FLUVIUL GALBEN-DRAGONUL

NEÎMBLÂNZIT AL CHINEI

Curgand aproximativ de la vest spre est, pe 5 464 km, Fluviul Galben (in
chineza Huang He) dreneaza un bazin de 752 000 km², are un debit mediu multianual de
circa 1 700 m³/s si o scurgere medie specifica de 2,26 l/s la km². Bazinul fluviului este
leagan al civilizatiei si culturii chineze si pastrator al celor mai vechi si minunate vestigii
culturale. Pe aici trece vechiul drum al matasii, Marele Zid, a carui lungime totala este
apreciata la circa 10 000 km; aici sunt grotele Mogao, cu peste 2 000 de sculpturi si 45 000
m² de fresce, templul Bingling de langa Lanzhou, grotele din Muntii Maiji, adevarate
sanctuare budiste, cu peste 7 200 de statui din argila cu inaltimi intre 20 cm si 16 m, orasul
antic Xi’an si multe altele. Bazinul insumeaza o populatie de circa 130 de milioane de
locuitori si este cuprins in 7 provincii si 2 regiuni autonome, trezite la o noua viata in ultimele
decenii.
 Fluviul care nu curge niciodata limpede

Din suprafata totala a Platoului de Loess, fluviul si afluientii sai dreneaza circa 250 000
km², ceea ce reprezinta circa 30 % din intregul bazin. Eroziunea, incredibil de mare, din
acest spatiu este favorizata atat de rezistenta mica a depozitelor de loess slab consolidate, a
caror grosime ajunge pana la 170 m, cat si de regimul pluviometric. Precipitatiile anuale
sunt cuprinse intre 300 – 500 mm, dar distributia lor in timp nu permite persistenta unui
covor vegetal suficient de compact, circa 70 % din cantitatea anuala de precipitatii cazand
in sezonul ploios, adica din iulie pana in septembrie. In plus, descarcarea brusca, prin averse,
care au atins un maxim de 213 mm in decurs de 6 ore, cu o intensitate care poate ajunge la
2 mm/minut, este o adevarata calamitate pentru aceasta regiune despadurita in decursul
istoriei. Din acest motiv, Fluviul Galben este un adevarat „dragon”, „dragonul neimbanzit”
al Chinei.

In acest platou, principala sursa de aluviuni in suspensie o constituie ravenele foarte

adanci, cu pereti abrupti, din care in timpul ploilor torentiale se antreneaza 90 % din
aluviunile in suspensie ale fluviului; 74 % din ele provin de pe o arie mult mai restransa, de
110 000 km², unde se remarca o eroziune excesiva.
 Pe baza datelor actuale se apreciaza ca fluviul transporta anual 1 600 milioane l de
aluviuni, ceea ce reprezinta 60 % din aluviunile transportate de raurile Chinei si 10 din cele
aduse in oceane de raurile Terrei. Cu mâlul carat anual carat anual de fluviu s-ar putea face
un zid inalt de 1 m si lat tot de 1 m care s-ar intinde de trei ori pe distanta de la Pamant la
Luna sau s-ar pute inconjura Pamantul, la Ecuator, cu un zid de aceasi latime, dar de 27 m
inaltime !

Turbiditatea medie pe cursul inferior este de 37,6 kg/m³, valorile maxime atingand 666
kg/m³, pe o serie de afluienti din aceasta regiune se atinge chiar impresionanta cifra de 1 700
kg/m³. Valorile mai mari de 500 kg/m³ dau o concentratie asa de mare, incat amestecul de
apa si de sedimente formeaza o masa vascoasa care se apropie de scurgerile de noroi.
Adesea, pe aceste curgeri plutesc fara a se putea afunda bucati de sol cu vegetatie.

Din impresionanta cantitate de aluviuni transportate de fluviu, 400 milioane t se depun

in albie sau in zona ei inundabila, 800 milioane t in delta, care inainteaza anual cu circa 25
m, iar restul ajunge in Marea Galbena. Extinderea deltei si depunerile din albie duc la o
scadere a panti in profil longitudinal, la o accelerare a proceselor de sedimentare in albie si
la o suprainaltare a acesteia. Ca urmare, albia este frecvent mai inalta cu 3 – 5 m sau chiar
10 m fata de spatiile inconjuratoare si are o mobilitate foarte mare, cu numeroase cursuri
parasite si, uneori, cu latimi care atingeau 10 km. Chiar in cazul unei albii atat de ramificate,
cursul principal putea migra in timpul viiturilor cu pana la 300 m/zi. In aval de Kaifeng, care
se afla cu 10 m sub nivelul fluviului, mobilitatea albiei a fost foarte mare. Pana la 620 i.Hr.
el curgea spre nord si se varsa la Tianjin. De la 620 i.Hr. pana la 70 d.Hr. Fluviul Galben se
indrepta spre sud si se varsa in Peninsula Shandong. In decurs de 2 000 de ani, cursul a
suferit 26 de schimbari majore, pe traseul actual stabilindu-se in anul 1851.

Mama si durerea Chinei

Pe inaltimile din partea de nord a orasului Zhengzhou se afla doua statui. Una, intitulata
„Mama Huang He”, infatiseaza o femeie ce alapteaza un copil tinandu-l in brate; ea
simbolizeaza fluviul ce hraneste poporul. Cea de a doua statuie il infatiseaza pe Yu cel Mare,
ce a domnit in sec XVI i.Hr. si care, spune legenda, a fost primul imblanzitor al fluviului
prin lucrarile sale de indiguire si de deviere a apelor. Aceasta dovedeste ca, milenii de-a
randul, chnezii au venerat imensul fluviu si l-au privit ca pe un binefacator, dar si ca pe o
forta distructiva, ca pe un dragon ce trebuie imblanzit.

Tot in bazinul fluviului, in provincia Henan (cuvant care in chineza inseamna „la sud
de râu”) se afla leaganul civilizatiei chineze, descoperirile arheologice scotand la iveala
vestigii ale culturii paleolitice si neolitice, agricultura practicandu-se aici cu 7 000 de ani in
urma. La 40 km sud-vest de orasul Zhengzhou, in aceeasi provincie, s-au descoperit, pe o
suprafata de 25 km², urmele unei localitati datand de la 1620 i.Hr. Legenda spune ca asezarea
a fost intemeiata de imparatul Gun, tatal lui Yu cel Mare, din dinastia XI-a, care a stapanit
aceste locuri intre secolele XXI si XVI i.Hr.

Mama Huang He
 In fata revarsarilor fluviului, adevarate calamitati naturale, chinezii nu au ramas pasivi.
Secole si milenii de-a randul, cu tenacitate si posibilitatile tehnice disponibile, ei au luptat
pentru „stapanirea dragonului”, pentru ameliorarea cursului fluviului, in special pe cursul
sau inferior. Perioadele ploioase, urmate de inundatii catastrofale, carora le succedau cele
de seceta, ce puteau provoca deopotriva victime si foamete, se repetau la intervale scurte de
timp si, uneori, efectele lor erau dezastruoase. In decursul celor trei ani de seceta din 1877
– 1879, 13 milioane de oameni au murit de inanitie.

Pe cursul inferior fluviul rupea frecvent digurile si inundatiile puteau afecta, in functie
de debitul de apa, o suprafata de pana la 250 000 km² (mai mare ca a Romaniei !), de la
Tianjin in nord pana la Yangtzi si Huanhe in sud. Aceste revarsari au fost intotdeauna
intampinate cu groaza de riverani, deoarece au produs multe victime, au ruinat sau distrus
sate, au lasat milioane de oameni fara adapost, aducand cu ele moarte, foamete, molime si
pribegie. In anul 1642, de exemplu, ca urmare a unor inundatii in districtul Heigangkou, din
370 000 de locuitori, 340 000 au pierit inecati. In 1933, langa Shanoxian, ca urmare a ruperii
digului in 50 de puncte, au fost inundati 11 000 km², au murit 18 000 de oameni si 3 640
000 au fost sinistrati.

Uneori inundatiile au fost produse si deliberat, cum a fost cea din anul 1938, din
provincia Henan. In timpul razboiului chino-japonez, trupele invadatoare japoneze ocupau
o parte din provincie, inclusiv orasul Kaifeng, si inaintau spre Zhengzhou, unde se aflau
stramutate numeroase trupe ale Kuomintangului si cartierul general al lui Chiang Kai-Shek.
Acesta, ca sa-si salveze pozitia, a rupt digurile in timpul viiturii, pe o distanta de 1 500 m.
Rezultatul a fost catastrofal. Au fost inundati 54 000 km², pe unele locuri adancimea apei
atingea in jur de 2 m. Au murit 890 000 de oameni si alte 12,5 milioane au fost fortati sa-si
paraseasca casele, multi dintre ei murind mai tarziu de inanitie si de molime.

Numai in provincia Henan se apreciaza ca, intre 1937 si 1947, 6,2 milioane de oameni
au murit din cauza inundatiilor, de inanitie sau boli, fara a fi ajutati de guvern. In 2 000 de
ani, râul a rupt digurile de 1 500 de ori si si-a mutat cursul de 26 de ori. Numai intre anii 1
400 si 1 900 au fost 350 de inundatii cu incomparabil mai multe victime decat cele citate.
Datorita acestor grave calamitati, repetate secole de-a randul, Huang He – Fluviul Galben –
a fost botezat „Durerea Chinei”.

Sfidarea vechilor legende

Cunoscuta fiind situatia grea a provinciilor strabatute de Fluviul Galben, in 1953,

imediat dupa proclamarea Republicii Populare Chineze, s-a stabilit un comitet pentru
elaborarea unui program de control si utilizare a fluviului, aprobat de Congresul National in
1955. Acest plan avea in vedere indiguirea râului, lupta contra secetelor, amenajarea si
folosirea rationala a resurselor de apa, el fiind primul plan de amenajare completa a unui
bazin hidrografic din istoria Chinei. Pentru a lichida inundatiile si efectele lor, s-a trecut la
reconsolidarea si suprainaltarea digurilor pe circa 1 356 km in cursul inferior al fluviului.
Inaltimea digurilor este in prezent de 9 – 10 m, iar latimea, in partea superioara, de 7 – 11
m; ele au dispusi arbori de-a lungul lor, pentru consolidare. Prima confruntare cu fluviul a
avut loc in anul 1958, cand la o viitura cu niveluri mai mari ca cea din 1938, cu un debit
maxim de 22 000 m³/s, râul a resusit sa fie tinut sub control, intre diguri, prin aportul a peste
2 milioane de soldati si tarani.

Datorita faptului ca circa 400 milioane t de aluviuni se depun in albie, aceasta se inalta
cu circa 10 cm anual, fiind necesar ca in ultimele 4 decenii digurile digurile sa fie inaltate si
refacute de 3 ori.

Pe Platoul de Loess secetele alterneaza cu perioade foarte ploioase, cand in reteaua de

scurgere cu vai adanci de 200 – 300 m se produc eroziuni cu valori execptional de mari.
Cele mai excesive fenomene de acest fel se produc in regiunea Dingxi din provincia Gansu.
Lipsa de apa pe platou este acuta, deoarece panza freatica este aproape inexistenta, iar apele
subterane, situate la mari adancimi, sunt nepotabile, sarate. Aici apa de baut este mai scumpa
decat uleiul. Daca, pe vremuri, un calator prin aceasta regiune cerea o paine, o putea obtine
fara greutate de la taran, dar acesta nu-si putea permite sa-i ofere calatorului un pahar cu
apa.

In aceste regiuni statul a incurajat, in ultimele decenii, saparea de puturi, plantarea de

arbori si amenajarea terenurilor, astfel incat astazi 80 % din aceste terenuri sunt salvate de
la eroziune. Numai in regiunea Dingxi s-au impadurit peste 67 000 ha de teren. In prezent,
pe Platoul de Loess se afla 30 de unitati experimentale si de cercetare de profil, iar pentru
retinerea apei si a solului s-a pus in aplicare un sistem complex de amenajare a teritoriului
prin terase, reimpadurire si lucrari hidrotehnice pe bazine mici, eroziunea solului fiind astfel
controlata pe circa 100 000 km².

Mai in aval, in provincia Henan, s-au construit 70 de ecluze, 50 de conducte sifonale si

68 de statii de pompare pentru a asigura apa celui mai mare sistem de irigatii din tara, care
are 1,3 milioane ha. In intreg bazinul Fluviului Galben, resursele de apa sunt folosite pentru
a iriga circa 4,7 milioane ha, ceea ce reprezinta a 10-a parte a suprafetei irigate din China.
Pod peste Fluviul Galben in orasul Zhengzhou

Un alt mijloc de a imblanzi „dragonul” si de a-i stapani capriciile folosindu-i energia

consta in formarea de lacuri de acumulare prin baraje si construirea de hidrocentrale.
Potentialul hidroenergetic al fluviului, in cursul sau superior, este foarte mare si conditiile
naturale foarte bune pentru construirea de hidrocentrale. Sectorul de la izvor pana la Togtoh,
in Mongolia Interioara, pe 3 461 km, este unul din cele mai importante din China sub
aspectul resurselor hidroenergetice, evidentiindu-se in special tronsonul de 916 km de la
hidrocentrala Longyangxia, din provincia Quinghai, la Quingtongxia, in provincia Ningxia,
unde denivelarea este de 1 394m. Incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, s-au
construit hidrocentrale la Qintong, Liujia, Yanguo, Bapan, Sanmen, Sanshenggong si
Tianglar. Ele insumeaza un volum de 23 miliarde m³ apa si o capacitate instalata de 2,41
milioane kW.

Prin aplicarea programului complex de gospodarire si folosire rationala a resurselor de

apa, prin amenajarea terenurilor din zona Platoului de Loess, se apreciaza, pe baza
masuratorilor din ultimii ani, ca volumul aluviunilor transportate s-a diminuat cu circa 300
milioane t anual. Iata deci ca fluviul, care milenii de-a randul a fost numit „Durerea Chinei”,
s-a transformat intr-unul folositor. In locul intunericului si beznei mortii de altadata,
„dragonul” produce si raspandeste lumina,in loc de foamete daruieste belsug, alimenteaza
cu apa industriala o multime de uzine si cu apa potabila 12 localitati de marime medie si
mare, cu peste 10 milioane de locuitori.