimenteze oraşele din apropriere.

https://www.youtube.com/watch?
v=HJiLWQnRMYI&ab_channel=FiveSquareImagery

Coloanele de apa oscilante (CAO) 

 Acestea sunt structuri gaurite, partial imersate, care sunt deschise catre mare sub
suprafata apei, astfel incat contin aer prins deasupra unei coloane de apa. Valurile
determina ridicarea si coborarea coloanei, actionand ca un piston, comprimand si
decomprimand aerul. Acest aer este canalizat catre o turbina cu aer pentru a produce
energie. Cand sunt corespunzator proiectate pentru starea dominanta a marii, pot fi
reglate pentru perioada valului incident, in scopul de a reintra in rezonanta. Astfel,
coloanele de apa oscilante pot fi realmente eficiente si pot prezenta caracteristici de
puncte de absorbtie.

https://www.youtube.com/watch?v=vIt3GIePA8c&ab_channel=IdeasfortheGreenPlanet

Avantaje si dezavantaje
Avantajele:

 nu necesită combustibil
 nu produce deşeuri

Dezavantaje:

 centralele care utilizeaza energia valurilor si mareelor pot avea impact negativ
asupra ecosistemelor marine si din zonele costiere
 costurile de productie cat si de oferta catre oameni pot fi duble, chiar triple