Este o centrala electrica folosita pentru a transforma energia mecanica produsa de apa în energie electrica.

Functionarea unei hidrocentrale - printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui rau unde poate fi
prezenta si o cascada se realizeaza acumularea unei energii potentiale, trasformata în energie cinetica prin
rotirea turbinei hidrocentralei. Aceasta miscare de rotatie va fi transmisa mai departe printr-un angrenaj de
roti dintate generatorului de curent electric, care prin rotirea rotorului generatorului într-un câmp magnetic,
va transforma energia mecanica în energie electrica.

Hidrocentrale

 cea mai mare: Barajul celor trei Defileuri

 fluviul cu cel mai puternic sistem de hidrocentrale: Fluviul Galben

Barajul Sanxia sau Barajul celor trei Defileuri (chin. 三峡大坝/三峽大壩, Sānxiá Dàbà) cum mai
este denumit Lacul de acumulare Sanxia care este situat pe cursul lui Yangtze în China și a fost
dat în folosință la data de 20 mai 2006. Este cel mai mare baraj de pe glob, fiind criticat de presă,
este amplasat în regiunea renumită a Celor Trei Defilee ( Qutang, Wuxia și Xiling) în
provincia Hubei între orașele Yichang și Chongqing.

Nici un proiect mare n-a fost atât de controversat ca acesta,

 cei care susțineau necesitatea realizării lui au motivat cu rolul pe care-l va juca barajul:
 în preîntâmpinarea inundațiilor din regiune,
 asigurarea necesarului de energie electrică
 îmbunătățirea pe fluviu a sistemului de navigație
 adversarii proiectului erau convinși că:
 barajul va produce catastrofe ecologice
 va fi periclitat sistemul socio-cultural al regiunii.

Fluviul Yangtze are lungimea de 6380 km, fiind cel mai lung din China, și pe locul trei în lume. El
curge prin podișul Tibet, Depresiunea Roșie și prin cele Trei Defileuri, urmând să traverseze
Câmpia Yichang, ca la Shanghai să se verse în Marea Chinei de Est. Bazinul său de colectare a
apelor fiind aproape 2 milioane de km2 unde trăiesc 1,3 miliarde de locuitori și unde se află 25 %
din suprafața agrară a Chinei. Cursul mijlociu al fluviului are un dedit mediu de 32.500 m³/s
(Rinul are 2.330 m³/s). Yangtze constituie unul dintre căile de navigație fluviale cele importante
din China. Idea de a construi aici un baraj a fost pentru prima oară inițiat în anul 1919 de „ Sun
Yat-sen” un lider revoluționar chinez, primul președinte al „Republicii Chineze”.
Fluviul Galben (chineză 黄河, Huáng Hé), (Huanho) este un fluviu în nordul Chinei, Asia de Est.
După Yangtze ocupă în China locul doi ca lungime, fiind controvese, este o diferență de 4 585 km
cu privire la lungimeea care o are. Fluviul are suprafața bazinului de colectare de 945.065 km².
Izvor
Izvorul fluviului se află pe podișul Tibet, la circa 200 de km la nord de mijlocul liniei aeriene
dintre Lhasa și Xining. Zona izvorului este în regiunea Amdo, izvorul fiind înconjurat de munții
Bayankara Shan, este situat la 450 km est de izvorul lui Yangtze și la vest de lacurile Ngoring
Tsho și Kyaring Tsho.

Curs
De la izvor travesează lacurile amintite Kyaring Tsho și Ngoring Tsho, curgând spre est printr-o
vale întortocheată. Se îndreaptă spre sud și traversează lacul de acumulare Sanmenxia, de aici
spre nord face un unghi de 90 o la nord de munții Funiuscha orientându-se spre est. Fluviul
traversează provinciile Shanxi și Shaanxi, un platou de loess părăsind zona muntoasă cu defilee.
In regiunile de șes curge ca. o distanță de 500 km, după care se varsă la nivelul golfului Petschili
(Tschili sau Bohai) în Marea Galbenă.

Baraje

 Lacul Sanmenxia
 Lacul Laxiwa
 Lacul Longyangxia
 Lacul Lijiaxia
 Lacul Xiaolangdi
 Lacul Liujiaxia

Fluviul Galben transportă aluviuni în cantități mari de 35 kg/m³, care îi dau culorea galbenă, apele
sale produc pagube importante prin eroziunea și sedimentarea materiilor transportate care
scurtează durata lacurilor de acumulare, prin diferențele de adâcime mari, ce îngreunează
navigația. Prin cantitatea mare de sedimente transportată fluviul a ridicat nivelul depresiunii, care
a generat inundații mai mari și mai frecvente. Aceste inundați au dus la contruirea de diguri deja
din timpul dinastiei Xia (2200 î.Hr.). Construirea de diguri de protecție fiind continuată de
generațiile următoare, astfel încat în prezent albia fluviului este mai înaltă cu 5 m ca regiunea
înconjurătoare, care a dus la imposibilitatea vărsării afluenților în emisar. Digurile construite n-au
rezolvat definitiv problema inundațiilor. Transportul masiv de aluviuni la gura de vărsare în mare a
dus la lărgirea lui și la progresarea uscatului în mare. Folosirea apei fluviului ca apă potabilă și în
industrie în cantități tot mai mari au dus la secarea aproape completă a fluviului în perioadele
uscate ale anului ceea ce a atras după sine scăderea nivelului apei freatice.