Referat

Disciplina: Geografie
Tema: Caracteristicile geografice ale Deltei Dunarii

Delta Dunarii este situata in partea de est a

Romaniei si la extremitatea sud-estica a Ucrainei si se
prezinta in forma clasica a literei delta, avînd forma
unui con plat cu varful în punctul de separare a
bratelor fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka
si Isaccea. La est de acest punct, valea se largeste
marcând delta propriu-zisa care, înainte ca fluviul sa
se verse în Marea Neagra, se extinde pe o suprafata de
100 km lungime x 100 km latime, iar de aici se
continua în interiorul marii pe o distanta de
aproximativ 10-15 km.
Fiind înconjurata la nord de Podisul Bugeacului, la
vest de Podisul Dobrogei de Nord si partial de Podisul
Bugeacului, iar la est si sud-est de Marea Neagra,
zona de varsare a Dunarii se individualizeaza net ca ca
unitate fizico-geografica aparte si este formata
din Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre de la
nordul si sudul deltei propriu-zise) si sectorul maritim
din fata deltei. Sectorul maritim din fata deltei este
zona în care se produce amestecul apelor fluviale cu
cele marine. El se întinde în general pâna la izobatele
de 20-25 m.
Delta Dunarii, inclusiv zonele lacustre periferice se
întinde în nord pâna la paralela de 46*42’ latitudine
nordica (tarmul de nord al lacului Chitai), în sud pâna
la 44*24' latitudine nordica (Gura Buhazului), spre
vest pâna la 28*14' longitudine estica (tarmul de vest
al lacurilor Ialpug si Cugurlui), iar înspre est pâna la
29*46' longitudine estica (gura bratului Noul
Stambul). Delta Dunarii are o suprafata de
aproximativ 564.000 ha dintre care 442.300 ha pe
teritoriul României si 124.000 hectare pe teritoriul
Ucrainei.
Reteaua hidrografica. Reteaua hidrografica
principala este constituita din bratele fluviale Chilia,
Sulina si Sfantu Gheorghe, iar cea secundara este
formata din sahale, gârle, canale, jepse si periboine.
Sahalele sunt foste brate ale Dunarii, aflate în prezent
într-un stadiu de colmatare. Gârlele, ca si sahalele sunt
elemente de retea hidrografica naturala, caracterizate
prin dimensiuni mult mai mici. Jepsele sunt elemente
depresionare de forma alungita care au rol de retea
hidrografica numai în timpul apelor mari. Periboinele
sunt mici sparturi de litoral. Lacurile de delta,
considerate tip aparte, pentru caracterul lor specific, se
întâlnesc mai ales în zona deltaica dintre bratele
principale.
Jepsele sunt elemente depresionare de forma alungita
care au rol de retea hidrografica numai în timpul
apelor mari. Periboinele sunt mici sparturi de litoral.
Lacurile de delta, considerate tip aparte, pentru
caracterul lor specific, se întâlnesc mai ales în zona
deltaica dintre bratele principale.

Cele mai importante lacuri de delta se gasesc între

bratul Chilia si Razelm. Ele sunt: Tatanir, Furtuna,
Matita, Merhei, Babina, Trei Iezere si Bogdaproste în
Ostrovul Letea, Obretinul taiat de Canalul Sulina,
Gorgova, Isacova, Rosu, Puiu si Lumina în Ostrovul
Sf. Gheorghe iar în Ostrovul Dranov lacul cu acelasi
nume. Suprafata lor depinde în mica masura de
variatia nivelului apelor Dunarii.
Lagunele maritime sunt foste golguri barate de
cordoane litorale, având înca legatura cu marea. In
afara de cele mai mari, respectiv Razelm, Golovita,
Zmeica, si Sinoe. Mlastinile sunt suprafete acoperite
permanent sau aproape permanent cu apa, dar aceasta
nu este suficient de adânca, astfel încât sunt invadate
de stuf si vegetatie de balta. Japsele sunt acele
depresiuni alungite, cu un relief aproape plat, lipsite
aproape complet de neregularitatii, dar având o
sectiune transversala concava.
Fluviul Dunare se desparte în trei brate principale de
la nord spre sud, dupa cum urmeaza: Bratul Chilia,
Bratul Sulina, si bratul Sf. Gheorghe. La nivel scazut
al fluviului, acestea transporta 60%, 21%, si respectiv
19% din apele Dunarii, iar la nivel ridicat, 72%, 11%
si 17%, in perioada de crestere a apelor, din cauza
insuficientei capacitati de transport a întregului volum
de apa pe cele trei brate.
Având o asemenea suprafata, Delta Dunarii este, ca
marime, a doua din Europa dupa Delta Volgai (18.000
km2), fiind urmata de cea a Padului (1.500 km2). In
delta fluviala predomina prafuri, argile, mâluri si
turbe. Este caracteristica prezenta foarte redusa
nisipurilor, pe cand in delta fluvio-maritima
predomina nisipurile organice.

Sectorul maritim din fata deltei se întinde pe o fâsie

lata de 10-15 km, aproximativ pâna la izobatele 20-25
m. Din punct de vedere morfologic este o câmpie
litorala submersa, sector marginal prelitoral al
platformei continentale din nord-vestul bazinului
Marii Negre. Circulatia apelor se face în special sub
influenta vânturilor si este caracterizata atât de
prezenta unor curenti a caror directie generala este de
la nord-est spre sud-vest, cât si de existenta unor
curenti turbionari la sudul proeminentelor litoralului
deltei.
Delta Dunarii, ca unitate fizico-geografica aparte, se
individualizeaza si din punct de vedere climatic.
Elementele climatice fiind generate în special de
radiatia solara si circulatia atmosferica, prezinta
caractere specifice datorita atât existentei marilor
întinderi de apa, cât si vecinatatii cu marea. Delta
Dunarii se gaseste într-o zona de interferenta a
traseelor de deplasare a maselor de aer, care se
formeaza deasupra Oceanului Atlantic, bazinul
Mediteranean si continentul Eurasiatic. Caracterul
continental al climei devine mai putin predominant, pe
masura apropierii de litoral.
Vegetatia. In Delta Dunarii, conditiile biologice
deosebit de favorabile create de prezenta permanenta
sau aproape permanenta a apei, face ca vegetatia sa se
dezvolte luxuriant. Predominanta elementului acvatic
atrage dupa sine o dezvoltare predominanta a
vegetatiei de balta îndeosebi a vegetatiei palustre dure,
din care caracteristic pentru Delta Dunarii este în
primul rând stuful.Intr-adevar aici se gaseste cea mai
compacta suprafata stuficola de pe glob (240.000 ha).

Prezenta si dezvoltarea vegetatiei sunt în directa

dependenta de variatia în timp si spatiu a regimului
hidric. De aceea în Delta Dunarii, între repartitia
vegetatiei si cea a elementelor morfo-hidrologice
exista deseori o vizibila concordanta. De asemenea,
ghiolurile, mlastinile, japsele, grindurile
fluviatile, litoralul sau sectorul marin din fata delte,
constituind biotopuri si biocenoze aparte, au fiecare
dintre ele o vegetatie specifica.
Vegetatia din Delta Dunarii este în general de trei
categorii: acvatica, palustra si de uscat.
1. Vegetatia acvatica se afla în grupa complexelor de
biotopi de gârle, mlastini si lacuri. Ele ocupa
portiunile cele mai adânci ale depresiunilor din acest
sector al deltei.
Dintre plantele submerse, cele mai frecvent întâlnite
sunt diferitele specii de Potamogeton, bradis,
sârmulita sau vârjoaica, coada calului, otratel,
formatiuni de caracee si altele. Plantele submerse au o
larga dezvoltare atât în ghioluri si gârle putin adânci,
cât si în mlastini. Dintre plantele cu frunze plutitoare,
cel mai frecvent întâlnite sunt nufarul alb si nufarul
galben, plutnita, ciulini de balta, etc.
2. Vegetatia palustra, este caracteristica pentru zonele
mlastinoase; ea este dezvoltata cu precadere în delta
dintre zona lacustra Ialpug-Catlabuc-Chitai si
complexul lagunar Razelm-Sinoe. In cadrul acestei
vegetatii predomina stufarisurile, ea fiind formata în
principal din stuf, papura, pipirig, rogoz.
3. Vegetatia de uscat. Vegetatia de uscat din Delta
Dunarii este de mai multe feluri: paduri amestecate
(paduri de sleau), paduri de salcii pasuni si culturi
agricole.
Fauna. Ca si vegetatia, fauna Deltei Dunarii este
deosebit de bogata. Numeroaselor specii ale faunei
locale li se adauga numeroasele elemente ihtiologice
marine patrunse în apele deltei pentru ecloziune si
hrana, cât si numeroasele specii de pasari migratoare,
deoarece prin aceasta regiune trec cinci cai principale
de migratie. Datorita conditiilor biologice favorabile,
cât si a unei relative izolari, se gasesc aici multe specii
de pasari care în alte regiuni de pe glob ori au disparut
tiganusul, gasca cu gatul rosu, lopatarul etc, ori sunt
pe cale de disparitie cormoranul pitic, pelicanul alb si
pelicanul cret, pasarea ogorului etc. Bogatia de fauna
se manifesta si în mediu acvatic si pe uscat,
datorându-se atât întrepatrunderi apei cu uscatul, cât si
a vecinatatii apelor Dunarii cu cele marine.
Cea mai importante categorie de fauna, întâlnita în
Delta Dunarii este fauna piscicola, remarcabil de
bogata în specii, cuprinzând 75 de specii. Majoritatea
sunt specii de apa dulce (în numar de 44), celelalte
fiind specii migratoare care apartin faunei din Marea
Neagra si care trec prin Delta Dunarii în special în
timpul perioadei de migratie.
Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul
comercial intensiv, dezvoltat foarte mult în ultimii 20
de ani. Ca urmare a "transformarilor" (regularizari si
adaptari ale cursurilor de apa, poldere etc.) care au
avut loc în ultimele decenii în jurul si în interiorul
Deltei Dunarii, marea majoritate a populatiilor de
pesti sunt într-o situatie critica si deosebit de critica.
Pasarile. Pasarile reprezinta una dintre cele mai mari
bogatii faunistice a Deltei Dunarii, unde în terenurile
umede, lucii de apa, zone mlastinoase, marile întinderi
ale câmpurilor de stuf si apadurilor de sleau, ofera arii
extinse de hranire si cuibarit pentru populatiile de
pasari din zona de varsare a Dunarii. Aceste zone, desi
reduse în mod considerabil fata de întinderile lor de
odinioara, sunt înca destul de vaste în comparatie cu
marea majoritate a celorlalte terenuri umede din
Europa.

In Delta Dunarii au fost observate peste 300 de specii

de pasari. Din punct de vedere al dinamicii
ornitofaunei Delta Dunadii si în special litoralul Marii
Negre dintre Baia Musura si Gura Portita reprezinta
unul din cele mai importante locuri (cai de migratie)
pentru majoritatea pasarilor din jumatatea estica a
Europei si chiar din nord-vestul Asiei, pe aici migrând
sau venind ca oaspeti de iarna specii ca: lebada
cântatoare, lebada siberiana, gâsca cu gât rosu,
ploierul nordic multe specii din genul piciorongilor.