Mori de vant si mori de apa

Moara de vânt este o instalație ce permite transformarea energiei

eoliene în energie mecanică de rotație. În acest scop, vântul pune
în mișcare elicea morii. Moara de vânt se folosește pentru
măcinarea cerealelor sau, în special în Țările de Jos, pentru
desecarea terenurilor mlăștinoase prin pomparea apei din lacurile
dintre dune, aflate sub nivelul mării și transformarea terenurilor în
poldere. De exemplu, între 1608 și 1612 Beemster Polder, care se
află cu 3m sub nivelul mării, a fost drenat folosindu-se 26 de mori
de vânt, fiecare având o putere de cca 60 kW.

Părți componente
O moară de vânt are mai multe părți componente. La o moară de
vânt pentru măcinarea grânelor, acestea sunt:
Acoperișul-acesta apăra interiorul morii de intemperii;
Evantaiul-vântul făcea ca palele lui să se rotească până ajungeau în
bătaia lui directă;
Palele-pânzele întinse peste cadrul de lemn al palelor captează
vântul și le rotesc;
Pâlnia pentru grâne-grânele, aruncate de un om, cădeau prin
aceasta și cădeau printre pietrele de moară;
Cardanul-folosea rotirea palelor pentru a mișca pietrele de moară;
Pietrele de moară-două pietre masive se roteau, strivind grânele
aflate sub ele și transformându-le în făină.
Mori de apa:
O moară de apă sau moară hidraulică este un dispozitiv conceput
pentru a utiliza „ energia mecanică produsă de curentul unei căi
navigabile , efectuată la roata morii prin canalizare adecvată. În
regiunile de coastă, mișcările de maree au fost, de asemenea,
exploatate pentru exploatarea morilor de apă.

Tehnologie:
De obicei, apa este deviată dintr-un râu sau rezervor și condusă la
turbină sau roata de apă printr-un canal sau conductă. Forța
mișcării apei, combinată cu efectul lamelor unei roți sau ale unei
turbine, determină rotația axei care acționează celelalte mașini ale
morii. Apa, care părăsește roata sau turbina, este drenată printr-un
canal de coadă care poate acționa și ca canal de cap pentru o altă
turbină dintr-o altă moară. Trecerea apei este controlată de porți
care permit întreținerea și o măsură minimă de control al
inundațiilor ; complexele mari de mori pot avea zeci de încuietori
de control și conducte interconectate complicate care alimentează
mai multe clădiri și procese industriale. În unele plante, apa
destinată funcționării lor a fost transportată de un canal și stocată
într-un rezervor, adiacent morii, numit bottaccio.

Morile de apă pot fi împărțite în două tipuri: una cu o roată

orizontală, numită Retrecine, care deplasează o axă verticală, iar
cealaltă cu o roată verticală pe o axă orizontală. Cele mai vechi
sunt morile orizontale, în care forța apei, lovind o roată plasată în
linie cu curgerea curentului, a făcut ca piatra morii conectate să se
rotească pe axa de rotație. Problema cu Retrecine apare din
imposibilitatea de a regla viteza de rotație, care depinde direct de
viteză și, prin urmare, de disponibilitatea debitului de apă.
În celălalt caz, în care roata de apă este plasată vertical, cu axa de
rotație orizontală [25] :

Într-o moară îmbibată cu apă, curentul cursului de apă, care trece

sub roată, îl determină să se rotească, transmitând o parte din
energia cinetică .
(în cazul în care apa ajunge la roată în partea sa superioară)
căderea în jos a apei, datorită forței gravitaționale , face ca aceasta
să se rotească, în urma trecerii sale prin lame; utilizarea roților cu
camere profilate permite performanțe superioare.
Începând cu Revoluția Industrială și pe tot parcursul secolului al XX-
lea, unele mori au folosit o roată orizontală, cu o axă verticală,
cunoscută sub numele de „ turbină ” , în special în cazul morilor ,
care au fost de dimensiuni mai mici. Nivelul apei a fost menținut la
o altitudine suficient de mare deasupra morii de un mic baraj sau o
căpăstru prevăzut cu o poartă. Acest dispozitiv tehnic a permis
peștilor să treacă în siguranță prin roată, fără a risca să fie răniți
sau uciși. În toate cazurile, o rețea a protejat roata sau turbina de
ramuri, trunchiuri sau obiecte purtate de curent care ar putea
deteriora aceste piese mecanice. Ecranul trebuia curățat în mod
regulat.

Majoritatea morilor de apă din Marea Britanie și Statele Unite

aveau o roată de apă verticală. Mișcarea roții în jurul unei axe
orizontale ar putea fi utilizată pentru ridicarea ciocanelor într-o
forjă, pentru plin și așa mai departe. Rotația orizontală trebuia
transformată în rotație verticală prin intermediul unor roți dințate,
numite felinare.
Morile de apă care exploatau cursurile de apă constau adesea din
roți orizontale ușor de construit.