Universitate „Al. I.

Cuza” Iași – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Didactici aplicate în învățământul primar – master anul I, semestrul I

Râul de la izvor la mare

Student: Nedelcu Mihaela

Râul de la izvor la mare

1
Noțiuni de hidrologie

Atmosfera constituie unul dintre învelișuri ale planetei noastre, în care apa se găsește
în cantități apreciabile.

Ne aducem aminte din casa a lll - a despre circuitul apei în natură. Apa provenită din
precipitații se infiltrează în sol. În prezența unor formațiuni impermeabile apa de infiltrație
este oprită și umple spațiile libere dintre granulele rocilor. Apele din sol care circulă sau
stagnează printre fisurile rocilor se numesc ape subterane. La un moment dat acestea ies la
suprafața pământului. Izvorul este locul de ivire la suprafața scoarței terestre a apei dint-un
strat acvifer ( strat permeabil, care conține apă) sau a surplusului de apă dintr-un teren
mlăștinos sau turbos, constituind de multe ori și locul prin care se produce deversarea unui
lac. După durata curgerii , se deosebesc: izvoare permanente, periodice, intermediare. În
funcție de temperatura apei , există izvoare reci (cu temperatură sub 200̊C ), izvoare termale
( cu temperatura mai mare de 200̊ C). după compoziția chimică se deosebesc: izvoare ordinare
(cu un conținut până la 0,1% săruri minerale) , izvoare minerale ( care conțin între 0,1 și 5 %
săruri minerale) și izvoare radioactive. După particularitățile hidrologice sunt izvoare
descendente (apariția la suprafață a apelor subterane care circulă în stratul acvifer conform
gravitației) și izvoare ascendente ( apariția la suprafață a apelor din stratul acvifer sub
influența presiunii hidrostatice). De la izvor apa începe să curgă cât un firicel mic
numit pârâu. (Anexa 1) . Râul este o apă curgătoare permanentă formată din
unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu. O vale se compune din cinci
elemente: talveg, albie minoră, albie majoră, terase și versanți. Albia minoră este
acea porțiune de vale prin care râul se scurge la debite medii și se compune dintr-un
pat de albie și maluri. Linia care unește cele mai joase puncte dintr-o albie se
numește talveg. Pe el se retrage râul la apele sale cele mai mici. La debite mari sau
viituri o parte din apa râului se revarsă peste maluri și se scurge lent prin albia
majoră numită și luncă. Deasupra luncii se observă niște trepte pardosite cu pietriș
numite terase, apoi urmează versanții. În cazul în care un râu se varsă în altul ,
locul de unire se numește confluență. (Anexa 2)

Dacă ne uităm cu atenție pe harta României constatăm că relieful țării noastre

este în trepte. El este mai înalt în partea centrală și scade treptat spre exterior,
ajungând în zona de câmpie de la 300 m la sub 10 m altitudine.

Majoritatea râurilor din țara noastră izvorăsc din Munții Carpați . La munte albia
râurilor este mai îngustă și mai abruptă. (Anexa 3) În unele locuri apa curgătoare cade cu
repeziciune de pe o înălțime formând cascade.(Anexa 4) O parte a unui râu unde curentul
este rapid și turbulent se numește repeziș. Râurile din zona montană au apele repezi, reci și
limpezi. Vegetați este caracteristică pădurilor de conifere și de foioase ( fag, alun), pajiști
alpine, ferigă; iar fauna se caracterizează prin păstrăv, lipanul, lostrița (ultimul este protejat
prin lege).(Anexa 5) În zona de deal apele nu mai sunt atât de repezi ca la munte și încep să
se tulbure. Aici întâlnim pește precum: cleanul, mreana, scobarul, bibanul, crapul, babușca,
etc.(Anexa 6) La câmpie apele râurilor sunt lente, late, formează numeroase meandre
(coturi). Cursurile unor râuri se pot bifurca în două brațe. Brațul este un flux care se
ramifică și se îndepărtează de la fluxul principal, aflat de obicei în apropierea deltei unui râu.
Canalul este o secțiune adâncă a unei acumulări de apă , adecvată pentru navigație. De
multe ori oamenii și animalele traversează râul printr-un vad. Acesta este un corp de apă de
2
adâncime mică unde un râu sau un curs de apă poate fi traversat prin apă pe jos sau cu un
vehicul. Pădurile din lunci se numesc și zăvoaie. Aici întâlnim sălcii, plopi, stuf, papură,
rogoz, etc. În apele mari de câmpie caracteristici sunt: crapul, carasul, știuca, plătica,
șalăul… (Anexa 7) Pe cursul Dunării pătrund din apele Mării Negre , în perioada depunerii
icrelor și pești marini migratori de mare valoare – sturionii: nisetrul, morunul, păstruga, cega.
(Anexa 8)

Locul unde râul își varsă apele sale într-o altă unitate acvatică (râu, fluviu, mare) se
numește gură de vărsare. În majoritatea cazurilor , locul de vărsare al unui râu este mai
bine definit decât cel al izvorului, motiv pentru care distanțele pe cursul râului se măsoară de
la vărsare spre izvor. După aspectul general al gurii de vărsare râurile formează o deltă
( atunci când apa fluvială pătrunde în apa marină cu o viteză redusă aproape brusc, iar
aluviunile sunt depuse odată cu reducerea vitezei , formând grinduri de nisip, ostroave,
insule… printre care râul se ramifică) ; un estuar (gura de vărsare se prezintă sub forma
unui golf alungit , in care marea are tendința de a înainta prin gura fluviului și de a o lărgi în
timpul fluxului cărând cu ea aluviunile o dată cu refluxul. Un alt tip de vărsare a fluviilor îl
constituie limanul, care are o gură de râu lărgită , separată de mare printr-o limbă de nisip
prin care există una sau mai multe portițe de comunicare. (Anexa 9)

Totalitatea proceselor și fenomenelor hidrologice care au loc pe cuprinsul bazinelor

hidrografice sunt condiționate în primul rând de factorii fizico –geografici care constituie
mediul lor de geneză și evoluție. În procesul scurgerii, rolul principal îi revine climei care
prin regimul precipitațiilor, vântului, evaporației și al altor elemente, influențează nemijlocit
rezervele de apă precum și regimul scurgerii.

Ceilalți factori , ca: relief, soluri, structură geologică, vegetație etc. au un rol secundar în
procesele scurgerii , constituind totuși o condiție necesară . Prin diferitele lor aspecte
influențează atât climatul cât și o serie de procese, ca infiltrația, evaporația care se răsfrâng
în scurgere. Prin acești factori naturali, un rol sensibil are și omul care prin diferite aspecte ale
activității sale (agricultură, industrie, silvicultură, hidrotehnică) poate modifica condițiile de
formare a scurgerii , influențând pozitiv sau negativ asupra regimului și volumului ei.

Din cele de mai sus se poate constata că scurgerea , ca fenomen hidrologic este
produsul interacțiunii și influenței reciproce a factorilor fizico-geografici în complexitatea lor;
în consecință, legile de formare trebuie urmărite în funcție de acești factori, fără a neglija
factorul uman.

Dunărea – date generale și localizare:

Lungimea totală a Dunării este de 2860 km(al doilea fluviu din Europa, după Volga)
din care 1075 km sunt pe teritoriul României. Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră
(Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg, ce izvorăsc de sub vârful Kandel
(1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) în curtea castelului
Fürstenberg și trece prin zece țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia,
România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina ) și trei capitale ( Viena, Bratislava,
Budapesta, Belgrad) având orientarea generală de la vest la est. Valea Dunării s-a format pe
porțiuni, în diferite etape în urma dispariției lacurilor din bazinul Vienei, Câmpiei Panonice,
Câmpiei Române căpătând înfățișarea de azi la începutul cuaternarului. Străbate regiuni cu
relief variat , cursul său putând fi împărțit în trei sectoare:
3
1) Cursul superior— sectorul alpin – de la izvoare până la Bratislava . Din Alpi primește
afluenți principali alimentați de ghețari, cum ar fi Inn , Lech.

2) Cursul mijlociu — sectorul Pontic – Bratislava-Baziaș. Fluviul are o pantă mică

traversând Câmpia Panonică , la marginea sudică primind afluenți puternici : Drava și
Sava din Alpi, Morava din Alpii Dinarici, Tisa din Carpați.

3) Cursul inferior — sectorul carpato-balcanic – de la Baziaș la vărsare; reprezintă

sectorul românesc.

Anual Dunărea transportă în medie 58,7mil. tone de aluviuni, din care o parte sunt depuse
în deltă, iar o altă parte se varsă în mare, ceea ce explică aluvionarea continuă a Deltei
Dunării și înaintarea ei în dreptul gurilor cu formarea deltei secundare la gura Chiliei și în
dreptul insulelor Sacalin la gura brațului Sf. Gheorghe. Fauna din Deltă este în strânsă
legătură cu zonele de vegetație (care-i oferă hrană și adăpost) . Aceasta cuprinde animale
terestre (iepure, lup, vulpe, câinele enot, mistreț…), mamifere de apă ( bizamul, vidra…),
păsări (pelicani, cormorani, călifarul alb/ roșu, lebăda mută/ cântătoare/ albă/ neagră,
rațe, gâște sălbatice, vulturul pescar, vulturul codalb pițigoiul de stuf, șoimul dunărean,
egreta albă…). Fauna acvatică este reprezentată prin crap, scrumbie de Dunăre, știucă,
somn, sturioni. Delta Dunării a fost declarată rezervație a biosferei . Dintre rezervațiile
floristice amintim pe cea de la Hasmacul Mare - Letea, iar dintre cele de faună: Matița
(în deltă) și Insula Popina (în cadrul complexului lagunar Razim).

Caracterizările fizico geografice ale Dunării , în special în sectorul românesc, pun în

evidență un mare fluviu european ce oferă posibilități deosebite privind folosirea apelor
sale pentru transportul hidroenergetic, irigații. Dunărea este în primul rând o arteră de
navigație europeană, stabilind legături între Europa Centrală și bazinul Mării Negre.
Fiind o cale de tranzit, Dunărea aduce un venit din taxele vamale. Din cauza aluviunilor ,
depuse zilnic de Dunăre ,canalul Sulina a fost canalizat și se fac mereu lucrări de
curățare. Digurile de la vărsare au fost prelungite în mare cu circa 12 km.

Porturile românești de la Dunăre se împart în două categorii:

a) porturi fluvio-maritime: Galați, Brăila, Tulcea, Sulina;

b) Porturi fluviale: Moldova Nouă, Orșova, Drobeta Turnu Severin, Turnu Măgurele,
Giurgiu, Călărași.

Un rol deosebit în navigația fluvială îl prezintă canalul Dunăre - Marea Neagră, inaugurat
în 1984 lung de 64,2 km , prin care se reduce distanța de transport pe apă dintre
Cernavodă și Constanța cu circa 400 km. O ramificație a acestuia este Poarta Albă –
Midia-Năvodari, lung de 26 km. În orașele dunărene a fost dezvoltată o industrie
complexă datorită posibilităților de aprovizionare cu materii prime pe calea apei
( siderurgice - Galați, Călărași; metalurgie neferoasă - Tulcea, industria chimică – Turnu
Măgurele, Giurgiu; prelucrarea lemnului - Drobeta Turnu Severin) ca și datorită
vecinătății cu o importantă zonă agricolă ( industria alimentară).

Apa Dunării este folosită pentru sistemele de irigații din Dobrogea și din Câmpia
Română. De asemenea este folosită ca apă industrială având în vedere
amplasarea centralei nucleare de la Cernavodă.
4
 Apele Dunării sunt un domeniu bogat de pescuit pentru pești fluviali (crap, știucă,
scrumbie) și pești migratori – pentru icrele negre, de o mare valoare economică.
Valorificarea stufului din Delta Dunării a determinat dezvoltarea industriei hârtiei.
Utilizarea potențialului hidroenergetic al Dunării – hidrocentralele de la Porțile de
Fier l și ll și hidrocentrala de la Turnu Măgurele – Nicopole acoperă o bună parte din
necesarul de energie electrică al țării. Pentru domeniul turismului o mare atracție o
reprezintă Delta Dunării, Defileul Dunării, Porțile de Fier, precum și orașul Drobeta Turnu
Severin.
Apa folosită în scopuri casnice sau industriale se reîntoarce în natură cu proprietăți
modificate, purtând cu ea deșeuri (reziduri) antrenate sau dizolvate. Îndepărtarea
rezidurilor pe cale umedă pare a fi o soluție comodă și economică, dar sarcina de a elimina
deșeurile din apă este lăsată numai pe seama naturii. Astăzi însă, când necesitățile de apa
sunt din ce în ce mai mari, posibilitățile naturii sunt de multe ori depășite, iar consecințele
se resimt imediat: calitatea surselor naturale este alterată, viața acvatică este periclitată,
utilizarea ulterioară devine dificilă sau chiar imposibilă. O asemenea "rezolvare" se
dovedește profund dăunătoare, căci apele uzate devin în majoritatea cazurilor poluate,
aducătoare de pagube și de moarte. Primul semnal de alarmă la apariția poluării îl dau
viețuitoarele acvatice mărunte.

Economiseşte apa! Nu lăsa robinetele

de la chiuveta de acasă sau de la şcoală

să curgă, dacă nimeni nu are nevoie

de ele!

Apa pe care nu o mai bei vars-o la

rădăcina unei plante!

Păstrează curată apa din lacuri, râuri şi

mări!

Cum protejam apele?

Măsuri de prevenire a poluării apei:

interzicerea îndepărtării la întâmplare a deșeurilor de orice fel, care ar putea polua apa;

organizarea corectă a sistemelor de canalizare și a instalațiilor locale;

construirea de stații de epurare a apei uzate;

construirea de stații sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale
întreprinderilor industriale;

5
 înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare a substanțelor radioactive din apele
reziduale ale unităților unde se produc sau se utilizează astfel de substanțe;

.controlul depozitării deșeurilor solide, astfel încât substanțele nocive să nu se infiltreze în

pânza freatică.

Zilele apei

8iunie ziua mondială a oceanelor

22 martie Ziua Mondială a Apei

25 septembrie Ziua Internațională a Mediului Marin

31 octombrie Ziua Internațională a Marii Negre

Izvoarele Dunării

6
 Izvorul Mureșului

Confluență

Râu de munte

7
Cascadă
8
Pești din zona de munte

lostrița

lipanul

9
 păstrăvul

Pești din zona de deal

clean

crap

10
 babușca

mreana

Râu în zona de câmpie

Dâmbovița

Fauna acvatică: plătică scrumbie

știuca barza

11
lăsun

Sturionii:

Cega

morunul

12
 nisetru

păstruga

Gura de vărsare a Dunării în mare

deltă

13
 liman

estuar

14
15