IVAN DENISA-BIANCA //// CLASA a IX-a E

I. Apele curgătoare

Din categoria apelor curgătoare fac parte: pâraiele, râurile şi fluviile.

 Pâraiele sunt râuri mai mici cu debite mici care pot fi trecute ușor.
 Râurile sunt ape curgătoare permanente formate din mai multe pârâuri.
 Fluviile sunt ape curgătoare mari care se varsă într-o mare sau într-un ocean.

Apele curgătoare se alimentează din ploi, zăpezi, ghețari, lacuri și ape subterane.
Părțile componente ale unei ape curgătoare sunt: izvorul, cursul de apă (superior, mediu și inferior) și gura de
vărsare.
Exercițiul I: Utilizând diverse surse de informare, scrieți ce reprezintă: izvorul, cursul de apă şi gura de
vărsare.
 Izvorul este un punct de ivire la suprafața terenului a unei ape subterane.
 Cursul de apă este o porțiune dintr-o apă curgătoare în care apa curge lin.
 Gura de vărsare este locul unde râul se varsă.
Când gura de vărsare este la mare sau ocean poate fi de tip estuar, liman sau deltă.
• Estuarul are aspect de pâlnie și se formează acolo unde marea sau oceanul, în care se varsă fluviul, are maree
puternică. Exemple: estuarul fluviului Obi, estuarul Tamisei, estuarul fluviului Elba ş.a.
• Limanul maritim este un lac format la gura de vărsare a unei ape curgătoare, în spatele unui cordon de nisip
creat de curenții litorali (limanul Nistrului; L. Tașaul – limanul râului Casimcea etc.).
• Delta este o formă de relief de acumulare situată la gura de vărsare a unui râu sau fluviu, în mare sau lac. Se
formează în regiunile cu maree foarte mică. Se evidenţiază deltele formate de fluviile Volga, Mississippi,
Dunăre, Gange-Brahmaputra, Huang He ş.a.
Bazinul hidrografic reprezintă suprafața de pe care un râu își adună apele.

Exercițiul II: Pe baza cunoştinţelor acumulate, scrieți numele elementelor care compun bazinul hidrografic
alăturat.
1. izvor
2. râu
3. gura de vărsare
4. afluent
5. confluența
6. cumpăna de apă
Afluentul este o apă curgătoare mai mică care se varsă în râu.
Confluența este locul unde afluentul se intersectează cu râul.
Receptor (colector) este râul în care se varsă alt râu.
Cumpăna de ape este linia imaginară care delimitează un bazin hidrografic.

Debitul reprezintă cantitatea de apă care se scurge la un moment dat printr-un punct al râului; cantitatea de apă
transportată de un râu pe secundă și pe o unitate de suprafață din secțiunea râului.
Debitul este influenţat de mai mulţi factori: climă (precipitații și temperaturi), relief, rocă și vegetație.
Explicați cum influențează factorii de mai sus debitele apelor curgătoare.
Regimul hidrografic sau regimul de scurgere al râului reprezintă variațiile debitului și nivelului apei în cursul
unui an. Se disting: regimul hidrografic simplu – ecuatorial, tropical (musonic), mediteranean, temperat-
oceanic, temperat-continental – și regimul hidrografic complex.
Pe continente se găsesc numeroase ape curgătoare.

Exercițiul III: Folosind harta din manual identificaţi numele apelor curgătoare (fluviilor) redate pe harta de
mai jos. Scrieţi, apoi, numele lor în tabelul de sub hartă.
1 Rin 2 Dunărea 3 Volga
4 Obi 5 Enisei 6 Amur
7 Huang He 8 Yangtze 9 Indus
10 Gange 11 Nilul 12 Niger
13 Congo 14 Zambezi 15 Sf. Laurențiu
16 Mississippi 17 Colorado 18 Orinoco
19 Amazonul 20 Parana 21 Darling
Lectură
 Chang Jiang („Fluviul Lung”) / Yangtze („Fluviul Albastru”) este fluviul ale cărui ape antrenează cea mai
puternică hidrocentrală operaţională din lume (Hidrocentrala „Celor Trei Defileuri” – putere 18,2 GWh).
Izvorăşte din Podişul Tibet (Munţii Tanggula) şi se varsă în Marea Chinei de Est. La ieşirea din Defileul Xiling
a fost construit Barajul Sanxia (Barajul Celor Trei Defileuri), lung de 2.310 m şi înalt de 185 m, în spatele
căruia s-a acumulat un lac cu suprafaţa de 1.085 km2.
 Mississippi este fluviul cu cele mai multe modificări artificiale ale cursului (în anii 1765, 1821, 1877, 1893,
1932, 1952; diguri – peste 4.000 km lungime –, canale şi baraje). Amenajarea sa a fost făcută în scopul
prevenirii inundaţiilor, pentru realizarea unei căi de transport şi pentru producerea energiei electrice.
(După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie
fizică, București, 2014, p. 32-33.)

II. Apele stătătoare şi apele subterane

A. Apele stătătoare
După originea excavaţiunii în care s-a acumulat apa, lacurile sunt de două categorii:
a. naturale (formate prin acumularea apei în cuvete create de agenţii naturali interni şi externi);
b. antropice sau artificiale (create de om).
Exercițiul IV: Cu ajutorul manualului şcolar şi a atlasului geografic, scrieţi cinci tipuri de lacuri naturale şi
exemplificaţi.
1. lacuri tectonice (În depresiuni de origine tectonică) – ex. Lacul Kaikal
 2. lacuri glaciare (unde apa s-a adunat în depresiuni create de ghețari) – ex. Lacul Superior
3. lacuri relicte (unde apa provine din mări interioare care au ocupat întinderi considerabile, dar s-au
diminuat foarte mult) – ex. Lacul Aral
4. lacuri carstice (formate prin dizolvarea calcarului din rocele calcaroase) – ex. Lacul Ursu
5. lacuri de baraj natural (formate prin bararea unor văi în urma unor fenomene naturale) – ex. Lacul Roșu

Lectură
 Marea Caspică este cel mai întins lac de pe Terra (371.000 km²), având circa 1.200 km lungime şi între 195
şi 435 km lăţime. Aflat între ţările Iran, Federaţia Rusă, Kazahstan, Turkmenistan şi Azerbaidjan, acest lac
separă continentul Europa de Asia şi a primit denumirea de mare datorită dimensiunilor sale.
 Lacul Baikal este cel mai adânc (1.637 m) şi cu cel mai mare volum de apă dulce (23.000 km3),
reprezentând 10% din rezervele de apă potabilă ale globului. Situat în sudul Siberiei (Asia), este considerat şi
cel mai vechi lac din lume, prin vechimea sa de 25 mil. de ani. Aici trăind 800 de specii de animale şi 245 de
specii de plante endemice (proprii lui).
 Lacul Razim este cel mai întins din România, având o suprafaţă de 41.500 ha. El reprezintă o lagună
formată pe litoralul Mării Negre prin bararea golfului antic cu cordoane de nisip. Are adâncimea maximă de
2,8 m şi adăposteşte numeroase specii de peşti şi păsări.
(După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie
fizică, București, 2014, p. 45, 46 şi 48.)

Exercițiul V: Pe baza cunoştinţelor acumulate la clasa a VIII-a, precizaţi tipurile de lacuri antropice din
România şi daţi câte două exemple pentru fiecare.
-lacuri antropice de interes hidroenenrgetic –ex. Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru
-

B. Apele subterane se împart în două categorii:

 ape freatice;
 ape de adâncime.

Exercițiul VI: Utilizând conţinutul manualului, precizaţi prin ce se deosebesc cele două categorii de ape
subterane.

Exercițiul VII: Utilizând informaţiile de mai sus, scrieţi tipurile

de ape subterane marcate, pe schiţa alăturată, cu numerele 1 şi 2.
1
2

Locul în care apa subterană apare la zi se numeşte izvor. Ele pot

avea scurgere continuă sau intermitentă (izbucurile şi gheizerele).
Prin ce se deosebeşte un izbuc de un gheizer?

………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………….
După temperatura apei, izvoarele sunt reci şi calde. Când un izvor este considerat ca făcând parte din categoria
celor cu apă caldă?
…………………………………………………………………………………………………………………….

După cantitatea de substanţe minerale dizolvate, apele subterane sunt:

 dulci (cu conţinutul de săruri mai mic de 1 g/l);
 minerale (cu conţinutul de săruri de până la 5 g/l);
 saramuri (cu conţinutul de săruri mai mare de 50 g/l).