HIDROCENTRALA

Hidrocentralele reprezintă o resursă verde, nepoluantă de energie

electrică. Acestea, asemenea centralelor eoliene, sunt dotate cu turbine.
Dacă centralele eoliene se folosesc de forţa vântului pentru acţionarea
turbinelor, hidrocentralele utilizează forţa apelor curgătoare.
Hidrocentralele sunt constuite pe cursul râurilor sau fluviilor. Pentru creşterea
performanţei, se folosesc barajele artificiale. Acestea sunt blocaje intenţionate
ale apei unui râu sau fluviu, şi au rolul de a reţine apa, în vederea formării unui
lac de acumulare.
Lacurile de acumulare servesc la crearea unei rezerve de apă necesară
producerii energiei electrice, dar şi pentru alimentarea cu apă ale unor
localităţi. 
BARAJUL DE LA VIDRARU-ARGES
 Tipuri de hidrocentrale

Folosirea căderii de apă acest parametru este determinat de diferența de

nivel dintre oglinda apei din lacul de acumulare (în spatele barajului) și oglinda apei
de jos după ce apa a trecut prin turbină.
După acest criteriu sunt hidrocentrale:
1. cu o cădere mică de apă - < 15 m, debit mare, cu turbine Kaplan
2. cu o cădere mijlocie - 15–50 m, cu debit mijlociu, cu turbine Francis sau Kaplan
3. cu o cădere mare 50–2.000 m, cu un debit mic de apă, turbinele utilizate fiind 
turbinele Pelton sau Francis
Hidrocentralele mai pot fi clasificate după capacitate, sau după felul
construcției, ca de exemplu hidrocentrale:
1. așezate pe firul râului (centrale fluviale), producând curent în funcție de debitul râului
respectiv
2. cu lac de acumulare
3. CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare
4. cu caverne pentru acumularea apei
Structura instalației unei hidriocentrale sub
forma unui baraj artificial, privit din profil.
 Hidrocentrala are rol de a transforma energia cinetică sau
mecanică a apei în energie electrică, asemenea celorlalte centrale
electrice care folosesc forța vântului sau căldura și presiunea aburului
pentru a obține electricitatea printr-un generator.
Alt rol important este acela de a împiedica revărsarea râurilor și
a inunda malurile, ținând debitul apei sub control.
Pentru obținerea electricității, hidrocentrala este prevăzută cu
dig sau baraj, construit în calea apei, de regulă pe un fluviu, lângă o
cascadă, acolo unde apa curge conform gravitației cu un debit suficient
de mare pentru a nu seca în anotimpurile calde, și se varsă în lac sau
mare.
Apa este redată atât în marginea stângă, cât și în marginea
dreaptă, prin textură ondulată.
 Din stânga, de unde este rezervorul, apa este preluată printr-o
intrare a centralei similară unei porți, evidențiată printr-un dreptungi
vertical gol, tăiat pe centru de câte două linii verticale și paralele,
suprapuse altora orizontale.
Așadar rezervorul sau lacul artificial, locul de unde este colectată apa
fluviului, are cel mai înalt nivel, de aceea barajul trebuie ridicat la o
înălțime suficientă peste nivelul apei din rezervor, pentru a nu se revărsa.
Urmează peretele barajului, redat ca latura stângă mai înaltă cu vârf
îngustat a pătratului mare central, plin în relief, reprezentând hidrocentrala
propriu-zisă.
Pe centrul hidrocentralei, apa este colectată printr-o țeavă specială,
cu gura din stânga în formă de pâlnie, al cărei traseu este redat înclinat spre
dreapta jos, printr-un spațiu gol și îngustat, până ajunge la turbină.
 Turbina este reprezentată în capătul stâng al traseului apei, redată printr-un cerc gol
în centrul căruia se află o bulină îngroșată înconjurată de patru linii dispuse ca o cruce
înclinată.
Turbina este un mecanism prevăzut cu roți zimțate care se rotesc cu putere mare
datorită forței gravitaționale a apei, și transmite această energie cinetică la generatorul de
sus.
Generatorul este redat în partea de sus a turbinei, în centrul unui pătrat gol, sub
forma unui dreptunghi mic orizontal, plin în relief.
Acesta transformă energia cinetică în energie electrică pe care o distribuie mai
departe către rețeaua de distribuție a electricității, prin liniile electrice de sus.
Liniile electrice aeriene sunt evidențiate în partea stângă sus, prin trei linii
orizontale și paralele.
Apa este eliberată pe partea dreaptă a barajului prin gura de ieșire, urmându-și
cursul.
Bucata de pâmânt reprezentând malul fluviului din partea superioară a apei din
dreapta este redată prin textură de linii întrerupte și oblice.
 În lacul de acumulare se adună o cantitate mare de
apă, care ulterior este degajată cu presiune sporită
înspre turbine. Pentru a înţelege mai bine fenomenul,
putem porni un robinet, apoi punem un deget pe locul
prin care curge apa, aplicând presiune. Vom observa că
jetul de apă va avea o forţă crescută şi va putea stropi
chiar la distanţă mare de robinet. În această situaţie,
cantitatea de apă care curge la robinet nu va fi mai mare,
însă jetul va avea o forţă sporită. Putem spune că degetul
reprezintă barajul, iar  acumularea este apa de pe ţeava
robinetului.
 Cele mai importante hidrocentrale din românia au fost construite pe
Dunăre, la barajul Porţile de Fier Unu şi Doi. Alte hidrocentrale importante sunt:
hidrocentrala Izvorul Muntelui de la Bicaz, hidrocentrala Vidraru şi hidrocentrala
Stânca, Costeşti.
 Cea mai mare hidrocentrală din lume a fost construită
în China şi, dacă ar fi utilizată la maxim, ar putea genera de
două ori necesarul de energie electrică pentru întreaga
Românie.
Giganticul complex hidroenergetic Trei Defilee, de pe fluviul Yangtze din China, are 32 de turbine, fiecare cu o
capacitate de 700 MW (egală cu cea a unui reactor de la Cernavodă).
Hidrocentrala Porțile de Fier 1 din județul Mehedinți