Biofizica PDF

Bio…zica¼
Petrescu Emil
8 octombrie 2013
2
Cuprins
1 Introducere 9
2 Biomecanica 11
2.1 Biostatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.1.1 Forţe şi momente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Poziţia capului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.2.1 Pârghii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Biodinamic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3.1 Locomoţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4 Bio…zic¼a muşchilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3 Bioreologie 25
3.1 Corpuri elastice, plastice şi vâscoelasticitatea . . . . . . . 25
3.1.1 Legea lui Hooke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.2 Curgerea ‡uidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2.1 Coe…cientul de vâscozitate . . . . . . . . . . . . . 30
3.2.2 Ecuaţia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2.3 Curgerea ‡uidelor vâscoase prin conducte . . . . . 34
3.2.4 Legea lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2.5 Curgere turbulent¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.1 Hemodinamic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.2 Presiunea sângelui . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.3.3 Reglarea ‡uxului sanguin . . . . . . . . . . . . . . 42
4 Elementele de termodinamic¼ a 45
4.1 Noţiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.2 Energia intern¼
a şi forme ale schimbului de energie . . . . 47
3
4
4.3 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.4 Principiul zero. Ecuaţii de stare . . . . . . . . . . . . . . 51
4.5 Principiul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.6 Surse de energie în biosfer¼a. . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5 Principiul II al termodinamicii 59
5.1 De…nirea entropiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5.1.1 Variaţia entropiei în cazul proceselor ireversibile . 61
5.1.2 Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
5.2 Funcţii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2.1 Energia liber¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2.2 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2.3 Entalpia libera sau potenţial Gibbs . . . . . . . . 67
5.3 Fluxuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6 Structura apei şi propriet¼ aţile apei 71

6.1 Propriet¼aţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.2 Apa grea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.3 Structura spaţial¼a a apei şi momentul de dipol . . . . . . 75
6.4 Solubilitatea molecular¼ a în ap¼a . . . . . . . . . . . . . . 80
6.5 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.5.1 Soluţii diluate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.6 Disocierea apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7 Difuzia 89
7.1 Mişcarea Brownian¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.2 Legile difuziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick) . . . . . . . 93
7.2.2 Legea a II -a a difuziei . . . . . . . . . . . . . . . 94
7.3 Difuzia prin membrane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
7.3.1 Dializa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
8 Osmoza 99
8.1 Legea Van’t Ho¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
8.2 Ultra…ltrare şi reabsorbţia . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
8.3 Forţa de interacţie dintre macromolecule datorit¼ a fenomenu-
lui de s¼
ar¼acire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
5
9 Membrane 109
9.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
9.2 Autoasamblarea am……lelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
9.3 Autoasamblarea fosfolipidelor în membrane biologice . . 114
9.4 Membrana celular¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
9.4.1 Modelul dinamic al membranei celulare . . . . . . 118
9.5 Transportul de substanţe prin membrane . . . . . . . . . 120
9.5.1 Transportul pasiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
9.5.2 Transportul activ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
10 Bioelectrogeneza 127
10.1 Natura …zico-chimic¼ a a potenţialului membranar. . . . . 127
10.2 Potenţialul Nernst . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
10.3 Excitarea nervilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
10.3.1 Caracterizarea unei porţiuni de membrana din punct
de vedere electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
10.4 Potenţial de acţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
11 Fizica vederii 139

11.1 Natura luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
11.2 Polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
11.2.1 Birefringenţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
11.2.2 Polarizarea rotatorie . . . . . . . . . . . . . . . . 144
11.3 Natura corpuscular¼ a a luminii . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.4 Optic¼a geometric¼a. Ochiul . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.4.1 Ipotezele opticii geometrice . . . . . . . . . . . . 147
11.4.2 Refracţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
11.4.3 Dioptrul sferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
11.4.4 Lentile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
11.4.5 Focarele lentilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
11.4.6 Construcţii de imagini în lentile subţiri . . . . . . 155
11.4.7 Formula lentilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
11.4.8 Aberaţii sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.4.9 Aberaţii cromatice . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.5 INSTRUMENTE OPTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
11.5.1 Microscopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
11.5.2 OCHIUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
11.5.3 Acomodarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6
11.5.4 Defectele de convergenţ¼a ale ochiului . . . . . . . 163

11.6 Retina şi fotoreceptori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
11.6.1 Fotochimia celulelor receptoare . . . . . . . . . . 166
11.6.2 Sensibilitatea ochiului funcţie de intensitate . . . 166
11.6.3 Sensibilitate spectral¼
a . . . . . . . . . . . . . . . 167
11.6.4 Puterea de rezoluţie a ochilor . . . . . . . . . . . 167
12 Sunete. Fizica auzului 171

12.1 Viteza sunetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
12.2 Intensitatea sunetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
12.3 Caracteristici …ziologice ale sunetului . . . . . . . . . . . 177
12.3.1 T¼aria sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
12.3.2 În¼alţimea sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.3.3 Timpul sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.4 Urechea uman¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
12.5 Ultrasunetele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
13 Interacţia radiaţiilor cu sistemele biologice 183

13.1 Radioactivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
13.2 Natura şi propriet¼ aţile radiaţiilor . . . . . . . . . . . . . 185
13.3 M¼arimi în dozimetria radiaţiilor . . . . . . . . . . . . . . 186
13.3.1 Doza absorbit¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
13.3.2 Doz¼ a echivalent¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
13.3.3 Doz¼ a efectiv¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
13.4 Interacţia radiaţiilor cu substanţa . . . . . . . . . . . . . 189
13.4.1 Interacţia particulelor alfa cu substanţa . . . . . . 190
13.4.2 Interacţia radiaţiilor beta cu substanţa . . . . . . 190
13.4.3 Interacţia radiaţiilor X şi gama cu substanţa . . . 191
13.4.4 Interacţia neutronilor cu substanţa . . . . . . . . 192
13.4.5 Interacţia ionilor grei cu materia . . . . . . . . . . 193
13.5 Efecte chimice şi biologice ale radiaţiilor . . . . . . . . . 195
13.5.1 Protecţia …zic¼ a la radiaţii . . . . . . . . . . . . . 201
14 Elemente de imagistic¼ a medical¼ a 203

14.1 Raze X şi tomogra…e computerizat¼ a . . . . . . . . . . . . 203
14.1.1 Tubul de raze X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
14.1.2 Atenuarea radiaţiilor X . . . . . . . . . . . . . . . 206
14.1.3 Detecţia radiaţiilor X . . . . . . . . . . . . . . . . 207
7
14.1.4 Fluoroscopie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208

14.1.5 Angiogra…e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
14.1.6 Tomogra…e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
14.2 Tomogra…e computerizat¼ a RMN (rezonanţa magnetic¼ a de
spin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
14.3 Ecogra…a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
14.4 Ultrasonogra…a Doppler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
8
Capitolul 1
Introducere
Bio…zica este ştiinţa care studiaz¼ a modul în care principiile …zice sunt
aplicate sistemelor vii.
Bio…zica este o ştiinţ¼a interdisciplinar¼ a care se situeaz¼a între biologie
şi …zic¼
a, dar care este legat¼ a şi de alte discipline: matematic¼ a, chimie,
chimie …zic¼ a şi biochimie.
Termenul de "bio…zic¼ a" a fost utilizat prima dat¼ a de Karl Pearson în
1892 în cartea sa "Grammar of science"
Bio…zica poate … considerat¼ a ca şi genetica, biochimia, …ziologia un
sub domeniu al biologiei. În acelaşi timp bio…zica poate … considerat¼ a ca
o parte specializat¼ a a …zicii.
Chimia bio…zic¼ a şi bioelectrochimia pot … considerate subdomenii ale
bio…zicii.
Fizica medical¼ a este o ştiinţ¼a interdisciplinar¼a care îşi are r¼ad¼
acinile
în bio…zic¼a, dar care are rami…caţii chiar în ingineria medical¼ a.
Problematica bio…zicii se poate diferenţia în 3 direcţii:
a) aspecte …zice ale structurilor şi fenomenelor biologice;
b) tehnicile …zice utilizate în explorarea biosistemelor;
c) mecanismele de interacţie şi efectele biologice ale factorilor …zicii
din mediul ambiant;
Abordarea bio…zic¼
a a fenomenelor biologice poate … f¼
acut¼
a în dou¼a
moduri:
a) experimental –prin evaluarea dinamicii de ansamblu a sistemului
la nivel macroscopic
9
10
b) teoretic –când se urm¼areşte stabilirea unor noi legit¼

aţi cantitative
şi calitative pentru modelarea proceselor nebiologice.
Capitolul 2
Biomecanica
Biomecanica studiaz¼ a aspectele mecanice din structurile biologice,

precum şi efectele forţelor mecanice. Mişc¼ arile animalelor, în special
a vertebratelor şi a oamenilor este realizat¼ a de un sistem complex de
muşchi, tendoane şi oase. Ele sunt legate în aşa fe încât mişcarea unei
p¼
arţi implic¼
a şi mişc¼
arile altora.
Biomecanica are dou¼ a domenii: biostatica şi biodinamica.
2.1 Biostatica
Obiectivul biostaticii este studiul forţelor responsabile de echilibrul
mecanic al sistemelor vii privite ca un întreg.
2.1.1 Forţe şi momente

Un sistem mecanic r¼ amâne în echilibru dac¼ a:
a) rezultanta forţelor care acţioneaz¼ a asupra sistemului este nul¼ a.
b) momentul rezultant al forţelor este nul.
Pentru aceasta se de…neşte momentul unei forţe faţ¼ a de un punct şi
faţ¼
a de o axa. În Fig. 2.1 este prezentat momentul unei forţe faţ¼ a de o
un punct.
Momentul forţei M ~ este o m¼ arime vectorial¼
a şi se de…neşte ca …ind
produsul vectorial dintre vectorul ~r de la punctul considerat la punctul de
aplicaţie al forţei şi forţa F~ . Direcţia momentului este una perpendicular¼ a
~
pe planul format de direcţia vectorului ~r şi a forţei F . Sensul este dat de
11
12
Figura 2.1: Momentul forţei faţ¼

a de un punct
regula burghiului şi anume direcţia este dat¼a de sensul în care s-ar deplasa
un burghiu când vectorul ~r ar … rotit peste forţa F~ (dac¼ a punctele de
aplicaţie ale celor doi vectori ar coincide). Trebuie remarcat c¼ a momentul
forţei m¼asoar¼a "tendinţa de rotaţie a unui corp"
~ = ~r
M F~ (2.1)
Modulul sau m¼
arimea momentului forţei este dat de relaţia
M = rF sin = Fd (2.2)
unde este unghiul dintre cei doi vectori iar

d = r sin este braţul forţei.
În Fig. 2.2 este prezentat momentul forţei faţ¼
a de o ax¼
a de rotaţie.
Vectorul ~r este perpendicular pe axa de rotaţie. M¼ arimea momentului
faţ¼
a de ax¼a se calculeaz¼
a tot cu relaţia 2.2.
2.2 Poziţia capului

Greutatea capului este echilibrat¼
a de forţa exercitat¼
a de prima ver-
tebr¼a cervical¼a. Pentru a menţine capul în poziţie vertical¼
a, forţa ex-
ercitat¼
a de muşchiul extensor determin¼a un moment în sens invers celui
determinat de greutatea capului (Fig. 2.3).
Condiţiile de echilibru sunt:
13
Figura 2.2: Momentul unei forţe faţ¼

a de o ax¼
a.
Figura 2.3: Forţele care acţioneaz¼

a asupra capului uman
14
Echilibrul forţelor în acest caz este:
G+T =R (2.3)
unde G este greutatea capului
T este forţa exercitat¼
a de muschiul extensor iar
R este reacţiunea determinat¼a de prima vertebr¼ a cervical¼
a.
Echilibrul momentelor forţelor faţ¼
a de punctul de sprijin este:
Gl1 = T l2 (2.4)
Pentru evaluarea forţei T exercitat¼
a de muşchiul extensor se consider¼
a
2
masa capului m = 4 kg, g = 10 m/s . Atunci:
2
Gl1 mgl1 4 10 4 10
T = = = = 32 N
l2 l2 5 10 2
Forţa de rezistenţ¼
a pe care o suport¼
a vertebra cervical¼
a care susţine
capul este de
R = T + G = T + mg = 32 + 4 10 = 72 N
1Newton = 1kg m/s2 .
Dac¼a se presupune c¼a prima vertebr¼ a cervical¼
a c¼
a este în form¼a de
disc cu aria de S = 4 cm2 şi c¼
a forţa este uniform distribuit¼
a (fapt ce nu
este în totalitate adev¼
arat), presiunea exercitat¼ a pe vertebr¼
a este:
R 72 N
p= = = 1; 8 105 N/m
S 4 10 4 m2
Se observ¼
a c¼
a presiunea exercitat¼ a este 1; 8 105
a pe vertebra cervical¼
N/m este mai mare decât presiunea atmosferic¼ a care are valoarea p0 = 1
5 2
atm = 1; 013 10 N/m .
2.2.1 Pârghii
Pârghiile sunt maşinile cele mai simple. O pârghie este orice corp
rigid, mobil în jurul unei axe asupra c¼aruia acţioneaz¼
a urm¼
atoarele forţe:
forţa activ¼a F , forţa de rezistenţ¼
a care trebuie învins¼a şi forţa de
reacţiune care acţioneaz¼ a în punctul de sprijin. O pârghie este carac-
terizat¼
a de trei puncte principale:
15
Figura 2.4: Tipuri de pârghii: a) de tip unu, b) de tip doi, c) de tip trei.
- punctul de aplicaţie al forţei F

- punctul de aplicaţie al forţei de rezistenţ¼
aR
- punctul de sprijin
Condiţia ca o pârghie s¼ a realizeze echilibrul este ca momentele forţei
F şi al forţei de rezistenţ¼
a R s¼a …e egale.
Pârghiile sunt de trei tipuri: de tip unu (Fig. 2.4a), de tip doi
(Fig.2.4b), de tip trei (Fig.2.4c)
Condiţia de echilibru a momentelor faţ¼ a de punctul de sprijin în toate
cazurile este
F l1 = Rl2 (2.5)
De exemplu o pîrghie de tip unu este în cazul susţinerii capului, caz

discutat mai sus Fig. 2.3. O pîrghie de grad doi este în cazul piciorului
care se sprijin¼
a pe p¼
amânt (Fig. 2.5)
O pârghie de ordin trei este în cazul braţului (Fig. 2.6).
16
Figura 2.5: Pârghie de ordin doi
Figura 2.6: Pârghie de tip trei.

17
2.3 Biodinamic¼
a
Biodinamica r¼ aspunde sau încearc¼ a s¼
a r¼
aspund¼ a la întreb¼arile: cum se
mişc¼a animalele (omul), cum zboar¼ a p¼as¼
arile şi cum înoat¼ a peşti. Când
mişcarea are loc pe p¼ amânt, în aer sau ap¼ a, dinamica corpului implic¼ a
studiul forţelor ce determin¼ a mişcarea şi evoluţia parametrilor acesteia
precum viteza şi acceleraţia.
Spre deosebire de dinamica punctului material şi al corpului rigid,
dinamica sistemelor vii este prea complex¼ a pentru a … studiat¼ a într-o
manier¼ a exact¼a.
Legile utilizate în biodinamic¼ a sunt legile generale ale mecanicii:
Legea inerţiei
Experimental s-a constat c¼ a dac¼ a asupra unui corp a‡at în stare de
repaus sau mişcare uniform¼ a nu se exercit¼a acţiunea altor corpuri, aceast¼ a
stare se menţine un timp nedeterminat. Generalizând
Orice corp liber îşi p¼astreaz¼a starea de repaus sau de mişcare rectilinie
uniform¼a (un corp liber este un corp asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici
forţe nici momente).
Legea a II -a (legea fundamental¼ a a mecanicii)
În mecanic¼ a se consider¼ a dou¼ a feluri de interacţiuni dintre corpuri:
a) Interacţiuni în urma c¼ arora viteza unuia din corpuri se modi…c¼ a în
direcţie sau m¼ arime, adic¼ a corpul este accelerat.
b) Interacţiuni în urma c¼ arora corpurile se deformeaz¼ a.
Experimental s-a constatat c¼ a acceleraţia c¼ap¼atat¼a de un corp asupra
c¼
aruia acţioneaz¼ a o forţ¼a este proporţional¼ a cu forţa care acţioneaz¼ a
asupra lui. Astfel legea a doua se formuleaz¼ a astfel:
Acceleraţia ~a pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a acţiunii unei forţe F~
este direct proporţional¼a cu m¼arimea acelei forţe şi colinear¼a cu ea.
F~
~a = (2.6)
m
În relaţia de mai sus m este un parametru ce caracterizeaz¼ a corpul

respectiv şi poart¼a numele de mas¼ a, interpretat ca …ind cantitatea de
substanţ¼a conţinut¼
a în acel corp.
Legea a III - a (principiul acţiunii şi reacţiunii)
Dac¼a un corp acţioneaz¼a asupra altui corp cu o forţ¼a F~12 , al doilea
corp acţioneaz¼a asupra primului cu o forţ¼a F~21 egal¼a în m¼arime şi de sens
18
Figura 2.7: Planele care împart corpul omenesc
contrar cu prima forţ¼a.

F~21 = F~12 (2.7)
Forţa F~12 poart¼

a numele de acţiune, iar F~21 poart¼ a numele de reacţi-
une. Trebuie observat c¼ a cele dou¼a forţe acţioneaz¼
a asupra unor corpuri
diferite.
Mişc¼ari ale diverselor p¼ arţi ale corpului
Pentru aceasta se consider¼ a trei plane (Fig.2.7) care împart corpul
omenesc: planul sagital (median), planul orizontal şi planul coronar.
Exemple de mişc¼ ari ale corpului omenesc:
- ‡exia: apropierea a dou¼ a segmente unite între ele prin articulaţii
(apropierea antrebaţului de braţ)
- extensia: îndep¼ artarea a dou¼ a segmente unite între ele prin artic-
ulaţii
- abducţia: dep¼ artarea de planul sagital a unei extremit¼ aţi a corpului
sau a unui segment (ridicare unei mâini)
- aducţia: apropierea de planul sagital a unei extrenit¼ aţi a corpului
19
sau a unui segment
2.3.1 Locomoţie
Mişcarea corpului este rezultanta unor factori
a) interni: impulsul nervos, contracţia muscular¼ a şi activitatea sis-
temului de pârghii a organismului datorat sistemului osos
b) externi:
- greutatea G care este o caracteristic¼a a oric¼
arui corp a‡at în câmpul
gravitaţional al p¼
amântului. Ea este forţa cu care câmpul gravitaţional
acţioneaz¼a asupra oric¼
arui corp şi se exprim¼a ca
G = mg (2.8)
unde m este masa corpului iar g = 9; 8 m/s2 este acceleraţia gravitaţion-

al¼
a. Acceleraţia gravitaţional¼
a este mai mare la ecuator şi mai mic¼ a la
polii P¼amântului.
- presiunea atmosferic¼ a are valoarea normal¼a p0 = 1; 013 105 N/m2 .
Ea scade cu altitudinea, iar la în¼ alţimea de 5000 m devine egal¼ a cu
p = p0 =2.
- rezistenţa R la înaintare în aer pentru viteze ceva mai mari este
de forma:
R = kSv 2 (2.9)
unde S este secţiunea corpului (0,035 - 0,14 m2 ), viteza v de deplasare
şi k este un coe…cient de rezistenţ¼a. La o vitez¼
a de 42 km/h valoarea
2 4
coe…cientului k în aer este 0,079 Ns /m şi în ap¼ a 73 Ns2 /m4 deoarece
deplasarea în ap¼ a se face mult mai greu.
- forţa de frecare
F = N (2.10)
unde este coe…cientul de frecare la alunecare, iar N este forţa de
reacţiune a planului pe care se a‡a¼ corpul. Frecarea este important¼
a în
timpul deplas¼
arii deoarece în lipsa ei am aluneca.
2.4 Bio…zic¼
a muşchilor
Muşchii trebuie priviţi ca „maşini”care fac conversia energiei chimice
în energia mecanic¼ a.
20
Figura 2.8: Structura unei …bre muşculare.
Muşchii sunt de dou¼a feluri depinzând de modul în care apar la nivel

microscopic: muşchi netezi şi striaţi. Muşchii care sunt inseraţi pe schelet
şi care determin¼a mişc¼
arile mecanice sunt muşchii striaţi.
Muşchii striaţi reprezint¼a cam 40 % din masa corpului uman. Un
astfel de muşchi const¼a din milioane de componente numite …bre. Fiecare
…br¼ a are o lungime de ordinul cm (4 cm) şi diametrul de la 10 micrometri
la 100 micrometri. O …br¼ a const¼
a din 1000 de elemente numite mio…brile
care au diametrul de 1 micrometru (1 micrometru = 10 3 milimetri =
10 6 metri). Fiecare mio…bril¼ a const¼ a din …lamente cu diametru de 150
Å (1 Å = 10 10 metri) care sunt formate din molecule de actin¼ a sau
miozin¼ a. Aceste …bre formeaz¼ a o reţea extrem de regulat¼ a (Fig. 2.8).
Când muşchii se contract¼ a sau se alungesc …lamentele actinice şi …l-
amentele miozinicie alunec¼ a unele peste altele, astfel c¼ a …brele muscu-
lare îşi modi…c¼a poziţia Fig. 2.9. Filamentele de actin¼ a sunt cuplate
prin punţile z. Contracţia muşchilor are loc în dou¼ a feluri. Dac¼ a forţa
(sarcina) care acţioneaz¼ a asupra muşchiului r¼ amâne constant¼ a în tim-
21
Figura 2.9: Contracţia …brei musculare.
pul contracţiei, contracţie este una izotonic¼ a. În alte cazuri capetele

muşchilor r¼
amân …xe şi lungimea muşchiului nu se modi…c¼ a. În acest caz
contracţia poart¼a numele de contracţie izometric¼ a.
Mecanica muşchilor a fost studiat¼ a de A. V. Hill (1886-1977). Pen-
tru studiile efectuate a primit premiul Nobel pentru medicin¼ a în anul
1922. El a observat c¼ a sub acţiunea unui stimul extern aplicat unui
muşchi, acesta r¼ aspunde dup¼ a o scurt¼
a perioad¼a de timp numit¼ a pe-
rioad¼ a latent¼a. Dup¼ a perioada latent¼a, muşchiul începe s¼
a se contracte
şi rata contracţiei descreşte gradual. Exist¼a o distanţ¼
a minim¼ a xm la
care muşchiul se contract¼ a. Dac¼a la un moment dat x este lungimea
muşchiului, el poate … micşorat cu x xm: . Experimental s-a constatat
c¼a rata contracţiei (viteza cu care lungimea muşchiului se modi…c¼ a v)
este proporţional¼a cu lungimea cu care muşchiul se mai poate contracta
dx
v= = k (x xm ) (2.11)
dt
Rezult¼a c¼
a viteza de contracţie este mai mare când contracţia începe.
Viteza de contracţie tinde la zero când contracţia atinge valoarea maxim¼ a
(x ! xm ). Mai mult trebuie remarcat c¼ a valoarea constantei k este invers
proporţional¼
a cu sarcina (forţa) extern¼ a F: Aceasta înseamn¼ a c¼
a dac¼a
22
Figura 2.10: Evoluţia în timp a lungimii unei …bre musculare.
sarcina (forţa) este mare, muşchiul se contract¼

a lent, în timp ce dac¼
a
sarcina este mic¼a, contracţie are loc rapid.
kt
x = xm + (x0 xm ) e (2.12)
unde x0 este lungimea iniţial¼ a a …brei musculare.
Reprezentarea relaţiei 2.12 este ar¼ atat¼
a în Fig. 2.10.
Muşchiul poate … tratat ca …ind format dintr-un element contractil
(EC) în paralel cu un element elastic (EE) care este în serie cu o alt
element elastic (Fig. 2.11).
Muşchii furnizeaz¼ a energie în procesul de contracţie. O parte din
energia furnizat¼ a de muschi se utilizat¼ a pentru a efectua lucru mecanic
asupra sarcinii (greut¼ aţii). O alt¼a parte se transform¼ a în c¼aldur¼a. În
primul caz are loc o deplasare a sarcinii (greut¼ aţii) împotriva gravitaţiei.
Al doilea mod în care energia este cheltuit¼ a implic¼ a o dinamic¼ a la nivel
molecular şi poate … determinat¼ a doar în mod experimental.
Cum este de aşteptat c¼ aldura disipat¼a în muşchi este proporţional¼ a
cu contracţia x:
Când se aplic¼ a sarcina, …lamentele încep s¼ a se deplaseze unele faţ¼ a de
altele pân¼a ce tensiunea din muşchi devine egal¼ a cu greutatea sarcinii
ridicate. În continuare componentele elastice se micşoreaz¼ a şi ridic¼
a
greutatea. Între momentele A şi B contracţia este izometric¼ a -lungime
constant¼a- iar între momentele B şi C este izotonic¼ a -forţ¼
a constant¼a (Fig.
23
Figura 2.11: Reprezentarea mecanic¼

a a unui muşchi.
2.12).
C¼aldura Q care este dezvoltat¼
a în muşchi este:
Q=A x (2.13)
unde A este o constant¼a empiric¼
a.
Pe de alt¼
a parte lucrul mecanic efectuat asupra masei M este
L = G x = Mg x (2.14)
Astfel energia furnizat¼
a de muşchi este:
E = Q + L = (A + M g) x (2.15)
Puterea furnizat¼
a de muşchi în unitatea de timp este:
E x
P = = (A + M g) = (A + M g) v (2.16)
t t
unde t este timpul în care se realizeaz¼ a contracţia, v este viteza de
contracţie.
Hill a observat c¼
a puterea dezvoltat¼a este proporţional¼a cu diferenţa
dintre sarcina maxim¼ a pe care o poate susţine muşchiul (M0 g) şi sarcina
care acţioneaz¼
a asupra sa (M g).
P = B (M0 M) g (2.17)
24
Figura 2.12: Contracţia unei …bre musculare
iar B este o constant¼ a.

Din relaţiile 2.16 şi 2.17 rezult¼
a:
(A + M g) v = B (M0 M) g (2.18)
(A + M g) (v + B) = (A + M0 g) B (2.19)
Ecuaţia poart¼
a numele de ecuaţia fundamental¼
a a contracţiei:
(A + M g) (v + B) = ct: (2.20)
Aceasta înseamn¼ a c¼
a cu cât masa ridicat¼
a este mai mare cu atât viteza
cu care se ridic¼
a este mai mic¼a şi invers.
Capitolul 3
Bioreologie
Reologia este ramura mecanicii care studiaz¼ a deformarea şi curg-

erea unor materiale sub acţiunea forţelor aplicate asupra lor, curgerea
lichidelor şi deformarea corpurilor plastice.
3.1 Corpuri elastice, plastice şi vâscoelas-

ticitatea
Elasticitatea este tendinţa unui corp de a reveni la forma iniţial¼ a
când forţa deformatoare care acţioneaz¼ a asupra corpului este anulat¼a.
Structurile cristaline, sau corpurile solide, precum oasele, au un
grad mic de elasticitate datorit¼ a structurii interne care permite doar
alunecarea unul peste altul a planelor cristaline.
Spre deosebire de corpurile cu structuri cristaline, corpurile care au o
structur¼ a polimeric¼ a, piele, tendoane, cartilaje, muşchi, vase sanguine,
sunt formate din lanţuri lungi de molecule. Aplicarea unor forţe asupra
unor astfel de corpuri determin¼ a o alungire sau comprimare aprecia-
bil¼
a a moleculelor din care sunt formate. Astfel aceste corpuri se alungesc
sau comprima cu uşurinţ¼ a. Când forţa este eliminat¼ a, moleculele ajung
la lungimea iniţial¼
a, astfel c¼
a şi corpul ajunge la valoarea iniţial¼
a.
3.1.1 Legea lui Hooke

Alungirea (comprimarea) unui corp sub acţiunea unei forţe este pro-
porţional¼
a cu m¼
arimea forţei şi lungimea iniţial¼
a şi invers proporţional¼
a
25
26
Figura 3.1: Alungirea unui corp sub acţiunea unei forţe externe.
cu secţiunea lui (Fig. 3.1).
1 F l0
l= (3.1)
E S
unde:
F este forţa care acţioneaz¼a asupra corpului exprimat¼ a în Newtoni
(N),
l0 este lungimea corpului nedeformat exprimat¼ a în metri (m),
S este secţiunea corpului exprimat¼ atraţi (m2 ),
a în metri p¼
l este alungirea sau comprimarea exprimat¼ a în metri (m)
E este o constant¼ a de material numit¼ a modulul de elasticitate Young
exprimat¼a în N/m2 .
O alt¼a form¼a a legii lui Hooke este
= E" (3.2)
unde:
a numele de efort unitar exprimat în N/m2 ;
= F=S poart¼
" = l=l0 este alungirea (comprimarea) relativ¼ a, care este o
m¼
arime adimensional¼
a.
Un mod mai simplu de a exprima acest lucru este
F =k l (3.3)
unde k este constant¼ a de elasticitate exprimat¼

a în N/m.
Foarte multe corpuri urmeaz¼ a aceast¼
a comportare doar pentru val-
ori mici ale forţei deformatoare. Punctul P (Fig. 3.2) pân¼ a la care
deformarea este proporţional¼ a cu forţa, poart¼
a numele de limit¼ a de
proporţionalitate. În continuare deformarea nu mai este direct pro-
porţional¼
a cu forţa dar ea r¼
amâne una elastic¼ a (dac¼
a se elimin¼
a forţa
deformatoare) se revine la momentul iniţial.
27
Figura 3.2: Deformarea unui corp sub acţiunea unei forţe externe. P - limita
de proporţionalitate, E - limita de deformare elastic¼
a, C- punct de curgere şi
R - punct de rupere.
Plasticitatea este tendinţa unui material s¼ a sufere o deformare per-

manent¼ a. Aceasta se petrece atunci când este atins¼ a limita de deformare
elastic¼
a - punctul E (Fig. 3.2). Dincolo de aceast¼ a limit¼a materialul
r¼
amâne permanent deformat. Doar câteva materiale îndeplinesc aceast¼ a
condiţie. Cele mai multe au o mic¼ a revenire spre forma iniţial¼
a. Acest lu-
cru se petrece pân¼ a la limita de curgere - punctul C (Fig. 3.2), dup¼ a care
deformarea necesit¼ a forţe mai mici pân¼a la punctul de rupere - punctul
R (Fig. 3.2).
Corpurile vâscoelastice sunt corpuri cu elasticitate întârziat¼ a. Vâs-
coelasticitatea este tendinţa corpurilor de a se deforma în timp. Ea
este o proprietate relevant¼ a în cazul materialelor organice din copurile
vii. Exist¼a şi materiale arti…ciale care posed¼ a o astfel de proprietate ca
de exemplu cele utilizate pentru saltele ortopedice. Pe o astfel de saltea
senzaţia iniţial¼
a este c¼a se st¼
a pe un corp rigid. Apoi materialul ia forma
corpului. Astfel de solide poart¼ a numele de solide Kelvin a c¼ aror de-
formare depinde de efortul unitar şi timp. De exemplu peretele vaselor
sanguine pot … considerate solide Kelvin. Acestea sunt formate din …bre
de elastin¼a şi colagen.
Cercet¼ ari recente (Rheology of Human Blood Plasma: Viscoelastic
Versus Newtonian Behavior de M. Brust, C. Schaefer, R. Doerr, L. Pan,
M. Garcia, P. E. Arratia, and C. Wagner publicat în Phys. Rev. Lett.
110, 078305 în num¼ arul din 15 februarie din 2013) au ar¼ atat c¼a plasm¼a
28
sanguin¼a este uşor elastic¼

a, spre deosebire de ap¼ a care nu are astfel de
propriet¼aţi. Pân¼a în momentul actual s-a considerat c¼ a plasma era un
lichid obişnuit. Proprietatea de elasticitate ar putea … important¼ a pentru
modelarea ‡uxul de sânge în vasele sanguine mici şi pentru dezvoltarea de
înlocuitori ai plasmei care s¼
a se potriveasc¼a exact propriet¼aţilor sângelui.
Fie un lichid vâscos între dou¼ a discuri orizontale, discul de jos …ind
…x iar cel de sus rotit cu o vitez¼ a constant¼ a. Când se elimin¼ a forţele care
ţin discul de sus în mişcare, dac¼ a acesta se roteşte puţin înapoi, pe cont
propriu, atunci lichidul prezint¼ a elasticitate. Pentru a pune în evidenţ¼ a
efectul de elasticitate autorii au folosit un aparat care a permis s¼ a se
dep¼ arteze dou¼ a pl¼
aci între care s-a introdus o mic¼ a cantitate de plasm¼ a
(o pic¼atur¼ a mic¼a). În aceast¼ a con…guraţie, un ‡uid vâscoelastic produce
între cele dou¼ a pl¼
aci un …lament subţire (Fig. 3.3). Apa pur¼ a nu produce
astfel de …lamente. Ca exemplu de astfel de lichid se poate da saliva.
Dac¼ a se pune o pic¼ atur¼a de saliv¼
a între degete şi acestea se dep¼ arteaz¼ a se
observ¼ a formarea unui …lament. Echipa de cercet¼ atori a obţinut …lamente
nu numai în plasma sanguin¼ a dar şi în cazul unei plasme sintetice care a
fost realizat¼ a prin ad¼augarea de polimeri în ap¼ a. Ei au înregistrarea video
fenomenul pentru a m¼ asura diametrul …lamentului şi modul în care acesta
se schimb¼ a funcţie de timp. Echipa a observat, de asemenea, mici m¼ argele
care apar de-a lungul …lamentului, cum este de aşteptat într-un ‡uid
elastic. Elasticitatea apare probabil din cauza proteinelor plasmatice care
au tendinţa de a reveni la forma lor iniţial¼ a dup¼ a ce sunt întinse în cursul
curgerii lichidului. În plus, membrii echipei conduse de Paulo Arratia de
la Universitatea din Pennsylvania din Philadelphia au pus în evidenţ¼ a
elasticitatea plasmei când aceasta a fost forţat¼ a s¼
a curg¼ a prin tuburi
cu diametrul de 50 de microni. Deşi modul de curgere al sângelui este
determinat într-o mare m¼ asur¼a de c¼
atre celulele rosii, o descriere complet¼ a
trebuie s¼ a includ¼ a în continuare şi propriet¼ aţile plasmei. De exemplu,
într-un ‡uid obişnuit ca apa, apar vârtejuri în aval de un obstacol, cum ar
… o piatr¼ a într-un pârâu care curge rapid. Dar într-un lichid vâscoelastic
pot apare vârtejuri în amonte de obstacol, care, în vasele de sânge ar
putea … o constricţie. Astfel de vârtejuri acţioneaz¼ a împotriva form¼ arii
de cheaguri în apropierea de locuri unde exist¼ a o constricţie.
29
Figura 3.3: Evoluţia în timp a unui lichid care prezint¼ a propiet¼

aţi elastice
atunci când pl¼
acile între care se a‡a¼ se dep¼
arteaz¼
a una de alta.
3.2 Curgerea ‡uidelor

Un ‡uid este caracterizat de faptul c¼ a dac¼ a se aplic¼ a o forţ¼
a tan-
genţial¼
a la suprafaţa sa acesta începe s¼ a se mişte. Aceast¼ a proprietate
caracterizeaz¼ a atât lichidele cât şi gazele. Mai mult s-a observat c¼ a dac¼a
o parte a ‡uidului îşi m¼ areşte viteza de deplasare o alt¼ a parte se
opune acestei tendinţe. Frecarea intern¼ a pe care o posed¼ a lichidele sau
‡uidele în general acţioneaz¼ a între diversele p¼ arţi ale ‡uidului şi deter-
min¼ a un transfer de impuls de la porţiunile din ‡uid cu viteze mai mari
spre porţiunile din ‡uid care au viteze mai mici. Starea ‡uidului în care
p¼
arţi diferite ale sale au diferite viteze nu este o stare de echilibru. Propri-
etatea ‡uidelor de a transfera impuls de la porţiunile cu viteze mai mari
spre porţiunile care au viteze mai mici poart¼ a denumirea de vâscozitate.
În particular, când un ‡uid care curge este în contact cu un perete solid,
stratul super…cial a‡at în contact cu peretele se a‡a¼ în repaus datorit¼ a
forţelor de adeziune molecular¼ a dintre ‡uid şi solid. Astfel, când un ‡uid
curge printr-o conduct¼ a, viteza straturilor de ‡uid creşte cu cât acestea
sunt mai dep¼ artate de perete. Viteza maxim¼ a se atinge pe axa cilin-
drului. Datorit¼ a vâscozit¼aţii exista un transfer de impuls din interiorul
‡uidului c¼ atre perete. Impulsul transferat în unitatea de timp pe uni-
tatea de suprafaţ¼ a determin¼ a presiunea pe care ‡uidul o exercit¼ a asupra
30
conductei.
Elementele de mecanica ‡uidelor sunt necesare pentru a explica în
sistemele biologice curgerea sângelui la om, animale şi a apei prin tuburile
capilare ale plantelor.
În general, dinamica curgerii ‡uidelor este un subiect complex şi multe
aspecte ale mişc¼arii ‡uidelor sunt înc¼
a neinvestigate. Cu toate acestea
analiza curgerii laminare a unui ‡uid incompresibil este simpl¼ a. Un ‡uid
este incompresibil dac¼ a densitatea lui r¼
amâne constant¼ a în timpul cur-
gerii. Deşi nici un ‡uid nu este practic incompresibil, presupunem c¼ a
sunt incompresibile acele ‡uide a c¼ aror variaţie de densitate este mic¼a şi
poate … neglijat¼a.
Spunem c¼ a avem o curgere staţionar¼ a dac¼ a viteza ‡uidului în orice
punct din spaţiu r¼ amâne constant¼ a în timp, deşi ea poate varia de la
punct la punct.
Când mişcarea ‡uidului poate … vizualizat¼ a prin straturi care se de-
plaseaz¼a paralel unele cu altele spunem c¼ a aceasta curgere este lam-
inar¼a. Curgerea laminar¼ a este o curgere lin¼ a, în interiorul ‡uidului
neap¼ arând vârtejuri.
3.2.1 Coe…cientul de vâscozitate

Se consider¼ a o curgere laminar¼ a pe o suprafaţ¼ a solid¼
a plan¼a. Stratul
de ‡uid în contact cu suprafaţa aderent¼ a r¼amâne în repaus. Datorit¼ a
vâscozit¼
aţii sau frec¼
arii interne, stratul de ‡uid tinde s¼ a micşoreze viteza
stratului a‡at deasupra sa. Din acest motiv straturile se vor mişca cu
viteze diferite şi va exista un gradient al vitezei în ‡uid. În general
vâscozitatea va stopa dup¼ a un timp curgerea ‡uidului. Pentru a nu se
petrece acest lucru trebuie acţionat cu o forţ¼ a la suprafaţa ‡uidului care
s¼
a determine mişcarea stratului respectiv cu viteza v constant¼ a. Situaţia
este reprezentat¼ a în Fig. 3.4.
Se presupune c¼ a viteza curgere a ‡uidului se modi…c¼ a de-a lungul axei
Ox, adic¼a viteza ‡uidului este dependent¼ a doar de coordonata x.
Experimental s-a constatat c¼ a forţa de frecare dintre straturi este
v
F (x) = S (3.4)
x
unde:
a în m2 ,
S este suprafaţa exprimat¼
31
Figura 3.4: Curgerea vâscoas¼

a a unui ‡uid.
Figura 3.5: Gradientul vitezei unui lichid

32
v este variaţia de vitez¼ a în jurul punctului de coordonat¼ a x expri-

mat¼ a în m/s,
x este distanţa pe care are loc variaţia de vitez¼
a exprimat¼ a în metri.
Raportul xv reprezint¼ a gradientul vitezei de coordonata x (Fig. 3.5).
Constanta poart¼ a numele de coe…cient de vâscozitate. Cu cât acesta
este mai mare cu atât forţa necesar¼ a curgerii ‡uidului este mai mare. În
sistemul de unit¼ aţi S.I. unitatea de m¼ asur¼
a a vâscozit¼aţii este
[F ][ x] Nms Ns
[ ]= = 2 = 2 = daP (decapoise)
[S][ v] m m m
Ecuaţia 3.4 se scrie în mod exact
dv
F = S (3.5)
dx
În Tabelul 1 sunt prezentaţi câţiva coe…cienţi de vâscozitate la 37 C.
Tabelul 1
Coe…cienţi de vâscozitate
Substanţ¼a (daP)
Hidrogen 0; 91 10 5
Aer 1; 90 10 5
Oxigen 1; 92 10 5
Vapori de ap¼a 1; 66 10 5
Ap¼a 0; 69 10 3
Glicerin¼
a 0; 35
Sânge 3 4 10 3
Plasm¼a v 1; 4 10 3
Vâscozitatea lichidelor descreşte în general cu creşterea temperaturii.

Aceasta se petrece deoarece la temperaturi mai mari moleculele se mişc¼ a
mai uşor. Pentru lichidele cu coe…cienţi de vâscozitate mici, precum apa,
sc¼
aderea acestuia este nesemni…cativ¼ a. Îns¼a pentru lichidele organice
coe…cientul de vâscozitate variaz¼a aproximativ conform relaţiei:
B
(T ) = A + (3.6)
T
unde
33
T este temperatura absolut¼ a exprimat¼ a în grade Kelvin

A şi B sunt constante care se determin¼ a empiric.
Astfel la creşterea temperaturii ‡uidele curg mult mai uşor (de exem-
plu mierea).
Spre deosebire de lichide, vâscozitatea gazelor descreşte cu sc¼ aderea
temperaturii. Acest lucru se explic¼ a prin faptul c¼
a la temperaturi înalte
ciocnirile dintre molecule sunt mult mai frecvente şi deci frecarea intern¼a
este mai mare.
Pentru gaze coe…cientul de vâscozitate variaz¼ a dup¼ a relaţia:
s
3RT p
= s T (3.7)
unde
R = 8; 14 J/mol K ,
T este temperatura în grade Kelvin şi
este masa molar¼ a a gazului în grame.
Fluidele al c¼ aror coe…cient de vâscozitate depinde doar de temper-
atur¼ a şi care poate … considerat constant în timpul unei curgeri laminare
staţionare poart¼ a numele de ‡uide newtoniene.
Pentru ‡uidele nenewtoniene coe…cientul de vâscozitate depinde şi
de viteza de curgere. De exemplu sângele nu este un ‡uid newtonian. Un
alt exemplu de lichid nenewtonian este lichidul sinoval care se a‡a¼ în
articulaţiile oaselor. El are rol de a micşora forţele de frecare dintre oase.
Acest ‡uid devine lubri…ant. Vâscozitatea lichidului sinoval scade o dat¼ a
cu creşterea presiunii (lichid nenewtonian pseudoplastic) astfel c¼ a mobil-
itatea articulaţiei creşte. Aceast¼a proprietate este datorat¼ a moleculelor
de lubricin¼ a şi acid hialuronic care se aliniaz¼ a cu uşurinţ¼
a când creşte
presiunea în cavitatea articular¼ a şi care în plus sunt ‡exibile.
3.2.2 Ecuaţia de continuitate

Se consider¼
a curgerea unui ‡uid printr-un tub. Când curgerea are loc
se presupune implicit c¼a nu exist¼
a pierderi şi nici surse suplimentare de
‡uid. Aceasta înseamn¼ a c¼
a volumul de ‡uid care intr¼ a în tub este egal cu
volumul de ‡uid care iese prin tub în unitatea de timp. În cazul ‡uidelor
incompresibile viteza ‡uidului este funcţie de aria secţiunii tubului. Dac¼
a
34
Figura 3.6: Ecuaţia de continuitate.
se consider¼
a situaţia din Fig. 3.6; în care ‡uidul este incompresibil, atunci
volumul S1 v1 t trebuie s¼ a …e egal cu volumul S2 v2 t.
S1 v 1 t = S2 v 2 t (3.8)
Debitul volumic Q reprezint¼ a volumul de lichid care trece prin secţi-
unea conductei în unitatea de timp. Rezult¼a:
S1 v 1 t S2 v 2 t
Q= =
t t
adic¼
a
Q = S1 v 1 = S 2 v 2 (3.9)
Ecuaţia poart¼
a numele de ecuaţia de continuitate. Debitul volumic
al unui ‡uid incompresibil printr-o conduct¼a cu secţiunea variabil¼
a este
constant.
3.2.3 Curgerea ‡uidelor vâscoase prin conducte

În continuare se consider¼a curgerea unui ‡uid printr-un cilindru. Ream-
intim c¼a viteza straturilor de ‡uid depinde de distanţa de la centrul con-
ductei. Cu cât straturile sunt mai dep¼ artate de centru cu atât viteza
acestora este mai mic¼ a. La limit¼a, stratul de lâng¼a suprafaţa tubului,
35
Figura 3.7: Curgerea lichidului printr-o conduct¼

a.
Figura 3.8: Pro…lul vitezei într-o conduct¼

a a¼n care circul¼
a un ‡uid vâscos.
are vitez¼
a nul¼a. Pro…lul vitezei ‡uidului în interiorul conductei este unul
parabolic. Se consider¼a o conduct¼ a cu secţiunea S, lungimea L, raza R,
la capetele c¼
aruia exist¼
a o diferenţ¼
a de presiune p = p1 p2 (Fig. 3.7)
Se obţine c¼
a pro…lul ‡uidului în interiorul conductei este unul par-
abolic (Fig. 3.8)
(R2 r2 ) p
v (r) = (3.10)
4L
unde este coe…cientul de vâscozitate.
Debitul volumic Q este volumul de ‡uid ce curge prin conduct¼ a în

unitatea de timp. Pentru calcularea debitului volumic se porneşte de la
expresia debitului volumic elementar de lichid ce curge prin porţiunea
cuprins¼
a între r şi r + dr:
(R2 r2 ) p
dQ = v (r) dS = 2 rdr
4L
36
unde dS = 2 rdr este aria coroanei circulare. Pentru a calcula debitul

volumic trebuie însumate debitele de volum elementare
Z R 2 Z R Z R
(R r2 ) p p 2
Q= 2 rdr = R rdr r3 dr
0 4L 2L 0 0
p R2 R4 R4
Q= R2 = p (3.11)
2L 2 4 8 L
Aceasta este relaţia Poisseuille. Ea poate …exprimat¼ a prin analogie
cu legea lui Ohm din electricitate: Rezistenţa unei porţiuni de circuit R
este raportul dintre tensiunea U şi intensitatea I.
U
R=
I
Astfel se poate de…ni rezistenţa R datorat¼
a forţelor de frecare intern¼
a
Q
R= (3.12)
p
Relaţia Poisseuille ar¼
at¼
a c¼
a o reducere mic¼
a a diametrului tubului
duce la o sc¼
adere important¼ a a debitului.
Raza Debit Presiune care menţine debitul constant

R0 Q0 120 mm coloan¼ a de Hg
0; 9R0 0; 65Q0 184 mm coloan¼ a de Hg
Presiunea de 1mm coloan¼ a de mercur este egal¼ a cu presiunea creat¼a
de o coloan¼a de mercur cu în¼ alţime de 1 mm. Pentru a observa care
este valoarea presiunea exprimat¼ a în N/m2 se consider¼a o coloan¼ a de
mercur de în¼ alţime h şi secţiune S: Cunoscând densitatea mercurului
= 13400 kg/m3 şi acceleraţia gravitaţional¼ a g = 9; 8 m/s2 , greutatea
acestei coloane de mercur este
G = M g = V g = Sh g
Atunci presiunea este

G
p= = gh
S
37
3
Pentru h = 1mm = 10 m rezult¼
a ca presiunea unei coloane de
mercur de 1 mm este
p = 13600 9; 8 10 3
= 133; 3 N/m2
Astfel se introduce o nou¼

a unitate de m¼asur¼
a pentru presiune care
a numele de torr. Astfel 1 torr = 133; 3 N/m2 : Trebuie remarcat
poart¼
c¼
a presiunea normal¼a care este presiunea atmosferic¼
a standard 1 atm
5 2
(atmosfer¼
a) = 1; 013 10 N/m = 760 torri.
3.2.4 Legea lui Bernoulli

Suma dintre presiunea static¼ a, dinamic¼
a şi hidrostatic¼ a în acelaşi
punct în orice punct al unei conducte este constant¼ a.
- presiunea static¼a p este presiunea datorat¼a unor acţiuni exterioare
care acţioneaz¼
a asupra ‡uidului.
- presiunea dinamic¼ a este presiunea datorit¼ a mişc¼
arii ‡uidului şi
are formula
v2
pdin =
2
unde v este viteza ‡uidului în punctul considerat iar este densitatea
‡uidului.
- presiunea hidrostatic¼ a este presiunea datorat¼ a situ¼
arii ‡uidului
în câmpului gravitaţional
phid = gh
unde g este acceleraţia gravitaţional¼
a şi h este în¼
alţimea.
Legea lui Bernoulli rezult¼a din legea de conservarea energiei. Matem-
atic legea lui Bernoulli se scrie ca
v2
p+ + gh = ct: (3.13)
2
Formula este valabil¼a pentru ‡uidele ideale (‡uide incompresibile cu
coe…cient de vâscozitate nul)
3.2.5 Curgere turbulent¼

a
Curgerea ordonat¼
a a unui ‡uid în straturi paralele este o curgere
a. Acest lucru este valabil pentru viteze mici. La viteze mari,
laminar¼
38
Figura 3.9: Pic¼ atur¼a colorat¼

a de ulei într-un vas cilindric cu acelaşi ulei, care
se roteşte în jurul axului vasului.
curgerea devine dezordonat¼ a şi particulele descriu traiectorii neregulate

şi aleatorii. În acest caz curgerea poart¼ a numele de curgere turbulent¼ a.
Viteza de curgere la care curgerea devine turbulent¼ a depinde de:
- coe…cientul de vâscozitate
- aria secţiunii conductei S
- densitatea ‡uidului .
Pentru înţelegere se consider¼ a urm¼atorul experiment: Se introduce o
pic¼ atur¼a de ulei colorat¼ a într-un vas plin cu ulei transparent, în centrul
c¼aruia exist¼ a un cilindru care se roteşte cu vitez¼ a variabil¼
a (Fig. 3.9).
Când viteza de rotaţie e mai mare pic¼ atura se alungeşte. Când miş-
carea de rotaţie înceteaz¼ a, pic¼atura se reface. Aceasta înseamn¼ a c¼
a, în
interiorul vasului curgerea uleiului este una laminar¼ a.
În cazul apei, acest lucru nu este posibil, deoarece curgerea devine
rapid turbulent¼ a şi difuzia este puternic¼ a. Aceasta înseamn¼ a c¼
a lichidele
vâscoase se amestec¼ a foarte greu.
Reynolds a efectuat o serie de experimente cu privire la curgerea
‡uidelor prin conducte. El a introdus o m¼ arime adimensional¼ a care s¼a
caracterizeze modul în care are loc curgerea. Aceast¼ a m¼
arime a fost apoi
numit¼ a num¼ arul lui Reynolds R.
Când num¼ arul lui R este mic, predominante sunt efectele datorate
frec¼ arii. Când un astfel de lichid este pus în mişcare, apare o curg-
ere laminar¼ a care înceteaz¼ a când înceteaz¼ a şi acţiunea exterioar¼
a. Când
39
num¼arul lui Reynold R este mare curgerea va … turbulent¼ a.

În cursul experimentelor f¼ acute în 1880, Reynolds a g¼ asit c¼
a trecerea
de la curgerea laminar¼ a la una turbulent¼a se face când R = 1700: În
cazul curgerii lichidului printr-o conduct¼
a num¼ arul lui Reynolds este:
2R v
R= (3.14)
unde
R este raza conductei exprimat¼ a în metri,
densitatea ‡uidului exprimat¼a în kg/m3 ;
v viteza de curgere a ‡uidului exprimat¼ a în m/s
este coe…cientul de vâscozitate exprimat în daP (decapoise).
În acest caz, trecerea de la curgerea laminar¼a la curgerea turbulent¼
a
are loc atunci când R = 1700.
3.3 Aplicaţii
3.3.1 Hemodinamic¼
a
Studiul curgerii sângelui prin sistemul arterial şi venos formeaz¼ a subiec-
tul hemodinamicii. Sângele este un lichid vâscos compus din celule (albe
şi roşii) şi plasm¼a. El este de 3 4 ori mai vâscos decât apa. Coe…cientul
de vâscozitate al plasmei din sânge este de 1,8 ori mai mare decât al apei.
Valoarea mare a vâscozit¼ aţii sângelui este dat¼a de existenţa celulelor, în
particular a celulelor roşii, care cresc frecarea şi deci şi vâscozitatea sân-
gelui. Procentul de celule este de 42% şi restul de 58 % este plasm¼ a.
Vâscozitatea plasmei scade cu creşterea temperaturii astfel c¼ a la temper-
atura de 38 C, vâscozitatea ajunge la 1 mdaP. În Fig. 3.10 este ar¼ atat¼a
variaţia coe…cientului de vâscozitate al sângelui în funcţie de procentajul
de celule.
Este de remarcat c¼ a atunci când sângele curge prin vase mai înguste,
vâscozitatea sa este mai mic¼ a decât atunci când curge prin vase mai largi.
Vâscozitatea descreşte cu diametrul capilarului, iar când acesta este mai
mic de 1 mm vâscozitatea sângelui tinde c¼ atre valoarea vâscozit¼ aţii plas-
mei. Acest efect cunoscut sub numele de efect Fahraeus – Lindgvist şi
este determinat probabil de alinierea celulelor roşii în vasele înguste; aces-
tea în loc s¼ a se deplaseze aleatoriu, ajung s¼ a se deplaseze în mod ordonat
în vasele de sânge.
40
Figura 3.10: Creşterea coe…cientului de vâscozitate a sângelui functie de

procentajul de celule din acesta.
Curgerea sângelui prin arterele şi venele din corpului uman este una
laminar¼ a, ceea ce înseamn¼ a c¼
a viteza este maxim¼ a de-a lungul axei vasului
şi scade spre zero la perete. Celulele roşii tind s¼
a se acumuleze în centru,
deoarece viteza sângelui este maxim¼ a. Acesta face ca vâscozitatea s¼ a
devin¼ a maxim¼ a în centru şi s¼
a descreasc¼a înspre pereţii vasului. Lâng¼ a
pereţii vasului sângele este s¼ ar¼
acit mult în celule roşii şi curge cu viteze
mult mai mari decât cele ar rezulta din formula lui Poisseuille. Din
motivul de mai sus, când sângele intr¼ a într-un vas secundar, densitatea
de celule roşii în acesta este mai mic¼ a decât cea din vasul principal (Fig.
3.11).
Aplicaţie 1: Viteza medie de curgere a sângelui prin aort¼ a.

Cunoscând c¼ a debitul volumic al sângelui prin aort¼ a este 5,65 l/min
s¼
a se determine viteza medie cu care sângele curge. Se cunoaşte c¼ a raza
aortei este 1 cm.
Se porneşte de la relaţia care leag¼
a debitul volumic de viteza de curg-
ere
Q = vS = v r2
Rezult¼
a
Q 5; 66 10 3
v= = = 0; 3 m/s = 30 cm/s
r2 60 3; 14 10 4
41
Figura 3.11: P¼
atrunderea sângelui dintr-un vas principal într-un vas secundar.
Aplicaţie 2 : Num¼arul lui Reynolds pentru sânge

S¼a se estimeze num¼ arul lui Reynolds pentru curgerea sângelui prin
a. Se cunoaşte densitatea = 1050 kg/m3 ; r = 1 cm, v = 30 cm/s şi
aort¼
= 4 10 3 daP (decapoise).
Folosind formula 3.14 rezult¼ a
2
2Rv 2 10 0; 3 1050
R= = = 1575
4 10 3
Curgerea sângelui este una laminar¼ a şi este destul de apropiat¼

a de
una turbulent¼ a.
Aplicaţie 3 : Viteza sângelui prin capilare
Sângele din aort¼ a ajunge în …nal în reţeaua capilarelor. Se cunoaşte
c¼
a raza aortei este ra = 1 cm, num¼ arul de capilare din corpul uman este
9
aproximativ N = 4 10 şi c¼ a raza medie a acestora este rc = 4 10 4
cm.
Pentru aceasta se consider¼ a c¼
a sângele este un ‡uid incompresibil şi
se aplic¼
a ecuaţia de continuitate
va Sa = N vc Sc
unde va = 30 cm/s, este viteza sângelui prin aort¼ a, Sa este aria secţiunea
aortei, vc viteza sângelui prin capilare şi Sv este aria secţiunii capilarului.
Atunci
va ra2 = N vc rc2
42
Rezult¼
a
va ra2 30 10 2 1
vc = = = 0; 5 10 3 m/s
N rc2 4 109 (4 10 4 )2
vc = 0; 5 mm/s
În relaţia de mai sus raza aortei şi a capilarelor este exprimat¼
a în mm.
Experimental s-a constatat c¼ a valoarea cu care curge sângele prin
capilare este 1 mm/s.
3.3.2 Presiunea sângelui

Contracţiei şi relaxarea inimii, determin¼ a o curgere oscilant¼ a prin
corpul uman. Presiunea sângelui trebuie m¼ asurat¼
a atât în momentul
contracţiei inimii (sistol¼a) cât şi în momentul relax¼ arii (diastol¼
a) . Pre-
siunea sângelui este presiunea pe care aceast¼ a o exercit¼a asupra pereţilor
vaselor de sânge. Se poate vorbi de presiune arterial¼ a, venoas¼ a , intra-
pulmonar¼ a. Cel mai des se determin¼ a presiunea arterial¼ a , respectiv
presiunea în artera brahial¼ a - în braţ, deoarece presiunea în celelalte vase
sanguine este mai mic¼ a decât presiunea arterial¼ a. M¼arimile caracteristice
sunt presiunea arterial¼ a sistolic¼
a care este valoarea maxim¼ a a presiunii
în cursul unui ciclu cardiac, corespunzând sistolei ventriculare. Valoarea
normal¼ a a acesteia este 100-140 mm coloan¼ a de mercur. Ea depinde de
forţa de contracţie a ventriculului stâng. Presiunea arterial¼ a distolic¼a
este valoarea minim¼ a în cadrul unui ciclu cardiac şi corespunde sfârşit-
ului diastolei ventriculare. Ea depinde de rezistenţa periferic¼ a opus¼ a de
sistemul arterial. Valoarea normal¼ a este situat¼
a în intervalul 60-90 mm
coloan¼a de mercur.
3.3.3 Reglarea ‡uxului sanguin

Atunci când presiunea arterial¼
a este în repaus p0 = 120 torr şi debitul
de sânge este de Q0 = 5 l/min. În cazul efortului …zic acesta creşte la
Q = 15 l/min iar presiunea de p = 180 torr. Atunci din relaţia 3.11 se
scrie:
R04
Q0 = p0
8 L
R4 R4
Q = 3Q0 = p= p
8 L 8 L
43
Rezult¼ a R = 1:18R0 :Aceasta înseamn¼ a c¼

a raza arterei creşte. Rezult¼a
c¼
a prin modi…carea razei vaselor de sânge din sistemul arterial debitul
de sânge este controlat şi creşterea debitului de sânge se face f¼ ar¼
a ca
presiunea din vasele de sânge s¼ a creasca foarte mult. Practic sistemul de
arteriole controleaz¼a în mare parte debitul sanguin. Prin vasoconstricţie
se poate reduce ‡uxul de sânge în anumite p¼ arţi ale organismului în timp
prin vasodilatare creşte ‡uxul de sânge.
Aceste fenomene pot avea loc datorit¼ a modului în care sunt construite
vasele de sânge. Ele conţin:
- …bre de elastin¼a care se g¼ asesc în tunica medie. Ele sunt uşor ex-
tensibile şi au modul lui Young E = 3 105 N/m2 :
- …bre de colagen care sunt mai rezistente la întinderi şi care confer¼ a
vaselor de sânge rezistenţa la presiuni mari. Acestea se g¼ asesc în principal
în tunica medie şi extern¼a şi au modul lui Young E = 105 N/m2 :
44
Capitolul 4
Elementele de termodinamic¼
a
4.1 Noţiuni fundamentale

1.Sistemul termodinamic reprezint¼ a o porţiune din univers care
cuprinde corpuri şi câmpuri şi care este delimitat¼ a de restul universului
printr-o barier¼ a …zic¼
a sau imaginar¼a. Restul universului poart¼ a numele
de mediu extern.
Interacţia dintre sistemul termodinamic şi mediul extern se realizeaz¼a
prin schimb de energie şi schimb de mas¼ a.
Pornind de la aceasta sistemele se pot clasi…ca în
- sisteme deschise care pot schimba mas¼ a şi energie cu mediul extern
şi
- sisteme închise care nu schimb¼ a mas¼a cu mediul extern.
Sistemele închise pot …
- sisteme izolate care nu pot schimba energie cu mediul extern şi
- sisteme neizolate care pot schimba energie cu mediu extern.
Sisteme - deschise
- închise -izolate
-neizolate
Toate sistemele vii sunt sisteme deschise.
2. Parametri de stare sunt m¼ arimi ce caracterizeaz¼a starea sis-

temului. Relaţiile dintre parametri de stare poart¼a numele de ecuaţii
de stare. Parametrii de stare pot … clasi…caţi în mai multe moduri.
45
46
A) Deoarece parametrii de stare sunt legaţi prin ecuaţii de stare ei se

pot clasi…ca în parametrii independenţi şi parametrii dependenţi
care sunt exprimaţi în funcţie de parametrii independenţi.
B) Funcţie de extinderea spaţial¼ a parametrii sunt:

Parametri intensivi sunt cei care nu depind de extinderea spaţial¼ a
a sistemului. Ei caracterizeaz¼ a propriet¼ aţile locale ale sistemului. Ca
exemple sunt presiunea şi temperatura.
Parametri extensivi depind de extinderea spaţial¼ a a sistemului. Ca
exemple sunt volumul şi masa, num¼ ar de molecule sau moli.
C) Funcţie de modul în care poate … exprimat lucrul mecanic
Parametri de forţ¼ a şi parametri de poziţie. Ei apar din modul
în care poate … exprimat lucrul mecanic: L = A a unde a este parametru
de poziţie iar A este parametru de forţ¼ a corespunz¼ ator parametrului de
poziţie.
3. St¼ ari ale unui sistem termodinamic
St¼arile de neechilibru sunt st¼ ari în care parametrii de stare variaz¼ a
în timp şi spaţiu.
St¼ari staţionare sunt st¼ ari în care parametrii sunt constanţi în timp,
iar sistemul poate schimba mas¼ a şi energie cu mediul extern.
St¼arile de echilibru sunt st¼ arile staţionare în care nu exist¼ a schimb
de mas¼ a sau energie cu mediul extern.
4. Principul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼a un timp într-o stare de
echilibru termodinamic şi nu poate ieşi de la sine din aceast¼a stare.
5 Transform¼ ari de stare
Transformarea de stare (proces) reprezint¼ a trecerea unui sistem
termodinamic dintr-o stare de echilibru în alt¼ a stare de echilibru. Aceasta
se realizeaz¼ a cu variaţia mai multor parametri de stare.
Exist¼ a dou¼a clasi…c¼ari a transform¼ arilor de stare
A) Dup¼ a natura st¼ arilor intermediare
- transform¼ ari cvasistatice: sunt transform¼ arile ale c¼aror st¼arile
intermediare sunt st¼ ari de echilibru. Ele sunt transform¼ ari lente.
- transform¼ ari necvasistatice: sunt transform¼ ari ale c¼
aror st¼arile
intermediare nu sunt st¼ ari de echilibru.
B) Dup¼ a posibilitatea de a se realiza procesul
- transform¼ ari reversibile: sunt transform¼ arile pentru care proce-
sul invers poate … realizat prin aceleaşi st¼ ari intermediare de echilibru ca
47
şi procesul direct.

- transform¼ ari ireversibile: sunt transform¼ arile pentru care proce-
sul invers nu poate … realizat prin aceleaşi st¼ ari intermediare de echilibru
ca şi procesul direct.
Din modul în care sunt de…nite transform¼ arile de stare trebuie re-
marcat c¼ a orice transformare reversibil¼a este una cvasistatic¼ a, iar trans-
form¼ arile necvasistatice sunt transform¼ ari ireversibile. Exist¼a şi trans-
form¼ ari cvasistatice care sunt ireversibile (procese în care exist¼ a forţe de
frecare, ruginire)
4.2 Energia intern¼

a şi forme ale schimbului
de energie
Energia intern¼ a a unui sistem termodinamic reprezint¼ a, suma en-
ergiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energi-
ilor potenţiale de interacţie dintre particulele sistemului şi suma energiilor
potenţiale ale particulelor în câmpuri externe.
Energia intern¼ a este o m¼ arime de stare. Ea este o m¼ arime extensiv¼ a
deoarece energia intern¼ a depinde de cantitatea de substanţ¼ a din interiorul
sistemului.
Formele schimbului de energie cu mediul sunt lucrul mecanic şi c¼ al-
dura.
1. Lucrul mecanic
a) Cazul unei forţe F care acţioneaz¼a asupra unui corp
L = Fd (4.1)
unde d reprezint¼ a deplasarea. Relaţia de mai sus este valabil¼ a în cazul în
care forţa este constant¼ a iar deplasarea este în sensul forţei. Se consider¼a
convenţia în care lucrul mecanic este considerat pozitiv dac¼ a este efectuat
de sistem asupra mediului iar forţele sunt cele cu care sistemul acţioneaz¼ a
asupra mediului extern.
b) Lucrul mecanic efectuat de forţele de presiune
Se consider¼ a situaţia prezentat¼
a în Fig. 4.1 în care sub acţiunea forţei
de presiune un piston mobil se deplaseaz¼ a cvasistatic pe distanţa d.
Pornind de la de…niţia lucrului mecanic se obţine
L = F d = pSd = p V (4.2)
48
Figura 4.1: Lucrul mecanic efectuat de forţele de presiune.
Relaţia 4.2 este valabil¼a dac¼

a presiunea din interiorul sistemului este
mic¼a sau dac¼ a variaţia volumului este foarte mic¼a astfel încât în timpul
procesului presiunea s¼ a r¼
amân¼a aproximativ constant¼ a. În cazul de mai
sus presiunea este parametrul de forţ¼ a iar volumul este parametrul de
poziţie.
Lucrul mecanic caracterizeaz¼ a schimbul de energie a sistemului ter-
modinamic cu mediul extern atunci când exist¼ a mişc¼
ari ordonate şi au
loc cu variaţii ale parametrilor de poziţie.
Transform¼ arile în care schimbul de energie cu mediul extern este da-
torat numai lucrului mecanic poart¼ a numele de transform¼ ari adiabat-
ice.
2 C¼ aldura
C¼aldura este un mod al schimbului de energie cu mediul care nu
depinde de variaţia parametrilor de poziţie. Ea este legat¼ a de mişc¼
arile
microscopice ale constituenţilor (atomi şi molecule).
Într-un proces adiabatic sistemul nu schimb¼ a c¼
aldura cu mediul ex-
tern.
4.3 Temperatura
În mod practic asociem temperatura cu senzaţiile de cald sau rece.
Totuşi pentru a înţelege conceptul de temperatur¼a trebuie introduse con-
ceptele de contact termic şi echilibru termic.
Modul în care este privit contactul termic este acela în care cele dou¼
a
sisteme sunt plasate într-un container care le izoleaz¼ a de mediul extern
(Fig. 4.2). Între sisteme exist¼a un perete …x care permite doar schimbul
49
Figura 4.2: Contact termic
Figura 4.3: Tranzitivitatea echilibrului termic.
de c¼
aldur¼ a între ele (perete diaterm).
Dou¼ a sisteme a‡ate în contact termic ajung la echilibru termic dac¼ a
între ele înceteaz¼a orice schimb de c¼aldur¼a.
Proprietatea cea mai important¼ a este aceea de tranzitivitate a echili-
brului termic. Astfel, dac¼ a sistemele S1 şi S2 sunt separat în echilibru
termic cu S3 , atunci S1 şi S2 sunt în echilibru termic unul cu cel¼ alalt
(Fig. 4.3).
Aceast¼ a proprietate permite împ¼ arţirea sistemelor termodinamice în
clase de echivalenţ¼a.
O clas¼ a este o mulţime de obiecte care au o propri-

a de echivalenţ¼
50
etate comun¼ a. Sistemele dintr-o clas¼a de echivalenţ¼a pot … în echilibru

unele cu altele dar nu pot … în echilibru cu sistemele din alt¼ a clas¼a de
echivalenţ¼
a.
Rezult¼a c¼
a al¼
aturi de parametri de poziţie (coordonate generalizate)
este nevoie de o alt¼ a m¼arime pentru a caracteriza starea sistemului.
Aceast¼a m¼ arime este temperatura empiric¼ a. Ea caracterizeaz¼ a sis-
temele din punct de vedere al echilibrului termic. Astfel, dou¼ a sisteme
a‡ate la aceeaşi temperatur¼ a sunt în echilibru termic.
O scar¼
a de temperatur¼ a comun¼a este scara Celsius în care 0 o C cores-
punde punctului de topire al gheţii la presiune normal¼ a şi 100 o C cores-
punde temperaturii de …erbere a apei la presiune normal¼ a (1 atm). Cele
mai utilizate termometre în domeniile obişnuite de temperatur¼ a sunt:
o
termometrul cu mercur, (care nu poate … utilizat sub –30 C deoarece la
aceast¼
a temperatur¼ a mercurul îngheaţ¼a) şi termometrul cu alcool care nu
poate … utilizat peste 85 C deoarece la 85 o C alcoolul începe s¼
o
a …arb¼ a.
O alt¼
a scar¼a de temperatur¼ a utilizat¼a curent în SUA este scara de
temperatur¼ a Fahrenheit. În aceast¼ a scar¼ a punctul de topire al gheţii
corespunde la 32 F, iar punctul de …erbere al apei la 22 o F. Atunci:
o
o 5
C = (t 32)o F (4.3)
9
O alt¼
a scar¼
a de temperatur¼ a este scara temperaturilor absolute.
În aceast¼
a scar¼a de temperatur¼ a zero absolut corespunde temperaturii –
273,15 o C în scara Celsius. Se noteaz¼ a cu T0 = 273; 15 K (unde K este
abrevierea unit¼aţii noii scale care poart¼a numele de Kelvin) şi atunci tem-
peratura în grade Celsius se exprim¼ a în funcţie de temperatura absolut¼ a
astfel:
t o C = T 273; 15 (4.4)
Deoarece punctele de topire şi …erbere al apei sunt greu de reprodus
ca puncte de referinţ¼
a s-a ales ca punct de referinţ¼ a, punctul triplu
al apei (punct în care cele trei faze lichid¼ a, solid¼
a şi gazoas¼
a sunt în
echilibru). Acesta se petrece la 0,01 o C şi o presiune de 4,58 mm coloan¼ a
de mercur. Rezult¼ a c¼
a punctul triplu al apei se a‡a¼ la
T = 273; 16 K
Un termometru medical utilizeaz¼a ca substanţ¼

a de lucru mercurul.
Ele sunt gradate între 34 C şi 43 C. Pentru a se observa lungimea
51
coloanei de mercur, capilarului i se d¼ a forma de lentil¼ a cilindric¼a con-

vergent¼ a. Acest termometru este un termometru de maxim deoarece
mercurul se opreşte la temperatura maxim¼ a. Tubul capilar are o stricţi-
une (strângere) deasupra rezervorului. Prin înc¼ alzirea mercurul dep¼ aşeşte
stricţiunea trecând în capilar la r¼acire, mercurul din rezervor se contract¼ a
şi se rupe de mercurul din capilar datorit¼ a stricţiunii. Mercurul din capi-
lar se contract¼ a foarte puţin astfel c¼
a nivelul mercurului din capilar nu
se modi…c¼ a indiferent de temperatura maxim¼ a m¼ asurat¼a.
Temperatura corpului uman se situeaz¼ a în jur de 37 o C. Ea variaz¼ a
o
cu vârsta astfel la naştere temperatura corpului uman este 38,3 C şi în
prima zi scade la 36,6 o C şi apoi creşte pân¼ a la 37,6 o C care se menţine
câteva zile. Mai mult temperatura corpului uman variaz¼ a în cursul unei
o
zile cu amplitudinea de 1 C. Menţinerea temperaturii corpului poart¼ a
numele de termoreglare. În medii cu temperatur¼ a sc¼
azut¼a, pierderile
de c¼ aldur¼a se compenseaz¼ a prin vasoconstricţie, irigare mai slab¼ a a pielii
şi creşterea arderilor din organism. În medii cu temperaturi ridicate are
loc o vasodilatare şi se intensi…c¼ a pierderile de c¼ aldur¼a prin evaporare.
4.4 Principiul zero. Ecuaţii de stare

Temperatura este funcţie de starea de echilibru a sistemului.
Parametrii de forţ¼
a ai sistemului sunt funcţii de parametrii de poziţie
(coordonate generalizate) şi temperatur¼a.
Matematic principiul zero se scrie astfel:
Ai = Ai (a1 ; a2; ::::an ; T ) i = 1; :::; n (4.5)
unde cu Ai s-au notat parametrii de forţ¼ a, cu ai s-au notat parametrii de

poziţie iar cu T temperatura absolut¼ a.
Acestea sunt ecuaţiile termice de stare.
Deoarece starea sistemului este determinat¼ a de parametrii de poziţie
ai şi temperatura T , atunci şi energia intern¼ a poate … de…nit¼a în funcţie
de aceşti parametrii.
U = U (a1 ; a2 ; :::an ) (4.6)
O astfel de ecuaţie poart¼
a numele de ecuaţie caloric¼
a de stare.
Ca exemplu se consider¼ a cazul unui ‡uid
A = p şi a = V (4.7)
52
unde p este presiunea şi V este volumul.

Atunci
p = p(V; T ) este ecuaţia termic¼
a de stare (4.8)
U = U (V; T ) este ecuaţia caloric¼
a de stare (4.9)
Ecuaţiile termice şi calorice de stare se obţin …e experimental …e cu
ajutorul …zicii statistice.
Astfel, pentru gazul ideal ecuaţia termic¼ a de stare este
pV = RT (4.10)
R = 8314 J/Kmol K este constanta universal¼

a a gazelor şi este num¼
arul
de kmoli
M N
= = (4.11)
NA
unde M este masa de substanţ¼ a, este masa molar¼
a, N este num¼
arul de
26
particule din sistem iar NA = 6; 023 10 molecule/kmol este num¼ arul
lui Avogadro.
Ecuaţia caloric¼
a de stare este:
U = CV T (4.12)
unde CV reprezint¼a c¼
aldura molar¼ a la volum constant, iar T este tem-
peratura în grade Kelvin.
Pornind de la ecuaţia de stare se pot determina ecuaţiile de trans-
formare a gazului ideal.
- transformarea izoterm¼ a (T = ct:)
pV = ct: (4.13)
- transformare izobar¼
a (p = ct:)
V
= ct: (4.14)
T
- transformare izocor¼
a (V = ct:)
p
= ct: (4.15)
T
Aplicaţie
53
Un scafandru îşi umple pl¼ amânii cu aer la întreaga capacitate (Vi =

5; 5 litri) când se a‡a¼ la adâncime de 12 m. Care este volumul la care
ajunge pl¼ amânul dac¼a scafandru se ridic¼a brusc la suprafaţ¼
a. Temper-
atura se consider¼ a constant¼a.
Presiunea la adâncimea de 12 m este egal¼

a cu presiunea atmosferic¼
a
la care se adaug¼
a presiunea hidrostatic¼
a
pi = p0 + gh
unde p0 = 1; 013 105 Pa (N/m2 ) este presiunea atmosferic¼ a, = 1000

3 2
kg/m este densitatea apei, g = 9; 8 m/s este acceleraţia gravitaţional¼
a.
pi = 1; 013 105 + 103 9; 8 12 = 2; 13 105 N/m2
Transformarea suferit¼
a de aer este una izoterm¼
a şi atunci
pi Vi = p0 V
deoarece la suprafaţ¼
a presiunea este cea atmosferic¼
a p0 . Atunci volumul
la care ajunge pl¼
amânul
pi Vi 2; 13 105 5; 5
V = = = 12 litri
p0 1; 013 105
Aceast¼a situaţie ar duce la ruperea pl¼amânului. Din acest motiv nu
este indicat¼
a o ridicare brusc¼a la suprafaţ¼
a.
4.5 Principiul I
Principiu I al termodinamicii reprezint¼ a legea de conservare a
energiei pentru sistemele închise. Ea leag¼ a variaţia energiei interne a
sistemului de lucrul mecanic şi c¼
aldura schimbate de acesta cu mediul
extern.
Formularea matematic¼ a a principiului I este
U =Q L (4.16)
unde
- U este variaţia energiei interne a sistemului
54
- Q este c¼ aldura schimbat¼a de sistem cu mediul extern

- L este lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul extern
Aceast¼ a formulare a primului principiu al termodinamicii este valabil¼a
în convenţia: cantitatea de c¼ aldur¼a este considerat¼a pozitiv¼a dac¼
a este
primit¼ a de sistem iar lucrul mecanic este pozitiv dac¼ a este efectuat de
mediul extern asupra sistemului.
În cazul unui sistem izolat Q = L = 0. Atunci U = 0 şi Ui = Uf :
Energia intern¼ a a unui sistem izolat r¼
amâne constant¼ a.
În cazul unui proces ciclic în care starea …nal¼ a coincide cu starea
iniţial¼
a şi U = 0 şi Q = L:
C¼aldura Q poate … exprimat¼ a în diverse moduri care sunt legate de
variaţia temperaturii. Exprimarea cantit¼ aţii de c¼
aldur¼
a Q se face cu
ajutorul coe…cienţilor calorici.
Q=C T (4.17)
unde C poart¼ a numele de capacitate caloric¼ a a corpului. În general
capacitatea caloric¼
a a corpului depinde de modul în care este variat¼ a
temperatura corpului. Astfel, se de…nesc capacit¼ aţi calorice la volum
constant, la presiune constant¼a şi în alte condiţii. Dac¼ a se consider¼
a un
mol din substanţa respectiv¼
a, C poart¼ a numele de c¼ aldur¼ a molar¼ aC
şi
Q= C T (4.18)
În acelaşi mod se poate introduce şi c¼ a c, care reprez-
aldura speci…c¼
int¼
a c¼
aldura necesar¼ a pentru a schimba temperatura cu 1o C a unui kilo-
gram din substanţa respectiv¼ a.
Q = mc T (4.19)
C¼aldura molar¼ a şi c¼
aldura speci…c¼
a sunt m¼
arimi care depind de natura
substanţei din care este realizat sistemul termodinamic.
4.6 Surse de energie în biosfer¼

a
Soarele este sursa de energiei ce ajunge în biosfer¼ a. În Soare au loc
2
reacţii de fuziune între atomii de deuteriu 1 H obţinându-se astfel un izo-
top al heliului şi un neutron.
2
1H +21 H !32 He +10 n + E
55
Energia care rezult¼a dintr-o astfel de reacţie este E = 26; 2 MeV

(1 MeV = 10 eV şi 1 eV = 1; 6 10 19 J) În soare exist¼
6
a 460 109
tone de hidrogen şi se produce o energie 3; 8 1026 J/s. La suprafaţ¼ a
p¼
amântului ajunge în medie 1366 jouli pe secund¼ a pe metru p¼atrat. 1
joule pe secund¼a reprezint¼
a 1 Watt care este unitatea de putere. M¼
arimea
de…nit¼a mai sus se noteaz¼a cu S
S = 1366 W/m2
şi poart¼
a numele de constant¼ a solar¼a. 99,95 % din aceasta energie este
sub forma de radiaţie termic¼ a (infraroşu) şi lumin¼
a.
Organismele autotrofe sunt organisme care-şi produc singure sub-
stanţele organice. Acestea sunt:
a) Organisme autotrofe fotosintetice
Din energia radiaţiei solare care ajunge la suprafaţ¼a p¼
amântului 0,05
% este energia undelor electromagnetice cu lungimea de und¼ a cuprins¼
a
între 400 - 700 nm (1 nanometru = 10 9 m). Aceast¼ a energie este captat¼
a
de bacterii fotosintetice şi plante verzi şi este transformat¼ a în energie
chimic¼ a a moleculelor de interes biologic precum ATP (adenozin trifosfat)
şi NADP (Nicotinamid¼ a adenin dinucleotid fosfat).
Fotosinteza care se desf¼ aşoar¼
a în plantele verzi este transformat¼ a în
energie chimic¼ a cu ajutorul c¼ areia se sintetizeaz¼a glucoza - (HCOH)6 ,
din substanţe simple precum apa şi dioxidul de carbon. Fotosinteza este
singurul proces natural în care se produce oxigen.
Reacţia global¼
a este
enzim¼
a
6H2 O +6CO2 + lumin¼
a ! (HCOH)6 +6O2
Realizarea reacţiei se face în dou¼

a faze Fig. 4.4
1. Faza luminoas¼ a
- captarea energiei luminoase şi descompunerea apei
a+ ! O2 +4H+ +4cloro…l¼
2H2 O + 4cloro…l¼ a
- reducerea NADP+ (Nicotinamid¼ a adenin dinucleotid fosfat) la NADPH

(Hidrur¼a de nicotinamid¼
a adenin dinucleotid fosfat)
NADP+ +2e +H+ ! NADPH

56
Figura 4.4: Reacţia de fotosintez¼

a
- fosforizarea ADP (adenozin difosfat) la ATP (adenozin trifosfat)
ADP+Pi ! ATP
În relaţia de mai sus s-a notat cu Pi un grup fosfat organic care intr¼
a
în componenţa ATP - ului.
2. Faza la întuneric
- reacţia de sintetizare a glucozei din dioxid de carbon şi ap¼ a, în
prezenţa unor enzime
CO2 +2NADPH+3ATP+2H2 O
! CH2 O+2NADP+ +3ADP+3Pi +H+
- polimerizarea aldehidei formice prin care se obţine glucoza
6CH2 O ! (HCOH)6
Fotosinteza poate …xa CO2 dac¼ a concentraţia în atmosfer¼ a este mai

mare de 0,008%. În prezent concentraţia de CO2 în atmosfer¼ a este 0,03%.
Astfel aproape 7 1014 kg de CO2 este …xat¼ a anual şi aproape o cantitate
egal¼
a de O2 este eliberat¼
a în atmosfer¼
a.
57
b) Organismele autotrofe chimiosintetice. Organismele autotrofe

utilizeaz¼a pentru activit¼
aţile lor energia elibereaz¼ a prin oxidarea diferitelor
substanţelor. Exist¼ a mai multe tipuri de astfel de organisme (bacterii):
- bacterii nitri…cate (transform¼ a prin oxidarea amoniacului în acid
azos şi azotic)
- bacterii ferice (oxideaz¼ a carbonaţii feroşi la hidroxid feric)
- bacterii sulfuroase (transform¼ a hidrogenul sulfuros în sulf, acid sul-
furos sau acid sulfuric).
58
Capitolul 5
Principiul II al
termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii ( U = Q L) introduce o funcţie

de stare numit¼ a energie intern¼ a (U ). Principiul I nu face o deosebire
calitativ¼
a între formele schimbului de energie, c¼aldura şi lucrul mecanic.
Dac¼a se consider¼
a un proces ciclic U = 0 rezult¼ a c¼ a Q = L: Din
punct de vedere practic intereseaz¼
a ca sistemul s¼
a efectueze lucru mecanic,
adic¼a:
L>0 (5.1)
sau mai precis s¼ a transforme o cantitate de c¼ aldur¼ a în lucru mecanic util
într-un proces ciclic. Problema care s-a pus a fost aceea s¼ a se transforme
întreaga cantitate de c¼ aldur¼a în lucru mecanic. Pentru aceasta procesul
ciclic ar trebui s¼
a …e unul monoterm, adic¼ a sistemul s¼ a …e în contact cu
o singur¼a surs¼a de c¼
aldur¼a de la care s¼a preia c¼aldura şi s¼
a o transforme
în lucru mecanic.
Carnot a ajuns la concluzia c¼ a un astfel de proces nu poate avea loc.
O formulare care descrie într-un mod general acest rezultat este aceea
dat¼a de Thomson care spune c¼ a:
Într-o transformare ciclic¼a monoterm¼a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼a transformarea este şi reversibil¼a sistemul
primeşte lucru mecanic din exterior.
O formulare echivalent¼ a este cea a lui Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al c¼arui unic rezultat s¼a …e
transferul c¼aldurii de la o surs¼a cu temperatur¼a dat¼a la o surs¼a cu tem-
59
60
Figura 5.1: Ciclul Carnot reversibil (transform¼ arile 1-2 şi 3-4 sunt izoterme şi
transform¼arile 2-3 şi 4 -1 sunt transform¼
ari adiabatice.
peratur¼a mai mare.
5.1 De…nirea entropiei

Pentru aceasta se consider¼
a un ciclu Carnot reversibil format din dou¼
a
izoterme şi dou¼
a adiabate (transform¼ari în care sistemul nu schimb¼a c¼
al-
dur¼a cu mediul extern). În Fig. 5.1 este prezentat ciclul Carnot efectuat
de un gaz ideal.
Se demonstreaz¼ a c¼
a randamentul unui astfel de ciclul este:
jQ2 j Q2 T2
=1 =1+ =1 (5.2)
Q1 Q1 T1
unde Q1 este c¼ aldura primit¼ a de la sursa cu temperatura T1 şi Q2 este
c¼
aldura cedat¼ a sursei cu temperatura T2 . Trebuie remarcat c¼ a randa-
mentul ciclului Carnot depinde doar de temperaturile izvorului cald şi a
celui rece. A…rmaţia r¼amâne adev¼ arat¼
a şi în cazul c¼
a se modi…c¼a sub-
stanţa de lucru. Astfel randamentul ciclului Carnot depinde numai de
temperaturile surselor reci şi calde.
Q1 > 0, Q2 < 0 şi T1 > T2
De aici rezult¼
a:
Q1 Q2
+ =0 (5.3)
T1 T2
Fie un sistem care sufer¼ a o transformare ciclic¼ a reversibil¼
a în cur-
sul c¼
aruia primeşte de la n termostate de temperaturi Ti (i = 1; :::; n)
61
cantit¼
aţile de c¼
aldur¼
a Qi (i = 1; :::; n): Un termostat este un sistem foarte
mare care nu-şi schimb¼a temperatura când primeşte sau cedeaz¼ a c¼
aldur¼
a.
Se poate demonstra ca şi în cazul ciclului Carnot c¼ a:
X
n
Qi
=0 (5.4)
i=1
Ti
Se de…neşte m¼
arimea numit¼
a entropie (S)
Q
S=
T
unde Q este cantitatea de c¼ aldur¼
a schimbat¼a într-un proces reversibil cu
un termostat a‡at la temperatura T .
Astfel se poate exprima cantitativ principiul al doilea al termodinam-
icii.
Exist¼a o funcţie de stare S numit¼a entropie a c¼arei variaţie S (dS)
într-un proces reversibil este:
Q Q
S= dS = (5.5)
T T
unde Q este c¼aldura schimbat¼a într-un proces reversibil cu un termostat

a‡at la temperatura absolut¼a T.
Unitatea de m¼ asur¼
a pentru entropie este J/K. Ca şi energia intern¼a
entropia este o m¼
arime extensiv¼ a.
5.1.1 Variaţia entropiei în cazul proceselor ireversibile

Pentru a se observa modul în care entropia variaz¼ a în procesele ire-
versibile, se consider¼a cazul în care schimbul de c¼
aldur¼ a cu mediul extern
este nul.
Pentru aceasta se consider¼ a destinderea adiabatic¼a în vid (Fig. 5.2).
Gazul ideal se a‡a¼ în volumul V1 la temperatura T1 . Volumul V2 este
vidat, iar învelişul izoleaz¼
a adiabatic cele dou¼a compartimente. Se de-
schide robinetul R şi gazul p¼ atrunde în compartimentul al doilea. Proce-
sul este ireversibil. C¼aldura schimbat¼ a cu mediul estern este nul¼
aQ=0
deoarece vasul este izolat adiabatic. Lucrul mecanic este nul L = 0
deoarece trecerea gazului în cel de-al doilea compartiment se face numai
62
Figura 5.2: Destindere adiabatic¼

a în vid.
datorit¼a agitaţiei termice. Atunci U = 0: Cum U = CV T este energia

intern¼a a gazului ideal, rezult¼a T = 0:
Deoarece entropia este funcţie de stare, nu are importanţ¼
a modul în
care se ajunge la starea …nal¼ a. Din acest motiv se consider¼
a o transfor-
mare izoterm¼ a de la volumul V1 la volumul V1 + V2 : C¼
aldura schimbat¼ a
de sistem cu mediul este egal¼ a cu lucrul mecanic (Q = L) deoarece vari-
aţia energiei interne într-un proces izoterm pentru un gaz ideal este nul¼
a
( U = Q L = 0):Lucrul mecanic se poate calcula pornind de la expresia
lucrului mecanic elementar L
RT
L = pdV = dV
V
Atunci
Z V1 +V2
dV V1 + V2
Q=L= RT = RT ln (5.6)
V1 V V1
Q V1 + V2
S= = R ln >0 (5.7)
T V1
Rezult¼a c¼a variaţia entropiei este pozitiv¼
a. Astfel într-o transformare
ireversibil¼
a entropia sistemului creşte (în lipsa schimbului de c¼ aldur¼
a).
Astfel se poate exprima principiul II al termodinamicii pentru procese
ireversibile:
Entropia total¼a a unui sistem izolat care sufer¼a o transformare nu
poate sc¼adea.
Mai mult dac¼a procesul este ireversibil, entropia total¼a a sistemului
izolat creşte. Dac¼a procesul este reversibil entropia total¼a a sistemului
r¼amâne constant¼a.
63
a un sistem izolat ajunge în starea de echilibru
când entropia este maxim¼a.
Dac¼a sistemul nu este izolat variaţia de entropie este datorat¼
a şi
schimbului de c¼
aldur¼
a cu mediul extern.
Q
S (e) = (5.8)
T
unde T este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul
este în contact. Astfel se poate scrie variaţia total¼ a de entropie a sis-
temului:
Q
S = S (i) + S (e) = S (i) + (5.9)
T
unde S (i) este partea din variaţia de entropie datorat¼ a ireversibilit¼
aţii
(e)
procesului şi S este partea din variaţia de entropie datorat¼ a schim-
bului de c¼ aldur¼
a.
Cum S (i) > 0, într-un proces ireversibil în care sistemul schimb¼ a
c¼
aldur¼ a cu mediul extern
Q
S> (5.10)
T
Se consider¼ a dou¼a cazuri particulare
a) sistem izolat adiabatic Q = 0 şi proces reversibil S (i) = 0: Atunci
variaţia total¼
a a entropiei sistemului este nul¼
a
S=0
b) sistem izolat adiabatic Q = 0 şi proces ireversibil S (i) > 0: Atunci
variaţia total¼a de entropie este egal¼a cu variaţia de entropie datorat¼ a
ireversibilit¼
aţii procesului şi
S>0
O observaţie extrem de important¼ a este c¼
a entropia este o m¼ arime
legat¼
a de ordinea din interiorul sistemului. În exemplul dat anterior şi
anume al destinderii adiabatice în vid, în starea iniţial¼
a sistemul este mai
ordonat decât în starea …nal¼a, deoarece gazul ocup¼ a un volum mai mic
decât cel ocupat în starea …nal¼
a. Astfel o entropie mai mare corespunde
unei dezordini mai mari a sistemului.
În continuare se consider¼
a un exemplu care pune în evidenţ¼ a modul
în care c¼
aldura poate … transformat¼ a în lucru mecanic şi faptul c¼ a pen-
tru aceasta dezordinea sistemului creşte. Fie o band¼ a de cauciuc care
64
Figura 5.3: Contracţia unei benzi de cauciuc de care este legat¼

a o mas¼
a atunci
când este înc¼
alzit¼
a. În partea de jos stânga sunt reprezentate macromolecule
de cauciuc când banda nu este întins¼ a, iar în partea din dreapta atunci când
banda este supus¼ a întinderii.
este atârnat¼a la un cap¼at de un suport iar de cap¼ atul cel¼

alalt este legat
un corp de masa m. Datorit¼ a forţei de greutate banda de cauciuc se
alungeşte. Dac¼ a banda de cauciuc este înc¼ alzit¼
a aceasta se contract¼ a.
Deoarece masa m este ridicat¼ a în câmpul gravitaţional ea efectueaz¼ a un
lucru mecanic. Deoarece banda este înc¼ alzit¼
a rezult¼
a c¼
a o parte din c¼ al-
dur¼a este transformat¼a în lucru mecanic. Explicaţia fenomenului const¼ a
în faptul c¼a banda de cauciuc este format¼ a din lanţuri polimerice care
sunt aranjate într-un mod dezordonat. Atunci când banda de cauciuc
este întins¼
a moleculele din aceasta ajung într-o stare mai ordonat¼ a iar
entropia sistemului este mai mic¼ a. Când se furnizeaz¼ a o cantitate de
c¼
aldur¼a acesteia, gradul de agitaţie termic¼ a a moleculelor creşte şi ele au
tendinţa s¼
a ajung¼a în starea iniţial¼
a, în care dezordinea şi entropia erau
mai mari. Astfel banda se scurteaz¼ a şi masa m este ridicat¼ a (Fig. 5.3).
5.1.2 Sisteme deschise

Sistemele biologice din punct de vedere termodinamic sunt sisteme
deschise. În plus sistemele biologice sunt sisteme care menţin o ordine
ridicat¼
a şi care organizeaz¼
a materia pe care o preiau din mediul extern.
Rezult¼a c¼a pentru procesele efectuate de sistemele biologice S < 0: Mai
65
mult procesele biologice sunt procese ireversibile şi pare c¼a principiul II
nu este valabil, în sensul c¼a starea de echilibru se atinge atunci când
entropia este minim¼ a. Formularea principiului II al termodinamicii este
valabil¼a doar pentru sisteme izolate. Rezult¼a c¼
a pentru a aplica principiul
II al termodinamicii este nevoie s¼ a se considere sistemul viu plus mediul
extern ca un întreg. Atunci se aplic¼ a principiul II al termodinamicii
ansamblului sistem biologic şi mediu extern.
Stotal = Sbio + Smed > 0 (5.11)
Cum Sbio < 0;rezult¼ a c¼a Smed > 0; adic¼ a o sc¼ adere a entropiei
sistemului duce la o creştere de entropie (de dezordine) în mediul extern.
În termodinamica proceselor ireversibile relaţia 5.11 se aplic¼ a nu nu-
mai sistemului privit ca un întreg,dar şi oric¼
arei p¼
arţi a sistemului. Gen-
eralizând se poate spune c¼ a un proces consumator de entropie (în care se
produce ordine) nu poate avea loc decât pe baza unui proces produc¼ a-
tor de entropie (un proces produc¼ ator de dezordine), astfel încât variaţia
total¼
a de entropie s¼
a …e pozitiv¼ a S > 0.
În cazul unui sistem deschis starea de echilibru nu poate … atins¼ a,
datorat¼a schimbului permanent de substanţ¼ a cu mediul înconjur¼ ator sau
datorit¼a constrângerilor la care este supus sistemul respectiv. Evoluţia
sistemului în acest caz are loc c¼ atre o stare staţionar¼ a de neechilibru
în care S = 0: Pentru aceasta trebuie s¼ a existe un ‡ux continuu de
entropie nenul spre exterior care s¼a compenseze producţia de entropie din
sistem. Mai mult producţia de entropie trebuie s¼ a …e minim¼ a (teorema
fundamental¼ a a minimului producţiei de entropie).
5.2 Funcţii caracteristice

Funcţiile caracteristice sunt funcţii de stare ce permit obţinerea tu-
turor informaţiilor referitoare la sistemul considerat.
5.2.1 Energia liber¼

a
a F este o funcţie de volum şi temperatur¼a
Energia liber¼
F (V; T ) = U TS (5.12)
66
Ea este legat¼a de lucrul mecanic maxim pe care-l poate efectua un

sistem termodinamic care este în contact cu un termostat (temperatura
este constant¼a). Astfel lucrul mecanic maxim în aceste condiţii este cel
mult egal cu minus variaţia energiei libere
Lmax F (5.13)
Un sistem a‡at la temperatur¼ a constant¼a şi volum constant ajunge la

echilibru atunci când valoarea energiei libere este minim¼a.
5.2.2 Entalpia
Se consider¼
a o transformare a unui sistem la presiune constant¼
a. Din
formularea Principiului I al termodinamicii rezult¼
a
Q= U +L
unde L = p V: Atunci
Q= U + p V = U2 U1 + p (V2 V1 )
unde cu 1 se indexeaz¼
a starea iniţial¼
a şi cu 2 se indexeaz¼
a starea …nal¼
a.
Rezult¼
a
Q = (U2 + pV2 ) (U1 + pV1 ) (5.14)
Se poate astfel de…ni m¼
arimea numit¼
a entalpie (H)
H = U + pV (5.15)
a c¼
arei variaţie reprezint¼ a c¼
aldura schimbat¼ a cu mediul extern de c¼ atre
un sistem a‡at la presiune constant¼ a. Ea este o funcţie de stare deoarece
energia intern¼ a, presiunea şi volumul sunt funcţii de stare. Aceasta
înseamn¼ a c¼
a variaţia ei este aceiaşi indiferent cum se produce transfor-
marea din starea iniţial¼ a în cea …nal¼ a. Este util s¼
a se lucreze cu aceast¼ a
funcţie de stare, deoarece procesele din lumea vie se desf¼ aşoar¼
a la presiune
atmosferic¼ a care pe intervale de timp nu prea mari, poate … considerat¼ a
o constant¼ a.
67
De la de…niţia de mai sus a entalpiei se poate ar¼

ata c¼
a variaţia ei la
presiune constant¼a este egal¼
a cu c¼
aldura.
H= (U + pV ) = U+ (pV )
Pentru variaţii mici a st¼

arii sistemului
H=Q p V +p V +V p=Q+V p (5.16)
Atunci când presiunea este constant¼ a p = 0 şi H = Q:

Un proces în care variaţia de entalpie este negativ¼ a H < 0 poart¼ a
numele de proces exoterm şi o cantitate de c¼ aldur¼
a este furnizat¼
a medi-
ului înconjur¼ ator. Dac¼ a H > 0 procesul poart¼ a numele de proces en-
doterm şi pentru realizarea lui este nevoie de o cantitate de c¼ aldur¼a care
trebuie luat¼ a din exteriorul sistemului.
Variaţia entalpiei şi a altor funcţii termodinamice sunt date în anu-
mite condiţii. Astfel, în tabelele cu date termodinamice, variaţiile en-
talpiei şi a altor funcţii termodinamice sunt prezentate la temperatura
T = 298; 15 K (25 C ) şi presiunea p = 105 N/m2 = 1 bar (0,986932
atm).
5.2.3 Entalpia libera sau potenţial Gibbs

Se consider¼ a cazul unui sistem a‡at la temperatur¼
a constant¼a. Condiţi-
ile izoterme sunt importante deoarece organismele îşi menţin în general
o temperatur¼ a constant¼ a. Organismul uman ca şi alte organisme nu
pot suporta schimb¼ ari de temperatur¼ a mai mari decât cîteva grade. Se
presupune c¼ a celulele corpului sufer¼
a o transformare reversibil¼
a la tem-
peratur¼ a şi presiune constante, care determin¼ a un transfer de c¼aldur¼
a
(Q < 0) în mediul extern
Q
Smed = (5.17)
T
unde T este temperatura mediului care se consider¼ a foarte apropiat¼
a
de cea a corpului. Deoarece T = 0 şi p = ct: rezult¼ a H = Q. Se
substituie relaţia 5.17 în relaţia 5.11 şi rezult¼
a:
H
Sbio >0
T
68
de unde
H T Sbio > 0 (5.18)
Se de…neşte o nou¼
a funcţie de stare numit¼
a entalpia liber¼
a sau
energia liber¼a Gibbs
G (T; p) = H T S = U + pV TS (5.19)
a c¼
arei variaţie la presiune şi temperatur¼
a constant¼
a este:
G= H T Sbio (5.20)
În relaţia H m¼ asoar¼
a schimbul de c¼ aldur¼a cu mediul extern. Can-
titatea T Sbio poate … privit¼ a ca o energie nedisponibil¼ a în condiţii
izoterme. Transferul acestei cantit¼ aţi de energie în afara sistemului ar
determina sc¼ aderea temperaturii, lucru care este imposibil deoarece s-a
considerat temperatura constant¼ a. Variaţia entalpiei arat¼ a sensul în care
se poate produce o reacţie chimic¼a la temperatur¼ a şi presiune constant¼a.
Pentru aceasta se studiaz¼ a transformarea apei din stare lichid¼ a în stare
solid¼
a la în trei cazuri: 10 C, 0 C, +10 C la presiunea de 1 atm. În
Tabelul 4.1 sunt prezentate variaţiile funcţiilor în acest caz.
Tabelul 4.1
Variaţii ale funcţiilor de stare U , H, S, T S, G exprimate în
Jmol 1 K 1 la transformarea apei din stare lichid¼
a în stare solid¼
a
10 C 0 C 10 C
U 5619 6008 6397
H 5619 6008 6397
S 21 22 23
T S 5406 6008 6623
G 213 0 226
Trebuie remarcat c¼ a la +10 C ( G > 0) transformarea nu este

favorabil¼
a din punct de vedere energetic, la 0 C ( G = 0) şi cele dou¼ a
st¼
ari sunt în echilibru iar la 10 C ( G < 0) transformarea se petrece
spontan.
Astfel pentru a vedea sensul în care se poate produce o reacţie trebuie
calculat¼
a variaţia entalpiei libere G.
69
Dac¼a G > 0 reacţia din punct de vedere energetic nu se poate

produce spontan. Dac¼ a variaţia entalpiei este negativ¼a G < 0 reacţia
se poate produce spontan iar dac¼ a G = 0 sistemul este în echilibru şi
nu are loc nici o schimbare.
Se demonstreaz¼ a c¼
a un sistem a‡at la temperatur¼ a constant¼
a şi pre-
siunea constant¼a ajunge la echilibru atunci când valoarea entalpiei libere
este minim¼a.
În cazul sistemelor deschise se introduce o nou¼ a m¼ arime numit¼ a
potenţial chimic care pentru o substanţ¼ a pur¼a este egal cu entalpia
liber¼
a a unui mol. În acest caz variaţia entalpiei libere este:
G= S T +V p+
Dac¼a dou¼a sisteme sunt în contact şi pot schimba substanţ¼

a, ele ajung
la echilibru dac¼a
p1 = p2
reprezint¼
a condiţia pentru ca sistemele s¼
a …e în echilibrul mecanic
T1 = T2
reprezint¼
a condiţia ca sistemele s¼
a …e în echilibrul termic
1 = 2
reprezint¼a condiţia ca cele dou¼

a sisteme s¼
a …e în echilibrul chimic.
Echilibrul chimic este echilibrul ce caracterizeaz¼ a schimbul de sub-
stanţ¼
a dintre dou¼ a sisteme.
5.3 Fluxuri
Un ‡ux este cantitatea dintr-o m¼ arime (substanţ¼a, c¼
aldur¼a) care trece
printr-o suprafaţ¼
a pe o direcţie perpendicular¼
a în unitatea de timp. Den-
sitatea ‡uxului reprezint¼ a ‡uxul care trece prin unitatea de suprafaţ¼ a.
Atunci când este vorba de un ‡ux de substanţ¼ a unitatea de m¼ asur¼a a
2 2
densit¼
aţii ‡uxului poate … kg/m s, mol/m s sau num¼ ar de molecule/m2 s.
S¼
a consider¼am deplasarea unor particule cu concentraţia egal¼ a cu n
particule în unitatea de volum care se deplaseaz¼ a de-a lungul unei direcţii
cu viteza medie v care poart¼ a denumirea de vitez¼ a de drift. Pentru a
calcula densitatea ‡uxului de particule se consider¼ a situaţia din Fig. 5.4.
70
Figura 5.4: Flux de substanţ¼

a neutr¼
a
Astfel în intervalul de timp t prin secţiunea S vor trece toate par-

ticulele a‡ate în cilindrul de secţiune S şi lungime v t. Rezult¼
a c¼
a în
intervalul de timp t prin suprafaţa S vor trece N particule
N = nV = nSv t
Densitatea ‡uxului de particule j este

N
j= = nv
S t
Dac¼a …ecare particul¼
a are masa m atunci în intervalul de timp t prin
suprafaţa S va trece masa de substanţ¼
a M = N m. Densitatea ‡uxului
masic de substanţ¼
a se poate astfel de…ni ca
M Nm
jmasic = = = nmv
S t S t
Dac¼a particulele sunt înc¼
arcate cu sarcina q atunci prin secţiunea S
va trece sarcina
Q = Nq
Intensitatea curentului care trece prin suprafaţa S este prin de…niţie
Q
I= = nSvq
t
iar densitatea curentului este de fapt densitatea ‡uxului de sarcin¼
a
electric¼
a
Q I
j= = = nvq
S t S
Capitolul 6
Structura apei şi propriet¼

aţile
apei
6.1 Propriet¼
aţi generale
Apa de pe p¼ amânt se a‡a¼ în principal în oceane şi m¼ ari (96%). Prin-
cipal¼
a rezerv¼a de ap¼ a dulce (4%) este conţinut¼ a în gheţurile artice şi
gheţari. Reînnoirea apei pe p¼ amânt (râuri, atmosfer¼ a şi apei subterane)
prezint¼a un debit de 3; 5 108 m3 /an. Apa reprezint¼ a între 70-90 %
din greutatea celor mai multe biosisteme şi constituie o substanţ¼ a put-
ernic reactiv¼
a care umple toate spaţiile goale din interiorul organismelor
vii (Tabelul 6.1, Tabelul 6.2). Propriet¼ aţile …zico-chimice ale apei sunt
diferite de acelea ale componenţilor similari, ca de exemplu H2 Te, H2 Se,
H2 S. Aceste propriet¼aţi sunt prezentate în Tabelul 6.3
71
72
Tabelul 6.1
Cantitate de ap¼
a din diverse organisme
Organism Cantitate de ap¼ a
meduze 95%
om adult 70%
embrion 90%
vârstnic < 60%
Tabelul 6.2
Apa din ţesuturi
Ţesut Cantitate ap¼
a Ţesut Cantitate ap¼
a
nervos 84% adipos 30%
pl¼
amân 81% p¼ar 4%
rinichi 80% dentin¼a 9%
inim¼a 77%
…cat 74%
Tabelul 6.3
Propriet¼
aţi …zice ale compuşilor similari apei
Substanţa Temperatur¼ a Temperatur¼ a
de topire de …erbere
H2 S 82 C 60 C
H2 Se 65; 73 C 41; 25 C
H2 Te 49 C 2; 2 C
H2 O 0 C +100 C
Dac¼a se extrapoleaz¼ a propriet¼aţile acestor substanţe în cazul apei ar

rezulta c¼a punctul de topire s-ar a‡a la 100 C şi punctul de …erbere la
30 C. Astfel apa ar trebui s¼ a …e un gaz în condiţii normale. Diferenţe
între valorile prezise şi cele reale exist¼ a şi pentru alte m¼ arimi precum
c¼
aldura latent¼a de evaporare (c¼ aldura necesar¼ a pentru a evapora un kilo-
gram de substanţ¼ a), c¼aldura speci…c¼ a (c¼
aldura necesar¼ a pentru a creşte
temperatura unit¼ aţii de mas¼a cu un grad), coe…cientul de tensiune su-
per…cial¼a.
O alt¼a proprietate important¼ a este anomalia dilat¼ arii apei care are o
mare importanţ¼ a în menţinerea vieţii. Aceast¼ a anomalie este prezentat¼ a
în Fig. 6.1. Apa are volum maxim la temperatura de 4 C. În plus
prin îngheţare volumul apei creşte. Din acest motiv, spre deosebire de
73
Figura 6.1: Densitatea apei în funcţie de temperatur¼

a.
alte substanţe, gheaţa pluteşte la suprafaţa apei, iar temperatura apei la

fundul lacurilor nu scade sub valoarea de 4 C atunci când temperatura
atmosferei este sub 0 C. Acest lucru este posibil deoarece densitatea
apei la 4 C este maxim¼ a şi apa cu aceast¼a temperatur¼ a coboar¼a la fund.
Pe m¼ asur¼ a ce ne apropiem de suprafaţa apei temperatura straturilor
scade ajungând la 0 C la suprafaţ¼ a. Acesta este motivul pentru care
apa începe s¼ a îngheţe de la suprafaţ¼
a.
C¼aldura speci…c¼ a a apei este c = 4185 J/kg, o valoare foarte mare
fapt ce face ca apa s¼ a …e important¼ a în procesul de termoreglare. Mai
mult c¼ aldura latent¼
a de evaporare (c¼ aldur¼ a necesar¼
a pentru evaporarea
unit¼aţii de mas¼a) este foarte mare fapt ce face ca prin eliminarea unui
gram de ap¼ a s¼
a …e cedat¼ a în exterior o cantitate de c¼ aldur¼
a egal¼a cu
125kJ.
Tensiunea super…cial¼ a a apei este 73 10 3 N/m. Dizolvarea de s¼ aruri
în apa determin¼ a creşterea tensiunii super…ciale a acesteia. De exem-
plu pentru o soluţie de sare (NaCl) de 10% tensiunea super…cial¼ a este
3
77 10 N/m, iar dac¼ a concentraţia creşte la 25% tensiunea super…cial¼ a
devine 84 10 3 N/m. În cazul în care apa conţine substanţe organice
apa are o tensiune super…cial¼ a mai mic¼ a. Astfel o soluţie de acid acetic
74
cu concentraţia 20% are tensiunea super…cial¼

a 46 10 3 N/m.
6.2 Apa grea

Apa grea a fost descoperit¼ a de Urey în anul 1932, moment care co-
incide şi cu descoperirea neutronului. Exist¼ a dou¼a forma de ap¼ a grea
D2 O şi DOH unde cu D este deuteriu. Deuteriu este un izotop stabil
al hidrogenului al c¼ arui nucleu conţine un proton şi un neutron. Apa
grea conţine cantit¼ aţi mari de D2 O. În instalaţiile care produc apa grea
se obţine şi apa uşoar¼ a care conţine o cantitate mult mai mic¼ a de deu-
teriu decât apa obişnuit¼ a. Proporţia de deuteriu faţ¼
a de hidrogen în apa
obişnuit¼
a este156 ppm (p¼ arţi pe milion). În Tabelul 6.4 sunt prezentate
comparativ parametrii caracteristici pentru ap¼ a obişnuit¼
a şi ap¼
a grea.
Tabelul 6.4
Comparaţie între propriet¼
aţile apei grele şi apei obişnuite
Parametri H2 O D2 O
18 20
3
g/cm 0,997075 1,10446
3
max g/cm 1,00000 1,10597
ts ( C) 0 3,802
tf ( C) 100 101,43
(N/m) 0,07275 0,0673
"r 81,5 80,7
n 1,333207 1,3283
(daP) 0,001009 0,00126
În Tabelul 6.4 este masa molar¼ a, este densitatea, max este densi-
tatea maxim¼ a, ts este temperatura de solidi…care, tf este temperatura de
…erbere, este coe…cientul de tensiune super…cial¼ a, "r este permitivitatea
relativ¼
a, n este indicele de refracţie iar este coe…cientul de vâscozitate
la 20 C:
Exist¼a dou¼
a cauze pentru aceste propriet¼ aţi ale apei: momentul de
dipol al moleculei de ap¼ a şi disponibilitatea acesteia de a crea leg¼ aturi de
hidrogen.
75
6.3 Structura spaţial¼

a a apei şi momentul
de dipol
Atunci când doi atomi interacţioneaz¼ a dou¼ a m¼arimi sunt importante
energia de ionizare care reprezint¼ a energia minim¼ a necesar¼a pentru a
îndep¼ arta un electron neutru şi a…nitatea electronic¼ a care este energia
câştigat¼
a când un atom neutru accept¼ a un electron în plus.
Deşi capacitatea unei specii atomice de a câştiga sau pierde elec-
troni este determinat¼ a de doi factori, energia de ionizare şi a…nitatea
electronic¼ a, o m¼ arime adecvat¼ a pentru a m¼ asura aceste lucruri este
electronegativitatea. Practic electronegativitatea poate … de…nit¼ a ca
o m¼ asur¼a a atracţiei exercitate de un atom asupra electronilor a‡aţi în
stratul de valenţ¼ a, proprii şi proveniţi din alţi atomi. În aceast¼a scar¼
a
a electronegativit¼ aţii, gazele nobile au electronegativitatea egal¼ a cu zero
în timp ce ‡uorul care prezint¼ a cea mai mare atracţie pentru electroni,
are electronegativitatea egal¼ a cu 4. În Tabelul 6.5 sunt prezentate elec-
tronegativit¼ aţile mai multor atomi.
Tabelul 6.5
Valori ale electronegativit¼
aţii pentru diverşi atomi
Atom Electronegativitate
oxigen 3,5
clor 3
brom 2,8
carbon, iod 2,5
hidrogen 2,1
sodiu 0,9
litiu 1
potasiu 0.8
calciu 0,6
Dac¼a diferenţa electronegativit¼

aţilor dintre doi atomi este mare, când
cei doi atomi sunt aduşi în apropiere unul de altul, cel cu electronega-
tivitate mai mic¼a are tendinţa s¼
a piard¼ a un electron în favoarea celui cu
electronegativitate mai mare.
76
Figura 6.2: Moment de dipol şi momentul de dipol al apei.
Din acest motiv se constat¼ a c¼

a leg¼atura O-H este una puternic po-
larizat¼
a. Electronul este atras puternic de oxigen care devine înc¼ arcat
negativ, iar hidrogenul se încarc¼ a pozitiv. Acest lucru trebuie înţeles
în sensul c¼a probabilitatea de a g¼ asi electronul în apropierea atomului
de oxigen este mult mai mare decât abilitatea de a g¼ asi electronul în
apropierea hidrogenului.
Din acest motiv sarcinile pozitive a celor doi atomi de hidrogen se
resping, astfel c¼
a unghiul dintre cele dou¼a leg¼
aturi va … mai mare de 90
0
grade şi anume 104 28 (Fig. 6.2). Astfel molecula de ap¼ a const¼a din doi
dipoli care se compun şi rezult¼a dipolul rezultant. Un dipol const¼ a din
dou¼a sarcini egale dar de semne contrare a‡ate la distanţa l. Unui dipol
i se asociaz¼
a o m¼arime numit¼ a dipol electric care se de…neşte ca …ind
p~ = q~l
unde ~l este vectorul de poziţie al sarcinii pozitive faţ¼ a de sarcina neg-
a. Momentul dipolar al apei este p = 6; 2 10 30 Cm.
ativ¼
Faptul c¼a moleculele de ap¼ a posed¼
a un moment dipolar, înseamn¼ a c¼
a
acestea au o tendinţ¼ a de aliniere într-un câmp electric. Acest fenomen
contrabalanseaz¼ a tendinţa de distribuire aleatorie a momentelor de dipol,
datorit¼a mişc¼
arii de agitaţie termic¼
a. Aceast¼
a proprietate este utilizat¼a în
cuptoarele cu microunde. Aplicând un câmp electric oscilant moleculele
de ap¼a intr¼
a într-o mişcare de oscilaţie. Datorit¼
a forţelor de frecare (vâs-
cozitate) energia transferat¼ a de câmpul electromagnetic moleculelor de
ap¼a se transform¼ a în c¼
aldur¼a.
b) Leg¼atura de hidrogen
Faptul c¼a electronii stau în majoritatea timpului în apropierea atomu-
77
Figura 6.3: Structura tetragonal¼

a a gheţii.
lui de oxigen face ca atomul de hidrogen s¼ a se comporte ca un proton. În

acest caz atomii de hidrogen determin¼ a în apropierea lor un câmp electric
foarte puternic. Orice alt ion pozitiv monovalent are sarcina distribuit¼ a
într-o regiune mult mai mare în spaţiu şi câmpul electric este mult mai
mic. Câmpul electrostatic al protonului poate interacţiona cu cap¼ atul
negativ al altor molecule polare.
Astfel hidrogenul dintr-o molecul¼ a de ap¼ a va interacţiona cu un atom
de oxigen dintr-o alt¼a molecul¼ a de ap¼ a. Aceste interacţii sunt cunoscute
ca leg¼
aturi de hidrogen. În acest caz distanţa dintre atomii de oxigen şi
hidrogen este de 0,276 nm. Ea este mai mare decât distanţa dintre un
atom de hidrogen şi oxigen legaţi printr-o leg¼ atur¼a covalent¼ a care este
0,099nm.
Polarizarea leg¼aturii H O în molecula de ap¼ a are consecinţe nu nu-
mai pentru comportarea sa electrostatic¼ a, dar şi pentru disponibilitatea
moleculei de a realiza leg¼ aturi de hidrogen. Aceste leg¼ aturi pot … reali-
zate cu alte molecule de ap¼ a sau alte tipuri de molecule. Structura gheţii
necesit¼a o oarecare atenţie. Aşa cum este ar¼ atat în Fig. 6.3 gheaţa prez-
int¼
a o structur¼ a tetragonal¼ a în care atomii de oxigen sunt legaţi prin
intermediul unor leg¼ aturi de hidrogen cu doi atomi de hidrogen ai unor
molecule vecine. O astfel de structur¼ a construit¼ a în spaţiul tridimensional
78
Figura 6.4: Structura tetragonal¼

a a gheţii.
constituie structura cristalin¼ a a gheţii. M¼asur¼atorile termodinamice ca

şi investigaţiile cu ajutorul spectroscopiei în infraroşu indic¼ a faptul c¼ a
aceste structuri nu vor … distruse în totalitate când gheaţa se topeşte. Se
formeaz¼ a aşa numiţi clusteri în care moleculele de ap¼ a sunt legate ca cele
din gheaţ¼a. Dimensiunea acestor clusteri se micşoreaz¼ a odat¼a cu creşterea
temperaturii. În vecin¼ atatea punctului de topire în jur de 90 650 de
molecule formeaz¼ a un cluster în timp ce în apropierea punctului de
…erbere numai 25 75 molecule sunt conectate în cluster. Acesta este
motivul pentru care vâscozitatea apei scade cu creşterea temperaturii.
Aceast¼ a proprietate a moleculelor de ap¼ a este inclus¼a în modelul propus
de Nemethy şi Scheraga (Fig. 6.4).
În clusteri apar structuri netetraedrice, iar cele tetraedrice sunt puter-
nic perturbate de mişcarea de agitaţie termic¼ a. Aceste structuri se a‡a¼
într-o continu¼ a mişcare. O leg¼ atur¼
a de hidrogen oscileaz¼ a cu o frecvenţ¼ a
de 0; 5 1013 Hz. Timpul mediu de viaţ¼ a al unui cluster este de aproxi-
mativ 10 10 10 11 s. Rezult¼ a c¼
a, în timpul oscilaţiilor …ecare atom de
hidrogen va forma de 100 1000 de ori leg¼ atura de hidrogen cu acelaşi
atom de oxigen înainte de a se conecta cu alt atom de oxigen.
În structurile biologice, structura apei este in‡uenţat¼ a de interacţiile
apei cu ionii şi moleculele organice. O parte din acestea sunt de natur¼ a
79
electrostatic¼
a iar altele sunt datorate leg¼ aturilor de hidrogen.
Câmpul electrostatic din jurul unui ion va determina o orientare mai
slab¼a sau mai puternic¼ a a moleculelor de ap¼ a deoarece momentul de dipol
al acestora tinde s¼ a se orienteze paralel cu câmpul electric. Împotriva
acestor orient¼ari acţioneaz¼ a in‡uenţa celorlalte molecule de ap¼ a şi miş-
carea de agitaţie termic¼ a. Aşa cum se ştie, intensitatea câmpului electric
descreşte cu distanţa de la centrul ionului. De aceea trebuie considerate
dou¼a regiuni în jurul ionului. În vecin¼ atatea ionului exist¼ a o regiune de
hidraţie primar¼ a unde se a‡a¼ un mic num¼ ar de molecule de ap¼ a care
sunt puternic orientate în câmpul electric al ionului. A doua regiune,
mai îndep¼ artat¼
a de ion, poart¼ a numele de regiune de hidraţie secun-
dar¼a. La aceast¼ a distanţ¼a câmpul electric este prea slab pentru a orienta
moleculele de ap¼ a, dar su…cient de puternic pentru a perturba structura
normal¼ a a apei.
Efectele de hidraţie care nu sunt cauzate direct de interacţiile elec-
trostatice directe poart¼ a numele de hidraţie de ordin doi. În acest caz
leg¼
aturile de hidrogen dintre moleculele de ap¼ a şi moleculele organice
determin¼ a structura stratului de ap¼ a din vecin¼ atatea acestora.
Hidratarea de ordin doi joac¼ a un rol predominant în formarea confor-
maţiei macromoleculelor. În cursul acestui proces se modi…c¼ a entropia
macromoleculei şi mediului opus din jurul acestora.
Se consider¼a urm¼ atorul exemplu: …e o macromolecul¼ a în jurul c¼areia
moleculele de ap¼ a se orienteaz¼ a perpendicular pe aceasta. Din acest mo-
tiv entropia unit¼ aţii de volum a apei de lâng¼ a macromolecule este mai
mic¼a decât entropia unit¼ aţii de volum a apei care se a‡a¼ la distanţ¼ a mare
de macromolecule. Acest lucru este datorat faptului c¼ a lâng¼a macromole-
cule, moleculele de ap¼ a sunt ordonate. Este posibil ca macromolecula s¼ a
se strâng¼a într-o structur¼ a elicoidal¼ a. Din acest motiv entropia macro-
moleculelor scade.
Îns¼a datorit¼
a acestei structuri suprafaţa macromoleculei în contact
direct cu apa scade, astfel c¼ a mai puţine molecule de ap¼ a se orienteaz¼ a
ordonat. Din acest motiv entropia apei creşte. Pentru ca acest proces
s¼
a …e posibil este necesar ca entropia total¼ a a sistemului (SM + SA)
s¼
a creasc¼a. Procesul este prezentat în Fig.6.5. Conform principiului al
doilea, astfel de procese pot avea loc în mod spontan.
Trebuie remarcat c¼ a, volumul molar al apei este dependent de gradul
de organizare molecular de ap¼ a. Cu cât mai multe molecule de ap¼ a sunt
ordonate, cu atât volumul molar de ap¼ a este mai mic. Revenind la exem-
80
Figura 6.5: Orientarea moleculelor de ap¼ a lâng¼

a o macromolecul¼ a este
reprezentat¼ a sub form¼ a de bare. În contrast cu sc¼ aderea entropiei la for-
marea elicei (S1M > S2M ) entropia apei creşte (S1a < S2a ) . Aceasta duce la
creşterea entropiei întregului sistem (S1T < S2T ).
plul anterior volumul sistemului este mai mic în starea în care molecula
este desf¼
aşurat¼a deoarece în acest caz mult mai multe molecule sunt or-
donate la suprafaţa macromoleculelor. Creşterea presiunii într-un sistem
duce la micşorarea volumului acestuia. În cazul c¼a sistemul este format
dintr-o soluţie de macromolecule structurate în ap¼ a, creşterea presiunii
duce la destructurarea macromoleculelor şi sistemelor macromoleculare.
Prin destructurare creşte suprafaţa pe care moleculele de ap¼ a se pot or-
dona. Pentru ca acest fenomen s¼ a aib¼
a loc sunt necesare presiuni de
10-100 MPa. În aceste condiţii membranele şi alte structuri supramole-
culare sunt distruse. În acest context trebuie amintit c¼a la adâncime de
10 km de suprafaţa oceanului, presiunea hidrostatic¼ a ajunge la valori de
100 MPa.
6.4 Solubilitatea molecular¼

a în ap¼
a
Reţeaua leg¼
aturilor de hidrogen afecteaz¼ a solubilitatea moleculelor
mici în ap¼
a. Astfel, unele substanţe se amestec¼
a în mod liber în ap¼
a (de
81
Figura 6.6: Reţeaua leg¼

aturilor de hidrogen care înconjoar¼
a moleculele nepo-
lare.
exemplu peroxidul), alte substanţe se dizolv¼ a uşor în ap¼a (zah¼arul), iar

altele se dizolv¼a greu (uleiul)
a) Substanţele care se amestec¼a liber
Ca exemplu se poate da moleculele de peroxid H2 O2 . Atomii de hidro-
gen pot crea leg¼ aturi de hidrogen cu atomii de oxigen din moleculele de
ap¼a. Astfel introducerea de H2 O2 perturb¼ a puţin reţeaua leg¼
aturilor de
hidrogen din ap¼ a.
b) Substanţele care dizolv¼a greu în ap¼a
Moleculele de ulei care constau din lanţuri de molecule nepolare nu
permit moleculelor de hidrogen s¼ a realizeze leg¼aturi de hidrogen. În acest
caz, moleculele de ap¼ a creaz¼
a o reţea de leg¼
aturi (Fig. 6.6) care înglobeaz¼ a
moleculele nepolare.
Din acest motiv, num¼ arul de leg¼aturi de hidrogen mediu pe molecul¼ a
nu scade foarte mult. Forma reţelei care se formeaz¼ a în jurul moleculei
face ca ordonarea moleculelor de ap¼ a s¼a creasc¼a foarte mult şi entropia
sistemului s¼a scad¼a. Din acest motiv, valoarea energiei libere F = U T S
creşte. Moleculele de ap¼ a nu pot forma leg¼ aturi de hidrogen cu obiectele
nepolare. Moleculele de ap¼ a pot sacri…ca anumite leg¼ aturi de hidrogen
cu creşterea corespunz¼ atoare a energiei de interacţie, sau cu micşorarea
entropiei. În ambele cazuri energia liber¼ a creşte. Modi…carea structurii
apei prin introducerea unor molecule nepolare este complex¼ a şi nu se
82
Figura 6.7: Solubilitatea unor molecule mici nepolare în ap¼ a ca funcţie de

temperatur¼a. Solubilitatea reprezint¼
a procentul de solutului în ap¼
a.
poate realiza un calcul explicit. Nu se poate explica apriori care situaţie

menţionat¼ a mai sus va … aleas¼ a de ap¼ a.
În anumite cazuri se poate porni de la faptul c¼ a unele molecule mici
nepolare devin mai puţin solubile în ap¼ a atunci când temperatura creşte
(Fig. 6.7).
Acest fapt este datorat faptului c¼ a la temperaturi mari este mai greu
s¼
a se creeze reţeaua moleculelor nepolare.
M¼ asur¼
atori detaliate con…rm¼ a c¼
a la temperatura camerei termenul
entropic este predominat în variaţia energiei libere F = U T S.
De exemplu când propanul (C3 H8 ) se dizolv¼ a în ap¼a, variaţia energiei
libere total¼a pe molecul¼ a este F = 6; 4kB T . Variaţia
T S = 9; 6kB T şi U = 3; 2kB T: Distanţa mic¼ a de acţiune a leg¼a-
turilor de hidrogen conduce la concluzia c¼ a reţeaua leg¼
aturilor de hidro-
gen va …perturbat¼ a numai în stratul molecular din apropierea moleculelor
nepolare. Creşterea energiei libere va … proporţional¼ a cu suprafaţa mole-
culelor nepolare. De exemplu, solubilitatea lanţurilor de hidrocarbon
descreşte cu creşterea lungimii lanţurilor de hidrocarbon. Considerând
creşterea în energia liber¼ a prin introducerea unei singure molecule de
propan în ap¼ a şi împ¼arţind aceast¼ a creştere prin suprafaţa aproximativ¼ a
a unei molecule (2 nm2 ) se g¼ aseşte creşterea energie libere pe unitatea de
suprafaţ¼a 3kB T =nm2 :
c) Dizolvarea moleculelor nepolare mici
83
Ca şi hidrocarburile aceste molecule nu pot forma leg¼ aturi de hidro-

gen cu apa. Totuşi aceste molecule pot interacţiona din punct de vedere
electrostatic cu apa rezultând o micşorare a energiei potenţiale electrosta-
tice fapt ce poate compensa pierderea de entropie. Astfel, solubilitatea
acestor molecule este situat între tipurile de molecule studiate anterior.
d) Solvatare - hidratare. Solubilitatea se explic¼ a în acest caz prin
formarea unor leg¼ aturi slabe dintre moleculele de solvit (substanţa dizol-
vat¼a) şi solvent. Termenul de hidratare se utilizeaz¼ a când solventul este
apa. În cazul c¼ a solvitul este format din ioni, interacţiile sunt de tipul
ion-dipol. Astfel de …ecare ion de solvit se leag¼ a cu mai multe molecule
de ap¼a (Tabelul 6.6).
Tabelul 6.6
Num¼
ar de molecule de ap¼
a care se leag¼
a de diversi ioni
Ion Nr. molecule de ap¼a
Li+ 13
Na+ 8
K+ 4
NH+ 4 4
Ca2+ 10
6.5 Soluţii
În materia biologic¼a exist¼a sisteme …zice multicomponent constituite
din particule de natur¼ a chimic¼a diferit¼
a. Sistemele multicomponent se
stabilesc în urma unor procese diferite precum: dizolvarea, difuzia,
sinterizarea amestecurilor. Ansamblul astfel format se restructureaz¼ a
în funcţie de modul în care interacţioneaz¼ a particulele constituente în
noile condiţii. Particulele se redistribuie la nivel molecular omogen sau
se constituie în domenii. În primul caz, se obţin soluţii iar în cel de-al
doilea caz se formeaz¼ a amestecuri de faze.
Se numeşte soluţie, o faz¼ a omogen¼ a din punct de vedere chimic,
având în constituţia sa dou¼ a sau mai multe substanţe chimice diferite
numite constituenţi. Procesul prin care o substanţ¼ a gazoas¼
a, lichid¼
a sau
solid¼
a se disperseaz¼a se numeşte dizolvare. Substanţele participante au
roluri diferite. Dizolvantul sau solventul permite dizolvarea iar sub-
stanţa care se dizolv¼
a sau solvitul se disperseaz¼ a în solvent constituind
84
soluţia. Fenomenul de dizolvare în urma c¼ aruia substanţa se descom-

pune în ioni se numeşte disociere. Dac¼ a în urma dizolv¼ arii între mole-
culele sau ionii solvitului şi moleculele solventului se stabilesc leg¼ aturi
noi se obţine un anumit compus chimic. Fenomenul poart¼ a denumirea de
solvatare iar substanţa obţinut¼ a se numeşte solvat. Dac¼ a se stabilesc
leg¼aturi între particulele solvitului şi moleculele de ap¼ a fenomenul poart¼ a
numele de hidratare. Trebuie remarcat c¼ a starea unei particule de sol-
vat sau hidrat este instabil¼ a. Leg¼ aturile respective se refac şi se desfac în
continuu.
În anumite condiţii se formeaz¼ a sisteme disperse care sunt formate din
dou¼ a sau mai multe substanţe, dintre care cel puţin una este dispersat¼ a
în particule mici sau agregate moleculare conţinând un mare num¼ ar de
molecule. Substanţa divizat¼ a în particule mici se numeşte faz¼ a dispers¼ a
iar substanţa care permite dispersia se numeşte faz¼ a dispersiv¼ a. Astfel
de sisteme sunt mai degrab¼ a amestecuri deoarece nu sunt omogene.
În funcţie de m¼ arimea agregatelor moleculare, sistemele …zice astfel
formate au denumiri şi propriet¼ aţi …zice distincte. Când dimensiunea
agregatelor moleculare este de 10 4 10 6 m se obţine o suspensie dac¼ a
sistemul dispers solid–‡uid în care faza solid¼ a disperseaz¼ a este în echilibru
sau are o vitez¼ a de depunere neglijabil¼ a. Dac¼ a amestecul dispers este
format din dou¼ a lichide nemiscibile între ele se obţine o emulsie.
Dac¼ a dimensiunile particulelor sunt 10 7 10 9 m sistemul este o
soluţie coloidal¼ a. Soluţiile coloidale în aer se numesc aerosoli (fum,
ceaţ¼a) iar soluţiile coloidale în ap¼a se numesc hidrosoli (substanţe com-
ponente ale organismelor vegetale şi animale).
Ca o observaţie, trebuie remarcat c¼ a o soluţie reprezint¼
a o faz¼a omoge-
n¼a. Prin omogenitate chimic¼ a se înţelege faptul c¼ a proporţiile în care
sunt conţinuţi componenţii sunt aceleaşi în …ecare element de volum.
Spre deosebire de soluţii, amestecul nu este omogen din punct de vedere
chimic. În limbajul comun nu se ţine seama întotdeauna de distincţia
precedent¼ a. Astfel se spune c¼ a aerul este un amestec de azot şi oxigen
deşi conform de…niţiilor precedente este vorba de o soluţie.
Dac¼ a soluţia este format¼ a din n componenţi se noteaz¼ a cu
1; 2; 3 :::: n (6.1)
numerele de moli ale acestor componenţi şi cu num¼

arul total de moli
85
din care este alc¼

atuit¼
a soluţia:
= 1 + 2 + ::: + n (6.2)
Pentru a caracteriza compoziţia unei soluţii se vor utiliza m¼
arimile
intensive:
i
xi = i = 1; 2::::n (6.3)
numite …e fracţii molare …e concentraţii molare.
6.5.1 Soluţii diluate

O soluţie, indiferent de starea de agregare, se numeşte diluat¼
a dac¼a
num¼ arul de moli al unuia din componenţi este mult mai mare decât suma
numerelor de moli ai tuturor celorlalţi componenţi. Componentul acesta
se numeşte solvent.
Pentru simpli…care se va considera o soluţie cu o singur¼ a substanţ¼
a
dizolvat¼
a. Notând cu 0 num¼ arul de moli de solvent şi cu num¼ arul de
moli ai substanţei dizolvate:
0 (6.4)
Concentraţiile molare sunt:
0
x0 = şi x = (6.5)
0+ 0+
Pentru o substanţ¼
a dizolvat¼
a potenţialul chimic se scrie ca:
(0)
= + RT ln x (6.6)
unde (0) poate … interpretat ca un potenţial chimic într-o stare de refe-
rinţ¼
a. Pentru solvent potenţialul chimic de referinţ¼
a este cel al substanţei
solventului pur.
În cazul soluţiilor reale, concentraţia x trebuie înlocuit¼ a cu o nou¼ a
m¼arime numit¼ a activitate a. Activitatea se exprim¼ a în funcţie de con-
centraţia molar¼a prin relaţia:
a = fx (6.7)
unde f este coe…cientul de activitate şi reprezint¼ a fracţia din sub-
stanţa respectiv¼a care contribuie la fenomenele speci…ce soluţiei. Atunci
relaţia care exprim¼a potenţialul unui component din soluţie se scrie:
(0)
= + RT ln a (6.8)
86
6.6 Disocierea apei

Un fapt extrem de important este acela al disocierii apei în ioni de
hidrogen şi ionul de hidroxil OH . Rata de disociere a fost g¼ asit¼
a ca
5 1
…ind 2; 5 10 s , ceea ce înseamn¼ a c¼a în medie o molecul¼ a disociaz¼a
odat¼ a în 11 ore. La un moment dat exist¼ a 2; 5 1016 ioni de hidrogen
şi un num¼ ar egal de ioni de hidroxil. Num¼ arul de molecule de ap¼ a dintr-
25
un litru este aproximativ de 3 10 , astfel c¼ a ionii de hidrogen sunt
su…cient de dep¼ artaţi între ei. Astfel între doi ioni de hidrogen sau între
doi ioni de hidroniu exist¼ a în medie 800 de molecule de ap¼ a. Între un
ion de hidrogen şi unul de hidroxil exist¼ a aproximativ 400 de molecule de
ap¼ a. Aceasta înseamna c¼ a ionii respectivi interacţioneaz¼ a în primul rând
cu apa şi cu o probabilitate foarte mic¼ a între ei. Din acest motiv ambele
tipuri de ioni se pot asocia cu moleculele neutre de ap¼ a. Astfel, ionul de
+
H se poate asocia cu molecule de ap¼ a şi formeaz¼ a ionul de hidronium
H3 O+ .
H2 O H+ + OH
Un ion de H+ st¼ a asociat cu o molecul¼ a de apa o picosecund¼ a înainte

de a o p¼ ar¼
asi. O molecul¼ a de ap¼ a se va asocia cu ioni de hidrogen la
…ecare 0; 5 ms. Trebuie remarcat c¼ a mobilitatea ionilor de H+ şi OH
este mult mai mare decât a ionilor de Na+ şi K+ deoarece ultimii atrag în
jurul lor multe molecule de ap¼ a şi deci în timpul mişc¼
arii, aceştia trebuie
s¼
a deplaseze acest întreg ansamblul format. Disocierea unei molecule
implic¼a un consum de energie. În procesele considerate, sursa de energie
este mişcarea termic¼
a. Rata unor astfel de procese creşte cu temperatura
deoarece creşte agitaţia termic¼
a şi implicit energia termic¼ a.
Pornind de de…nirea constantei de reacţie s-a demonstrat c¼ a para-
metrul
Ke = cH + cOH (6.9)
este constant. Valoarea acestui parametru este de 10 14 (moli/l)2 la 25

C. Astfel în condiţii neutre concentraţia …ec¼ arui ion este 10 7 moli/litru.
Într-o soluţie pot …şi alte surse de ioni de hidrogen şi hidroxil. Astfel dac¼
a
concentraţia de H+ se ridic¼ a la 10 2 moli/litru concentraţia de OH scade
la 10 12 moli/litru. Un mod convenţional pentru a nota concentraţia
87
ionilor de H+ a fost sugerat de Soren Sorensen în anul 1909 şi utilizeaz¼

a
simbolul pH:
pH = lg cH + (6.10)
Apa pur¼a are deci pH= 7: Astfel, pH = 1 corespunde unei concentraţi
de 10 1 moli/litru în timp ce o concentraţie de 10 14 corespunde un pH
= 14.
Prezenţa unui acid creşte concentraţia de ioni de hidrogen şi micşore-
az¼
a pH-ul. Invers o baz¼a creşte valoarea pH-ului.
Tabel 6.7 Valori ale pH-ului pentru diverse substanţe

Nr. Substanţ¼ a pH
1 Acid baterie 0,5
2 Suc gastric 1
3 Suc l¼amâie 2,4
4 Cola 2,5
5 Suc portocale 3,5
6 Bere 4,5
7 Cafea 5
8 Ceai 5,5
9 Urin¼ a 6
10 Lapte 6,5
11 Saliv¼ a 6,5-7,4
12 Sânge 7,35-7,45
13 Ap¼ a de mare 8
14 Secreţie de pancreas 8,1
15 S¼ apun 9-10
16 Sod¼ a caustic¼
a 13,8
În 1922 Nicolaus Bronsted şi Thomas Lawry, în mod independent, au

constatat c¼a orice compus care poate pierde un proton este un acid iar
orice compus care poate accepta un proton este o baz¼ a. Vom considera
în mod asem¼ an¼ator descrierea unui acid. Acidul produs pornind de la
baza care accept¼ a un proton este acidul conjugat bazei. Un exemplu de
pereche acid–baz¼ a este acidul acetic şi baza sa ionul de cetat. Aceast¼a
pereche are o proprietate important¼ a şi anume rezist¼
a schimb¼arilor pH-
lui din soluţie, adic¼
a acţioneaz¼
a ca o substanţ¼
a tampon. pH-ul acidului
88
acetic este 4,8 dar schimbarea de 2 ori în raportul acid–baza duce numai
la o modi…care de 0,5 în pH. O clas¼ a important¼ a de substanţe tampon în
sistemele biologice sunt substanţele care conţin atât grup¼ ari bazice cât
şi acide care sunt numite amfoliţi. Ca un prim exemplu de anfoliţi se
pot menţiona aminoacizii. Valoarea pH-ului substanţelor amfolite este
puternic in‡uenţat de structura apei înconjur¼ atoare. Ele sunt capabile
s¼a lege protoni sau s¼
a elibereze protoni în aşa fel încât pH-ul soluţiei s¼
a
…e stabilizat.
Capitolul 7
Difuzia
7.1 Mişcarea Brownian¼

a
În anul 1828 botanistul Rober-Brown a observat c¼ a particulele de
polen a‡ate în ap¼ a prezint¼a o mişcare dezordonat¼ a vizibil¼
a la micro-
scop. Particulele de dimensiuni de 1 m, aşa cum sunt cele de polen
sunt enorme faţ¼a de dimensiunile moleculelor. Vom numi generic aceste
obiecte ca particule coloidale. Experimental s-a constat c¼ a:
–mişcarea particulelor de polen nu se opreşte niciodat¼ a
–mişcarea este mai intens¼ a la temperaturi mai mari
În jurul anului 1860 s-a presupus ca mişcarea brownian¼ a este determi-
nat¼a de ciocnirile suferite de particulele de polen din partea moleculelor
mediului care se a‡a¼ într-o continu¼ a agitaţie termic¼a. Totuşi aceast¼
a ex-
plicaţie nu rezolv¼
a problema deoarece moleculele de ap¼ a sunt mult mai
mici decât cele de polen, chiar dac¼ a rata ciocnirilor este de 1012 cioc-
niri/secund¼ a. Practic cele mai multe deplas¼ ari ale particulelor de polen
datorate acestor ciocniri sunt extrem de mici şi deci nu vor … vizibile.
Totuşi este posibil ca particulele de polen s¼ a sufere o deplasare mult mai
mare, atunci când dintr-o parte sunt ciocnite de mult mai multe mole-
cule decât din cealalt¼a parte. Astfel, Einstein a considerat c¼ a ceea ce se
observ¼ a la microscop sunt deplas¼ arile aleatorii, mari şi rare.
Studiind aceste deplas¼ ari mari şi rare nu se con…rm¼ a numai dac¼ a pre-
supunerea este corect¼ a, ci se poate ajunge şi la o caracterizare a mişc¼ arii
moleculare invizibile.
Pentru simpli…care se consider¼ a o mişcare aleatorie într-o dimensiune.
89
90
Figura 7.1: Posibilit¼

aţile unei mişc¼
ari aleatorii adimensionale format¼
a din trei
paşi.
Astfel se consider¼ a c¼ a într-un interval de timp t o particul¼ a se poate

deplasa pe distanţa L: Probabilit¼ aţile ca ea sa se deplaseze la dreapta şi
la stânga le presupunem egale cu 21 .
În Fig. 7.1 este prezentat¼ a situaţia unei mişc¼ari aleatorii din trei paşi.
Exist¼a 8 posibilit¼
aţi:
Astfel la …nalul mişc¼ arii particula este posibil s¼ a ajung¼ a la coordo-
natele 3L, L, L şi 3L de pa axa Ox.
Dac¼a se calculeaz¼ a media coordonatei la care ajunge particula rezult¼ a:
3L + L + L L+L L L 3L
hx3 i = =0 (7.1)
8
La aproximativ acelaşi rezultat se ajunge dac¼ a se consider¼
a un num¼ ar
foarte mare de particule care se deplaseaz¼ a aleatoriu de-a lungul axei Ox.
Totuşi probabilitatea ca mişcarea s¼a se termine în origine este mic¼ a (în
acest caz este chiar nul¼ a).
Din acest motiv mai degrab¼ a este bine s¼
a se calculeze media p¼atratelor
deplas¼arilor x2 . În acest caz:
2 9L2 + L2 + L2 + L2 + L2 + L2 + L2 + 9L2
hx i = = 3L2 (7.2)
8
Astfel, se poate de…ni o "deplasare medie" ca …ind
p p
dm = hx2 i = 3L:
91
Problema care se pune este aceea de a calcula la ce distanţ¼ a ajunge

o particul¼a care execut¼a o mişcare aleatorie, faţ¼
a de poziţia sa iniţial¼
a,
pasul mişc¼arii …ind L. Se noteaz¼ a deplasarea cu kj L, unde kj = 1.
a particula se poate deplasa la dreapta sau la stânga
cu aceeaşi probabilitate (0,5). Se consider¼a poziţia iniţial¼
a a particulei
în originea axei Ox. Cu xj se noteaz¼ a coordonata particulei dup¼ a j paşi.
Atunci se poate scrie c¼ a:
hx2j i = h(xj 1 + kj L)2 i = hx2j 1 + 2xj 1 kj L + kj2 L2 i
hx2j i = hx2j 1 i + 2Lhxj 1 kj i + L2

deoarece x2j = 1. Termenul din centru este nul deoarece:
hxj 1 kj i = xj 1 (+1) 0; 5 + xj 1 ( 1) 0; 5 = 0
Rezult¼
a:
hx2j i = hx2j 1 i + L2
Astfel dup¼
a N pasi:
hx2N i = hx2N 1i + L2 = ::: = N L2 (7.3)
Dac¼a se noteaz¼a cu t intervalul de timp în care se produce saltul

egal cu L, se de…neşte constanta de difuzie:
L2
D= (7.4)
2 t
Cum timpul în care se efectueaz¼
a N paşi este:
t=N t (7.5)
rezult¼
a:
x2N = 2Dt (7.6)
Acest rezultat permite determinarea experimental¼ a a constantei de
difuzie D. Pentru aceasta se noteaz¼ a poziţia iniţial¼
a şi …nal¼
a a unei par-
2
ticule, durata mişc¼
arii …ind t. Se calculeaz¼
a x =2t: Se repet¼ a experimentul
de mai multe ori şi apoi se calculeaz¼ a media, considerând c¼ a timpul t nu
se schimb¼a în cursul experimentelor. Rezult¼ a:
x2 hx2 i
D=h i=
2t 2t
92
Se pot extinde consideraţiile f¼acute anterior la cazul bidimensional.

Împ¼arţim planul în p¼ atrate de latur¼
a L. În acest caz considera c¼ a pa-
sul mediu al p mişc¼
arii este reprezentat de diagonala p¼atratului care are
m¼arimea L 2.
Poziţia determinat¼ a de un vector este:
~rN = xN ~ex + yN ~ey
unde ~ex şi ~ey sunt vectorii unitate ai axelor Ox şi Oy.
2
h~rN i = h(xN ~ex + yN ~ey )2 i = hx2N i + hyN
2
i + 2hxN yN ~ex~ey i
2
h~rN i = hx2N i + hyN
2
i
Astfel
2
hrN i = 2Dt + 2Dt = 4Dt (7.7)
În cazul tridimensional spaţiul va … împ¼arţit în cuburi de latur¼
a L.
Pasul mediu
p al mişc¼arii se consider¼a c¼
a este reprezentat de diagonala
cubului L 3. În acest caz:
2
hrN i = 6Dt (7.8)
Modelul poate … considerat şi pentru mişcarea moleculelor. Se pot

determina valorile lui D prin introducerea unor pic¼ aturi de cerneal¼a în
2
ap¼
a şi se m¼
asoar¼
a hrN i. Cunoscând timpul t în care se fac m¼ asur¼
atorile
din experiment rezult¼ a D = 10 9 m2 s 1 .
Cu aceast¼ a valoare a coe…cientului de difuzie se poate calcula timpul
în care o microparticul¼ a a‡at¼
a în centrul unei celule poate ajunge la
marginea ei. Considerând c¼ a raza celulei este R, timpul mediu în care
molecula parcurge spaţiul respectiv este:
t = R2 6D (7.9)
Astfel, dac¼
a R = 1 m rezult¼ a t1 = 0; 2 10 3 s, iar dac¼ a R = 10 m
rezult¼
a t2 = 20 ms = 100t1 .
Din acest exemplu rezult¼ a c¼
a difuzia determin¼a un transport rapid de
substanţe pe distanţe mici. Pe distanţe mari difuzia determin¼ a un trans-
port lent de substanţ¼a. Astfel, în cazul nervului spinal a c¼ arui lungime
este de 1 m difuzia nu este mecanismul prin care anumite proteine pot
s¼
a se deplaseze de-a lungul nervului. Pentru aceasta organismul a creat
motoarele moleculare care s¼ a susţin¼
a transportul respectiv.
93
7.2 Legile difuziei

Difuzia este fenomenul care descrie apariţia unui ‡ux de particule
când exist¼ a concentraţii diferite ale acestora în regiuni diferite. Se con-
statat¼a c¼
a ‡uxul are loc dinspre regiunile cu concentraţie mare spre regiu-
nile în care concentraţia este mic¼ a.
Din acest motiv este necesar c¼ a s¼a se priveasc¼a concentraţia ca o
m¼arime local¼ a care variaz¼a de la punct la punct. Pentru a de…ni concen-
traţia ca o m¼ arime local¼a se consider¼ a într-un sistem de axe tridimen-
sional un punct de coordonate (x; y; z) în jurul c¼ aruia se alege volumul
V foarte mic, dar su…cient de mare pentru a conţine un num¼ ar N de
particule. Atunci concentraţia de molecule în jurul punctului considerat
este raportul dintre num¼ arul N de particule şi volumul V
N
n (x; y; z) = (7.10)
V
În continuare se va folosi noţiunea de concentraţie care va de…nit¼

a ca
raportul dintre masa substanţei considerate M din volumul V şi acest
volum
M
c (x; y; z) = (7.11)
V
Dac¼a se consider¼
a variaţia concentraţiei doar de-a lungul axei Ox
c = c (x) atunci ‡uxul datorat difuziei este unul unidimesional adic¼
a are
loc de-a lungul axei Ox. Reamintim c¼ a densitatea ‡uxului de substanţ¼
a
este
M
j= (7.12)
S t
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick)

Densitatea ‡uxului de substanţ¼a datorit¼
a difuziei este proporţional¼
a
cu gradientul de concentaţie (din jurul punctului considerat).
Gradientul de concentraţie este egal cu raportul dintre diferenţa de
concentraţie c şi distanţa dintre cele dou¼ a puncte x dintre dou¼ a
puncte, adic¼a c= x. Astfel (Fig. 7.2) legea lui Fick se exprim¼ a matem-
atic astfel:
c
j (x) = D (7.13)
x
94
Figura 7.2: Prima lege a difuziei.
sau mai exact

dc
j (x) = D (7.14)
dx
Dac¼a c2 < c1 atunci c < 0 şi j (x) > 0, adic¼
a ‡uxul de particule
este în sensul axei Ox. Dac¼ a c2 < c1 atunci c > 0 şi j (x) < 0, adic¼
a
‡uxul de particule este în sens contrar axei Ox.
7.2.2 Legea a II -a a difuziei

Aceast¼ a lege leag¼
a variaţia concentraţiei în timp de variaţia concen-
traţiei în spaţiu. Astfel dac¼
a se consider¼a cazul unidimesional, concen-
traţia va depinde doar de coordonata x şi timp t:
@c (x; t) @ 2 c (x; t)
=D
@t @x2
În relaţia de mai sus semnul @ înseamn¼ a derivare parţial¼a. Derivata
parţial¼
a a unei funcţii de mai multe variabile, faţ¼
a de o variabil¼a înseamn¼ a
derivarea acesteia considerând celelalte variabile ca …ind constante.
Se vor considera 3 cazuri particulare:
a) concentraţia constant¼ a n = ct. Atunci @n @t
= 0 şi j = 0. În acest
caz nu exist¼ a un ‡ux net de particule în orice direcţie.
b) concentraţia variaz¼ a liniar cu distanţa (Fig 7.3a) şi este staţionar¼
a
în timp.
95
Figura 7.3: Cazuri particulare ale variaţiei concentraţiei: a) variaţie liniar¼

a,
b) variaţie sub form¼
a de clopot.
@n
În acest caz @x
= ct: şi
@n
j= D = ct:
@x
adic¼ a ‡uxul r¼amâne acelaşi în timp.
c) concentraţia la un moment dat este sub form¼a de clopot (Fig 7.3b).
La momentul iniţial curba concentraţiei este cea continu¼ a. Punctele A
şi B sunt puncte de in‡exiune ale curbei n = n(x), adic¼ a puncte în care
@2n
@x2
= 0.
2
Între punctele A şi B @@xn2 < 0 şi atunci @n
@t
< 0 în aceast¼a regiune
@2n
concentraţia de particule scade în timp. În afara regiunii @x2 > 0 şi
@n
@t
> 0, adic¼a concentraţia creşte în timp. În acest mod concentraţia
tinde s¼ a se uniformizeze în spaţiu.
7.3 Difuzia prin membrane

Membranele arti…ciale (celofanul, colodiul şi anumite mase plastice) şi
cele biologice sunt total impermeabile. În general membranelor biologice
exist¼a pori care le traverseaz¼
a, f¼
acând leg¼
atura dintre mediul intra şi
extracelular.
În funcţie de diametrul porilor membranele pot … clasi…cate astfel
(aproximativ)
- diametrul porilor este mai mic de 10 Å: prin membran¼ a poate trece
doar solventul (membrane semipermeabile)
96
- diametrul porilor este situat între 20 - 50 Å: porul permite trecerea

solventului şi a moleculelor mici de solvit dar nu şi a macromoleculelor.
Aceasta este cazul membranelor utilizate în dializ¼ a.
- diametrul porilor este mai mare de 100 Å: porii permit trecerea şi a
solventului şi a solvitului - acestea sunt membrane poroase sau permeabile
Difuzia printr-o membran¼ a a substanţelor poate avea loc sub acţiunea
- un gradient de presiune hidrostatic¼ a (care caracterizeaz¼a fenomenul
de …ltrare) - în cazul solventului
- un gradient de concentraţie caracterizat de fenomenul de difuzie -
în cazul moleculelor dizolvate
a) Densitatea debitului volumic al solventului sub acţiunea presiunii
Conform formulei lui Poisseuille debitul volumic printr-un por este
R4
Qp = p (7.15)
8 L
unde R este raza porului, L este lungimea porului şi este coe…cientul
de vâscozitate al apei şi p este diferenţa de presiune de cap¼
atul porului.
Densitatea ‡uxului volumic printr-un por este:
Q R2
jp = = p (7.16)
R2 8 L
Dac¼a exist¼
a n pori pe unitatea de suprafaţ¼
a atunci debitul volumic
este chiar densitatea debitului volumic:
R4
j = nQp = n p (7.17)
8 L
Se noteaz¼
a cu = n R2 reprezint¼
a fracţia din suprafaţ¼
a ocupat¼
a de
pori şi
R2
j= p = jp (7.18)
8 L
Se de…neşte permeabilitatea hidrostatic¼
a sau coe…cientul de …l-
trare al membranei
R2
L= (7.19)
8 L
Atunci:
j=L p (7.20)
97
b) Fluxul de solvit sub acţiunea gradientului de concentraţie

Se consider¼
a c¼
a densitatea ‡uxului de substanţ¼a printr-un por este
c c
jp = D = D (7.21)
x L
unde L este lungimea porului.
Dac¼a este fracţia din suprafaţ¼
a ocupaţi de pori atunci densitatea
‡uxului de substanţ¼
a prin membran¼ a este
D
j = jp = c (7.22)
L
Se de…neşte permeabilitatea membranei P
D
P = (7.23)
L
Unitatea de m¼
asur¼
a a permeabilit¼
aţii este
m2 s 1
1
[P ] = = ms
m
Astfel pentru membran¼
a prima legea a difuziei se scrie ca:
j= P c (7.24)
Astfel masa care trece prin suprafaţa membranei S şi timpul t este:
M = jS t = PS c t (7.25)
Modelul prezentat anterior este unul simpli…cat. Exist¼ a şi alte fenome-
ne care contribuie la permeabilitatea membranei celulei. Astfel, anumite
molecule se pot dizolva în membran¼ a şi pot p¼
ar¼
asi membrana pe cealalt¼ a
parte. Acest proces se poate studia cu ajutorul membranelor arti…ciale
care nu posed¼ a pori prin suprafaţa lor. Pentru aceasta se introduce co-
e…cientul de partiţie B. Pentru a înţelege ce reprezint¼ a acest coe…cient
se consider¼ a urm¼ atorul exemplu. Fie un vas în care se a‡a¼ ap¼ a şi ulei.
Dac¼ a în vas se introduce şi zah¼ ar se constat¼a c¼a o parte din acesta se
dizolv¼a în ap¼a şi o parte în ulei. Raportul concentraţiilor de zah¼ ar în ulei
şi ap¼
a reprezint¼ a coe…cientul de partiţie. Acest parametru caracterizeaz¼ a
gradul în care moleculele de zah¼ ar prefer¼a un anumit mediu.
98
Figura 7.4: Factor de partiţie.
Se presupune o membran¼ a care separ¼ a doua compartimente în care

exist¼
a soluţii de zah¼ar în ap¼a cu concentraţiile c1 şi c2 .
Astfel pe o faţ¼
a a membranei concentraţia de zah¼ ar în membran¼ a este
Bc1 , iar pe cealalt¼a faţ¼
a concentraţia de zah¼
ar în membran¼ a este Bc2 . În
acest caz rezult¼ a c¼
a permeabilitatea membranei (f¼ ar¼a pori) este (7.4):
BD
P = (7.26)
L
Trebuie remarcat c¼
a pentru glucoz¼ a coe…cientul de permeabilitate
printr-o membran¼ a P t 10 3 ms 1 este cu trei patru or-
a arti…cial¼
dine de m¼arime mai mic decât în cazul unei membrane biologice care are
pori.
7.3.1 Dializa
Membranele dializante sunt membrane cu diametrul porilor de 20-
50 Å, care nu permit trecerea macromeleculelor, dar permit trecerea
moleculelor mici.
Se închide amestecul molecular care trebuie separat într-un sac for-
mat dintr-o astfel de membran¼ a. Aceasta se introduce într-un recipient
conţinând o mare cantitate de ap¼ a pur¼a.
Moleculele mici vor difuza în apa din exteriorul sacului şi în plus acest
lichid numit lichid de dializ¼
a este reînoit pentru a menţine gradienţii de
concentraţii mari. O aplicaţie a acestui fenomen este rinichiul arti…cial
sau hemodializa.
Capitolul 8
Osmoza
Fenomenul de osmoz¼ a este foarte important pentru înţelegerea unui

mare num¼ ar de fenomene …ziologice. El poate … pus în evidenţ¼ a cu aju-
torul unei celule Pfe¤er (Fig. 8.1).
Aceasta const¼a dintr-un clopot de sticl¼a prev¼
azut cu un tub vertical la
un cap¼at. Gura clopotului este închis¼ a cu o membran¼ a semipermeabil¼ a.
Clopotul este umplut cu o soluţie de sare în ap¼ a şi apoi este introdus
într-un vas în care se a‡a¼ ap¼ a pur¼a. Membrana permite trecerea apei
dar nu şi a moleculelor substanţei care a fost dizolvat¼ a. În acest exper-
iment se constant¼ a c¼
a apa penetreaz¼ a membrana, astfel c¼ a nivelul apei
din tub se ridic¼a pân¼a la un anumit nivel. În esenţ¼ a este vorba de un
efect de difuzie: în solvent num¼ arul de molecule din care este format
solventul din unitatea de volum este mai mare decât în soluţie. Astfel
are loc o trecere a solventului pur prin membran¼ a pentru a se egaliza
Figura 8.1: Celula Pfe¤er. În interiorul clopotului se a‡a¼ o soluţie iar în

exteriorul lui solventul pur.
99
100
concentraţia. Existenţa ‡uxului de solvent indic¼ a o stare de neechilibru

între cele dou¼ a sisteme. Se ajunge la echilibru când presiunea hidrosta-
tic¼
a creat¼a de coloana de lichid din tub este echilibrat¼ a de aşa numita
presiune osmotic¼ a.
Presiunea osmotic¼ a a soluţiei reprezint¼a presiunea care trebuie
exercitat¼a asupra soluţiei (sau mai bine zis asupra membranei din inte-
riorul soluţiei) pentru a împiedica solventul pur s¼ a traverseze membrana
care separ¼a cele dou¼ a sisteme(faze). În cazul anterior presiunea osmotic¼a
este egal¼
a cu
= gh (8.1)
unde este densitatea lichidului, g = 9; 8 m/s2 este acceleraţia gravi-
taţional¼
a şi h este în¼
alţimea colanei de lichid.
Ea este determinat¼ a de tendinţa de trecere a moleculelor de ap¼
a în
clopot pentru a micşora concentraţia moleculelor substanţei dizolvate.
Când presiunea hidrostatic¼ a este su…cient de mare moleculele de ap¼a
nu mai pot intra în clopot.
8.1 Legea Van’t Ho¤

Legea a fost obţinut¼
a în anul 1877 de Van’t Ho¤ pornind de la analogia
cu ecuaţia de stare a gazului ideal. El a pornit de la faptul c¼
a 1 mol de gaz
ideal a‡at într-un volum de 1 dm3 la temperatura de 273,15 K exercit¼ ao
presiune de 2; 27 MPa. El a presupus c¼ a moleculele substanţei dizolvate
cu concentraţia 1 mol/litru se comport¼ a la fel ca moleculele unui gaz.
Presiunea determinat¼ a de acestea este presiunea osmotic¼ a. Pentru gazul
ideal:
= RT (8.2)
V
Ecuaţia 8.2 poate … transcris¼ a pentru a se obţine presiunea osmotic¼ a
în forma:
= cRT (8.3)
unde c este concentraţia molar¼a (num¼ ar de moli dintr-un litru), R =
8; 314 J/mol K este constanta universal¼
a a gazelor, iar T este temperatura
în grade Kelvin.
Exemplu: Estimarea presiunii osmotice în cazul celulelor.
101
Se consider¼
a o celul¼
a a‡at¼
a în ap¼
a pur¼a cu raza R0 = 10 m (1 m =
6
10 m)care conţine proteine globulare cu raza de r = 10 nm (1nm
= 10 9 m). Proteinele ocup¼ a o fracţie f = 0; 3 din volumul celulei. S¼a
se determine presiunea osmotic¼ a.
Volumul unei proteine este v = 4 3; 14 r3 =3 astfel c¼ a num¼ arul
de proteine din volumul V este N = f V =v: Atunci num¼ arul de moli
de proteine este = N=NA ; unde NA = 6; 023 1023 este num¼ arul lui
Avogadro. Rezult¼ a concentraţia
3f
c= = = 0; 115 moli/litru
V 4 3; 14 r3 NA
Cu aceast¼ a valoare se poate calcula presiunea osmotic¼ a cu formula

8.3 se obţine 300 Pa.
O astfel de presiune nu poate … suportat¼ a de membrana celulei care
se poate rupe. Astfel presiunea osmotic¼ a este o m¼arime extrem de im-
portant¼ a deoarece în general concentraţia unei anumite substanţe nu este
aceiaşi în interiorul şi exteriorul celulei. Din acest motiv celula trebuie
s¼
a aib¼a mecanisme pentru reglarea presiunii osmotice.
Expresia presiunii osmotice este valabil¼ a pentru soluţii ideale, sau,
cu o anumit¼ a aproximaţie, pentru soluţii foarte diluate. Aceste restricţii
pot … surmontate cu ajutorul unui factor de corecţie g numit coe…cient
osmotic. Coe…cienţii osmotici pentru NaCl, KCl şi zaharoz¼ a funcţie de
concentraţie sunt prezentaţi în Fig. 8.2. Astfel relaţia presiunii osmotice
8.3 devine:
= gcRT (8.4)
Se poate introduce astfel noţiunea de osmolaritate a soluţiei ca …ind

! = gc:
Cu cât concentraţia creşte cu atât factorul g se abate de la valoarea
unitate. În plus, în cazul soluţiilor neideale presiunea osmotic¼ a exerci-
tat¼
a de substanţele care disociaz¼ a este egal¼
a cu suma presiunilor osmo-
tice ale ionilor rezultaţi prin disociere. Dac¼ a o sare, format¼
a din ioni
monovalenţi, precum NaCl disociaz¼ a complet în ionii de Na+ şi Cl ;
concentraţia osmotic¼a activ¼ a este de 2 ori mai mare decât concentraţia
s¼
arii. Trebuie f¼ acut¼
a o distincţie dintre osmolaritatea şi molaritatea
soluţiei. Osmolaritatea unei soluţii 0; 1 moli/litru de NaCl (la 250 C)
este ! = 2 0; 1 g = 2 0; 1 0; 932 = 0; 1864 osmolar.
102
Figura 8.2: Coe…cienţi osmotici g funcţie de concentraţia molar¼

a în soluţie
apoas¼
a.
S¼
a consider¼am situaţia în care substanţa dizolvat¼
a are un factor de
disociere : Factorul de disociere reprezint¼ a raportul dintre num¼
arul
de moli care disociaz¼
a şi num¼arul total de moli.
care disociaz¼
a
=
total
S¼
a presupunem c¼ a prin disociere apar ioni. Dac¼ a în soluţie exist¼
a
moli de substanţ¼a dizolvat¼
a atunci disociaz¼
a moli şi cum …ecare
molecul¼
a disociat¼
a determin¼a apariţia a ioni rezult¼
a c¼
a în sistem apar
moli.
! (disociere) !
Al¼
aturi de aceştia trebuie consideraţi şi (1 ) moli nedisociaţi din
substanţa iniţial¼
a.
Rezult¼a astfel, num¼arul total de moli din soluţie:
T = + (1 )
T = [1 + ( 1)] (8.5)
103
În acest caz, osmolaritate soluţiei ! devine:
! = [1 + ( 1)]cg (8.6)
Relaţia 8.6 se va scrie:

= !RT (8.7)
În …ziologia celulei presiunea hidrostatic¼ a care apare datorit¼ a pre-
siunii osmotice prezint¼a un interes special. Numai în cazul echilibrului
termodinamic al apei în sistem şi numai dac¼ a membrana este cu ade-
v¼arat semipermeabil¼a în raport cu toţi componenţii soluţiei, diferenţa de
presiune osmotic¼ a este egal¼
a cu presiunea hidrostatic¼ a. Pentru soluţi-
ile cu mai mulţi componenţi, cu propriet¼ aţi de permeabilitate diferite,
putem utiliza urm¼ atoarea relaţie între diferenţele de presiune osmotic¼ a şi
diferenţa de presiune hidrostatic¼a:
X
n
p = pi pe = i i (8.8)
i=1
Aceast¼a ecuaţie ia în consideraţie c¼

a într-un sistem cu n substanţe
…ecare determin¼
a o diferenţ¼a în presiunea osmotic¼a:
i = i(interior) e(exterior) (8.9)
În Fig. 8.3 este prezentat¼ a leg¼ atura dintre presiunea hidrostatic¼ a şi
presiunea osmotic¼ a în cazul unei celule.
E…cacitatea producerii diferenţei de presiune hidrostatic¼ a este carac-
terizat¼a cu ajutorul factorului cunoscut ca factorul de re‡exie Staver-
mann. Dac¼ a moli de substanţ¼ a activ¼a ating membrana, se re‡ect¼
a în
timp ce (1 ) o pot penetra. Dac¼ a = 0 membrana este neselectiv¼ a
şi permite trecerea prin ea atât a solventului cât şi a substanţei dizol-
vate. Dac¼ a = 1 atunci membrana permite doar trecerea solventului.
În Tabelul 6.1 sunt ar¼ ataţi diferiţi coe…cienţi de re‡exie a unor substanţe
neelectrolitice în cazul eritrocitelor umane.
Tabelul 6.1
Valori tipice pentru coe…cienţii de re‡exie ai substanţelor neelectrolitice
pentru eritrocitele umane
104
Figura 8.3: Relaţia dintre diferenţa de presiune osmotic¼

a şi diferenţa de pre-
siune hidrostatic¼
a.
Substanţ¼a
Uree 0,79
Etilen glicol 0.36
Glicol 0,88
Acetamid¼ a 0,80
Propiamid¼ a 0.84
Malonamid¼ a 0,91
Spre deosebire de aproximaţia clasic¼ a, acest model ia în consideraţie

c¼
a membrana nu este semipermeabil¼ a, ci doar permiselectiv¼a. Acest fapt
înseamn¼ a c¼ a toate componentele soluţiei pot penetra mai mult sau mai
puţin membrana. În general coe…cientul de re‡exie pentru dizaharide,
zaharoz¼a şi pentru moleculele mai mari este aproape egal cu 1. Moleculele
mai mici, în special acelea care pot penetra direct prin stratul lipidic din
membranele biologice, au valori mai mici decât 1 ale factorului de re‡exie.
În plante, diferenţele de presiuni osmotice genereaz¼ a presiuni care pot
… de sute de kPa: Ele forţeaz¼ a membrana celular¼ a împotriva peretelui
stabilizator al celulei care este uşor penetrabil de ioni şi neelectroliţi.
Spre deosebire de celulele plantelor, celulele animalelor nu pot rezista unei
presiuni interne hidrostatice. În anumite limite schimb¼ arile în presiunea
osmotic¼a a mediului pot … compensate prin modi…carea volumului celulei
f¼
ar¼
a modi…carea suprafeţei membranei. O m¼ arire a suprafeţei membranei
nu poate avea loc f¼ ar¼
a ad¼augare de noi molecule. O diferenţ¼ a de numai
3
1 mosmol (10 osmol) poate genera o presiune intern¼ a de maxim 2; 27
105
Figura 8.4: Dispozitiv pentru punerea în evidenţ¼

a a osmozei şi a ultra…ltr¼
arii
kPa. M¼ asur¼atorile f¼
acute pe membrana eritrocitelor umane a ar¼ atat c¼
a
presiunea maxim¼ a suportat¼a de acestea este 0; 1 kPa. Din acest motiv,
aceste celule au un mecanism complicat pentru osmoreglare, incluzând
un num¼ ar de receptori cuplaţi şi sisteme de transport.
8.2 Ultra…ltrare şi reabsorbţia

Se consider¼ a cazul prezentat în Fig. 8.4. Dispozitivul conţine un
cilindru închis la ambele capete de dou¼ a pistoane mobile şi desp¼ arţit
în dou¼a p¼arţi de o membran¼ a semipermeabil¼ a (membrana permite doar
trecerea moleculelor de ap¼ a). Unul din compartimente conţine doar ap¼ a
iar cel¼
alalt compartiment o soluţie de ap¼ a cu zah¼ar.
De pistonul care este în contact cu apa pur¼ a este legat¼ a o greutate.
Atunci când sistemul este l¼ asat liber pot ap¼
area unul din cele dou¼ a cazuri
a) Când greutatea masei m este mic¼ a datorit¼
a fenomenului de osmoz¼ a
lichidul tinde s¼ a treac¼a în compartimentul din dreapta. Astfel masa m
este ridicat¼a şi soluţia din compartimentul din dreapta se dilueaz¼ a. Sis-
temul efectueaz¼ a un lucru mecanic deoarece masa m este ridicat¼ a în câm-
pul gravitaţional. Energia necesar¼ a pentru a efectua acest lucru mecanic
este preluat¼ a din mediul extern. Astfel se transform¼ a energia termic¼ a în
energie mecanic¼ a.
b) Dac¼ a masa este mare atunci masa m coboar¼ a şi apa pur¼
a trece din
106
Figura 8.5: Fenomenul Starling
compartimentul din stînga în dreapta. Soluţia din compartimentul din

stânga devine mai concentrat¼ a în timp ce în compartimentul din dreapta
se strânge mai mult¼ a ap¼a pur¼
a. Acesta este fenomenul de ultra…ltrare şi
aceasta este o modalitate de a se obţine ap¼ a pur¼
a. Îns¼
a pentru aceasta
este necesar s¼
a se efectueze lucru mecanic. În cazul de faţ¼
a lucrul mecanic
este efectuat de câmpul gravitaţional.
La nivelul vaselor capilare are loc aşa numitul fenomen Starling (Fig.
8.5). În partea arterial¼ a a capilarului presiunea hidrostatic¼ a este mai
mare şi atunci apa împreun¼ a cu moleculele mici pot ieşi din capilar, pe
când în partea venoas¼ a, deoarece presiunea hidrostatic¼a este mic¼
a are loc
fenomenul de osmoz¼ a care duce la trecerea apei din exteriorul vasului
capilar în interiorul acestuia (reabsorbţia).
8.3 Forţa de interacţie dintre macromole-

cule datorit¼
a fenomenului de s¼ ar¼
acire
Se consider¼a dou¼a obiecte mari într-un vas în care exist¼a o suspensie
de obiecte mici cu concentraţia n într-un mediu apos. Experimental se
observ¼a c¼
a obiectele mari se apropie unele de altele. Explicaţia acestui
fenomen porneşte de la ideea c¼a obiectele mari sunt înconjurate de o zon¼ a
de s¼
ar¼
acire a c¼
arei grosime este egal¼a cu raza R a obiectelor mici. Acesta
înseamn¼ a c¼
a centrele particulelor mici nu pot intra în zona respectiv¼ a.
Când cele dou¼ a suprafeţe se apropie, zonele lor de s¼ar¼
acire se unesc
(Fig. 8.6).
Se poate interpreta fenomenul în termeni de presiune osmotic¼ a. În
Fig. 8.6 este ar¼atat¼
a o particul¼a care încearc¼
a s¼
a intre în spaţiul dintre
107
Figura 8.6: Fenomenul de apropiere al unor obiecte mari într-un mediu în care
se a‡a¼ şi obiecte mici.
cele dou¼ a suprafeţe, dar nu reuşeşte.

Fenomenul este echivalent cu cel care se petrece în cazul unei mem-
brane semipermeabile care permite trecerea moleculelor de ap¼ a dar nu
şi a particulelor. Presiunea osmotic¼ a care apare de-a lungul membranei
virtuale forţeaz¼a cele dou¼ a particule mari s¼ a se apropie una de cealalt¼a.
Apa are tendinţa s¼ a ias¼
a din zona de s¼ ar¼
acire. Apare o presiune exterior
care face ca cele dou¼ a obiecte mari s¼ a se apropie.
Rearanjarea structurile din jurul particulelor pare a nu … important¼ a,
dar efectul total al interacţiei datorit¼ a fenomenului de s¼ ar¼
acire este im-
portant. Astfel Dismore A. D., Wong D.T. şi Yodh A. G. au prezentat
un experiment interesant în articolul „Hard sferes vesicle: curvature -
induced forces and partiale - induced curvature” Phys. Rev. Lett, 80,
409-412. Autorii au preparat un vezicul conţinând o particul¼ a cu raza
de aproximativ 0; 25 m şi o suspensie de particule mici cu raza de 0; 04
m. S-a realizat şi un experiment în care particulele mici sunt absente.
S-a observat c¼ a cu cât exist¼ a mai multe particule mici, particula mare
este forţat¼
a s¼
a petreac¼a mai mult timp în apropierea pereţilor veziculului.
Dac¼ a înlocuim particula mare cu macromolecule mari şi particulele mici
cu polimeri cu form¼ a elicoidal¼
a sau proteine globulare mici, se observ¼ a
c¼a obiectele mici ajut¼ a macromoleculele mari s¼ a se g¼
aseasc¼
a una pe alta.
De exemplu introducerea în soluţie a unei proteine BSA (bovin serum
albumin) sau polietilenglicolului (PEG - un polimer) reduce solubilitatea
108
dezoxihemoglobinei şi ale altor proteine mari ajutându-le s¼ a stea împre-

un¼ a. Efectul const¼ a în mişcarea solubilit¼ aţii de 10 ori. Astfel PEG-ul
poate stabiliza anumite complexe moleculare împotriva mişc¼ arii de agi-
taţie termic¼ a. Ad¼ augarea de PEG într-o soluţie care conţine proteine,
îmbun¼ at¼
aţeşte asocierea complexelor de proteine cu un ordin de m¼ arime
şi chiar mai mult.
Prezenţa unor astfel de tipuri de molecule pot creşte rata diferitelor
reacţii de: asamblare a …lamentelor actinice, şi m¼ areşte e…cienţa acţiunii
diferitelor enzime.
Pare paradoxal c¼ a o creştere a dezordini poate asambla anumite obiecte
mari. Trebuie observat c¼ a num¼ arul particulelor mici este mult mai mare
decât al particulelor mari. Astfel dac¼ a se asambleaz¼ a câteva molecule
mari se elibereaz¼ a un spaţiu mare pentru molecule mici. Astfel, de-
zordinea acestor molecule mici creşte. Aceasta duce la creşterea total¼ aa
entropiei.
Capitolul 9
Membrane
9.1 Introducere
În 1855 Carl Nägeli a observat c¼ a exist¼ a viteze diferite de penetrare
a pigmenţilor în celule de plante integre din punct de vedere …zic şi în
celule care au suferit leziuni. Aceasta l-a dus la concluzia c¼ a în exteriorul
celulei trebuie s¼ a existe un strat cu propriet¼ aţi bine determinate. În 1897
Wilhelm Pfe¤er a demonstrat c¼ a acest strat numit membran¼ a, este o bari-
er¼
a universal¼ a la trecerea apei şi a solviţilor. Puţin dup¼ a aceasta Charles
Overton a ar¼ atat c¼a acest punct de vedere trebuie s¼ a sufere anumite mod-
i…c¼ari. Deşi moleculele polare trec cu di…cultate prin membrane, grup¼ arile
nepolare trec uşor prin acestea. Overton a concluzionat c¼ a membrana ex-
ercit¼
a un control selectiv, prin permeabilit¼ aţi diferite şi c¼
a este compus¼ a
din molecule lipidice care se organizeaz¼ a asem¼ an¼
ator cristalelor lichide
formând o faz¼ a mezogen¼ a.
O caracteristic¼ a important¼ a a structurii membranare a fost semnalat¼ a
de Irving Langmuir în 1917, care a demonstrat c¼ a pe suprafaţa apei
lipidele formeaz¼ a un strat monomolecular. Opt ani mai târziu, Evert
Gorter şi F. Grendel au m¼ asurat suprafaţa unei eritrocite cunoscut¼ a ca
celula roşie din sânge şi apoi aria …lmului obţinut pe suprafaţa apei din
lipidele extrase din membrana acestei celule. Raportul a fost de 1/2 şi ei
au concluzionat c¼ a grosimea membranei este egal¼ a cu dublul lungimii unei
molecule lipidice. Rezult¼ a c¼a lipidele sunt puse cap la cap în membrana
celulei. În anul 1930 James Danielli, Hugh Davson şi E. Newton Harvey
au m¼ asurat cu acurateţe tensiunea super…cial¼ a a membranei şi au g¼ asit
109
110
c¼a ea este mai mic¼ a decât pentru cele mai multe lipide. Este cunoscut c¼ a
adausul de proteine în ulei determin¼ a o sc¼adere a tensiunii super…ciale a
acestuia. Astfel ei au presupus c¼ a bistratul lipidic este localizat în centrul
membranei, în timp ce la interfaţa lipide - ap¼ a exist¼a un strat subţire de
proteine.
Davson şi Danielli în 1954 au modi…cat acest model. Partea hidrofob¼ a
a lipidelor cade în interiorul bistratului, în timp ce p¼ arţile hidro…le sunt
îndreptate spre exterior. Con…rmarea existenţei bistratului lipidic a fost
f¼
acut¼ a în anul 1950 de I. D. Robertson prin observarea direct¼ a cu ajutorul
unui microscop electronic a unei membrane. El a reuşit s¼ a observe dou¼ a
linii paralele, corespunz¼ atoare celor 2 straturi de molecule. Nu a fost
pus¼ a în evidenţ¼
a nici o diferenţ¼
a între proteine şi lipide. Proteinele au şi
ele o parte hidrofob¼ a şi una hidro…l¼ a. Structura globular¼ a a proteinelor
este în parte atribuit¼a faptului c¼a aranjamentul sferic cu p¼ arţile hidrofobe
în interior este unul favorabil din punct de vedere energetic.
În anul 1966 Jonathan-Singer şi Donald Wallach au postulat în mod
independent o alt¼ a arhitectur¼ a pentru aranjamentul proteinelor şi lipi-
delor. Ei au vizualizat proteine globulare împr¼ aştiate în jurul suprafeţei
lipidice penetrând parţial în aceasta şi uneori penetrând întreaga grosime
de 6 nm a bistratului lipidic. Conţinutul în proteine este mai mare în
cazul membranelor cu o activitate metabolic¼ a complex¼ a (75% în mem-
brana mitrocondriilor, 50% în membrana plasmatic¼ a şi doar 25 % în
membrana de mielin¼ a care înconjoar¼ a celulele nervoase. Deoarece au
o mas¼ a molecular¼ a mai mic¼ a, moleculele lipidice sunt majoritare (la o
molecul¼ a proteic¼
a corespund 50 de molecule lipidice).
Cele mai multe lipide din membrana biologic¼ a sunt fosfolipidele, al¼ a-
turi de acestea întâlnindu-se glicolipide şi colesterolul. Fosfolipidele au ca
baz¼ a anumiţi esteri ai alcoolului trihidric, precum glicerolul. Un cap¼ at
al moleculei fosfolipidice este înc¼ arcat electric şi este deci hidro…l, iar
cap¼ atul unde sunt legaţi cei doi acizi graşi este hidrofob. În membran¼ a
moleculele se aşeaz¼ a în aşa numitul bistrat. Cap¼ atul hidro…l este aşezat
spre exterior, în timp ce capul hidrofob este aşezat înspre interiorul mem-
branei. Deoarece …ecare molecul¼ a lipidic¼
a are lungimea de 3 nm rezult¼ a
o grosime a membranei de 6 nm. Depinzând de temperatur¼ a şi de com-
poziţia chimic¼ a a mediulului apos, moleculele din ambele straturi sunt
…e ordonate …e dezordonat aranjate. În aceast¼ a stare moleculele lipidice
pot migra uşor în interiorul stratului.
Mişcarea lateral¼a a moleculelor în interiorul membranei a fost de-
111
tectat¼a de David Frye şi Michael Edidin în 1970. Ei au studiat fuzi-

unea celul¼ a–celul¼a indus¼ a de virusul Sendai şi au probat faptul c¼ a mole-
culele dintr-o membran¼ a celular¼ a dup¼a unire ajung în membrana celeilalte
celule. Ei au g¼ asit c¼a procesul are loc la temperatura camerei. Deoarece
migrarea are loc în lipsa oric¼ arei surse de energie, rezult¼ a c¼
a ea se datore-
az¼a difuziei laterale. Harden McCornnel şi Phillippe Devaux au stabilit
mai târziu, c¼ a lipidele se deplaseaz¼ a cu o rat¼ a mai mare decât proteinele.
Acest rezultat se datoreaz¼ a faptului c¼ a moleculele lipidice sunt mai mici
decât proteinele. S-a g¼ asit de asemenea c¼ a migrarea unei molecule lipidice
dintr-un strat lipidic în alt strat lipidic este un eveniment rar. Acest lu-
cru este legat de faptul c¼ a multe membrane sunt asimetrice. Fluiditatea
membranei este in‡uenţat¼ a de conţinutul de colesterol. Rolul acestei sub-
stanţe este acela de a determina o sc¼ adere a temperaturii de tranziţie de
la starea ordonat¼ a la o stare dezordonat¼ a în aranjamentul lipidelor din
membrane.
Funcţia …ziologic¼ a a membranelor este datorat¼ a proteinelor. O parte
din acestea sunt depuse pe o faţ¼ a a membranei, dar multe din acestea
p¼atrund în interiorul acesteia. Cum este de aşteptat mobilitatea pro-
teinelor în planul membranei este mult mai mic¼ a, decât cea a lipidelor în
stare ordonat¼ a şi mult mai mare decât a lipidelor a‡ate într-o stare de-
zordonat¼ a. Deoarece funcţiile …ziologice în anumite cazuri depind de mo-
bilitatea proteinelor, este important pentru funcţia organului ca gradul
de ordonare al lipidelor s¼ a …e în limite corespunz¼ atoare. Un exemplu
este acela al peştilor care-şi ajusteaz¼ a compoziţia membranei în funcţie
de temperatura apei.
Bazându-se şi pe studiile altor cercet¼ atori S. Jonathan Singer şi Garth
Nicholson într-un articol publicat în anul 1972 în revista "Science" aduc
argumente oincontestabile în sprijinul a ceea ce se va numi de aici înainte
modelul "mozaicului ‡uid lipido-proteic" al structurii membranei. "Moza-
icul" este ‡uid, adic¼ a constituenţii lipidici şi proteici nu sunt …cşi, deoarece
interacţiile lipide–lipide, lipide– proteine nu sunt covalente. Principala
caracteristic¼ a a acestui model este aceea c¼ a fosfolipidele servesc şi ca
solvent pentru proteine şi ca un regulator de permeabilitate; interacţia
lipide–proteine este esenţial¼ a pentru funcţia proteinelor; proteinele din
membran¼ a sunt libere s¼ a migreze în interiorul bistratului.
Modelul Singer - Nicholson a fost îmbun¼ at¼
aţit în 1977 de I. N. Is-
raelachivili, care a observat c¼ a lipidele şi proteinele se aranjeaz¼ a unele pe
altele. De asemenea Erich - Sackmann a ar¼ atat importanţa unei struc-
112
Figura 9.1: Stuctura dodecil sulfat de sodiu (SDS).
turi, cunoscut¼ a ca glicocalix ataşat¼

a pe suprafaţa exterioar¼
a a membranei
şi a citoscheletonului ataşat pe faţa intern¼
a a membranei.
9.2 Autoasamblarea am……lelor

Se constat¼ a c¼a prin amestecarea apei şi uleiului (de exemplu când
se prepar¼ a salata) apa r¼amâne separat¼ a de ulei. Interfaţa apa–ulei rupe
reţeaua leg¼ aturile de hidrogen astfel c¼ a apa se strânge în pic¼ aturi. Totuşi
atunci când se prepar¼ a o maionez¼ a apa şi uleiul nu se separ¼ a.
Diferenţa dintre cele dou¼a situaţii apare din faptul c¼ a maioneza conţine
ou. Oul este un sistem complex care cuprinde o mulţime de molecule
mari şi mici. O anumit¼ a component¼ a a oului stabilizeaz¼ a suspensia mi-
cilor pic¼aturi de ulei în ap¼a. O substanţ¼ a care poate stabiliza un amestec
de ulei şi ap¼ a poart¼a numele de surfactant. Amestecul astfel obţinut
poart¼ a numele de emulsie.
În particular o clas¼ a important¼ a de surfactanţi sunt detergenţii care
sunt formaţi din molecule simple. O alt¼ a clas¼a de surfactanţi este cea
format¼ a din fosfolipide, molecule care se g¼ asesc în membrana celular¼ a
şi care au o structur¼ a mai complex¼ a. Arhitectura molecular¼ a a surfac-
tanţilor pune în evidenţ¼ a modul în care ei pot stabiliza un amestec de
tip ap¼ a ulei. În Fig. 9.1 este prezentat¼ a structura surfactantului dodecil
sulfat de sodiu, un detergent puternic.
Aceasta este format dintr-o porţiune lung¼ a nepolar¼ a care este hidro-
fob¼ a (nu poate realiza leg¼aturi cu apa) legat¼ a la o porţiune polar¼a (atunci
113
Figura 9.2: Structura general¼

a a unei fosfolipide.
Figura 9.3: Strat monomolecular de surfactant între ap¼

a şi ulei.
când substanţa este introdus¼ a în ap¼ a) care este hidro…l¼ a (poate realiza
leg¼
aturi cu apa). O structur¼ a asem¼ an¼
atoare o au fosfolipidele (Fig. 9.2).
Substanţele care au o parte hidrofob¼ a şi una hidro…l¼a poart¼a numele
de am……le. Când o astfel de substanţ¼ a este ad¼augat¼ a unui amestec ulei-
ap¼a, moleculele de surfactant migreaz¼ a în aşa fel încât partea hidrofob¼ a
este îndreptat¼a înspre ulei în timp ce partea hidro…l¼ a se poziţioneaz¼a
înspre ap¼a. Stratul care se creeaz¼ a este monomolecular (Fig. 9.3).
Un amestec format din ap¼ a şi mici pic¼
aturi de ulei în ap¼ a stabilizate
cu un surfactant, nu poate … considerat ca o structur¼ a autoasamblat¼ a. Se
pot realiza structuri autoasamblate doar prin introducerea moleculelor de
surfactant în ap¼a. Aceste molecule se pot asambla în micelii. Ele sunt
114
Figura 9.4: Micelii
mici sfere create din mai multe molecule de surfactant (Fig. 9.4).
Existenţa miceliilor a fost pus¼ a în evidenţ¼
a de McBrain ( McBrain J.
W. 1944, Solution of soaps and detergents as colloidal electrolytes. In
Alexander J. (Ed.) Colloid chemistry : Pure and applied, Vol 5. New
York: Reinhald.)
El a dedus c¼
a apariţia miceliilor are loc atunci când concentraţia mole-
culelor de surfactant dep¼ aşeşte o anumit¼a concentraţie critic¼
a. M¼ asurând
presiunea osmotic¼ a a soluţiei se poate determina num¼ arul de mici obiecte
(molecule sau ansambluri) din sistem (Fig. 9.5).
Atunci când în ap¼ a exist¼ a un num¼ ar mic de molecule de surfactant,
presiunea osmotic¼ a are aceeaşi valoare ca şi în cazul dizolv¼ arii unei s¼
ari
ordinare. Când concentraţia moleculelor de surfactant (detergent sau
s¼
apun) în ap¼a dep¼aşeşte valoarea critic¼a, presiunea osmotic¼ a scade brusc.
Acest lucru se explic¼ a prin faptul c¼ a moleculele de surfactant se strâng
în micelii.
9.3 Autoasamblarea fosfolipidelor în mem-

brane biologice
Autoasamblarea am……lelor sub form¼ a de micelii are loc când secţiunea
p¼
arţii hidrofobe este mai mare decât secţiunea p¼arţii hidro…le. Mai precis,
pentru a se forma micelii forma am……lelor trebuie s¼ a …e una conic¼a.
Aceast¼ a autoasamblare nu mai este posibil¼ a în cazul în care secţiunile
celor dou¼ a p¼arţi ale moleculelor sunt aproximativ egale. O alt¼ a moda-
115
Figura 9.5: Presiunea osmotic¼ a funcţie de concentraţia de oleat de potasiu

într-o soluţie de ap¼
a. (mM - milimoli pe litru)
Figura 9.6: Membran¼

a bistrat format¼
a din molecule fosfolipidice.
litate de autoasamblare este aceea în bistrat. Moleculele se asociaz¼ a în

aşa fel încât p¼
arţile hidrofobe sunt îndreptate una spre alta, astfel încât,
acestea nu mai ajung în contact cu apa. Bistratul astfel format este
extrem de stabil (Fig. 9.6). Membranele formate din fosfolipide pot
forma vezicule a c¼ aror dimensiune poate ajunge la 10 m .
Fosfolipidele nu sunt molecule foarte complexe; ele pot … uşor sinte-
tizate de celule. Ele pot apare şi în procese abiotice şi acest lucru poate
… privit ca unul din paşii c¼ atre apariţia vieţii.
Geometria fosfolipidelor limiteaz¼ a grosimea membranelor. Grosimea
acestora dicteaz¼ a permeabilitatea, capacitatea electric¼a şi determin¼
a pro-
116
priet¼aţile mecanice ale membranei. De exemplu permeabilitatea ionilor

este mic¼ a deoarece coe…cientul de partiţie a acestora în ulei este foarte
mic.
Membranele sunt ‡uide în sensul c¼ a fosfolipidele îşi pot modi…ca foarte
uşor poziţia lor în interiorul stratului. Aceasta este posibil deoarece între
fosfolipidele nu exist¼ a leg¼
aturi …zice. Fluiditatea membranelor permite
ca celulele s¼a-şi modi…ce uşor forma lor.
Datorit¼ a naturii nespeci…ce a interacţiilor hidrofobe membranele pot
încorpora anumite obiecte, care în cazul membranelor biologice sunt pro-
teinele.
9.4 Membrana celular¼

a
Unitatea de baz¼ a a organismelor vii este celula. Deşi structura şi
forma celulelor din diferite p¼ arţi ale organismelor şi din diverse specii
difer¼
a, …ecare celul¼ a este înconjurat¼ a de o membran¼ a care separ¼a conţin-
utul intern al celulei de mediul extern.
Celula acţioneaz¼ a ca un sistem deschis, …ind tot timpul într-o stare de
neechilibru datorit¼ a transportului continuu de materie din interior înspre
exterior şi din exterior c¼ atre interior. Aceste schimburi se realizeaz¼ a prin
membrana celular¼ a şi sunt reglate de acestea.
Nu numai celula posed¼ a membran¼ a celular¼a ci şi diversele organite din
interiorul ei sunt înconjurate de membrane proprii. Ca exemplu se pot
da: membrana nucleului, membrana mitocondriilor şi membrana cloro-
plastelor. Aceste membrane regleaz¼ a transportul moleculelor şi ionilor
spre interiorul şi spre exteriorul organitelor respective.
Membranele nu au numai funcţia de a regla ‡uxurile de substanţe
care intr¼
a şi ies din celul¼ a.
O funcţie vital¼ a a membranelor este aceea de conversie a energiei.
Astfel fotosinteza, prin care energia luminoas¼ a este transformat¼ a în ener-
gie chimic¼ a. Procesul de oxidare prin care se formeaz¼ a molecula de ATP
(adenozin trifosfat) are loc în membrana interioar¼ a a mitocondirilor.
Membrana citoplasmatic¼ a şi celelalte membrane a organitelor din in-
teriorul celulei au aceiaşi structur¼ a. Grosimea acestor membrane este de
aproximativ 6 10 m şi const¼ a din fosfolipide şi proteine. În timp ce
stratul dublu fosfolipidic reprezint¼ a elementul structural al membranei
proteinele determin¼ a propriet¼ aţile funcţionale ale membranei (Fig. 9.7).
117
Figura 9.7: Structura membranei celulare
Anumite membrane au în componenţ¼ a mai multe fosfolipide în timp ce al-

tele au o compoziţie invers¼a. Cele mai multe membrane au între 25 75%
proteine, 75 25% fosfolipide şi o mic¼ a cantitate de carbohidraţi (mai
puţin de 10%).
Componenţa diferit¼ a a membranelor determin¼ a funcţiile speci…ce a
membranei. Mielina este o membran¼ a izolatoare din punct de vedere
electric pentru anumite …bre nervoase. Din acest motiv ea conţine o mare
cantitate de fosfolipide care sunt impenetrabile la ioni şi deci formeaz¼ a
un strat izolator bun.
Pe de o parte, cu cât conţinutul în proteine este mai mare cu atât
membrana este mai activ¼ a. De exemplu, membrana eritrocitelor umane
conţine 49% proteine şi 43% fosfolipide, membrana mitocondriilor conţine
76% proteine în timp ce mielina are numai 18% proteine.
Spre deosebire de fosfolipide care sunt aranjate în mod ordonat într-
un strat dublu, proteinele nu sunt aranjate în acest fel în membrane.
Fiecare membran¼ a conţine diferite proteine. Funcţiunile speci…ce rea-
lizate de diferitele membrane sunt determinate de num¼ arul, natura şi
diferitele proteine conţinute de acestea. Mai mult, diferite regiuni ale
aceleiaşi membrane realizeaz¼ a diferite funcţii şi conţin complexele cores-
punz¼ atoare enzimo-proteice.
Din punct de vedere al aranjamentului în membrane, proteinele pot
… clari…cate în dou¼a categorii: proteine de suprafaţ¼ a şi proteine in-
terne.
118
Proteinele de suprafaţ¼ a sunt localizate la suprafaţa membranei (in-

tern¼ a sau extern¼a). Ele se extind de-a lungul suprafeţei membranei şi nu
p¼atrund sau p¼ atrund extrem de puţin în membran¼ a. Ele sunt menţinute
la suprafaţ¼a prin interacţii electrostatice şi leg¼aturi de hidrogen. De ex-
emplu proteine implicate în sinteza ATP -ului în mitocondrii se a‡a¼ pe
suprafaţa intern¼a a membranei.
Proteinele interne sunt capabile s¼ a penetreze membrana; ele p¼ atrund
parţial sau total în interiorul unui strat. Exist¼ a proteine interne care trec
dintr-o parte în cealalt¼ a parte a membranei şi au p¼ arţi expuse pe ambele
feţe ale membranei. Este de aşteptat c¼ a astfel de proteine s¼ a …e am……le
adic¼ a s¼
a aib¼
a p¼arţi hidro…le şi hidrofobe. De exemplu, glicoforina din
eritrocite, const¼a din trei p¼ arţi:
a) o parte terminal¼ a amino care conţine toate unit¼ aţile carbohidrate,
care este localizat¼a la suprafaţa extern¼ a a membranei
b) o regiune central¼ a hidrofob¼ a care const¼a din 25 p¼ arţi care conţin
numai aminoacizi hidrofobi şi neutri din punct de vedere electric. Aceast¼ a
regiune a proteinei formeaz¼ a o elice . Fiecare parte contribuie cu 0; 15
nm la lungimea elicei; întreaga elice are o lungime de 3; 75 nm, su…cient¼ a
pentru a sparge bistratul fosfolipidic.
c) o parte terminal¼ a carboxilic¼ a care p¼
atrunde în citoplasm¼ a.
Experimental s-a observat c¼ a exist¼
a pori minusculi (sau canele), care
traverseaz¼ a membrana. Structura acestor pori nu este cunoscut¼ a. Porii
au un diametru în jur de 0; 5 0; 8 nm şi sunt împr¼ aştiaţi pe întreaga
suprafaţ¼a a membranei.
9.4.1 Modelul dinamic al membranei celulare

Membrana celular¼ a nu este o structur¼ a static¼
a. Ambele componente
principale fosfolipidele şi proteinele sunt mobile, gradul de mobilitate
depinzând de temperatur¼ a. Astfel la 37 C proteinele şi fosfolipidele
difuzeaz¼ a de-a lungul suprafeţei membranei. Mişcarea lipidelor şi pro-
teinelor este necesar¼ a pentru a regla activitatea biologic¼ a a membranei.
Observaţiile spectroscopice arat¼a c¼
a fosfolipidele nu sufer¼
a numai trans-
laţii în stratul membranei, dar pot trece de pe o parte a membranei pe
cealalt¼ a faţ¼
a. Acest proces poart¼a numele de proces ‡ip-‡op. Procesul
numit difuzie transversal¼ a este unul puţin intens.
Posibilitatea lipidelor de a se deplasa în planul membranei poart¼ a
numele difuzie lateral¼ a. O molecul¼ a fosfolipidic¼a difuzeaz¼
a în medie
119
pe o distanţ¼ a de 2 nm într-o secund¼ a. Aceasta înseamn¼ a c¼a valoarea

8 2
coe…cientului de difuzie este de ordinul 10 cm /s.
Aşa cum am precizat, procesul ‡ip-‡op este mult mai puţin intens. În
mod normal pentru a se realiza translaţia ‡ip-‡op pe o distanţ¼ a de 5 nm,
9
timpul necesar este de 10 mai mare decât în cazul în care fosfolipidele
se deplaseaz¼ a lateral pe aceeaşi distanţ¼ a.
Mobilitatea lipidelor este m¼ asurat¼ a cu ajutorul rezonanţei electro-
magnetice de spin (RES). Pentru aceasta o fosfolipid¼ a sintetic¼a care
conţine un grup nitroxid este injectat¼ a într-o membran¼ a fosfolipidic¼ a
normal¼ a. Când sistemul este introdus într-un câmp magnetic extern,
electronul neîmperecheat al grup¼ arii nitroxid prezint¼ a un spectru de ab-
sorbţie RES. Energia absorbit¼ a depinde de vâscozitatea membranei. M¼ a-
sur¼atoarea timpului de relaxare este utilizat¼ a pentru a m¼ asura mobi-
litatea moleculei marcate. Colesterolul s-a observat c¼ a este componen-
tul principal care determin¼ a ‡uiditatea membranei. El p¼ atrunde printre
moleculele fosfolipidice şi previne legarea lanţurile hidrocarbonice. Astfel
colesterolul creşte ‡uiditatea membranei.
În medie membrana este mult mai ordonat¼ a de-a lungul suprafeţei ex-
terioare. Mijlocul bistratului este dezordonat deoarece p¼ arţile hidrofobe
se îndoie şi realizeaz¼ a în continuu mişc¼ ari de translaţie. Când tempe-
ratura scade, mobilitatea fosfolipidelor scade. Sub o anumit¼ a tempe-
ratur¼ a, numit¼ a temperatura critic¼ a, dublul strat este îngheţat şi mem-
brana trece într-o faz¼ a solid¼ a cristalin¼a sau gel. Activitatea biologic¼ a în
aceast¼ a stare înceteaz¼ a.
Acizii graşii saturaţi interacţioneaz¼ a puternic unii cu alţii deoarece ei
au lanţuri de hidrocarbon drepte. În plus lanţurile lungi sunt legate mai
puternic între ele decât cele scurte. Rezult¼ a c¼
a tranziţia la o stare ordo-
nat¼ a se petrece la temperaturi mai joase în cazul acizilor graşi nesaturaţi
şi a acizilor cu lanţuri mai scurte. Bistratul fosfolipidic are ‡uiditatea
necesar¼ a pentru transportul diverselor molecule prin el. Din studiile de
difuzie s-a g¼ asit c¼a bistratul se comport¼ a ca un lichid vâscos, al c¼ arui
coe…cient de vâscozitate este de 2-3 ori mai mare decât a apei.
Proteinele pot şi ele suferi deplas¼ ari de-a lungul suprafeţei membranei.
Datorit¼ a dimensiunilor lor mai mari, proteinele difuzeaz¼ a mult mai lent
decât fosfolipidele. Coe…cientul de difuzie al proteinelor în membrana
celular¼ a poate varia de la valoarea 5 10 9 cm2 /s pentru rodospin¼ a la mai
puţin de 10 12 cm2 /s pentru …bronectin¼ a. Pentru comparaţie, proteinele
solubile în ap¼a au coe…cienţi de difuzie de 100 pân¼ a la 10000 mai mari; de
120
exemplu, coe…cientul de difuzie al hemoglobinei în ap¼

a este aproximativ
5 2
7 10 cm /s.
9.5 Transportul de substanţe prin mem-

brane
Transportul selectiv al substanţelor este unul din principalele carac-
teristici ale membranelor biologice. Pentru a realiza o teorie a difuziei
prin membrane biologice trebuie cunoscut¼ a interacţia moleculelor ce di-
fuzeaz¼a cu mediul şi cu membrana. Din punct de vedere termodinamic
transportul prin membrane este de dou¼ a feluri.
a) transportul pasiv, care este determinat de conţinutul celulei şi a
mediului extracelular. Aceasta se desf¼ aşoar¼
a f¼
ar¼
a consum energetic din
partea celulei;
b) transportul activ, care se realizeaz¼a cu consum energetic furnizat
de metabolismul celular.
9.5.1 Transportul pasiv

Transportul pasiv se refer¼ a la procesele de difuzie a moleculelor şi
ionilor prin membrana semipermeabil¼ a din regiunile cu concentraţie mare
în regiunile cu concentraţie mic¼ a.
Gradientul de concentraţie reprezint¼ a forţa termodinamic¼ a care de-
termin¼ a difuzia substanţei. Când dou¼ a soluţii ale aceleiaşi substanţe
cu concentraţii diferite sunt separate de o membran¼ a semipermeabil¼ a la
moleculele de solut, acesta difuzeaz¼ a de la concentraţii mari la concen-
traţii mici. Aceste molecule pot trece prin membran¼ a şi prin antrenarea
lor de c¼atre moleculele de solvent. Dac¼ a membrana este permeabil¼ a doar
la solvent şi nu la solut, moleculele de solvent vor trece prin membran¼ a în
sensul egaliz¼ arii concentraţiilor. Fenomenul poart¼ a numele de osmoz¼ a.
În cazul electroliţilor care disociaz¼ a în soluţie, difuzia ionilor prin
membran¼ a determin¼ a o diferenţ¼a de potenţial între cele dou¼ a feţe ale
membranei celulare. Aceast¼ a diferenţ¼
a de potenţial afecteaz¼ a la rândul
ei difuzia ionilor prin membran¼ a.
121
Difuzie simpl¼
a
Când moleculele (sau ionii) difuzeaz¼ a sub in‡uenţa diferenţei de con-
centraţie (gradientul de concentraţie), procesul poart¼ a numele de difuzie
simpl¼ a. Aceste particule în interiorul şi exteriorul celulei se a‡a¼ în soluţie
apoas¼ a. Ele difuzeaz¼ a prin membran¼ a în dou¼ a moduri:
a) dac¼ a sunt solubile în faza fosfolipidic¼ a a membranei ele se dizolv¼ a
în membran¼ a şi difuzeaz¼a prin aceasta;
b) dac¼ a ele nu sunt solubile în membran¼ a ele pot difuza prin pori
(canale) sau pot … ajutate de anumiţi purt¼ atori s¼a penetreze membrana.
Substanţe precum O2 , CO2 , alcoolii, acizii sunt solubile atât în lipide
cât şi în ap¼ a. Cele care sunt mai solubile în lipide (O2 ) difuzeaz¼ a mai
rapid prin membran¼ a.
Deoarece apa este insolubil¼ a într-un mediu lipidic ea difuzeaz¼ a doar
prin pori. Difuzia prin pori depinde de natura şi m¼ arimea moleculelor.
Apa, ureea, ionii de clor (Cl ) având un diametru (0,3 – 0,4 nm) mai
mic decât al porilor (0,5 –0,8 nm) difuzeaz¼ a uşor prin pori. Deoarece
diametrul ionilor de Na+ în soluţie apoas¼ a (0,51 nm) este mai mare cu
30% decât diametrul ionilor de K+ (0,39 nm), ionii de K+ difuzeaz¼ a prin
+
pori mult mai rapid decât ionii de Na . Deoarece suprafaţa intern¼ aa
porilor este înc¼ arcat¼a pozitiv, ionii de Cl difuzeaz¼ a mult mai rapid decât
de ionii de Na+ .
Exist¼ a substanţe, precum moleculele de zah¼ ar, care nu sunt solubile în
lipide şi au dimensiunea moleculei apropiat¼ a de diametrul porilor (glucoza
0,86 nm, sucroza 1,04 nm). Ele difuzeaz¼ a prin formarea unor complexe
cu alte substanţe numite purt¼ atori.
Difuzia neelectroliţilor
Legea dup¼ a care se face difuzia este legea lui Fick
c
j= D (9.1)
x
unde
j este densitatea ‡uxului de substanţa (num¼
arul de moli ce trec în
unitatea de timp prin unitatea de suprafaţ¼
a)
D este coe…cientul de difuzie,
c este gradientul de concentraţie
x este grosimea celulei
Aceast¼a relaţie este valabil¼
a când:
122
- membrana este presupus¼ a omogen¼a

- concentraţia se modi…c¼
a uniform de-a lungul membranei
- coe…cientul de difuzie D este independent de concentraţie, presiune
şi temperatur¼a. Aşa cum s-a discutat anterior
j= P c (9.2)
unde P este permeabilitatea membranei şi care se exprim¼

a astfel:
D
P = (9.3)
x
iar este coe…cient de partiţie.
/ + ;K+ , Cl )
Difuzia electroliţilor (Na
În cazul particulelor înc¼arcate (ionii), transportul prin membrane este
determinat de gradientul de concentraţie şi gradientul de potenţial elec-
tric .
Densitatea ‡uxului de ioni datorit¼ a gradientului de concentraţie este:
c
jc = D (9.4)
x
Densitatea ‡uxului de ioni datorat gradientului de tensiune:
zF
j = Dc (9.5)
RT x
unde c este concentraţia medie, z este num¼ arul de sarcini cu care este
înc¼
arcat ionul respectiv, R = 8; 314 J/kmol K constanta universal¼ a a
gazelor, T este temperatura, este potenţialul şi F = 95600 C/mol - con-
stanta Faraday. Dac¼ a variaz¼ a liniar de-a lungul membranei m¼ arimea
= x reprezint¼a câmpul electric în interiorul membranei. Atunci:
Dc RT c
j = jc + j = + zF (9.6)
RT c x x
Aceast¼
a ecuaţie poart¼
a numele de ecuaţia Nernst-Planck
Difuzia facilitat¼
a
Legea lui Fick arat¼a c¼a în cazul difuziei densitatea ‡uxului este pro-
porţional¼
a cu gradientul de concentraţie. S-a observat c¼
a pentru anumite
123
substanţe ‡uxul de difuzie dep¼ aşeşte o anumit¼ a valoare. Când diferenţa

de concentraţie dep¼ aşeşte o anumit¼ a valoare ‡uxul de difuzie atinge o
valoare de saturaţie. Acest lucru se petrece în cazul zah¼ arului. În plus
s-a observat c¼ a prezenţe anumitor substanţe cresc sau inhib¼ a difuzia an-
umitor molecule prin membrane.
Comportarea asem¼ an¼ atoare o au mai mulţi ionii metalici. De exem-
plul, s-a observat c¼ a densitatea ‡uxului de difuzie a ionilor de K+ prin
membranele biologice este de câteva ori mai mare decât prin membrane
arti…ciale. Dac¼ a îns¼ a în cazul membranelor arti…ciale în care se a‡a¼ ionii
+
de K se introduce antibioticul valinomicin¼ a, mobilitatea ionilor creşte la
acelaşi nivel ca şi în cazul membranelor naturale. Toate aceste observaţii
pun în evidenţ¼ a faptul c¼ a difuzia acestor substanţe prin membrane nu
este o difuzie simpl¼ a.
O explicaţie pentru acest fenomen este aceea c¼ a difuzia este medi-
at¼
a de molecule speci…ce numite molecule transportoare. Din acest
motiv acest tip de difuzie poart¼ a numele de difuzie facilitat¼ a. Ea este
determinat¼ a în principal de a) pori şi b) purt¼ atori.
a) Porii sunt formaţiuni care încorporate într-un strat dublu lipidic
cresc enorm permeabilitatea pentru moleculele şi ionii care difuzeaz¼ a.
Aceste molecule str¼ apung membran¼ a dintr-o parte în alta şi determin¼ a
apariţia unui por prin care particulele pot s¼ a difuzeze. De exemplu,
gramicidina-A când este încorporat¼ a într-o membran¼ a lipidic¼
a arti…cial¼ a
produce pori cu diametrul de 0,4 nm. Prin aceste canale pot trece ionii
metalelor alcaline. Moleculele de dimensiuni mari precum zah¼ arul nu pot
trece prin aceste canale. Glucoza din celulele umane este transportat¼ a de
proteine speciale care sunt implantate în membrana celular¼ a. Proteina
const¼a dintr-o serie de segmente hidro…le şi hidrofobe aranjate în form¼ a
de spiral¼ a încât se formeaz¼ a un por cilindric prin membran¼ a. P¼ arţile
proteinei care se a‡a¼ în afara ambelor feţe ale membranei conţin aminoa-
cizi care pot forma leg¼ aturi de hidrogen cu glucoza. Astfel, la cele dou¼ a
capete ale proteinelor exist¼ a "buzunare". Proteina oscileaz¼ a între dou¼ a
st¼
ari conformaţionale. În starea 1 unul din buzunare se deschide şi leag¼ a
molecula de glucoz¼ a în timp cel al doilea "buzunar" r¼ amâne închis. Apoi
molecula care se potriveşte în interiorul porului îl traverseaz¼ a. În starea
2 primul buzunar se închide, al doilea "buzunar" se deschide şi molecula
este eliberat¼a pe cealalt¼ a suprafaţ¼a a membranei. Frecvenţa de oscilaţie
a proteinei între cele dou¼ a st¼
ari conformaţionale se modi…c¼ a în funcţie
de concentraţia de glucoz¼ a. Totuşi ea nu dep¼ aşeşte o anumit¼ a valoare.
124
Astfel, densitatea ‡uxului de difuzie a glucozei se satureaz¼

a.
Un alt exemplu este acela al moleculei acvaporin care creaz¼ a un por
pentru ap¼ a. Acavaporinul este o protein¼ a transmembranar¼ a format¼
a din
6 lanţuri de aminoacizi care formeaz¼ a canalul pentru ap¼ a. Structura
şi mecanismul acestei molecule a fost descoperit¼ a de Peter-Agre în 1990
(premiul Nobel pentru chimie în 2003). Forma canalelor este aceea a
dou¼ a conuri vârf în vârf, cu vârfurile orientate spre interior. Capetele de
la exterior au o deschidere de 2 nm şi de 0,2 nm în interior, fapt ce nu
permite moleculelor mai mari s¼ a treac¼
a dintr-o parte în alta. Aminoacizii
din care este creat¼ a molecula au o mare speci…citate cu privire la ap¼ a şi
aceasta ajut¼ a moleculele de ap¼ a s¼
a treac¼a prin aceste canale. Aceasta se
realizeaz¼a prin orientarea dipolului apei astfel încât atomul de oxigen s¼ a
…e îndreptat tot timpul c¼ atre centrul porului.
Un alt exemplu este acela al canalului pentru ionii de Na+ şi K+
din membranele celulelor nervoase. Structura canalelor pentru ionii de
K+ seam¼ an¼a cu un furnal cu o cavitate central¼ a pentru ap¼ a şi un tunel
îngust placat cu ionii de oxigen. Tunelul este plasat de-a lungul suprafeţei
interioare a canalului. Ionii de oxigen sunt astfel aranjaţi ca ionii de K+
s¼
a treac¼
a uşor prin acel canal. Prin aceste canale nu pot trece ionii de
Na care …ind mai mici decât ionii de K+ , pot r¼
+
amâne legaţi în interiorul
tunelului.
b) Purt¼atorii. În anii 60 s-a descoperit c¼ a anumite antibiotice de-
termin¼ a o creştere sau o inhibare a transportului prin membranele mi-
tocondriilor. Între timp au fost descoperite nenum¼ arate molecule care
favorizeaz¼a transportul ionic prin membrane. Deoarece aceste molecule
nu pot str¼ apunge membrana, ele înconjoar¼ a ionii cu un strat hidrofob.
Astfel de molecule poart¼ a numele de ionofori. Ionoforii au în centru o
cavitate hidro…l¼ a unde se pot cupla ionii care trebuie transportaţi. Exte-
riorul ionoforilor …ind hidrofob, aceştia pot difuza prin membran¼ a. Ast-
+
fel, pentru K acest purt¼ ator este valinomicina cu diametru de 1,5 nm.
Diferenţa dintre purt¼ atori şi canale este aceea c¼
a purt¼atorii leag¼
a ionii pe
o faţ¼
a a membranei şi-i las¼ a liberi pe cealalt¼
a faţ¼
a, în timp ce canalele
sunt accesibile simultan din ambele feţe ale membranei. Viteza de trans-
port a put¼atorilor scade mult cu sc¼ aderea temperaturii. Ea depinde şi de
concentraţia moleculelor purt¼ atoare. Densitatea ‡uxului atinge valoarea
maxim¼ a când toate moleculele purt¼ atoare sunt implicate în transportul
ionic.
125
9.5.2 Transportul activ

Transportul activ se refer¼ a la transportul de substanţe prin membrane
în absenţa oric¼arei diferenţe de concentraţie sau de potenţial. Mem-
branele biologice sunt capabile s¼ a transporte molecule sau ionii nu numai
între medii identice ci şi împotriva gradienţilor de concentraţie. Un astfel
de transport necesit¼ a îns¼ a un consum de energie metabolic¼ a. Din acest
motiv acest tip de transport este o acţiune deliberat¼ a; membrana menţine
un gradient constant de concentraţie pentru mai multe tipuri de ioni. De
exemplu, în cazul vertebratelor diferenţele de concentraţie a Na+ , K+ ,
Ca+ , Cl au valori bine determinate în condiţii staţionare. În timp ce
‡uxul pasiv determin¼ a transportul de ioni din regiunea cu concentraţie
mare, gradientul de concentraţie este menţinut prin pomparea ionilor din
regiunile cu concentraţie mic¼ a, spre regiunile cu concentraţie mare.
Deoarece pentru a se realiza acest transport este necesar¼ a o cantitate
de energie, transportul activ cere ca o reacţie chimic¼ a exoenergetic¼a s¼
a …e
cuplat¼a cu mecanismul de transport. În cel puţin trei tipuri de transport
activ hidroliza ATP -ului determin¼ a în mod direct transportul. Primul
sistem de transport activ este Na /K+ în care ionul de Na+ este scos în
+
afara celulei iar ionii de K+ sunt introduşi în celul¼ a.

Al doilea sistem de transport activ este acela care scoate ionii de Ca++
din celul¼
a.
Al treilea sistem este cel care activeaz¼ a transportul protonilor prin
membrana intern¼ a a mitocondriilor şi a cloroplastelor.
Analiza termodinamic¼ a a transportului activ nu este posibil¼a în cazul
unei membrane simetrice. Asimetria membranei este o condiţie necesar¼ a
pentru existenţa sistemul activ.
Transportul activ Na+ /K+
Un mare num¼ ar de experimente cu celule din piele de broasc¼ a, axoni

şi eritrocite umane au ar¼
atat c¼a într-o stare normal¼
a exist¼
a o concentraţie
mic¼ a de Na+ şi o concentraţie mare de K+ în interiorul celulei (Tabelul
9.1)
Tabelul 9.1
126
Figura 9.8: Pompa Na+ =K+
Concentraţii mMol/l
Ioni Interior Exterior
Na+ 15 140
K+ 135 4
Cl 4 120
Datorit¼ a diferenţelor de concentraţie exist¼a un ‡ux de difuzie de

+ +
Na c¼ atre interiorul celulei şi un ‡ux de K spre exteriorul celulei. Pentru
menţinerea concentraţiilor membrana pompeaz¼ a constant ionii de Na+ în
exterior şi ionii de K+ în interior.
Transportul activ de Na+ şi K+ este unul cuplat. Pompa transportat¼ a
+ +
ionii de Na din interiorul celulei numai dac¼ a exist¼
a ionii de K în exte-
riorul celulei.
Într-un ciclu pompa duce 2 ioni de K+ în interior şi 3 ioni de Na+
în exterior. Rolul ATP -ului este pus în evidenţ¼ a în mod experimental
când eritrocitele cu conţinut mic de ATP sunt introduse într-o soluţie cu
concentraţie mare de Na+ şi concentraţia mic¼a de K+ . În aceast¼a situaţie
+ +
este observat decât transportul de Na spre interior şi K spre exteriorul
celulei (adic¼a are loc un transport pasiv).
Capitolul 10
Bioelectrogeneza
În cele mai multe organisme, exist¼ a dou¼

a sisteme regulatoare: sis-
temul nervos şi sistemul endrochin. Sistemul endocrin controleaz¼ a şi co-
ordoneaz¼ a activit¼
aţile prin secretarea de hormoni în sistemul circulator.
Acest proces este lent şi implic¼ a semnale chimice. Modalitatea lui de
acţiune nu face obiectul bio…zicii. Sistemul nervos coordoneaz¼ a diversele
acţiuni prin generarea şi transmiterea unor semnale electrice.
10.1 Natura …zico-chimic¼

a a potenţialului
membranar.
A fost observat c¼
a între faţa exterioar¼
a a membranei unei celule şi faţa
interioar¼
a exist¼
a o diferenţ¼
a de potenţial. Faţa intern¼a a membranei este
la un potenţial negativ faţ¼
a de faţa exterioar¼a a membranei considerat¼ a
la un potenţial pozitiv. În particular, aceast¼ a diferenţa de potenţial
pentru celulele nervoase şi celule muşchiulare are valori de 70-80 mV,
pentru celulele neexcitate. Acesta diferenţ¼ a de potenţial poart¼a numele
de potenţial de repaus.
Celule nervoase sunt extrem de mici astfel c¼ a este extrem de di…-
cil pentru a obţine informaţii exacte asupra potenţialului membranar.
Primele experimente au fost f¼ acute asupra unui axon gigant al unui cal-
mar al c¼arui diametru interior este 1 mm. Mai târziu cu ajutorul unor
microelectrozi cu diametre mai mici de 0,5 m, a devenit posibil¼ a s¼
a se
determine potenţialul membranar. M¼ asur¼
atorile care utilizeaz¼
a micro-
electrozi sunt grefate de erori datorit¼ a potenţialelor de contact electrod-
127
128
‡uid. Datele sunt veri…cate prin observarea concentraţiilor ionice de o

parte şi de alta a membranei utilizând spectroscopia optic¼ a de absorbţie.
Potenţialul membranar este cauzat de straturile de sarcini pozitive şi
negative formate pe suprafaţa exterioar¼ a şi intern¼
a a membranei. Deşi
soluţiile de …ecare parte a membranei sunt neutre din punct de vedere
electric, diferiţii ioni sunt prezenţi cu concentraţii diferite de o parte şi
de alta a membranei. Se presupune c¼ a aceşti ioni determin¼ a concentraţii
de sarcin¼ a de parte şi de alta, care produc câmpul electric în interiorul
membranei.
O teorie fenomenologic¼ a a potenţialului de repaus este aceea care ia în
consideraţie a ‡uxului de ioni datorit¼ a diferenţei de potenţial şi diferenţei
de concentraţie.
10.2 Potenţialul Nernst

Potenţialul de difuzie Nernst este datorat trecerii unui tip de ioni prin
membrana celular¼ a dac¼a concentraţia acestuia este diferit¼
a de o parte şi
de alta a membranei. Trecerea ionilor dintr-o parte a alta a membranei
face ca s¼a apar¼ a o diferenţ¼
a de potenţial între cele dou¼ a feţe. Atunci
pe lâng¼ a curentul de difuzie apare un curent în sens contrar datorat
diferenţei de potenţial. Într-o stare staţionar¼
a, acest curent echilibreaz¼a
curentul datorat diferenţei de concentraţie. Diferenţa de potenţial dintre
feţele membranei (potenţialul feţei interne minus potenţialul feţei
externe) la echilibru poart¼ a numele de potenţial Nernst şi are expresia
RT ce
= ln (10.1)
zF ci
unde ce este concentraţia ionilor în exteriorul celulei şi ci este concen-
traţia ionilor în interiorul celulei, R = 8; 14 J/mol K este constanta
universal¼a a gazelor, T este temperatura în grade Kelvin, F = 96000
C/mol (Coulomb pe mol) şi z este sarcina ionului exprimat¼ a în sarcini el-
ementare. Astfel pentru Na+ z = +1, iar pentru Cl z = 1: În Tabelul
10.1 sunt prezentate potenţialele Nernst pentru diferite tipuri de ioni care
se g¼asesc în interiorul şi exteriorul celulei
Tabelul 10.1: Potenţiale Nernst pentru diverşi ioni care se g¼

asesc în
interiorul şi exteriorul celulei
129
Ion ci mMol/l ce mMol/l (mV)

Na+ 15 140 +58
K+ 135 4 -92
Cl 4 120 -89
HCO3 10 24 -23
Dar pentru o membran¼ a potenţialul de repaus este aproximativ de

80 mV (interiorul este negativ f¼ ar¼a de exterior).
Diferenţele de concentraţii pentru diverşi ioni nu pot … menţinute cu
ajutorul potenţialului de repaus. Totuşi potenţialul de membran¼ a pare
a … un efect cumulativ a diferitelor distribuiţii de ioni.
Poteţialul Hodgkin-Kalz-Goldman
Starea de echilibru a membranei este de fapt o stare staţionar¼ a (de
neechilibru). Aceast¼ a stare implic¼a c¼ a diferiţii curenţii ionici sunt inde-
pendenţi, iar curentul total este nul. Astfel dac¼ a ionii de K+ , Na+ , Cl
sunt principali curenţi ionici, condiţia de neutralitate (suma densit¼ aţilor
de curenţii care trec prin membran¼ a este nul¼ a) se scrie:
jk + jN a jCl = 0 (10.2)
În plus consider¼am c¼ a …ecare curent ionic este determinat de gradienţii
de concentraţie şi de potenţialul de repaus (care reprezint¼ a de fapt o
diferenţ¼
a de potenţial). Expresia acestor curenţi se determin¼
a cu ajutorul
ecuaţiei Nernst-Planck. Pentru ionul "i" aceasta are forma
ci zi F
ji = Di + ci (10.3)
x RT x
unde este variaţia potenţialului pe distanţa x şi ci este variaţia

concentraţiei ionului "i" pe distanţa x: Dac¼ a not¼ am cu cii concentraţia
ionului "i" în interiorul celulei şi cei concentraţia ionului "i" în exteriorul
celulei
ce + cii
ci = i (10.4)
2
reprezint¼
a concetraţia medie a ionului respectiv.
Dac¼a se consider¼a permeabilitatea ionilor
Di
Pi = (10.5)
x
130
unde Di este coe…cientul de difuzie al ionului "i", s-a ajuns la urm¼

atoarea
formul¼
a pentru potenţialul de repaus membranar:
RT PK cek + PN a ceN a + PCl ceCl

r = ln
F PK cik + PN a ciN a + PCl ciCl
Constantele de permeabilitate pentru membranele plasmatice a celor

mai multe celule animale sunt obţinute prin estimarea permeabilit¼
aţii
celulelor la ioni trasori radioactivi. Rapoartele tipice sunt:
Pk : PN a : PCl = 1 : 0; 01 : 0; 5 (10.6)
Cu aceste valori şi considerând T = 293 K rezult¼

a valoarea estimat¼
a
a potenţialului membranar de repaus.
r = 84 V (10.7)
Deoarece permeabilitatea Na+ este mult mai mic¼

a decât a K+ şi Cl
atunci potenţialul membranar de repaus devine
PK cek + PCl ceCl

r = 59 lg (mV) (10.8)
PK cik + PCl ciCl
De exemplu pentru axonul unui calmar PK PCl şi atunci potasiul

este cel determin¼a în principal potenţial de repaus. Totuşi rezultatele
obţinute nu iau în consideraţie existenţa anionilor nedifuzaţi care sunt
…xaţi pe partea interioar¼
a a celulei. Prezenţa acestor ioni determin¼ a un
potenţial numit potenţialul Donnan.
Aplicaţie:
Presupunem c¼ a permeabilitatea sodiului creşte brusc de 50 de ori
astfel c¼
a PK : PN a = 1 : 5: Neglijând permeabilitatea ionului de Cl s¼ a
se determine potenţialul membranar.
Pk cek + PN a ceN a
m = 59 lg (10.9)
Pk cik + PN a ciN a
4 + 5 140
m = 59 lg = 30 mV (10.10)
135 + 5 15
131
Figura 10.1: Evoluţia potenţialului membranar - depolarizare.
10.3 Excitarea nervilor

Depolarizarea
Când un stimul atinge o celul¼ a nervoas¼ a (cap¼atul unei dendritte)
acesta induce un curent în corpul celulei. Acest curent poart¼ a numele
de curent post-sinaptic (PSC). Curgerea curentului determin¼ a creşterea
potenţialului în interiorul membranei, potenţialul de pe faţa membranei
devine mai puţin negativ faţ¼a de pe faţa exterioar¼
a. Schimbarea potenţialu-
lui poart¼a numele de depolarizare.
Depolarizarea apare deoarece stimulul creşte conductanţa membranei
celulare pentru ionii de Na;astfel c¼ a ionii de Na+ intr¼a în celul¼
a. M¼ arimea
depolariz¼arii depinde de doi factori:
- m¼arimea stimulului
- concentraţia de Na+ din exteriorul celulei. Ipoteza in‡uxului de
sodiu care determin¼ a fenomenul de depolarizare este cunoscut¼ a ca ipoteza
sodiului şi ea fost con…rmat¼ a de Hodgkin şi Huxley în 1952.
Evoluţia în timp a potenţialului membranar atunci când este aplicat
un stimul este prezentat¼ a în Fig. 10.1
Pentru a înţelege mai bine aceste fenomene vom considera modul în
care Hodgkin şi Huxley a modelat o porţiune dintr-o membran¼ a: aceasta
132
Figura 10.2: Schema echivalent¼

a a unei membrane.
din punct de vedere electric este o combinaţie dintre un condensator Cm

şi mai mulţi rezistori a c¼
aror rezistenţ¼
a echivalent¼
a este legat¼
a în paralel
cu condensatorul.
10.3.1 Caracterizarea unei porţiuni de membrana

din punct de vedere electric
1. Constant¼ a dielectric¼
a medie. În Fig. 10.2 este prezentat¼ a o porţi-
une dintr-o membran¼ a, astfel c¼a aceasta este echivalent¼
a cu trei conden-
satori legaţi în serie
Capacitatea echivalent¼ a a celor trei condensatori legaţi în serie se
calculeaz¼a cu relaţia
1 1 2
= + (10.11)
Ce C1 C2
Deoarece expresia capacit¼
aţii unui condensator plan este
S
C = "r "0
d
unde "0 = 8; 854 10 12 F/m (Farazi pe metru) este permitivitatea ab-

solut¼
a a vidului, "r este permitivitatea mediului dintre arm¼ aturile con-
densatorului, S este suprafaţa arm¼aturilor şi d distanţa dintre ele relaţia
10.11 devine:
d d1 2d2
= + (10.12)
"r "0 S "r1 "0 S "r2 "0 S
Deoarece d1 = 2 nm, "r1 = 2, şi d2 = 2; 5 nm, "r2 = 50: Rezult¼
a
"r = 6; 4 7:
133
2. Capacitatea unit¼
aţii de suprafaţ¼
a
"r "0 S 7 (8; 85 10 12 ) 1

C= = 1 F/m2 (10.13)
d 7 10 9
3. Câmpul electric mediu din interiorul membranei
3
80 mV 80 10 7
E= = = 9
= 1; 2 10 V/m (10.14)
d 7 nm 7 10
4 Densitatea de sarcin¼ a. Deoarece E = ="0 unde este densitatea
de sarcin¼
a la suprafaţa celulei.
= E"0 = 1; 2 107 8; 854 10 12

= 10 4
C/cm2 (10.15)
5. Rezistenţa
Observaţii experimentale au dus la concluzia c¼
a rezistivitatea m a
membranei celulare este de aproximativ 107 . Atunci rezistenţa unit¼
aţii
9
de arie a unei membrane cu grosimea de d = 7 mm = 7 10 nm este
d
Rm = m = 107 7 10 9
=7 10 2
=m2 0; 1 =m2 (10.16)
S
6 Constanta de timp
Când diferenţa de potenţial dintre feţele membranei (sau mai pe
scurt potenţialul membranar) se modi…c¼ a, se modi…c¼ a şi sarcina de pe
suprafaţa membranei (adic¼ a de pe condensatorul cu capacitatea Cm ) ast-
fel c¼
a prin rezistorul Rm trece un curent .
Acest curent este egal cu variaţia în timp a sarcinii electrice de pe
suprafaţa membranei. Deoarece se consider¼ a sarcina de pe unitatea de
suprafaţ¼a, capacitatea şi rezistenţa unit¼
aţii de suprafaţ¼
a în locul inten-
sit¼
aţii curentului vom considera densitatea de curent (curentul ce trece
prin unitatea de suprafaţ¼ a). Atunci
dQ d (Cm ) d
j= = = Cm (10.17)
dt dt dt
Dar conform legii lui Ohm (I = U=R)
j= (10.18)
Rm
134
Atunci
d
= Cm (10.19)
Rm dt
Prin integrare Z Z t
d 1
= dt (10.20)
(0) Rm Cm 0
t
ln ln (0) =
Rm Cm
unde (0) este potenţialul membranar la momentul iniţial.
t
ln =
(0) Rm Cm
t
= exp
(0) Rm Cm
Rezult¼
a:
(t) = (0) exp ( t= ) (10.21)
unde
m d "r "0 S
= Rm Cm = = m "r "0 (10.22)
S d
poat¼
a numele de constant¼
a de timp şi are valoarea.
= 107 6; 4 8; 85 10 12
= 56 10 3
s = 56 ms (10.23)
Astfel constanta de timp este de ordinul a o milisecund¼
a. Trebuie
remarcat c¼
a dup¼ a un timp sarcina de pe membran¼a devine:
Q (0)
q = Cm = Cm (0) exp ( = ) = (10.24)
e
unde e = 2; 73 este baza logaritmilor naturali.
Astfel
q = 0; 37Q (0) (10.25)
adic¼
a sarcina a sc¼azut cu 64% faţ¼a de valoarea maxim¼ a.
Constanta de timp obţinut¼ a în ipoteza simpli…catoare de mai sus
arat¼
a ordinul de m¼ arime al proceselor de depolarizare şi polarizare care
au loc la nivelul mebranei celulare.
Din punct de vedere electric depolarizarea, ca …ind determinat¼ a de
un curent ce trece prin Rm şi modi…c¼ a sarcina de pe capacitatea Cm şi
implicit potenţialul membranar , dup¼ a relaţia:
= m [1 exp ( t=Cm Rm )] (10.26)
135
Figura 10.3: M¼ asurarea potenţialului membranei la diverse distanţe de punctul

în care s-a aplicat stimulul.
10.4 Potenţial de acţiune

În Fig. 10.3 este prezentat în mod schematic un experiment de propa-
gare a impulsurilor nervoase. Dispozitivele de m¼ asur¼
a determin¼a modi-
…carea potenţialului membranei faţ¼ a de potenţialul de repaus. Stimulul
poate … aplicat în mod arti…cial sau poate proveni de la sinapsa unui alt
neuron. Sursa injecteaz¼ a sarcini pozitive (sau absoarbe sarcini negative)
în interiorul axonului. Acest stimul duce la depolarizarea membranei.
În continuare se prezint¼ a modul în care perturbaţia care apare în
potenţialul membranei se propag¼ a de-a lungul acestea. Se consider¼a dou¼a
situaţii:
a) cazul unui stimul mic.
- schimb¼ arile de potenţial a membranei au loc în apropierea punctului
în care a fost produs¼ a
- variaţia potenţialului se face cu atât mai târziu cu cât punctul con-
siderat este mai dep¼ artat de punctul în care a fost aplicat stimulul iniţial.
Rezult¼ a c¼
a exist¼a o vitez¼ a de propagare a stimulului. Fenomenul poart¼ a
numele de împr¼ aştiere pasiv a depolariz¼ arii. În Fig. 10.4 este prezentat
fenomenul de împr¼ aştiere pasiv¼a. reprezint¼a o constant¼
a care are di-
mensiune de lungime şi este de ordinul 10-20 m. Amplitudinea pulsului
de depolarizare scade exponenţial cu distanţa.
(x) = 0 exp (10.27)

x
b) Dac¼
a în stimulul aplicat iniţial, dep¼
aşeşte o anumit¼
a valoare =
136
Figura 10.4: Împr¼

aştierea pasiv¼
a a potenţialului membranar.
r = 10 mV apare o depolarizare a c¼ arei valoare nu mai de-

pinde de intensitatea stimulului iniţial. În aceast¼ a situaţie permeabili-
tatea membranei pentru ionii de Na+ creşte foarte mult iar potenţialul
membranei (diferenţa dintre potenţialul interior şi potenţialul exterior
membranei) ajunge la 30 mV. Valoarea de prag critic¼ a pentru care apare
acest fenomen poart¼ a numele de potenţial generator.
În Fig. 10.5 este ar¼ atat r¼
aspunsul unui axon atunci când în interiorul
lui este injectat un curent de diverse valori timp de 15 ms. În acest caz
"depolarizarea masiv¼ a" care poart¼ a numele de potenţial de acţiune se
deplaseaz¼ a de-a lungul axonului f¼ ar¼a ca amplitudinea lui s¼ a scad¼
a (Fig.
10.6). Acesta poate … numit impuls nervos.
Caracteristicile potenţialului de acţiune:
- este un r¼aspuns de tipul totul de nimic (apare numai atunci când
valoarea stimului dep¼ aşeşte o anumit¼ a valoare)
- el se deplaseaz¼ a de-a lungul axonului cu o vitez¼ a cuprins¼a v 2
(0; 1 120 m/s). Astfel la om viteza în …brele mielinizate este de 50
m/s în timp ce în cele nemielinizate 1 m/s.
- potenţialul de acţiune îşi p¼
astreaz¼a forma şi amplitudinea la diverse
distanţe de punctul în care a fost aplicat.
137
Figura 10.5: R¼ aspunsul unui axon la stimuli de diverse intensit¼

aţi. Valoarea
arbitrar¼
a a stimulului prag este considerat¼
a 1.
Figura 10.6: Propagarea potenţialului de acţiune.

138
Figura 10.7: Mecanismul prin care potenţialul de acţiune se propag¼

a.
- dup¼a trecerea potenţialului de acţiune, potenţialul membranar scade

sub nivelul potenţialului de repaus. Apare o hiperpolarizare. Pentru
o anumit¼ a perioad¼a numit¼ a perioad¼ a refractar¼a nu mai este posibil ca
axonul s¼a mai transmit¼ a un impuls.
Propagarea potenţialului de acţiune
Aşa cum a discutat potenţialul de acţiune se propag¼ a de-a lungul
axonului. Axonul este un tub subţire, în cazul omului, cu diametrul
de 0,1 m şi 10 m. Fluidul din interiorul axonului poart¼ a numele de
axoplasm¼ a. Axoplasma este înconjurat¼ a de de membrana axonului cu
grosimea de 7 nm. Neuronii conectaţi cu sistemul central nervos sunt
înconjuraţi de un strat izolator din mielin¼ a. Mielina este spart¼ a la in-
tervale de 100 - 500 m, porţiunile respective purtând numele de noduri
Ranvier. În regiunile nodurilor membrana axonului este în contact cu
mediului extracelular.
Când potenţialul de acţiune este generat într-o regiune a nervului,
aceasta ajunge la un potenţial de 30 mV în interiorul membranei faţ¼ a
de exteriorul acesteia. Regiunile al¼ aturate sunt îns¼a la un potenţial de
70 mV. Astfel exist¼ a diferenţe de tensiune între regiunea în care apare
potenţialul de acţiune şi regiunile învecinate. Acest fapt duce la apariţia
unor curenţi în interiorul şi exteriorul membranei. Aceşti curenţi vor
depolariza regiunile adiacente şi vor face ca regiunea iniţial¼ a s¼
a se re-
polarizeze (Fig. 10.7). Procesul se repet¼ a şi potenţialul de acţiune se
propag¼ a de-a lungul axonului.
Capitolul 11
Fizica vederii
11.1 Natura luminii

Se numesc unde, perturbaţiile care se propag¼ a din aproape în aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din poziţia de echilibru a unei
particule care este situat¼ a într-un mediu elastic determin¼ a ieşirea din
poziţia de echilibru şi a particulelor mediului datorit¼ a forţelor elastice ce
se exercit¼a între particulele mediului. În acest mod mişcarea se propag¼ a
din aproape în aproape.
Dup¼ a modul în care are loc perturbaţiile în raport cu direcţia de
propagare undele pot …:
- transversale când oscilaţiile sau deplas¼ arile se efectueaz¼ a în plane
perpendiculare pe direcţia de propagare a undelor (valurile, vibraţiile
unei coarde).
- longitudinale când oscilaţiile sau deplas¼
arile se efectueaz¼ a pe direcţia
de propagare a undei (sunetul).
Mai multe fenomene optice au pus în evidenţ¼ a faptul c¼ a lumina este
o und¼ a. Ca şi alte unde ea ocoleşte anumite obstacole (difracţie) şi se
poate combina cu unde de acelaşi fel rezultând fenomenul de interferenţ¼ a.
Unda este caracterizat¼ a de frecvenţa şi de lungimea de und¼ a .
Viteza luminii în vid este
c=3 108 m/s
Lungimea de und¼
a a luminii reprezint¼
a distanţa pe care aceasta se
139
140
Figura 11.1: Descompunerea luminii albe în radiaţiile componente cu ajutorul

prismei.
propag¼
a în cursul unei perioade T .
c
= cT = (11.1)
unde este o m¼ arime invers¼

a perioadei, poart¼
a numele de frecvenţ¼
a şi se
m¼
asoar¼
a în Hz (Herţi).
1
1 Hz = 1 s
Intensitatea luminii într-un punct este de…nit¼ a ca densitatea ‡ux-

ului de energie, adic¼
a de cantitatea de energie ce cade pe unitatea de
suprafaţ¼
a perpendicular pe aceasta de timp. Sensibilitatea ochiului de-
pinde atât de lungimea de und¼a cât şi de intensitatea luminii Lumina are
lungimile de und¼a cuprinse în intervalul 0, 45 m şi 0,70 m sau (450
nm şi 700 nm).
6
1 m (micrometru) = 10 m
9
1 nm (nanometru) = 10 m
Lumina poate …descompus¼ a în componentele ei prin trecerea ei printr-

o prism¼a. Fenomenul poart¼a numele de dispersie (Fig. 11.1 ). Fenomenul
de dispersie cel mai cunoscut şi uşor de urm¼ arit este curcubeul. Acesta
const¼a în descompunerea luminii albe de c¼ atre pic¼
aturile minuscule de
ap¼a r¼
amase în atmosfer¼a dup¼a ploaie, în cele şapte culori (violet, indigo,
albastru, verde, galben, orange şi roşu) ale spectrului vizibil.
141
Figura 11.2: Und¼ a electromagnetic¼

a (luminoas¼ ~ - intensitatea câmpului
a) E
~ ~
electric, B - inducţie câmp magnetic, k - vector de und¼a şi caracterizeaz¼
a
direcţia de propagare a luminii.
11.2 Polarizare
Lumina este o und¼ a electromagnetic¼a, transversal¼

a. Ea are dou¼ a com-
~
ponente - intensitatea câmpului electric E şi inducţia câmpului magnetic
~ Aceşti doi vectori oscileaz¼
B. a pe direcţii perpendiculare şi perpendic-
ular pe direcţia de propagare. În Fig. 11.2 este ar¼ atat modul în care
oscileaz¼ ~ şi B
a vectorii E ~ în cazul unei unde armonice.
Lumina în general este format¼ a dintr-o multitudine de unde armonice

plane cu lungimi de und¼ a diferite şi în care vectorul intensitate câmp elec-
~ oscileaz¼
tric E a pe diverse direcţii perpendiculare pe direcţia de propa-
gare. O astfel de und¼a, este o und¼ a nepolarizat¼ a (Fig. 11.3). Dac¼ a undele
oscileaz¼
a dup¼a toate direcţiile dar exist¼a o direcţie preferenţial¼
a dup¼a care
~
E are amplitudinea maxim¼ a, lumina poart¼ a numele de lumin¼ a parţial
polarizat¼ a (Fig. 11.4b)
Dac¼a vectorul E ~ oscileaz¼a dup¼a o direcţie bine determinat¼
a lumina
este liniar polarizat¼a sau total polarizat¼
a (Fig. 11.4a). Planul perpen-
dicular pe direcţia de vibraţie a câmpului electric poart¼a numele de plan
de polarizare.
Dac¼a în cursul propag¼ arii luminii modulul (m¼
arimea) vectorului E ~
r¼
amâne constant ca modul dar se roteşte în jurul direcţiei de propagare
lumina este circular polarizat¼a.
142
Figura 11.3: Lumin¼

a nepolarizat¼
a
Figura 11.4: a) Lumina total polarizat¼ a; b) Lumin¼a parţial polarizat¼

a. Di-
recţia de propagare a luminii este perpendicular¼
a pe planul hârtiei.
143
Figura 11.5: Efectul de birefringenţ¼

a în cristalul de spat de Islanda: 1. raza
ordinar¼
a; 2. raza extraordinar¼
a
11.2.1 Birefringenţa
Trecerea luminii prin cristale, medii din punct de vedere optic trans-
parente şi omogene a pus în evidenţ¼ a fenomenul de dedublare a razei de
lumin¼ a - fenomen numit birefringenţ¼ a. Aceasta arat¼ a c¼
a astfel de cristale
nu sunt izotrope din punct de vedere optic. Ele sunt anizotrope din punct
de vedere optic, adic¼ a au propriet¼ aţi diferite pe diferite direcţii.
Dac¼ a un cristal de spat de Islanda este traversat de o raz¼ a de lumin¼ a
nepolarizat¼ a, la ieşirea din acesta se observ¼ a dou¼a raze pe care Huygens
le-a numit: raza ordinar¼ a şi raza extraordinar¼ a. Se constat¼ a c¼ a indicele
de refracţie ne al razei extraordinare depinde de direcţia razei în cristal,
în timp ce indicele de refracţie al razei ordinare no nu depinde de unghiul
de incidenţ¼ a (Fig. 11.5)
Pentru cristalul de spat de Islanda no = 1; 658 şi ne 2 (1; 486; 1; 658)
în cazul luminii cu lungimea de und¼ a = 589; 3 nm. În toate cristalele ex-
ist¼a o direcţie în lungul c¼areia nu exist¼ a birefringenţ¼
a (ne = no ). Aceast¼ a
direcţie poart¼ a numele de ax¼ a optic¼a a cristalului. Exist¼ a cristale care
au o singur¼ a ax¼a principal¼a (spatul de Islanda, cuarţul). Ele poart¼ a de-
numirea de cristale uniaxe. Exist¼ a şi cristale care au dou¼ a axe optice
şi care poart¼ a numele de cristale biaxe. Planul determinat de direcţia
axului optic şi direcţia razei incidente poart¼ a numele de planul secţiu-
nii principale. Se constat¼ a c¼ a raza extrsordinar¼ a se g¼
aseşte în în planul
secţiunii principale.
În cazul spatului de Islanda axa optic¼ a principal¼a uneşte dou¼ a unghi-
uri obtuze ale cristalului. Razele care apar prin fenomenul de birefrin-
genţ¼a sunt total polarizate pe direcţii perpendiculare. Astfel vectorul
electric E ~ al razei ordinare vibreaz¼ a perpendicular pe secţiunea princi-
pal¼ a iar vectorul E ~ al razei extraordinare vibreaz¼ a în planul secţiunii
principale.
144
Figura 11.6: Montajul pentru a punerea în evidenţ¼

a a polariz¼
arii rotatorii
Un caz extrem de interesant este acela în care propagarea luminii are

loc de-a lungul unei direcţii perpendiculare pe axa optic¼ a. Deşi cele dou¼a
raze nu se observ¼ a separat ele exist¼
a, iar diferenţa indicilor de refracţie
jne no j este maxim¼ a. Dac¼a se trimite pe o astfel de direcţie o raz¼ a
de lumin¼ a liniar polarizat¼a al c¼ ~
arei vector E s¼ a nu vibreze în planul
principal şi nici într-un plan perpendicular pe acesta se obţin dou¼ a unde
care se propag¼ a de-a lungul acestei direcţii cu viteze diferite: v1 = c=no şi
v2 = c=ne . Undele sunt polarizate pe direcţii perpendiculare. În funcţie
de grosimea lamei, la ieşirea din aceasta între cele dou¼ a raze exist¼ a o
diferenţ¼a de faz¼a '. Dac¼ a ' = m , unde m este un num¼ ar întreg
unda rezultat¼ a prin compunerea celor dou¼ a unde polarizate pe direcţii
perpendiculare este liniar polarizat¼ a. Dac¼ a ' 6= m unda care rezult¼ a
este eliptic polarizat¼a. Pe acest principiu funcţioneaz¼ a lama sfert de und¼ a
care este utilizat¼a pentru a transforma lumina liniar polarizat¼ a în lumin¼ a
circular polarizat¼ a. Grosimea unei astfel de lame se calculeaz¼ a ţinând
cont c¼ a defazajul este legat de diferenţa de drum a celor dou¼ a raze prin
relaţia:
2
'= (11.2)
11.2.2 Polarizarea rotatorie

Polarizarea rotatorie este proprietatea unei anumite substanţe (‡uide
sau solide) de a induce o rotaţie a planului de polarizare pentru lumina
liniar polarizat¼
a ce traverseaz¼
a substanţa respectiv¼
a.
145
Pe un ecran (Fig. 11.6) se formeaz¼ a imaginea unei diafragme circu-

lare cu ajutorul unei lentile convergente. Un condensator permite ilu-
minarea convenabil¼ a a diafragmei. Cu ajutorul unui …ltru plasat dup¼ a
obiect se transform¼ a lumina într-una cvasimonocromatic¼ a. Utilizând po-
larizorul obţinem o lumin¼ a polarizat¼a rectiliniu. Un nou polarizor joac¼ a
rolul analizorului care permite studierea vibraţiilor luminoase la nivelul
ecranului de observaţie. Dac¼ a polarizorul şi analizorul sunt încrucişaţi
atunci exist¼ a o extincţie a fascicolului. Dac¼ a între polarizor şi analizorul
încrucişaţi se pune o cuv¼ a cu o soluţie de zah¼ ar în ap¼
a, lumina reapare.
Pentru a obţine extincţia, analizorul trebuie rotit cu un unghi . În
consecinţ¼a substanţa nu modi…c¼ a starea de polarizare dar roteşte planul
de polarizare. F¼ acând experienţa cu o cuv¼ a a c¼arei l¼
aţime este dubl¼ a
(lumina str¼ abate o distanţ¼ a dubl¼a prin substanţ¼a) constat¼ am c¼a unghiul
de rotaţie al planului de polarizare se dubleaz¼ a. Se obţine un fenomen
asem¼ an¼
ator pentru un cristal de cuarţ t¼ aiat perpendicular pe axa optic¼ a.
Legile polariz¼
arii rotatorii
Legea I-a Anumite corpuri izotrope transparente în lumin¼ a monocro-
matic¼ a polarizat¼
a rectiliniu, rotesc planul de polarizare în jurul direcţiei
de propagare a luminii. Acelaşi lucru este produs de anumite medii ani-
zotrope uniaxe, a c¼ aror ax¼
a optic¼a este paralel¼
a cu direcţia fascicolului
incident.
Legea a II-a Exist¼ a dou¼a tipuri de substanţe active: substanţe le-
vogire, care rotesc planul de polarizare c¼ atre stânga unui observator ce
primeşte lumin¼ a şi substanţe dextrogire care rotesc planul de polarizare
spre dreapta.
Legea a III-a Unghiul de rotaţie al planului de polarizare este pro-
porţional cu grosimea substanţei str¼ ab¼atut¼
a de lumin¼a.
Se poate de…ni pentru un lichid puterea rotatorie :
= (11.3)
l
unde l este lungimea str¼ ab¼
atut¼a de lumin¼ a prin substanţ¼
a. Pentru o
soluţie de concentraţie c puterea rotatorie este dat¼
a de:
c = (11.4)
lc
Unitatea de m¼
asur¼
a pentru c este m2 kg 1 .
146
Legea a IV-a Unghiul de rotaţie depinde de lungimea de und¼

a dup¼
a
legea:
A
= 2 (11.5)
Legea a V-a Sensul de rotaţie a planului de polarizare nu depinde de

sensul de propagare a luminii în mediul respectiv
Puterea rotatorie pentru diverse substanţe pentru = 589 nm
Substanţ¼a Putere rotatorie

Cuarţ 2170 0 /m
HgS 3250 0 /m
NaClO3 3140 0 /m
Metanol lichid -497 0 /m
ar 645 10 3 0 m2 kg
Soluţie de zah¼ 1
11.3 Natura corpuscular¼

a a luminii
În alte cazuri lumina se comport¼ a ca un ‡ux de particule numite
fotoni. Noţiunea de foton a fost introdus¼a de Einstein pentru a explica
efectul fotoelectric.
Fiecare foton este caracterizat de frecvenţ¼
a (sau lungimea de und¼a).
Energia unui foton este
hc
E=h = (11.6)
unde h = 6; 63 1934 Js este o constant¼ a care poart¼

a numele de constanta
lui Planck.
Trebuie remarcat c¼a absorbţia şi emisia luminii este descris¼ a prin
emisia sau absorbţia fotonilor individuali de c¼ atre atomi şi molecule.
Când un foton de o anumit¼ a energie cade pe o celul¼ a fotoreceptiv¼ a, el
excit¼
a un anumit fotopigment. Acesta iniţiaz¼ a reacţii într-un lanţ de
molecule care fac ca un semnal electric s¼a …e transmis în creier.
11.4 Optic¼
a geometric¼
a. Ochiul
Optica geometric¼
a studiaz¼
a lumina utilizând noţiunea de raz¼
a de lu-
min¼
a. O raz¼
a de lumin¼
a este linia dup¼
a care are loc propagarea luminii.
147
Figura 11.7: Tipuri de fascicole de lumin¼

a
Atunci când se lucreaz¼a cu noţiunea de raz¼

a de lumin¼a nu intereseaz¼a
natura luminii, iar fenomenele precum difracţia sau interferenţa nu se
iau în considerare.
11.4.1 Ipotezele opticii geometrice

Optica geometric¼ a se ocup¼a cu studiul propag¼ arii luminii în medii
diferite şi la suprafaţa de separaţie a acestora. În cadrul acestui capitol
se utilizeaz¼ a noţiunea de raz¼ a de lumin¼ a - care reprezint¼a direcţia de
propagare a luminii. Principalele legi ale opticii geometrice sunt:
1. Legea propag¼arii rectilinii a luminii.
Într-un mediu transparent omogen şi izotop lumina se propag¼ a în linie
dreapt¼a.
Un grup de raze de lumin¼ a formeaz¼ a un fascicol de lumin¼a.
Dac¼a razele unui fascicol sunt concurente într-un punct, fascicolul se
numeşte homocentric sau conic. Un astfel de fascicol este convergent
dac¼a razele se îndreapt¼ a spre vârful conului sau divergent dac¼ a razele
pleac¼a din vârful conului. Fascicolul este paralel sau cilindric dac¼ a razele
sale sunt paralele (Fig. 11.7)
2. Legea independenţei razelor de lumin¼a.

Efectul unei raze de lumin¼ a este indiferent la existenţa altor raze de
lumin¼a.
3. Legea reversibilit¼aţii drumului razelor de lumin¼a.
Un drum parcurs de o raz¼ a de lumin¼ a într-un sens poate … parcurs
de acestea şi în sens contrar. La suprafaţa de separaţie a dou¼ a medii are
148
loc re‡exia şi refracţia razelor de lumin¼ a, fenomene ce au fost discutate

anterior.
Conform celor discutate anterior orice punct luminos al unui izvor îl
putem considera ca centrul unui fascicol divergent. Dac¼ a dup¼a re‡exii
sau refracţii un astfel de fascicol converge c¼ atre un punct atunci acel
punct constituie imaginea punctului luminos respectiv. Spunem despre
o astfel de imagine c¼ a este punctual¼ a sau stigmatic¼a. Sistemele în care se
poate face ca unui punct obiect s¼ a-i corespund¼ a ca imagine tot un punct
se numesc sisteme stigmatice. În practic¼ a nu se pot realiza sisteme care
s¼
a dea un stigmatism riguros. Trebuie remarcat c¼ a nu este necesar s¼a se
realizeze un stigmatism riguros deoarece pentru principali receptori de
lumin¼ a cum sunt ochiul, placa fotogra…c¼ a sau receptorul fotoelectric, o
imagine va putea … considerat¼ a înc¼
a punctiform¼ a atât timp cât dimensi-
unile sale r¼
amân sub o dimensiune impus¼ a de structura receptorului.
Rezult¼a c¼a este su…cient s¼ a se realizeze un stigmatism aproximativ,
determinat de posibilit¼ aţile limitate ale receptoarelor de a distinge am¼ a-
nuntele.
Ţinând seama de principiul reversibilit¼ aţilor razelor de lumin¼a, imag-
inea poate … privit¼ a ca izvor iar izvorul ca imagine. Cele dou¼ a puncte
(Fig. 11.4.1) se numesc puncte conjugate.
Puncte conjugate
Imaginea unui punct obţinut¼ a cu ajutorul unui sistem optic se nu-

meşte real¼
a atunci când ea se obţine din intersecţia razelor de lumin¼
a; ea
se numeşte virtual¼
a dac¼
a se obţine la prelungirile acestor raze.
149
În sistemele optice stigmatismul aproximativ se poate realiza dac¼ a

se lucreaz¼a cu fascicole înguste, învecinate cu axul optic (care coincide
de obicei cu axul de simetrie al sistemului), foarte puţin înclinate faţ¼
a
de acest ax sau paralel cu el. Aceste fascicole se numesc paraxiale iar
aproximaţia respectiv¼a se numeşte aproximaţia Gaussian¼a.
11.4.2 Refracţia
Când lumina se propag¼ a într-un mediu viteza ei este mai mic¼ a decât
în vid. Raportul dintre viteza luminii c în vid şi viteza luminii în mediul
transparent v poart¼a numele de indice de refracţie.
c
n= (11.7)
v
Atunci când o raz¼ a de lumin¼ a atinge suprafaţa de separaţie dintre
dou¼a medii o parte a luminii se întoarce din mediul din care vine raza
(re‡ecţie) şi o parte trece în cel¼
alalt mediu (refracţie).
Notând cu i unghiul de incidenţ¼ a (unghiul dintre normala şi raza
incident¼a) şi cu r unghiul de refracţie (unghiul dintre normal¼ a şi raza
refractat¼a) legea refracţiei se scrie astfel:
sin i n2
= (11.8)
sin r n1
unde n21 poart¼ a numele de indice de refracţie relativ al mediului 2 faţ¼ a
de mediul 1(Fig. 11.8).
În cazul c¼ a lumina vine dintr-un mediu cu indice de refracţie mai
mic (n2 > n1 ) atunci unghiul de refracţie este mai mic decât unghiul de
incidenţ¼
a (r < i). Un exemplu este cazul în care lumina vine din aer
(n1 = 1) şi cade pe sticl¼ a (n2 = 1; 5). Dac¼ a îns¼a lumina vine dintr-un
mediu cu indice de refracţie mai mare n1 > n2 atunci r > i. Pentru o
anumit¼ a valoare a unghiului de incidenţ¼ a numit unghi critic c raza re-
fractat¼a devine paralel¼a cu suprafaţa de separaţie dintre cele dou¼
a medii.
În acest punct r = =2 şi sin i = sin c = n2 =n1 : Când i > c lumina
provenit¼ a din mediul cu indice de refacţie mai mare nu mai p¼ atrunde
în mediul cu indice de refracţie mai mic. Fenomenul poart¼ a numele de
re‡ecţie total¼
a. În cazul c¼
a lumina vine din sticl¼a şi cade pe suprafaţa de
separaţie sticl¼
a aer rezult¼a c¼
a c = 42 . Situaţia este prezentat¼ a în …g.
11.9
150
Figura 11.8: Refracţia
Figura 11.9: Re‡exia total¼

a
151
Figura 11.10: Dioptrul sferic
În cele ce urmeaz¼a toate consideraţiile pe care le vom face sunt în

cadrul acestei aproximaţii.
11.4.3 Dioptrul sferic

Fie dou¼ a medii transparente şi omogene cu indicii de refracţie n1 şi
n2 . Ansamblul format din cele dou¼ a medii şi suprafaţa care le separ¼a se
numeşte dioptru. Atunci când suprafaţa de separaţie este sferic¼ a dioptrul
se numeşte dioptru sferic. Dioptrul sferic este caracterizat prin elementele
(…g. 11.10).
- vârful V al dioptrului (polul calotei sferice).
- centrul de curbur¼ a, adic¼a O al suprafeţei din care face parte suprafaţa
dioptrului sferic.
- axa optic¼ a principal¼a, dreapta V O.
Prima relaţie a dioptrului sferic.
În consideraţiile pe care le vom face în continuare vom lucra cu un
sistem de referinţ¼ a unidimensional. Acesta este axul optic principal, orig-
inea acestuia …ind (atenţie) în vârful V al dioptrului sferic.
Relaţiile pe care le vom obţine pornesc de la premiza c¼ a lumina vine
din partea stâng¼ a.
Vom nota cu R raza dioptrului. Raza dioptrului este pozitiv¼ a (R > 0)
dac¼a centrul de curbur¼ a al dioptrului este situat în regiunea pozitiv¼ aa
axei V x şi este negativ¼a (R < 0) dac¼ a centrul de curbur¼ a al dioptrului este
situat în regiunea negativ¼ a a axei. Putem considera deci c¼ a R reprezint¼a
coordonata centrului de curbur¼ a al dioptrului.
152
Figura 11.11: Lentile convergente: a) lentil¼

a biconvex¼
a, b) lentil¼
a plan convex¼
a.
c) menisc convergent, d) reprezentarea unei lentile convergente.
Coordonata punctului P1 obiect, o not¼ am cu x1 (indicele 1 - ar¼

atând
c¼
a este vorba de punctul obiect). Coordonata punctului P2 imagine o
not¼am cu x2 (indicele 2 - precizeaz¼a faptul c¼
a este vorba de un punct
imagine). Se demonstreaz¼a c¼
a între coordonatele celor dou¼
a puncte exist¼
a
relaţia
n2 n1 n2 n1
=
x2 x1 R
care se numeşte prima relaţie fundamental¼
a a dioptrului sferic. În cazul
prezentat anterior x1 < 0, iatr x2 > 0:
De…nim puterea de refracţie a dioptrului ca …ind m¼arimea
n2 n1
P = (11.9)
Rc
Puterea de refracţie este pozitiv¼

a pentru dioptrii convergenţi (care
adun¼ a razele de lumin¼
a într-un punct) şi negativ¼
a pentru dioptrii diver-
genţi.
11.4.4 Lentile
O lentil¼a este un mediu transparent limitat de dou¼ a calote sferice
(dioptrii) sau de o calot¼
a sferic¼
a şi un plan. Lentilele sunt de dou¼a feluri:
1. Lentile convergente care transform¼ a un fascicol de lumin¼ a paralel
într-un fascicol convergent. Ele sunt mai groase la la centru şi mai subţiri
la margini. Lentile convergente sunt reprezentate în Fig. 11.11
153
Figura 11.12: Lentile divergente: a) lentil¼

a biconcav¼
a, b) lentil¼
a plan concav¼
a,
c) menisc divergent, d) reprezentarea unei lentile divergente.
2. Lentile divergente sunt lentile care transform¼ a un fascicol de lumin¼a

paralel într-un fascicol divergent. Lentilele divergente sunt mai groase
la margini şi mai subţiri la centru. Tipurile de lentile divergente sunt
reprezentate în Fig. 11.12
La o lentil¼ a se disting (Fig. ??):
- centrele de curbur¼ a C1 şi C2 a celor dou¼ a calote. În cazul unei feţe
plane centrul de curbur¼ a este situat la in…nit
- axa optic¼ a principal¼ a este dreapta care uneşte centrele de curbur¼ a
şi în cazul lentilelor care au o faţ¼ a plan¼a, dreapta ce trece prin centrul de
curbur¼ a al feţei sferice şi este perpendicular pe faţ¼
a plan¼a.
- centrul optic este punctul O de pe axa optic¼ a principal¼ a care are
proprietatea c¼ a orice raz¼ a de lumin¼ a ce trece prin centrul optic nu este
deviat¼ a (orice dreapt¼ a care trece prin centrul optic poart¼ a numele de
ax¼ a optic¼a secundar¼ a) Punctul O se consider¼ a origine unui sistem de
coordonate Ox.
- razele de curbur¼ a R1 şi R2 . Semnele lor depind de locul unde cad
centrele de curbur¼ a. Dac¼ a centrul de curbura corespunz¼ ator unei raze
de curbur¼ a cade în regiunea pozitiv¼ a a axei raza este pozitiv¼ a, iar dac¼
a
centrul cade în regiunea negativ¼ a a axei raza este negativ¼a.
11.4.5 Focarele lentilelor

Se art¼
a experimental c¼a dac¼ a un fascicol de lumin¼a paralel cu axa
optic¼
a principal¼
a cade pe o lentil¼
a convergent¼
a, razele emergente converg
într-un punct Fi numit focar imagine. Deoarece lumina trece prin acel
154
Figura 11.13: Elementele unei lentile
Figura 11.14: Focarele unei lentile convergente
punct acesta este un focar real. Simetric cu Fi faţ¼

a de centrul optic se
a‡a¼ punctul Fo numit focar imagine (Fig. 11.14). Dac¼a în acest punct se
pune o surs¼a de lumin¼
a punctiform¼a, razele emergente care pornesc de la
lentil¼
a formeaz¼
a un fascicol de lumin¼
a paralel cu axa optic¼
a principal¼
a.
Ca şi lentilele convergente, lentilele divergente au dou¼a focare dar în

acest caz focare sunt virtuale. Ele se formeaz¼ a la prelungirea razelor de
lumin¼a (Fig. 11.15).
Distanţa de la focarul imagine al lentilei la centrul optic al lentilei

se noteaz¼ a cu f şi poart¼
a numele de distanţ¼
a focal¼
a. Trebuie remarcat
c¼
a pentru lentile coordonata focarului imagine este f > 0 iar pentru
lentilele divergente aceast¼a coordonat¼
a este f < 0:
155
Figura 11.15: Focarele unei lentile divergente
11.4.6 Construcţii de imagini în lentile subţiri
Pentru a construi imaginea unui punct, va … su…cient s¼ a folosim dou¼ a

din urm¼ atoarele trei raze: una paralel¼ a cu axul optic care va trece prin
focarul imagini dup¼ a refracţie prin lentil¼
a, una care trece prin centrul
optic al lentilei (cea nedeviat¼ a) şi una care trece prin focarul F o (care
se va re‡ecta paralel cu axul optic). Astfel pentru a construi imaginea
unui obiect AB perpendicular pe axa optic¼ a dac¼a se determin¼a imaginea
…ec¼arei extremit¼ aţi a obiectului. Oricum dac¼ a se construieşte imaginea
punctului A, A’ atunci se duce perpendiculara A’B’ pe axa optic¼ a. În
Fig. 11.16 este prezentat modul cum se realizeaz¼ a imaginile obiectelor
reale în lentile convergente şi divergente. Dac¼ a imaginea se realizeaz¼ a
la intersecţia unor raze de lumin¼ a, imaginea este real¼a, iar dac¼ a este
obţinut¼a la intersecţia prelungirii unor raze de lumin¼ a atunci imaginea
este una virtual¼ a. Pentru a vedea o imagine real¼ a este necesar un ecran.
Imaginele virtuale pot … v¼ azute direct cu ochiul, deoarece razele de lu-
min¼ a par a proveni de la ele ca în cazul obiectelor reale. Raportul dintre
m¼arimea imaginii şi m¼ arimea obiectului poart¼ a numele de m¼ arire. Se
observ¼ a c¼
a dac¼a un obiect este situat între focarul obiect şi lentila con-
vergent¼ a corespunz¼ atoare atunci imaginea virtual¼ a este mai mare decât
obiectul. Aceasta este situaţia obiectelor v¼ azute printr-o lup¼a.
156
Figura 11.16: Imagini prin lentile: a), b), c) imagini prin lentile convergente,
d) imagine printr-o lentil¼
a divergent¼
a.
11.4.7 Formula lentilelor

Dac¼a notam cu x1 coordonata obiectului şi x2 coordonata imaginii
într-un sistem cu centrul în O atunci relaţia dintre cele coordonate dou¼a
este
1 1 1
= (11.10)
x2 x1 f
M¼arirea care se noteaz¼ a cu şi exprim¼
a raportul dintre dimensiunea
imaginii şi cea a obiectului este
A0 B 0 x2
= = (11.11)
AB x1
Se observ¼a c¼
a pentru o imagine real¼ a m¼
arirea este negativ¼
a. Aceasta
înseamn¼ a c¼a imaginea obiectului este una r¼ asturnat¼a. Dac¼ a imaginea
este virtual¼a m¼arirea este pozitiv¼a şi imaginea este dreapt¼a (adic¼
a este
de aceeaşi parte cu obiectul faţ¼
a de axa optic¼a)
Pentru lentile se de…neşte m¼arimea numit¼ a convergenţ¼
a. Ea este egal¼
a
157
cu inversul distanţei focale f şi se m¼

asoar¼
a în dioptrii.
1
C= (11.12)
f
Astfel dac¼ a un om poart¼ a ochelari ai c¼ aror lentile au convergenţa
C = +2 (dou¼ a dioptrii), atunci lentile sunt convergente cu distanţa
focal¼
a f = 0; 5 m = 50 cm. Dac¼ a îns¼ a convergenţa lentilei este C = 2
atunci lentila este una divergent¼ a şi au distanţa focal¼a f = 50 cm.
Convergenţa unei lentile a‡ate în aer se calculeaz¼ a în funcţie de razele
de curbur¼a a celor dou¼ a feţe şi de indicele de refracţie al mediului din
care este realizat¼
a lentila.
1 1 1
C= = (n 1) (11.13)
f R1 R2
Daca una din feţele lentilei este plan¼
a atunci faza respectiva tinde la
in…nit şi rezult¼
a pentru convergenţ¼
a formula
1 (n 1)
C= = (11.14)
f R
unde R este raza de curbura a feţei curbate.
11.4.8 Aberaţii sferice

Razele incidente pe lentil¼
a la diverse distanţe de axa optic¼a sunt focal-
izate în diverse puncte de pe axa optic¼ a (Fig. 11.17). Acest fenomen este
cunoscut sub numele de aberaţii sferice. O caracteristic¼ a a lentilelor
cu gradient al indicelor de refracţie este c¼a elimin¼ a apariţia aberaţiilor
sferice.
11.4.9 Aberaţii cromatice

Indicele de refracţie al unui mediu depinde în general de lungimea
de und¼ a. Astfel lumina cu diverse lungimi de und¼ a se deplaseaz¼a cu
diverse viteze. În general pentru toate mediile transparente indicele de
refracţie descreşte cu creşterea lungimii de und¼
a în concordanţ¼
a cu relaţia
lui Cauchy
B C
n=A+ 2 + 4 (11.15)
158
Figura 11.17: Aberaţie sferic¼

a
Figura 11.18: Aberaţii cromatice
unde A, B; C sunt constante empirice determinate pentru …ecare mediu

în parte. Din acest motiv undele luminoase corespunz¼ atoare la diverse
culori se focalizeaz¼
a în puncte diferite (Fig. 11.18). Aceast¼
a aberaţie
poart¼a numele de aberaţie cromatic¼ a.
11.5 INSTRUMENTE OPTICE

Numim instrument optic un ansamblu de lentile, oglinzi şi diafragme
care servesc la obţinerea diferitelor obiecte şi îmbun¼at¼
aţirea condiţiilor
de observare ale acestora. Ele dau imagini ale obiectelor în care se pot
distinge am¼ anunte care nu pot … observate cu ochiul liber. Din punct de
vedere al naturii imaginilor instrumentele se clasi…c¼ a în:
A) instrumente care dau imagini reale, cum sunt ochiul şi sistemele
de proiecţie în general ( obiectivul fotogra…c)
B) instrumente care dau imagini virtuale ca: lupa, microscopul, luneta
159
şi telescopul.
Instrumentele optic sunt caracterizate de dou¼
a m¼
arimi:
Puterea
tg 2
P = (11.16)
y1
unde 2 este unghiul sub care se vede imaginea obiectului prin instrument
iar y1 este dimensiunea obiectului.
Grosismentul G este raportul dintre tangentele unghiurilor sub care
este v¼ azut¼
a imaginea, respectiv obiectul
tg 2
G= (11.17)
tg 1
unde 2 - are aceeaşi semni…caţie ca în cazul puterii iar 1 reprezint¼ a

unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber de la = 0; 25 m care
este distanţa minim¼ a de vedere clar¼
a (în cazul microscopului) sau unghiul
sub care se v¼ ad obiectele cu ochiul liber în cazul c¼ a acestea se a‡a¼ la o
distanţ¼
a foarte mare. Obiectele care nu sunt vizibile sunt v¼ azute sub
unghiuri foarte mici. Aceasta este cazul a dou¼ a situaţii: când obiectele
sunt foarte mici şi privite de la 25 cm nu pot … v¼ azute şi cazul obiectelor
foarte dep¼ artate. Un instrument optic face ca imaginea acestora s¼ a …e
vizualizat¼a sub unghiuri mari astfel c¼a s¼a se poat¼
a distinge clar imaginea
respectiv¼a.
11.5.1 Microscopul
Pentru observarea obiectului, ale c¼ aror dimensiuni sunt sub cele care
pot … observate cu ajutorul lupei, se foloseşte microscopul. El este format
cu ajutorul a dou¼ a lentile convergente, una numit¼ a obiectiv, îndreptat¼ a
c¼
atre obiect, care d¼a imagini reale şi una numit¼ a ocular, partea îndreptat¼ a
c¼
atre ochi care d¼ a o imagine virtual¼ a şi m¼arit¼
a a imaginii reale. Distanţa
focal¼a a obiectivului este mai mic¼ a decât distanţa focal¼ a a ocularului.
Mersul razelor de lumin¼ a într-un microscop este redat în …g. 11.19
0
Obiectivul formeaz¼ a imaginea real¼ a şi m¼ a A0 B a obiectului AB
arit¼
aşezat înaintea focarului obiect al obiectivului, în timp ce ocularul formeaz¼ a
00 00 0
imaginea virtual¼ a şi m¼ a A B a lui A B 0 . Aceasta este imaginea …-
arit¼
0
nal¼a dat¼a de microscop. Imaginea A0 B se formeaz¼ a foarte aproape de
00
focarul obiect al ocularului, astfel c¼ a imaginea A00 B se formeaz¼ a practic
la 1.
160
Figura 11.19: Microscopul
Puterea optic¼
a a microscopului este
e
P = (11.18)
fob foc
Grosismentul este
tg 2 e P
G= = =P = (11.19)
tg fob foc 4
deoarece = 0; 25 m. În relaţiile 11.18 şi 11.19 fob este distanţa focal¼
aa
obiectivului (lentila care este îndreptat¼
a spre obiect) şi foc este distanţa
focal¼
a a ocularului (lentila prin care priveşte observatorul)
De obicei un microscop dispune de mai multe obiective şi oculare, ce
pot … aşezate pe rând în diferite combinaţii la capetele tubului micro-
scopului, realizându-se astfel diverse puteri optice.
11.5.2 OCHIUL
Lumina intr¼ a în ochi prin pupil¼ a care este o deschidere circular¼
a a‡at¼a
în centrul irisului. Diametrul pupilei variaz¼ a de la 1,5 mm la 8 mm. Di-
ametrul pupilei se modi…c¼ a în funcţie de intensitatea luminoas¼ a. Astfel în
condiţiile în care intensitatea luminoas¼ a este puternic¼a, diametrul irisu-
lui se micşoreaz¼a şi în condiţii în care intensitatea luminoas¼ a este mic¼a
diametrul irisului se m¼ areşte.
161
Figura 11.20: Ochiul
În Fig. 11.20 este prezentat¼ a o secţiune într-un ochi. Lumina care

p¼atrunde în ochi trecre printr-o serie de medii optice:
- corneea (C) care este un strat transparent şi este m¼ arginit¼
a de dou¼a
suprafeţe sferice (ambele feţe având razele de curbur¼ a egale cu 7,8 mm)
- camera anterioar¼ a care conţine umoarea apoas¼ a (UA)
- cristalinul (CR) sub forma de lentil¼ a biconvex¼a cu razele 10 mm
(faţa anterioar¼a) şi 6 mm (faţa posterioar¼ a)
- camera posterioar¼ a ce conţine umoarea sticloas¼ a (US)
În Tabelul 9.1 sunt prezentaţi indicii de refracţie ai diferitelor p¼arţi
ale ochiului.
Tabelul V
Indici de refracţie ai diferiţilor p¼
arţi ale ochiului
Parte Indice de refracţie Raz¼ a de curbur¼ a
C nc = 1; 37 R1 = +7; 8 mm (Aer - C)
UA nua = 1; 33 R2 = +7; 8 mm (C - UA)
CR ncr = 1; 40 R3 = +10 mm (UA - CR)
US nus = 1; 33 R4 = 6 mm (CR - US)
Ca o observaţie indicele de refracţie al cristalinului nu este acelaşi

peste tot. Indicele este maxim în centru şi anume 1,41, mai mic la ecu-
162
ator 1,38 şi puţin mai mare la poli 1,386. Convergenţa cristalinului este
menţinut¼a prin …brele musculare, acest fenomen purtând numele de aco-
modare. Astfel de lentile sunt lentile cu gradient al indicelui de refracţie.
În ochiul uman exist¼ a patru dioptrii: aer - cornee, cornee - umoare
apoas¼a, umoare apoas¼ a - cristalin, cristalin - umoare sticloas¼
a. Puterile
de refracţie a celor patru dioptri sunt:
- Puterea de refracţie pentru dioptrul aer - cornee
nc naer 1; 37 1 1
P1 = = = 47 m = 47 (11.20)
R1 7; 8 10 3
- Puterea de refracţie pentru dioptrul cornee - umoare apoas¼
a
nua nc 1; 33 1; 37 1
P2 = = = 5m = 5 (11.21)
R2 7; 8 10 3
- Puterea de refracţie pentru dioptrul umoare apoas¼
a - cristalin
ncr nua 1; 40 1; 33 1
P3 = = =7m =7 (11.22)
R3 10 10 3
- Puterea de refracţie pentru dioptrul cristalin - umoare sticloas¼
a
nus ncr 1; 33 1; 40 1
P4 = = = 11 m = 11 (11.23)
R4 6 10 3
Puterea de refracţie total¼ a a ochiului este aproximativ egal¼
a cu suma
puterilor de refracţie al celor 4 dioptrii
P = P1 + P2 + P3 + P4 = 60 (11.24)
Un model al ochiului este acela în care toţi dioptri sunt înlocuiţi
cu singur dioptru cu puterea P = 60 (dioptrii), mediul din interiorul
ochiului având un indice de refracţie egal cu n2 = 1; 37. Consider¼am c¼a
pe ochii cade un fascicol de lumin¼a paralel cu axa optic¼
a din aer n1 = 1:
Atunci
n2 1
+ =P (11.25)
f +1
Rezult¼a f = 22; 5 mm, aceast¼ a m¼arime …ind practic egal¼a cu dimen-
siunea ochiului (Fig. 11.21).
Se poate calcula raza dioptrului aer - ochi
n2 n1 1; 34 1
R= = = 0; 0057 m = 5; 7 mm (11.26)
P 60
163
Figura 11.21: Ochiul redus
11.5.3 Acomodarea
Puterea refractiv¼ a a dioptrilor ce compun ochiul este ajustabil¼ a. Ast-
fel cristalinul este controlat de muşchii cilari. Când muşchi sunt relaxaţi,
razele de curbur¼ a sunt mari iar puterea de refracţie este mic¼ a. Ochiul
poate s¼ a perceap¼ a doar obiectele a‡ate la distanţ¼a mare. Distanţa de la
care ochiul poate privi obiectele f¼ ar¼
a s¼
a …e nevoit s¼
a se acomodeze poart¼ a
numele de punct remotum. El se a‡a¼ la 6 m faţ¼ a de ochi.
Un ochi normal poate s¼ a îşi creasc¼a puterea de refracţie de la 12
dioptri pân¼ a la maxim 72 dioptri. Acomodarea ochiului se poate face
pân¼ a la o distanţ¼
a minim¼a care poart¼ a numele de punctul proxim şi care
se a‡a¼ la distanţa de 25 cm.
11.5.4 Defectele de convergenţ¼

a ale ochiului
Ochiul miop este mai alungit decât cel normal, astfel c¼ a focarul s¼
au
se a‡a¼ în faţa retinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor independente
nu se formeaz¼ a pe retin¼a ci în faţa ei. Obiectul trebuie apropiat pentru
ca imaginea (câţiva metri - în funcţie de gradul de miopie) pentru ca
imaginea s¼ a se formeze pe retin¼ a. Apropiind mai mult obiectul, ochiul
poate p¼ astra, prin acomodare, imaginea pe retin¼ a, pân¼
a la o distanţ¼
a
minim¼ a de circa 5 cm. Defectul se corecteaz¼ a cu ochelari din lentile
divergente (Fig. 11.22).
164
Figura 11.22: Ochiul miop
Figura 11.23: Ochiul hipermetrop
Ochiul hipermetrop este mai turti decât ochiul normal, astfel fo-
carul s¼au se a‡a¼ înb saptele retinei. Cu alte cuvinte, în starea relaxat¼aa
ochiului hipermetrop, imaginile obiectelor de la in…nit nu se formeaz¼ a pe
retin¼a ci în spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectele de la in…nit,
în stare relaxat¼a. Spre deosebire de ochiul miop prin acomodare el poate
prin acomodare s¼ a aduc¼a imaginea pe retin¼a. Distanţa minim¼ a pân¼a la
care vede ochiul (acomodat) este mai mare decât ochiul normal.
Aşadar, hipermetropul poate vedea clar obiectele îndep¼ artate numai cu
efect de acomodare, iar obiectele apropiate nu pot …distinse clar. Folosind
lentile convergente, imaginea obiectelor apropiate poate …adus¼ a pe retin¼
a
(Fig. 11.23).
Ochiul previzibil este ochiul oamenilor în vârst¼ a şi se datoreaz¼

a sl¼
abiri
cu timpul a capacit¼ aţii de bombare a cristalinului. Un astfel de ochi poate
avea punctul proxim mai dep¼ artat decât cel la ochiul normal. Pentru
vizualizarea obiectelor apropiate se folosesc ca şi în cazul hipermetropiei
se folosesc lentile convergente.
165
11.6 Retina şi fotoreceptori
Retina este partea sensibil¼ a a ochiului. Ea acoper¼ a jum¼ atate din

spatele ochiului. Ea conţine celule specializate fotosensibile (fotorecep-
tori) care absorb semnalului luminos (fotoni) şi le convertesc în semnale
electrice. Semnalele electrice sunt transmise prin nervul optic c¼
atre creier.
Celulele fotoreceptoare r¼
aspund numai la stimuli luminoşi corespunz¼ atori.
Fotoreceptorii conţin molecule cu fotopigmentţi. Fotonii excit¼ a aceste
molecule şi iniţiaz¼
a un lanţ de reacţii chimice. Aceste reacţii ampli…c¼ a
semnalele de la intrare. Energia care este eliberat¼ a în …nal poate … de
milioane mai mare decât energia incident¼ a. Astfel celulele fotosensibile
acţioneaz¼
a ca ampli…catori biologici. Abilitatea de a ampli…ca semnale
mici ajut¼a omul şi animalele s¼a vad¼a obiectele a‡ate la distanţ¼a mare.
Pentru a excita moleculele cu fotopigmenţi, este nevoie de o energie
minim¼ a. În ochiul uman numai fotonii cu energia în intervalul 2; 83
19
10 J ( = 700 nm) şi 4; 96 10 19 J ( = 450 nm - violet) pot
stimula fotoreceptorii. Astfel fotonii cu lungimi de und¼ a mai mari (în
infraroşii) nu sunt percepute de ochiul uman. Pe de alt¼ a parte fotonii
c¼
arora le corespund lungimi de und¼ a mici (ultraviolet) sunt absorbite
pân¼a s¼
a ating¼a retina.
Exist¼a dou¼ a celule fotosensibile: conuri şi bastonaşe. Conurile sunt
celule ce recepteaz¼ a lumina zilei (vederea diurn¼ a) şi sunt responsabile
pentru discernerea culorilor. Bastonaşele sunt sensibile la nivelele joase
a ilumin¼arii şi sunt responsabile pentru vederea nocturn¼ a (scotopic¼
a).
Vederea nocturn¼ a este acromatic¼ a, adic¼a bastonaşele nu sunt capabile
s¼
a realizeze diferenţa între lungimile de und¼ a. Bastonaşele şi conurile
nu sunt distribuite uniform pe întreaga suprafaţa a retinei. Ele sunt
acoperite cu un ţesut cu grosimea de 300 m, cu excepţia unei mici
suprafeţe 1 mm2 a‡at¼ a în centrul retinei, numit¼a macul¼ a.
Partea central¼ a a maculei poart¼ a numele de foveea. În aceast¼ a
regiune lumina atinge direct fotoreceptorii. Foveea este centrul ochiu-
lui şi prin ea trece axa optic¼
a a ochiului. Deşi cele mai multe conuri le
g¼
asim în fovee, conurile sensibile la culoarea albastr¼ a lipsesc din fovee.
Acestea sunt concentrate în regiunile din jurul foveei.
Bastonaşele sunt localizate simetric în jurul axului optic şi sunt uti-
lizate pentru vederea periferic¼
a.
166
11.6.1 Fotochimia celulelor receptoare

Pigmentul sensibil la lumin¼ a din bastonaşe este rodospina care for-
mat dintr-o protein¼a numit¼ a opsin¼
a şi grupare prostetic¼
a retinal (aldehida
vitaminei A) care se a‡a¼ într-o form¼a 11-cis. Absorbţia unui foton deter-
min¼a o transformare izomeric¼ a a retinalului în forma trans: Rodospin¼ a
— - opsin¼a + retinal (trans)
În conuri mecanismul este similar ca în bastonaşe cu excepţia c¼ a aces-
tea conţin proteine diferite.
11.6.2 Sensibilitatea ochiului funcţie de intensitate

Deşi fotochimia bastonaşelor şi conurilor este similar¼ a, bastonaşele
sunt mult mai sensibile la intensitatea luminii decât conurile. Trebuie
astfel s¼a se disting¼ a între cele dou¼ a feluri de vedere, vedere scotopic¼ a
(nocturn¼ a) şi vedere fotopic¼ a (diurn¼ a).
Vederea scotopic¼ a d¼a senzaţia de întuneric şi lumin¼ a. Chiar la inten-
sit¼
aţi mici ochiul poate … stimulat dar nu percepe culorile. Acest tip de
vedere este datorat¼ a excit¼ arii bastonaşelor. Intensitatea minim¼ a pentru
a excita un bastonaş corespunde unui foton cu = 600 nm. Un singur
foton acţioneaz¼ a asupra unei molecule de rodospin¼ a şi activeaz¼ a celula.
17
Exist¼a 120 de milioane de bastonaşe şi aproximativ de 10 molecule
de rodospin¼ a. Pentru comparare un bec de 100 W emite în jur de 1020
fotoni pe secund¼ a. Iniţial rodospsina s îng¼ albeneşte, apoi cap¼ at¼
a culoarea
alb¼a. În consecinţ¼ a pe m¼ asur¼ a ce intensitatea luminoas¼ a creşte din ce în
ce mai multe molecule de rodopsin¼ a sunt înc¼alzite. Chiar la ilumin¼ ari
moderate, procesul de descompunere are loc cu o vitez¼ a mai mare decât
viteza de regenerare care este un proces întârziat. La un moment dat
îng¼albenirea este aproape total¼ a şi bastonaşele devin nefuncţionale.
Atunci vederea este preluat¼ a de conuri. Când intensitatea este mai
2
mare de 1 Cd/m ochiul poate distinge imaginile şi culorile, vederea
…ind fotopic¼ a. Acest proces se petrece prin activarea conurilor Activarea
fotoreceptorilor nu este determinat¼ a numai de frecvenţa ci de num¼ arul lor.
Conurile sunt mult mai puţine decât bastonaşele. Ele sunt repartizate
în centrul retinei num¼ arul lor …ind de 6,5 milioane. R¼ aspunsul ochiului
la lumin¼ a variaz¼ a cu iluminarea. Ochiul se poate adopta la o modi…care
în iluminarea cu un factor de 109 . Funcţia de r¼ aspuns este liniar¼ a la
intensit¼aţi mici este liniar¼a (R I), apoi devine logaritmic¼ a la intensit¼ aţi
167
moderate (R lg I). Relaţia R = a lg I poart¼ a numele de relaţia Weber-

Fecher; ea este valabil¼
a într-un domeniu foarte larg. La intensit¼aţi foarte
mari apare o saturaţie a r¼aspunsului.
11.6.3 Sensibilitate spectral¼

a
Pigmentul sensibil la lumin¼ a în bastonaşe este rodospina care este
sensibil¼
a la lungimi de und¼ a între 380 şi 650 nm. Maximul sensibilit¼ aţii
este la la 505 nm. Conurile nu au aceiaşi sensibilitate la toate lungimile
de und¼ a. Exist¼ a trei tipuri de conuri care conţin trei pigmenţi diferiţi.
Aceştia sunt prezentaţi în Tabelul 9.2
Când ochiul este adaptat la lumin¼ a diurn¼ a el are sensibilitatea max-
im¼a la 550 nm.
Se de…neşte sensibilitatea spectral¼ a ca …ind raportul dintre ‡uxul ener-
getic al luminii cu lungimea de und¼ a = 550nm (verde) şi ‡uxul energetic
al radiaţiei cu lungimea de und¼ a care determin¼ a aceiaşi de senzaţie de
luminozitate.
Tabelul 9.2
Pigmenţii din conuri
Pigment Domeniul spectral Maxim spectral
critolab 430 - 720 nm 570 nm (roşu)
clorolab 400 - 630 nm 535 nm (verde)
cianolab 380 - 530 nm 445 nm (albastru)
Vederea în culori este datorat¼ a stimul¼

arii diferite a celor trei tipuri
de conuri. Fiecare din aceste conuri sunt sensibile la toate lungimile a
luminii albe dar sunt mult mai sensibile în jurul lungimii de und¼ a la care
sensibilitatea lor este maxim¼ a. Experimental s-a constat c¼ a activarea
celor trei tipuri de conuri în diverse proporţii şi combin¼
arii impulsurilor
lor determin¼ a senzaţia de culoare.
11.6.4 Puterea de rezoluţie a ochilor

Puterea de rezoluţie se refer¼ a la posibilitatea de a distinge dou¼ a
obiecte a c¼ aror separare unghiular¼ a este mic¼
a. Exist¼ a doi factori im-
portanţi care determin¼ a puterea de rezoluţie a ochiului. Primul este
distribuţia spaţial¼
a a receptorilor şi diametrul lor relativ. Fotoreceptorii
168
adiacenţi sunt optic izolaţi unii faţ¼a de alţii. Oricum, ochiul poate re-
zolva dou¼ a obiective separate dac¼ a imaginea lor se formeaz¼ a de c¼atre
receptori diferiţi. Al doilea factor este difracţia cauzat¼
a de sistemul optic
al ochiului, în principal difracţie cauzat¼ a de pupil¼a.
Difracţia este fenomenul de ocolire a obstacolelor sau p¼ atrunderea
luminii în regiunea de umbr¼ a geometric¼a. Fenomenul este legat de natura
ondulatorie a luminii. Undele difractate determin¼ a pe retin¼
a o …gur¼a de
difracţie care const¼ a dintr-o pat¼ a central¼a luminoas¼a înconjurat¼ a de o
serie de inele luminoase şi întunecoase. Când maximele centrale care
provin de la dou¼ a obiecte distincte se formeaz¼ a în regiuni diferite pe
retin¼
a obiectele pot … percepute distinct. Astfel la limit¼ a maximul central
determinat de un obiect trebui sa cad¼ a în regiunea în care se formeaz¼ a
primul minim de cel¼ alalt obiect.
Teoria difracţiei arat¼a c¼
a dac¼
a D diametrul deschiderii aperturii, primul
minim se formeaz¼ a sub un unghi
= 1; 22 (11.27)
Dn
L¼ argimea unghiular¼ a a maximului central este 2 : Dac¼a f este dis-
tanţa focal¼
a a ochiului diametrul discului luminos central
l
2 = (11.28)
f
Astfel
f
l = 2f = 2; 44 (11.29)
Dn
În cazul ochiului uman f = 22; 5 mm, n = 1; 34, D = 4 mm şi
= 550nm. Atunci:
l = 5; 7 m
În Fig. 11.24 este prezentat¼ a intensitatea luminoas¼a în cazul unei
difracţiei. Între primele dou¼a minime distanţa este aproximativ 6 mi-
crometri.
Diametrul bastonaşelor şi conurile în regiunea foveei este de ordinul
1-2 m. Astfel în cazul petei centrale sunt mai mulţi receptori care sunt
simultan expuşi.
169
1.0
0.8
0.6
0.4
0.2
6 4 2 2 4 6
Figura 11.24: Figura de difracţie. Distanţa dintre dou¼

a minime este 6 mi-
crometri.
170
Capitolul 12
Sunete. Fizica auzului
Sunetele sunt unde mecanice longitudinale care se propag¼ a în lichide

în aer, lichide şi solide. Deoarece oscilaţiile particulelor produc variaţii
în presiunea din interiorul mediului ele poart¼ a numele şi de unde de
presiune. Astfel presiunea devine mai mare în regiunea în care particulele
se apropie unele de altele şi mai mic¼ a în regiunea în care particulele se
dep¼arteaz¼a (rare…ere). Variaţia presiuni în lungul direcţiei de propagare
în cazul unei variaţii armonice este reprezentat¼ a de ecuaţia
x
p = pm sin 2 t (12.1)
unde p este variaţia presiunii, pm este presiunea maxim¼ a (amplitudinea

presiunii), - frecvenţa (care reprezint¼ a num¼
arul de oscilaţii pe secund¼
a
şi care este inversul perioadei T ), - lungimea de und¼a (distanţa pe care
se propag¼ a lumina în timp de o perioad¼ a)
v
= vT = (12.2)
c
Sunetele sunt undele elastice a c¼ aror frecvenţ¼
a este cuprins¼a în inter-
valul 20 20000 Hz. Undele elastice a c¼ aror frecvenţ¼
a este mai mare de
20000 de Hz poart¼ a numele de ultrasunete, iar cele a c¼aror frecvenţ¼
a este
mai mic¼ a de 20 Hz poart¼a numele de infrasunete. Ultrasunetele deşi nu
pot … detectate de om pot … detectate de unele animale. De exemplu
câinii pot percepe frecvenţe pân¼a la 40000 Hz, del…nii pân¼ a la 100000 Hz
iar liliecii pân¼
a la 200000 Hz.
171
172
12.1 Viteza sunetelor

Viteza sunetului este determinat¼
a de propriet¼
aţile mediului prin care
aceasta se propag¼
a. Astfel:
a) în solide sunetele se propag¼
a cu viteza
s
E
c= (12.3)
unde E este modulul lui Young iar este densitatea mediului. Ca ex-
emplu vom considera viteza sunetului în …er pentru care E = 206 109
N/m şi = 7; 8 103 kg/m3 : Rezult¼a c¼a viteza sunetului în …er este:
s
206 109
c= = 5140 m/s
7; 8 103
b) în ‡uide viteza sunetelor este dat¼
a de formula
s
Kad
c= (12.4)
unde Kad este modulul de compresie adiabatic¼

a
1 p
Kad = (12.5)
V V
Semnul minus este introdus pentru a face ca valoarea coe…cientului
s¼
a …e pozitiv¼
a, deoarece dac¼
a creşte presiunea ce acţioneaz¼
a asupra unui
sistem ( p > 0), volumul scade ( V < 0)
Cum pentru ap¼ a Kad = 2; 04 109 N/m, = 103 kg/m3 rezult¼ a viteza
sunetului în ap¼a:
r
2; 04 109
cs = = 1407 m/s (12.6)
103
c) în gaze viteza sunetelor este:
r s
p0 RT0
cs = =
0
unde = Cp =CV este exponentul adiabatic (Cp este c¼ aldur¼

a molar¼ a la
presiune constant¼
a, CV este c¼
aldura molar¼
a la volumul constant), p0 este
173
presiunea, T0 este temperatura şi este masa molar¼ a. În cazul aerului

5 3
p0 = 1; 013 10 kg/m este presiunea normal¼ a, 0 = 1; 29 kg/m3 este
densitatea aerului la presiunea p0 şi temperatura T0 = 273; 15 K, R =
8; 14 J/mol K este constanta universal¼ a a gazelor şi = 28; 9 g/mol este
masa molar¼ a (medie) a aerului. Rezult¼ a c¼
a viteza sunetului în aer este:
cs = 332 m/s
La temperatura de 22 C viteza sunetului este 343 m/s.
Din exemplele de mai sus viteza sunetelor este mai mare în lichide
decât în gaze şi mai mare în solide decât în lichide. În Tabelul 10.1 sunt
prezentate diverse valori ale vitezei sunetului în diverse ţesuturi.
Tabelul 10.1 Viteza sunetului în ţesuturi

ţesut viteza (m/s)
1 oase 3360
2 muşchi 1570
3 grosime 1440
4 ţesuturi 1490
5 pl¼ amâni 630
12.2 Intensitatea sunetelor

Energia total¼
a a unei unde este suma dintre energia cinetic¼
a şi potenţial¼
a
E = Ec + Ep (12.7)
Aceste m¼arimi sunt m¼arimi extensive deoarece sunt proporţionale cu
volumul mediului ocupat de und¼ a. Din acest motiv este mai potrivit s¼ a
se lucreze cu densitatea de energie, care reprezint¼ a energia din unitatea
de volum. În ‡uide densit¼aţile de energie cinetic¼
a (wc ) şi potenţial¼
a (wp )
sunt:
v2
wc = wp = (12.8)
2
unde v este viteza de oscilaţie a mediului şi este densitatea mediului.
Rezult¼
a c¼
a:
174
w = wc + wp = w2 (12.9)
În ‡uide densitatea de energie poate … exprimat¼
a în funcţie de variaţia
de presiune
( p)2
w= (12.10)
c2s
unde cs este viteza sunetului.
Dac¼a se consider¼a c¼
a variaţia de presiune variaz¼
a sinusoidal
p = pm cos (2 t) (12.11)
atunci densitatea de energie medie este
h( p)2 i
hwi = (12.12)
c2s
dar
p2m
( p)2 = pm cos2 (2 t) = (12.13)
2
deoarece pm amplitudinea variaţiei de presiune este constant¼
a. Atunci:
p2m
hwi = (12.14)
2 c2s
În acelaşi mod se poate exprima densitatea de energie medie funcţie

de viteza maxim¼ a. Dac¼ a se consider¼
a viteza de mişcare a particulelor
v = vm cos (2 t) rezult¼a
2
vm
hwi = v2 = (12.15)
2
Intensitatea undei se de…neşte ca …ind energia ce traverseaz¼ a în di-
recţie pependicular¼
a unitatea de suprafaţ¼
a în unitatea de timp (Fig. 12.1)
W hwi Scs t
I= = = hwi cs (12.16)
S t S t
Astfel:
p2m v 2 cs
I= = m (12.17)
2 cs 2
175
Figura 12.1: Energia undei sonore din cilindrul considerat trece în intervalul
de timp t prin suprafaţa S din stânga.
Urechea uman¼ a detecteaz¼ a sunete cu intensitatea minim¼ a I = 10 12

2 12 2
W/m = 10 J/sm (Wattul este unitatea de m¼ asur¼
a a puterii 1W=1J/1s).
Amplitudinea variaţiei de presiune este
p p
pm = 2I cs = 2 10 12 1; 29 343
pm = 3 10 5
N/m2
Ţinând cont c¼
a
vm = 2 A (12.18)
unde A este amplitudinea mişc¼
arii oscilatorii. Rezult¼
a:
vm pm
A= =
2 2 cs
Dac¼
a consider¼
am un sunet cu frecvenţa = 1000 Hz atunci:
310 5
A= 3
= 10 11 m
2 3; 14 1; 29 332 10
Rezult¼
a c¼
a deplasarea produs¼
a de sunet este de ordinul a 1/10 din
dimensiunea atomului de hidrogen. Dac¼a se consider¼
a un sunet cu inten-
sitatea I = 1 W/m2 atunci
pm = 30 N/s
A = 0; 01 mm
176
Figura 12.2: Sfere concentrice pe care se distribuie aceeaşi cantitate de energie.
O persoan¼ a care vorbeşte tare, emite sunete cu intensitatea I = 10 2

W/m2
Intensitatea sunetelor descresc cu distanţa faţ¼ a de surs¼
a (considerat¼ a
pentru simpli…care punctiform¼ a) din dou¼a motive
a) Intensitatea sunetului descreşte cu distanţa invers proporţional cu
p¼
atratul distanţei, deoarece energia se propag¼ a prin suprafeţe din ce în
ce mai mari.
Se consider¼ a dou¼a sfere concentrice (Fig. 12.2) prin care trece energia
emis¼a de sursa a‡at¼a în centrul comun a celor dou¼ a sfere. Dac¼a între cele
dou¼a sfere energia nu este absorbit¼ a, energia ce trece în unitatea de timp
prin cele dou¼a sfere este aceiaşi
I1 4 r12 = I2 4 r22
Atunci:
ct:
I= (12.19)
r2
b) Intensitatea sunetului scade datorit¼
a absorbţiei sunetelor în mediu
x
I = I0 e (12.20)
unde poart¼ a numele de coe…cient de absorbţie al mediului. De exemplu
pentru = 106 Hz valorile lui pentru muşchi, gr¼ asime şi oasele craniului
1
sunt 0,26 0,1 şi respectiv 3 cm :
177
12.3 Caracteristici …ziologice ale sunetului

Atunci când se ascult¼ a un sunet acesta poate … caracterizat prin:
a) T¼aria sunetului care este o m¼ arime ce corespunde intensit¼
aţii (en-
ergetice)
b) În¼alţimea sunetului este o m¼arime ce corespunde frecvenţei
c) Timbrul sunetului este o m¼ arime ce caracterizat¼
a sunetul din punct
de vedere al continuului în armonici.
12.3.1 T¼
aria sunetului
Urechea uman¼ a poate percepe sunetele (pentru frecvenţa de 1000 Hz)
în intervalul I0 = 10 12 W/m2 şi Im = 1 W/m2 . Rezult¼ a c¼
a urechea
omeneasc¼ a percepe sunete pe un intervalul extrem de întins: - 12 ordine
de m¼ arime
Dac¼ a se ţine cont c¼a suprafaţa timpanului este mai mic¼ a de (1 cm2 ),
energia minim¼ a incident¼
a pe secund¼ a este de 10 16 J.
a care este detectat¼
T¼aria sunetului perceput¼ a de ureche nu este proporţional¼
a cu intensitatea
sunetului. Ea este aproape proporţional¼ a cu logaritmul intensit¼aţii. Ast-
fel s-a introdus m¼ arimea numit¼ a intensitatea sonor¼ a exprimat¼ a prin
relaţia
I
= 10 lg (12.21)
I0
unde I0 = 10 12 W/m2 este intensitatea de referinţ¼ a care se consider¼
a la
1000 Hz. Se utilizeaz¼a frecvenţa de 1000 de Hz deoarece sensibilitatea
urechii este maxim¼a. Intensitatea sonor¼ a se m¼
asoar¼a în decibeli (dB).
Trebuie remarcat c¼a intensitatea senzaţiei auditive depinde nu numai
de intensitatea sonor¼
a, ci şi de frecvenţ¼
a. Din acest motiv se introduce
o nou¼a m¼arime numit¼a - intensitatea auditiv¼ a (t¼
aria sunetului). Uni-
tatea pentru aceast¼
a m¼ arime este fonul
I( )
S (I; ) = 10 lg (12.22)
I0 ( )
unde I0 ( ) este pragul de audibilitate inferior la frecvenţa .
Pragul dureros la frecvenţa de 1000 Hz se a‡a¼ la 13 dB. În Tabelul
10.2 sunt date intensit¼
aţile unor sunete
178
Tabelul 10.2
Intensitatea unor sunete
Sunet Intensitate (dB)
foşnet frunze 10
conversaţie 65
motor auto 60-80
club 100
motor avion 110-130
Expunerea pentru un timp îndelunga la sunete de peste 60 dB poate

cauza afecţiuni. Nivelul zgomotului periculos este de 80 dB pentru
frecvenţe joase şi 90 dB pentru frecvenţe înalt¼
a.
12.3.2 În¼
alţimea sunetului
În¼alţimea sunetului reprezint¼ a calitatea senzaţiei auditive determi-
nate de frecvenţ¼a. Datorit¼a în¼alţimii dou¼ a sau mai multe sunete de in-
tensit¼
aţi egale pot … diferenţiate şi ordonate pe o scar¼ a subiectiv¼
a de la
sunete joase sau grave la sunete înalte sau acute. În general pentru a
percepe frecvenţele joase cer intensit¼ aţi mai mari pentru a … auzite. In-
tensitatea minim¼ a pentru care o frecvenţ¼ a este auzit¼
a poart¼
a numele de
prag de audibilitate.
12.3.3 Timpul sunetului

În general greu de explicat deoarece aceast¼ a m¼arime nu este corelat¼
a
cu o m¼ arime …zic¼ a obiectiv¼ a, eventual m¼asurabil¼
a. Un sunet simplu de-
terminat de o singur¼ a frecvenţ¼
a sinusoidal¼
a poart¼
a numele de ton. Îns¼
a în
general un sunet este format dintr-o serie de sunete de frecvenţe diferite.
Sunetul muzical este compus dintr-un num¼ ar …nit şi mic de tonuri
pure. Timbrul unei armonici (frecvenţe) este determinat de intensitate,
num¼ arul şi frecvenţa armonicelor care o însoţesc. Deoarece practic aces-
tea se pot schimba într-o in…nitate de moduri atunci şi nuanţele percepţiei
sunetului fundamental pot … in…nit de variate.
Zgomotul este limita unui sunet compus când componentele sale
sunt foarte numeroase, iar diferenţele sunt sub limita de rezoluţie a ure-
chii umane.
179
Figura 12.3: Secţiune prin urechea uman¼

a
12.4 Urechea uman¼

a
Urechea uman¼ a este organul care converteşte sunetele în semnale elec-
trice transmise prin nervul auditiv. Urechea este format¼ a din trei p¼
arţi:
a) Ureche extern¼ a care const¼ a din canalul auditiv care este deschis
la un cap¼at şi se termin¼a printr-o membran¼ a numit¼a timpan. Grosimea
acestuia este de ordinul de 0,1 mm şi are aria în jur de 65 mm2 : Canalul
auditiv extern are o lungime de 2,5 cm şi un diametru de 5-6 mm.
Frecvenţa fundamental¼ a asociat¼
a acestuia este
cs 330
= = = 3300 Hz (12.23)
4L 0; 1
Astfel sensibilitatea maxim¼ a a urechii se a‡a¼ în jurul acestei frecvenţe.
La aceast¼ a frecvenţ¼
a amplitudinea mişc¼ arii timpanului are valoarea de
10 8 mm. La cea mai joas¼ a frecvenţ¼ a care urechea mai poate percepe
sunete = 20 Hz, mişcarea timpanului are amplitudinea de 1 mm, La
intensit¼
aţi de 160 dB poate avea loc ruperea timpanului.
b) Ureche intern¼ a format¼
a din 3 oscioare: ciocan, nicoval¼ a şi sc¼
ariţ¼
a.
180
Figura 12.4: Reprezentarea schematic¼

a a mişc¼
arilor care au loc în interiorul
urechii medii.
Cele trei oscioare lucreaz¼ a ca o pârghie ce transmit mişcarea tim-

panului (Fig. 12.4). Deplasarea sc¼ ariţei reprezint¼a 0,7 din deplasarea
cioc¼
anelului. Conform teoremei conserv¼ arii energiei, lucrul mecanic efec-
tuat de cioc¼anel trebuie s¼ a …e egal cu cel al sc¼
ariţei. Dac¼
a se noteaz¼a cu
Fe forţa ce acţioneaz¼
a asupra timpanului, forţa care transferat¼ a ferestrei
ovale F0 rezult¼ a din relaţia
Fc 1 = F0 0; 7
F0 = 1; 4Fc
Rezult¼a c¼
a forţa este ampli…cat¼
a cu un factor de 1,4. Creşterea în
presiune este mult mai mare
Fo 1; 4Fc Fc
po = = = 20 = 20pe
Ao Ac =15 Ac
unde s-a ţinut cont c¼
a aria ferestrei ovale este 1/15 din aria timpanului.
Astfel presiunea p0 pe fereastra oval¼a este de 20 de ori mai mare decât
presiunea pe timpan. Aceast¼ a ampli…care este necesar¼a deoarece o parte
din energia sonor¼a este re‡ectat¼a.
181
În cazul sunetelor puternice muşchiul din ureche mijlocie acţioneaz¼ a

asupra celor trei oscioare şi le frâneaz¼ a mişcarea, reducând astfel energia
ce ajunge la urechea intern¼ a. Acest mecanism de protecţie apare în 15
ms (milisecunde) şi poate atenua intensitatea cu 15 dB.
c) Urechea intern¼ a este o mic¼ a cavitatea spiralat¼ a umplut¼ a cu lichid,
numit¼ a cohleea. Cohleea const¼ a din trei canele (canalul vestibular la
care ajunge semnalul prin intermediul ferestrei ovale. Al doilea canal,
numit canalul mediu este separat de primul canal de membrana Ress-
ner. Oscilaţiile se propag¼ a nemodi…cate prin aceste medii şi ating mem-
brana bazilar¼ a care separ¼a canalul median de canalul temporar. Oscilaţi-
ile ‡uidului din cele trei canale, determin¼ a deplasarea membranei bazi-
lar¼
a. Fiecare frecvenţ¼a stimuleaz¼a diverse regiuni ale membranei bazilare.
Aceste vibraţii determin¼ a o variaţie a potenţialului de repaus şi genereaz¼a
un potenţial de acţiune al terminaţiilor membranei auditive.
12.5 Ultrasunetele
Ultrasunetele sunt unde sonore a c¼ aror frecvenţ¼a este situat¼a între
6
10 kHz şi 10 Hz. Din punct de vedere tehnic ultrasunete sunt generate
de sisteme electro-acustice sau de pastile piezoelectice. Efectul piezoelec-
tric const¼ a din polarizarea unor materiale când sunt supuse unor solic-
it¼
ari mecanice. Materialele menţionate prezint¼ a un efect invers; în urma
supunerii lor la un câmp electric prin aplicarea unei diferenţe de potenţial
între dou¼ a puncte ale materialului, acesta este deformat. Prin aplicarea
unei tensiuni alternative materialul vibreaz¼ a emiţând unde. Datorit¼ a
lungimilor de und¼ a foarte mici ultrasunetele pot … focalizate cu re‡ec-
tori. Viteza de propagare a ultrasunetelor în ap¼ a de 1500 m/s în solide
4000 m/s, iar în ţesuturi care conţin o mare cantitate de ap¼ a este în
jur de 1479 m/s. Ultrasunetele cu = 10 MHz au lungimea de und¼ a
= 0; 15 mm.
Aceast¼ a lumin¼
a de und¼a permite realizarea unei rezoluţii bune în cazul
obţinerii imaginilor sonogra…ce (ecogra…e). Dac¼ a se încearc¼
a s¼
a se creasc¼
a
frecvenţa, puterea de penetrare a ultrasunetelor se micşoreaz¼ a rapid.
Din acest motiv pentru observaţie prenatale şi mamogra…ce se uti-
lizeaz¼
a frecvenţe de 1-5 MHz. În oftalmologie, frecvenţele utilizate sunt
de 10-50 MHz deoarece în aceste cazuri sunt cerute rezoluţii mari.
În oftalmologie frecvenţele utilizate sunt 10-50 MHz deoarece în aceste
182
cazuri sunt cerute rezoluţii mai mari. Pentru aplicaţiile terapeutice se

utilizeaz¼ a ultrasunete cu densitate de energie mare pentru frecvenţe de
0,2-2 MHz. In‡uenţa ultrasunetelor asupra celulelor şi ţesutului const¼ a
în apariţia unor presiuni şi acceleraţii locale care determin¼ a comprimarea
sau destinderea acestora. Întrucât organismul uman conţine 70 % ap¼ a,
fenomenele care apar sub acţiunea ultrasunetelor pot … înţelese dac¼ a se
examineaz¼ a separat acţiunea ultrasunetelor asupra lichidelor. Lichidele
omogene au o rezistenţ¼ a considerabil¼ a la efectele de rupere. Astfel pentru
ca în lichide s¼ a apar¼ a dou¼ a straturi paralele dep¼ artate unul de altul este
necesar¼ a o diferenţ¼
a de presiune de 1500 MPa.
Pentru formarea cavit¼ aţilor sferice în interior lichidului sunt nece-
sare presiuni mai mari de 150 MPa. Efectul poart¼ a numele de cavitaţie.
În soluţiile reale sunt necesare presiuni mult mai mici, dependent de
concentraţia nucleelor de cavitaţie. Pentru pulsuri scurte de ultrasunete
fenomenul de cavitaţie în ţesuturi se observ¼ a pentru presiuni mai mari de
10 MPa. Aceasta determin¼ a limita intensit¼ aţii ultrasunetelor în aplicaţi-
ile terapeutice. Aceste cavitaţii cu viaţ¼ a scurt¼ a sunt umplute cu gazul
dizolvat în lichid şi de vaporii lichidului îns¼ aşi. Cu creşterea presiunii
acestea se micşoreaz¼ a şi dispar sau r¼ amân ca centre microscopice pentru
urm¼ atoarea cavitate. Diametrul acestor cavit¼ aţi depinde de intensitatea
şi frecvenţa ultrasunetelor aplicate. Pentru 20 kHz diametrul cavit¼ aţilor
este 0,15 mm. Intensitatea ultrasunetelor care produce cavitaţie creşte
cu vâscozitatea lichidului şi descreşte cu cantitatea de gaz dizolvat.
În sistemele biologice fenomenul de cavitaţie distruge structurile supramole-
culare şi organitele celulare. Mai mult, diverse procese …ziologice sunt
in‡uenţate. În cazul unor intensit¼ aţii mari, pot apare chiar radicalii apei,
determinând efecte similare cu cele datorate radiaţiilor ionizante. Pen-
tru aplicaţiile terapeutice cel mai important efect este acela de înc¼ alzire
a ţesuturilor. Pentru a preveni riscul acţiunii ultrasunetelor, creşterea
de temperatur¼ a în ţesuturi datorat¼ a acţiunii acestora nu trebuie s¼ a de-
p¼ aşeasc¼a 1,5 C şi creşterea presiunii nu trebuie s¼ a dep¼
aşeasc¼a 8 MPa.
Valorile utilizate în metodele de diagnostic sunt sub aceast¼ a limit¼a. Este
4 2
recomandat¼ a o limit¼ a a intensit¼ aţii medii egal¼ a cu 3 10 Wm :
Capitolul 13
Interacţia radiaţiilor cu
sistemele biologice
Studiile efectelor radiaţiilor ionizante au devenit necesare dup¼ a in-

troducerea radiaţiilor X în terapia şi diagnosticul medical la începutul
secolului XX şi au c¼ ap¼
atat o relevanţ¼a mare în era nuclear¼ a. Astfel al¼a-
turi de aparatele de raze X care permit efectuarea de radiogra…i ale di-
verselor organe ale corpului, s-au pus la punct noi tehnici precum tomo-
gra…a cu emisie de pozitroni şi hadronoterapia. Prin noţiunea de radiaţie
înţelegem în concepţia actual¼ a un fascicol de particule în mişcare. Ter-
menul de particule este folosit în sensul cel mai general şi cuprinde atât
particulele cu mas¼ a de repaus diferit¼a de zero cât şi particulele cu mas¼ a
de repaus zero. De exemplu în prima categorie intr¼ a radiaţiile alfa, beta
iar în a doua categorie intr¼ a radiaţiile X şi gama.
Radiaţiile ionizante din mediu sunt datorate surselor extraterestre şi
dezintegr¼arilor spontane ale anumitor nuclee, precum şi ale celor produse
de diferite dispozitive tehnice. Chiar dac¼ a expunerea la radiaţii a oa-
menilor este in‡uenţat¼ a de sursele arti…ciale, exist¼
a o expunere natural¼ a
a tuturor organismelor care reprezint¼ a practic o parte a condiţiilor de
mediu în care acestea se dezvolt¼ a.
13.1 Radioactivitatea
Radioactivitatea este proprietatea unor nuclee de a emite radiaţii în
mod spontan. Se spune c¼a nucleul se dezintegreaz¼
a. Dou¼
a m¼
arimi carac-
183
184
terizeaz¼a în principal un nucleu radioactiv.

1. Activitatea A care reprezint¼ a num¼arul de dezintegr¼ari suferite de o
surs¼a (cantitate de material radioactiv) în unitatea de timp. Unitatea de
m¼asur¼a a activit¼
aţii este Bequerellul (Bq) care reprezint¼
a o dezintegrare
pe secund¼ a.
1 Bq = 1 des/s (13.1)
Numele unit¼
aţii de m¼
asur¼
a provine de la Bequerell care a descoperit
fenomenul de radiactivitate în anul 1896. O alt¼ a unitate (tolerat¼a) este
Curiul (dup¼
a numele soţilor Marie şi Joliot Curie care la începutul sec-
olului XX au efectuat numeroase studii asupra radioactivit¼ aţii)
1 Ci = 3; 7 1010 Bq (13.2)
El reprezint¼ a activitatea unui gram de radiu 226, substanţ¼ a studiat¼a de
soţii Curie.
2. Timpul de înjum¼ at¼
aţire reprezint¼
a timpul dup¼ a care activitatea
unei surse scade la jum¼ atate. El intervine în legea dezintegra¼
arii radioac-
tive
t ln 2
A = A0 exp (13.3)
T1=2
În relaţia de mai sus A reprezint¼ a activitatea sursei la momentul
de timp t, A0 reprezint¼ a activitatea sursei la momentul iniţial (t = 0)
iar T1=2 reprezint¼
a timpul de înjum¼ at¼
aţire. Evoluţia în timp a activit¼
aţii
relative a sursei A=A0 funcţie de raportul t=T1=2 este prezentat¼ a în Fig.
13.1
Se observ¼ a c¼
a cu cât acest timp este mai mic activitatea sursei scade
mai repede. În Tabelul 1 de mai jos sunt prezentaţi timpi de înjum¼ at¼
aţire
ai câtorva radioizotopi utilizaţi în medicin¼ a
Tabelul I
Timpi de înjum¼
at¼
aţire pentru diverşi radioizotopi
Izotop Notaţie T1=2 Utilizare
Carbon 11 C 11 10,32 trasor
Cesiu 137 Ce 137 30 ani radioterapie
Cobalt 60 Co 60 5,27 ani radioterapie
Astantin 211 At 211 7,21 ore iradiere din interior
Sodiu 24 Na 24 15 ore trasor
Iod 123 I 123 13,2 ore trasor
Bariu 140 Ba 140 12,74 zile trasor
185
Figura 13.1: Variaţia activit¼

aţii relative A=A0 funcţie de raportul t=T1=2 :
În radioterapie ţesuturile canceroase sunt iradiate cu radiaţiile gama

produse de izotopi care emit aceste radiaţii cu energie foarte mare, pre-
cum cesiul şi cobaltul. Trasorii sunt radioizotopi care sunt ataşaţi de
proteine, acizi nucleici şi alte componente din celule. Prin m¼ asurarea
radiaţiilor emise se poate urm¼ arii deplasarea acestora în organism. În
cazul iradierii din interior anumiţi nuclizi emiţ¼ atori alfa sunt introduşi
în celule bolnave pe care le iradiaz¼ a şi le distrug. Astfel iodul 131 este
transportat chiar de organism în tiroid¼ a pe care o iradiaz¼ a cu e…cienţ¼
a
foarte mare. Alţi izotopi folosiţi pentru acest scop sunt cei care emit
particule alfa precum astantinul care este transportat la celule bolnave
cu ajutorul anticorpilor.
13.2 Natura şi propriet¼

aţile radiaţiilor
Radiaţiile alfa sunt nuclee de heliu. Ele au mas¼ a de repaus mare
care le permite s¼ a se deplaseze rectiliniu. Din acest motiv parcursul lor
este mic. Energiile particulelor alfa sunt cuprinse între 2 şi 9 MeV. Ele
provoac¼a o puternic¼ a ionizare speci…c¼a (o particul¼
a alfa cu energie de 2
MeV produce în jur de 60.000 perechi de ioni/cm). În câmp magnetic ele
sunt deviate în fascicol îngust ceea ce înseamn¼ a c¼
a aceste particule sunt
emise cu energii bine determinate.
186
Radiaţii cu ioni grei Aceste radiaţii constau din atomi ionizaţi precum
Ne, Ar, Xe. Astfel de radiaţii sunt produse în mod arti…cial
Radiaţiile beta sunt formate din electroni sau pozitroni. În câmp
magnetic sunt deviate în fascicol larg ceea ce înseamn¼ a c¼
a aceste particule
sunt emise cu energii diferite. Energia medie a unui spectru de radiaţii
beta reprezint¼ a 40% din valoarea maxim¼ a a acestora (0,01-15 MeV). Din
cauza spectrului energetic continuu, radiaţiile beta au un parcurs care
variaz¼ a în limite foarte largi. Totuşi pentru energii egale cu cele ale
radiaţiilor alfa ionizarea radiaţiilor beta este mult mai mic¼ a. Astfel o
particul¼ a cu energia de 2 MeV determin¼ a doar 60 perechi de ioni/cm.
Radiaţiile X şi gama sunt radiaţii de natur¼ a electromagnetic¼ a. Aceste
radiaţii se caracterizeaz¼ a printr-un parcurs foarte mare şi o ionizare speci-
…c¼a mic¼ a (o cuant¼ a cu energia 2 MeV produce în aer o singur¼ a pereche
de ioni/cm). În aer, în funcţie de energie ele pot str¼ abate chiar sute de
metri. Radiaţiile X sunt generate de învelişul electronic în timp ce radi-
aţiile gama sunt generate de nucleul atomic. Domeniul energiilor cu care
sunt emise radiaţiile gama este cuprins între 0,2 MeV şi 7 MeV. Spectrul
energetic al acestor radiaţii este unul discret.
Neutronii sunt particule lipsite de sarcin¼ a electric¼
a cu mas¼a de repaus
egal¼ a cu a protonilor (nuclee de hidrogen), mult mai mare decât a par-
ticulelor beta. Deoarece nu au sarcin¼ a electric¼
a aceştia au un parcurs
mare în aer. Datorit¼ a interacţiilor cu nucleele, neutronii au un parcurs
care este str¼ ab¼atut în zig zag. Neutronii sunt caracterizaţi de o ionizare
speci…c¼ a mare datorit¼ a nucleelor de recul create la str¼abaterea materialu-
lui. Ei sunt încetiniţi de materiale uşoare (para…n¼ a, gra…t, ap¼a, ap¼a grea,
beriliu) şi sunt absorbiţi de bor şi cadmiu. Materialele grele încetinesc
mai puţin neutronii.
13.3 M¼
arimi în dozimetria radiaţiilor
13.3.1 Doza absorbit¼
a
Doza absorbit¼ a este o m¼ arime fundamental¼ a în biologia radiaţiilor,
radiologia clinic¼
a şi protecţia radiologic¼
a. Ea este utilizat¼
a pentru toate
tipurile de radiaţii şi orice geometrie de iradiere. Ea este de…nit¼
a astfel
"
D= (13.4)
m
187
unde " este energia medie transmis¼ a de radiaţia ionizant¼

a materiei de
mas¼ a m. Doza absorbit¼ a reprezint¼
a cantitatea de energie pe care radi-
aţia o cedeaz¼
a în unitatea de mas¼ a. Ea se m¼ asoar¼a în J/kg în Sistemul
Internaţional de Unit¼aţi. Aceast¼ a unitate are o denumire speci…c¼ a şi
anume Gray (Gy).
1Gy = 1J/kg
Doza absorbit¼ a este o m¼arime m¼ asurabil¼a şi exist¼a standarde primare
pentru determinarea ei. Atunci când se utilizeaz¼ a în aplicaţii practice
de protecţie dozele sunt mediate pe volumele ţesuturilor. Acest lucru
este necesar deoarece valoarea medie a dozei absorbite pe un organ sau
ţesut speci…c poate … corelat¼ a cu detrimentul datorat pentru efectele
stocastice. Calculul dozei mediate depinde de omogenitatea expunerii şi
tipul radiaţiilor. Pentru radiaţiile cu penetrare mic¼ a (fotoni de energie
mic¼ a, particule înc¼
arcate) şi pentru ţesuturile şi organele distribuite pe o
suprafaţ¼a mare, distribuţia dozei va … heterogen¼ a.
O m¼ arime de interes este şi rata (viteza) dozei absorbit¼ a. Rata dozei
este exprimat¼ a în Gy/s, mGy/s, mGh/h.
13.3.2 Doz¼
a echivalent¼
a
Introducerea noţiunii de doz¼ a echivalent¼
a este necesar¼a deoarece diferitele
radiaţii produc distrugeri diferite în ţesuturi (modi…c¼ ari) pentru aceiaşi
cantitate de energie cedat¼ a în ţesuturi. Doza echivalent¼ a este notat¼
a cu
HT (pentru un ţesut sau organ). În NSR-01 - Norme fundamentale de
securitate radiologic¼a 01, echivalentul doz¼a se de…neşte ca produsul dintre
doza absorbit¼ a D şi un factor de ponderare wR în cazul unei radiaţii:
HT = wR DT R (13.5)
unde DT R este doz¼ a absorbit¼

a mediat¼a pe ţesutul sau organul T datorat¼ a
radiaţiei R. În cazul c¼
a se consider¼
a totalitatea radiaţiilor care ajung la
ţesutul respectiv X
HT = wR DT R (13.6)
R
Factorii de ponderare ţin cont de diferenţele în efectul stocastic da-

torat diferitelor tipuri de radiaţii.
Tabel II
188
Factorii de ponderare ai diverselor tipuri de radiaţii din Normele de

Securitate Radiologic¼ a NSR-01
Tipul radiaţiei....................................................................... wR
Fotoni - toate energiile............................................................ 1
Electroni şi mioni (toate energiile)....................................... 1
Neutroni cu energia < 10 keV................................................. 5
Neutroni cu energia cuprins¼ a între 10 keV şi 100 keV............ 10
Neutroni cu energia cuprins¼ a între 100 keV şi 2 MeV............ 20
Neutroni cu energia cuprins¼ a între 2 MeV şi 20 MeV............. 10
Neutroni cu energia mai mare de 20 MeV.............................. 5
Protoni, alţi decât cei de recul cu energii mai mari de 2 MeV. 5
Particule alfa, fragmente de …siune, nuclee grele..................... 20
Referitor la protoni, trebuie luate în considerare doar sursele de ra-

diaţii externe. În ultimii ani acestei radiaţii i s-a acordat o mai mare
atenţie pentru evaluarea dozei de expunere a echipajelor din avioane şi
nave spaţiale. Expunerea se datoreaz¼ a radiaţiei solare şi cosmice. În
aceasta predomin¼ a protonii cu energie mare iar protonii cu energii de
câteva MeV sunt nesemni…cativi. Parcursul acestor protoni este mic în
ţesuturi (protonii cu energia de 4 MeV au un parcurs în ţesut de 0,25 mm
iar cei de 10 MeV au parcursul de 1,2 mm) şi vor … absorbiţi în ţesuturi.
CIPR a apreciat c¼ a este su…cient s¼
a se adopte o singur¼ a valoare pentru
wR deoarece numai protonii de energie mare sunt relevanţi în câmpurile
de radiaţie cosmic¼a.
Unitatea de m¼ asur¼
a în Sistemul Internaţional a dozei echivalente este
Sievertul (Sv)
1Sv = 1 J/kg
13.3.3 Doz¼
a efectiv¼
a
Doza echivalent¼a aşa cum a fost descris¼
a mai sus se utilizeaz¼
a pentru
a decela acţiunea diferitelor tipuri de radiaţii. Doza echivalent¼ a ia în
considerare sensibilitatea …ec¼arui ţesut care este iradiat. Pentru a lua
în considerare riscul asociat cu iradierea unui anumit organ se introduce
m¼arimea numit¼ a doz¼a efectiv¼
a de…nit¼a prin:
ET = wT HT (13.7)
189
unde wT este factorul de pondere al ţesutului sau organului T .

Doza efectiv¼
a E- se m¼ asoar¼
a tot în sievert. Dac¼ a la radiaţii sunt
expuse mai multe organe doza efectiv¼ a se calculeaz¼
a dup¼
a formula:
E= T wT HT (13.8)
Unitatea de m¼
asur¼
a este tot Sievert.
Tabel III:
Factori de pondere tisular¼
a wT conform Normelor de Securitate
Radiologic¼
a NSR 01
Ţesut.................................... wT
Gonade................................. 0,20
M¼aduv¼ a osoas¼ a 0,12
Colon.................................... 0,12
Pl¼
amâni................................ 0,12
Stomac................................. 0,05
Vezica urinar¼ a...................... 0,05
Sâni...................................... 0,05
Ficat..................................... 0,05
Esofag................................... 0,05
Tiroid¼a.................................. 0,05
Piele..................................... 0,01
Suprafaţa osoas¼ a................... 0,01
Restul organelor/ţesuturilor 0,05
13.4 Interacţia radiaţiilor cu substanţa

Pentru a caracteriza un fascicol de particule putem de…ni ‡uxul de
particule printr-o suprafaţ¼ a S ca …ind num¼ arul de particule ce trece
în unitatea de timp prin acea suprafaţ¼ a. Densitatea ‡uxului de particule
reprezint¼ a ‡uxul de particule ce trece prin unitatea de suprafaţ¼ a în uni-
tatea de timp. Consider¼ am c¼a avem o surs¼ a care determin¼ a o densitate
de ‡ux de particule I0 . Dac¼ a în calea acestor particule se interpune un
ecran se constat¼ a c¼
a nu toate radiaţiile str¼
abat ecranul, densitatea ‡ux-
ului de particule la ieşirea din acesta …ind I < I0 . Astfel o parte din
radiaţii sunt absorbite, iar altele sunt deviate (împr¼ aştiate) sub diverse
190
unghiuri (de la 0 la 180 ) şi numai o parte trec nedeviate. Fenomenul

de reducere a densit¼ aţii ‡uxului de particule din fascicol poart¼ a numele
de atenuare.
Ca urmare a interacţiei dintre radiaţiile incidente şi substanţa prin
care acestea trec se produce o modi…care a st¼ arii iniţiale a radiaţiei (radi-
aţia pierde energie, …ind absorbit¼ a şi împr¼
aştiat¼
a) şi se produc modi…c¼ ari
în starea atomilor cu care interacţioneaz¼ a particulele.
Dup¼a modul în care radiaţia interacţioneaz¼ a cu mediul, ciocnirile par-
ticulelor acesteia cu atomii mediului sunt considerate a …elastice şi inelas-
tice. În cazul ciocnirilor elastice are loc un transfer de energie cinetic¼ a de
la radiaţie la atomii mediului. În cazul ciocnirilor inelastice se modi…c¼ a
în plus şi starea energetic¼ a intern¼
a a atomilor.
13.4.1 Interacţia particulelor alfa cu substanţa

La trecerea lor prin substanţ¼a, radiaţiile alfa sufer¼
a trei tipuri de in-
teracţii: ciocnire (cea mai probabil¼a), frânare în câmp electric şi captura
de c¼
atre nuclee. În urma ciocnirii unei particule alfa cu un atom se poate
produce excitarea acestuia ca urmare a trecerii unui electron pe un nivel
de energie superior sau ionizarea atomului prin smulgerea unor electroni
din acesta. În cazul fenomenului de ionizare se produce o pereche de
ioni: un ion pozitiv şi un ion negativ sau un ion pozitiv şi un electron.
Fenomenul de ionizare este însoţit de mai multe excit¼ ari.
Prin interacţii succesive cu atomii mediului particulele alfa îşi pierd
energia pân¼ a ce nu mai sunt capabile s¼ a produc¼ a ioniz¼ari. Atunci o
particul¼ a alfa capteaz¼a doi electroni şi se transform¼ a într-un atom de
heliu.
13.4.2 Interacţia radiaţiilor beta cu substanţa

Radiaţiile beta excit¼
a şi ionizeaz¼
a atomii substanţelor prin care trec.
Mecanismul este asem¼ an¼ator cu cel întâlnit în cazul radiaţiilor alfa, îns¼
a
forţele care acţioneaz¼
a asupra electronilor din atomi sunt de respingere.
Pierderea de energie într-o interacţie este mic¼ a. (De exemplu o particul¼ a
cu energia de 1 MeV îşi pierde complet energia dup¼ a aproximativ 104
interacţiuni). Dac¼ a este smuls un electron din straturile inferioare, prin
dezexcit¼ ari succesive atomul emite un spectru de radiaţii X caracteristic
…ec¼arui element.
191
Ionizarea speci…c¼ a produs¼ a de particulele beta scade pe m¼asur¼

a ce
creşte energia lor cinetic¼a, ajungând la un minim pentru energia de 1
MeV, dup¼ a care creşte lent pentru energii mai mari. Unii din electronii
smulşi au o energie foarte mare încât la rândul lor pot provoca ioniz¼ ari
secundare.
13.4.3 Interacţia radiaţiilor X şi gama cu substanţa

În procesul de propagare aceste radiaţii se comport¼ a ondulatoriu, în
timp ce în procesele de interacţie cu substanţa aceste radiaţii se comport¼
a
corpuscular. Exist¼a trei tipuri principale de interacţie a radiaţiilor gama
cu substanţa: efect fotoelectric, efect Compton şi formarea de perechi.
Efect fotoelectric
Efectul fotoelectric se produce atunci când radiaţiile gama ciocnesc
electronii puternic legaţi în atomii substanţei prin care trec. În urma
acestui proces electronul este scos din atom, iar fotonul este complet
absorbit şi dispare. Dac¼a energia de leg¼ atur¼
a a electronul în atom este
Wk , iar Wc este energia cinetic¼a care i se imprim¼a electronului, denumit
fotoelectron, atunci se poate scrie:
W = Wk + Wc = h (13.9)
Procesul nu poate avea loc decât dac¼ a energia radiaţiilor este mai
mare decât energia de leg¼ atur¼a a electronului ciocnit. Deoarece energiile
de leg¼atur¼
a ale electronilor sunt mai mici în raport cu energia radiaţiilor
X şi gama, efectul fotoelectric se poate produce chiar cu fotoni de energii
mici. Nu trebuie confundat acest fenomen cu efectul fotoelectric extern
prin care radiaţia luminoas¼ a scoate electroni din metale.
Pentru valori ale energiei fotonului incident egale cu energia de leg¼ a-
tur¼
a a electronului ciocnit, probabilitatea de interacţie creşte brusc. Prob-
abilitatea ca efectul fotoelectric s¼a aib¼a loc cu electroni de pe nivelele K,
L, M scade simţitor de la nivelul K spre nivelele superioare. Dac¼ a fo-
tonii incidenţi au energii mai mari de 0; 01 MeV efectul poate avea loc
îndeosebi cu electroni de pe nivelele K ale atomilor cu Z 30: Când
energia dep¼ aşeşte 0; 02 MeV atunci efectul se produce în proporţie de
80 % cu electronii K şi 20% cu electronii L ai acestor atomi. Pentru
elementele grele, cum este plumbul efectul fotoelectric se petrece şi când
192
radiaţiile au energii peste 0,5 MeV. Probabilitatea de apariţie a efectului

este proporţional¼a cu Z 4 al atomilor materialului şi invers proporţional¼
a
cu energia radiaţiilor incidente.
Efect Compton
Efectul Compton are loc la interacţia radiaţiilor electromagnetice cu
electronii liberi sau slab legaţi în atomi. În procesul de interacţie prin
efect Compton radiaţia cedeaz¼ a parţial energia electronului ciocnit. În
urma acestui proces, atât radiaţia incident¼ a cât şi electronul Compton
(de recul) sunt deviate de la traiectoriile lor iniţiale. Electronul ciocnit
va produce ionizarea atomilor mediului (ionizare secundar¼ a).
Probabilitatea producerii unei interacţiuni de tip Compton creşte
pentru aceiaşi energie a fotonului incident cu num¼ arul de electroni din
învelişurile electronice periferice (adic¼ a cu Z). În cazul unor radiaţii
incidente cu energii sub 0; 1 MeV acestea sufer¼ a o împr¼ aştiere aproape
uniform¼ a ca şi electronii de recul. Electronii de recul au o energie egal¼ a
cu o fracţie destul de mic¼ a din energia radiaţiilor incidente. Când ra-
diaţiile incidente au energii ridicate fotonii împr¼ aştiaţi sunt grupaţi în
majoritatea lor într-un con a c¼ arui deschidere scade pe m¼ asura creşterii
energiei. Pentru elemente uşoare şi energii medii ale radiaţiilor incidente
efectul Compton este predominant.
Formare de perechi
Fenomenul apare ca urmare a interacţiei dintre radiaţiile gama cu en-
ergii mai mari de 1; 022 MeV şi câmpul nucleului. Radiaţia incident¼ a dis-
pare rezultând un electron şi un pozitron. Pentru formarea unei perechi
electron-pozitron este nevoie de o energie de 1; 022 MeV, restul de en-
ergie transmiţându-se în mod egal electronului şi pozitronului. Electronul
produce ioniz¼ari secundare în mediu ca şi o particul¼
a beta în timp ce poz-
itronul se va anihila cu un electron dând naştere la dou¼ a cuante gama.
13.4.4 Interacţia neutronilor cu substanţa

Deoarece sunt particule neutre, neutronii interacţioneaz¼ a doar cu nu-
cleele atomilor. Ei pot suferi interacţii elastice (împr¼
aştiere) şi interacţii
inelastice (împr¼
aştiere şi absorbţie).
193
În categoria interacţiilor elastice intr¼ a dou¼ a tipuri de fenomene: o

ciocnire elastic¼ a cu nucleul când are loc un transfer de energie cinetic¼ a
de la neutron la nucleu f¼ ar¼
a schimbarea st¼ arii interne a nucleului şi o
interacţie de captur¼ a a nucleului care se transform¼ a într-un interval scurt
12 16
(10 10 s) într-un nucleu intermediar care se dezintegreaz¼ a emiţând
un neutron şi trece în starea fundamental¼ a.
În cazul interacţiilor inelastice pot avea loc urm¼ atoarele procese:
- ciocnirea inelastic¼ a în urma c¼ areia nucleul r¼ amâne excitat şi dup¼ a
un scurt timp emite o radiaţie gama
- captura neutronic¼ a, prin care neutronul este captat de un nucleu. În
urma acestui proces nucleul obţinut este într-o stare excitat¼ a. Revenirea
în starea fundamental¼ a se face prin emise de particule alfa, protoni sau
particule gama. Uneori are loc chiar …siunea nucleului când sunt emişi
2-3 neutroni, iar nucleul se descompune în dou¼ a nuclee relativ uşoare.
Probabilitatea de a se produce un tip sau altul de interacţie depinde
de energia neutronilor. Astfel când energia neutronilor este mare, nucleul
primeşte un exces de energie, care prin procese de ciocnire ale nucleonilor
s¼
ai se poate transfera asupra unei particule şi aceasta este emis¼ a de nu-
cleu. În acest caz cel mai probabil este s¼ a …e emis un neutron.
Dac¼a neutronul are o energie cinetic¼ a mic¼a, ca în cazul neutronilor
termici la p¼ atrunderea în nucleu el aduce doar un exces de energie egal¼ a
cu energia de leg¼ atur¼a. Probabilitatea ca prin ‡uctuaţii ale nucleului
o particul¼ a s¼
a primeasc¼ a o energie de mişcare ridicat¼ a este foarte mic¼ a.
Nucleul se dezexcit¼ a prin emisia unei particule :
13.4.5 Interacţia ionilor grei cu materia

Interacţia ionilor grei este asem¼ an¼
atoare cu cea a radiaţiilor alfa cu
materia. Atunci când un ion greu trece prin materie el cedeaz¼ a energie
electronilor din materie. Dac¼ a electronii sunt liberi ei cap¼at¼
a o energie
cinetic¼
a cu atât mai mare cu cât sunt mai aproape de ioni. Dac¼ a electronii
sunt legaţi exist¼
a dou¼a posibilit¼
aţi: dac¼
a energia cedat¼a este mare atunci
electronul este scos din atom care devine ionizat, iar dac¼ a aceast¼
a energie
este mic¼a atunci electronul nu este scos din atom, acesta devenind excitat.
Energia ionului scade pe m¼ asur¼a ce înainteaz¼ a în material. Cum ionii
au energie mare ei nu sunt deviaţi de la traiectorie. În Fig. 13.2 este
prezentat¼a doza (energia cedat¼ a de ionii grei în unitatea de mas¼a) relativ¼
a
datorat¼a ionilor grei funcţie de adâncimea la care aceştia ajung în ţesut.
194
Figura 13.2: Doza relativ¼

a absorbit¼a a¼n profunzimea ţesutului pentru ioni
grei (carbon ) în comparaţie cu cea datorat¼a electronilor (radiaţii beta) şi
radiaţiilor game
În aceiaşi …gur¼a şi doza absorbit¼a datorat¼a unor electroni sau fotoni.
Se observ¼ a din Fig. 13.2c¼ a doza absorbit¼a în cea mai mare se a‡a¼ într-
o anumit¼ a regiune bine determinat¼ a (funcţie de energie). Astfel atunci
când se trateaz¼ a o tumoare cu ioni grei doza este administrat¼ a cu o
precizie foarte mare în volumul tumorii, afectând puţin ţesutul din jur.
Acest lucru practic este realizat într-o m¼ asur¼a mai mic¼ a în cazul elec-
tronilor. Electronii sunt acceleraţi în acceleratoare de particule numite
betatroane. Astfel pentru energii de 8 MeV doza are un maxim la o
adâncime de 3-4 cm dup¼ a care scade exponenţial. În cazul gamaterapiei
se iradiaz¼a practic şi ţesutul s¼
an¼
atos din apropierea celui bolnav.
Din acest motiv pentru iradierea selectiv¼ a a tumorilor în profunzime
se folosesc fascicole multiple de ion grei focalizate pe tumoarea respectiv¼ a.
Ei conţin ioni de energii diferite astfel c¼
a cea mai mare parte din energie
s¼
a …e cedat¼ a în interiorul tumori. Rezoluţia acestui tip de iradieri este de
1mm. Iradierea ţesuturilor cu ioni grei poart¼ a numele de hadronoterapie.
Mai mult tratamentul este unul de o mare acurateţe deoarece fascicolele
de ioni pot urm¼ ari cu …delitate forma tumorii. Dozele sunt fracţionate:
se realizeaz¼a 4-5 şedinţe de hadronoterapie într-un interval de 8-10 zile.
195
Figura 13.3: Ilustrarea schematic¼a a celor mai importante reacţii suferite de

ap¼
a sub acţiunea radiaţiilor . Cu * am notat st¼
arile excitate.
Doza utilizat¼
a variaz¼
a în intervalul 45 - 85 Gy. O iradiere dureaz¼
a cam
un minut.
13.5 Efecte chimice şi biologice ale radiaţi-

ilor
Radiaţiile ionizante pot acţiona asupra organismului în trei moduri:
prin acţiune direct¼ a, prin acţiune indirect¼ a şi prin acţiune la distanţ¼a.
Prin acţiunea direct¼ a a radiaţiilor sunt lezate macromolecule de impor-
tanţ¼
a vital¼a (proteine, acizi nucleici) care sufer¼ a transform¼ ari datorit¼ a
ioniz¼
arii şi excit¼
arii. Acţiunea indirect¼ a este declanşat¼ a de elementele
care apar în urma proceselor radiochimice. Mediul principal …ind apa,
efectele care apar sunt rezultatul ioniz¼ arii acesteia. Produşii de descom-
punere ai apei (ioni sau radicali) acţioneaz¼ a ca agenţi oxidanţi şi reduc¼
a-
tori asupra unor componente esenţiale celulare. Acţiunea la distanţ¼ a se
produce prin r¼ aspândirea în organism a toxinelor care apar în organismul
iradiat.
În Fig. 13.3 sunt prezentate câteva din procesele suferite de ap¼ a
sub acţiunea radiaţiilor. Într-o prim¼ a etap¼ a într-un interval de timp de
196
10 18 10 16 s un electron este smuls sub acţiunea unui foton care-i

cedeaz¼
a o energie de 12,56 eV. Procesul primar de absorbţie de energie
poate … exprimat printr-una din urm¼atoarele relaţii:
H2 O + h ! H2 O+ + eel (13.10)
H2 O+ ! H+ + OH (13.11)
Radicalul OH are propriet¼ aţi oxidante şi poate … privit ca produsul
principal al acestei etape. El poate, prin intermediul unui transfer de
electroni, s¼
a se lege de un alt radical OH sau de un atom de hidrogen
H: Electronul eliberat eel hidrolizeaz¼ a ca şi ionii neutrii din soluţii. Se
obţine H2 O : Timpul de viaţ¼ a al unui astfel de compus în ap¼ a este de
600 s: Interacţia cu moleculele de ap¼ a a electronului eliberat are loc în
acest mod:
eel + H2 O ! H2 O ! H + OH (13.12)
Printr-un proces de interacţie cu un foton poate … format¼
a o molecul¼
a
excitat¼
a de ap¼
a care are o energie de aproximativ 7 eV. Aceast¼ a molecul¼
a
se poate descompune în radicali liberi astfel:
H2 O + h ! H2 O ! H + OH (13.13)
Se obţin trei produşi: electronul eliberat eel şi radicalii H şi OH.
Este cunoscut de mult timp c¼ a dac¼
a doza de radiaţie este foarte mare
se formeaz¼ a peroxid de hidrogen şi hidrogen molecular. Astfel au loc ur-
m¼atoarele reacţii dac¼
a un num¼ ar su…cient de radicali liberi sunt prezenţi:
OH + OH ! H2 O2 (13.14)
H + H ! H2 (13.15)
H + OH ! H2 O (13.16)
H2 O2 este cunoscut ca un produs toxic, dar cantitatea care se produce
este foarte mic¼ a. Pe de alt¼a parte aceste reacţii elimin¼a o bun¼a parte din
aceşti radicali foarte activi, astfel c¼
a efectele indirecte ale radiaţiilor sunt
în mare m¼ asur¼a atenuate.
Recombinarea acestor radicali cu oxigenul în soluţie apoas¼ a este foarte
important¼ a pentru viitoarele reacţii. Astfel ţesuturile bogate în oxigen
197
sufer¼
a în cazul iradierii mai mult în comparaţie cu cele cu un conţinut
sc¼
azut de oxigen. Cele mai importante reacţii dintre H şi OH cu mole-
culele organice de tipul MH sunt:
MH + H ! MH2 (13.17)
MH + OH ! MHOH (13.18)
MH + H ! M + H2 (13.19)
MH + OH ! M + H2 O (13.20)
În plus faţ¼
a de efectele indirecte datorate produşilor care apar în ap¼ a,
alte molecule importante din punct de vedere biologic pot … ionizate în
mod direct. Aminoacizii aromatici precum tirozina, fenilamina pot …
distruşi prin clivajul inelului benzenic. Aminoacizii ce au un grup SH
(cistina) şi derivaţii lor (glutationa) sunt foarte sensibili. Prin oxidare
grupul SH se transform¼ a într-un grup disul…t.
Descompunerea ADN-ului este posibil¼ a prin intermediul mai multor
paşi. Ruperea unei benzi a dublei spirale nu duce în mod necesar la
ruperea întregii molecule. Mai mult pierderea unei singure baze este
posibil¼a. Iradierea poate duce la denaturarea unor zone întregi şi la
crearea unor leg¼ aturi intermoleculare cu macromoleculele vecine. Dubla
elice este îns¼a o construcţie cu o mare stabilitate faţ¼ a de o singur¼
a band¼ a
a elicei ADN-ului.
Când materia vie este supus¼ a unei iradieri astfel încât solicit¼ arile
pentru organism nu dep¼ aşesc cu mult condiţiile …ziologice normale şi
el poate reacţiona în limite funcţionale normale, acţiunea radiaţiilor are
doar un efect funcţional. În acest caz radiaţiile au un efect pozitiv şi
pentru cazurile în care metabolismul este dereglat. Iradierea produce o
activare temporar¼ a a metabolismului, realizând de cele mai multe ori o
reglare metabolic¼ a. Acest lucru poate … explicat prin faptul c¼ a în an-
umite condiţii de iradiere apare o intensi…care a reacţiilor prin care se
realizeaz¼a procesele de sintez¼ a ceea ce face ca echilibrul metabolic s¼ a se
deplaseze favorabil spre domeniul proceselor de sintez¼ a.
Dac¼ a prin iradiere sunt dep¼ aşite limitele funcţionale ale organismului
atunci are loc o dereglare a metabolismului care poate conduce la moartea
celulelor, ţesuturilor, şi chiar a organismului. Acest lucru se explic¼ a prin
faptul c¼ a radiaţiile creeaz¼ a modi…c¼ ari ale leg¼
aturilor macromoleculelor
198
sau le descompune. Modi…c¼ arile ap¼arute în structura formaţiunilor con-

duc de asemenea la perturbarea coordon¼ arii proceselor fermentative, a
sintezei proteinelor, nucleoproteinelor, glicoproteinelor.
De o importanţ¼ a deosebit¼a este socotit şi efectul produs asupra mecan-
ismelor reglatoare ale corpului şi în principal cele asupra sistemului ner-
vos. Prin acţiunea direct¼ a sau indirect¼ a a radiaţiilor asupra sistemului
nervos se produc modi…c¼ ari ale activit¼aţii de reglare neuro-hormonal¼ a şi
apar tulbur¼ ari funcţionale biochimice şi biologice în întreg organismul.
Trebuie remarcat c¼ a nu s-a stabilit o teorie general¼ a care s¼a l¼
amureasc¼ a
toate aceste probleme.
Num¼ arul de reacţii chimice produse prin iradiere faţ¼ a de num¼ arul de
molecule (109 1010 ) dintr-o celul¼ a este relativ redus chiar pentru iradieri
importante. Din acest motiv s-a considerat c¼ a în crearea unei leziuni rolul
principal îl are distrugerea unui component esenţial al celulei. Se consid-
er¼
a c¼a în astfel de fenomene un rol însemnat îl joac¼ a modi…c¼ arile produse
în moleculele proteice. Prin iradiere aceste molecule pot … inactivate ca
urmare a sciziunii lanţului principal sau a dezorganiz¼ arii structurii lor ca
urmare a ruperii leg¼ aturilor de hidrogen.
În cazul unor iradieri semni…cative organismele nu revin nici o dat¼ a
la starea lor iniţial¼a ca urmare a procesului de refacere. Deoarece la
iradieri îndelungate, dar cu doze mici se produce o scurtare a timpului
de viaţ¼a proporţional cu doza primit¼ a, rezult¼ a ca în ţesuturi se produc
leziuni iremediabile.
Efectul iradierii este considerat un efect stocastic. Acest efect ascult¼ a
în manifestarea lui de o relaţie doz¼ a - efect de natur¼ a probabilistic¼ a. Ast-
fel când o populaţie este iradiat¼ a, efectele iradierii apar numai la anumiţi
indivizi şi acestea la întâmplare. Efectele somatice şi genetice fac parte
din aceast¼ a categorie. Deşi moleculele ADN-ului joac¼ a un rol dominant
în reacţiile primare de iradiere, aceasta nu înseamn¼ a c¼a …ecare leziune
a ADN-ului duce la o mutaţie. Datorit¼ a multitudinii mecanismelor de
reparare, numai un foarte mic num¼ ar de molecule ADN sufer¼ a alter¼
ari ire-
mediabile. Pentru a determina efectele genetice datorate iradierilor, doza
de iradiere trebuie integrat¼ a peste un individ sau pe întreaga populaţie.
Mutaţiile determinate de iradiere sunt importante pentru celulele care
prolifereaz¼ a rapid în organism (ca cele din sânge şi gonade). Diferitele
faze ale vieţii celulare prezint¼ a sensibilit¼ aţi diferite relativ la radiaţii.
Faza când ADN-ul este sintetizat este una din cele mai sensibile. Chiar
procesele de mitoz¼ a pot … perturbate de iradieri. Rezultatul const¼ a într-
199
o separare incomplet¼ a a cromozomilor. Când ţesuturile în creştere sunt

iradiate schimb¼ arile în mitoz¼a pot … observate pe o perioad¼ a lung¼a de
timp. Imediat dup¼ a iradiere (sub doza letal¼
a) num¼arul celulelor care se
divid devine mic. Dup¼ a un anumit timp de revenire, num¼ arul celulelor
care se divid revine la valoarea normal¼ a. Aceasta înseamn¼a c¼
a dezvoltarea
celulelor într-un anumit stadiu de evoluţie este împiedicat¼ a. Din acest
motiv se înţelege de ce organismele tinere în special în faza embrionar¼ a
sunt foarte sensibile la iradieri. Deteriorarea materialului genetic duce
la malformaţii severe. Trebuie remarcat c¼ a sistemul nervos este sensibil
la radiaţii în perioada de creştere. În schimb la maturitate creierul este
unul din organele cele mai rezistente la radiaţii.
Tabelul IV
Doze letale pentru diverse organisme iradiate cu raxe X
Organism DL (Gy) Organism DL (Gy)

Alge 180-1000 Şarpe 820
Potozoare 350-1000 Pui de g¼ain¼
a 10
Droso…la (adult) 950 Şoarece 4-6,5
Droso…la( larve) 1,3 Câine 2,75
Droso…la (ou¼a) 1.5 M¼ agar 6,5
Broasc¼
a 17 Maimuţ¼ a 5
Turturic¼
a 15 Om 4-5
Un rol important în radiochimie este jucat de alterarea enzimelor.

Sensibilitatea acestora la radiaţii prezint¼ a mari variaţii. Printre cele mai
sensibile sunt moleculele de ATP. Sensibilitatea proteinelor depinde în
general de compoziţia lor. Printre proteinele cele mai sensibile la radi-
aţii sunt cele ce au în compoziţie aminoacizi care conţin sulf. Aceste
proteine se g¼ asesc în principal în epiderm¼ a şi în produsele acesteia (p¼ ar,
unghii) care sunt caracterizate printr-un înalt conţinut de cistin¼ a. Al-
terarea acestor proteine duce la pierderea p¼ arului şi degradarea pielii.
Procesele care duc la degenerarea proteinelor explic¼ a în plus şi modi…-
carea permeabilit¼ aţii membranelor supuse radiaţiilor. Între organisme
exist¼a totuşi mari deosebiri în cea ce priveşte acţiunea radiaţiilor asupra
lor. Sensibilitatea la radiaţii creşte cu cât organismul este mai complex.
Este greu s¼ a se g¼aseasc¼ a o modalitate de a m¼ asura rezistenţa diferitelor
organisme la iradiere. Din acest motiv se utilizeaz¼ a ca parametru doza
200
letal¼a (DL). Aceasta se de…neşte ca doza care aplicat¼ a într-un timp foarte
scurt face ca 50 % din organismele iradiate s¼ a moar¼ a în urm¼ atoarele 30
de zile. Exemple de doze letale pentru diverse organisme sunt date în
Tabelul 15.1.
La doze joase acţiunea d¼ aun¼ atoare a radiaţiilor este datorat¼ a în prin-
cipal alter¼ arii patologice în organele care produc sângele şi se re‡ect¼ a
în schimb¼ ari importante în compoziţia acestuia. O de…cienţ¼ a mare de
limfocite reduce rezistenţa corpului la acţiunea infecţioas¼ a a bacteriilor.
Schimb¼ arile patologice de acest tip sunt maxime la doze de 10 Gy. O
creştere ulterioar¼ a nu accelereaz¼ a aceste procese. Dac¼ a animalele sunt
iradiate cu doze de peste 80 Gy sistemul nervos central devine afectat.
În acest caz animalele (vertebrate) mor dup¼ a puţin timp.
De asemenea în cazul proceselor ritmice de refacere, efectul biologic
depinde de timpul de expunere şi debitul dozei. Astfel un echivalent de
7,5 Sv (750 rem) primit de un om pe întregul corp în mod uniform pe
o perioad¼ a de 50 ani (0,05 rem pe zi) nu produce efecte considerabile.
În schimb o iradiere de 7,5 Sv pe zi are ca efect moartea subiectului.
Aplicând o iradiere de 4-5 Sv (400-500 rem) unui braţ efectul este neglija-
bil, în timp ce iradierea organismului în totalitatea sa la acelaşi echivalent
este letal¼ a în 50% din cazuri.
Protecţia radiologic¼ a înseamn¼ a pe de o parte protecţia împotriva radi-
aţiilor ce provin din mediu şi pe de alt¼ a parte a radionuclizilor ce p¼ atrund
40 14
în organism. ( K; C). Calculul dozei absorbite datorate contamin¼ arii
organismului cu radionuclizi este mult mai complicat¼ a decît cea datorat¼ a
surselor externe.
Protecţia oamenilor împotriva radiaţiilor ionizante se bazeaz¼ a pe reco-
mand¼ arile Comisiei Internaţionale de Protecţia Radiologic¼ a (ICPR), o or-
ganizaţie nonguvernamental¼ a fondat¼a în 1928. Filozo…a recomand¼ arilor
acestei organizaţii const¼ a în excluderea efectelor nestochastice ale radi-
aţiilor şi minimizarea efectelor stochastice. Principiile protecţiei contra
radiaţiilor ionizante se întemeiaz¼ a pe ipoteza prudent¼ a a unei relaţii de
proporţionalitate direct¼ a f¼
ar¼
a prag între doz¼a şi probabilitatea de apariţie
a efectelor stocastice. Efectele stocastice includ posibile degener¼ ari ge-
netice sau inducerea cancerului. În general presupunem c¼ a o creştere a
iradierii care dep¼ aşeste doza natural¼ a va conduce la o creştere a ratei
mutaţiilor. Nu exist¼ a un prag sub care nu exist¼ a nici o in‡uenţ¼a asupra
ratei mutaţiilor.
Recomandarea pentru persoanele care lucreaz¼ a în mediu radioactiv
201
este aceea ca o expunerea anual¼ a la care sunt supuse s¼ a nu dep¼aşeasc¼

a
valoarea de 20 mSv (Pe lun¼ a este acceptabil¼ a o doz¼
a de 2 mSv). Pentru
populaţie se recomand¼a s¼
a nu …e dep¼ aşit¼
a o doz¼
a de 1 mSv pe an. În
ambele cazuri nu se ia în consideraţie iradierea natural¼
a.
13.5.1 Protecţia …zic¼

a la radiaţii
Diferite materiale plasate între surs¼ a şi receptor afecteaz¼a cantitatea
de radiaţie transmis¼ a de la surs¼ a de receptor. Aceasta se datoreaz¼ a
atenu¼ arii şi absorbţiei radiaţiei în materialul sursei, în materialul utilizat
pentru încapsularea sursei şi în ecranele înconjur¼ atoare. Trei cuvinte
cheie sunt utilizate când este vorba de lucru cu surse de radiaţii: timpul,
distanţa şi ecranarea.
1. Timpul se refer¼ a la principiul c¼ a timpul petrecut în câmpul de
radiaţii al unei surse nu trebuie s¼ a …e mai mare decât este necesar. Evi-
dent cu cât timpul este mai mare cu atât num¼ arul de particule incidente
pe corp este mai mare şi doza absorbit¼ a este mai mare. Este necesar ca
timpul de lucru în câmp de radiaţii s¼ a …e cât mai mic, deoarece cel ce
munceşte în câmp de radiaţie nu simte prezenţa radiaţiilor.
2. Distanţa se refer¼ a la faptul c¼a este de dorit ca distanţa dintre lucr¼
a-
tor şi surs¼a s¼a …e cât mai mare. În general intensitatea sursei (m¼ asurat¼
a
în num¼ ar de particule ce trec prin unitatea de suprafaţ¼ a în unitatea de
timp) scade cu p¼ atratul distanţei în cazul unor surse de dimensiuni mici.
3. Ecranarea se refer¼ a la materialele plasate între surse şi lucr¼ ator
care pot micşora foarte mult intensitatea radiaţiei.
Pentru ecranarea radiaţiilor electromagnetice X şi gama se folosesc
materiale cu num¼ ar atomic mare - în principiu se folosesc ecrane de
plumb. Pentru radiaţia beta (electroni) se folosesc materiale cu Z mic
(materiale plastice, aluminiu) pentru a se minimiza producerea de ra-
diaţii X. Pentru surse de radiaţii beta cu activitate mare se utilizeaz¼ a
ecrane cu strat dublu: primul const¼ a din material cu Z mic pentru aten-
uarea radiaţiilor beta şi un strat de material cu Z mare pentru atenuarea
radiaţilor X de frânare.
Radiaţiile alfa sunt absorbite de ecrane subţiri şi din materiale uşoare
datorit¼ a puterii mari de ionizare a particulelor alfa. Pentru radiaţiile de
neutroni se folosesc ecrane formate din trei straturi: ap¼ a (ap¼a grea) care
are loc s¼a micşoreze energia neutronilor, cadmiu care are absorb neutronii
încetiniţi şi plumb pentru a se absorbi radiaţiile X sau gama care apar
202
dup¼
a absorbţia neutronilor în cadmiu
Capitolul 14
Elemente de imagistic¼
a
medical¼
a
Imagistica medical¼
a permite obţinerea de informaţii asupra st¼arii de
s¼
an¼atate a organismului pe baza interpret¼
arii imaginilor obţinute. Imag-
inile organismului sunt obţinute pe baza interacţiei cu organismul a ul-
trasunetelor, a razelor X, a câmpurilor electromagnetice, a radiaţiilor
ionizante.
14.1 Raze X şi tomogra…e computerizat¼

a
Razele X sunt radiaţii electromagnetice precum lumina, undele ra-
dio. Lungimile de und¼ a ale razelor X sunt cuprinse în intervalul 9,1 -
10 nm. Ele au fost descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen care la
…nalul secolului XIX studia radiaţiile ce apar în tuburile catodice. El
a g¼asit c¼
a foarte multe materiale permit trecerea acestor raze şi c¼ a ele
impresioneaz¼ a placa fotogra…c¼a. Lucrarea sa "On a new kind of ray" i-a
permis s¼ a ia primul premiu Nobel în Fizic¼ a în anul 1901.
O mulţime de aplicaţii ale razelor X au fost g¼
asite în diverse domenii:
geologie, astronomie, în medicin¼ a (radiologie). În radiologie razele X
sunt utilizate în ‡uoroscopie (tehnic¼ a care permite obţinerea de imagini
în timp real) în angiogra…e (tehnica prin care sunt vizualizate vasele de
sânge în care s-a introdus un agent contrastant) şi tomogra…a computer-
izat¼
a (se obţin imagini în diverse secţiuni ale organismului)
203
204
Figura 14.1: Tub de raze X
14.1.1 Tubul de raze X

Un tub de raze X const¼ a din patru p¼arţi: un catod, un anod pe care
a‡a¼ o ţint¼
a de tungsten, şi un tub vidat în care se a‡a¼ cele trei componente
(Fig. 14.1)
Catodul se a‡a¼ la un potenţial negativ şi electronii produşi în apropierea

acestuia sunt acceleraţi spre anod (a‡at la un potenţial pozitiv) Cato-
dul este legat de …lamentul realizat din tungsten. Prin …lament este
trecut un curent. Curentul înc¼ alzeşte …lamentul iar acesta genereaz¼ a
electroni prin fenomenul de emisie teromoelectronic¼ a. Emisia termoelec-
tronic¼ a este de…nit¼
a ca emisia electronilor prin absorbţia energiei termice
(num¼ arul de electroni emişi este proporţional cu temperatura la care este
înc¼
alzit …lamentul şi deci cu intensitatea curentului care trece prin …la-
ment). Filamentul este realizat din tungsten deoarece acesta poate atinge
temperaturi foarte mari f¼ ar¼a s¼a se topeasc¼ a. Electronii emişi sunt focal-
izaţi pe anod. Deoarece tubul este vidat electronii nu mai interacţioneaz¼ a
cu alţi atomi înainte de a ajunge pe anod. Electronii sunt acceleraţi în
spaţiul dintre catod şi anod, deoarece ei sunt respinşi de catodul a‡at
la potenţial negativ şi atraşi de anodul a‡at pa un potenţial pozitiv.
Electronii care ajung pe ţinta din tungsten a‡at¼ a pe anod produc razele
X.
205
Figura 14.2: Producerea radiaţiilor X de frânare
Exist¼a dou¼ a modalit¼aţi în care apar razele X

1. Când sarcina negativ¼ a (electronul) intr¼
a cu viteza mare în câmpul
electric al unui nucleu asupra lui va acţiona o forţ¼ a electric¼
a de atracţie
care-i va curba traiectoria. Aceasta însemn¼ a c¼
a mişcarea sa va deveni
una accelerat¼ a. Acest fapt face ca electronul s¼ a emit¼a o radiaţie electro-
magnetic¼ a Fig. 14.2.
Presupunând c¼ a electronul este accelerat iniţial la o diferenţ¼ a de
potenţialul V , energia ca inainte de apropierea de nucleu este eV . Deoarece
el emite un foton cu energia h ; energia sa dup¼ a ce se îndep¼ arteaz¼ a de
nucleul respectiv va … eV h :
Producerea razelor X în acest fel este un proces aleatoriu, deoarece
un electron poate avea toate traiectoriile posibile inclusiv aceea în care
aceştia cad pe nucleu. Din acest motiv fotonii emişi au toate energiile
posibile pân¼ a la valoarea eV: În plus ei sunt emişi în toate direcţiile. Ra-
diaţiile X astfel obţinut¼
a poart¼ a numele de radiaţii de frânare (deoarece
în …nalul energia electronului este mai mic¼ a decât cea iniţial¼
a) şi ea are
un spectru continuu.
2. Când electronii au su…cient¼ a energiei ei pot disloca un electron
de pe p¼ aturile inferioare ale atomului. Astfel r¼ amâne un loc vacant în
structura electronic¼ a, care poate … ocupat de un electron de pe o p¼ atur¼
a
superioar¼ a. Prin aceast¼ a tranziţie apare o radiaţie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material are valori bine determinate radi-
aţiile X care apar în acest mod poart¼ a numele de radiaţii X caracteristice
Dac¼ a apare un loc vacant în p¼ atura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poart¼ a numele de raze K (Fig ??). Electronii care
ocup¼ a acest loc pot provenii din subp¼ aturile nivelelor L, M, N. La fel se
206
Figura 14.3: Producerea radiaţiilor X caracteristice
petrec lucrurile când apare un loc vacant în p¼atura L. Atunci electronii

care ocup¼a acest loc pot provenii de pe p¼
aturilor nivelelor M, N,...
14.1.2 Atenuarea radiaţiilor X

Atenuarea poate … de…nit¼ a ca reducerea în intensitate a unui fasci-
col de radiaţii X care str¼
abate materia prin absorbţia sau împr¼
aştierea
fotonilor din fascicol. Atenuarea are loc dup¼
a legea Lambert -Bear
x
I = I0 e
unde I0 este intensitatea iniţial¼a a radiaţiei, I este intensitatea dup¼ a ce

radiaţia trece prin materialul considerat pe distanţ¼ a x, iar este coe…-
cientul de atenuare liniar. Intensitatea radiaţiilor reprezint¼ a num¼arul de
fotoni din fascicol sau indicaţia unui detector care este introdus în fasci-
colul de raze X. Distanţa x se m¼ asoar¼
a în cm iar coe…cientul de atenuare
liniar în cm 1 .
Factorii de care depinde atenuarea radiaţiilor sunt energia radiaţiilor
şi densitatea substanţei prin care aceste radiaţii trec. În general radiaţiile
cu energia mai mic¼ a sunt mai puternic absorbite astfel c¼ a atenuarea este
mai mare. Substanţele cu densitate mai mare (precum oasele) atenueaz¼ a
mai mult radiaţiile decât substanţele cu densitate mai mic¼ a precum ţe-
suturile. Num¼ arul de electroni din unitatea de volum determin¼ a puterea
de stopare a radiaţiilor X
207
14.1.3 Detecţia radiaţiilor X

Trecerea radiaţiilor prin organism le atenueaz¼ a în funcţie de ţesuturile
pe care le str¼abat. Aceste radiaţii X atenuate sunt cele ce sunt convertite
în imagini. Procesul se realizeaz¼ a de exemplu prin expunerea unei pl¼ aci
fotogra…ce la aceste radiaţii. Dac¼ a se utilizeaz¼ a un ecran ‡uorescent
imaginea poate … vizualizat¼ a pe un monitor de calculator.
Exist¼ a trei tipuri de detectori pentru detecţia radiaţiilor X:
a) detectoare care utilizeaz¼ a fenomenul de ionizare
b) detectoare care utilizeaz¼ a fenomenul de ‡uorescenţ¼ a
c) cele ce utilizeaz¼ a fenomenul de absorbţie
Primul tip de detectoare utilizeaz¼ a în principal un gaz care este ion-
izat de radiaţiile X. Prim m¼ asurarea ioniz¼ arii se determin¼ a intensitatea
radiaţiilor. Acest tip de detectorii este utilizat în principal pentru moni-
torizarea zonelor în care exist¼ a posibilitatea de apariţie a radiaţiilor ion-
izante.
Cel de-al doilea tip de detectorii utilizeaz¼ a aşa numiţi intensi…catori
de imagine care sunt dispozitive ce permit ca organismul s¼ a primeasc¼ a
o cantitate de radiaţii de cel puţin 100 de ori mai mic¼ a decât în lipsa
acestora. În intensi…catorii de imagine razele X determin¼ a electroni care
sunt acceleraţi pentru a le creşte energia. Electronii determin¼ a la rândul
lor un ‡ux de lumin¼ a care poate … vizualizat pe un ecran TV sau pe
monitorul unui calculator.
Un intensi…cator de imagine (Fig. 14.4) const¼ a: a) un fotocatod a‡at
în apropierea unui ecran ‡uorescent pe care cade ‡uxul de raze X care
a trecut prin pacient. b) lentile electrostatice, d) un ecran ‡uorescent.
Razele X care trec prin pacient cad pe ecranul ‡uorescent producând
un ‡ux luminos. Fluxul luminos cade pe fotocad care emite electroni în
toate direcţiile. Electronii emişi sunt concentraţi cu ajutorul unor câm-
puri electrice produse de aşa numitele lentile electostatice pe anod astfel
ca …ec¼ arui punct de pe ecranul ‡uorescent s¼ a îi corespund¼ a un punct
imagine pe ecranul ‡uorescent de ieşire. În timpul travers¼ arii intensi…-
catorului de imagine de c¼ atre electronii emişi de c¼atre fotocatod, aceştia
sunt acceleraţi la o diferenţ¼a de potenţial în jur de 25-35 kV.
Trebuie remarcat ca pentru un debit al dozei de 0,2 Gy/s la intrarea
în intensi…cator corespund 5 105 cuante X pe cm2 . În fereastra de intrare
are loc o absorbţie de 10 % din acestea. Absorbţia razelor X în ecranul
‡uorescent, depinde de materialul utilizat, grosimea lui şi cantitatea de
208
Figura 14.4: Intensi…cator de imagine
raze X. Aceste ecrane active sunt f¼acute din iodat de cesiu, fapt ce poate
determina o absorbţie de 50 - 70 %. Astfel un ‡ux de 2 105 cuante X/cm2
r¼
amân disponibile. În total se obţin 250 de electroni per cuant¼a X astfel
7 2
c¼
a fotocatodul emite 5 10 electroni cm /s. Fiecare electron accelerat
la 25 kV produce 1000 de cuante de lumin¼ a pe ecranul ‡uorescent de la
ieşire. Imaginea obţinut¼
a poate … captat¼
a pe monitorul unui calculator.
14.1.4 Fluoroscopie
Prima generaţie de ‡uoroscoape utilizeaz¼ a un ecran f¼

acut din Cu ac-
tivat cu sul…t de cadmiu care emitea lumin¼ a în domeniul galben - verde
al spectrului vizibil. Rezoluţia era slab¼
a şi examinarea era realizat¼
a de
medic în înc¼aperi întunecoase. În plus imaginile erau neclare. Aceste
probleme au fost rezolvate cu ajutorul intensi…catorilor de imagine care
au permis în …nal ca s¼a se obţin¼
a imagini pe un monitor de computer.
209
14.1.5 Angiogra…e
Aceasta este o tehnic¼ a prin care sunt vizualizate vasele de sânge.
Un angiograf digital const¼a dintr-un tub de raze X, un intensi…cator de
imagine, o diafragm¼ a pentru o controla fascicolul luminos şi o camer¼ a
video legat¼
a la un computer. Sistemul este similar cu cel utilizat în
‡uoroscopie cu diferenţa c¼
a în vasele de sânge este introdus¼
a o substanţ¼
a
contrastant¼
a.
14.1.6 Tomogra…e
Fluoroscopia şi anginogra…e determin¼ a imagini plane. Imaginile pot
conţine şi alte structuri fapt ce împiedic¼ a de multe ori capacitatea de a
un diagnostic clar.
Sistemul a fost dezvoltat în mod independent de Godfrey N. Houns…eld
şi Dr. Allan McCormack care au obţinut premiul Nobel în 1979. Sis-
temele de raze X normale produc doar imagini într-un plan, iar infor-
maţia în adâncime este pierdut¼ a. Tomogra…e computerizat¼ a a rezolvat
problema prin achiziţionarea de imagini produse de raze X din jurul
obiectului. Un computer proceseaz¼ a aceste imagini şi produce o imagine
a obiectului original printr-un proces numit reconstrucţie.
P¼
arţile unui unei tomograf cu raze X sunt; sursa de radiaţii, detectoare
şi computerul pentru prelucrare semnalului. Sursa de radiaţii X este
mobil¼ a şi este plasat¼a pe o şin¼
a circular¼
a astfel ca ea s¼
a se poat¼a rotii în
jurul corpului pacientului. O secţiune printr-un tomograf este prezentat¼ a
în Fig. 14.5.
Sursa emite un fascicol colimat care poate iradia corpul. Atunci când
se realizeaz¼ a o rotaţie complet¼ a a corpului se realizeaz¼a sute de mii de
imagini. Fiecare înregistrare conţine informaţii privind coe…cientul de
atenuare pe diferite direcţii. Corpul examinat se împarte în elemente
spaţiale numite voxeli (pixeli sunt elementele din plan). Pentru a real-
iza imaginea …ec¼ arui voxel se folosesc algoritmi care stabilesc razele ce
interacţioneaz¼ a cu voxelul respectiv. Dup¼ a prelucrare se obţine o imag-
ine a unei secţiuni în pacient Imaginea este una bimensional¼ a. Pentru
obţinerea unei imagini tridimensionale pacientul este translatat şi apoi
se asambleaz¼ a datele obţinute pentru diverse secţiuni. În Fig. 14.6 este
prezentat¼ a imaginea unui tomograf iar în Fig. 14.7 sunt prezentate imag-
ini succesive obţinute cu un tomograf asupra unei vertebre. Osul este alb
210
Figura 14.5: Secţiune printr-un tomograf
în timp ce ţesuturile al¼

aturate precum cartilajele şi muşchi apar în tonuri
de gri.
Actualmente s-au introdus instalaţii în care înregistarea se face în

spiral¼
a. În acest caz pacientul este în repaus iar sursa de radiaţii si
detectorii se rotesc solidar în jurul pacientului.
14.2 Tomogra…e computerizat¼ a RMN (re-

zonanţa magnetic¼
a de spin)
RMN-ul este o tehnic¼ a tomogra…c¼ a care produce imagini a interiorul
corpului prin m¼asurarea semnalelor emise prin rezonanţ¼ a magnetic¼ a nu-
clear¼
a. Un semnal de radiofrecvenţ¼ a este emis c¼
atre pacient, iar corpul
acestuia emite la rândul lui un nou semnal de radiofrecvenţ¼ a. Semnalul
emis este procesat şi se obţine imaginea corpului pacientului.
Fenomenul de rezonanţ¼ a magnetic¼a de spin a fost pus în evidente în
anul 1946 de Bloch şi Purcell. În anul 1973 imagini prin RMN au fost
211
Figura 14.6: Tomograf
Figura 14.7: Imagini pentru diverse secţiuni ale unei vertebre cu ajutorul unui
tomograf
212
obţinute de Laterbur şi Mans…eld.

Tehnica produce imagini cu un contrast mai mare decât cea a tomo-
gra…ei computerizate. În plus în cazul RMN -ul nu se utilizeaz¼ a radiaţii
ionizante fapt ce face ca procedeul s¼ a …e f¼ar¼a nici un risc pentru pa-
cient. În locul razelor X RMN-ul utilizeaz¼ a un câmp magnetic puternic
care determin¼ a o aliniere a atomilor în interiorul corpului. Câmpurile
de radiofrecvenţ¼ a sunt utilizate pentru a modi…ca aceast¼ a aliniere fapt
ce determin¼ a ca nucleele s¼ a produc¼ a un câmp magnetic rotitor care este
detectat de receptorii din interiorul scanerului.
Rezonanţa magnetic¼ a
Particulele subatomice (protonii şi neutronii) se comport¼ a ca nişte
dipoli magnetici cu un pol nord şi unul sud. Un dipol magnetic este car-
acterizat de o m¼ arime numit¼ a moment magnetic Într-un câmp magnetic
momentul magnetic se orienteaz¼ a paralel şi în acelaşi sens cu câmpul
magnetic. Dac¼ a dou¼ a particule sunt aduse în apropiere una faţ¼ a de alta
momentele magnetice ale particulele se orienteaz¼ a în sensuri opuse şi î-şi
anuleaz¼ a reciproc câmpurile magnetice. Anumite nuclee precum Hidro-
genul 1 Heliul 3 şi Carbon 13 au un num¼ ar impar de protoni sau neutroni
, astfel c¼
a exist¼
a o particul¼ a neîmperecheat¼ a care determin¼ a un moment
magnetic. Acest moment magnetic este momentul magnetic caracteristic
întregului nucleu. Astfel nucleul respectiv are propriet¼ aţi magnetice.
Momentul magnetic al unei particule este legat de momentul cinetic
propriu al particulei care poart¼ a numele de spin. Momentul cinetic este
legat de mişcarea de rotaţie a particulei respective. Totuşi în cazul partic-
ulelor subatomice precum protonii şi neutronii aceasta este o proprietate
intrinsec¼a a particulei respective. În plus pentru acestea spinul nu poate
avea decât dou¼ a orient¼ari una "în sus" şi una "în jos". Acelaşi lucru se
petrece şi cu momentul magnetic. S-a stabilit experimental şi teoretic
c¼
a atunci când nucleele se a‡a¼ într-un câmp magnetic puternic momen-
tul magnetic al nucleului sufer¼ a o mişcare de precesie în jurul direcţiei
câmpului magnetic (Fig. 14.8).
Frecvenţa ! 0 cu care are loc precesia este direct proporţional¼ a cu in-
ducţia câmpului magnetic B: Într-un câmp magnetic de 1 Tesla (unitatea
de m¼ asur¼
a a inducţiei câmpului magnetic) frecvenţa precesiei este de 42,6
MHz pentru un proton adic¼ a pentru nucleul de hidrogen. Aceast¼ a val-
oare difer¼a de la nucleu la nucleu. În acest câmp magnetic o parte din
magneţii nucleari se orienteaz¼ a pe direcţia câmpului şi în acelaşi sens cu
acestea, iar ceilalţi în sens contrar. Este su…cient¼ a o mic¼ a diferenţ¼
a în-
213
Figura 14.8: Mişcarea de precesie a momentului magnetic al unui proton
tre num¼ arul nucleelor orientate într-un sens şi altul, pentru a da naştere
unei magnetiz¼ ari nete. În cazul aplic¼ arii câmpului magnetic static cei
mai multe nuclee care au energie mic¼ a se orienteaz¼
a în direcţia câmpului
magnetic. O mic¼ a parte dintre nuclee (cele cu energie mare) se orien-
teaz¼a în sens contrar câmpului magnetic. Rezult¼ a o magnetizare net¼ a în
sensul câmpului magnetic. Magnetizarea este o m¼ arime egal¼ a cu suma
momentelor magnetice din unitatea de volum.
Aplicând un puls de radiofrecvenţ¼ a cu o frecvenţa egal¼a cu cea de
o
precesie, pe o direcţie ce face 90 cu câmpul magnetic face ca nucleele
de hidrogen şi numai cele de hidrogen s¼ a rezoneze. Nucleele de hidrogen
absorb energie de la puls şi creşte num¼ arul de nuclee al c¼aror moment
magnetic este antiparalel cu câmpul magnetic. Dac¼ a o cantitate de en-
ergie corespunz¼ atoare este cedat¼ a hidrogenului atunci num¼ arul nucleelor
cu momentul magnetic orientat în sens contra cu câmpul magnetic devine
egal cu num¼ arul de nuclee. Apare o magnetizare perpendicular¼ a pe di-
recţie perpendicular¼a pe direcţia câmpului magnetic static. În Fig. 14.9
este prezentat modul în care se obţine magnetizarea transversal¼ a. Ast-
fel se însumeaz¼ a magnetizarea atomilor cu momentul magnetic în sus şi
magnetizarea atomilor cu momentul magnetic în jos. Totuşi momentele
214
Figura 14.9: Magnetizarea obţinut¼ a în cazul aplic¼arii câmpului de ra-

diofrecvenţ¼
a. Ms reprezint¼
a magnetizarea datorat¼
a de nucleele al c¼aror mo-
ment magnetic este în sus, Mj este magnetizarea datorat¼ a nucleelor al c¼
aror
moment magnetic este în jos şi M este magnetizarea total¼a.
magnetice şi magnetiz¼ arile sunt puţin înclinate faţ¼

a de direcţia câmpului
magnetic. Acest fapt face ca s¼ a apar¼a magnetizarea transversal¼ a.
Câmpul de radiofrecvenţ¼ a determin¼ a de asemenea ca rotaţia de pre-
cesie a momentelor magnetice nucleare s¼ a se realizeze în faz¼ a (adic¼
a
toate momentele magnetice s¼ a aib¼
a aceiaşi mişcare de precesie). Aceasta
înseamn¼ a c¼
a vectorul net de magnetizare care este perpendicular pe di-
recţia câmpului magnetic extern, execut¼ a o mişcare de precesie ca şi
momentele magnetice ale nucleelor individuale. Frecvenţa de precesie
a magnetiz¼ arii totale este egal¼a cu frecvenţa de precesie a momentelor
magnetice individuale.
Detectorul de imagine a aparatului RMN este o bobin¼ a electromag-
netic¼a. Ea este plasat¼a la 90 de grade faţ¼
a de câmpul magnetic net. Ea se
a‡a¼ în planul transversal în timp ce câmpul magnetic este în plan orizon-
tal. Precesia vectorului magnetizare total¼ a induce o tensiune în bobin¼ a.
Acesta este semnalul RMN. În Fig. 14.10 este prezentat¼ a bobina şi mag-
netizarea net¼ a care execut¼ a o mişcare de precesie în plan orizontal.
Deoarece mişcare de precesie este una periodic¼ a ea induce un curent
alternativ în bobin¼ a. Când pulsul electromagnetic înceteaz¼ a protonii
încep s¼ a piard¼a energie şi diferenţa dintre num¼ arul de nuclee cu spini
orientaţi în sensuri opuse creşte pân¼ a când magnetizarea total¼ a nu mai
cade în planul orizontal. Atunci semnalul MR scade exponenţial. Re-
215
Figura 14.10: Câmpul magnetic net execut¼ a o mişcare de precesie în plan

orizontal în timp ce bobina se a‡a¼ în plan vertical.
laxarea este caracterizat¼ a prin timpul de relaxare longitudinal¼ a (timpul

de relaxare este timpul dup¼ a care magnetizarea pe direcţia paralel¼ a cu
câmpul revine la valoare 0,63 din valoare dinaintea aplic¼ arii pulsului de
radiofrecvenţ¼
a).
Un alt timp de relaxare este timpul de relaxare pe direcţie transversal¼ a
(orizontal¼
a). Acesta este timpul dup¼ a care magnetizarea transversal¼ a
scade la valoarea 0,37 din valoarea sa dup¼ a excitare. (Fig. ??)
Trebuie remarcat c¼ a pentru diverse tipuri de nuclee nu numai timpii
de relaxare sunt diferiţi ci şi frecvenţele de precesie.
În tomogra…a RMN pacientul este introdus într-o incint¼ a în care se
realizeaz¼
a un câmp magnetic uniform şi constant creat cu ajutorul unei
bobine r¼acite cu ap¼
a, apoi asupra pacientului se trimit pulsuri de radiofre-
cevenţ¼
a care au ca rezultat apariţia unor semnale în bobinele detector.
14.3 Ecogra…a
Ecogra…a este una din metodele imagistice care utilizeaz¼ a ultrasunete.
Ultrasunetele sunt unul dintre cel mai utilizate instrumente pentru a
vizualiza interiorul corpului uman de cel puţin 50 de ani. Diagnoza
cu ultrasunete utilizeaz¼a pulsuri de ultrasunete cu frecvenţe de 1 MHz
obţinute cu ajutorul unui traductor piezoelectric. Ele sunt direcţionate
c¼
atre organul ţint¼a. Ca şi alte tipuri de unde , ultrasunetele se pot re-
‡ecta, absorbi şi transmite. În cazul ecogra…ei unde re‡ectate sunt cele
216
Figura 14.11: Evoluţia magnetiz¼

arii longitudinale dup¼
a anularea câmpului
magnetiz¼
arii transversale.
Figura 14.12: Evoluţia în timp a magnetiz¼

arii transversale dup¼
a încetarea
semnalului de radiofrecvenţ¼
a.
217
utilizate pentru crearea imaginii, Intensitatea undelor re‡ectate şi tim-

pul de întârziere pot … analizate pentru a obţine informaţii cu privire
la organele interne şi mediul care le încojoar¼ a. Absorbţia ultrasunetelor
este fenomenul care limiteaz¼ a rezoluţia ecogra…ei. Deşi în principiu o re-
zoluţie bun¼
a se poate obţine atunci când se utilizeaz¼ a frecvenţe mai înalte
, aceste lucru nu este posibil deoarece cu cât creşte frecvenţa undelor cu
atât acestea sunt mai puternic absorbite. Exist¼ a mai multe moduri în
care un scaner cu ultrasunete poate opera:
Modul de operare A
Aceasta este o tehnic¼ a în care un singur traductor scaneaz¼ a de-a lun-
gul unei linii în corp, ecourile rezultate …ind reprezentate în funcţie de
timp. Aceast¼ a tehnic¼a este utilizat¼a pentru determinarea m¼ arimii or-
ganelor interne.
Modul de operare B
În acest caz sunt utilizate mai multe traductoare aşezate în linie care
scaneaz¼ a un plan din corp, rezultatul …ind prezentat pe un monitor.
Modul de operare M
Este utilizat pentru înregistrare organelor interne. Aceast¼ a tehnic¼a
este utilizat¼
a pentru a pune în evidenţ¼ a mişc¼
arile f¼
atului.
14.4 Ultrasonogra…a Doppler

Aceast¼a modalitate de scanare se bazeaz¼ a pe efectul Doppler. Efectul
Doppler const¼ a din modi…carea frecvenţei unei unde înregistrat¼ a de un
observator atunci când sursa undei este în mişcare. Efectul se observ¼ a
şi când sursa este în repaus iar observatorul în mişcare. Modi…care în
frecvenţ¼
a a undei depinde de viteza de mişcare a observatorului sau a
sursei undei, precum şi de direcţia de mişcare a acestora. Pornind de
aceste considerente se demonstreaz¼ a c¼
a dac¼
a se trimite o und¼a sonor¼a pe
o structur¼a în mişcare frecvenţa undei re‡ectate este mai mic¼ a sau mai
mare de cea a undei emise în funcţie de faptul c¼ a structura se dep¼arteaz¼
a
sau se apropie de sursa undei. Modi…carea frecvenţei undei este funcţie
este funcţie de viteza de deplasare a structurii studiate. O astfel de
tehnic¼a este utilizat¼
a la pentru m¼ asurarea vitezei de deplasare a sângelui
şi deci a debitului de sânge. Instalaţia care permite m¼ asurarea vitezei
sângelui const¼ a din dou¼ a cristale piezoelectrice dinte care primul emite
unda incident¼ a iar cel de-al doilea recepţioneaz¼a unda re‡ectat¼a.

Biofizica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biofizica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bio…zica¼

6 Structura apei şi propriet¼ aţile apei 71

11 Fizica vederii 139

11.5.4 Defectele de convergenţ¼a ale ochiului . . . . . . . 163

12 Sunete. Fizica auzului 171

13 Interacţia radiaţiilor cu sistemele biologice 183

14 Elemente de imagistic¼ a medical¼ a 203

14.1.4 Fluoroscopie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208

b) teoretic –când se urm¼areşte stabilirea unor noi legit¼

Biomecanica studiaz¼ a aspectele mecanice din structurile biologice,

2.1.1 Forţe şi momente

Figura 2.1: Momentul forţei faţ¼

unde este unghiul dintre cei doi vectori iar

2.2 Poziţia capului

Figura 2.2: Momentul unei forţe faţ¼

Figura 2.3: Forţele care acţioneaz¼

Echilibrul forţelor în acest caz este:

- punctul de aplicaţie al forţei F

De exemplu o pîrghie de tip unu este în cazul susţinerii capului, caz

Figura 2.5: Pârghie de ordin doi

Figura 2.6: Pârghie de tip trei.

În relaţia de mai sus m este un parametru ce caracterizeaz¼ a corpul

Figura 2.7: Planele care împart corpul omenesc

contrar cu prima forţ¼a.

Forţa F~12 poart¼

sau a unui segment

unde m este masa corpului iar g = 9; 8 m/s2 este acceleraţia gravitaţion-

Figura 2.8: Structura unei …bre muşculare.

Muşchii sunt de dou¼a feluri depinzând de modul în care apar la nivel

Figura 2.9: Contracţia …brei musculare.

pul contracţiei, contracţie este una izotonic¼ a. În alte cazuri capetele

Figura 2.10: Evoluţia în timp a lungimii unei …bre musculare.

sarcina (forţa) este mare, muşchiul se contract¼

Figura 2.11: Reprezentarea mecanic¼

Figura 2.12: Contracţia unei …bre musculare

iar B este o constant¼ a.

Reologia este ramura mecanicii care studiaz¼ a deformarea şi curg-

3.1 Corpuri elastice, plastice şi vâscoelas-

3.1.1 Legea lui Hooke

cu secţiunea lui (Fig. 3.1).

unde k este constant¼ a de elasticitate exprimat¼

Plasticitatea este tendinţa unui material s¼ a sufere o deformare per-

sanguin¼a este uşor elastic¼

Figura 3.3: Evoluţia în timp a unui lichid care prezint¼ a propiet¼

3.2 Curgerea ‡uidelor

3.2.1 Coe…cientul de vâscozitate

Figura 3.4: Curgerea vâscoas¼

Figura 3.5: Gradientul vitezei unui lichid

v este variaţia de vitez¼ a în jurul punctului de coordonat¼ a x expri-

În Tabelul 1 sunt prezentaţi câţiva coe…cienţi de vâscozitate la 37 C.

Vâscozitatea lichidelor descreşte în general cu creşterea temperaturii.

T este temperatura absolut¼ a exprimat¼ a în grade Kelvin

3.2.2 Ecuaţia de continuitate

Figura 3.6: Ecuaţia de continuitate.

3.2.3 Curgerea ‡uidelor vâscoase prin conducte

Figura 3.7: Curgerea lichidului printr-o conduct¼

Figura 3.8: Pro…lul vitezei într-o conduct¼

Debitul volumic Q este volumul de ‡uid ce curge prin conduct¼ a în

unde dS = 2 rdr este aria coroanei circulare. Pentru a calcula debitul

Raza Debit Presiune care menţine debitul constant

Atunci presiunea este

Astfel se introduce o nou¼

3.2.4 Legea lui Bernoulli